CARACTERISTICILE UNUI MANAGEMENT EFICACE

Cuvinte cheie: leadership, comunicare, strategie, cultură organizatională, stiluri de leadership

“Cel mai bun exemplu de leadership este leadershipul prin exemplu” (Jerry McClain, Director of Construction Management at Golden Living)

I. LIDERUL si LEADERSHIP-ul

Leadershipul reprezintă procesul prin care o persoană, un lider, determină, prin utilizarea relaţiilor interpersonale, una sau mai multe persoane să acţioneze în vederea realizării unor obiective bine stabilite, pe baza unei viziuni puternice şi atractive.1

Perspectiva americana definește leadershipul ca un atribut al funcției de conducere, cape influența ce decurge din viața interna a unui grup informal sau ca pe o suma de stiluri deautoritate diferite ale persoanelor care dețin autoritatea informala în cadrul grupurilor.

Perspectiva franceza (procesuala) considera leadershipul procesul prin care o persoanastabilește un scop sau o direcție pentru una sau mai multe persoane pe care le determina saacționeze împreuna cu competența și disciplina în vederea realizarii acelui scop.

Perspectiva germana (comunicare) definește leadershipul ca influența interpersonalaexercitata într-o situație definita și dirijata, grație proceselor de comunicare, spre atingerea unuiscop sau a unor scopuri determinate.

Perspectiva eficacitații considera leadershipul ca fiind capacitatea unei persoane de a: crea o viziune; stabili orientari ale acțiunilor; realiza viziunea împreuna cu membrii echipei; urmari proiectul în procesualitatea lui; atinge rezultatelor dorite prin organizare, control și prevederea sau rezolvarea

problemelor pe masura ce ele apar; lucra în echipa.

Toate acestea formeaza o suma de forțe complementare a caror identitate este data deurmarirea și realizarea unei viziuni comune.

În economia moderna câștiga cel care deține cele mai bune resurse în lupta cu concurența.

Asadar, mediul de business si situatia actuala este tot mai volatila si mai competitiva, leadership-ul a devenit din ce în ce mai important în zilele noastre.

În aceasta privința, K. Davis precizeaza sugestiv: „Leadershipul este o parte a managementului, este abilitatea de a convinge pe alții sa

caute în mod entuziast atingerea unor obiective definite. Este factorul uman care asigura coerența unui grup și îl motiveaza pentru atingerea unor scopuri. Activitați de management ca: planificarea, organizarea și luarea deciziilor sunt „coconi” inactivi pâna ce leaderul nudeclanșeaza puterea motivației în oameni și îi ghideaza spre atingerea scopurilor.”

1 Stiluri de leadershipîn cadrul organizaţiilor, Anul IX, Nr. 2, 2006- Conf. univ. dr.Marian NĂSTASE

Leadership-ul și putereaSursele puterii recunoscute de literatura de specialitate cuprind:

Puterea legitima, determinata de poziția ierarhica; Puterea de recompensare și cea coercitiva – liderul formal; Puterea exemplului personal; Puterea profesionala; Puterea informației.

Caracteristicile unui lider de top sunt, de regula: formarea diversificata; curiozitatea; entuziasmul care rar îi poate fii combatut; apreciaza persoanele cu care lucreaza și munca în echipa; voința de a-și asuma riscuri; este dedicat creșterii/dezvoltarii pe termen lung; angajament fața de excelența; virtuos; vizionar.

Profilul psihologic al lideruluiExista anumite variabile ale personalitații care joaca un rol important în fenomenul de

leadership.Personalitate și caracterPersonalitatea reprezinta ansamblul de caracteristici ale unei persoane care definesc individualitatea sa și permit distingerea de ceilalți.Caracterul reprezinta ceea ce este permanent, solid, rezistent la schimbarile din om, în timp ce personalitatea, care depinde de caracterul înnascut, se poate completa cu educația,influența sub care traim evenimentele din viața noastra.

Competențele unui lider se refera la: Managementul atenției – capacitatea liderului de a atrage oamenii prin creareaunei viziuni.Managementul semnificației – capacitatea de a da sens obiectelor și direcțiilorde acțiune și de a le elimina. Managementul încrederii – capacitatea de a inspira încredere prin acțiunile șisistemul lor de valori. Managementul propriei persoane – capacitatea liderilor de autocunoaștere șiautoînțelegere.

Liderii trebuie astfel să asigure un cadru organizaţional adecvat pentru ca angajatii firmei sa-si manifeste abilitatile si initiative, sa-si valorifice cunostintele la nivele cat mai ridicate, fara a fi nevoie de o armata de supervizori sau de a construe sisteme de control rigide sau sofisticate.

Leadershipul reprezinta procesul prin care o persoana, un lider, determina, prin utilizarea relatiilor interpersonale, una sau mai multe persoane sa actioneze in vederea realizarii unor obiective bine stabilite, pe baza unei viziuni puternice si atractive.

Crearea unei viziuni cu privire la situaţia dorită a viitorului este una dintre metodele cele mai populare pentru planificarea şi implementarea schimbărilor organizaţiei, inclusiv a culturii acesteia. 2

Conform lui Nanus3, nu exista o forta mai mare care sa conduca o firma catre excelenta, catre succes pe termen mediu si lung, decat o viziune a viitorului si pe care autorul o defineste ca fiind „o constructie mentala pe care noi avem forta de a o transforma in realitate”.

In esenţă, viziunea managerială reprezintă o expresie directă a culturii manageriale.Potrivit lui Nanus, viziunile puternice au urmatoarele trasaturi:

adecvare- ele sunt adecvate pentru organizatiile respective, in contextul existent. Ele se potrivesc cu cultura firmei, istoria si valorile organizatiei, cu performantele ei si furnizeaza o evaluare a situatiilor dorite la care se va ajunge dace se urmaresc anumite cai;

idealism- viziunile stabilesc niste standarde de excelenta si reflecta o serie de idealuri inalte. Totodata, dezvolta un sentiment de comunitate si de responsabilitate colectiva;

clarifica scopul organizatiei- ele dau noi intelesuri, noi semnificatii existentei firmei si rolului salariatilor din cadrul acesteia. Ele sunt convingatoare si credibile in ceea ce priveste dorinta firmei de a obtine ceva, ce constituie o baza importanta pentru ca oamenii sa perceapa ca aspiratiile lor vor fi satisfacute;

inspira entuziasm- viziunea inspira entuziasm si incurajeaza implicarea salariatilor la nivelele cat mai mari. In viziune sunt cuprinse toate interesele stakeholderilor, care se vad recompensati daca sprijina liderii respectivi;

usor de inteles- sunt bine articulate si usor de inteles, astfel incat sa poata ghida deciziile si actiunile celor care sunt chemati sa le puna in practica;

unicitate- viziunea reflecta unicitatea firmei, competentele sale distinctive si performanta ce doreste sa o obtina si care o sa o individualizeze de asemenea;

ambitia- viziunea trebuie sa fie ambitioasa, sa provoace salariatii la autodepasire, sa se implice intelectual si emotional in dezvoltarea activitatilor firmei.

Componentele unei echipe eficace

Cel mai important instrument al leadership-ului eficace îl reprezintă comunicarea. Omul, prin natura sa reprezintă o fiinţă comunicativă. William Safire a afirmat ca „limbajul s-a dezvoltat din cauza nevoii noastre profunde de a ne plânge”. În momentul încare un individ este izolat din punct de vedere al comunicării devine un alienat cu efecte dnatură psihică dintre cele mai grave.4

O echipa de lucru eficace este esentiala pentru succesul oricarei organizatii. Efectele pozitive ale unei echipe productive pot energiza intreaga organizatie, asa cum efectele negative ale echipei

2 Stiluri de leadershipîn cadrul organizaţiilor, Anul IX, Nr. 2, 2006- Conf. univ. dr.Marian NĂSTASE

3 Nanus, B., Bennis, W., Leaders: Strategies for Taking Charge , Harper Business, New York, 1997

4 http://www.lmi.ro/newsletter/2006-09-27/art01.html

pot paraliza organizatia. Un ingredient esential al unei echipe eficace este atragerea si pastrarea membrilor potriviti echipei (recrutarea selectiva a personalului).

Echipa pe care o formezi este cea mai importanta pentru ca:

Cultura pozitiva sau atitudinea optimista a corporatiei

Pentru a avea o cultura a organizatiei pozitiva, deschisa si revigoranta, membrii echipei trebuie sa prospere intr-un mediu de munca creativ si provocator.

Managementul este responsabil pentru tipul de cultura pe care organizatia il dezvolta, asadar pentru a fii un bun leader trebuie sa fii mai intai si un bun manager. Poti ajuta dezvoltarea unui bun climat in cateva moduri: trebuie sa faci ca asteptarile tale de la membrii echipei sa fie clare, cand delegi, intotdeauna imputerniceste fiecare membru al echipe, trebuie sa te asiguri ca oferi membrilor echipei autoritatea sa faca si sa duca la bun sfarsit deciziile cerute (sa le oferi incredere).

Totdeauna spriina si sustine deciziile luate de membrii echipei tale chiar daca nu esti de acord cu deciziile lor. In loc sa pedepsesti sau sa reprimi, trebuie sa discuti cu angajatii si sa-I ajuti sa inteleaga motivatia ta.

Recunoastere pozitiva constanta pentru succesele angajatilor, oferind feedback continuu.

Exista 3 elemente importante care ar trebui recunoscute in mod constant:

A. Performantele remarcabile – pentru aceia care isi depasesc obiectivele;B. Performantele continue – pentru aceia care produc in mod constant, isi indeplinesc

responsabilitatile si angajamentele;

C. Performantele imbunatatite – pentru aceia care au facut un efort sa-si creasca performantele si care au demonstrat un progres.

D. Cele mai bune performante lunare –„Host of the month“

Furnizarea de noi oportunitati

Creand un mediu organizational bazat pe creativitate, deschidere, energie poti sa atragi si sa pastrezi membri vitali ai echipei, in alta ordine de idei poate aparea plictiseala, rutina, mediocritatea.

Trebuie sa-ti ajuti membrii echipei sa-si planifice obiectivele pe termen lung in functie de nevoile organizatiei.

Randy Slechta, President of Leadership Management® International

Exercitarea influenței asupra altor persoane reprezinta esența leadershipului.

În orice întreprindere exista o organizare formala și o organizare informala, care de cele mai multe ori difera substanțial una de cealalta.

Leadershipul formal, care se refera la managerii dintr-o organizație, reprezinta dreptul formal sau legitim al acestora de a influența alte persoane în virtutea poziției lor ierarhice în cadrul organizației. Leadershipul informal nu reprezinta un drept oficial de a-i influența pe alții, ci rezida în calitațile intrinseci ale unei persoane de a exercita o influența în cadrul unui grupinformal.

Leaderii informali pot sa nu fie aceeași cu managerii, adica persoanele cu funcții de conducere în ierarhia întreprinderii. În aceste condiții este evident faptul ca un bun manager va fii întotdeauna și un bun leader, dar un bun leader nu este întotdeauna și într-o poziție manageriala.

Influența asupra altora se poate exercita pe o gama larga de cai, care se întind de la ceamai amiabila la cea mai coercitiva. Astfel, D. Kipnis, S. Schmidt, C. S. Smith și I. Wilkinsonconsidera ca pot fii identificate urmatoarele tipuri de strategii de influențare a oamenilor:

Rațiunea – folosirea situațiilor, evenimentelor, proceselor și a datelor și informațiilor ce se reflecta pentru dezvoltarea argumentelor logice. Prietenia – cautarea sprijinului, folosirea magulirii, crearea bunavoinței. Coalizarea – mobilizarea altora în cadrul organizației. Caderea la învoiala – negocierea pe baza folosirii recompenselor. Agresivitatea – folosirea abordarii directe și în forța. Autoritatea superioara – câștigarea sprijinului autoritaților superioare ale ierarhiei pentru sporirea „greutații” cererilor. Sancționarea.

Studiul efectuat de autorii citați asupra unui numar reprezentativ de manageri a evidențiatfaptul ca cele mai utilizate strategii sunt cele bazate pe rațiune și agresivitate, iar cel mai puținfolosite se refera la utilizarea autoritații superioare și la sancționare. Totodata, studiul a relevatpreocuparea constanta a managerilor de a exercita o influența cât mai puternica asuprasubordonaților lor, conștiința faptului ca ei nu se pot limitata la strategia tradiționala deexercitare a puterii în cadrul organizației exclusiv pe baza poziției ierarhice deținute.

Capitolul II – Diferenta intre management si leadership

“Managementul face lucrurile cum trebuie, leadershipul face lucrurile care trebuie” (Peter. F. Drucker)

Leadershipul se ocupă cu stabilirea viziunii, a directiilor de actiune a principalelor abordări umane, spre deosebire de management care are ca obiect de activitate operationalitatea acestora în mod eficient.

Leadershipul implică:

- persoane care acceptă o directionare si o orientare din partea leaderului;

- o inegală distribuire a puterii între leader membrii grupului condus în favoarea leaderului;

- abilitatea de a utiliza diferite forme de putere pentru a influenta subordonatii în compartimentul lor si în continutul activitătilor desfăsurate.

Leadershipul are în vedere îndeosebi dimensiunea umană a managementului, în special latura de implicare sau antrenare a unui grup de persoane de către leader. Sfera mai largă a managementului, demonstrează că leadershipul este o componentă a acestuia pusă în evidentă de către manager prin implicarea unui grup de persoane în realizarea unor sarcini.Leadershipul este o realitate concretăce are în vedere operationalizarea rolurilor ce revin managerului în calitatea sa de titular al postului de conducere exercitat. O reprezentare grafică a relatiei dintre leadership si management ar putea avea următoarea formă:

Obiectivele pe care și le propune un lider

obținerea angajamentului și cooperarii întregii echipe; motivarea grupului în vederea atingerii obiectivelor organizaționale; folosirea în cel mai eficient mod a aptitudinilor, talentelor și energiilor echipei.

liderii (conducatorii) sunt persoanele care fac ceea ce trebuie (do the right thing),își pun în practica viziunea, exercitând-o asupra celorlalți. managerii (gestionarii) sunt cei care fac lucrurile cum trebuie (do the thing right),conduc munca celorlalți și sunt responsabili de rezultatele lor.

Organizațiile moderne se orienteaza spre un alt tip de lider, charismatic, deschis spreschimbare și spre comunicare interpersonala, cu capacitate de a realiza managementulschimbarii.

Calitatea de lider a conducatorului nu este admisa în mod real de catre grup decât dacaacesta și-a demonstrat valoarea, altfel doar statutul de conducator neputând menține leadershipul.

Calitațile înnascute ale liderilor trebuie sa numere: inteligența; flexibilitatea gândirii;

charisma; empatia; extrovertirea.

Funcțiile leadership-ului sunt: 1. Activarea interacțiunii grupului.2. Menținerea unei interacțiuni eficiente:

focalizarea pe obiective; echilibrul participarii membrilor grupului la activitate.

3. Asigurarea satisfacției membrilor grupului în urma participarii.4. Managementul conflictelor – necesitatea cunoașterii de catre lider a momentelor în care intervenția sa este necesara sau, din contra, inoportuna pentru rezolvarea unor conflicte aparute în interiorul grupului.5. Construcția grupului și asigurarea coeziunii – cunoașterea de catre lider amodului de participare diferit, calitativ și cantitativ, al fiecarui membru algrupului, în funcție de personalitatea fiecaruia. 6. Încurajarea grupului în direcția perfecționarii proprii – se realizeaza prinstimularea autoevaluarilor și focalizarea pe procesele ce se desfașoara în grup, înscopul îmbunatațirii performanțelor, atât individuale cât și ale întregului grup.

3. Factorii majori ai leadershipuluiSunt trei factori majori sau determinanti ai leadershipului:- caracteristicile native ale leaderului;- pregătirea leaderului;- situatia contextuală în care se află leaderul.

3.1. Caracteristicile native ale leaderuluiCaracteristicile native ale leaderului reprezintă calitătile personale pe care se bazează leadershipul după cum urmează:a. Inteligenta nativă care se reflectă în capacitatea de a formula obiective eficace si atractive pentru ceilalti, în capacitatea de a atrage prin modalităti eficace a altor persoane în realizarea obiectivelor si în sesizarea acelor argumente care, odată prezentate, atrag si conving pe ceilalti să se implice în derularea proceselor de muncă necesare.b. Charisma, care reprezintă abilitatea unei persoane de a inspira sau amplifica implicarea altor persoane în derularea anumitor actiuni.Ea este specifică leaderilor de succes si explică de ce sunt urmati în realizarea idealurilor si actiunilor demarate de un număr de persoane. Charisma poate avea caracteristici:-pozitive, când aceasta ia în considerare interesele si binele unei mari categorii de persoane, sau-negative manifestate prin tendinta leaderului de a-si supraimpune puterea si controlul personal asupra celorlalti, neglijând sau - strivind, în fond, interesele, aspiratiile si/sau binele celor cu care lucrează.c. Ambitia se bazează pe forta interioară si posedarea unei energii superioare.d. Hotărâreae. Insistentaf. Asertivitatea

3.2. Pregătirea profesională a leaderuluiPregătirea leaderului îmbracă trei forme:a) pregătirea generală prin care se construieste baza comportamentului general individual si social si se asigură fondul de cunostinte de cultură generală cu importante efecte pe plan comunicational;b) pregătirea de specialitate, în domeniul tehnic, economic, informatic, ce conferă competentă si prestantă personală de mare importantă în relatiile cu cei care lucrează în acelasi domeniu;c) pregătirea managerială, care are în vedere ca o componentă principală atât dezvoltarea calitătilor native pe care se bazează leadershipul, cât si formarea si amplificarea capacitătii de a influenta deciziile, actiunile si comportamentul altor persoane. Rezultatul acestor procese de pregătire îl constituie abilitătile sociale, cunostintele tehnice, capacitatea decizională si de a comunica, comportamentul managerial practicat care sunt esentiale pentru un leader. În timp ce caracteristicile personalitătii individului sunt în cea mai mare parte înnăscute, caracteristicile comportamentale pot fi învărate. Leaderii îndeplinesc în principal două tipuri defunctii:- functia de solutionare a problemelor (îndeplinirea de sarcini);- functii sociale (de formare si mentinere a grupului).Aceste functii influentează stilul de leadership. Leaderii care tind să îndeplinească prioritar functii de solutionare a problemelor vor fi orientati pe un control sever al subordonatilor, pentru ei fiind mai importantă realizarea sarcinilor decât satisfactia personalului pentru munca depusă. Leaderii orientati spre îndeplinirea functiilor sociale vor căuta mai mult să motiveze personalul decât să îl controleze. Leaderii care îndeplinesc ambele categorii de functii sunt leaderii performanti. În practică, nici o trăsătură nu este comună tuturor leaderilor eficienti si nici un stil de comportament nu este eficient în fiecare situatie, aceasta depinzând de particularitătile contextuale în care se află leaderul.

3.3. Situatia contextuală în care se află leaderulUn leadership eficace este influentat de următoarele variabile:a) personalitatea leaderilor, experienta trecută si perspectivele acestora;b) perspectivele si comportamentul superiorilor, conducătorii căutând în general să se modeleze după superiorii lor, care, de altfel, împart recompense si chiar putere;c) sarcinile solicitate si pe care leaderul urmează să le îndeplinească;d) perspectivele si comportamentul omologilor lor în primul rând din cadrul organizatiei dar si din afară;e) caracteristicile, perspectivele si comportamentul subordonatilor;f) cultura organizatiei;g) resursele existente si care pot fi atrase;h) nivelul de dotare tehnică si informatională;i) strategia si caracteristicile decizionale, organizationale si informationale ale firmei. În situatia în care toti factorii majori actionează favorizant fată de obiectivele si personalitatea leaderului, se obtine o exercitare a leadershipului mai usoară si eficace.

4. Necesitatea leadershipuluiPentru functionarea eficientă a firmei, pe lângă o strategie si o organizare bună este nevoie ca aceasta să aibă manageri performanti si personal competent, matur intelectual si emotional.

Leaderii trebuie să tină cont, pe lângă analiza abstractă si ratională a strategiilor financiare si de aspectul uman al activitătii reflectat în atentia pe care o acordă oamenilor cu care lucrează. Se poate aprecia deci că leadershipul presupune două laturi, strategică si umană, care pot fi reprezentate matriceal după cum urmează:

Fig.2. Matricea leadershipului5

In practica se constata că în general afacerile debutează cu un bun leadership, dar ulterior managementul firmei sau investitorii sunt preocupati de găsirea unei strategii mai bune, pe care o elaborează ei însisi sau o comandă unor firme de consultantă.

Adoptarea unei strategii mai bune are însă de cele mai multe ori dezavantajul că este ignorată latura umană a leadershipului, ceea ce ulterior duce la constatarea că apare o neconcordantă între strategie si cultura organizatiei. Are loc o instalare treptată a birocratiei, creste consumul de timp în mod nejustificat si munca neproductivă.

Bibliografie Nicolescu O., Verboncu I., Management, Editura Economică, Bucuresti, 1977; Zorlentan T., Burdus E., Căprărescu G., Managementul organizatiei, Editura

Economică, Bucureùti, 1998

5 Sursa: T. Zorlentan, E. Burdus, G. Căprărescu,Managementul organizatiei, Editura Economică, Bucuresti, 1998,p.599