CAP SAU PAJURĂ, SABIE SAU INEL DE LOGODNĂ - CONSTANTIN ROMULUS PREDA

Constantin Romulus Preda

Cap sau pajură, sabie sau inel de logodnă

Coperta 1: Grafică de Florin PucăCoperta 4: Justo Jorge Padron și Constantin Romulus Preda (Craiova, septembrie 2013)

Corectură: Daniel Preda

Machetare grafică: Mihai Băileşteanu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiPREDA, CONSTANTIN ROMULUS Cap sau pajură, sabie sau inel de logodnă / Constantin Romulus Preda. - Craiova : Editura MJM, 2015 ISBN 978-973-680-358-1

821.135.1-92


Craiova, 2015

Motto: „Poezie, acest pocker unde îţi pierzi minţile”

(Alain Bosquet – Poezie fără definiţie)

SFEŞNIC APRINS ÎN HULUBĂRIA CU PORUMBEI ORBI

Motto:„Niciodată n-am văzut o floare mai frumoasă

decât aceea pe care o duc îndrăgostiţii în sânge”

(Nicolae Ioana - Tabloul singuraticului)

7


două inimi

am două inimiuna de pământ şi alta de stelebat amândouă în acelaşi timprăsărindu-mi în piept ca două medaliiprobabil sunt singurul om cu două inimiuna de pământ şi alta de stele

atunci când scriu îmi simt pământul deasupra capuluişi umbra ciuruită de stelepoate că din cauza astaversurile mele sunt solidereciaproape viipline pe dinăuntruşi goale pe dinafară

atunci când iubescinima mea de stele îmi îngheaţă în piept şi inima mea de pământ se rostogoleşte pe certransformând stelele în fluturi de focpoate că din cauza astaiubirea mea îngheţatăarde pe dinăuntru

8


atunci când morinima mea de pământ şi inima mea de stelenu mai bat amândouă în acelaşi timpdoar se ciocnesc din când în cândamintindu-mi că oamenii cu două inimiuna de pământ şi alta de stelenu mor niciodatăei doar răsar şi apunapun şi răsarde la primul la ultimul versşi invers

9


mi-am văzut chipul într-o secundă spartă

mi-am văzut chipul într-o secundă spartă şi mi s-a părut că timpul stă ascuns dincolo de chipul meu mi s-a părut că am aripi şi că pot să zbor invers de sus în jos de la mine către mine mi s-a părut că pot să trăiesc în sinea mea aproape singur fără să strig fără să mor nu-mi amintesc dacă am fost dar ştiu că voi fi mi-am văzut chipul într-o secundă spartă şi mi-am dat seama că sunt fără să fi fost

10


zilele luau forma trupului tău

toarnă-mi vin şi priveşte-mi inima cum se rostogoleşte pe scări nu o atinge învaţă să zboare coborând scările de dincolo de cer mai ţii minte când îţi ascultam bătăile inimii şi zilele luau forma trupului tău când furam oglinzi şi îţi prindeam chipul în ele când ne scufundam în vis fără să ştim dacă ne vom mai întoarce vreodată când te sărutam la fiecare sfârşit de noiembrie rămânând amândoi îngheţaţi de-a lungul unei ere inimile noastre au fost cândva împletite cu spice de grâu şi buzele tale miroseau a izmă şi-a pelin toarnă-mi vin şi priveşte-mi inima cum se rostogoleşte pe scări căutându-ţi zborul

11


noiembrie impersonal

pictori cu rădăcini de cer în privire încep să deseneze într-un mod aproape vulgar agonia morţii care se agaţă de versurile răstignite în sufletul meu pentru a câta oară? mă tem de oamenii care-şi poartă umbrele pe dos mă tem de iernile cu miros de tămâie mă tem de întrebările impersonale un copac îşi uită rădăcinile crezând că va putea zbura un poet îşi uită versurile crezând că va putea muri în noiembrie poţi vinde clepsidre la fiecare colţ de stradă acele clepsidre în care nisipul nu mai curge acele clepsidre care îţi dau iluzia că poţi abstractiza moartea

12


te iubesc de la şoaptă la imn

te iubesc din vorbă-n vorbădin istorie în preistorieîntr-un fel ciudatantic sau renascentistte iubesc din poezii în acatistedin tablouri în cuvintede la ahile la elenade la dorinţă la insultăde la gleznă la omoplat

şi invers

te iubesc din margine în marginedin umbră în umbrăpână la eclipsăpână la prăbuşirete iubesc de la punct la virgulădin lacrimă în urletdin dumnezeu în fariseudin coapsă în sânte iubesc din auzitedin haiku în jumătate de versdin femeie în semn de întrebaredin tine în inimădin mine în pumnalte iubesc de la şoaptă la imnde la nebun la reginăde la muşcătură la decolteu

13


din nou

de la venin la vinde la barabas la crucede la cruce la răscrucete iubesc de la triumvirat la blitzkriegde la armistiţiu la dictatde la pulpă sub abdomende la stern la perente iubesc din doi în doipână-n floarea de trifoidin noi în zeidin mine în tinedin tine în mâinedin nebunie în sacristiete iubesc de la vulgar la dumnezeiescde la ultima ţigară la primul jurământde la mim la anonimde la amin la acelaşi vindin mac în frac

14


nud

prinde-ţi-aş pulpa fierbinteîntre două jurămintesă o muşc să o-mpresorcu sfieli să mă-nfăşor

bat în uşă două ieleîţi scriu rugăciuni pe pieleuragane de luminăochii verzi ca de regină

mă privesc şi mă condamnăsă-ţi muşc sânii crudă doamnăcântă guguştiucii-n podîngeri verzi la antipod

ai pe chip urme de cermai împuşc un temnicersă nu vadă cum se-nchinătrupu-ţi gol ca de regină

15


numai tu umbli desculţă prin sufletul meu de grâu înverzit

ţi-am adus trandafiri cu petale de metalţi-am desenat zborul în zig-zagam ascultat răgetul leilor răpuşi de frumuseţea gleznei taleţi-am înfăşurat trupul în lanul de grâuşi tot nu m-ai iertatţi-am spus că ai un fel de-a fi barbardin cauza ta zboară liliecii în miezul zileidin cauza ta se destramă împărăţii cu miros de izmănumai tu eşti de vină pentru poemele ce stau cioplite în trunchiurile stejarilornumai tu umbli desculţă prin sufletul meu de grâu înverzitdezertează mareşalii cu tot cu victoriicând ţi se rostogoleşte floarea de tei peste coapsete aştept cu sentimentele încrucişatela fiecare sfârşit de lume la fiecare-nceput de numesă scriem versuri de ţărână în jurul umbrei noastre

16


nuntă cu medalii şi cu vinuri vechi

ropote de ploaie se izbesc de străziverdele sugrumă merele din lăzijale de mesteacăn într-un răsăritfirele de iarbă parcă s-au rărit

fulger ce despică rochia de mireasăjurământ rostit de o cenuşăreasănuntă cu medalii şi cu vinuri vechicu gutui necoapte şi dansuri străvechi

ropote de ploaie se izbesc de străziverdele sugrumă merele din lăzijale de mesteacăn într-un răsăritfirele de iarbă parcă s-au rărit

şi mireasa ţipă şi eu o cuprindpăsări răstignite zboară de pe grindîi subjug o ţâţă şi-o râvnesc pe altadumnezeu ciopleşte rugăciuni cu dalta

ropote de ploaie se izbesc de străziverdele sugrumă merele din lăzijale de mesteacăn într-un răsăritmiresuca plânge la însovonit

stă să-nceapă nunta şi mireasa pleacăeu aştept cocorii peste cer să treacălăutarii cântă mirii-şi pun cununieu strivesc un înger între rugăciuni

17


icoană

câtă patimă-n femeieai pus tu bătrâne cerbi-ai pus şi lacăt fără cheieşi coapse frânte de un verb

parc-ai albit de când te lupţisă îi stârneşti în trup furtunişi te-ai ales cu sorii rupţicând un poet i-a pus cununi

ai aşteptat să evadezeun înger orb dintr-o icoanăşi peste pântec să-i pictezeun rege mut fără coroană

nu ai crezut că ea femeiate face rob din dumnezeuţi-aprinde cerul cu scânteiaînalţă zmeie-n elizeu

18


rupere de legământ

legătură de pelinintrigă de ghibelin

rugăciune de zambilăpasiune de sibilă

răsărit de iasomieînceput de alchimie

crestătură de caisăreverenţă de narcisă

lumânare de pământrupere de legământ

sihăstrie de argintpoezie de absint

19


înţelepciune

trupul tău mirosea a piersici verzinumele tău era rostit de sute de aeziîn urma ta plângeau turme de iezite căutam buimac în ceaţa din liveziîţi juram pe fluturi dar nu voiai să crezi

păgână inimă ce-mi baţi în pieptla margine de lună eu pe cine-aşteptfemeie-mpiersicată îţi spun dreptde la ţigară la ţigară sunt mai înţeleptdecoraţiile de humă nu le mai accept

chipul tău se pierde-n câmpu-nrouratcapitulează garda cu mareşalul spânzuratîţi văd privirea pe cerul haşuratzboară ereţi sub fluviul azuratte-oi aştepta şi mâine pe-acelaşi zigurat

20


nu te voi mai putea iubi pe facebook

la noapte vor pica toate reţelele de internet nu te voi mai putea iubi pe facebook nici măcar prin telefon legăturile noastre internautice se vor rupe definitiv au picat toate reţelele lumea stă să se dizolve din cauza iubirii noastre care s-a conectat la wireless şi a ajuns să descarce sentimente care au virusat toate serverele din galaxie şi când te gândeşti că ne iubeam hipnotizant când pe online când pe offline unde te mai găsesc acum când toate legăturile noastre internautice au fost rupte te voi aştepta la şapte în acelaşi loc în care am dat ultimul check in şi te voi iubi frontal faţă în faţă fără să ştiu dacă ne vom mai eticheta vreodată pe facebook

21


petrecere

cenuşă peste voi cireşi bătrânispaime de lumină coboară în fântânivoi ochii mei de ce mai lăcrimaţisuntem de zborul vieţii spulberaţi

cântă cobzare nu mai aşteptadin trup de îngeriţă mă voi înfruptasă curgă vinul printre stânci albastresă atârnăm de stele patimile noastre

să ne iubim cu jind prin chilii rupestreşi să ne crească aripi de păsări măiestresă-ţi fiu hulub şi tu să-mi fii hulubăsă ne cântăm unul pe altul într-o hrubă

22


de la un zeu la talpa lui dumnezeu

toate au fost spuseîntre mine şi noriîntre tine şi zborîntre iarbă şi pământ între copac şi toporîntre grauri şi lumina din struguritoate au fost spuseîntre mine şi mâineîntre tine şi ieriîntre soare şi umbrăîntre sfinţi şi rugăciunidoar între mine şi tinese spun versuri întregide la o civilizaţie la altade la o pipă cu absint la o altă pipă cu absintde la un univers la altulde la un zeu la talpa lui dumnezeudoar între mine şi tinelumea se spunede la sfârşit la începutdoar între mine şi tinetrupurile noastrese sting şi se aprinddin răsărit în răsărit

23


dacă ploile vor îmbolnăvi de melancolie piramidele

şi mâine te voi aşteptaşi peste un mileniuîn câmpul cu stele ce stau să străluceascănu-mi pasă dacă vei venidacă ploile îmi vor şterge portretul de nisipdacă ploile vor îmbolnăvi de melancolie piramidelefemeie cu chip de piatrăfemeie cu păru-ţi mirosind a struguri verzieu te aştept la fiecare semaforlângă care am înălţat săruturi către certe aştept chiar dacă n-ai să viipentru simplul fapt că suntpentru că am fostlacrimă şi zborlumină şi infernrugăciune şi blestemo să-ţi prind fluturii de spate să te doară zborul lor colorathai să fumăm din nouţigări de crizantemăsă jefuim regate de cocorieu te aşteptîn fiecare roman de josé saramago în fiecare capitol cu frezii presatesub fiecare lampă de bibliotecăchiar dacă n-ai să viifără să strigfără să cer

eu voi fi floare de ger

24


aripile mele

milă mi-e de voi stejaride umbra voastră ce-mi caută paşiide topoarele ce vă lovesc drept în inimădac-aş fi gropar v-aş scoate rădăcinile din pământşi v-aş lăsa să zburaţivoi ştiţi că-mi place zborulşi de-asta vă aruncaţi cu disperare umbra peste minedar nu ştiţi oare că rădăcinile voastresunt de fapt aripile mele?

25


cântă-mi dumnezeule

de ce sunt condamnat să mă ascund toată viaţaîn spatele unor poeme de sticlămă doare spatele de atâta cermă dor mugurii care înfloresc aiureade parcă ar vrea să destrame imperiul bizantincu tot cu fecioarele lui mirosind a păcate străvechisunt soldatul ce nu a avut niciodată armatănici măcar arma cu care să-şi zboare creieriisinistră imaginesă-ţi vezi viaţa cum se încolăceşte ca o iederă pe scoarţa copacilorbat clopote de tinichea dincolo de spaima meami-aprind ţigara cu gust de pierzanieşi fluierda’ nu fluier cu gurafluier cu inima mea verde şi zgâriatădupă cerbii ce boncăluie prin păduritoarnă-mi vin în stacanăşi ascultă cum se sfârşeşte lumeapaştele mă-sii de viaţătoarnă-mi vin şi cheamă o sibilăs-o leg de cuvintele aruncate pe hârtiecântă-mi dumnezeuledespre nemărginirea ta albastră

26


astăzi nu-mi place ploaia

astăzi nu-mi place ploaia (deşi nu e nici măcar luni)nu-mi place luminanici măcar cea care-mi schimbă felul de a fiastăzi nu-mi plac metaforelenu-mi plac jurămintelenici măcar cele de dragosteastăzi nu-mi plac poeziilenu-mi plac sfinţiinici măcar cei care mă apărăastăzi nu-mi place amurgulnu-mi place sfârşitulnici măcar cel al suferinţeiastăzi îmi place doar trupul tăuce-mi irizează între mâiniîmi place chipul tăuce prevesteşte un nou război mondialo nouă răzmeriţă între cele mai frumoase flori ale lumiio nouă pace marină

îmi place gândul tău cazacce-mi cotropeşte teama de a iubi

27


la marginea universului doamnei doctor lucia mihaela botezatu

la marginea universului se duc versurile mele– şi chiar dincolo de orice margine a marginii – stau înlănţuite şi tăcuteca zid de apărare în faţa nefiinţeidoar ele mai duc povara unei învieri din cuvântdoar ele mai bat clopotele la marginea universuluiatunci când stelele se desprind de cerla marginea universului se duc versurile mele– şi chiar dincolo de dincolo –să-mi facă loc între două prăbuşiri de cer

28


în sărutul nostru se ascunde timpul

în sărutul nostru se ascunde timpulzilele şi nopţile ne răsar din scrumîţi sărut buzele şi trupurile noastre se cutremură şi se prefac în secundeacum suntem liberi să ne iubim de la un început la altulsă ne strigăm pe numeîn mijlocul unei tornade de luminăîn sărutul nostru se ascunde timpulmarele timpeu o secundă din antichitatetu o secundă din viitorsecunda mea din viitorîţi ofer învieri de cuvinteşi duminici de iarbădespre care nu se vorbeşte în niciun tratatîn nicio bibliehai să ne rostogolim inimiledin epopee în epopeedin vers în verspână la marginile nemărginiriiîn sărutul nostru se ascunde timpulsecunda mea de dincolo de timp

29


miroşi a septembrie iubito

miroşi a septembrie iubitoanotimpurile răsar şi apun sub coapsele talestrugurii visează cruzimea buzelor taletaraful din oraş îţi cântă melopeea gutuilor verzimiroşi a septembrie iubitola noapte o să-ţi bat nucii şi o să-ţi culeg izmă-nflorită de sub ieo să-ţi incendiez viile de pe pântecsă nu strigisă nu te uiţi la stelee septembrie iubitozeii se ascund în castelele tale de nisiplupii mai vânează doar în visîncepe să-ţi plouă pe umericu săruturi de metalmiroşi a septembrie iubitococorii îşi întemeiază regate la sânul tăuo să te jefuiesc la noapte iubitopuţin câte puţinpână la ultimul jurământ până la ultima înviere

până la cea mai străveche picătură de miere

30


prin clepsidra mea

sunt vagabondul cu nume de sfântcu prenume de împărat romannu am principii sau vreo morală anumedesenez demoni pe pereţii mănăstiriloriubesc doar târfele cu miros de iarbă crudăsau cu miros de orhideeprin clepsidra mea curge ţărâna vieţilor voastrerugăciunile mele sunt nişte oraţii deja celebre rostite de mirese în noaptea nunţiiîl idolatrizez pe icarpentru măreţia prăbuşirii salefumez ţigări otrăvite de buzele tale citesc ziare care descriu cu lux de amănuntesinuciderea unui poet care şi-a pierdut sufletulchiar în profunzimea propriului său verssăptămâna trecută am plânsde fericirecând un înger m-a condamnat la nefericire

31


între noi

între noi doi va izbucni o nouă revoluţie fiecare îşi va alege câte-o armă tu – un pumnal cu lama de ţărână eu – un revolver cu gloanţe de hârtie un te iubesc infiltrat între noi nu va schimba cu nimic lucrurile revoluţiile trebuie duse până la capăt îţi voi ghilotina fiecare reproş în aplauzele revoluţionarilor de ocazie voi rescrie istoria dintre noi doi după principii dictatoriale prin decretul cu litere de lemn înverzit voi interzice scenele de gelozie putem încheia un armistiţiu doar dacă îmi vei elibera inima prizonieră timp de două milenii în albastrul ochilor tăi barbari

32


iubirea noastră are putere de decret regal

azi noapte s-a emis un decret regal care abrogă dreptul la iubire cei găsiţi vinovaţi de iubire vor fi împuşcaţi în piaţa libertăţii vino la noapte iubito în biserica roşie din centrul oraşului să ne iubim cu spaimă dincolo de catapeteasmă toţi fluturii să ne fie martori şi să ne binecuvanteze ne vom iubi ca doi sfinţi ca doi elfisau ca doi hoţi de icoane ascultă cum plouă se trage in piaţăîn catedrala din nouri nu plânge iubito iubirea noastră are putere de decret regal

PUNCT FINAL, STATUI CU EŞARFE

Motto: „Eu... liber și diferit de toţi ceilalţi”

(Justo Jorge Padron - În spatele lupului gri-maroniu)

35


îndrăgostiţi la paris

îndrăgostiţi la paris aşteptăm tramvaiul cu îngeri decăzuţi cu îngeri albaştri un tâlhar scrie poeme de dragoste pe malul senei uitandu-se înfricoşat la chipul ce-i zâmbeşte din adâncuri copiii se înalţă cu tot cu zmeie deasupra oraşului felinarele de pe bulevarde ascund nopţile cu tot cu coşmaruri îndrăgostiţi la paris vindem ceramici de horezu şi portrete de fluturiîn cartierul latin pictăm melancolii în clopotniţa catedralei notre-dame la slujba de duminică începe să ningă la parispe rue d’antinpe rue gaillonpe rue danielle casanovafiecare fulg de zăpadă are parcă strălucirea unui premiu goncourt trupurile noastre înzăpezite de stele dragoste lichidă ne curge prin vene ne iubim napoleonic în pivniţele luvrului în timp ce umbrele noastre se lasă vânate de timp

36


îndrăgostiţi la paris(ca-ntr-un vers de alain bosquet) din vârful turnului eiffel tragem cu praştia după zei de parcă oraşul ne-ar aparţine cu tot cu cerul de deasupra lui pe bulevarde se cântă şi se bea în cinstea noastră şi noi ne iubim fulgerându-ne unul pe altul cu săruturi şi coniacuri vechi franţuzeşti

îndrăgostiţi la paris aşteptăm tramvaiul cu poeţi, cu îngeri albaştri

37


biserică răsărită în glastră

mi-ai alergat întreaga noapte dintr-o parte într-alta a trupuluica dintr-o catedrală în altă catedralăca dintr-o pictură de vermeer într-o pictură de velasquez fiindu-mi nereidă sclavă şi regină până spre dimineaţă când ai călcat strâmb în dreptul inimii mele şi din pieptul meu s-au năpustit asupra ta roiuri de săruturi albastre care ţi-au acaparat gleznele şi coapsele şi sânii până şi buzele tale parcă erau albastre(viorele albastre) albastre de iubire prea albastre de mine şi tu începeai lumea cu mine când îţi muşcam din priviri umărul drept răsăritul de sub rochia ta era şi el albastru de buzele mele şi glezna ta sucită în dreptul inimii mele tremura de atâta nemărginire albastrăera ca o biserică răsărită în glastră

38


oraşul acesta a fost cândva cetate

oraşul acesta a fost cândva cetatedrumurile lui au fost cândva miresme acum doar statuile mai mimează viaţa locuitorii au fost vânaţi de propriile lor umbre pe scena teatrului au rămas doar rolurile absurde şi ghilotinele cerul de deasupra oraşului a devenit oglinda acestuia statuile se cred oameni şi încep să râdă în sinea lor aproape insesizabil de absurdul situaţiei doar ele mai pot mima viaţa în oraş chipurile foştilor locuitori ai cetăţii privesc de dincolo de oglindă lacrimile împietrite de pe obrazul statuilor

statuile sunt împodobite cu eşarfe

39


te-am visat visându-ţi cuvintele în flăcări

am visat că visez visul tău imaginile îmi explodau în spatele ochilor tăi de atunci versurile mi se izbesc de hârtie albastre verzi incolore schimbându-ţi culoarea ochilor te-am visat visându-ţi cuvintele în flăcări şi m-am trezit în acelaşi vis cu buzele arse m-ai visat desenând luminaca într-o casă memorială şi te-ai trezit dincolo de visul meu în întuneric din momentul acela am făcut un pact să ne visăm unul pe altul fiecare în visul celuilalt

40


genunchii tăi se scriu cu majuscule

genunchii tăi se scriu cu majuscule dar numai în vers alb atunci când se deschidîncep să cadă primele ninsori literele se prăbuşesc iar versurile devin porunci şi porumbei ţi-am învăţat genunchii pe de rost cu tot cu majuscule şi fără majuscule acum ţi-i scriu invers când pe unul când pe celălalt ca pe nişte veveriţe ca să le uiţi ordinea şi să îmi rosteşti numele cu majuscule îţi deschid genunchii şi mâinile mele devin versuri albe în profunzimea cărora te pierzi şi te regăseşti de fiecare dată scrisă cu aceleaşi majuscule

41


rugăciunile mele nu ajung niciodată la dumnezeu

rugăciunile mele nu ajung niciodată la dumnezeumi le fură sfinţiimi le pastişează zeii

42


concretizând amurgul a două noi anotimpuri

pot să-ţi definesc umbra(cum altădată doar zeii o mai puteau face) lipindu-mi buzele de pământ pare ciudat unii spun că e ridicol dar umbra ta doar aşa poate fi definită cu buzele mele lipite de pământ în felul acesta îţi abstractizez trupulţi-l transform în floare de cireş trupul tău ce nu poate fi atins decât prin jurământul buzelor mele cade cortina vine amurgul umbrele noastre rămân pe scenă iar noi doi pierduţi între două noi anotimpuri ne declarăm unul altuia realitatea poate că suntem fanatici sau poate suntem sinonimi dar iubirea noastră nu este nimic altceva decât umbra umbrei mele şi umbra umbrei tale concretizând amurgul a două noi anotimpuri

43


îţi scriu în fiecare iarnă

îţi scriu în fiecare iarnărăvaş după răvaş din gara în care cerşetorii se visează actori îţi scriu nu pentru că aş avea ceva să-ţi spun ci pentru că a venit iarna călătorii (pe urme de cerb) pleacă şi vin le rămân privirile pierdute printre orologii şi fulgi de zăpadă cântă la vioară un bătrân cu chip de patriarh balada cerbului lopătar ce anunţă parcă marea schismă a amurgului de cer îţi scriu de parcă aş rămâne fără tine de parcă aş pleca dar fără mine gara se-nchide felinarele se-aprind bătrânul cântă la vioară prăbuşirea imperiului bizantin o să-ţi scriu şi iarna viitoare despre toate plecările şi regăsirile de sine de tine

44


floare de mac

am la încheietura mâinii o floare de mac netulburată mai zugrăvesc din când în când câte un cer sunt veşnic prigonit de-un alb atât de ireal jelesc lumina la fiecare liturghie închin fluturilor zborul sub altar mi-am tatuat pe inimă un alt proverb o altă rugăciune desfrâul meu este proverbial fumez ţigări de soc c-o ultimă prinţesă merovingiană rememorând schisma primului vers am mâinile albastre şi viaţa răsucită ca iedera femeia ce mă strigă poate sintetiza atât de bine secundele din numele meu înainte de a fi m-am cutremurat de spaimă văzând neantul dizolvând lumina

45


femeile pe care le-am iubit au prins aripi

de ceva timp femeile pe care le-am iubit au prins aripi la propriu toate jurnalele de ştiri prezintă la fiecare sfert de ceas ineditul situaţiei femeile pe care le-am iubit au prins aripi şi îmi recită în zbor poemele deocheategândurile interzise şi toate acestea nu se trag decât din felul meu crepuscular de a iubi de a abstractiza fiecare ticăit al inimii de a teoretiza zborul prin prăbuşire până la o nouă înălţare unii spun că acestea sunt primele semne apocaliptice femei înaripate zburând deasupra catedralelor călugării se pierd în propria lor sihăstrie parlamentul decretează stare de urgenţă zborul este interzis prin lege femeile pe care le-am iubit se prăbuşesc în propriul lor zbor frângându-şi aripile şi toate acestea nu se trag decât din felul meu crepuscular de a iubi zburând prin prăbuşirecătre o altă şi-o altă înălţare

46


sunt poetul ce-şi poartă moartea la rever

sunt poetul ce-şi poartă moartea la rever şi umbra pironită în traiectoria unui revolver sunt participiul fiecărui verb şi glonţul care trece de la cerb la cerb sunt ultimul călău al hoţilor de iezi şi primul sfânt în care nu mai poţi să crezi sunt fluture albastru în lampa fără gaz şi funia de la gâtul ultimului cneaz sunt de departe monahul de serviciu şi primul înger ce zboară prin ospiciu sunt ultimul amant din viaţa unei iele şi veşnicul îndrăgostit ce-ţi scrie epopei sub piele

47


auzi cum plouă singurătatea

marş funerar cu paşi de femei cântaţi la vioarădoi câini albaştri devorează liniştea dintre rugăciunisalcâmii înfloresc numai în cerbătăile inimii mele au fost cândva revoluţiilumânările nu mai pot fi aprinse decât de respiraţia îngerului găsit spânzurat în clopotniţăauzi cum plouă singurătateacu salve de tun şi renunţări la visultimul cuvânt nu mai poate fi rostitnici măcar de pescăruşii împietriţi în zborcea mai frumoasă târfă cu chip de reginădoar ea mai poate ţipadoar ea îmi mai poate scrie epitaful

48


acele nopţi

acele nopţi în care eşti aproape de prabuşireşi te întrebi cine este străinul care te priveşte de dincolo de oglindă acele nopţi în care crezi în dumnezeu şi îi ceri aripi să poţi zbura şi tu măcar o clipă să vezi cum e să fii înger cum e să fii mucenicşi nu se întâmplă nimic doar liniştea ce îţi sparge timpanele doar liniştea ce trage ca o funie clopotul bisericiiacele nopţi fără cer doar cu stele din copilăria ta nopţi în care urli în sinea ta cutremurând limitele universului acele nopţi în care te întorci cu faţa către tine şi vezifără să poţi vedeaacele nopţi în care dumnezeu trage, cu sania, lumina prin sufletul tăuca printr-o icoană

49


cred eu

l-aş chema pe dumnezeu să se uite drept în ochii tăi atunci când te dezbraci să-ţi spui rugăciunea s-ar dezice probabil de toată nemărginirea lui şi s-ar agăţa cu disperare de lumina coapselor tale şi totuşi eu nu sunt dumnezeu şi nici măcar vreun sfânt izgonit din paradis chiar şi aşa îţi adulmec aproape cutremurat necenzurat răsăritul şi apusul trupului tău în timp ce tu îmi creionezi sufletul cu fumul unei ţigări nefumate privirile noastre stau agăţate pe undeva a mea de rădăcina unui brad a ta de colţul unei stele rugăciunile tale nu ajung niciodată la duhovnici dispar pur şi simplu se dizolvă ca fulgii de zăpadă între noi doi dincolo de timp eşti mai aproape de mine decât de rugăciune sunt mai aproape de tine decât de dumnezeucred eu

50


destinele noastre sunt neanturi cu faţa în jos

Motto:„Îmi plac războaiele,

cu ţigara de foi în gurăîn faţa unui cinzano.”

(Alain Bosquet – Un vid ) zarurile au fost izbite de pereţii cerului şi s-au învârtit până au rămas fără cifrefără chipuri fără feţe de atunci se spune că zarurile ascund destine de oameni de păsări de asfinţituri definitive poeţii au fost împietriţi în propriile poeme îngerii au devenit cireşi înfloriţi în încercarea lor de a se ridica la cer prigoriile au zburat fără să ştie că nu mai aveau aripi oamenii au început să creadă că cerul există dincolo de propria lor imaginaţie destinele noastre sunt neanturi cu faţa în jos zarurile se rostogolesc între viaţă şi moarte între neant şi neantîntre firul de iarbă şi kant

51


iconiţă

cele mai profunde zboruri sunt acelea cu aripile frânte de fapt cel mai profund zbor este chiar propria noastră prăbuşire încercăm disperaţi să ne înălţăm fiind perfect conştienţi de finalitatea zborului poate că privit tocmai prin prisma căderii zborul devine sublimun fel de iconiţă din ceea ce era să fim

52


jurnal primordial

scriu într-un jurnal fără paginiîntr-un jurnal primordial zile rostogolite ( ca nişte zaruri ) de-a lungul coapselor tale sculptez în cuvânt primele şi ultimele portrete ale poeţilor cu chipuri de fluturi care au zburat înainte de a fi fumez pipa înflorită între sânii tăi şi îţi recit din geo bogza pot imortaliza capitularea trupului tău în singura clipă a nopţii care desparte demonii de iad ţi-aş putea rosti numele ( cu incantaţii erotice abrupte ) la fiecare înviere a florii de tei pot jura în faţa oricărui pluton de execuţie că verdele ochilor tăi îmi curge prin vene adânc şi-nvolburatca dunărea la cazanespune-mi cine ţi-a mai fumat sufletul dintr-o pipă înflorită în singura clipă a nopţii care desparte demonii de iad?

53


anatomia îngerilor

anatomia îngerilor - prima ştiinţă care se bazează pe teoria versului nescris umbra unui santal înflorit înghite abisul ce înverzise în spatele ochilor mei doi îngeri îşi scriu unul altuia memoriile încercând să-şi atingă aripile teama de moarte se simte doar în vers alb şi poate fi înfrântă doar sărutând sânii de zăpadă ai femeii părăsite iarna trecută îngerii nu au trup doar aripile care le ridică spaimele la rang de zbor anotimpurile – acele cutii de rezonanţă în care se rostogolesc zilele noastre – îşi cioplesc măşti din lemn de brad în aşteptarea noului mileniu îngerii poartă în zbor păcatul străvechi al umbrelor de lut acele umbre care ghiceau destinul stelelor în antichitate alchimie ciudată între apusuri premature şi femei desfrânate antonimie abstractă între teama de moarte şi poezia nescrisă

54


cuvintele au trup şi destin

vă scriu de dincolo de mine de parcă dumnezeu mi-ar bate piroane în cuvinte întunericul incendiază fiecare noapte cuvintele au trup şi destin pot defini libertatea răstignind un înger într-un vers în lacrimile mamei se ascunde lumina lumina din cireşe lumina din pământ

55


gubernia îngerilor

iarna aceasta voi scrie singurul poem despre tine numele tău va cutremura imaginaţia ultimului clopotar al oraşului voi întruni primul congres extraordinar al fulgilor de zăpadă nu pentru a te judeca ci pentru a te visa trupul tău a fost cândva gubernia îngerilor acolo am scris cu litere chirilice primul psalm erotic de la jartiere în sus inima ta va bate de la athos la ierusalim când sânii tăi vor fi cuceriţi de ultimul mujahedin iarna aceasta vei citi singurul poem despre tine în singura biblie a fulgilor de zăpadă

56


poem scris pe încheietura mâinii

garderobierul teatrului părăsit încă mai poartă rolurile în loc de umbrăîn loc de odăjdii doar el mai păstrează tradiţia poemului scris pe încheietura mâinii moartea lui de argint înfloreşte în oglinda de lemn am fost şi eu cândva garderobier dar nu într-un teatru părăsit ci într-o gară în care nu se schimbau niciodată trenuri ci versuri în care se rostogolea veşnicia mi-am îmbrăcat sufletul în straie de rugăciune va veni o iarnă îmbrăcată-n păcat va plânge dumnezeu de spaimă (se vor zgudui bisericile din ţâţâni) când voi îndrepta arcul către stelele de ţărână pe care se sprijină cerul va ninge-n romane va ninge-n zapisuri va ninge-n ziua de ieri voi fi garderobierul ce-şi va îmbrăca versurile în spaima primei femei iubite de ultimul poet al ninsorii

57


testament scris la întâmplare

mi-am citit testamentul scris la întâmplare şi m-am mirat văzând că singura moştenire pe care o lăsasem posterităţii era o încercare nereuşită de a scoate norii din rădăcini un măr ionatan se zvârcolea în rugăciunea singurului călugăr ce putea înghesui câmpia în spicul de grâu pe fruntea mamei am văzut primele izvoare de lumină lichidă deşi pare ciudat lumina de pe fruntea ei curgea inundându-mi timpanele tata răstignea câmpia din spicul de grâu de dragul versului care-mi intrase pe sub piele şi îmi purta privirea până dincolo de primele spaime ale copilăriei lui mi-am văzut fratele secerând cu palmele inimii roua de pe genele zeilor

58


mi-am scris testamentul la întâmplare şi m-am mirat văzând bătrâna leoaică neagră cum îmi încolăceşte cuvintele de teamă ca nu cumva de data aceasta să reuşesc să scot norii din rădăcini

59


Cuprins

SFEŞNIC APRINS ÎN HULUBĂRIA CU PORUMBEI ORBI ......................5două inimi .....................................................................................7mi-am văzut chipul într-o secundă spartă .....................................9zilele luau forma trupului tău ......................................................10noiembrie impersonal .................................................................11te iubesc de la şoaptă la imn .......................................................12nud ..............................................................................................14numai tu umbli desculţă prin sufletul meu de grâu înverzit ........15nuntă cu medalii şi cu vinuri vechi ..............................................16icoană ..........................................................................................17rupere de legământ .....................................................................18înţelepciune .................................................................................19nu te voi mai putea iubi pe facebook ..........................................20petrecere .....................................................................................21de la un zeu la talpa lui dumnezeu ..............................................22dacă ploile vor îmbolnăvi de melancolie piramidele ...................23aripile mele .................................................................................24cântă-mi dumnezeule ..................................................................25astăzi nu-mi place ploaia .............................................................26la marginea universului ...............................................................27în sărutul nostru se ascunde timpul ............................................28miroşi a septembrie iubito ..........................................................29prin clepsidra mea .......................................................................30între noi .......................................................................................31iubirea noastră are putere de decret regal ..................................32

60


PUNCT FINAL, STATUI CU EŞARFE ....................................................33îndrăgostiţi la paris ......................................................................35biserică răsărită în glastră ............................................................37oraşul acesta a fost cândva cetate ...............................................38te-am visat visându-ţi cuvintele în flăcări ....................................39genunchii tăi se scriu cu majuscule .............................................40rugăciunile mele nu ajung niciodată la dumnezeu ......................41concretizând amurgul a două noi anotimpuri .............................42îţi scriu în fiecare iarnă ................................................................43floare de mac ..............................................................................44femeile pe care le-am iubit au prins aripi ....................................45sunt poetul ce-şi poartă moartea la rever ...................................46auzi cum plouă singurătatea .......................................................47acele nopţi ...................................................................................48cred eu ........................................................................................49destinele noastre sunt neanturi cu faţa în jos .............................50iconiţă ..........................................................................................51jurnal primordial .........................................................................52anatomia îngerilor .......................................................................53cuvintele au trup şi destin ...........................................................54gubernia îngerilor ........................................................................55poem scris pe încheietura mâinii ................................................56testament scris la întâmplare ......................................................57

Tiparul executat la Imprimeria Editurii

MJMStr. Felix Aderca, Bl.7, parter, 200410-Craiova

Telefon: 0251 419 661; 0786 035 474;e-mail: [email protected];

www.edituramjm.ro;

IMPRIMAT ÎN ROMÂNIA

CAP SAU PAJURĂ, SABIE SAU INEL DE LOGODNĂ - CONSTANTIN ROMULUS PREDA

Documents

Transcript of CAP SAU PAJURĂ, SABIE SAU INEL DE LOGODNĂ - CONSTANTIN ROMULUS PREDA