CAPITOLUL I

intr-o noapte senina, pe malul drcpt at WaladynkAi, inaintaspre Nistru o ceata d€ vrco doisgezece calrrcti.

Mergeau foarte lncet, aproape la pas. in fa$, la cltiva zfcide pati inaintea celorlal;i, cahreau doi oameni, ca gi clnd ar frfost de strajr, dar pesenme ca nu aveau nici o pricinA de fereall,fiindca vorbeau tot timpul intre ei, ln loc sA cerceteze lmprc-jurimile, 9i, oprindu-gi caii intrun4 se uitau la cei cae yeneau inurma si atunci unul din ei sdga:

- Hei,'mai domol, mai domol!

Si c€ara lsi incetinea !i mai mult umbl€hrl, abia migcindu-seinainte.

in cele din urmd, teclnd de colina care-gi arunca umbnpeste ei, ciltu€tii dadura peste o lntindere nemarginita" scildatade lumina lunii 9i abia atunci se put€a lnlelege grija cu care um-blau: doi cai, care meryeau alituri ln mijlocul alaiului, punaulegat de 9a un leagan h care zacea o fiintA omeneascA"

Razele argintii li luminau fala palidi si ochii lnchioi.ln urma leagAnului veneau zece calArcti hannali. Dupa

sulitele fa$ $egulete la vlrf se cunogtea ca erau cazaci. Cilivaduceau $i caii de povara, iar ceilati calarcau ln voie; daca cei doicarc merg€au in frunte paleau cA nici nu se uite h bcudle princare neceau, acegtia din urma priveau cu neliniSt€ gi teanl tnbarc pa4ile.

imprejurimile arftau ca niite pustietlti.Linigtea era lnEeruptA numai de tropotul cailor 9i de porun-

cile unuia dinEe cilarc$i dinainte, care din vreme tn vr€mercpeta gevenitor:

- Hei, mai domol! Aveli grijat intr-un rrctirnp se lntoarsecatte tovma$ul de drum.

IIENRYK SIENKIEWICZ

- Horpyn4 mai e mult? lnbeba el.CalareFl, pe carc-l numise Horpyna 9i carc, de fapt, era un

zdrahon de fata imbracata in haine de c^zac, se uia la cerulspuzit de stele qi raspunse:

- Nu mai e mult. Ajungem inainte de miezul noplii. Trecemde Movila Vrijmagului, apoi de Razlogul Tatarilor pi slntemagoape de Ripa Dracului. O! E tare prirnejdios si teci pe acolodupa miezul noplii, inainte de cintatul coco$ilor. Eu pot sa [ec,dar de voi ar fi vai 9i amar!

Primul calArcl ridicil din umeri gi zise:

- $du ca te-ai hfraft cu diavolul, dar se gas€sc mijloace $ilmpotriva lui.

- Diavol, nediavol, dar nu poli sl-i faci nimic, raspunse Hor-pyna. SA cauli, goimule, in lumea intreaga 9i n-ai s6 afli unascunzi$ mai bun penhu cneaghina. Nici pe aici nu cuteazanimeni sa umble dupa miezul noplii, poate numai cu mine, iarh dpa n-a cAlcat picior de om viu pina acum. Daca vr€a cinevasa-i ghicesc viitorul, sta $i asteapra linga ripa pina ies eu. Sanu-ti fie teana. Pina acolo nu ajung nici le9ii, nici t arii, nimeni,nimeni. Ai sa vezi singur, Ripa Dracului e infricotitoarc.

- N-arc decit sa fie infricogatoare, eu ili spun ca voi veni decite ori voi av€a pofta-

- Daci vii ziua!

- Yin clnd vreau. Iar dact diavolul o sl-mi stea in cale, llapuc de coame.

- Ei, Bohun, Bohun!

- Ei, Doric6wno, Doric6wno! Nu-rni duce tu grua. DacA miva lua dracul sau nu, asta nu e treaba ta, dar ili spun: sfatuiei-te-te cu dnrii tai clt vl€i, numai cneaghina sa nu aiba de suferit,ca daca i se lntampla cev4 nici dracii gi nici strigoii nu te maiscapA din mlinile mele.

- O datA m-au lnecat pe vrcmea cind locuiarn cu fratele meuundeva pe Don, a doua oara m-au ras ln cap la lampol ii tdtn-am padt nimic. Dar asta-i aIA poveste. Din prietenie pentnrtine am s-o paz€sc ca pe ochii din cap, duhurile n-au sa-i clatine

PRIN FOC $I SABIE

nici un fir de par, iar de oameni n-are a se teme cit e la mine.N-o sa-1i mai scape.

- A, buftip ce esti! Daca-i asa, de ce mi-ai cobit a rau, dece-mi impuiai urechile striglnd: ,,Leahul e linga ea! Leahul elinga ea?!"

- N-afir spus eu asta asta, a$a au vorbit duhurile. Dar poateca s-a schimbal. Am sa-d ghicesc in apa de la roata morii. in apa

se yede tohrl foarte bine, numai ca trebuie sa te uili multa \Teme.Ai sa v€zi. Da' tuftat mai e|ti, eu i1i spun adevarut $i tu te minii5i pui mina pe baltag...

$irul vorbelor se rupse, se auzeau numai tropotul copitelorlovite de piata fi nitte glasuri care veneau dinsprc du, semanindcu liriitul cosagilor.

Bohun nu dadea nici cea mai mice atentie acestor glasuri,carc puteau sa mirc noaptea; inalF fata sprc lunA $ cazu adincpe ginduri.'

- Horpyna! spuse dupa o Yreme.

- Ce-i?

- Tu esti vrajitoarc, tu trebuie sa gii: e adevarat ca este oiarba, pe care daca o bea cin€va, trcbuie sa se indragosteasca?

IubadF ii zice, nul- Iubarila- Dar pentru necazul tau iubarila nu e bun6 de

nimic. Daca jupinita n-ar in&agi pe altul, ar fi destul sa-i dai sa

b€4 dar daca arc drag pe cinev4 $tii ce s-ar intirnpla?

- Ce?

- L-ar lndragi si mai mult.

- Piei de-aici cu iubarila ta cu tot! $tii numai sa cobe$ii, darnu e$ti in star€ sl ma ajufi.

- Asculta, cunosc alta iarba carc creste ln pfmint. Cine beadin e4 zace ca un mort doua zile 9i dou| nopti. Eu li dau sa be4apoi...

Cazacul se cutremura in 9a 9i igi alinti asupra yrajitoarei

ochii ce striluceau ln intuneric.

- Ce tot croncanesti? intlebA"

- Apoi tu te duci la eal striga vidma gi izbucni intr-un hohotde ris ce semAna cu nechezatul unei iepe.

8 HENRYK SIENKIEWCZ

- Horpyna, mai e mult? inheba el.CalarcFl, pe carcl numise Horpyna qi carc, de fapt, era un

zdrahon de fata lmbracata in haine de cazac, se uita la cerulspuzit de stele qi raspunse:

- Nu mai e mult. Ajungem inainre de miezul noptrii. Trccemde Movila Vrijmagului, apoi de Razlogul Tatarilor $i slnremaproape de Ripa Dracului. O! E tarc primejdios sa treci pe acolodupa miezul noplii, inainte de cintatul cocosilor. Eu pot sa trec,dar de voi ar fi vai gi amar!

Primul calaret ridica din umeri pi zise:

- $tiu ca te-ai hfrAtit cu diavolul, dar se gAsesc mijloace 9ilmpotriva lui.

- Diavol, nediavol, dar nu poli sa-i faci nimic, raspunse Hor-pyna, SA caud, goimule, in lumea inrreaga ii n-ai si afli unascunzig mai bun pentru cneaghina. Nici pe aici nu cuteazanimeni sa umble dupi miezul noplii, poate numai cu mine, iarh rlpa n-a calcat picior de om viu pina acum. DacA }Tea cinevasi-i ghicesc viitorul, stl 9i aSteapre fngi rlpa pina ies eu. SAnu-ti fie teana. PinA acolo nu ajung nici legii, nici warii, nimeni,nimeni. Ai sa vezi singur, Ripa Dracului e lnfrico$atoar€.

- N-arc decit sl fie infricogatqare, eu i spun ca voi veni decite ori Yoi avea poftr-

- Daca vii ziua!

- Vin clnd vreau. Iar daca diavolul o sa-mi stea in cale, ilapuc de coame.

- Ei, Bohun, Bohun!

- Ei, Dofcdwno, Doric6wno! Nu-mi duce tu gdja. Daca mAva lua dracul sau nu, asta nu e treaba ta, dar ili spun: sfatuies-te-te cu dmcii tai cit vrei, numai cneaghina sA nu aiba de suferit,ca daca i se intampla ceva, nici dracii 9i nici strigoii nu te maiscapa din miinile mele.

- O daa m-au lnecat pe vremea clnd locuiam cu fratele meuundeva pe Don, a doua oara m-au ras ln cap la Jampol $i totn-am palit nimic. Dar asta-i altA pove$e. Din prietenie pentrutine arn s-o pazesc ca pe ochii din cap, duhurile n-au sa-i clatine

PRIN FOC SI SABIE

nici un fir de par, iff de oameni n-are a se teme cit e la mine.N-o sa-d mai scape.

- A, buftiF ce e$ti! Dact-i aSa, de ce mi-ai cobit a rau, dece-mi impuiai urechile shigind: ,,Leahul e linga ea! Leahul e

linga ea?!"

- N-am spus eu asta asta, a$a au vorbit duhurile. Dar poatecA s-a schimbat. Am sa- ghicesc in apa de la roata morii. in apa

se vede totul foarte bine, numai ca Eebuie sa te uifi multa ueme.Ai sa vezi. Da' tutrat mai e$ti, eu i1i spun adevard ii tu te minii9i pui mina pe baltag...

$irul vorbelor se rupse, se auzeau numai lropotul copitelorlovite de piaha $i niste glasuri care veneau dinsge riu, seminindcu liditul cosaSilor.

Bohun nu dadea nici cea mai mica atentie acestor glasud,care puteau sA mire noaptea; halF fata sprc luna Si cazu adincpe ginduri,'

- Horpyna! spuse dupa o vrcme.

- Ce-i?

- Tu e$ti vrajitoarc, tu trebuie sa stii: e adevarat ca este oiarba, pe carc daca o bea cineva, trebuie sl se lndragosteasca?

Iubarip li zice, nu?

- Iubarita" Dar pentru necazul tau iubarita nu e buna denimic. Daca jupinila n-ar ln&agi pe altul, ar fi destral sA-i dai sA

be4 dar daca are drag pe cinevq $tii ce s-ar intimplal- Ce?

- L-ar indragi $i mai mult.

- Piei de-aici cu iubarila ta cu tot! $tii numai st cobegti, darnu e$ti ln stare sA mA ajuF.

- Ascultd, cunosc alta iarba carc creste ln pamint. Cine beadin e4 zace ca un mort douA zile Si doua nopli. Eu ii dau sA bea,

apoi..,Cazacul se cuu€mura h $a Si lli atinti asupra vrljitoarei

ochii ce sMluceau in intuneric.

- Ce tot croncanesti? iffieba-

- Apoi tu te duci la ea! saiga vidma 5i izbucni intr-un hohotde ds ce sem,na cu nechezatul unei iepe.

lo IIENRYK SIENKIEWICZ

Ecoul hohotelor rasuna ameni{abr h adincurile ripelor.

- Citeal slobozi atamanul.Dupa care ochii i se stinsera cu incetul, cizu iara$i pe

ginduri 9i, in cele din urmA, hcepu sa vorbeasci parci deunul singur.

- Nu, nu! Clnd am cucerit Barul, am intrat cel dintii in ma-nastfu€ ca s-o apar de betivani pi sA robesc capul oricui ar fihdraznit s-o afingr, iar ea s-a stapuns cu jungherul, de nu maigtie pe ce lume se afla- Daca pun mina pe ea acum, se s&apungeiar ori se arunca in du, ca nu pot s-o oprcsc, nefericitul de mine!

- Tu ai suflet de leah, nu de cazac, daca nu vrei sa infi:lngilmpotrivirca unei fete, ca orice sot de-al tau...

- O, macar de-aS fi fost leah! srigi Bohun; de-at fi fost teah!

$i igi lua capul in miini, cuprins de durere.

- Te-a fermecat ,,poleasca'', mormai Horpyna.

- Ei, poale ca m-a fermecat! raspunse jalnic. Dar-ar Dum-nezeu si nu ma ocoleasca plumbul, sa-mi sffrsesc ln teapa viafaasta de ciine... O fara imi place gi mie pe lume, gi ea nu mi vrea!

- hostanaculel striga Horpyna minioasa; o ai ln mina.

- TacA-1i leoarba! zbiera cu tubare cazacul. $i daca seomoarA, ce fac? Te sllgii pe tine 9i pe mine, tmi sparg capul detoli pere;ii 9i muqc oamenii ca un ciine! Eu mi-as da' $i sufletuldin mine pentru e4 slava de cazac mi-a5 da-o, ag fugi dincolo deJahorlik, hat, departe de polcuri gi de lume ca sa traiesc numaicu ea, se mor alaturi de ea... Asta-i! 9i ea s-a str{puns cu jun-gherul- $i din pricina cui? Din pricina mea! S-a strapuns cujunghenl! Auzi?

- N-are nimic. N-o sa crape.

- DacA moarc, te fintuiesc de ugi in cuie.

- N-ai nici o Puter€ asuPra ei.

- Nu anr, nu am. Ar fi fost mai bine sl infigA cqitul in mine,sA mA omoare,

- Polea$ca Fostovana! ln loc sa te hdrAgeasca de bunavoie.Unde gaseste altul mai bun?

- Fa tu si.fic a$a Si tli v&s o galeata de ducati de aur g altade perle. La Ba am luat mufta prada qi-an mai luat $i hainte,

PRIN FOC $I SABIE

- E$ti tot atit de bogat $i de slavit ca printul Jarema. Se

zvonelte ca. de tine se teme insugi Krzywonos,Cazacul dAdu din mina a bhamite.

- Ce-mi pasa mie, daca ma doarc inima...

$i iar se agtemu tAcerca, Malul dului se facea tot maisilbatic, mai pustiu. Stincile si copacii capatau sub razele albede luni aharuiri neobignuite. in sfirgit Horpyna rosti:

- Aici e Movila VrAjmagului. Trebuie sa trecem o datacu ceilalti.

- De ce?

- Aici nu e bine.OpIiIa caii Si, dupa o clip,, calaretii carc veneau dupi. ei, ii

ajunsera din urma"

Bohun se inalti in scari 5i privi in leagan.

- Doarrne? intrebt- Doaime, raspunse un caz ac in virsta" dulce ca un copila5.

- Eu i-am dar ceva sa doama, spus€ wajitoarea.

- Domol, cu mare grijtr, zise Bohun, pironindu-gi ochii asu-pra cneaghinei, sa nu mi-o trezili. Inimioara me4 luna o privegte

drept in fat -- Lumineaza, dar n-o de$teapta, $opti unul dinte cazaci.

Ceata pomi mai departe. in curind ajunsera la Movila Vraj-ma$ului, o colina carc se inalF aproape de riu, scundd 9i oabla,care semana cu un scut rotund a$ezat pe pimint. Luna lgi revarsa

asupd-i lumina din toare pa4ile, albind pietroaiele risipite peste

tot. Unde $i unde pietele se inaltau singuratice, pe alocuri hsaalcatuiau gramezi mari, semAnind cu rama$iFle unor cladiri,castele 9i biserici dadmate. Din loc in loc se ridicau placi depiafra infipte in parnht, ca ni$te piefe de mormint pdn cimitirc.Movila era aidoma unei ruine uria$. Poate ca odinioafi, demult,pe vrcmeajagiellonilor, inflorca aici viata oanrenilor, dar astazicolina 0i tunprcjudmile, pha la Raszk6w erau cu totul pustii; pe

aici doar animalele s{lbatice lgi faceau birlogul, iar noaptea lsiputau alaiul sufletele blestemate.

Ceara ucase abia plna la jumAratea inaltimii, clnd vinticelulcarc adia pinA atunci se schimbA lnft-o adevarara vijelie care

ll

12 HENRYK SIENKTEWICZ

lncepu sA sufle peste colinr, fuiednd mohorit, ameninlatotcazacilor li se pArca cA de sub dAdmAturi se aud oftafuri grele,care ie$au parca din piepturi sfivite, gemete jalnicg hohote deds, pllnsote Si sclnc€te de copii. Movila lnt€agA prindea vialA Sistriga cu glasuri diferite. De dupa piete peeau ca phdesc siluerelntunecale, lnalte; umbrc de forme ciudate alunecau tacuteprinte pieEoaie in depafta!€, sclnteiau ln hhneric ni$te luminileasemanatoar€ cu ochii lupilol in sRrtit, la celalalr capar al dealu-lui, din[e grrmezile de piet€ $i darirnaturi, rasunA un urlet gros,gutural, lnsotit indata de altele.

- Lupii? Sopti un tiner cazac, lntorclndu-se citre batdnulesaul.

- Nu, slnt stigoi, raspunse esaulul gi mai incet.

- O, Doamne, lndura-te de noi! srigari ceilalti cu tn&icoqarc,descoperindu-se 9i flcindu-gi ssnnul sucii c.u smercnie.

Caii lnc€puri sa-si ciuleasca urechile Si sN sforaie. Horpyn4ctr€ mergea ln firu ea cetei, mormaia cu jumlar de glas vorbeneinFles€, ca $i clnd ar fi inginar o rugeciune diavoleasca. Abiacftd ajunsera de ce3lalti margine a colnicului, se lntoase $i spuse:

- Ei, gata! Acum e bine. Am fosr nevoite sa-i dn in friuprinh-un blestem, c{ erau tarc flaminzi.

Un oftat de ugurare se smulse din toate piepturile. Bohun siHorpyna pomirA din nou lnainte, iar cazacii, carc cu o clipalnainte mergeau dnindu-$i rasuflar€4 incepura sa Sopocaiasca !isA vortoascA htre ei. Fiecarc l5i aducea aminte ce pAlise clndvacu stigoii.

- Daca nu era Horpyn4 nu pulean sA trecem, spunea unul.

- Vidma tr€ multa putefe.

- Atamanul nostru nu se teme nici de uciga-l cruc€a- Nu seuio niciieri, nu asculta nimic, privegte numai la rhaga lui.

- DacA i s-ar fi inttnplat gi lui ce-am p4it eu, n-ar mai fi alit<le curajos, zise badnul esaul.

- Ce ti ea lr lmplar, tatucule Owsiwuj?

- Ma ducearn odata dc la R€imenrar6wka la Hulajpol gimcr8cam pe llngi nige morminte. D€odala vad cA iese c€vadinh.un mormht $ - hopl - tmi sare la spatc ln ia" Mi uit eu.

PRIN FOC SI SABIE

cind colo - un copilas vinat si palid de ror!... Se vede ca tatarii illuasera h robie o dati cu mama lui gi murise nebotezat. Ochi-sorii ii scinteiau ca ni$te lumharele si scincea! De pe 94 mi se

urca pe grumaz si simt cum ma mu$a de ur€che. O, doamne, unsrigoi! Eu am slujit multa vreme in Moldova unde sint maimulli strigoi decit oameni, aSa ca acolo s-au gasit 9i mijloaceimpotriva lon Am sarit de pe cal $i am lnfipt hangerul in pamint.

,,Piei! Du-te!" am zis, qi copilul a gemut, a apucat minerul han-gerului gi s-a scurs pe tai$ sub iarba. Am crestat pamintul informi de cmce 9i am ple.at.

- Cum, tarucule, ln Moldova sint atitia strigoi?

- DupA moarte tot al doilea moldovean se face strigoi, 9istrigoii din Moldova sint mai rai ca to1i. Acolo li se spunevircolaci,

- $i carc e mai tarc, talucule, diavolul sau strigoiull- Diavolul e mai tare, da' srrigoiul e mai indtujit. DacA izbu-

tegti sa-l tunblinzesti, diavolul te slujette cu qedinF, dar strigoiinu sint buni de nimic, adulmeci numai singele. Da' totdeaunadiavolul e atamanul lor.

- $i Horpyna stapineste peste diavoli.

- Nu poate fi altfel. Cit trtieste, atita li staphe$te. Ei, dacan-ar avea ea nici o putere asupra lor, nu iar fi incrcdinFt ata-manul comoara lui, fiindca vircolacii se dau In vlnt dupA singetede fata-

- PAi eu am auzit ca nu pot sA se atingA de suflet nevinovat.

- De suflet b4 da' de trup da-

- Of, ar fi pacat de asemenea frumuseF din singe 9i lapte!Ta.tucul nostru a $tiut ce sA aleaga de la Bar.

Owsiwuj plescai din limba.

- Nimic de zis. Polea$ca e ca o zina-..

- Tatucule, mie lmi pare rau de e4 spuse un cazac tlnaf,Cind am agezat-o ln leagan, l$i lmpreuna minutele albe qi seruga, se nrga: ,,Omoara-ma, zicea, nu ma duce la pierzanie,zic€a nenorocita de mine!"

- N-o va duce lau,Se oprira din vorba la apropierca Horpynei.

IIENRYK SIENKIEWICZ

- Hei, cazaci, zise vidm4 am ajuns la RAzlogul T arilor, sin-ave1i frica, aici numai o noapte pe an e primejdie, iar RipaDracului si hutorul meu sint aFoape.

in curlnd se auzi lahatul clinilor. Ceata intra in gura rlpeicare alerga drept inspre du $i era atit de ingusta, lncit patruoameni cAlarc abia puteau sA meargl ahturi. Pe frmdul vilceleicurgea un izvor, care sclip€a ca un larye in lumina lmii, grabindsprinten citre du. Dar pe masurA ce cAlArcFi inaintau, peretiiabrupti si pdpastioii se largeau din ce ln ce mai mult, alcatuindo vale desnrl de larga, carc se ridica teptar, inchisA de amindouApa4ile de stlnci. Din loc ln loc pamintul era acoperit de copacilnalti. Aici nu batea vintul. Umbrele intunecate, lungi alecopacilor se astemeau pe pamlnt, iar pe intinderile s€aHate inlumina lunii straluceau puternic obiecte rohrnde sau alungite, incarc cazrcii rccunogeau cu frici dgve Si oase omenegti. Se uitaucu banuiala tnprejur, insemnindu-gi din cind in cind pieptul gfruntea cu sruci mari. Deodata, h departarc, se alata o luminiFprinfte copaci 9i, tn acelagi timp, se repeziri doi clini inspai-mintitori, uriati, negd, cu ochii scinteietod cale incepura sa latre

$i sA urle la vederca oamenilor 9i a cailor. Cind auziri glasulHorpynci se lini$he $i hcepurl sa alerge in jurul calareliloxhtulind cu rtsuflarea teialA.

- Nemaipomenit, gopteau cazacii.

- Agtia nu slnt clini, mormai bafinul Owsiwuj cu un glascarc vadea o convingere adhca-

lnte timp, dincolo de copaci se ivi o coliba, h spatele carciase afla un grajd, iar ceva mai departe 9i mai sus o cladireintunecati- Pe dinafara coliba se a$ta incapitoarc, la fercsteleei se vedea lumini"

- Asta e locaiul meu, ti spuse Horpyna lui Bohun, iar acoloe o moarA carc nu macina decit gdul nostrq eu slnt vrAjitoare $ighicesc ln scocul rolii. O sa-d ghicesc $i tie. Frumoasa o s5 stea

in odaia buni, dar dace vrei se ftnpodobesti perelii, f€buie s-oducen ln cealalti lncapere. Opriti si d4i-vijos de pe cai!

Cahrcfi stanrra locului, iar Horpyna incepu sa strige:

- Czer,emis! Hei, Czeremis!

PRIN FOC $I SABIE

O fap$ra omeneasca ieti inaintea colibei cu o mina devreascuri aprinse gi, ridicind focul in sus, lncepu sa. se uite lntacere la nou-sosili.

Era un om bahin, grozav d€ slulit, scund, aprcape un pitic,cu fala patrara, plara gi cu ochii pieziqi, nijiti ca niqte capaturi.

- Tu cine dracu' egti? inheba Bohun.

- Nu-l lnrieba pe el, zise fatoiul, ca arc limba Biati"- Vno mai aproape,

- Arulta, vo6i mai departe Horyyn4 ce-ar fi vo ducem pefrumoasi la moard Aici cazacii o sa bata cuie in percti $i o sa

se de$tepte din somn.Cazacii descalecan de pe cai Si incepura si dezlege cu mul-

ta prevedere leaganul. insugi Bohun veghea asupra tuturor cucea mai mare grija, ajutlnd pe cei care o duceau la moari.Piticul pasea lnainte, luminind calea- Cneaghina, cireia Hor-pyna li daduse sa bea o fiefiura de ierburi adormitoare, nu setrezi deloc, doar pleoapele ii tremurau abia simlit la luminato4ei. Stralucidle flAcirii aruncau umbre ro$ietice pe fata ei.Poate ca o bganau vise minunUe, fiindca ztnbea dulce tn timpce o purtau ca la lnmormlntarc. Bohun s€ uita la ea 0i i se pareact-i cre$te inima in piept.

- Draga me4 drag6! soptea incet fi ameni4ator, cu toate caaasaturile frumoase ale atamanului se inblinzisen $i se inva-pliaseri de marele foc al dragostei care punea tot mai multstapinire p€ el, asemenea flacirii uitate de vrcun cilator carecupdnde intinderile salbatice ale stepei.

Horpyn4 care mergea alaturi, zise:

- Cind se va de$tepta din somn, va fi sanAbasa" Rana se

ogoietle, o sa se facA bine...

- Slava Domnului! Slava Donxrului! raspunse atamanul.in acest timp cazacii lncepurt si dea jos de pe cei gase cai

de povara legan[i uriase $i sa scoa6 chilimuri, covoare qi alteluouri de prel luate prada d€ la Bar. Aprinseri focul ln odaia deoaspeti ii ln vreme ce unii carau scoarte de tot felul, allii leprindeau pe perelii de lemn ai hcap€rii. Bohun nu numai ca segindise la o colivie fdrl pdmejdie penuu pasffea lui, dar homrlse