Horia Bãdescu: Pisica lui SchrödingerCristian Cocea: Trei zei din Panteonul

românesc: Cavalerul Trac, Sângiorzul ºi Cãluºul

Mihai Vinereanu: Originea toponimului Ardeal

Filofteia Pally: Lãcaºele argeºene de cultîn timpul Primului Rãzboi Mondial (I)

Aurel V. David: Naþiunea românã,unitate socialã în diversitate

Ilie Popa: Fãuritori ai Marii Uniri, martiriîn închisorile comuniste (II)

Marin Beºcucã: Corneliu Coposu –ultimul interviu (II)

Lucian Costache: Seniori ai culturii: M.N. Rusu - 80

Nicolae Melinescu: Rãzboiul uitat

AAm aales uun ttitlu ggeneral, ddar ddiscuþiacare uurmeazã eeste mmai pprecis ddirec-þionatã, sspre ppreocupãrile ccare ddecurg

din ffaptul ccã aam iintrat îîn ccea dde aa ppatra rrevo-luþie ttehnologicã ((e pprea llimitativ ssã ii ssespunã „„a ppatra rrevoluþie iindustrialã”, ddar,pentru uuniformitate, ii sse mmai sspune ººi aastfel).Preocupãri, aadicã ttemeri, ssemnale dde aalarmã.Motivate? NNemotivate?...

Schimbãrile iinduc ttotdeauna oo sstare ddedisconfort, ttoate rrevoluþiile iindustriale aau ffostînsoþite dde aavertismente, uunele rrealiste, aalteleexagerate, mmulte ddintre eele nneconfirmate.Fãrã aa llipsi, îînsã, cconsecinþele nneplãcute.

Sã nne rreamintim ppe sscurt –– rremarcândcã ttotul ss-aa îîntâmplat îîn uultimele ddouã ssute(ºi cceva) dde aani, ddeci dde ccurând ººi îîntr-uun rritmtot mmai aaccelerat.

Acum ddouã ssecole nnu eexistau llocomotive– ddar sse iinventase mmotorul ccu aabur ((caretransforma eenergia ccaloricã îîn llucru mmecanic).Automobilul aa aapãrut aacum mmai ppuþin dde 1150de aani, ccam ppe aatunci sse ffãceau pprogrese„de uutilitate ppublicã” ººi îîn eelectricitate, ddar aadoua rrevoluþie iindustrialã eeste llegatã mmaiales dde pproverbiala bbandã dde mmontaj aa lluiFord. NNu nnumai ttehnologie, cci ººi organiizzare,detaliu iimportant. RRevoluþia aa ttreia aare dde aaface ccu ccalculatoarele, aautomatizarea, ddecicu iinformaþiia – aacum vvreo jjumãtate dde ssecol,poate uun ppic mmai mmult. IIar aa ppatra rrevoluþieeste iiarãºi bbazatã ppe oorganizare, ccuvintele-cheie ssunt conectiiviitatea, iinternetul, cloud-uul,plus ssintagma dde mmult ffolositã, ddar nnumaide ccurând ccu aadevãrat mmaterializatã, iintelii-genþa aartiifiiciialã, IA ppe sscurt. MMai ssunt ººi aaltecomponente iimportante, ccititorul eeste rrugatsã rreciteascã aarticolele aacad. DDorel BBanabicdin rrevistele ppe ffebruarie ººi mmartie.

MMaºini iinteligente?! ÎÎn cce ssens,cât dde iinteligente, eeventualmai iinteligente ddecât ooamenii?

Nu ccumva aatât dde iinteligente îîncât nne vvorconsidera iinutili? ÎÎntrebãri ccare ss-aau ttot ppus,cu oorientãri aale rrãspunsurilor îînspre ttoatedirecþiile, dde lla ooptimism rrelaxat lla ppreviziunisumbre. VVor ffi ffiind aaceste aavertismentela ffel dde hhazardate pprecum ccele pprivind,la îînceputuri, ccãlãtoria ccu ttrenul? VVoi uurmaîn ccele cce uurmeazã aalegerea ppesimistã…

În pprimul rrând, nnu mmai ccred dde mmultãvreme îîn „„proverbul” mmaterialisto-ooptimistcum ccã „„omenirea îîºi ppune nnumai pproblemepe ccare ppoate ssã lle rrezolve”. BBa cchiardimpotrivã...

Apoi, aaceastã aa ppatra rrevoluþie ttehnolo-gicã eeste dde uun ttip ccu ttotul nnou îîn ccomparaþiecu ccele ddinainte. AAcelea aaveau lla oorigineprogrese ttehnologice, bbine cconturate, ccu

originea llocalizatã,trecând aapoi ttreptat ddela oo þþarã lla aalta. AAcum,suportul aacoperã îîntregglobul –– iinternetul, aavemde aa fface ccu uun siistemcomplex, de lla ccare nneputem aaºtepta lla ssalturigen „„efect dde ssistem”(de ttipul ttrecerii dde llamiliardele dde nneuronidin ccreier lla ccreierul-mminte,cu oo ccomportare ccarenu rrezultã ddin îînsumarealiniarã aa ccomportãrii nneu-ronilor). IIar uun aasemenea

efect dde ssistem eeste ppotenþat dde ffaptul ccãdiscutãm nnu nnumai ddespre iinteligenþã, ffieea ººi aartificialã ((evaluatã ppe ssarcini pprecise,comparând pperformanþele ccu ccele uumane,comportamental aadicã, nnu pplecând ddela ddefiniþii), cci ººi ddespre învãþare.

FFãrã ppanicã, aaici ccred ccã aapare uun rrealpericol, ddeloc lliterar ((SF): pprin îînvã-þare ((e oo aaltã pproblemã ººi cce îînseam-

nã aaceasta), ccalculatoarele ppot ccu aadevãratdeveni mmai iinteligente ddecât ooamenii: ppro-gramul AAlphaGoZero aa îînvãþat ssingur ssãjoace GGO, ccunoscând nnumai rregulamentuljocului, îînvingându-ii ppe ccei mmai pputernicijucãtori aai pplanetei, bba cchiar aa ffãcut-oo îîntr-uunmod ccare aa mmotivat uun ttitlu dde ggenul „„oameniiînvaþã aacum GGO dde lla ccalculator” îîn ccelebrarevistã Nature. (Un ddetaliu: pprogramul ffacemutãri dde mmijloc dde ppartidã ttotal „„stranii”, ddar,pentru ccã îînvinge dde ffiecare ddatã, îînseamnãcã aacelea ssunt mmutãrile ppotrivite, cchiar ddacãde nneînþeles ppentru ooameni.)

Prin îînvãþare, ccalculatoarele ppot pproducealgoritmi ddespre ccare nnu ººtim ccum ffuncþio-neazã ººi ccare, eeventual, nne ppot fface rrãu. UUnexemplu, iipotetic ddeocamdatã, pperfect pplau-zibil îînsã. SSã ppresupunem ccã jjumãtate ddintreautomobilele ddintr-uun ooraº ssunt ccu cconducereautomatã, jjumãtate ccu ººofer uuman. MMaipresupunem ccã mmaºinile aautopilotate ssuntconectate ffiecare ccu ffiecare ººi aau cca oobiectivsã mminimizeze cconsumul ttotal dde ccarburant.Îmi ppot aatunci iimagina oo ssituaþie dde ggenulurmãtor: mmaºina aautomatã AA îîi ccere mmaºiniiautomate BB ssã „„ºicaneze” iintrarea îîntr-oointersecþie aa uunei mmaºini ccu ººofer, ppentrucã, aaltfel, eea, mmaºina AA, vva cconsuma ccu0,0005 llitri dde bbenzinã mmai mmult. ÎÎnlocuiþi oora-ºul ccu ssistemul dde aautostrãzi ddin SSUA, uundecamioane ccu ppilot aautomat ccirculã ddeja ((comu-nicã îîntre eele, ddar nnu îînvaþã, lla nnivelul rreþelei).

AAm rrãmas aaici sstrict lla ccompetiþiaîn zzona iinteligenþei, ccu aaccent ppeînvãþare. EEvident, mmult mmai aapropiate

sunt aalte pprobleme, lla nnivel ssociologic –– ººomaj,meserii ccare ddispar, mmeserii ccare aapar, iinega-litate ((a aaccesului lla ttehnologie) eetc. ssau, ººimai ggrav –– ffolosirea ttehnologiilor iinformaþio-nale îîn sscopuri ppolitice ººi mmilitare –– ddezinfor-mare, mmanipulare, aarme dde ttipuri nnoi eetc.

Toate aaceste ppericole ssunt ffavorizate ººide ffaptul ccã nnu ss-aa ccristalizat îîncã uun sset ddenorme, llegi, oobiceiuri pprivind „„circulaþia pprincyberspaþiu”, aaºa ccum eeste ccazul ccu ccirculaþialocomotivelor ººi aautomobilelor –– ddar aaceastaeste oo aaltã pproblemã, ddespre ccare sse ddiscutãtot mmai mmult, ddeci sse îîndreaptã sspre rrezolvare.

Închei ccu oo bbutadã, aaparent ooptimistã,a llui MMoisil, rrãspuns lla îîntrebarea „„dacãvreodatã ccalculatorul vva ffi mmai iinteligentdecât nnoi”: siigur ccã dda, ddar nnu vva rreuºiiniiciiodatã ssã zzâmbeascã……

Curtea de la ArgeºAAnnuull XX ���� NNrr.. 55 ((110022)) ����MMaaii 22001199

cy

mk

Revistã dde cculturã

DDiinn ssuummaarr::

www.curteadelaarges.ro

Revista aapare ccu ssprijinulPrimãriei MMunicipiului CCurtea dde AArgeº

(prin iintermediul CCentrului dde CCulturã ººi AArte),Trustului dde PPresã „„Argeº EExpres”

ºi aal AAsociaþiei CCulturale „„Curtea dde AArgeº”.

ORAª REGAL

Noi ººi/sau mmaºinile...GGhheeoorrgghhee PPÃÃUUNN

Monumentul ddin DDragodana, DDâmboviþa

Currtea de la Arrgeºº

Domnul EEminescu sscris-aa

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 2201922

Toate-ss vvechi ººi nnouã ttoate...LLovitura dde sstat dde lla 11864 aa aavut oo ggeneroasã

intenþie, ddar aa ffost vviciatã pprin ppripã. LLa 11 mmai,þãranul ss-aa cculcat îîncã cclãcaº, nneavând dde

plãtit sstatului îîntr-uun aan dde zzile ddecât ffaimosul ggalbengãurit ººi ººase zzile dde ººosele, ffãrã nnicio îîndatorirecãtre ccomunã, ffãrã nniciuna ccãtre jjudeþ. LLa 22 mmai ––peste ddouãsprezece oore, ffãrã nnicio ttranziþie –– eel ss-aatrezit oom lliber, ddar ccu ssarcini îînzecit dde ggrele, sstãpânabsolut ppe oo bbucatã dde ppãmânt, ddar aacea bbucatãgrevatã ccu îînsemnate aanuitãþi ccãtre sstat; ccu îîndatori-rea dde-aa ssusþine sself-ggovernmentul ccomunei ººi aaljudeþului, ccu ssarcina mmiilor dde nnoi ppostulanþi, iieºiþi ddinpãmânt, ddin iiarbã vverde, ppentru aa aaplica rreformele.Atunci bbãieþii ddin bbãcãnii ººi aateliere dde mmeseriaºipãrãsirã ppacinica llor oocupaþie, ppentru aa sse bboieri îînnotari ccomunali, îînvãþãtori rrurali, aarhivari, pparaarhivari– oo ggeneraþie nnenumãratã dde llogofeþi ffãrã îînvãþãturãºi ffãrã sseriozitate mmoralã, ccare nnu ººtiu ddecât aa sscârþâidouã sslove ppe hhârtie, ddeveni eelementul ddomnitor îînRomânia ººi ppepiniera aactualilor rroºii. AAstãzi eexistã,dupã ccalculele iingenioase aale dd-llui AA.V. MMillu, aaproa-pe ppatruzeci dde mmii –– oo aarmatã mmai mmare ddecât cceapermanentã –– dde aasemenea llogofeþi ddin ccare mmulþiau aajuns ddeputaþi, mmilionari, aaspirã aa ddeveni mminiºtri.Toatã aarmata aaceasta aa ccontractat ttrebuinþe oocciden-tale ppe ccare nnu lle ppoate ssatisface pprin pproducþiuneproprie, ddeci ccineva ttrebuie ssã lle ssatisfacã. AAcestcineva ee îîn uultima llinie ppoporul pproducãtor.

Nu rraporturile jjuridice ddintre mmarii ººi mmicii ccultiva-tori ssunt ccauza ssãrãciei þþãranului, cci ddeclasarea ggene-ralã aa ssocietãþii vvechi, iimprovizarea aa ssumedenie ddecenuºeri îîn ooameni dde sstat, îîncãrcarea ffãrã ttranziþie aaþãranului ccu ssarcine ppublice, eenorm dde mmari îîn aasemã-narea ccu ssarcinile aaproape rridicole ppe ccare lle ppurtapoporul nnostru îîn vvremea DDomnilor rregulamentari.

AAºadar, nnu sse vvorbeascã dde ccestiunea aagrarãla nnoi, uunde eea nn-aa eexistat nniciodatã, uundeþãranul aa ffost ppururea lliber, ppururea ccapabil

de-aa ddeveni pproprietar ººi dde-aa ssui, ppe ccât îîl iiertauputerile, sscara îînaintãrii ssociale. NNu sse ccompareIrlanda îînfeodatã ccu ddatinele ppe ddeplin ddrepte ººiechitabile aale vvechii nnoastre þþãri. VVechile cclasedirigente aaveau îîn ggrad mmare ccunoºtinþã ppracticã aaþãrii ººi uun aadmirabil ssimþ iistoric. PPentru aa ddovedi ccâtde aadevãrat eeste aaceasta, cce ddrepte, cce îîntemeiate,ce eechitabile eerau ttotodatã vvederile ggeneraþiei aabiatrecute îîn pprivirea rraporturilor aagricole, ccredemoportun aa ppublica uun ddocument îîncã iinedit ººide ccel mmai îînalt iinteres îîn mmaterie. EEste rraportulcomisiei nnumite aacum ttreizeci dde aani, îîn vvirtuteastipulaþiunilor TTractatului dde lla BBalta-LLiman,pentru aa rrevizui ººi rregula rrelaþiile ddintre ppropri-etari ººi mmici ccultivatori, ppentru aa ffixa ddrepturileºi îîndatoririle rreciproce ººi ttotodatã ppentrua ppune rreformele ccare eerau jjudecate nnecesareîn ddiferitele rramuri aale sserviciilor ppublicedin ÞÞara RRomâneascã.

Oricine vva llua ccunoºtinþa aacestei rremarcabilelucrãri sse vva pputea cconvinge ccã, ccu ttoate ccãsituaþiile ssunt ddiferite, priinciipiiiile ccare aau ffostatuncii sstabiiliite sslujesc îîncã aazzii cca bbazzã llaraporturiile mmutuale îîntre ppropriietarii ººii ssãtenii,

dovadã nnouã ccã ssolid ººi ddurabil eeste nnumai cceea cceare ttemelie ppe jjustiþie ººi eechitate, pprecum ººi ppe cceeace eeste aavantajos ppãrþilor iinteresate. ÎÎn uurma aacestuiraport aa ffost eelaboratã ººi ppromulgatã llegea ddin23 aaprilie 11851 rrelativã lla llegãturile ººi îîndatoririlereciproce ddintre pproprietari ººi llucrãtori, llege ccare-aaregulat mmateria ppânã lla rreforma llui CCuza VVodã.Rezultatele ssalutare aau ffost iimediate, aau rrestabilitliniºtea ººi rrãspândit uun ttrai mmai bbun îîn þþarã.

Într-aadevãr îîºi aaduce llumea aaminte ccã, îîn uurmatulburãrilor rrevoluþionare ddin 11848, aal ccãrora ccea mmaiprincipalã uunealtã aa ffost vvasta ppropagandã aanarhicãºi aantisocialã îîntreprinsã îîn mmijlocul ssãtenilor ººi ppentruizbutirea ccãreia ttoate mmijloacele aau ffost ppuse îîn jjocspre aa sseduce ººi rrãtãci ppe llocuitori, aaceºtia, ddândcrezare ffãgãduielilor mmincinoase cce lli sse ffãcuserã,suspendaserã oorice mmuncã aagricolã, rrefuzau dd-aacultiva ppãmântul ººi dd-aa aachita ddatoriile cce lle aaveaucãtre pproprietari. AA rrezultat aastfel oo ccrizã ccare ss-aaprelungit vvreo ddoi-ttrei aani ººi ccare eera ssã rruineze þþara,dupã cce rrãspândise ffoametea. CCredem dde pprisosa nne mmai îîntinde îîn aaceastã pprivinþã; nne rreferim cchiarla ttextul mmenþionatului rraport, cconstatând îîn ttreacãtcã eeste dde nnotorietate ppublicã ººi nnetãgãduit ccã ddela llegea ddin 11851 aa îînceput îîn aadevãr ssã pprogresezeagricultura, pprãsila vvitelor, sstarea ssãteanului, aaren-daºului, aa pproprietarului.

LLegea rruralã, rregulând oo mmare ccestie ssocialã,a ppus uun ccapãt ººi nneobositelor iintrigi aaleagitatorilor, ccare iizbutiserã aa aaduce îîn þþarã

o aanarhie ddevenitã iintolerabilã. OOnoarea rrezolvãriiacestei mmari ccestii rrevine ddomniei llui CCuza, ssubauspiciile dd-llui CCogãlniceanu. AAplicarea ss-aa ffãcut,lucru eextraordinar, ffãrã zzguduire. EExplicarea aacestuifenomen sse ppoate aatribui îîn mmare pparte llegii ddin1851, ccare aa ffost cca oo llege ppregãtitoare, ddovadãcã iinstituþia eei aa ffost aaºa dde bbunã îîncât astãzzii îînpractiicã ttot ppe aaceeaºii ttradiiþiiune uurmeazzã aagriicultura.

Legea rruralã ddedese oo nnouã iimpulsiune aagriculturiiºi, ddacã llegiuitorul eei aar ffi pprevãzut ssã ooblige ppesãteni ssã cconserve ººi ssã nnu sspargã iizlazurile vvitelor,ar ffi ffost mmult mmai aavantajos ppentru cconservareavitelor, aal ccãror nnumãr aa sscãzut ttreptat ccu 225 llasutã dde lla 11866 îîncoace. OO ccestie mmare ssocialãs-aa rrezolvat, iimpulsiune nnouã ss-aa ddat aagriculturii,cu ttoate aacestea aarendaºii ssunt ttot rruinaþi, þþãranii nnustau mmai bbine, pproprietatea ffunciarã eeste ddispreþuitã.

Dacã aam ffost ffericiþisã iieºim ddin llegea rruralãfãrã zzguduire, ssã nnuprovocãm uun mmarepericol, dde-aa llãsa ssãse îîncerce aa sse iinventao ccestie ssocialã nneînte-meiatã, ccare-aar aaduceiar ffoametea cca lla 11848ºi lla 11866.

Învoiala dde bbunãvoiesau llibertatea ttranzacþiu-nilor aa eexistat ttotdeaunaºi ttrebuie mmenþinutã:sãteanul lliber ººi sstãpânpe mmunca ssa, ppe vvitelesale, pproprietarul ppeproprietatea ssa. ÎÎnsãtrebuie ggarantatã oodeplinã ssecuritate ppentrupãrþile ccontractante,ca nnici uuna, nnici aalta ssãnu ffie vvictima cceleilalte.O bbunã aadministraþiecinstitã, eexperimentatã ººivigilentã aar ffi pprimul, ccel mmai bbun ººi ffolositor rremediu.

AAºa, vviciul oorganic aal llipsei uunei aadministraþiuniinstruite, eechitabile ººi bbinevoitoare aa ccreatstarea aactualã dde llucruri ººi aa ffost iizvorul

abuzurilor. AAr ffi dde ddorit ddeci cca ssã nnu sse aatribuierezultatele dde aazi uunei ccauze ffactice ººi nneadevãrate,ci ssã sse rrapoarte lla ccauza llor aadevãratã, lla ddecla-sarea ggeneralã, lla llipsa uunei aadministraþii oonesteºi ccapabile. DDacã oo llege ggeneralã eeste pposibilã îînasemenea mmaterie, cca ssã îîmbunãtãþeascã sstareaactualã ººi ssã nnu aaducã oo pperturbaþie îîngrozitoare îîneconomia þþãrii, eea vva ttrebui ssã ssancþioneze pprincipiilelegilor ddin ttrecut ººi ssã nnu vvizeze lla nniciun ssistem nnou.Reforma aar cconsista aaºadar mmai ccu sseamã îîn mmãsuricare aar zzãdãrnici pposibilitatea aabuzurilor. RRelevãmdar ccã aaceeaºi ccomisie dde aacum ttreizeci dde aani aapropus aacele rreforme ccare aar ffi ggarantat oo ssãnãtoasãdezvoltare aa vvieþii oorganice aa sstatului ººi ccare ppânã-nnziua dde aazi aau rrãmas ddeziderate.

Comisiunea, ddupã cce ss-aa oocupat dde ccestiaagricolã ccare-ii ffusese rrecomandatã ssã ffie pprincipalul

scop aal ddeliberãrilor ssale, aa iindicat îîntr-uun mmodsumar rreformele ccare ii-aau ppãrut ccele mmai nnece-sare îîn ddiferitele rramuri aale aadministraþiei.

Ne vvom mmãrgini aa ccita îîntre aaltele: rregulareamodului dde nnumire ººi îînaintare îîn ffuncþiunilepublice; rrevizuirea llegii aasupra aalegerii mmembriloradunãrii ggenerale; rregularea llegii aasupra ccelorºase zzile dde llucru cce ssãteanul eera ddator ssã ffacãpentru cconstruirea ppodurilor ººi ººoselelor; rregulareasentinþelor jjudiciare ddate ddefinitiv ººi îîn uultimãinstanþã.

Este dde cconstatat ccã aaceste rreforme, aa ccãrorurgenþã eera ddemonstratã îîn 11849, nn-aau ffostrealizate ººi aa ccãror iimportantã mmajorã îîncã aastãziaºteaptã eexecuþia llor.

(Tiimpul, 27 iianuarie 11882)

Monumentul lluiMihai EEminescu

de lla CC. dde AArgeº

Redactor-ººef : Gheorghe Pãun

Redacþie: Daniel Gligore, Maria MonaVâlceanu, Constant in Voiculescu

Colegiu rredacþional: SvetlanaCojocaru – membru corespondental Academiei de ªtiinþe a Moldovei,Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor,membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii Ars Docendi, Bucureºti,Spiridon CCristocea – conferenþiar la Universitatea Piteºti, Dumitru AAugustinDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – lector la UniversitateaPiteºti, Marian NNencescu – cercetãtor asociat la Institutul de Filosofieal Academiei Române, Filofteia PPally – expert naþional etnolog, MuzeuluiViticulturii ºi Pomiculturii Goleºti, Argeº, Cornel PPopescu – directoral Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Octavian SSachelarie – directoral Bibliotecii Judeþene „Dinicu Golescu”, Piteºti, Adrian SSãmãrescu –conferenþiar la Universitatea Piteºti, Ion CC. ªªtefan – profesor, membrual USR, Bucureºti.

CURTEA DE LA ARGEªRevistã llunarã dde cculturã

Apare ssub eegida TTrustului dde PPresã „„Argeº EExpres” ((Str. CCuza VVodã, nnr. 1131, tel./fax: 00248-7722368, hhttp://argesexpres.ro/) ººi aa CCentrului dde CCulturã ººi AArte „„George TTopîrceanu”

(B-ddul BBasarabilor, nnr. 559, ttel./fax: 00248-7728342, hhttp://culturaarges.ro/) ddin CCurtea dde AArgeº.

E-mmail: ccurteadelaarges@gmail.com

Website: wwww.curteadelaarges.ro Abonamente sse ppot fface pprin PPoºta RRomânã ((revista apare îîn CCatalogul ppublicaþi i lor lla ppoziþ ia 119.178).

ISSN: 22068-99489Întreaga rãspundere ºtiinþificã, juridicã ºi moralã pentru

conþinutul articolelor revine autorilor. Reproducerea oricãruiarticol se face numai cu acordul autorului ºi precizarea sursei.

Revista ppoate ffi ssponsorizatã pprin iintermediul AAsociaþiei CCulturale „„Curtea dde AArgeº”, CCIF 229520540, BBanca TTransilvania, IIBAN RRO38 BBTRL RRONC RRT0V 11516 77901.

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 22019 33

Homo ssapiens

NNiciodatã nnu mm-aamsimþit mmai îîn ppieleaburghezului ggentilom

ca lla îîntâlnirea ccu ttransdiscipli-naritatea ººi ccu ffizica pparticulei.Eram uun ttransdisciplinar avantla llettre, – ppentru ccare eexistenþanivelurilor dde rrealitate nnu ccon-stituia nnicio ssurprizã, iiar llogica

non-ccontradictorie ººi tterþiul iinclus, cchiar ddacã nnu aastfelse cchemau îîncã ppentru mmine, þþineau dde ffirea llucru-rilor, ccare ggândea llumea îîn aarmonia ººi þþesãtura eeiinextricabilã, ddincolo dde oorice ffrontierã ddisciplinarã ––ºi ppracticam ccuantica iintuitivã, îîngãduitã ffie-mmiaceastã fformulare, ccontrarã aa cceea cce sse sspunedespre llegile sstranii ººi ccontraintuitive aale mmecaniciicuantice. CCiudat! FFiindcã nnu mmi sse ppare ccheie mmaipotrivitã ppentru ddescifrarea ttainei ttainelor, iinclusiva eenigmei ccuantice, ddecât iintuiþia. IIntuiþia ccare ppoateadmite ffãrã eefort ddubla nnaturã aa pparticulei, dde vvremece nne-aa sspus mmereu ccã ssuntem, îîn ffiece cclipã, ccevamai mmult ddecât mmaterialitatea nnoastrã ººi ccã aacel ccevaface pparte ddin iinfinita pputere ccare þþine îîn ppalma eeiuniversul, ddivina EEnergie, aacordorul „„uluitor dde ffin,ca ssã pproducã uun uunivers îîn ccare ssã pputem ttrãi”, ssãaleagã aacele ccondiþii ccare eexclud ººansa aaleatoriului,a ccãrui pprobabilitate aar ffi ffost dde 110 lla pputerea mminus120 oori cchiar 1123. IIntuiþia ccare nne vvalideazã ppoeticfaptul ccã „„interconectarea ccu llumea cconstituie oobser-vare”, ccã nnu ddoar nnoi ssuntem ffãcuþi ddin eelemente aalelumii îîn ccare ttrãim, cci ccã ººi aaceasta nne cconþine ººi nnepãstrea-zzã îîn sstructura eei, ccã „„schimbul dde ttaine ccustrãmoºii” sse fface îîn ffocul ººi ccenuºa aaceleiaºi vvetre(Blaga), ccã llocul îîn ccare ttrãim, ccasele nnoastre,lucrurile pprintre ccare eexistãm sse iimpregneazã dde nnoiºi nne cconþin ººi nne pprelungesc iidentitatea îîn mmemorialor. „„Oh! llucrurile ccum vvorbesc,/ ªªi-nn ppace nnu vvor ssãte llase:/ BBronz, ccatifea, llemn ssau mmãtase,/ PPrind ggraiaproape oomenesc./ TTu lle ccrezi mmoarte, ººi ttrãiesc/Împrãºtiate-nn oorice ccase. –– // OOh! llucrurile ccum vvor-besc,/ ªªi-nn ppace nnu vvor ssã tte llase./ ªªi ccâte nnu-þþi mmaipovestesc/ ÎÎn ppustnicia llor rretrase:/ CCu ttot cce ssufle-tu-þþi uuitase/ TTe-mmbie ssau tte cchinuiesc. ––/ OOh! llucrurilecum vvorbesc.” ((Macedonski) IIntuiþia ccare aare ttoatevalenþele îînþelegerii ssuperpoziþiei ccuantice, aa cconco-mitenþei ddublei sstãri nnu ddoar lla nnivel aatomic, cci ººi llanivelul eemoþional aal eexistenþei, ccare ee pplinã dde „„cada-vre vvii”, ccã aa ffi ddeopotrivã ººi ddeodatã ººi mmort ººi vviu,precum ppisica llui SSchrödinger, nnu ee oo ººmecherie aatât

de mmare. PPentru ccã, îîn ffond, eexperimentul CCopenha-ga nnu ee ddecât uun eexerciþiu dde lliber-aarbitru: dde nnoidepinzând ddacã ppisica ee mmoartã ssau vvie, ddar ººi pposi-bilitatea cca eea ssã ffie ddeopotrivã ººi vvie, ººi mmoartã. CCãciîn pputerea nnoastrã eeste ssã ddeschidem ssau nnu ccutia!

CCeea cce nne sspune tteoria ccuanticã ddespreefectele iinstantanee aale uunui oobiect aasupraaltuia „„aflat lla mmare ddistanþã –– cchiar ººi ddacã

nu eexistã nnicio fforþã ffizicã pprin ccare ssã ffie cconectatecele ddouã oobiecte”, aacele „„acþiuni îînfricoºãtoare” ccumle nnumea EEinstein, iintuiþia ppoeticã oo sspune mmult mmaiplastic. ªªi ddacã ººtim dde mmultã vvreme ccã „„Bãtaia ddinaripi aa uunui ffluture ppoate iisca uundeva uun ttaifun!”, ccumar pputea sscriitorul ccaresunt ssã nnu cconsune ccuideea ccã oobservaþiacreeazã rrealitatea ffizicãobservatã, ccând llitera-tura nnu ee aaltceva ddecât„observarea” uunor llumicare nnu eexistã ddecâtdupã aaceastã oobserva-re? CCum ssã nnu ccrezi îînrealitatea eei, ccând aatâtde aadevãrat eeste ffaptulcã „„sunt zzei ººi îîn bbucã-tãrie”, zzei ccare sse aaratãde îîndatã cce-ii oobser-vãm, aadicã nne uuitãmaltfel lla ccele îînconjurã-toare? SSau ccum oo sspun ººi mmai cclar mmult îîndrãgiþii mmeiamerindieni SSuhari: „„Lumea ee aaºa ccum oo vvisãm!”

Poetica eenigmei ccuantice fface pparte ddin aacel„chip ppoetic îîn ccare oomul llocuieºte llumea” ((Hölderlin).Da, eeste aadevãrat ccã ggraniþa ddintre llumea aaccesibilãsimþurilor nnoastre ººi llumea ccuanticã ee nneclarã. ÎÎncãnu ººtim ccum ººi ccât ddin llegile uuniversului pparticulei ssepãstreazã ººi aacþioneazã îîn mmacrounivers. NNu ººtim,încã!, ddacã aacel aa ffi „„aici ººi aacolo” îîn aacelaºi ttimpfuncþioneazã ccu aadevãrat îîn iinfinitul mmare, ddar aactulcreaþiei ººi llecturii îîºi aasumã ººi îîºi ssubsumeazãrealitatea llui. PPoate ccã tteoria uuniversurilor ººi iistoriilorparalele aa llui HHugh EEverett nnu ee ddoar oo cchestiunede sscience-ffiction. ªªi ddacã FFreeman DDyson aaveadreptate ccã „„...viaþa aar pputea jjuca uun rrol mmai mmaredecât nne-aam iimaginat nnoi. PPoate ccã vviaþa aa rreuºit,în ppofida ooricãror ººanse, ssã mmodeleze uuniversul ddupãscopurile ssale. IIar ddesignul uuniversului nneînsufleþit

poate ccã nnu ee aaºa dde ddesprins dde ppotenþialitãþilevieþii ººi iinteligenþei ppe ccât aau ttins ssã ccreadã ssavanþiisecolului ddouãzeci.” ((Acum vvreo ttreizeci dde aani, uunpersonaj aal rromanului mmeu Zborul ggâºteii ssãlbatiicevorbea ppasionat ddespre vviaþa nnevãzutã aa ppietrelor!)Fiindcã, iiatã, eexperienþa dde uultimã oorã aa bbiofizicia-nului VVladimir PPoponin nne aaruncã îîntr-uun mmaelstromal uuimirii ººi pperplexitãþii, ddar ººi aal uunor îîntrebãritulburãtoare. PPoponin aa îînregistrat ddistribuþia ffotonilorîntr-uun ttub vvidat, cconstatând ccaracterul hhaotic aalacesteia. AApoi aa iintrodus îîn ttub uun AADN uuman ººi aaobservat, ccu uuimire, ccum ffotonii ss-aau oorganizat ddupãmodelul aacestuia. EExtragerea AADN-uului ddin ttubul îîncauzã ll-aa aaruncat îîn pperplexitate. FFotonii aau ccontinuat

sã sse ccomporte cca ººi ccum aacesta aar ffi ffostîncã aacolo ººi ddupã ssãptãmâni ººi lluni îîntregi.Ce ccâmp dde eenergie nnou ººi nnecunoscut,capabil ssã mmodifice ddupã llegile ssale îînconju-rãtorul, sse aaflã îîn AADN? AAl îînconjurãtoruluipe ccare îîl iinfluenþãm ººi ccãruia îîi îîncredinþãmspre ppãstrare aaceastã eenergie ppentru aani ººidecenii ddupã mmoarte, eenergie ssusceptibilã dderecuperare, cchiar aatunci ccând nnu mmai ssuntem.Dar cchiar nnu mmai ssuntem? ÎÎntrebãrile ccaredecurg dde aaici îîn pplan mmoral ººi mmetafizicsunt ccu aadevãrat ttulburãtoare.

CCa ººi lliteratura, eenigma ccuanticãnu rreferã ccu nnecesitate sscopurilorpractice. FFiindcã aafirma mmarele

teoretician aal aacesteia, JJohn BBell: „„Sã ppre-supunem ccã, aatunci ccând îîncercãm oo fformularedincolo dde sscopurile ppractice, ggãsim uun ddegetnemiºcat, ccare aaratã îîncãpãþânat îîn aafara ssubiectului,cãtre mmintea oobservatorului, ccãtre sscripturile hhinduse,cãtre DDumnezeu ssau cchiar ccãtre GGravitaþie. ªªi nn-aarfi aasta cceva ffoarte, ffoarte iinteresant?” CCa ssã-ll ppara-frazez ppe ppãrintele SSteinhard, eeu aaleg ssã rrãmânalãturi dde DDumnezeu.

Cu mmult îînainte dde ddescoperirea uuimitoruluiºi eenigmaticului uunivers ccuantic ººi aa îîntrebãrilorºi pposibilelor rrãspunsuri ccare ddecurg ddin eel, aacumcâteva mmilenii, SSofocle, uunul ddintre MMarii GGreci,ne aamintea ccã „„Pe llumea aasta-ss mmari mminuni./Minuni mmai mmari cca oomul nnu-ss!” IIar mmai îîncoace,Shakespeare, sscormonitorul îîn ttainiþele ssufletuluiomenesc ººi aale uuniversului, îîl pprevenea pprin HHamlet,prinþul îîndoielii, ppe bbunul HHoraþio: „„Mai mmulte-ss ppepãmânt ººi-nn ccer, HHoraþio,/ DDecât îînchipuie ffilosofia.”

Pisica llui SSchrödingerHHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU

Trei zzei ddin PPanteonul rromânesc:CCaavvaalleerruull TTrraacc,, SSâânnggiioorrzzuull ººii CCããlluuººuull

Crristian CCOCEA

Poporul rromân, ssintezã iistoricã a popula-þiilor care s-au perindat în arealul carpato-danubiano-pontic, moºteneºte diverse

reprezentãri mitice de la substratul autohton, tracºi geto-dac, dar ºi de la cultele greco-romane ºiorientale. Panteonul românesc, format din zei vechiºi divinitãþi recente, adaptate creºtinismului, încãritmeazã anul tradiþional al þãranului, fie el ciobansau agricultor. La o cercetare atentã, folclorul nostru,cu bogãþia sa de rituri ºi simboluri, pare a confirmateza guenonianã a sursei iniþiatice, a Centruluicare transmite influenþe spirituale, fecundândistoria. În cele ce urmeazã, vom urmãri meta-morfozele a trei zei din Panteonul românesc –Cavalerul Trac, Sângiorzul ºi Cãluºul. Sauvorbim despre unul singur, în trei ipostaze,dar cu aceeaºi funcþiune?

Care eera rreligia ttracilor?Cãlãtorul care se încumetã sã urce la

Schitul Negru Vodã, de la Cetãþeni, judeþulArgeº, va avea surpriza sã descopere undesen schematic, înfãþiºând un cãlãreþ culance. Imaginea este sãpatã în peretelepietros al bisericii rupestre. Un alt cãlãreþ,mult mai ºters, poate fi identificat pe o stâncãde la poalele dealului. Legenda locului spunecã schitul ar fi fost ctitorit de Negru Vodã,

în timpul nãvãlirilor tãtare din secolul al XIV-lea, dararheologii au gãsit urme mult mai vechi – o cetatede pãmânt hallstatianã, precum ºi un mormânt deincineraþie trac. Revenind la desen, suntem tentaþisã îl asimilãm reprezentãrilor de tip „Cãlãreþul trac”,extrem de rãspândite la nordul ºi la sudul Dunãrii.

Marele popor trac, de origine indo-europeanã,despre care se poate vorbi cu mult înainte de primulmileniu î.Hr., ocupa un areal care se întindea de laAdriatica pânã la Marea Balticã, departe spre zonaIran-India de astãzi. Existau mai multe triburi, carepurtau diverse nume, conform autorilor antici – la

nordul Dunãrii eraudacii ºi geþii, carpii –în actuala Moldovãsubcarpaticã, costobocii– în Bucovina. La sudulDunãrii erau tribalii,odrisii ºi besii. Lingviºtiiconsiderã cã toþivorbeau aceeaºi limbã,cu diferenþe dialectale,sau, mãcar, se puteauînþelege între ei. Înciuda numãrului mare(sau poate tocmai deaceea), tracii n-au avutniciodatã un stat, cu

atât mai puþin unul unitar,centralizat. N-au avut nicio culturã unitarã, reflectatãîn urmele vieþii materiale –sudul lumii trace s-a aflatsub o puternicã influenþãelenisticã, la început, apoiromanã, în timp ce nordul a fost romanizat multmai târziu.

Consultând iinformaþiile oferite de scriitoriiantici, analizând tezaurul folcloric al actu-alelor popoare care trãiesc pe fostul teritoriu

trac ºi identificând cuvinte ce supravieþuiesc în limbilemoderne, istoricii sunt de pãrere cã tracii erau polite-iºti. Divinitatea supremã, pomenitã ºi în Dialogurile luiPlaton, era grafiatã de greci ca Salmoxis, Zalmoxissau Zamolxis. Aceiaºi traci îi mai spuneau Gebeleizis(cf. Istoriilor lui Herodot). Nu existã nicio reprezentarevizualã a Marelui Zeu, aºa cum nu existã o scrierefoneticã tracã. Probabil cã tracii foloseau un sistemde grafeme simbolice, un sistem hieroglific, dartextele pãstrate sunt foarte rare. De aici, istoriciispeculeazã cã e posibil ca tracii sã fi avut o interdicþiea reprezentãrilor vizuale ºi a scrisului. Astfel, cultullui Zalmoxis capãtã caracteristicile tuturor religiilor demistere. Probabil cã iniþiaþilor li se impunea un anumitcod comportamental ºi de comunicare cu profanii.

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 2201944

În jjurul iistoriei AArdealului ºi a vechimii românilorpe acest teritoriu s-au purtat ºi se poartã discuþiiaprinse. De la Roesler încoace, el ºi adepþii sãi

nu înceteazã sã bombardeze lumea cu tot felul deinepþii, multe ºi bine cunoscute românilor. Cum ºtim,aceastã teorie susþine în mod neruºinat cã Ardealulera pustiu la venirea ungurilor în Pannonia, deºi niciArdealul, nici Pannonia nu erau pustii la venirea loraici. Existã dovezi arheologice nenumãrate în acestsens, dar ºi argumente lingvistice ºi istorice. Maimult, cercetãrile de geneticã aratã cã ungurii de azinu au decât 10% gene de la vechii maghiari veniþi înPannonia. Acest detaliu este menþionat chiar de unuldintre fondatorii geneticii antropologice, L.L. Cavalli-Sforza, în lucrarea sa celebrã Genes, Peoples andLanguages, North Point Press, New York, 2000. Ba,mai mult, chiar geneticieni maghiari aratã cã unguriide azi au 70% gene de la traco-daci (români), circa20% de la germani ºi slavi, iar circa 10% de la vechiimaghiari, cum aratã ºi geneticianul italian.

În acest articol, vom discuta originea toponimu-lui Ardeal care a fost asociat cu maghiarul erdely„pãdure”. Istoricii ºi lingviºtii români nu au contestataceastã etimologie, deºi asocierea dintre vechiultoponim românesc ºi mgh. erdely s-a fãcut prinetimologie popularã, cum vom arãta mai jos.

Nicolae Drãganu, în lucrarea sa binecunoscutã,nu contestã etimologia din mgh. erdely, curentãla acea vreme, deºi exemplificã cu peste 35 detoponime ºi hidronime din tot spaþiul românesc, careprovin de la acelaºi radical. În mod surprinzãtor, acestlucru nu-i spune nimic lui N. Drãganu, când esteevident cã toate aceste forme nu pot avea nimic încomun cu mgh. erdely ºi care, fãrã îndoialã, au altãorigine, care trebuie atribuitã ºi românescului Ardeal.Iatã doar câteva dintre ele: Ardel, Ardaloaia, Ardelei,

Ardelion, Ardelia, Ardeoani, Ardota, Ardeu, Arduzãletc. (cf. Vinereanu, 2002, 144; Vinereanu, DELR,Ardeal), rãspândite în tot spaþiul locuit de români.Aceste forme nu au cum sã provinã din mgh. erdely,întrucât cele multe dintre ele provin din regiuni carenu au avut niciodatã vreun contact cu maghiarii.

Asemãnarea între numele Ardeal ºi formamaghiarã erdely, „pãdure”, este accidentul care acreat premisele unui caz tipic de etimologie popularã.Acest termen se referã la un binecunoscut fenomenlingvistic, ºi anume: când un anumit grup etno-lingvistic vine în contact cu cuvinte din alte limbi,în acest caz toponime noi cãrora nu le cunoaºtesensul, vorbitorii acestei limbi le asociazã cu cuvintedin propria lor limbã. Întâmplarea a fãcut ca denu-mirea Ardeal sã se asemene cu mgh. erdely cu sensde „pãdure”. În cazul când traducerea unui anumittermen este posibilã, se face ºi acest lucru. Aºas-a întâmplat cu toponimul Târnava care derivãde la un mai vechi rom. târn „mãrãcine”, astfel cãa fost tradus în maghiarã cu Kükülö (vezi Târnavaîn DELR). Dar sensul iniþial pentru Ardeal de „locridicat” care defineºte Podiºul Transilvan se pierduseîn strãromânã la acea vreme, astfel cã maghiariiau recurs la etimologia popularã.

Un eexemplu cclasic de etimologie popularãexistã în limba românilor ardeleni emigraþiîn America, deveniþi ciobani în partea de

nord-vest a Statelor Unite, în Couster Mountains.Aceºti munþi au fost botezaþi de români MunþiiCusturii. Astfel, numele propriu de origine englezãa fost asociat cu românescul custurã, care, desigur,nu are nimic în comun cu numele propriu Couster,în afarã de faptul cã sunã cam la fel.

Toponimul Ardeal provine din proto-indo-

europeanul *ard- „înalt, a seînãlþa, a se ridica, a creºte”,din care provine ºi verbulromânesc a ridica, în formasa mai veche a ardica, carese mai foloseºte ºi azi înanumite graiuri ºi dialecteromâneºti, cum este cazuldialectului megleno-român. Între forma actualã ridicaºi ardica existã ºi forma rãdica întâlnitã ºi la autorimai vechi, precum Enãchiþã Vãcãrescu.

Aceste forme româneºti au mai mulþi cognaþi înlimbile indo-europene, precum în avesticul aeraedva„înalt”, latinescul arduus „înalt, abrupt”, toponimulgalic Arduenna (silva), vechi irlandezul aird „înãlþime”,irlandezul aird „þinut, regiune”, irlandezul airde„înãlþime”, galezul (Þara Galilor) hardd „frumos”,albanezul rit „a se trezi”. Cititorul poate observa cãradicalul apare ºi în limbi apropiate limbii române,anume latina ºi albaneza.

Prin urmare, cercetãtorii români din varii domeniiar trebui sã se ocupe mai mult de diversele aspectelegate de istoria mai veche ºi mai nouã a românilorºi cu preponderenþã a Ardealului, acum, când imperti-nenþa maghiarã, sub ochii îngãduitori ai autoritãþilorromâne, atinge cote de-a dreptul alarmante.

Bibliografie sselectivãN. Drãganu, Românii în veacurile IX–XIV pe baza

toponimiei ºi a onomasticei, Bucureºti, 1933.M. Vinereanu, Originea traco-dacã a limbii române,

Editura Pontos, Chiºinãu, 2002.M. Vinereanu, Dicþionarul Etimologic la Limbii Române –

pe baza studiilor de indo-europenisticã (DELR), Alcor-Edimpex. Bucureºti, 2008.

A. Walde, J. Pokorny, IndogermanischesEtymologisches Wörterbuch, Bern, München, 1959.

Cãlãreþul TTrac ººi FFrãþiile CCavalereºtiCum se împacã asta cu multitudinea reprezentãrilor

„Cãlãreþului trac”, de care pomeneam mai înainte?Cercetãtorii sunt de pãrere cã aceastã divinitate aparemult mai târziu, în primele douã-trei secole dupãHristos, sub influenþã elenisticã. Figurã miticã „post-clasicã”, se întâlneºte întâi la tracii de sud, apoi ºi lanordul Dunãrii. S-au descoperit sute de reprezentãri,pe stele funerare, în basoreliefuri, unele de zeci demetri pãtraþi, cum e celebrul „Cãlãreþ de la Madara”,în actuala Bulgarie. În Dobrogea, aceste „protoicoane”au fost gãsite la Histria – una dintre ele a fost adusãîn Argeº de familia Brãtianu, gãsindu-se actualmenteziditã în faþada Vilei Florica. Cãlãreþul este reprezentatîn miºcare sau repaus. Uneori, tânãrul vâneazã unmistreþ (simbolism explicat de René Guénon ca orevoltã a castei rãzboinice împotriva castei sacer-dotale), cu lancea (armã solarã, prin excelenþã), alteoriþine o cupã în mâna dreaptã. În faþa sa se aflã un altar, un Copac al Vieþii(pe care se încolãceºte un ºarpe). Cãlãreþul este însoþit câteodatã de una-douãfiguri feminine, ipostaze ale Marii Zeiþe. Un argat þine coada calului, un câinese strecoarã printre picioarele animalului.

Care sã fie funcþiunea acestui zeu? De menþionat cã reprezentãrile nu suntînsoþite niciodatã de inscripþii. Totuºi, analizând epitetele, numele date CavaleruluiTrac („Marele”, „Puternicul”, „Vãtaful”, „Stãpânul”), precum ºi simbolurile careîl înconjoarã în reprezentãri, putem accepta ipoteza cã avem de-a face cu unzeu al vegetaþiei, asociat reînvierii naturii, luminii solare ºi practicilor agricole.De asemenea, îi putem asocia un aspect „cavaleresc” ºi „vânãtoresc”, dar ºiunul psihopomp – de însoþire a sufletului mortului cãtre Lumea Cealaltã. Despreaceastã funcþiune vorbesc foarte concludent cântecele funerare româneºti.Sã mai spunem cã tânãrul zeu nu era nemuritor – dar moartea sa era vãzutãca o cãlãtorie cãtre Zalmoxis, o ascensiune în Pomul Vieþii. Putem speculacã luptãtorii geto-daci îl aveau ca patron, în frãþii cavalereºti, ceea ce îi fãceasã lupte ca în transã ºi sã primeascã moartea râzând.

Sângiorz, ccel ccare îînfrunzeºte ccodrulDar, în secolul al doilea dupã Hristos, lumea tracilor era în declin. Creºtinismul

venea sã înlocuiascã vechile religii de mistere, iar sfinþii sãi, prin decizie politicã,se suprapuneau peste figurile Zeilor. Astfel, Sf. Mare Mucenic Gheorghe, ofiþergrec în garda împãratului Diocleþian, torturat ºi martirizat în 23 aprilie 303 pentrucã nu a abjurat credinþa creºtinã, se suprapune Cavalerului Trac. Cã e aºao dovedeºte postura din icoane, practic identicã cu aceea a Cavalerului, câtºi funcþiunile sale spirituale. În Panteonul românesc, el se numeºte Sângiorzºi înfrunzeºte codrul.

Sângiorz ºi Sumedru (Sf. Dumitru) fac pereche, împãrþind anul pastoralîn douã anotimpuri simetrice – Sângiorz deschide vara, la 23 aprilie, Sumedrudeschide iarna, la 26 octombrie. Rivalitatea teribilã dintre cei doi se lasã cumoarte, pentru cã de ei depinde ciclul vegetaþiei ºi ordinea Firii – codrul trebuiesã fie înfrunzit pânã la Sângiorz ºi desfrunzit pânã la Sumedru. Sã mai notãm

cã Sângiorz este ºi protectorul cailor, luptãtor cu suliþa, ocrotitoral copiilor ºi tinerilor, apãrãtor de rele ºi durere, omorâtorulbalaurului, scorpiei, ºarpelui etc. În ciclul de sãrbãtori care îieste dedicat, regãsim ºi celelalte simboluri ale Vechii Religii –Pomul Vieþii este Armindenul sau Pomul de Mai, acea creangãînverzitã de fag, care se pune la poartã, neîmpodobitã, Pocalulde pe altar este plin cu vin pelin, iar friptura de miel, fãcutãhaiduceºte, aminteºte sacrificiul castei sacerdotale.

Cãluºul, MMarele MMutCercetând folclorul românesc, surprizele continuã. Aflãm

cã în aceeaºi perioadã (martie-aprilie), care este ºi cea a fãta-tului ºi a împerecherii cailor, se desfãºura în vechime un ritualarhaic, de tainã, numit Cãluº. Astãzi, obiceiul a fost împinsdupã Paºte, la Rusalii. Despre ce e vorba? Timp de o sãptãmâ-nã, o ceatã masculinã, sever ierarhizatã (cu vãtaf, ajutor devãtaf, stegar ºi cãluºari), împlineºte diverse mistere, unele însecret, altele în public, din care dansul Cãluºarilor este doar

o micã parte. De fapt, sãptãmâna este o reducþie a Anului Solar ºi a vieþii zeuluiCãluº, un zeu cabalin, de origine indo-europeanã, figurat de un personaj apartedin ceatã, numit Mut. Marele Mut pare o formã sublimatã a Cavalerului Trac. Elpoartã în buzunar, ascuns, Ciocul Cãluºului, o efigie din lemn rãsucit, învelit înblanã de iepure, cu diverse plante de leac, pe care o aratã pe furiº. Mutul poartãla brâu un falus de lemn, cu care fertilizeazã, prin simpla atingere, femeile fãrãcopii. Are voie sã facã orice, nu ascultã ordinele vãtafului, joacã în mâini sau peacoperiºul caselor, sperie femeile. Un singur lucru îi este interzis – sã vorbeascã.În jurul sãu, cãluºarii învârtesc bastoane care, la origini, aveau capete de cal,poartã pinteni zornãitori ºi bete încruciºate peste piept, precum hamul.

Cãluºul îºi trãieºte fulgerãtor viaþa. Se naºte la Ridicarea Steagului, cândtinerii depun jurãmântul, devenind o confrerie iniþiaticã, îºi trãieºte viaþa în petre-cere, de Rusalii, apoi moare ºi este îngropat, în efigie, urmând a fi trezit la viaþãanul urmãtor. Vraja funcþioneazã sau a funcþionat pânã de curând. În 1935,cãluºarii din Pãdureþi, Argeº (conduºi de Ilie Martin din Maldãru) au fost selec-þionaþi de Constantin Brãiloiu sã participe la Festivalul Internaþional de Folclor,de la Londra (15-20 iulie), care se petrecea la Royal Albert Hall. A devenit le-gendar refuzul jucãtorilor de a urca pe scenã fãrã usturoi la steag, despre careei credeau cã le conferã puteri supranaturale.

Din cele înfãþiºate pânã acum, rezultã cu claritate cum se transmite ºi cumsupravieþuieºte Tradiþia pe aceste meleaguri, precum ºi cât de puternicã estelegãtura poporului român cu rãdãcinile sale arhaice. Timp de milenii, influenþelespirituale ale celor vechi s-au transmis neîncetat, sub mãºti diverse. Fie ca elesã fie operative ºi de acum înainte, într-un timp dificil, al amestecului de populaþiiºi al globalizãrii stilului de viaþã occidental!

BibliografieIon Ghinoiu, Panteonul românesc, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2001.René Guénon, Simboluri ale ºtiinþei sacre, Editura Humanitas, Bucureºti, 2008.Antoneta Olteanu, Calendarele poporului român, Editura Paidea, Bucureºti, 2001.Sorin Paliga, Alexandru Comºa, Cãtãlin Borangic, Tracii, Meteor Press, 2018.Romulus Vulcãnescu, Mitologie românã, Ed. Academiei RSR, Bucureºti, 1987.

OOrriiggiinneeaa ttooppoonniimmuulluuii AArrddeeaallMihai VVINEREANU

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 22019 55

PPactul ppentru mmigraþie ººi gglobalizarea. ONUa adoptat Pactul Global pentru Migraþie,aprobat oficial, la Marrakech. Pactul nu lasã

posibilitãþi de acomodare semnificative, considerân-du-se cã „Migraþiile fac parte integrantã din globaliza-re, legând între ele societãþile unei aceleiaºi regiuni ºio regiune de alta ºi fãcând din noi toþi þãri de origine,de tranzit ºi de destinaþie“. Ni se spune deci, aproapenegru pe alb, cã lumea în care vom trãi nu va fi ceape care noi am fãcut-o sau am cunoscut-o, cu valorilerespective, cã globalizarea va face din aceastã lumeun fel de du-te-vino ale cãrei limite nu le cunoaºtem.

Dupã unii comentatori, Pactul uºureazã legali-zarea migraþiei ilegale prin scoaterea fenomenului desub incidenþa reglementãrilor locale, adicã a aceloraadoptate la nivel naþional.

Dupã cât s-a aflat la noi, Preºedinþia ºi Guvernulºi-au dat acordul pentru semnare, deºi dupã acestas-a intervenit cu o abþinere (Agerpres). AntonioGuterres, Secretarul general al ONU, a explicat cãscopul acestui acord este popularea statelor în declindemografic cu populaþii migratoare sãrace. „În multelocuri unde fertilitatea este în scãdere ºi speranþa deviaþã creºte, economia va stagna ºi oamenii vor aveade suferit în absenþa migraþiei. Este evident cã þãrilecele mai dezvoltate au nevoie de migranþi pentruun spectru larg de roluri vitale, de la îngrijireapersoanelor în vârstã la prevenirea colapsuluiserviciilor medicale” (Antonio Guterres).

Ce putem noi înþelege cã ni se pregãteºte?Parlamentul European a finanþat, recent, la Bruxelles,o expoziþie intitulatã Islamul este ºi istoria noastrã.Tema expoziþiei exprimã un adevãr despre Europa.De ce acelaºi Parlament n-ar finanþa o expoziþieCreºtinismul este ºi istoria noastrã? N-ar exista nici-un neadevãr în titlul unei astfel de expoziþii. Dar înUniunea Europeanã s-a ales sã se susþinã altã tezã:Europa nu are rãdãcini creºtine (Pierre Moscovici).

Un prieten român, cunoscut medic careprofeseazã în strãinãtate, ne scrie cã, dupã pãrerealui, oamenii au fost întotdeauna în miºcare ºi cãtrebuie sã ne aºteptãm la un enorm flux de migranþi,cã ne place sau nu. La orizontul 2080-2100, Franþaºi Germania vor fi sub Turcia sau Indonezia. Ce felde regimuri vor fi acolo nu ºtim; ca de altfel nici aici.

Problemele menþionate sunt desigur reale. Pe dealtã parte, ignorarea, eliminarea premiselor existentedin viaþa realã ºi a valorilor asociate creeazã condiþiipentru falsificãri de tot felul: false repere, impostori,imitaþii care se dau drept originale, fake news. Dinconfruntarea tradiþiilor culturale diferite, cu o istoriede conflicte majore, poate rezulta primejdia înca-drãrii omului într-o istorie falsificatã, eventual cusubversiuni imposibil de prevãzut. Mai devreme saumai târziu, instinctiv sau conºtient, insul îºi va puteada seama, clar sau numai difuz, cã ar putea fi înºelat,într-un sens existenþial cuprinzãtor. Fãrã valorile dintemeliile civilizaþiei trãite, încorporate în tradiþii, omuls-ar putea simþi minþit, îndepãrtat de ceea ce ar fiputut sã fie existenþa lui cu adevãrat. Ar fi vrut unaºi ceea ce obþine conduce la înstrãinare ºi de aicislãbirea solidaritãþii umane, dezamãgirea.

Criza mmoralã aactualã ººi vvalorile ddin ttemeliilecivilizaþiei ttrãite dde nnoi. Matthieu Baumier,scriitor ºi eseist, analizeazã sursele

ideologice care ne-au împins cãtre criza moralãactualã [1]. În rezumat, mesajul sãu ne spune cãliberalismul economic ºi primatul aspiraþiilor/ pre-tenþiilor individuale sunt douã feþe, puþin importã cãsunt de dreapta sau de stânga, ale aceleiaºi concepþiicare conduce dupã [1] cãtre eºec. Natural, filosofianoastrã nu trebuie sã se reducã la consideraþii privindsursele clasice, oricât de respectabile ar fi acestea,ci trebuie, în plus, sã adreseze un mesaj convingãtor,cu referiri explicite la realitãþile, poate crunte, deastãzi. Iar dacã o face citându-i pe Kant, Hegel saupe alþii, însã fãrã a se limita la invocarea acestor

fundamente, cu atât mai bine, mesajul transmisva fi cu atât mai convingãtor.

Bilanþul propus de R. Glucksmann din [6] privindsituaþia actualã nu este încurajator. Am crezut, sespune, cã democraþia va cuprinde întreaga lume ºiceea ce vedem este cã se aflã în crizã în multe locuridin Europa. Am supralicitat binefacerile schimburilorºi mobilitãþii etnice ºi vedem cã formulele aplicatenu ºterg marile denivelãri sociale, cã se încearcãridicarea unor ziduri ºi cã sunt redeºteptate uneleconflicte culturale care pãreau stinse. Ne ajungedin urmã visul lui Honecker: zidul lui n-a durat osutã de ani, dar alte metereze se înalþã astãzi. Tezaprogresului de la sine pãrea o axiomã indiscutabilã,însã datele ne aratã deteriorarea mediului. Miºcãriledenumite populiste, dupã unii, în realitate, maidegrabã antisistem, tind sã se rãspândeascã. Mesajulpe care îl citim în [6] estecã „Pentru a nu pierdetotul, trebuie sã ieºimdin individualism ºi dinnombrilism. Dacã strãmoºiinoºtri au trãit într-o lumesaturatã de dogme ºimituri, noi ne-am nãscutîntr-o societate goalãde sens. Misiunea lorera aceea de ruperea lanþurilor, a noastrãva fi aceea de reþesere alegãturilor ºi de reinventarea ceea ce este comun.”

Ceea cce vvedemeste o absenþãa principiilor,

a valorilor, o dispreþuire acompetenþelor, înecate în puzderia de criterii de cutotul altã naturã, o explozie a confuziei, corupþiei ºicalomnierii interlocutorului, principale metode de luptãpentru promovarea socialã. Manipulãrile de tot felul,din cele mai diferite direcþii, subversiunea, pun înlocul problemelor reale probleme ad-hoc, imaginatepentru distragerea atenþiei ºi producerea confuziei.

Stãrile de fapt de genul amintit sunt criticate pedrept cuvânt de acad. Ioan Aurel Pop [8] dupã cumurmeazã. „Rezultatul acestor demersuri insistentedin ultima vreme este crearea de mecanisme umane,de roboþi, de marionete uºor de manipulat, prin votori prin alte mijloace. Oamenii lipsiþi de culturã gene-ralã ºi de orizont artistic, oamenii capabili sã rezolvedoar probleme limitate, oamenii care nu mai aucapacitatea sã compare ºi sã ia decizii în cunoºtinþãde cauzã alcãtuiesc generaþia Google, generaþiaFacebook, generaþia SMS sau toate la un loc! Suntoameni, în general, inteligenþi, dar cu inteligenþacanalizatã spre scopuri controlate de o elitã maleficã.Elita clasicã a acestei lumi pare abulicã, ameþitã,adormitã, fãrã nerv ºi fãrã voinþã. Aici nu este vorbadespre conflictul dintre generaþii, nici despre mitulvârstei de aur, nici despre nostalgia tinereþii, ci derealism. Am fost avertizaþi demult cã somnul raþiuniinaºte monºtri. Nu demult, am vãzut ciocane distru-gând statui mesopotamiene sau bombe nimicindPalmyra! Ar fi bine sã veghem cu toþii ca toateadmirabilele descoperiri ºi invenþii ale lumii con-temporane sã serveascã omului creativ ºi creator,omului cercetãtor ºi omului moral, nu omului-robot,distorsionat ºi manipulat.”

Pe lângã cele citate, gãsim ºi alte lucrãri, înaceeaºi familie de idei; pe unele le vom menþiona.Pentru noi, referinþele nu reprezintã o gesticulaþieintelectualã, nu sunt numai recunoaºterea unorsurse. Bibliografia face parte din materie, deoarecesugereazã legãturi, asocieri de idei ºi continuãriposibile despre care nu am ajuns sã scriem.

Diviziunea iinternaþionalã aa mmuncii, uunexemplu ddin iinformaticã. Controversele/conflictele privind globalizarea nu sunt

dispute academice sau confruntãri între ideologii, cilupte pentru profituri mai mari. Se constituie grupãride interese precise ºi puþini din afarã îºi dau seama

cu adevãrat de ceea ce se combinã în realitate.Un exemplu din informaticã trãit apare mai jos.

În anii ’65, România a trimis echipe deinformaticieni în delegaþie în mai multe þãri euro-pene (am fost în echipa condusã de acad. NicolaeTeodorescu în Franþa, cu acad. Gr.C. Moisil s-a mersîn URSS, alþii în Italia) pentru a evalua disponibilitãþilede cooperare cu noi în domeniu. Ataºaþii cu profileconomic-financiar din ambasade ne organizauconsultãrile necesare la faþa locului. Pe atunci,Olivetti era considerat un posibil partener, un punctdin programul de discuþii. Tãiaþi de restul lumii,reprezentanþii noºtri, acreditaþi pe motive exclusivpolitice ºi pe bazã de dosare agreate, erau în ceamai mare parte niºte izolaþi, tãiaþi de lumea civilizaþieiºi ignoraþi pe bunã dreptate. Erau muzicanþi în faþa

unor portative de pe care abiadescifrau notele Cei mai mulþisubzistau prin pachetele pe carele trimiteau protectorilor din þarãºi se mirau dacã li se cereasã facã ceva.

Nu sse ººtia cã dupãdecesul patronuluiAdriano Olivetti din

1960, compania intrase în declin.În 1964, Divizia de ElectronicãOlivetti fusese vândutã la scorulGeneral Electric 75% ºi Olivetti25%. Dupã patru ani, totuldevenea General Electric. Unrenumit informatician, într-o istoriepasionantã a domeniului, încheie,în zilele noastre, acest paragrafde istorie cu cuvintele: „Noii

parteneri au decis sã renunþe la competiþia de pepiaþa calculatoarelor, ascultând orbeºte un dictat claral diviziunii internaþionale a muncii stabilitã la sfârºitullui WWII” – ºi la ei ca ºi la noi, aceasta numindu-se,dupã unii autori, mobilitatea capitalului sau, dupã alþii,externalizare, sau încã, mai pe româneºte, cu bani,poþi cumpãra de oriunde orice doreºti, pânã cândvine altul cu ºi mai mulþi bani sau cu protecþie„de sus”.

Am vedea o corelaþie, o concordanþã, exempludomnia banului – dictatura interesului material –democraþie în declin – democraturã, fãrã nimic fortuit.Aceste elemente sunt mult mai solidarizate decâtar putea sã parã la prima vedere. Trãim vremuride nonintelectualitate, de carenþe de caracter ºide neputinþã sufleteascã. Duhul trândãvirii, al grijiide multe, al iubirii de stãpânire ºi al grãirii în deºert(Sf. Efrem Sirul) ºi o lãcomie devastatoare, lipsitãde o minimã omenie, ajung normalitate ºi mãsurã alucrurilor (vom continua pe cât ne va sta în puteri).

Bibliografie[1] Matthieu Baumier, La démocratie totalitaire.

Penser la modernité post-démocratique, Pressesde la Renaissance/Plon, 2007; Voyage au bout desruines libérales libertaires, Pierre-Guillaume de Roux,2019.

[2] Ivan Blot, L’Homme défiguré, Ed. Apopsix,mars 2015, 330 pages.

[3] Ivan Blot, La Russie de Poutine, Préfacede Philippe de Villiers, Paris, Bernard GiovanangeliÉditeur, Édition du Grenadier, 2015.

[4] Olivier Clément, Viitorul Bisericii, Patmos,2014.

[5] D. Engels, Le déclin: la crise de l'Unioneuropéenne et la chute de la République romaine:quelques analogies historiques, Paris, Éd. du Toucan,2013.

[6] R. Glucksmann, Les Enfants du vide, AllaryÉditions, 2018.

[7] Byung-Chul Han, La Société de la fatigue(The Burn-Out Society). Circé, 2014.

[8] Ioan Aurel Pop, Comunicare la CongresulIstoricilor Români, Cluj-Napoca, 25-28 august 2016.

VVaalloorrii ffuunnddaammeennttaalleeººii gglloobbaalliizzaarree ((IIII))

DDrragoº VVAIDDA, CConstanþa VVAIDDA HALIÞÃ

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 2201966

Genialii ccreatori rromâni Tudor Arghezi (1880-1967) ºi Constantin Brâncuºi (1876-1957)au fost contemporani, marcaþi de aceleaºi

evenimentele istorice ºi de spiritul vremii lor, parcur-gând trei perioade diferite, cu unele caracteristiciliterare ºi artistice proprii: antebelicã, interbelicãºi postbelicã.

Dupã cum este binecunoscut, Brâncuºi revolu-þiona, la Paris, limbajul ºi viziunea plasticã în artamondialã, fiind considerat astãzi, unanim, „pãrinteal sculpturii moderne”. Dupã Constantin Ungureanu,atât „Eminescu, cât ºi Arghezi au impus o nouãesteticã în poezia româneascã, primul, premergãtoral poeziei moderne, iar cel de-al doilea, prin extin-derea registrului poetic, adãugând noi teme ºimodalitãþi lirice ºi prin orientarea poeziei, ca literaturãconcentratã, spre alte zone ale realului, cu referirela aºa-zisa esteticã a urâtului, fapt ce a dusla revoluþionarea limbajului poetic, adicã, «Artade-a spurca frumos»”.

De altfel, critici literari prestigioºi l-au consideratpe Arghezi ca fiind cel mai important poet romândupã Eminescu: Mihai Ralea îl apreciazã drept„cel mai mare poet al nostru de la Eminescu încoa-ce” (în Viaþa româneascã din 1927), iar PompiliuConstantinescu crede cã „în cartea liricii noastre,începutã de Eminescu, poetul Cuvintelor potrivitese aºazã imediat în primul rang” (în Viaþa literarãdin 1927).

Spiritul lor, independent ºi oarecum rãzvrãtit (darnu neapãrat în sens negativ, mai ales cã cei doi sevor dovedi excepþional de creativi, contestând valoriclasice), s-a evidenþiat încã de când erau foarte tineri.Astfel, Brâncuºi, la vârsta de ºapte ani (în 1883),sãvârºeºte „primul sãu act de independenþã: pãrã-seºte casa pentru a pleca în lume” (Brezianu, p. 15).A doua sa fugã are loc la 11 ani, în anul 1887, tot laTârgu-Jiu, la boiangeria lui Ion Mosculescu. Aceastase întâmpla dupã ce, cu un an înainte, urmase„cursurile clasei a patra primare, dar nu trece clasa”(Idem). În 1888, Brâncuºi fuge din nou, dar fãrã sãmai fie recuperat ºi adus înapoi la Hobiþa. Ajungela Slatina ºi apoi la Craiova, unde va sta nouã ani.Aici se înscrie la ªcoala de Meserii, fapt ce-i vaschimba întreaga viaþã.

Arghezi (pe numele real, Ion N. Theodorescu)îºi lãsa ºi el în urmã familia în jurul vârstei de 11 ani(ca ºi Brâncuºi), fiind nevoit sã se descurce de unulsingur, iar la 16 ani debuta publicistic în ziarul Ligaortodoxã, coordonat de Alexandru Macedonski.Poezia Tatãlui meu, publicatã aici, este consideratã„o creaþie juvenilã, cu accente protestatare, darde autenticã insurgenþã infantilã ºi adolescentinã”(Trancãu, p. 8).

Cei doi sunt asemãnãtori în ceea ce priveºte atâtlupta teribilã cu vicisitudinile vieþii, cât ºi existenþaunor întâmplãri favorabile (dar neaºteptate) în viaþalor, care i-au ajutat sã se redirecþioneze, sã se afirmeºi sã-ºi împlineascã menirea (Brâncuºi îºi vedea viaþaca „un ºir de miracole”).

Modernism ººi/sau ttradiþionalism. Argheziºi Brâncuºi s-au impus decisiv în perioadaliterarã ºi artisticã interbelicã. Primul ca

poet modernist ºi tradiþionalist (deºi el nu a acceptatastfel de etichetãri), alãturi de George Bacovia,Lucian Blaga ºi Ion Barbu, formând astfel „un veri-tabil careu de aºi” (Ibidem, p. 7). În ceea ce priveºteraportul modernism/tradiþionalism în opera luiArghezi, N. Balotã îl gãseºte pe acesta „mai apropiatîn arta sa poeticã de o linie modernistã a culturiinoastre literar-artistice, decât aceea tradiþionalistã.Existã un avangardism latent, oarecum inchoactiv,în ideologia literarã pe care o trãdeazã anumiteformule, anumite expresii argheziene. Într-o istoriea Avangardei române, Tudor Arghezi ar trebui privitca un precursor malgré-ului.” (Trancãu, p. 23)

Ion Trancãu admite însã ambele posibilitãþi:„Poate cã Tudor Arghezi este mai aproape detradiþionalism în poetica sa despre poezie ºi multmai aproape de modernism în aceea referitoare laprozã, mai ales la roman, unde [...], aºa cum observãinteligent ºi expresiv, Nicolae Balotã, [...] putemadmite cã scriitorul izbuteºte sã concilieze în creaþiasa în versuri ºi în prozã direcþiile importante ale

literaturii noastre din perioada interbelicã,tradiþionalismul, modernismul sau avangardismul.Mai ales în proza româneascã, Tudor Arghezi seîndepãrteazã de tradiþionalism, repudiind romanulde tip doric ilustrat în mod strãlucit de Liviu Rebreanuprin capodopera Ion. Cele trei romane argheziene,create în perioada interbelicã, urmeazã direcþiamodernistã, fãrã a fi tranºant avangardiste, în mãsuraîn care sunt puþinele Pagini bizare urmuziene.”(Ibidem, pp. 23-24)

Brâncuºi s-a afirmat în anul 1907, la Paris, casculptor modern, prin crearea a trei lucrãri care numai imitau nimic din naturã, sfidând astfel sculpturaacademicã: Cuminþenia Pãmântului, Sãrutul ºiRugãciunea. Dar majoritatea operei sale a realizat-oîn perioada dintre cele douã rãzboaie mondiale.

El este considerat de critici fie ca un artist de avan-gardã (fiind etichetat rând pe rând drept abstract,proto-minimalist, cubist, expresionist, dadaist, futuristetc.), aparþinând mai cu seamã ªcolii de la Paris,fie ca un artist independent, care a creat o artã nouãºi universalã.

În ceea ce priveºte încadrarea lui Brâncuºi încurentele de avangardã, el refuzã (întocmai ca ºiArghezi) sã fie înregimentat astfel: „Eu nu sunt nicisurrealist, nici cubist, nici baroc, nici altceva de soiulacesta. Eu, cu noul meu, vin din ceva foarte vechi”(Grigorescu, p. 81); „Nu doresc niciodatã sã fiula modã. Ceea ce este la modã, ca moda trece”(Zãrnescu, p. 93). Iar într-o schiþã autobiograficã(pentru revista Gândirea) îºi afirma clar obârºiaromâneascã a operei lui, când spunea despre elcã este „în sculpturã cea mai desãvârºitã exprimarea Dorului românesc (;) este incontestabil un geniucare vine din mediul rural ºi, deºi este consideratdrept un foarte înaintat modern în arta lui, este atâtde românesc, încât unora li-i ruºine” (Lemny, Velescu,p. 43). Cu toate acestea, Brâncuºi, aflat în pragulmorþii, se întreba: „Sã fiu eu oare abstracþionist?”(Uscãtescu, p. 47).

Este iindubitabil ffaptul cã Brâncuºi s-a folositde simboluri (ce trimit la sacralitate) înlucrãrile sale, ceea ce i-a ºi atras, de altfel,

etichetãri ca „simbolist” sau „sculptor simbolist”.Relativ recent, antropologul Matei Stîrcea-Crãciunapreciazã cã Brâncuºi este iniþiatorul unui curentartistic distinct în arta veacului 20, numit simbolismulhylesic (material), care nu a fost identificat anteriorde studiile de istoria artei din lipsã de metodã (veziStîrcea-Crãciun).

Este la fel de adevãrat cã Brâncuºi era mereu încãutarea „esenþei lucrurilor”. Numai cã acest demersnu se confunda cu „esenþializarea” avangardiºtilor,fapt constatat chiar din spusele sale: „Niciodatã nucaut sã fac ceea ce s-ar putea numi forme pure, oriabstracte. A atinge sensul cel mai adânc al lucrurilorrãmâne pentru mine þelul singular” (Zãrnescu, p. 111);„Nebuni sunt toþi aceia care considerã sculpturilemele drept abstracte. Ceea ce cred ei cã esteabstract, este tot ceea ce poate fi mai realist, cãcirealul nu însemneazã forma exterioarã a lucrurilor,ci ideea ºi esenþa fenomenelor.” (Ibidem, p. 125)Tot el declara cã a „pornit, întotdeauna, de la o idee,de la Naturã”. (Ibidem, p. 92)

Este interesant faptulcã într-un numãr jubiliaral revistei De Stijl, VanDoesburg îl omagia astfel peBrâncuºi: „Din 1917 încoace[…] Brâncuºi a adus la ceamai înaltã perfecþiune plasticacea mai «elementarã» aEuropei. Natura lui magnificã a salvat de oricecompromis acest «elementarism»”. (Grigorescu,p. 107) Prin elementarism, în termenii esteticide la De Stijl, se înþelegea o „simplificare pânãla revelarea elementului fundamental”.

Aº putea spune cã Brâncuºi a realizat o artãnonfigurativã (ce nu trebuie sã se confunde cu artaabstractã) care, prin simplificare (sau esenþializare),a ajuns sã reprezinte (adesea simbolic) esenþalucrurilor ºi fenomenelor, revelând astfel elementullor fundamental, care este unul de naturã spiritualã,ce trimite la sacru. Ideea de „viaþã proprie a mate-rialelor”, care se cere respectatã de artist, este legatãde credinþa lui Brâncuºi în faptul cã materialele conþinspirit (suflet, esenþã spiritualã), pe care sculptorultrebuie sã ºtie sã îl aducã la suprafaþã, dupã cumreiese din mai multe texte ºi aforisme brâncuºiene.În acest fel, o sculpturã a lui Brâncuºi reprezintãforma vizibilã a esenþei cosmice din interiorulmateriei respective (vezi detalii despre filosofiaºi religiozitatea lui Brâncuºi în Buliga 1 ºi 2).

În opera lui Arghezi regãsim, de asemenea,simbolismul ºi procesul de esenþializare. Chiardebutul lui s-a realizat „în descendenþa modernã aeminescianismului ºi simbolismului, avându-l mentorºi girant pe Alexandru Macedonski...” (Trancãu, p. 7)De altfel, se „poate ajunge la concluzia cã TudorArghezi rãmâne pretutindeni în scrierile sale unmare artist al cuvântului, al miniaturalului, ºi nu altablourilor vaste ºi al construcþiei romaneºti, cãutândexistenþa esenþializatã, concentratã în imaginipoetice”. (Ibidem, p. 22)

Caracterul llocal, nnaþional ººi uuniversal aaloperei. Este interesant cã, în ciuda faptuluicã atât Arghezi, cât ºi Brâncuºi (ambii olteni

cu ascendenþã gorjeneascã) sunt consideraþi, pebunã dreptate, moderniºti, sursele lor provin adeseadin tradiþii locale de mare vechime. Relaþia întrecaracterul provincial, cel naþional ºi cel universal suntexemplificate prin creaþiile lui Arghezi ºi Brâncuºi, înancheta O stilisticã diferenþialã? din revista Ramuri(numerele 2, 3, 4, 5 ºi 6 din anul 1967), la care aurãspuns Al. Piru, Adrian Marino, Ion Negoiþescu,Virgil Nemoianu, Ion Biberi, Matei Cãlinescu º.a. Aiciau fost luate în discuþie „stilurile culturale regionale”,considerându-se, de pildã, cã „oltenismul” exprimão certã „specificitate regionalã”, prin care se înþelege„diferenþiere ºi emergenþã” creatoare.

Alexandru Piru, în articolul Caracter provincial –caracter naþional: o relaþie dialecticã (Ramuri, nr. 2,pp. 1 ºi 4), face urmãtoarele aprecieri privind dia-lectica tradiþie-inovaþie: „Existã neîndoios un spiritoltean în creaþia româneascã, o nuanþã a specificuluinaþional, dupã cum existã un spirit ardelean, unulmoldovean ºi altul muntean. [...] În genere, s-aremarcat oltenilor o capacitate specialã de a realizasinteza tradiþiei cu inovaþia, de a-ºi autohtonizamodernismul, în sensul descoperirii lui nu pestehotare, ci în creaþia localã arhaicã. Lucrul estecaracteristic atât pentru Brâncuºi, cât ºi pentruArghezi, spre a ne rezuma doar la aceºti doi maricreatori de valoare universalã (deºi nãscut, ca ºiMacedonski, în Bucureºti, Arghezi e de provenienþãindiscutabil olteneascã ºi ilustreazã în cel mai înaltgrad în literatura românã spiritul oltenesc...)”.

Criticul pune într-o relaþie de tip dialectic ºiraportul provincial/naþional ºi cel naþional/universal:„Relaþia caracter provincial – caracter naþional estedialecticã, întocmai ca ºi relaþia caracter naþional –caracter universal. Este specific naþional scriitorulcare vine cu particularitãþile provinciei sale, bine-înþeles cu condiþia de a fi regional într-un senssuperior, de a merge la lucrurile de substanþãºi nu la cele de suprafaþã, cum atrãgea altãdatãatenþia Camil Petrescu.

AArrgghheezzii ººii BBrrâânnccuuººii,, aaffiinniittããþþii eelleeccttiivveeSorrin LLurry BBULIGA

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 22019 77

Informaþiile onliine audevenit rapid o sursãesenþialã de cunoaº-

tere pentru miliarde deoameni din întreaga lume,iar viaþa socialã a multora

dintre noi a început sã capete un aspect din ce înce mai digitalizat. Suntem mai conectaþi, accesãmºtiri ºi împãrtãºim informaþii cu o mai mare uºurinþã,dar ne descoperim ºi noi vulnerabilitãþi ºi suscepti-bilitãþi care ne pot afecta capacitatea de a efectuadecizii libere ºi informate.

În timp ce dezinformarea nu este un fenomen nou,actuala erã digitalã i-a furnizat un nou habitat, urcândla niveluri fãrã precedent în materie de amploare,sofisticare ºi eficienþã, datoritã, în mare parte, ubicu-itãþii ºi vitezei virale a social media. Incontestabil,efectele pozitive ale adoptãrii pe scarã largã aacestor platforme a adus cu sine importante efectepozitive – au jucat un rol esenþial în mobilizãrilesociale din întreaga lume, au contribuit la coordona-rea rãspunsurilor în situaþii de urgenþã, ºi-au dovediteficienþa în sporirea nivelului de conºtientizare socialãcu privire la probleme de sãnãtate ºi au crescutgradul de participare la vot în timpul alegerilorpolitice. Dar, recent, am început sã realizãm impactulcu adevãrat dãunãtor pe care abuzul generalizat,care a caracterizat aceste platforme în ultimul timp,îl poate avea asupra lumii offline. Un conglomeratde stimulente sociale ºi economice, lipsa de politicieficiente împotriva comportamentului neadecvat ºia unor soluþii tehnice insuficiente pentru a detecta ºia împiedica în timp util utilizarea necorespunzãtoareau fãcut ca diseminarea dezinformãrii ºi manipulareaopiniei publice pe platformele sociale de cãtre actorirãu intenþionaþi sã devinã o ameninþare criticã pentruviaþa publicã.

În serialul pe care îl inaugurãm aici, vom ilustradinamica dezinformãrii pe reþelele sociale, în specialmodul în care naraþiunile false sunt concepute ºiadoptate online ºi impactul pe termen lung pe careacest fenomen îl poate avea asupra vieþii offline. Înprimul rând, ne vom concentra pe modalitãþile deinformare online sau mai degrabã pe dezinformareadin mediile sociale online ºi modul în care aceastaformeazã percepþiile, opiniile, comportamentelepublicului. În al doilea rând, intenþionãm sã neîndreptãm atenþia asupra modului în care diferitegrupuri de interese folosesc atât tehnicile culturiiparticipative, cât ºi accesibilitatea social mediapentru a-ºi promova agenda.

Astãzi, mmai mmult cca ooricând, avem posibilitateade a regãsi ºtiri ºi informaþii. Spre deosebirede mijloacele de informare tradiþionale,

reprezentate de televiziune, ziare ºi radio, omnipre-zenþa informaþiilor pe Internet ºi în cadrul reþelelorsociale ne expune invariabil la ºtiri, indiferent dacãle cãutãm sau nu în mod intenþionat. De fapt, Inter-netul a dus la o creºtere exponenþialã a procesuluide democratizare a informaþiilor, fãcând din oricepersoanã cu acces la Internet o potenþialã sursãde ºtiri. La prima vedere, larga disponibilitate ainformaþiilor ar putea fi consideratã idealã pentruproducerea de cetãþeni mai bine informaþi, consi-derând cã atât volumul ºi amploarea ºtirilor dinmediul online, cât ºi expunerea neintenþionatã la elepoate facilita cunoaºterea politicã. Deºi abundenþaopþiunilor media poate oferi cetãþenilor mai multeoportunitãþi de învãþare, existã voci care susþincã acest mediu poate avea, în schimb, consecinþedemocratice negative, prin sporirea decalajelor

de cunoºtinþe politice bazate pe preferinþele deconþinut care permit dezinformarea ºi, în ultimãinstanþã, manipularea.

Dovezile sugereazã cã oamenii sunt maipredispuºi sã accepte informaþii care se aliniazã cuviziunea lor sau cu acþiunile pe care le-au întreprins.Abilitatea de a alege pe cine urmãrim pe reþelelesociale conduce cãtre crearea unor camere-ecoucare nu fac decât sã întãreascã ºi sã confirme opiniilepe care le deþinem deja. Primirea de informaþii înacest cadru eludeazã, adeseori, raportarea neutrã,bazatã pe fapte, ºi, din nefericire, poate alimentanaraþiuni partizane ºi proliferarea de opinii extremiste.Se creeazã, astfel, un ecosistem în care valoareaadevãrului informaþiilor importã prea puþin. Totce conteazã este ca informaþia sã se potriveascã,sã confirme ºi sã valideze naraþiunea pe careo credem deja.

Mass-mmedia ttradiþionalã joacã ºi ea un rolimportant în schimbarea naturii transmisieiinformaþiilor: multe dintre ºtiri au ajuns sã

fie mai puþin despre raportarea directã ºi mai multdespre ceea ce vorbesc oamenii – adesea, cel maiþipãtor subiect care graviteazã pe platformele desocializare. De aceea, într-o lume în care depindematât de mult de primirea de informaþii prin intermediulInternetului, proliferarea dezinformãrii online arepotenþialul de a destabiliza în mod serios capacitateanoastrã de a lua decizii în cunoºtinþã de cauzã.

Platformele social media sunt printre cele maiutilizate aplicaþii de pe Internet. Cei mai mulþi dintrenoi utilizãm în mod constant Internetul ºi un procentimportant desfãºurãm activitãþi pe reþelele desocializare. Prevalenþa ºi proeminenþa social mediaîn viaþa de zi cu zi, coroborate cu posibilitãþile lorde a opera într-un mod rapid, ieftin ºi în mare mã-surã nereglementat, au fãcut din aceste platformeun punct de interes pentru operatorii politici. Pe zice trece, suntem din ce în ce mai insistent bombar-daþi de întrebãri legate de rolul Facebook ºi al altorplatforme sociale în politica actualã, de modul în caredatele personale sunt stocate ºi întrebuinþate. Nesunt furnizate dovezi din ce în ce mai credibile careatestã cã reþelele de socializare sunt utilizate pentrua manipula ºi a înºela publicul votant ºi, în conse-cinþã, pentru a submina procesele democratice ºia degrada viaþa publicã. Am exaltat faptul cã mass-media socialã ne permite sã ne exprimãm, sãîmpãrtãºim conþinutul ºi sã personalizãm consumulmedia, dar acum ne descoperim vulnerabilitateaîn faþa unui sistem prea puþin reglementat, carelasã loc relelor intenþii sã se prolifereze neîngrãdit.

Potrivit rreporterilor Rick Gladstone, MeganSpecia ºi Sydney Ember, 35% dintrepersoanele între 18-29 de ani au caracterizat

social media drept instrumentul cel mai util pentruobþinerea de informaþii despre alegerile prezidenþialedin 2016 din Statele Unite. Este clar cã utilizatoriimanifestã un nivel ridicat de încredere în acesteplatforme ºi le întrebuinþeazã în consecinþã, ceeace ne face hipersensibili la manifestãrile subversivede control ºi orientare partizanã a fluxului informaþio-nal online.

Adesea încadratã ca propagandã computaþionalã,dezinformarea digitalã este definibilã ca utilizareatehnologiilor digitale de informare ºi comunicarepentru a manipula percepþiile, a afecta cunoaºtereaºi a influenþa comportamentul. Minarea clandestinãde date despre preferinþe ºi comportamente, urmatãde întrebuinþarea de comentatori ºi conturi false, troliºi boþi, care adesea pozeazã drept utilizatori legitimipentru a denatura conversaþiile online sau pentru agenera un fals sentiment de popularitate ori consenspolitic, amplificând în mod artificial impactul dezin-formãrii, vizeazã, în definitiv, influenþarea preferinþelorcetãþenilor ºi agendei politice.

Deºi cel mai recent exemplu este saga Facebook-Cambridge Analytica, unde datele a peste 50 demilioane de utilizatori Facebook au fost extraseºi utilizate pentru manipularea proceselor electoraleîn alegerile din SUA, folosirea social media pentrua submina alegerile este un fenomen larg rãspândit,care depãºeºte cu mult acþiunile câtorva actori rãuintenþionaþi. Chiar dacã existã multe firme specializateîn consultanþã politicã care opereazã în legalitate,ajutând partidele ºi candidaþii sã îºi adapteze mesajulla o anume bazã electoralã, prin campanii onlineconstruite în baza unei prelucrãri a datelor de profil,o industrie de întreprinderi nelegitime, în expansiune,îºi pune amprenta în arena online. Angajarea unorfirme de PR sau companii de analizã a datelor sãrãspândeascã dezinformarea, sã lanseze o campaniede trolling sau sã optimizeze rezultatele cãutãriidevine tot mai mult o practicã comunã, atât în demo-craþiile occidentale, cât ºi în democraþiile emergentesau regimurile autoritare ºi represive. Am vãzuteforturile fãcute de Rusia pentru a interfera cualegerile din Statele Unite ºi Europa de Vest, dar ºitacticile întrebuinþate intern de guvernele ºi partidelepolitice care încearcã sã îºi perpetueze conducerea.

Odemocraþie pputernicã necesitã ºtiri decalitate de la o mass-media independentã,un climat pluralist de opinie ºi capacitatea

de a negocia consensul public. Dar actorii politiciputernici folosesc din ce în ce mai mult instrumentelefurnizate de platformele sociale pentru a produceconsens, a manipula opinia publicã ºi a subminaprocesele democratice. Celebratã, nu demult, cainfrastructura naturalã pentru împãrtãºirea nemulþu-mirilor colective ºi coordonarea angajamentului civic,social media pare acum asemuitã unui instrumentcomputaþional de control social ºi de proliferarea dezinformãrii. Ceea ce revelaþiile CambridgeAnalytica ar trebui sã ne înveþe este faptul cã dacãlucrurile nu se schimbã, ne putem aºtepta ca rãs-pândirea dezinformãrii ºi manipularea sistematicãa alegãtorilor sã se întâmple din nou, nu numaiîn alegerile din S.U.A., ci în întreaga lume. Pentrucã, dacã existã un singur lucru asupra cãruia sã fimcu toþii în consens, este acela cã aceste instrumenteau fost întrebuinþate, funcþioneazã ºi sunt teribilde eficiente.

Mai iimportant ddecât aa sscrie mmoldoveneºte, ardeleneºte sau olteneºte înliteraturã este de a simþi ºi a simþi în spiritul locului întrucâtva deosebit,dar nu opus spiritului specific naþional. În fond, a veni cu particularitãþile

de gândire ºi sensibilitate ale provinciei înseamnã, pe lângã fidelitatea faþãde structura proprie, o dovadã de bogãþia ºi originalitatea caracterului naþional,care ni s-ar pãrea sãrac dacã s-ar reduce numai la specificul moldovenesc sauardelenesc sau oltenesc ºi câºtigã sensibil dacã înglobeazã toate nuanþelestilistice ale provinciilor, fiind ºi suma lor ºi care în plus rezultã din fuziunealor.” (Cârlugea, p. 41)

Adrian Marino, în „Localism creator” ºi specific regional în culturã (unde

recunoaºte existenþa celor douã categorii în culturã, literaturã ºi artã), faceurmãtoarea descriere oltenilor: „Spiritul de întreprindere ºi iniþiativã este urmãritcu intransigenþã, uneori chiar cu sfidare, ca o garanþie a independenþei morale.Modernismul devine adesea «avangardism» ºi nu este o întâmplare faptul cã uniidin creatorii noºtri cei mai investigativi ºi înnoitori (Macedonski, Arghezi, Brâncuºi,Minulescu) au ascendenþe olteneºti. Sunt, într-un sens, cei mai «occidentali»români (au dat ºi mari diplomaþi). Lucizi, lipsiþi de naivitate, foarte realiºti,dinamici, cu spirit economic ºi tranziþional, buni negociatori, iuþi ºi oratorici,inteligenþi, oltenii sunt un factor de progres în toate domeniile.” (Ibidem, p. 42)

(Va urma)

Arme dde ddistorsiune îîn mmasã.Pericolele ((dez)informãrii

Allexandrra-VViolleta GGHEORGHIU

Centenarul MMarii UUniri

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 2201988

Adresele dde rrãspuns ale administratorilorde plasã din Prefectura Argeº nu evidenþiazão bunã cunoaºtere a situaþiei reale, informaþii

mai concludente reieºind din corespondenþa cuprinsãîn documentele Sfintei Episcopii a Eparhiei Argeºului.Astfel, din solicitarea preotului parohiei ValeaBoiereascã, Meriºani, din 29.04.1919 (SfântaEpiscopie a Eparhiei Argeºului, Dosar 23/1919),cãtre Protoierie, aflãm cã aceastã bisericã este foarteafectatã, interior ºi exterior, ca urmare a distrugerilorprovocate de trupele inamice, ºi cere, de urgenþã,aprobarea în vederea reparãrii ei. Cererea esteaprobatã, dar cu obligativitatea de a avea strânsãsuma necesarã pentru lucrãri, iar reparaþiile sã nuafecteze arhitectura ºi caracteristicile originare alelãcaºului. În general, aceste avize sunt în acordcu Legea pentru conservarea ºi restaurarea monu-mentelor istorice, publicatã în Monitorul Oficialnr. 82/29 iulie 1919, ºi stabilesc chiar ºi detaliide organizare. Astfel, cererii parohului din ªuici,privitoare la necesitatea reparãrii de urgenþã aBisericii „Sfântul Nicolae”, construitã de Brãtieniîn urmã cu peste 200 de ani ºi care a fost aproapedistrusã de rãzboi, i se comunicã urmãtoarele:„Cu referire la raportul Cuvioºiei Voastre, vã invitãma pune în vedere tuturor enoriaºilor din acea parohieºi sã se facã procese verbale în 2 exemplare,legalizate la primãrie, în care sã se înscrie toþi capiifamiliei cu numãrul de adulþi, pentru a se stabilicontribuþia în bani ºi în muncã, cu care trebuiesã contribuie la zidirea bisericii. Procesul verbalsã fie semnat de toþi enoriaºii care îºi vor asumarãspunderea pentru cele douã contribuþii.” Li seface, totodatã, recomandarea ca lucrãrile sã fieexecutate sub îndrumarea profesorului universitarC. Minculescu, specialist în restaurare.

Dintr-o altã adresã, nr. 412/6/23 mai 1919, reiesalte informaþii relevante. Astfel, Biserica-bolniþã dinsatul Flãmânzeºti-Argeº cere aprobare pentruachiziþionarea unui clopot, vechile clopote fiind furatede armata inamicã. Valoarea acestora fiind estimatãla 2.000 lei, pânã la strângerea sumei necesare,se solicitã împrumutarea unui clopot de la fostaMãnãstire Cotmeana. Aceeaºi adresã mai subliniazãcã multe dintre bisericile acestei Eparhii au fostaduse în ruinã de ocupaþia inamicã.

În 21 iunie 1919, Parohia Lacurile, Biserica SchituMatei, din comuna Ciofrângeni, cere aprobare pentrurepararea bisericii, a cãrei boltã a fost distrusã de unobuz de tun; Schitul Berislãveºti cere, de asemenea,aprobare ºi sprijin pentru repararea bisericii, distrusãde ghiulele, ºi refacerea gardului din lemn, furatºi folosit ca lemn de foc de armata germanã.

Nici MMãnãstirea ddin CCurtea dde AArgeº nua fost ocolitã de consecinþele rãzboiului.Adresa Sfintei Episcopii ºi Sfintei Mãnãstiri,

din 22 iulie 1919, este trimisã cãtre MinisterulCultelor, cu solicitarea de a se trimite un arhitect care„sã alcãtuiascã devizul de reparaþii necesare, caurmare a efectelor rãzboiului ºi, mai ales, a ocupaþieigermane”; în acest scop, Episcopia a fãcut un creditde 1.900.000 lei, sumã care va fi folositã pentrulucrãri. Situaþia dificilã sub aspect economic pecare o traversa þara reîntregitã dupã 1918 conducela amânarea acestor intervenþii, astfel încât, abiaîn 12 iunie 1924, Ministerul Cultelor ºi Artelor alocãsuma de 500.000 lei pentru executarea reparaþiilorla palatul episcopal, iar în 8 decembrie 1924 (Dosar33/1924-1931), episcopul revine cu rugãminteade a i se aloca o subvenþie de 200.000 lei, pentruprocurarea materialului necesar la reparaþii, avândîn vedere cã „toate clãdirile ºi împrejmuirile SfinteiMãnãstiri de la Argeº, grav afectate ºi ruinatede rãzboi, se aflã într-o situaþie foarte grea, careîi pune în pericol supravieþuirea”.

Alte documente din dosarele aparþinândEpiscopiei Argeºului ne vorbesc despre confis-carea de cãtre armatele de ocupaþie a „clopotelor,policandrelor, candelelor, veºmintelor…, precumºi devastarea bibliotecilor ºi arhivelor, profanareacimitirelor ºi bisericilor, acestea devenind localuri

pentru bucãtãrii, iar curþile transformate în îngrãdituripentru cai”. (Dosar 13/1919; Dosar 20/1920)

O situaþie aparte vizeazã clopotul mare alMãnãstirii Cotmeana, considerat a fi cel mai vechiclopot din Þara Româneascã, dãruit de jupânulDragomir, în anul 1385 (1386). Acesta, în vremeaPrimului Rãzboi Mondial, între anii 1916-1918, fuseseconfiscat de aliaþii germano-maghiari care au strânsºi au topit mai toate clopotele din Þara Româneascã.Istoricul Virgil Drãghiceanu, care rãmãsese laBucureºti în timpul ocupaþiei germane, dupã dis-perate insistenþe, a obþinut „favoarea" de a serechiziþiona doar unul, anume, pe cel mai vechiºi mai mare de la Cotmeana. Prin împrejurãri încãneºtiute, aflãm, din corespondenþa anului 1918(Dosar 9/1918), cã acesta a scãpat distrugerii,aºa cum s-a întâmplat ºi cu alte clopote româneºti,danii ale Basarabilor ºi Brâncovenilor, pe care,în anul 1919, armatele române le-au descoperitla Budapesta, în fabricile de armament ungureºti

ºi le-au adus înapoi, în þarã. Astfel, o adresã aMinisterului Cultelor cãtre Episcopia Argeºului,semnatã de Virgil Drãghiceanu (secretar/director alComisiunii monumentelor istorice), ne oferã informa-þia cã acesta se aflã la Biserica „Sfântul Ilie” dinPiteºti, unde va rãmâne pânã la o nouã dispoziþie.

Urmeazã oo ccorespondenþã aargumentatã ºiinsistentã din partea enoriaºilor parohieiSãpunari (Dosar 20/1920) cãtre Episcopia

Argeº, prin care solicitã restituirea clopotului de laCotmeana, dar ºi o adresã a Bisericii „Sfântul Ilie”,din care aflãm cã acestui lãcaº i s-au confiscat3 clopote, dar „Dumnezeu s-a îndurat ºi ne-a datclopotul mare de la Cotmeana, pe care acummãnãstirea îl cere înapoi”. Îl roagã pe episcop sãle mai fie lãsat pânã la terminarea rãzboiului, „cãcisunetul lui schimbã chiar ºi sufletele celor mai cri-minali în drept-credincioºi, cãci biserica fãrã clopotee pustie, iar clopotul fãcut cu dania din vremeaVoievodului Mircea cel Mare (1386) este, pentrunoi, darul binefacerii lui Dumnezeu”. (Dosar 9/1918)

O altã direcþie a cercetãrii noastre tematice a vizatimplicarea bisericii ºi a clerului în ocrotirea copiilororfani, îndeosebi a celor de rãzboi. Fondul arhivisticoferã o serie de informaþii, unele foarte detaliate,cuprinzând liste nesfârºite cu copii orfani, identificaþipe nume, vârste, familii, numãr de fraþi; altele,concise, sumare, fac o simplã informare numericãprivind situaþia dramaticã a victimelor nevinovatede rãzboi.

Iniþiativa a aparþinut Ministerului Cultelor, carea cerut episcopiilor sã adune informaþiile necesare.Episcopia Argeºului, prin adresa nr. 1641/7 februarie1919 (Dosar 23/1919), se adreseazã ProtoierieiArgeº pentru organizarea urgentã a unor locuri, încadrul centrelor parohiale, care sã-i ocroteascã ºi sã-icreascã pe orfani. „Vã invitãm a pune în vedere, deurgenþã, tuturor centrelor parohiale din judeþul Argeº,al cãrui cap bisericesc sunteþi, ca sã ne arãtaþi carear fi cel mai bun mijloc de creºtere pe loc a orfaniloraflãtori în parohii. Totodatã, veþi lua mãsuri ca sãse formeze tablouri în care se vor trece toþi orfaniicare sunt în judeþ, dupã: sexe, vârste ºi felul morþiipãrinþilor lor, fie morþi de rãzboi, fie morþi la casele

lor de alte boli, ºi în care sevor arãta câþi orfani sunt lacasele lor ºi câþi sunt instalaþiîn instituþie ºi în care anumeinstituþie. Acele tablouri sevor înainta Sfintei Episcopiicât mai neîntârziat.” Dosarul cuprinde o parte dintretabelele trimise de parohiile argeºene (lipsesc multerãspunsuri), din care se evidenþiazã o impresionantãsituaþie tragicã (aproape 2000), numeroºi copii fiindorfani de ambii pãrinþi; orfanii se aflã în grija rudelormai apropiate sau împreunã cu fraþii mai mari,arareori existând situaþii de instituþionalizare.

Redãm, îîn ccontinuare, situaþiile prezentatede parohiile argeºene: Bascov, ParohiaRotãreºti, Biserica „Sfinþi Voievozi” – 70

orfani (27 bãieþi, 43 fete); Arefu – 7; Oeºti Pãmânteni– 76; Cicãneºti – 79; Poenari Corbeni – 27; Cerbureni– 112; Bucºeneºti Corbeni – 9; Gruiu, Cacaleþii deJos – 150 (78 bãieþi, 72 fete); Popeºti Cotmeana –15; Tigveni – 46; Cacaleþii de Sus – 13; Costeºti – 10;Rãteºti – 21; Cireºu – 15; Siliºtea – 19; Cãteasca –26; Boiºoara – 5; Fâlfani – 103; Uda – 41; ValeaSatului, Sãmara – 47; Richiþele – 41; Ungheni – 9;Cornãþelu – 18; Vulpeºti Cornãþelu – 13; Humele –11; Oarja – 32; Sãpata – 31; Sãlãtrucelu – 11; Dãeºti– 54; ªerbãneºti – 11; Fedeleºoiu – 4; OeºtiPãmânteni – 8; Oeºti Ciocãneºti – 79.

Piteºti – total 348 orfani, dintre care 272 suntorfani de rãzboi, dupã cum urmeazã: Biserica „SfântulNicolae” – 8; Biserica „Sfânta Vineri” – 48; parohiaGreci – 45; Biserica „Mavrodolu” – 20; Biserica„Sfântul Gheorghe” – 3; Biserica „Sfântul Ioan” – 26;Biserica „Sfântul Ilie” – 109; Biserica „Maica Precistã”– 29.

În legãturã cu soluþiile propuse de preoþii-parohi,în vederea ocrotirii ºi îngrijirii orfanilor, prezentãm,în continuare, un fragment din Procesul verbal/11.03.19 al Protoieriei, redactat la întrunirea preoþilorcare au participat ºi s-au pronunþat asupra celor maibune modalitãþi de implicare în destinul copiilor orfaniaflãtori în parohiile oraºului Piteºti: „Asupra acesteichestiuni, pãrerea unanimã a preoþilor prezenþi esteurmãtoarea: orfanilor de rãzboi li s-a asigurat dejasoarta prin înfiinþarea Societãþii Ocrotirea Orfanilorde Rãzboiu, cu fonduri ºi organizaþie specialã, încare rolul preotului, mai ales la sate, nu a fost neglijatºi deci rãmâne sã se punã de acord cu comiteteleacestei societãþi, ca rolul acestuia sã devinã efectivîn ce priveºte supravegherea educaþiei orfanilor dinenoriile respective.” Într-adevãr, Societatea OcrotireaOrfanilor de Rãzboiu îºi îndeplinea eficient atribuþiile,angajând eforturi considerabile pentru protejareazecilor de mii de copii orfani.

În RRomânia, „„Marele rrãzboi” a lãsat în urmã360.728 de copii orfani. Numai în Basarabia,24.142 de copii au rãmas fãrã unul sau ambii

pãrinþi (Pentru neam ºi þarã, f.a., p. 164, apud. MihailIliev, Societatea „Ocrotirea orfanilor din rãzboi”.Comitetul regional Chiºinãu (1918-1924)). Ocrotireaacestor nefericiþi era obligaþia moralã a statului ºia societãþii româneºti. Cãci, aºa cum se arãta într-opublicaþie a timpului: „[...] orfanii eroilor erau ai Þãrei,ai Neamului ºi Þara ºi Neamul întreg aveau datoriasã ia asupra-ºi îngrijirea lor, sã-i creascã, sã-i înveþe,sã le dezvolte caracterele, sã facã din ei cetãþenimuncitori ºi cinstiþi, vrednici de jertfa eroicãa pãrinþilor lor”.

Nobila misiune a fost asumatã de principesa OlgaM. Sturdza care, încã „din primele zile ale rãzboiului,[…] cu viziunea clarã a nevoilor ºi durerilor cari aveausã urmeze”, fondeazã, la Iaºi, în incinta fostei ºcoli demenaj „Principesa Maria”, orfelinatul „Regina Maria”.Instituþia a luat fiinþã la 16 septembrie 1916, fiind„primul orfelinat din Þarã pentru orfanii din rãzboi”.Aºezãmântul se bucura de înaltul patronaj al M.S.Regina Maria. De altfel, regina, alãturi de mitropolitulMoldovei, Pimen Georgescu, a susþinut, în modconsecvent, iniþiativele de acest gen ale „comitetuluide doamne”, prezidat de Olga M. Sturdza.

LLããccaaººeellee aarrggeeººeennee ddee ccuulltt îînn ttiimmppuull PPrriimmuulluuii RRããzzbbooii MMoonnddiiaall ((IIII))

Fillofteia PPALLY

Centenarul MMarii UUniri

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 22019 99

Unul ddintre aaspectelesociologice semnifi-cative reliefate de

Mihail Diaconescu în roma-nul capodoperã Sacrificiuleste diversitatea mediilor

sociale, politice ºi naþionale aflate într-un ireconciliabilconflict deschis, de imense proporþii, cu structurileorganizatorice, administrative ºi propagandistice aleImperiului bicefal. Naþiunile oprimate ale Imperiuluibicefal sunt diferite sub aspect social, tradiþional,cultural ºi istoric, dar unite în lupta lor cu putereaopresoare.

Interesul pentru destinul naþiunilor europene aredevenit astãzi o preocupare a oamenilor conºtienþide consecinþele pe care le-ar putea genera topireaacestora într-un creuzet comunitarist, vecin cusovietismul ºi comunalismul. Chiar ºi unii adepþiînfocaþi ai aºa-numitei globalizãri au început sãoscileze în explicaþiile lor partizane privind configu-raþia viitoare a Europei. Din puþinele lucrãri ºtiinþificereferitoare la naþiuni, care astãzi circulã în Europacomunitarã, aceºtia au acceptat, vrând, nevrând,ideea conform cãreia naþiunile s-au nãscut în mediicomunitare (etno-organizãri) unitare sau eterogene.În situaþiile când au luat fiinþã în medii eterogene,funcþionarea organizaþiilor sociale specializate afost afectatã, ca urmare a eterogenitãþii simboluriloretno-organizãrilor („ginþile”).

Pentru naþiuni au fost benefice doar organizaþiilecu finalitãþi productive, integratoare ºi gestionare.Acestea au generat, prin gândire ºi acþiune socialã,îngemãnarea organicã a „genezei” cu „patria”. Îndecursul istoriei, construcþiile mecanice, imperii ºifeude, construite din interes ºi motivaþii ideologice,au încercat sã profite de diferenþierea naþiunilor prin„genezã” ºi prin „patrie”, pentru a le controla, dominasau alunga de la resurse sau din spaþiul de vieþuire.

Romanul Sacrificiul evocã, mai ales, mediilesociale româneºti din satele ºi oraºele de pe ValeaCriºului Negru. Evocã, de asemenea, unele dintremediile sociale ºi politice ale maghiarilor, austriecilor,cehilor ºi slovacilor. În consecinþã, acþiunea romanuluise desfãºoarã nu numai în þinutul Criºului Negru, ci ºila Budapesta, Viena ºi Praga. Se mai desfãºoarã pefrontul italian din Primul Rãzboi Mondial, pe frontulromânesc din Carpaþii Meridionali ºi pe frontulde est al Puterilor Centrale.

Alte capitole ale romanului, conceput ºi realizatca o amplã epopee eroicã, se desfãºoarã în oraºeleBucureºti, Râmnicu Vâlcea, Iaºi, Sibiu, Arad, AlbaIulia, evocate în descrieri pline de accente dramaticeºi simbolice.

Desfãºurãrile epopeice ale romanului, organizateepic într-o compoziþie artisticã unitarã ºi revelatoare,þin mereu treaz interesul cititorului. Lectura romanuluieste acaparantã.

Sacrificiul oferã lectorului o explicaþie istoricã,psihosocialã ºi sociologicã a diversitãþii naþiunilor dinImperiul dualist. Sacrificiul vorbeºte, de asemenea,despre naþiunea românã ca unitate în diversitate.

În acest sens, este necesar sã subliniem faptulcã diferenþierea naþiunilor este fireascã. Aºa a fostdin strãvechime.

Diferenþierea nnaþiunilor este expresia ºiconsecinþa modalitãþilor ºi posibilitãþilorneechivalente de procesare socialã a

informaþiilor. Naþiunile, ca organizãri sociale derivate,sunt dependente de modalitãþile în care interpretoriiîncorporaþi proceseazãinformaþia socialã. Încorpul fiecãrei naþiunise dezvoltã proceseinterogative, dar elenu pot fi similare ºi nupot sã dezvolte conse-cinþe sociale similaresau echivalente. Deaceea, naþiunile nu sepot constitui în modali-tãþi similare sau echi-valente. Ele sunt însãîntreþinute de procesesociale similare sauechivalente. Fiecarecomunitate (etno-organizare) din carea derivat naþiunea aavut o anumitã capa-citate de procesareinterogativã, efectuatã, la limitã, în modalitãþisimbolice ºi conceptuale, generând un anumit tipde nevoi ºi posibilitãþi de interogare a „sinelui”. Aºase explicã de ce nu toate etno-organizãrile („ginþile”)au fost capabile sã genereze, în acelaºi timp,procese sociale interogative. Primele interogãri careau diferenþiat naþiunile au fost simbolice, legate decele douã elemente nucleare ale naþiunii: „geneza”ºi „patria”. Acestea au facilitat sau au afectat inte-rogãrile conceptuale, dar mai ales pe cele interoga-tive, necesare identitãþii ºi construirii „conºtiinþei desine” a naþiunilor. Resursele naþiunii ºi posibilitãþile dea le transforma în capital naþional depind de calitateaºi diversitatea acestora.

Naþiunile se diferenþiazã în raport de:

– capacitatea de a asimila ºi utiliza resurselecreate în folos propriu, pentru satisfacerea necesi-tãþilor sociale ºi generarea valorilor naþionale;

– caracteristicile etno-organizãrii din care decurg,ale altor etno-organizãri pe care sunt capabile sãle înglobeze ºi conexiunile pe care le asigurã întreacestea;

– condiþionarea socialã generatã de proprietãþilecomunitãþilor (etno-organizãrile) din care se dezvoltã;

– modalitãþile în care s-au particularizat raporturiledintre procesãrile figurative ºi cele verbale, dar, înmod deosebit, raporturile care se dezvoltã în etno-organizãri între procesãrile simbolice ºi celeoperaþional-analitice;

– momentul în care fiecare atinge nivelul deperformanþã care transcende etno-organizareadin care decurge;

– particularitãþile geo-fizice ale spaþio-tempora-litãþilor care se manifestã în zona resurselor fiecãreinaþiuni.

Consecinþele sociale ale acestor raporturiconfirmã cã naþiunile nu s-au constituit în modalitãþisimilare, capacitãþile lor de interogare fiind neechi-valente, iar raporturile asimetrice. De aceea sevorbeºte de specificul naþional.

Diferenþierea cu cele mai importanteconsecinþe sociale pe planul asigurãriiconexiunilor între procesele sociale cu

finalitãþi productive, integratoare ºi gestionare esteexprimatã de capacitatea asimetricã de a produceºi utiliza resurse, începând cu cele „primare” ºiterminând cu cele mediate de interogãri. Decalajulse produce atât pe planul producerii ºi utilizãriiresurselor mediate de interogãri simbolice, cât ºi peplanul resurselor mediate de teoretizãri (scientizãri).Diferenþierile între naþiuni decurg ºi din faptul cãeste puþin probabil ca o naþiune sã se constituie

în limitele unei anumite etno-organizãri. De-a lungul timpului, o naþiune poate sã înglobeze

mai multe etno-organizãri conexate prin numeroasetipuri de relaþii, care au anumite proprietãþi informa-þionale comune sau similare, ca urmare a cofiinþãriilor îndelungate, a schimburilor frecvente de resurseinformaþionale, energetice sau umane. Naþiunileau beneficiat de aceste evoluþii produse în etno-organizãrile anterioare ºi, pe mãsurã ce s-audezvoltat, le-au amplificat prin acþiuni sociale.Naþiunile au construit mediul integrator pentru etniilecare au pãtruns, în timp istoric definit, în spaþiulde vieþuire al „etnicului fondator” ºi au defavorizatdevenirea „întru sine” a acestor etnii.

La sscurt ttimp, ssunt ddeschise oorfelinate la Piatra-Neamþ ºi Roman, iarcomitetul se transformã într-o veritabilã societate de importanþã naþio-nalã. Asociaþia obþine personalitate juridicã la 30 decembrie 1917, fiind

înregistratã cu denumirea de „Societatea ocrotirea orfanilor din rãzboi”, dându-i-sedelegaþiunea exclusivã pentru asistenþa orfanilor.” Scopul declarat al Societãþii era„ocrotirea orfanilor din rãzboi, fãrã deosebire de naþionalitate, avându-se în vederemai întâi orfanii de ambii pãrinþi”. (Ibidem) Se mai stipula cã: „Societatea acordãocrotire tuturor orfanilor, fãrã deosebire de religie, fie cã ei sunt legitimi, legitimaþi,recunoscuþi sau naturali, ocrotirea încetând înainte de majorat, atunci când orfanulasistat este adoptat, când îºi regãseºte pãrinþii prin reîntoarcerea sau liberarealor, când se cãsãtoreºte sau când se constatã cã orfanul este în stare sã-ºicâºtige existenþa, dobândind pregãtirea necesarã a exercita. Din punct devedere organizatoric, Asociaþia ºi-a format nouã regionale, care erau grossomodo identice cu provinciile istorice româneºti.” (Ibidem)

Câteva dintre adresele transmise între Sfânta Episcopie a Argeºului ºiSocietatea de Ocrotire a Orfanilor de Rãzboi ne edificã asupra unei iniþiativeinstituþionale a bisericii argeºene. Este vorba despre înfiinþarea unui orfelinat decopii la Curtea de Argeº, pe care sã îl organizeze ºi coordoneze Episcopia. Înadresa din 18 august 1919 a Societãþii, aceasta, apreciind preocuparea Argeºuluipentru acest nobil scop, solicitã un deviz estimativ pentru a se asigura subvenþianecesarã reparãrii ºi modernizãrii clãdirii ce urmeazã a deveni orfelinat. Se face,totodatã, menþiunea cã va fi mai dificil de procurat suma estimatã, în acest an,întrucât, la 1 octombrie 1919, se va deschide Orfelinatul din Piteºti, situat înstrada Exerciþiu nr. 39, realizat din fondurile societãþii. (Serviciul judeþean alArhivelor Naþionale, Argeº, Fond Episcopia Argeºului, Dosar 23/1919, f. 115)

Urmãtoarele documente ilustreazã dinamica acestei iniþiative, în careEpiscopia a fost promotorul activitãþii de finalizare a proiectului. Astfel, în 12septembrie 1919, la filele 125 ºi 143, aflãm cã devizul evalueazã ca necesari95.000 lei pentru reparaþiile viitorului cãmin de orfani, din care Societatea deja

alocase suma de 50.000 de lei. În acelaºi dosar, mai întâlnim ºi scrisoarea de mulþumire a Reginei Maria,

redactatã de secretarul sãu particular, adresatã Episcopiei Argeºului, pentrutrimiterea sumei de 1.379,50 ca donaþie fãcutã Sanatoriului de la Pângãraþi,acolo unde sunt internaþi bolnavii de tuberculozã reveniþi din rãzboi.

Nu pputem îîncheia aaceste ppagini fãrã un gând pios de recunoºtinþã faþãde toate eforturile ºi sacrificiile întregului neam, ale marilor personalitãþiîntemeietoare, cãtre toþi marii bãrbaþi de stat, indiferent de orientãrile

lor politice, care au urmãrit, cu stãruinþã ºi pricepere, apãrarea ºi continuitateastatului român.

Destinul României se aflã încã la rãscruce ºi, dupã cum spunea regretatulistoric Dinu C. Giurescu, la 1 decembrie 2013 (Cotidianul.ro, din 1 decembrie2013): „…þara a rãmas fãrã industrie proprie, aproape fãrã un sistem bancar alsãu ºi întâmpinã reale dificultãþi în agriculturã, cu pãdurile tãiate sãlbatic, fãrãnoimã, cu rezervele minerale pândite de competitori dornici de câºtig. Autoritateastatului însuºi se aflã la cel mai scãzut nivel, începând cu 2005, mai ales.

Sistemul educaþional formeazã tineri fãrã identitate naþionalã. Sistemul sanitarse aflã în destrãmare lentã. Populaþia scade cu fiecare an ºi îmbãtrâneºte. Peste2.500.000 de cetãþeni români muncesc în alte þãri, fiindcã acasã nu au de lucru.Ne pleacã medici, personal sanitar, specialiºti, matematicieni… În viaþa socialã ºipoliticã predominã dihonia ºi vrajba. Statul este supus, periodic, unui mecanismde control ºi verificare al instituþiilor europene. România se aseamãnã cu undelincvent eliberat pe cauþiune ºi cu brãþarã de control. Pe cale de consecinþã,obiectivul prioritar este reconstrucþia României, refacerea suveranitãþiiei, reafirmarea ca participant activ la viaþa internaþionalã…

Vom întâmpina oare, peste 5 ani, Centenarul Marii Uniri urcând treptelerefacerii, ale speranþei, ale credinþei în Dumnezeu?

Rãspunsul îl vom afla curând.”

NNaaþþiiuunneeaa rroommâânnãã,,uunniittaattee ssoocciiaallãã îînn ddiivveerrssiittaattee

Aurrell VV. DDAVIDD

88

Centenarul MMarii UUniri

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 220191100

Naþiunile ss-aau cconstituit prin resocializareaoamenilor într-un mediu social maiperformant decât cel întreþinut de cãtre

comunitãþi (etno-organizãri), în care procesareainformaþiilor a conturat alte situaþii ºi modalitãþide reglare a relaþiilor dintre oameni. Procesul deconstituire a naþiunilor a fost îndelungat, diferenþiatîn funcþie de caracteristicile capacitãþii de raportarela „genezã” ºi de fizionomia „patriei”, conþinând,în multe cazuri ºi situaþii conflictuale.

Fondul etnic nu a împiedicat situaþiile conflictuale,datoritã necesitãþilor concrete ale existenþei indivi-duale ºi de grup, conºtientizate ca nevoi ºi concre-tizate în interese, atitudini ºi comportamente diferite,adesea conflictuale.

Cele mai frecvente situaþii conflictuale s-au produsîn procesul de constituire ºi fiinþare a statelor, caorganizaþii cu funcþii gestionare. Spre deosebire deimperii ºi feude, naþiunile au produs noi organizaþiigestionare, prin care au integrat etno-organizãrile ºinu le-au asimilat, ca în cazul construcþiilor mecanice.

Naþiunea românã s-a afirmat în aria sa de vieþuireîn funcþie de formele ºi de intensitatea proceselorinterogative, precum ºi de impactul acestora asupraetno-organizãrilor înglobate. Afirmarea naþiuniiromâne a fost posibilã pe mãsurã ce etno-organi-zãrile cu identitate asumatã ºi recunoscutã au reuºitsã previnã presiunea construcþiilor mecanice –imperiile ºi feudele. Individualitatea naþiunii românea fost asiguratã perpetuu de cãtre corpus-ul socialproducãtor de resurse (poporul). Acesta a revitalizatîn permanenþã tradiþiile istorice, culturale ºi spirituale,a apãrat spaþiul de vieþuire al naþiunii ºi a conservatcapacitãþile productive cu finalitãþi integratoare.

Despre tradiþiile istorice, etnografice, politice,ºtiinþifice ºi spirituale ale românilor de pretutindenise vorbeºte în fiecare dintre capitolele romanuluiSacrificiul. Personajele principale ale romanului, atentportretizate de Mihail Diaconescu, fac din trãireatradiþiilor naþionale româneºti un mod firesc de a fi.

Este deosebit de semnificativ în acest sens faptulcã în diverse articole, interviuri, eseuri, exegezededicate unor opere de artã plasticã, tratate ºtiin-þifice sau teoretice, Mihail Diaconescu a dezvoltato doctrinã esteticã ºi culturologicã tradiþionalistã.

Tradiþionalismul sãu este militant. Revista Argeº,pe care a fondat-o ºi condus-o, s-a impus în culturaromânã drept una dintre cele mai importante publi-caþii cu program tradiþionalist. În jurul ei s-a construitevolutiv ºi o grupare intelectualã tradiþionalistã, carea influenþat profund ºi în variate moduri evoluþiaculturii române actuale.

Naþiunea rromânã, ca organizare socialã,unitate socialã ºi procesualitate socialã, esterezultatul unei evoluþii în care „sentimentul

de sine” al oamenilor pe care-i încorporeazã s-atransformat în „sinele social” exprimat în „sinelenaþional”. Acesta are o componentã energeticã ºiuna psiho-spiritualã sau mentalã, exprimate în „viaþacomunicativã” legatã de fluxul energetic al vieþiicomune ºi de interacþiunile dintre oameni. El este un„sine reflectat” sau „gândit”, care conferã oamenilorcapacitatea de a se reconstrui „pe sine”, ca „fiinþãsocialã”, într-o unitate socialã diferenþiatã, conºtientã„de sine”, numitã „organizare socialã”.

Credem cã unul dintre cele mai importante meriteartistice ale romanului capodoperã Sacrificiul estemodul cum el evocã sentimentul de sine al românilor

din Imperiul bicefal, sentiment transformat evolutivîn sinele social, iar ulterior în sinele naþional.

În acest sens, evocãrile epice ºi simbolicesunt suprasaturate de semnificaþii psihologice ºisociologice. Vocaþia epicã a lui Mihail Diaconescueste susþinutã de cea de istoric, de teolog,de sociolog ºi de psiholog.

Naþiunea românã s-a aflat în continuã devenire,construindu-ºi identitatea într-un îndelungat procesistoric, ca rezultat al posibilitãþii oamenilor de aprocesa informaþiile sociale. Naþiunea românã a createlite sociale, ca garanþie a generãrii valorilor sociale,dar ºi organizaþii care au conservat ºi au afirmatfiecare om, ca „fiinþã socialã”. Ea a reuºit sã integrezeetno-organizãrile, dar ºi etniile care au intrat, în timpistoric, în spaþiul devieþuire al etniculuifondator. Astfel,prin capacitateade a crea poporul,naþiunea românãa devenit unitatesocialã perenãa procesualitãþiisociale, cu odinamicã specificã,fapt ce explicãstarea ei „departede echilibru”.Poporul reprezintãnivelul maxim derealizare ºi expri-mare a voinþeiorganice a naþiuniiromâne, întrucât a fost construit din necesitãþi socialepentru a asigura „ordinea socialã” ºi „concordia”între oameni în cadrul „patriei”.

Poporul român a devenit expresia unitãþii naþiuniiromâne, întrucât a avut ca model de organizarefamilia, iar cadru de manifestare, organizarea teri-torialã în care funcþioneazã comunitatea de reguliºi de sentimente, de reprezentãri, de experienþesociale ºi profesionale.

Prin poporul rromân, naþiunea românãa transformat oamenii în semeni careºi-au fãurit în comun o identitate asumatã

ºi a creat elitele „organice” care au contribuit lamenþinerea voinþei organice. Prin „popor”, naþiunea adus îndelungatele conflicte cu construcþiile mecanice– imperiile ºi feudele. Naþiunea românã a reuºitsã-ºi impunã „dreptul la existenþã” în momentulîn care a fost capabilã sã-ºi construiascã „statul”,ca organizaþie de gestionare publicã a necesitãþilorsociale, în interiorul cãrora oamenii au devenit„cetãþeni” (lat. cives), adicã oameni cu „dreptde cetate”.

Nu întâmplãtor, oamenii politici portretizaþi înromanul Sacrificiul luptã pentru realizarea statuluiromân unitar. ªi nu întâmplãtor momentul culminantal romanului este Marea Adunare Naþionalã de laAlba Iulia, când românii din Ardeal, Banat, Criºanaºi Maramureº, mobilizaþi pe cale plebiscitarã, auproclamat definitiv ºi irevocabil Marea Unire cu patriamamã România.

În devenirea istoricã a umanitãþii, naþiunea românãºi-a asigurat perenitatea prin continua capacitate dereproducere. Prin aceasta ºi-a reprodus capacitateafuncþionalã, dar s-au reprodus ºi organizaþiile ºi

oamenii care s-au raportat la naþiunea românã.În pofida diversitãþii lor fireºti, naþiunile nu dezvoltãtendinþe expansioniste ºi anexioniste.

Însã, acestea pot fi generate de cãtre statele carele administreazã, în contextul în care se transformãîn „centre de putere” ºi dezvoltã raporturi de forþãcu alte state. În asemenea situaþii, naþiunile potfi implicate forþat în conflictele dintre state, iar lareîmpãrþirea „sferelor de influenþã” pot fi agresateºi suferi consecinþe dezorganizante.

Aceste rrealitãþi ssociale sunt genial exprimatede Mihail Diaconescu în romanul Sacrificiul,caracterizat, pe bunã dreptate de cãtre

eminentul sociolog Ilie Bãdescu drept o „scrieredespre un sfârºit ºi o renaºtere”, adicãdespre sfârºitul Imperiului Austro-Ungarºi renaºterea neamurilor eliberate prinjertfã din temniþele acelui imperiu.

Romanul Sacrificiul confirmã cã socie-tatea omeneascã nu poate exista fãrãorganizãrile sociale, iar naþiunile, prindiversitatea lor, întreþin organizareaºi funcþionarea umanitãþii.

Mihail Diaconescu conºtientizeazã faptulcã diversitatea naþionalã constituie unpatrimoniu comun al umanitãþii ºi cã trebuieocrotitã ºi pãstratã în beneficiul tuturor.Romanul, de la un capãt la altul, face unrechizitoriu sever aºa-numitelor elite gene-rate de imperii, în speþã, de putredul ºi ana-cronicul Imperiu Austro-Ungar, precum ºiideii de superioritate a anumitor naþiuni, înspatele cãrora s-au aflat „centre de putere”.

Romancierul, folosind ca studiu de caz parteanaþiunii române aflate în suferinþã, sub stãpânireaaustro-ungarã, reconfirmã constatarea conform cãreiaspecificitatea naþionalã ºi etno-spiritualã creeazão lume variatã ºi diversã, care mãreºte numãrulopþiunilor ºi îmbogãþeºte capacitãþile ºi valorileumane. Prin urmare, crede romancierul, diversitateanaþiunilor, ca organizãri sociale, constituie principalulresort al dezvoltãrii sociale durabile a comunitãþilor,organizaþiilor ºi popoarelor, precum ºi perenitãþiinaþiunilor.

Sociologia, ºtiinþã a socialului, ºi sociografia,ca ramurã a cunoaºterii sociologice, confirmã ideile,evocãrile epice, analizele psihologice, simbolurileºi argumentele cu care Mihail Diaconescu opereazãîn paginile de neuitat pe care le dedicã evocãriiartistice a Marii Uniri a Românilor.

Romanul Sacriifiiciiul reaminteºte astfel celorde astãzi, aflaþi sub presiunea globalizãrii,cã diversitatea etno-spiritualã este posibilã

numai în cadrul democraþiei, toleranþei, justiþieisociale ºi respectului reciproc dintre neamuri ºiculturile lor specifice. Aceasta este indispensabilãpentru pacea ºi securitatea lumii, în ansamblu, darmai ales a naþiunilor, þintele predilecte ale celor careîncearcã astãzi sã readucã pe crestele Carpaþilorhimera blestematã ºi hidoasã a Imperiului Austro-Ungar.

Romancierul este convins cã în devenirea saistoricã, naþiunea românã ºi-a asigurat perenitateaprin continua capacitate de reproducere. În condiþiileopresiunii imperiale austro-ungare, naþiunea românãºi-a reprodus atât capacitatea funcþionalã, cât ºiorganizaþiile ºi oamenii care s-au raportat la aceasta.

Lacrima AAneiManole mmeºter aaprigManole mmeºter aaprig –– ssãrbãtoarea Cuprinde ttrupul lliniºtit aacum. Nici vviscolul, nnici pploaia, nniciun ddrum Nu-ii iistovirã ttânãrã cchemarea.

Deasupra vvremii sse rridicã ffum, Gunoi ddivin –– ssecundelor ssudoarea Sã ppicure mmagia ººi dduhoarea O ddepãrtare îîncãrcatã-nn sscrum.

Dar ppoate aai vvisat uun zzid dde aaer Prin ccare cchipul ssimilar ttrecea Suspin eetern îîn cclipa uunui vvaier.

În lliniºtea nneutrã rrãtãcea Un ggând sscãpat dde-aal ssorþii aaspru ccaierCã ppiatra cca oo ppasãre cclocea...

George VVirgil SStoenescu s-aa nnãscut lla 11 iianuarie 11947, llaBrãila. UUrmeazã lliceul lla BBucureºti, aapoi FFacultatea dde CComerþ EExteriordin AA.S.E. BBucureºti ((1969). SSpecializare îîn FFranþa ((1971-11972), ddoctorîn eeconomie ((1973). PProfesor lla AA.S.E. BBucureºti, vvicepreºedinte aalSocietãþii RRomâne dde EEconomie ((S.O.R.E.C.). DDin 22004 eeste mmembrual CConsiliului dde AAdministraþie aal BBãncii NNaþionale aa RRomâniei.

A ddebutat lliterar îîn aanul 11968, îîn rrevista Contemporanul, ºi eeditorialîn aanul 11972 ccu vvolumul Cercurii lla EElsiinore, premiat dde AAsociaþiaScriitorilor ddin BBucureºti. MMembru aal UUniunii SScriitorilor ddin RRomâniadin 11975.

Dintre vvolumele ppublicate: Chiip ssiimiilar (1974), Cãlãreþul dde aaer(1976), Casa aa nnoua (1979), Anatomiia mmelancoliieii (1991), Fratelemeu (2000), ccarte ddistinsã ccu PPremiul „„Mihai EEminescu” aal AAcademieiRomâne, ÎÎn ccrângul AAlexandra (2001), Tânãra CCiirce (2001), Luptacu îîngerul (2002), Carcere (2003), Lumiina uumbreii (2004), Cercuriisub llunã (2005), Dublul (2006), Babel (2008), Sol (2009).

Poemul aalãturat eeste rreluat ddin vvolumul Mâiiniile uuiitate ppe ccer, Ed. CCartea RRomâneascã, 11983.

Centenarul MMarii UUniri

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 22019 1111

În sspaþiul nnostru bbalcanicortodox, nu cred cãexistã un alt popor care,

cu jertfe nemãsurate, sã-ºifi stropit cu mai mult sângepãmântul pe care s-a pomenit

ºi pe care a dorit sã-l sfinþeascã ºi veºniceascã,decât poporul român. Oare ne putem închipui noi,acum, când tehnica militarã este atât de sofisticatã,când cu un singur deget, apãsând un buton, poþidistruge o þarã, cum au fost luptele duse de românicu secole în urmã, când ele se duceau corp la corp,cu baioneta sau cu alte arme rudimentare? Totdeau-na, atunci când învãþãtoarea din clasele primare nevorbea despre marile bãtãlii ale voievozilor români,aveam imaginea acestor lupte îngrozitoare, pe caremi le închipuiam ca adevãrate mãceluri.

Dupã aceste lupte, în memoria sutelor de miide ostaºi care se jertfeau pe câmpurile de luptã, laîncheierea rãzboaielor, domnitorii, ca semn de mãrireºi evlavie, ridicau una sau mai multe biserici ºimãnãstiri. În 1866, la venirea pe tronul Românieia prinþului Carol I, monumentele noastre erau înmajoritate cetãþi, biserici ºi mãnãstiri peste caretrecuserã secole ºi care, datoritã cutremurelor,incendiilor ºi nãvãlirilor barbare erau în stare deruinã, cu vagi urme ale splendorii lor de altãdatã.La doar câteva luni dupã urcarea pe tron, primulrege al României, în dorinþa de a cunoaºte þarasa de adopþie, vizitând localitãþile regatului, asesizat starea jalnicã a unor biserici, faptul cãeste necesar ca acestea sã fie restaurate, cãunele sunt unice în Europa ºi cã ele reflectãgenialitatea ºi arta specificã a poporului român.A fost fascinat de arhitectura acestor monumente,de soluþiile constructive din acele secole cândau fost ridicate, de splendoarea ornamentaþieiºi picturii lor.

Aceastã aplecare a primului rege al Românieispre tot ce e frumos, spre artã, nu era întâm-plãtoare. Familia sa, una dintre cele mai onorabilefamilii din Europa din acele timpuri, învestise nunumai în educaþia militarã, moralã ºi ºtiinþificã aprinþului Carol, ci ºi în educaþia sa artisticã. Astfel,în 1862, viitorul rege al României a urmat cursurilede istoria artei ale Universitãþii de Arte din Bonn,unde a audiat cei mai vestiþi profesori din aceletimpuri, pe unii invitându-i, dupã urcarea pe tron,la Bucureºti, spre a le face cunoscute tezaurele deartã româneascã. În plus, dupã absolvirea cursurilorde istoria artei din Bonn, familia i-a plãtit deplasãriîn Italia, Franþa, Spania, Portugalia ºi chiar Africa,spre a cunoaºte arta acestor popoare.

Deºi eera ccatolic ccredincios, a respectat cre-dinþa poporului pe care a venit sã-l pãsto-reascã, a organizat Biserica Ortodoxã

Românã, a creat autocefalia acesteia, a pus marepreþ ºi interes pe restaurarea bisericilor ºi mãnãstirilornoastre, iar atunci când banii de la guvern nu au maiajuns, a dat ºi din propriul buzunar. La numai câtevaluni dupã venirea în þarã, la 2/14 octombrie 1866,viziteazã biserica de la Curtea de Argeº, apoi ºi pecele de la Câmpulung-Muscel, Târgoviºte, Bistriþa,Horezu (6 mai 1867), iar ulterior ºi pe cele dinMoldova ºi este impresionat de arta acestor monu-mente, dar ºi de starea lor de degradare. Vizitelela Curtea de Argeº s-au repetat ºi în anii urmãtori,îngrijorat fiind de starea monumentului ºi de necesita-tea unor mãsuri urgente de restaurare. Iatã ce spunedupã una din vizitele sale la Curtea de Argeº: Dinnefericire, splendida clãdire se aflã într-o stare tristã;interiorul este distrus prin foc, trãsnetul a lovit unuldin turnuri ºi prin cutremur s-a crãpat unul din ziduri…Din ornamentaþia bogatã în aur ºi culori a isvoadelorºi arabescurilor meºteºugit sãpate nu se mai gãsescdecât mici urme, în rarele pãrþi ale zidurilor.

În dorinþa de a reda mãreþia acestor monumente,Carol I ºi-a luat ca sfetnici doi oameni de mareculturã, temeinic cunoscãtori ai istoriei poporuluiromân, Alexandru Odobescu ºi Titu Maiorescu.A apelat apoi la cei mai vestiþi arhitecþi ºi restauratoride la Universitatea din Paris: G.A. Burely, Viollet Le

Duc ºi Lecomte du Nouy. Ultimul, André Lecomte duNouy, lucrând ani de zile alãturi de pietrari din Albeºti,de meºterii din localitate care au montat pe acoperiºtabla de plumb comandatã special la Viena, s-a legatatât de mult de România, încât nu a mai plecatniciodatã ºi a dorit sã fie înmormântat în pãmântulþãrii noastre. Mormântul sãu, modest, cu o împrej-muire de fier simplu, înconjurat de morminte noi,construite cu risipã de marmurã, cu greu poate figãsit în cimitirul situat în apropierea bisericii. Desigur,aºa cum se întâmplã la noi, s-au gãsit atunci criticiºi pentru opera lui A. Lecomte du Nouy, dar, orices-ar spune, în mare, biserica aratã astãzi aºa cuma restaurat-o el. Ce bucuroºi ar fi vizitatorii francezisã vadã mormântul ºi opera compatriotului lor!... Înrepetate rânduri, regele s-a deplasat la monumenteleaflate în restaurare, se urca pe schele, urmãreaîndeaproape stadiul ºi calitatea lucrãrilor. În tot timpuldomniei sale, de aproape jumãtate de secol, cele maimulte biserici ctitorite de domnitorii români au fostrestaurate, iar dupã 1874 (în 1874 s-a dezvelit primastatuie ecvestrã, cea a lui Mihai Viteazul din faþaUniversitãþii Bucureºti) sculptorii noºtri au început,în capitalã ºi în marile oraºe, sã construiascã monu-mente ºi statui pentru domnitorii þãrii ºi pentru marile

personalitãþi ale artei, ºtiinþeiºi culturii noastre naþionale.

Reinaugurarea bisericiide la Curtea de Argeº, la

12 octombrie 1886,a fost o maresãrbãtoare pentruîntreg poporulromân, când, dupã mai bine de trei secole ºi jumã-tate, opera lui Neagoe Basarab a apãrut din nouîn toatã splendoarea ei de altãdatã. La aceastãsãrbãtoare au participat Regele Carol I ºi ReginaElisabeta, conducãtorii Bisericii Ortodoxe Române,prim-ministrul Ion Brãtianu ºi, bineînþeles, restaura-torul monumentului, André Lecomte du Nouy.Evenimentul a fost consemnat ºi în viaþa politicã aþãrii, în mesajul de deschidere a Corpurilor Legiu-itoare, la 15 noiembrie 1886, la care Regele, printrealtele, a spus: O naþiune care-ºi respectã monumen-tele strãbune ºi mai ales pe acele ale pietãþii ºicredinþei creºtineºti, are un viitor sigur ºi neclintit.

Acþiunea dde cconstruire de monumente ºirestaurare a altora a fost continuatã ºi dupãdecesul Regelui Carol I de cãtre urmaºul

sãu la tron, Ferdinand I, mai ales dupã cumplitaconflagraþie care a fost Primul Rãzboi Mondial (1916-1918). Având în vedere numãrul mare de victime,aproape în toate comunele ºi oraºele s-a construitcâte un monument, pe care s-au înscris numele celorce s-au jertfit pe câmpul de onoare, iar in dreptulfiecãruia, în cele mai multe cazuri, s-a scris ºiprofesia: preot, învãþãtor, plugar etc. În satul meunatal, comuna Adâncata, judeþul Ialomiþa, o comunãcu stil de viaþã de Bãrãgan, monumentul era unimportant punct de reper pentru locuitori. La sãrbãtori,acolo spuneam poeziile, cu vocea tremurândã deemoþie. Imaginea cea mai tristã de la acel monu-ment era cea a lacrimilor înãbuºite ale femeilor cubasmalele lor negre, înfãºurate pe cap ºi la barbã,pe care nu le-au lepãdat niciodatã, pânã la sfârºitulvieþii lor. Erau vãduve din Primul ºi Al Doilea RãzboiMondial ºi care, cu siguranþã, îºi însoþeau copii careniciodatã nu-ºi cunoscuserã taþii.

Aceste monumente ºi statui, multe de marevaloare artisticã (cum sunt cele semnate de Oscar

Han), ar trebui reinventariate. Unele dintre eleau fost demontate la instaurarea comunismuluiºi au fost ulterior reinstalate sau reconstituite.

În þãrile occidentale, în cele mai multe localitãþi,personalitãþile care au adus onoare acelei localitãþiau statui, case memoriale, piaþa ºi o stradã centralãle poartã numele. Acesta este cazul, de exemplu, înGöttingen, cu matematicianul Gauss, al cãrui numese gãseºte pe mai multe monumente, clãdiri, strãzipe care cu siguranþã matematicianul Dan Barbilian(poetul Ion Barbu) le-a admirat, el fiind un fan al luiGauss, dupã cum ne povesteºte în scrierile sale.

Rareori poposeºti într-o comunã sau sat din þaranoastrã care sã nu aibã în centrul ei un monumentînchinat eroilor din Primul Rãzboi Mondial. Nu acelaºilucru se poate spune ºi despre cei care s-au jertfit înAl Doilea Rãzboi Mondial, mai ales despre eroii careau cãzut pe frontul din Est. Numãrul monumentelorcare sã cinsteascã jertfa lor este nesemnificativ. Dar,în Est, eroii noºtri au cãzut la Nisporeni, Bãlti, Ungheni,Cãlãraºi, Chiºinãu ºi alte localitãþi din Moldova, toatefiind pe pãmânt românesc, pentru cã, aºa cum spuneEminescu, Basarabia nu a fost nici în parte nici întrea-gã a turcilor sau a tãtarilor, ci a unui stat constitut,neatârnat, deºi slãbit ºi încãlcat în posesiunile sale,a Moldovei (se referã la faptul cã Basarabia a fostoferitã, în 1812, Rusiei de cãtre Turcia).

Mai mult, eroii care au luptat în Est pânã la 23august 1944, dupã aceastã datã au continuat lupta

ºi în Vest, pentru eliberarea Ardealuluiºi a þãrilor din vestul nostru, pânã înluna mai 1945. Însã, noua putereinstauratã îi aºtepta, încã din martie1945, cu Legea 312 ca sã-i con-damne, trimiþându-i sã putrezeascãîn puºcãriile comuniste. Dacã lanumai câteva luni dupã 23 august1944, asemenea legi erau votate ºipromulgate, înseamnã cã ele fuseserãpregãtite înainte de aceastã datã.Majoritatea celor aºteptaþi pentru fiînlãturaþi, dar lãsaþi sã lupte pe frontuldin Vest, dupã eliberarea Ardealului,la întoarcerea de pe front, rãmaºifãrã pensie sau condamnaþi, erau

bravi ofiþeri, unii chiar generali, parte dintreei veterani ºi ai Primului Rãzboi Mondial.

Osituaþie ttragicã aam aavut îîn ppropria ffamilie,a unei rude directe. În martie 1942, frun-taºul Popescu Ion, din comuna Bengeºti,

Gorj, este incorporat la Regimentul 7 Artilerie grea,Batalionul 2, Sibiu, ca apoi în aprilie sã fie la Roman,iar în septembrie, sã lupte în Basarabia (fotografiilealãturate). În octombrie se afla la Kerci-Alusta.

În cele aproape o sutã de scrisori de pe front,toate cu ºtampila „Cenzurat”, pe care le pãstrez,se poate urmãri tot traseul frontului, cu toate suferin-þele ºi umilinþele lui. Fraze ca: Asearã mi-am sãpattranºeea care nu ºtiam dacã îmi va fi mormânt sauscut de apãrare, dar D-zeu a vrut ca ploaia de obuze,care a cãzut peste noi, sã nu mã nimereascã, potcutremura, indiferent de numãrul anilor care au trecutde atunci. În aceleaºi scrisori putem urmãri traseulfrontului ºi, implicit, al fruntaºului Ion Popescu:Basarabia (1943), Bacãu (aprilie 1944), Sãbãoani(Moldova, mai 1944), Sovata (septembrie 1944),traversarea Tisei (octombrie), apoi lupta pentrueliberarea Ungariei, pentru ca la 7 noiembrie,tot 1944, sã ajungã în localitatea Noghi Kioroºi(Ungaria). În timp ce, în þarã, de câteva luni, oameniise bucurau cã au scãpat de coºmarul rãzboiului,el este lovit de un bombardament aerian ºi omorâtla Noghi Kioroºi. Bãtrâna sa mamã, sãracã, fãrão palmã de pãmânt, ºi unicul nepot orfan, pe careîl adoptase, nu au primit nici mãcar certificatul dedeces... Prin 1982, am scris primarului din NoghiKioroºi, sã ne spunã dacã fruntaºul Ion Popescueste înmormântat acolo, iar el ne-a rãspuns cã existão groapã comunã cu români, dar nu este precizatãidentitatea lor. Orice comentariu este de prisos – cesã mai vorbim despre monumente sau vreun semnde recunoºtinþã…

PPrreezzeennþþaa ttrreeccuuttuulluuii eerrooiiccpprriinn mmoonnuummeenntteellee iissttoorriiccee

Ollimpia PPOPESCU

88

Istoria dde llângã nnoi

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 220191122

Ion MMihalache

Ion Mihalache s-a nãscut la 18 februarie 1882în satul Goleºtii-Badii, comuna Topoloveni, judeþulArgeº, într-o familie de þãrani sãraci, cu mulþi copii.Deºi sãrac, fiind dotat cu o inteligenþã deosebitã,reuºeºte sã urmeze ºi sã absolve ªcoala Normalãdin Câmpulung Muscel ºi, dupã o scurtã perioadã,este numit învãþãtor la Ludeºti, în Dâmboviþa, apoirevine ca dascãl în locurile natale de la Topoloveni.

ªi-a manifestat pregnant idealul sãu de atransforma ºcoala de la sat într-un centru deiluminare culturalã ºi, fiind dotat cu un extraordinartalent oratoric, a fost ales preºedinte al AsociaþieiGenerale a Învãþãtorilor.

Discursurile de promovare a ideilor sale, a teoriiloreconomice ºi sociale, desfãºurate la început încercuri restrânse de simpatizanþi ºi susþinãtori dinrândul intelectualitãþii sãteºti, i-au deschis caleacãtre cariera politicã excepþionalã care a urmat.El a devenit în scurt timp promotorul doctrineiþãrãniste din România, al cãrui principiu de bazãa fost dezvoltarea în agriculturã a unui sistemcooperatist bazat pe dreptul asupra proprietãþii cuposibilitatea de a o transmite sau a o vinde. (CristinaRoman, https://www.iiccr.ro/51-de-ani-de-la-moartea-lui-ion-mihalache-1882-1963/, 5.02.2014, accesatîn 23.11.2018) Sistemul de asociere a þãranilor încooperative cu suprafeþe agricole mari permiteaachiziþionarea de maºini agricole, de îngrãºãminte,construirea unor silozuri, magazii pentru desfacereaproduselor lor în condiþii economice avantajoase.Avea în vedere ºi crearea unei mici industrii bazatepe ateliere cu meserii care sã valorifice produselegospodãriilor þãrãneºti. Toate aceste preocupãri dinsfera economicã vizau de fapt îmbunãtãþirea vieþiiþãrãnimii sãrace, lipsitã de pãmânt. Mai mult, IonMihalache a fost interesat de crearea ºi dezvoltareaîn lumea sãteascã a unei miºcãri socio-culturale,astfel încât þãranii sã fie conºtienþi de drepturile ºilibertãþile pe care le au ºi sã lupte pentru respectareaacestora. A încurajat construirea de ºcoli, biserici,biblioteci, a promovat ideile de libertate ºi dreptatesocialã în mediile intelectuale sãteºti, a susþinutîmproprietãrirea þãranilor ºi votul universal. (CristinaRoman, Idem)

În Primul Rãzboi Mondial, Ion Mihalache s-aînrolat în regimentele muscelene, distingându-seîn luptele pentru apãrarea patriei la trecãtorilede pe Valea Dâmboviþei, pe fronturile de la Oituzºi Mãrãºeºti, pentru care a fost decorat de regeleFerdinand I cu Ordinul „Mihai Viteazul”. A organizatºi militat pentru izbânda referendumului prin carepopulaþia din Basarabia a hotãrât în 1918 revenireala Patria Mamã.

S-aa iimplicat ttot mmai mmult în viaþa politicãîncepând cu anul 1918. Astfel, la 5/18decembrie 1918, Ion Mihalache convoacã

la Bucureºti o consfãtuire ce hotãrãºte înfiinþareaPartidului Þãrãnesc. La aceastã întrunire au participatpeste 160 de delegaþi – învãþãtori, preoþi ºi sãteni din8 judeþe ale þãrii. La sfârºitul manifestãrii se încheieProcesul-Verbal de constituire a Partidului Þãrãnesccare va fi publicat în 4/17 august 1919, în ziarulÞara nouã, anul I, nr. 9. (https://taranista.wordpress.com/2016/11/06/ procesul-verbal-de-constituire-a-partidului-taranesc/#more-6730) Preºedinte alpartidului este ales Ion Mihalache. Principalul obiectival noului partid este îndeplinirea promisiunii regeluiFerdinand I al României într-un discurs þinut solda-þilor pe front în care fãgãduia pãmânt þãranilor,însufleþindu-i sã lupte eroic în luptele de la Mãrãºti,Mãrãºeºti ºi Oituz.

Dupã succesul electoral din 1919, PartidulÞãrãnesc din Vechiul Regat ºi din Basarabia care auobþinut 61+72 mandate (Ioan Scurtu, Din viaþa politicãa României (1926-1947) – Studiu critic privind istoriaPartidului Naþional-Þãrãnesc, Editura ªtiinþificã ºiPedagogicã, Bucureºti, 1983, p. 12), alãturi dePartidul Naþional Român din Transilvania condusde Iuliu Maniu formeazã un bloc guvernamental

ºi intrã în Guvernul Alexandru Vaida-Voevod, luiIon Mihalache atribuindu-se funcþia de ministru alAgriculturii ºi Domeniilor (16 decembrie 1919 - 12martie 1920).

O realizare deosebitã care a dat conþinut ºiprofunzime învãþãmântului agricol a fost cea datoritãlegii din 1920, cunoscutã sub numele de „Legea luiIon Mihalache”, prin care, pentru instruirea elevilor,se atribuiau ºcolilor agricole terenuri în suprafaþãde circa 100 de ha, iar celor horticole, de 25 de ha.

La 10 octombrie 1926, Ion Mihalache, împreunã cuIuliu Maniu, realizeazã unificarea Partidului Þãrãnesccu Partidul Naþional, formând Partidul Naþional-Þãrãnesc (P.N.Þ.), al cãrui preºedinte este ales IuliuManiu, Ion Mihalache devenind vicepreºedinte.

Pentru a-ºi puneîn aplicare ideea deîmproprietãrire aþãranilor la întoarcerealor de pe front, IonMihalache a organizatobºtea sãteascã de la

Topoloveni-Argeº, astfelîncât sã producã rentabil pesuprafeþe optime, asociindu-ipe þãrani într-o cooperaþie cu bune rezultate înplan economic ºi social. Datoritã lui Mihalache, laTopoloveni, þãranii au beneficiat de ºcoli superioare,de asistenþã medicalã, de cãmin cultural, de bãicomunale, de un standard civilizat de existenþã.

La aalegerile ddin 11928, naþional-þãrãniºtii auobþinut 78% din voturi, fiind la guvernare întreanii 1928–1933. În perioada 1928–1930, Ion

Mihalache a fost ministru al Agriculturii ºi Domeniilor,în guvernele naþional-þãrãniste Iuliu Maniu ºi GrigoreG. Mironescu, iar din 1930 pânã în 1933 ocupãportofoliul ministerului de Externe, tot în guvernelenaþional-þãrãniste, ale lui Grigore G. Mironescu,Alexandru Vaida-Voevod ºi Iuliu Maniu.

Datoritã frãmântãrilor interne determinate defracþiunea formatã în jurul lui Vaida-Voevod, careavea sã se desprindã din partid la mijlocul anilor’30, Iuliu Maniu se retrage de la ºefia partidului, IonMihalache preluând funcþia de preºedinte al PNÞîn perioada 1933–1937.

Ion Mihalache ºi Iuliu Maniu se opun vehementdictaturii regale ºi partidului Frontul RenaºteriiNaþionale înfiinþat de regele Carol al II-lea (Legeanr. 4.321 din 15 decembrie 1938 pentru înfiinþareaorganizaþiei politice a „Frontului Renaºterii Naþio-nale”), când P.N.Þ. ºi toate celelalte partide suntdizolvate.

Deºi depãºise de mult vârsta mobilizãrii, în 24iunie 1941, la numai o zi de la declanºarea în 23iunie 1941 a rãzboiului antisovietic, Mihalachetelegrafiazã la Marele Stat-Major ºi solicitã sã fiemobilizat pe Frontul de Est pentru a participa larãzboiul de eliberare a Basarabiei. Îmbracã din nouhaina militarã, pentru câteva zile luptând de parteaarmatei române pentru eliberarea Basarabiei pânãla Nistru, dar este eliberat din ordinul personalal lui Ion Antonescu.

Ion Mihalache ºi Iuliu Maniu au colaborat curestul forþelor politice ºi cu regele Mihai I la pregãtireaînlãturãrii mareºalului Ion Antonescu la 23 August1944, implicându-se, în perioada premergãtoareactului de la 23 August, în toate negocierile care s-aupurtat pentru scoaterea României din rãzboiul purtatalãturi de Germania.

La aalegerile ddin 11946,P.N.Þ. a obþinut unsucces zdrobitor, dar,

aºa dupã cum se ºtie, forþelecomuniste sub comandaautoritãþilor sovietice dinRomânia au falsificatviolent ºi grosolan rezultatul votului, atribuindu-ºio falsã victorie.

În urma înscenãrii din 14 iulie 1947 de laTãmãdãu, acþiune pregãtitã de cãtre Siguranþãîmpreunã cu Serviciul Special de Informaþii din aviaþiaromânã, cu ajutor sovietic, Ion Mihalache, Iuliu Maniuîmpreunã cu alþi lideri þãrãniºti (Nicolae Penescu –secretar general al P.N.Þ., Nicolae Carandino –director al ziarului Dreptatea, Ilie Lazãr – membruîn delegaþia permanentã a P.N.Þ.) au fost arestaþide autoritãþile comuniste când se pregãteau sãse îmbarce în cele douã avioane pregãtite pentrua pãrãsi þara. În 29 iulie a fost adoptat Jurnalulnr. 1027 privind desfiinþarea PNÞ, hotãrârea delichidare fiind votatã în Camera Deputaþilorcu 294 voturi pentru ºi un singur vot împotrivã.

Procesul fruntaºilor PNÞ s-a judecat între 25octombrie ºi 11 noiembrie 1947. În 12 noiembrie1947, Ion Mihalache, ca ºi Iuliu Maniu, a primitsentinþa la „temniþã grea pe viaþã” pentru „trãdareºi insurecþie armatã”. (http://www.biblioteca- represiunii.ro/Fise matricole penale-detinuti politici/M/M05.Mera-Mihalache/ MihalacheIonIancu/). De atuncia început calvarul pânã la deces: a fost trimis maiîntâi la Penitenciarul Galaþi, unde a stat pânã la 14august 1951, când a fost transferat la ÎnchisoareaSighet; în toamna anului 1953 a fost dus laMinisterul de Interne, unde, timp de un an ºijumãtate, s-au exercitat presiuni asupra sa pentrua semna o declaraþie de colaborare cu regimulcomunist ºi, refuzând, în 1955 a fost transferat la

Închisoarea Râmnicu Sãrat, în regim de exterminare,celula nr. 35, cu numãrul matricol 51. La RâmnicuSãrat a fost supus unui regim de detenþie extrem dedur, cu „bãtãi sistematice”, izolare, lipsã de alimente,lipsa asistenþei medicale ºi a medicamentelor, condiþiide igienã mizerabile, lipsa cãldurii în perioada iernii.Protestând permanent, de fiecare datã a fostpedepsit.

Deºi era grav bolnav, având o hemiparezãstângã, diagnosticat cu „spasm cerebral” ºi „agra-varea herniei inghinale”, în august 1962, IonMihalache este pedepsit cu 5 zile de izolare pentrucã „þipa” în celulã. Boala ºi chinurile de nesuportatale detenþiei îl rãpun ºi Ion Mihalache moare la5 februarie 1963 la Penitenciarul Râmnicu Sãrat.

La 330 iiulie 11970, Niculina Mihalache, soþialui Ion Mihalache, care se afla în CãminulInstitutului de Geriatrie, trimite o scrisoare

lui Nicolae Ceauºescu, cerându-i sã aprobe deshu-marea osemintelor soþului ei, mort în penitenciaruldin Râmnicu Sãrat ºi reînhumarea acestora în criptafamiliei Mihalache din Topoloveni, judeþul Argeº.Dar un raport al Securitãþii din 1971 aratã cã, defapt, osemintele lui Ion Mihalache nu au ajuns încripta familiei Mihalache din Topoloveni, ci au fostreînhumate în cimitirul comunei Dobreºti (la câþivakilometri de Topoloveni), comuna natalã a soþiei,lângã mormântul socrilor sãi, preotul Ion ºi ElenaDumitrãchescu. (http://magazinistoric.ro/ reinhumarea-osemintelor-lui-ion-mihalache/, NicoletaIonescu, 15.05.2013)

Într-una din mãrturisirile sale despre perioadade detenþie de la Râmnicu Sãrat, Corneliu Coposuse referea la condiþiile în care a murit Mihalache,spunând: „Ion Mihalache a murit în anul 1963 înînchisoarea de la Râmnicu Sãrat, unde nu se acordaniciun fel de asistenþã medicalã. Sigur, la starealui a contribuit ºi regimul de detenþie ºi de alimentaþie.Încetul cu încetul, datoritã inaniþiei ºi brutalitãþiiinumane la care a fost supus, a murit. Ca ºi ceilalþideþinuþi decedaþi, a fost aruncat în pielea goalã,într-un cimitir mlãºtinos, aºa încât osemintele salenu vor fi niciodatã recuperate.”

Fãuritori aai MMarii UUniri,martiri îîn îînchisorile ccomuniste ((II)

Illie PPOPA

Istoria dde llângã nnoi

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 22019 1133

Eu, cculmea, nnu mm-aamînscris vvreodatã îînP.N.Þ.! Nu þin minte,

m-am pomenit a fi membrual acestui partid ºi dacã mi-arcãuta cineva documentul deînscriere, nu l-ar gãsi. Deci,m-am nãscut în acest partid,

am început sã activez de foarte tânãr, la 16 ani!Am fost luat de Iuliu Maniu la cabinetul lui, undem-a pãstrat lângã el vreme de 11 ani. Am fost înpermanenþã umbra lui pânã în 1947, când am fostarestat în aceeaºi zi cu Maniu. Numai întâmplareaa fãcut ca eu sã fiu acela care a fost mai apropiatde preºedintele naþional-þãrãniºtilor, însã toatã lumearomâneascã din Transilvania nutrea aceleaºi idealuri,lupta pentru aceleaºi obiective ºi avea drept þel finalUnirea!

Dupã Unire, Iuliu Maniu a realizat cel mai puternicpartid din Sud-Estul Europei, nu din România! Înmomentul în care P.N.Þ. a fost desfiinþat de trupelesovietice care au ocupat România, P.N.Þ. avea2.125.000 de membri! Vã închipuiþi forþa acestuipartid? (Ochii îi sclipeau de hotãrârea cu care rosteaaceste cuvinte ºi în acel moment realizam cã mãaflam în ceasul lansãrii unui testament pentru istorie!)

Bineînþeles cã pentru o þarã ocupatã de tancurilesovietice nu era o problemã sã desfiinþeze nu numaidin punct de vedere politic, ci ºi fizic acest partid.Partidul nostru a avut în primele faze de persecuþie272.000 de arestaþi, dintre care cel puþin jumãtateau murit în închisori! Fruntaºii partidului nostru auexecutat în timpul comuniºtilor 1.500.000 de ani depuºcãrie, executaþi efectiv în condiþii cumplite, încondiþii de exterminare! Din aceastã încrâncenare,din aceastã catastrofã, eu numesc regimul comunistcatastrofic, cred cã România a pierdut în cei 45 deani de comunism mai mult decât a pierdut în ambelerãzboaie mondiale! (Întrevedeam în lumina ochilorcare mã ardeau, cã ºi el, impunãtorul bãrbat care sedescompunea din întreaga-i fiinþã în vorbele cu caresublinia atrocitãþile prin care trecuserã ei în acelevremuri, era conºtient cã îmi transmite un mesajpentru istorie!)

Dupã 45 de ani de comunism, sigur cã aufost câþiva, foarte puþini, supravieþuitori care s-auîncãpãþânat sã nu moarã în puºcãriile comuniste.Ei bine, cu aceºtia am realizat partidul în prima zidupã Revoluþie!... Din fericire, chiar dacã mãnun-chiul de bãtrâni care supravieþuiserã holocaustuluicomunist nu era suficient pentru a da naºtere unuipartid, am avut ºansa ca lumea, fie datoritã tradiþiei,fie datoritã programului nostru, fie datoritã încrederiipe care ne-a acordat-o, a venit alãturi de noi ºi încãîn primul trimestru al anului 1990 am avut satisfacþiade a înregistra 40.000 de noi aderenþi din generaþiatânãrã! Foarte important, pentru cã aceastã generaþietânãrã nu ºtia din cartea de istorie a României – ceimai mulþi învãþaserã o istorie care falsificase tottrecutul nostru, în special trecutul interbelic ºi ultimafazã a ocupaþiei comuniste. Totuºi, eu am satisfacþiacã, începând cu un mãnunchi de oameni care puteaufi numãraþi pe degete, am realizat cel mai puternicpartid din România! ªi spun asta fãrã niciun fel dereticenþã pentru cã trebuie sã ºtiþi cã faimosul partidde la putere, P.D.S.R., nu este un partid!!... P.D.S.R.este o adunãturã de oameni legaþi prin interesede ordin pragmatic, un partid de conjuncturã, carerezistã atâta vreme cât conducerea lui e la putereºi care se va spulbera când partidul va cãdea dela putere. Pentru ca sã existe un partid, trebuie maiîntâi sã existe o ideologie, o doctrinã ºi o masã deoameni care trebuie prezentatã. Fãrã aceste condiþii,partidele care s-au înfiinþat cu zecile, cu sutele,nu au decât o viaþã efemerã.

Noi aam ffost îîntotdeauna un partid de masã,am reprezentat toate categoriile sociale ºica urmare am avut baza care ne asigurã

continuitatea în timp! Sigur cã sutele de partideînregistrate la Tribunalul Bucureºti vor dispãrea,partidul nostru însã va rãmâne, pentru cã el nu esteun partid al clientelei ºi nu este un partid încropitîn jurul unui lider, ci este întemeiat pe dorinþa uneicategorii sociale de a se vedea reprezentatã îndorinþele ºi aspiraþiile ei. Sigur cã partidul nostru

a avut în trecut mari lideri, ca Iuliu Maniu, care estecea mai importantã figurã politicã a epocii interbelice,calificat ca atare de analiºtii strãini, l-a avut pe IonMihalache, cel mai mare orator al þãrãnimii ºi repre-zentant autentic al nevoilor ºi al durerilor acesteicategorii sociale atât de nedreptãþite în þara noastrã,l-a avut pe Titulescu. Dar n-am fost un partid de lideri,un partid format în jurul unui Iliesc oarecare, ca odatãcu dispariþia liderului sã se spulbere ºi partidul!Partidul nostru are o doctrinã, are o ideologie, areo alternativã de guvernare care, din pãcate, n-a pu-tut fi rãspânditã aºa cum ar fi trebuit. Acum facemeforturi disperate sã popularizãm alternativa noastrãde guvernare, programul nostru de crizã, programulnostru de guvernare de lungã duratã.

Nu avem condiþii pentru cã suntem sãraci... pentrucã toate bunurile þãrii sunt controlate de domnii de laguvernare. N-are nimeni nimic împotriva faptului cãîncearcã sã-ºi umple buzunarele, dar mãcar sã facãceva pentru nenorocitul ãsta de popor! Nimeni dinguvern nu se gândeºte la o iniþiativã în folosul

poporului român. Pentru cã sigur oamenii îºi facinteresele, îºi augmenteazã bunãstarea. Nu astae crima de cãpetenie, crima lor este cã nu se ocupãde interesele naþiunii – un milimetru de efort sã-l facãºi pentru interesul public!

5.Ce anume mai pãstreazã omul politic delargã reprezentare, Corneliu Coposu, dinexperienþa dobânditã lângã marele Iuliu

Maniu?– E foarte complicatã întrebarea!Iuliu Maniu a fost, dupã opinia mea, expresia cea

mai strãlucitã a tuturor revendicãrilor politice, istoriceºi naþionale ale poporului român. Iuliu Maniu a fosto figurã care se naºte la 200 de ani odatã într-o þarã!Am avut marele noroc sã-l avem conducãtor! A avuto intuiþie deosebitã, un caracter fãrã de egal, a avut ointransigenþã ºi o temeinicie care nu au gãsit echiva-lent în istoria româneascã. Iuliu Maniu nu are elementde comparaþie în politica noastrã interbelicã... Îngeneral, aproape toatã activitatea pe care a desfãºu-rat-o în ultimii 15 ani a fost fãcutã sub ochii mei, deciam fost martorul acestei activitãþi, am avut posibilita-tea sã apreciez caracterul lui, intransigenþa lui,refuzul lui categoric de a tranzacþiona cu ideileºi principiile care-l ghidau. Era un om deosebit decurtenitor ºi de amabil, stãtea de vorbã cu adversariipolitici, a avut discuþii interminabile despre viitorulþãrii, dar nu s-a abãtut nicio clipã de la principiilepe care le-a creat ºi condus.

Deci... n-a tranzacþionat cu principiile. Acesta esteºi caracterul lui de cãpetenie – intransigenþa cu careºi-a urmãrit obiectivele de cãpetenie ale vieþii – oparte realizate, o parte nerealizate. Pentru parteanerealizatã a plãtit cu viaþa, a murit în închisoare,la Sighet, în condiþii cumplite, a murit ca un câine,înfometat, lipsit de cele mai elementare condiþiide igienã, persecutat, umilit.

În asta constã mãreþia lui Maniu. Este marenu numai prin obiectivele pe care ºi le-a propusºi pe care a reuºit sã le realizeze, este mare ºiprin moartea sa! De aceea m-am opus categoricsã se scormoneascã în cimitirul sãracilor undea fost aruncat într-o groapã comunã din Sighetca sã i se descopere rãmãºiþele.

Nu! Acolo trebuie sã fie lãsat... acolo unde l-auaruncat comuniºtii! ºi de acolo, din pãmântul þãrii

cu care s-a amestecat, se va ridica la Înviere...Va exercita asupra viitorului nostru influenþa

deosebitã care ne va consolida poziþia noastrãºi ne va întãri obligaþia de a lupta pentru viitorul þãrii,urmând exemplul lui! (Gâtuit de emoþie, am cerutun pahar cu apã...)

6.Domnule preºedinte, la un moment dat,partidele istorice au reuºit sã se adune înjurul dumneavoastrã, pentru ca, mai apoi,

sã aparã momente de tensiune care au condus sprecãi diferite pentru fiecare dintre ele, dar în ultimavreme se observã tendinþe de apropiere. Cum aþicomenta aceste comportamente?

– Dupã Revoluþie, mai precis, în 1990, cu ocaziaunui congres internaþional la Luxemburg, având opauzã de câteva zile ºi examinând de la distanþãevoluþia politicã a situaþiei din România, am ajunsla concluzia cã în condiþiile date, poporul român nuva scãpa de obsesia unor prelungiri ale guvernãrilorcomuniste decât strâns unit. Am ajuns la concluzia

cã, dupã 50 de ani de comunism, nivelulcivic al populaþiei noastre, al electoratuluiromân, nu-i va îngãdui sã perceapãdeosebirile ideologice ºi doctrinare dintrediversele teorii sau formaþiuni politice.ªi atunci, prima fazã pe care trebuia são realizãm este sã ne scuturãm definitivde comunism. Atâta vreme cât moºtenireacomunistã este conducãtoarea treburilorinterne, noi nu vom putea realiza nimic!

– Cum ne putem scãpa de comunism? – Dupã cinci decenii de comunism, de

subordonare a opiniei publice româneºtiºi, firesc, de teamã a cetãþenilor faþãde necunoscut, teama existã ºi astãzi!De veþi merge într-o comunã sã staþide vorbã cu oamenii, se uitã la stânga,se uitã la dreapta ca nu cumva sã-i audã

cineva. Deci, emanciparea de sub teamã încã nus-a înfãptuit ºi probabil cã va trebui sã mai aºteptãmpentru ca racilele pe care le-au impus anii decomunism sã se ºteargã.

În condiþiile astea este inutilã competiþia dog-maticã între formaþiunile politice. Este momentulunei solidaritãþi a întregii opoziþii democratice, pentrua realiza dãrâmarea acestui neocomunism, acesteia doua faze a nomenclaturii, care a reuºit sã fureRevoluþia pentru care s-au sacrificat peste 1.000de vieþi tinere ºi care pur ºi simplu a fost confiscatãde niºte oameni versaþi care cunoºteau toateîmprejurãrile ºi care aveau ºi o oarecare experienþãde guvernare. Atunci s-au pus bazele acesteiConvenþii Democratice, pe care eu o vedeam caun fel de solidarizare a tuturor formaþiunilor politicedemocratice din România, unite cu un singur obiectiv:scuturarea þãrii de comunism, abia apoi urmând cadupã ce se va fi realizat acest obiectiv, în condiþiide normalitate, sã putem sã ne prezentãm în faþaelectoratului român fiecare cu programul ºi ideologiasa ºi sã lãsãm poporul sã decidã pentru ceea cecrede cã e mai bun pentru viitorul ºi interesele sale.

Asta a fost ideea! S-a realizat aceastã C.D. încare am subordonat ideologiile unui obiectiv principal:lupta anticomunistã ca prim obiectiv, pentru a intraîn normalitate sãrind problemele de care v-amamintit. Dupã ce vom obþine izbãvirea de comunism,vom merge în faþa electoratului fiecare cu ideologia,cu programul, cu doctrina sa ºi vom invita poporulromân sã opteze pentru ceea ce crede el cã este maibine pentru viitorul sãu. Sigur cã ideal ar fi ca aceastãC.D. sã consolideze, sã adune în jurul sãu tot ce esteanticomunist, tot ce este cinstit ºi tot ce urmãreºteca un obiectiv de cãpetenie salvarea Românieiºi îndreptarea ei pe drumul spre democraþie!

Din pãcate, n-am reuºit sã realizãm acesteobiective ºi nu ne este permis sã ne ascundemdupã deget... Eu am avut o serie de obiective decare m-am legat ºi pentru care am militat, dar n-amreuºit. Unul dintre obiectivele de cãpetenie a fostpromovarea tinerilor. Am spus: noi trebui sã pregãtimurmaºii noºtri, oameni cãrora sã le predãm ºtafeta,sã-i pregãtim. Cum? Promovându-i în locuri deconducere în cadrul P.N.Þ.! Ei, am fãcut eforturi, înmulte din eforturile fãcute am reuºit, dar nu în toate...

Corneliu CCoposu - uultimul iinterviu ((II)Marrin BBEªCUCÃ

Corneliu CCoposu aalãturi dde IIon RRaþiu

88

Istoria dde llângã nnoi

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 220191144

Un aal ddoilea oobiectiv a fost promovareafemeilor în lupta politicã naþionalã. 56,8%din electoratul României este compus din

femei. Dacã te voteazã femeile, ai câºtigat alegerile!Am încercat cu eforturi deosebite sã promovezfemeile pe posturi de conducere în partid, n-amreuºit! Avem patru ºefi de organizaþii femei ºi ºefaorganizaþiilor feminine, care trebuia sã fie femeie,nu?! Deci un alt obiectiv care nu mi-a reuºit! Trebuiesã recunoaºtem insuccesele.

În materie de C.D. am avut un rezultat promiþãtoriniþial; toate organizaþiile considerate democraticeau venit alãturi de noi ºi am consolidat aceastã C.D.,care ºi-a ºi dovedit forþa la ultimele alegeri, ºi ne-ammenþinut pe o poziþie promiþãtoare, dar... dar a intratdracul cu coada în Convenþie, care a începutsã se destrame.

Iatã, deci, un alt eºec pe care trebuie sã-lrecunoaºtem, cã în loc sã mergem uniþi la alegeriledin ’96, toatã lumea anticomunistã, toatã lumeacare urmãreºte o schimbare de atitudine, o dirijarea României pe drumul democraþiei, al economiei depiaþã, al legãturilor tradiþionale, aceastã solidaritatepe care am denumit-o solidaritatea celor buni s-aspulberat. Adicã lumea a început sã dea importanþã,culmea, problemelor veleitare. Fiecare voia sã searate mai important decât este ºi în loc sã realizãmo solidaritate anticomunistã care sã reuºeascãsã schimbe situaþia politicã din România ºi sãne impunem alternativa noastrã de guvernare,acum trebuie sã o luãm de la capãt!

Aºa e în politicã, nu trebuie sã disperãm; pânã laurmã, sigur cã mai încet decât ar fi fost nevoie, vomreuºi. ªi vom reuºi pentru cã, pe de o parte, poporulromân, care e foarte rãbdãtor, ajunge ºi el la capãtulrãbdãrii atunci când foamea, mizeria ºi nenorocireaîl copleºesc, iar în al doilea rând, lumea s-a plictisitde acest guvern de la care nu mai are nimic deaºteptat. Am vorbit cu domnii de la guvernare ºile-am spus: arãtaþi-mi un ministru care în aceºti cinciani de guvernare a fãcut ceva pentru poporul românºi eu îl mãnânc cu pene cu tot! Pentru cã toþi miniºtriidin guvern s-au preocupat de probleme de ordinpersonal ºi de prelungirea agoniei guvernamentale,or, dacã într-un guvern nu gãseºti un om care sãse dedice problemelor obºteºti, care sã aibã o câtde micã preocupare pentru cele 23 de milioane deoameni nenorociþi care n-au aºteptat de la altcinevadecât de la proprii conducãtori o ameliorare a situaþieilor... atunci, care e situaþia!?

Din ce în ce mergem din rãu în mai rãu ºi, dinnefericire, în câteva luni sãrãcia o sã nãpãdeascãde o asemenea manierã populaþia din România,încât sã nu mai fim în stare sã ne acoperim coºulzilnic. În condiþiile astea, sigur cã guvernul nu poatesupravieþui ºi cã speranþele noastre se leagã deintuiþia poporului român, de experienþa fãcutã cuaceste guvernãri postrevoluþionare ºi sperãm cãde data aceasta va urmãri drumul care sã ducãla democratizarea þãrii, la modernizarea economieide piaþã ºi la încercarea de normalizare a situaþieidin þarã. Nu este admisibil ca a doua þarã bogatãdin Europa sã trãiascã sub nivelul Albaniei ºi oameniisã-ºi facã preocupãri pentru hrana lor zilnicã! Estecontra naturii ºi tot ce este contra naturii nu poatesã dureze, chiar dacã prin artificii aceastã situaþiese prelungeºte.

Deci, eu închei într-un mod optimist, cu speranþacã la proximele alegeri guvernul va cãdea, cã alter-nativa noastrã de guvernare se va pune în aplicare,cã în câteva luni vom reuºi sã depãºim criza acutãcu care e confruntatã þara ºi ne vom pune în aplicareun program care va conduce la normalizarea þãriiºi la primii paºi spre ceea ce trebuie sã realizãm caobiectiv: ridicarea României la nivelul pe care trebuiesã-l asigure situaþia ei materialã, bogãþia ºi inteligenþapoporului român!

7.De acord cu dumneavoastrã, domnulepreºedinte Corneliu Coposu. Îngãduiþi-misã vã solicit comentariul asupra rolului

ºi semnificaþiei pe care le atribuiþi dumneavoastrãalianþelor electorale ºi dacã întrevedeþi mutaþii caresã surprindã electoratul pentru iarna-primãvaraurmãtoare.

– Întrebarea este foarte potrivitã, referindu-nela momentul prin care trecem ºi care este afectatde o serie de învolburãri care determinã în acelaºitimp mutaþii între o formaþie ºi alta. Aceste mutaþii

au dobândit ºi un nume clasic, rãmas în istorie,nume inventat de rãposatul Nicolae Iorga: aceastãtrecere de la un partid la altul, adicã de la un partidde opoziþie la un partid de guvernãmânt, se numeafripturism, iar cei ce le provocau se numeau fripturiºti.Sigur cã fripturismul a existat ºi existã din toatãvremea!... Principalul interes ºi ponderea de cãpe-tenie care determinã fenomenul este de ordin prag-matic, unele dintre aceste târguieli fiind absolut detarabã ºi foarte puþin onorabile: vin la dumneata înpartid dacã mã faci subprefect, ori director F.P.P. –sunt negocieri pe care le cunoaºtem ºi care sepracticã nu spre onoarea celor care le practicã.Sunt altele care sunt determinate de o viziune maiîndepãrtatã pe linie politicã; cei angrenaþi într-opoliticã stabilã se îndreaptã spre alte formaþiunipolitice sau spre alte obiective. Aceste deplasãri potavea chiar justificãri de ordin ideologic. În momentulîn care ai ajuns la concluzia cã ideologia pe care oserveºti nu are perspective de afirmare, o pãrãseºti.Asta ar fi latura onorabilã a acestor fluctuaþii, deobicei foarte rar întâlnitã, cele mai dese schimbãride atitudine ºi tribulaþii între partidele politice fiind

absolut de ordin pragmatic. S-a vãzut, de exemplu,cã dl Petre Roman care a fost prim-ministru câþivaani de zile ºi care reuºise sã adune în jurul lui câþivaoameni bine pregãtiþi, s-a vãzut în cele din urmãpãrãsit rând pe rând de aceºti oameni ai lui, deîncredere chiar. Dacã însuºi candidatul lui la preºe-dinþie l-a pãrãsit!... Sigur cã pentru asta nu existãjustificãri ideologice, existã pur ºi simplu interesede ordin pragmatic care au operat sub niºte promi-siuni cãrora li s-a dat urmare.

În cce ppriveºte vviitoarele ccoaliþii, eu prevãd cãpentru o reuºitã în acþiunea antiguvernamentalãîntreprinsã de opoziþie, ar fi utilã o coalizare a

întregii opoziþii democratice. Fac o parantezã – subopoziþia democraticã nu integrez toate formaþiunilenãscute ieri sau alaltãieri, cu niºte scopuri absolutnebuloase, aºa-numitele partide de buzunar saupartide de scarã de apartamente, care nu au niciovaloare în calculul politic, dar când e vorba de oformaþie care s-a evidenþiat în politica noastrã internã,se poate vorbi de o analizã a motivaþiei pentru cares-au fãcut anumite fuziuni, alianþe. Nu vãd nicioexplicaþie logicã a niciuneia dintre alianþe, nici chiardintre partidul domnului Cunescu ºi partidul domnuluiRoman, care purtau acelaºi nume de partid socialdemocrat, dar se gãseau într-o poziþie antagonistãcare nu ar fi îngãduit o fuziune sau alianþã.

În ce priveºte viitoarele alegeri, eu nu excludposibilitatea ca toatã opoziþia democraticã autenticãsã se solidarizeze în jurul unui obiectiv primar:doborârea guvernului, pentru cã prima mãsurãpentru a scoate þara din impas este emancipareade sub criptocomunism, deci, dacã aº fi întrebat, aºrãspunde cã nu vãd niciun impediment în realizareaunei coaliþii pre ori post electorale între formaþiunileserioase care militeazã pentru democraþie ºi al cãrorprogram nu reprezintã niºte antiteze inacceptabile.

Iar în ce priveºte alegerile proxime, cred cãnumãrul mare de candidaþi la preºedinþie va faceneserioasã alegerea preºedintelui. Dacã vomnumãra zece, doisprezece candidaþi, vã închipuiþi cãindiferent de voturile pe care le vor recolta respectivii,seriozitatea alegerii va fi pusã în cumpãnã. În cepriveºte partidul de guvernãmânt, nu ºtiu dacã va

continua alianþa fãcutã cu partidele extremiste,alianþã care a întunecat imaginea þãrii în strãinãtate.S-ar putea întâmpla ca partidul de guvernãmânt sãmeargã singur în alegeri, cãutându-ºi dupã alegerialianþe de care va avea nevoie eventual pentru a-ºiasigura o majoritate guvernamentalã, asta o spunipotetic, fiindcã în aceeaºi situaþie se aflã C.D. care,în cel mai bun caz, poate conta pe o majoritateipoteticã...

Nicio formaþiune politicã, în condiþiile politiceactuale ale þãrii, nu poate conta pe o majoritateabsolutã care sã o dispenseze de anumite alianþede menþinere a unui guvern majoritar. Deci, indiferentcare formaþie va avea majoritatea relativã, va trebuisã facã asemenea combinaþii care sã se bazezepe apropierile ideologice ºi corectitudinea partidului.

În ceea ce ne priveºte, n-aº face niciodatã oalianþã cu un partid a cãrui corectitudine sã fie pusãla îndoialã. Aºadar, este de prevãzut ca la alegerileviitoare sã se facã anumite alianþe, n-aº zice fuziuni,fuziuni sunt mai greu de realizat, ºi chiar dacã sevor realiza, vor fi de importantã disparentã în lumeanoastrã politicã. Dar sã se facã niºte alianþe care ar

avea valabilitate în timpul alegerilor ºi, mai cuseamã, valenþe post electorale, pentru cã datfiind rezultatul care se prevede, sigur cã va finevoie în viitor pentru constituirea unui guvernmajoritar de niºte susþineri din afara formaþieipolitice majoritare. Eu sper ca în ce ne priveºtepe noi, C.D. va realiza o majoritate relativãºi va avea la îndemânã formaþii corecte caresã-i asigure majoritatea indispensabilã pentruguvernare.

8.Vorbeaþi despre seriozitate ºiv-am ruga sã comentaþi puternicapenetrare a vulgarului, a violenþei

chiar în disputele ºi comportamentul unoroameni politici, ºtiut fiind cã, mãcar din câtam citit eu, în tradiþia parlamentarã românãn-a existat aºa ceva.

– Cine cerceteazã cu atenþie istoria politicãa României interbelice va fi impresionat de decenþa,de acurateþea ºi de comportarea ireproºabilã a facto-rilor politici care au activat în perioada respectivã.În orice caz, relaþiile erau exemplificatoare pentrusituaþia politicã a momentului. La noi, au pãtrunsderbedeii în Parlament!

Eu nu fac o apreciere generalã, sunt mulþi oamenipolitici din toate formaþiunile care rãspund noþiuniide om civilizat. Am ºi eu prieteni politici chiar printrefruntaºii guvernamentali ºi printre fruntaºii opoziþiei,dar asta nu mã împiedicã sã constat cã masele careau pãtruns în Parlamentul României sunt aºa delipsite de culturã politicã, de cei ºapte ani de acasãºi de atitudine civilizatã, încât atitudinea lor a fãcutînconjurul lumii. Nicãieri în Europa unde te învârþinu vei gãsi oameni care sã nu cunoascã cel puþinanecdotic câteva scene nãstruºnice desfãºurateîn Parlamentul României. Sigur cã Parlamentul esteun loc de dezbatere, este un loc de desfãºurare apolemicii ºi de contradicþie între tezele pe care lesusþine o formaþie sau alta. Asta nu implicã însãînjurãturi de mamã ºi nu implicã trivialitãþi pe carenenorocitul ãsta de Parlament al României le-aauzit pentru prima datã cu ocazia sesiunilor parla-mentare de acum. Cãutaþi dumneavoastrã dezba-terile parlamentare care apãreau în volumul trei alMonitorului Oficial dintre cele douã rãzboaie ºi veþigãsi acolo dispute vehemente, veþi gãsi ºi dezbateriparlamentare, realitatea e cã noi nu avem dezbateriparlamentare acum!

Înainte vreme erau niºte parlamentari cu un limbajstrãlucit, cu o intuiþie deosebitã, cu o promptitudineîn reacþie ºi cu o atitudine strãlucitoare din punctulde vedere al ineditului cu care erau confruntaþi!

Avem figuri ilustre de parlamentari care sigur vorrãmâne scriºi în istorie. În locul acestora, ce a apãrutîn Parlamentul României? Niºte mojici, niºte mârlani– nu de toþi vorbesc, doar unele exemple cunoscutecare îºi fac de cap. Vorbesc mai ceva ca la uºacortului!

În condiþiile astea, nivelul Parlamentului sedegradeazã ºi eforturile pe care le fac unii pentrua pãstra o anumitã decenþã sunt inoportune. În oricecaz, mie îmi e aºa de groazã de limbajul parlamentar,încât fac tot posibilul sã-l evit!

(Va urma)

Fotografie ddin ttimpul iinterviului

Istoria dde llângã nnoi

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 22019 1155

Studiile dde iistorierecentã admit cãsegmentul temporal

vizat în titlu este nu doarimportant, ci ºi controversat,prin complexele sale implicaþii

social-economice. El poate fi discutat din numeroaseperspective. Cea adoptatã în rândurile de faþã serezumã la o concisã circumscriere a procesuluimenþionat în parametrii dezbaterilor cu privire lafundamentele conceptuale ºi analitice ale utilizãriiresurselor nou create în societate. Fireºte, fãrãa se omite, ci dimpotrivã, posibila conexiune aacestora cu politicile dominante în acea perioadã.

1. Considerentele ºi modelele pe carele-am formulat în aceastã chestiune(Dobrescu, 1969, 1971, 1972 a-c) au fostpe larg comentate în literatura vremii (a sevedea, de exemplu, intervenþiile din revistade profil, Probleme Economice, numerele2-6 ºi 10 din 1972, reluate în Contribuþiila dezbaterea problemelor teoretice aleeconomiei socialiste, Editura Politicã, 1974,pp. 139-201). În afara valenþelor de ordintehnic-metodologic ale acestor lucrãri,evaluãrile de specialitate ca ºi diverselecomentarii conjuncturale, exprimate atunciºi ulterior, au reþinut în mod special mesajullor pro-acumulare.

Aceastã opinie mi se cristalizase încãîn cursul elaborãrii tezei de doctorat, adicãla finele anilor ’50 ºi începutul anilor ’60.Ea se întemeia nu numai pe relaþia funcþio-nalã intrinsecã dintre mãrimea capitaluluiproductiv ºi dinamica avuþiei naþionale,ci þinea cont ºi de realitãþile þãrii noastre.

Ca tânãr economist – destul de bine informatcu privire la startul perioadei postbelice ºi firavaredresare ce i-a urmat – admiteam cã iniþierea ºisusþinerea pe termen lung a unui proces investiþionalintens era singura cale de modernizare autenticãa României. Nu existã alternativã pentru reducereadecalajelor de dezvoltare, asistenþa externã putândavea un impact semnificativ, dar numai comple-mentar. Istoria economicã mondialã stã mãrturie.

1.1. În perioada discutatã, politicile investiþionaleviguroase nici mãcar nu constituiau excepþii. Esterelevantã statistica Bãncii Mondiale (World Bank,2015) privind raportul (în %) dintre acumularea brutãde capital ºi produsul intern brut (PIB) în perioada1961-1990, pentru 13 þãri vest-europene, 3 stateextra-europene dezvoltate, plus China ºi India(specificate în Tabelul 1). Din totalul celor 540de estimãri anuale (18 x 30), pentru 92 de cazurilipsesc datele oficiale, iar restul de 448 se distribuiepe intervale conform graficului din Fig. 1.

În proporþie covârºitoare, aºadar, ratele de acumu-lare a capitalului (faþã de GDP) se plaseazã în segmen-tele 20-25% ºi 25-30%. Importantã este ºi ponderearatelor de peste 30%. În Tabelul 1, seriile în cauzãsunt compactate ca medii pe intervale cincinale(absenþa datelor primare este marcatã prin simbolulna). România figureazã cu informaþii pentru anii 1981(36.2995%), 1982 (33.72285%) ºi 1990 (30.24828%).

1.2. De remarcat cã încã din 1963-1964, înlucrãri publicate, eu am pledat neechivoc pentruintensificarea procesului investiþional ca unic suportsolid al progresului României (Dobrescu, 1963,pp. 4-6; Dobrescu, 1964, pp. 254-258).

Raþiunile pentru care, dupã 1965, politica oficialãa înclinat spre accelerarea dezvoltãrii economiceputeau sau nu sã aibã legãturã (mai degrabã nu) cuaceste lucrãri. Mi se pare deci evident cã supoziþiile(chiar insinuãrile) de a le reduce la statutul de simple„ecouri ale comandamentelor de partid” n-auacoperire. Respectivele „comandamente” au fostdefinite ca atare prin 1966-’67, în timp ce opiniilemele în acest domeniu erau prezente dinainteîn circuitul de specialitate public.

Fireºte cã, fiind convergente cu propriile mele

convingeri, am susþinut (inclusiv ca prim-vicepre-ºedinte al Comitetului de Stat al Planificãrii, începândcu aprilie 1972) politicile care în acea perioadã îºiasumau explicit implementarea unor investiþii masiveîn industriile extractive ºi manufacturiere, sistemulenergetic naþional, infrastructura agricolã, reþeauade transporturi ºi telecomunicaþii, refacerea fonduluiforestier, amenajarea bazinelor hidrografice, con-strucþia de locuinþe ºi edificii social-culturale.Realizate prin gigantice eforturi ºi cu preþul multorprivaþiuni, cele mai multe dintre aceste programeºi-au validat utilitatea transgeneraþionalã.

2. Acest trend – în principiu pozitiv – a înregistrat,de pe la mijlocul anilor ’70, o alterare progresivã.

Cauzele au fost,evident, multiple.Dat fiind subiec-tul prezenteloradnotãri, semna-lez aparte „ambiþiaobsesivã” aatingerii unei ratede acumularepe ansambluleconomiei depeste 33% dinvenitul naþional(determinat în sistemul contabil al producþiei mate-riale). Asocierea numelui meu cu acest dezideratar fi cel puþin neprofesionistã.

Dându-mi totuºi seama de o asemenea eventua-litate, de la un moment dat, chiar în luãrile de poziþiepublice, am „strecurat”, printre circumstanþialeleingrediente propagandistice ale vremii, formula „rataînaltã, raþional dimensionatã, a acumulãrii” (þin sãprecizez cã aceastã expresie s-a conturat în discuþiilemele particulare cu profesorul Tudorel Postolache).

ªi nu era vorba doar de o schimbare de sintagmãterminologicã. În (Dobrescu, 1976) am argumentatpe larg (pp. 67-71) dependenþa nelinearã a creºteriieconomice (ordonata planului) de rata acumulãrii(abscisa). Datele disponibile nu permiteau o aplicaþieeconometricã conformã tuturor rigorilor statisticiimatematice moderne. Mi-am permis totuºi o estimaremono-factorialã, forþând curba sã treacã prin origineacoordonatelor (deci cu intercept = 0), în baza

supoziþiei economice cã pentru o ratã a acumulãriinulã ar fi anti-intuitiv sã acceptãm o eficienþãa acesteia nenulã. A rezultat astfel regresia:

E = 2.98046 * k – 6.86314 * k2

în care E reprezintã raportul dintre ritmul venituluinaþional în preþuri constante, pe de o parte, ºiponderea acumulãrii în venitul naþional, notatã k,pe de alta.

Sigur cã, din punctul de vedere al politiciloreconomice, cu adevãrat important este nu nivelul caatare al acumulãrii, ci efectul acesteia, adicã ritmulvenitului naþional, calculat ca produs al celor douãmãrimi implicate, respectiv k * E. Redau grafic

(Fig. 2) simulãrile efectuate atât pentru E, câtºi pentru k * E, în condiþiile unor valori ale lui kcuprinse între 0 ºi 0.45; dupã 0.44 se intrã dejaîn zona creºterii economice pauperizante nu doarrelativ la resursele angajate în circuitul economic,ci de-a dreptul în formã absolutã.

Se observã uºor cã, pentru România aceleiperioade, preferabilã era o ratã de circa 28,9%(fireºte, la aceastã valoare se poate ajunge ºidirect, aplicându-se algoritmul de rezolvare a uneiparabole cu maxim). Cu oricâte rezerve ar fi priviteaceste estimãri, ele acreditau neambiguu – încã dinanul 1976 – o politicã de acumulare semnificativmai atenuatã decât „plafonul mult dorit”.

3. Sigur cã în activitatea practicã de planificaremã strãduiam sã þin seama de simulãrile operatepe modelele econometrice disponibile. Echilibrelesectoriale erau testate ºi cu matricea Leontiev.Prima balanþã input-output a României a fost

elaboratã cu datele anului 1970, beneficiind, lasugestia mea, de asistenþa metodologicã a unor

reputaþi experþi din SUA (Dobrescu, 1970). Al doileaSeminar româno-american cu aceastã tematicã –Washington-Boston, aprilie 1970 – a fost onorat cuprezenþa a însuºi fondatorului tehnicii – laureatulNobel Wassily Leontiev. Pânã pe la mijlocul anilor’70, variantele de lucru ale planurilor – construite princolaborarea iterativã a direcþiilor de specialitate dinCSP, precum ºi a acestora cu ministerele, instituþiilede sintezã economicã ºi organismele judeþene – seconformau în linii mari unor standarde de coerenþãcomputaþionalã acceptabile.

Planurile propriu-zise – cele care deveneau legalobligatorii – rezultau însã din „altoirea”, pe variantelede lucru avansate de CSP, a intervenþiilor decidentului

politic. Oarecum marginale la început,acestea s-au amplificat continuu, cuun impact distorsionant de substanþã,îndeosebi dupã 1973-’74. Voluntarismulastfel instalat s-a manifestat în multedomenii, dar mai cu seamã prinforþarea programului investiþional. Caurmare, economia a derapat într-unimportant gap pozitiv, cu apariþia ºiapoi cronicizarea unor dezechilibretot mai greu de gestionat.

Conºtient de urmãri, dar cunoscândºi inflexibilitatea opþiunilor conducerii

politice, în vara anului 1978 am solicitat (invocând ºiunele probleme medicale) eliberarea mea din funcþiadeþinutã la CSP. Ceea ce s-a ºi întâmplat. Referitorla retragerea unor consilieri din cadrul CancelarieiCC PCR, fostul ºef al acesteia noteazã în memoriilesale (Curticeanu, 2008, p. 187): „Mircea Maliþa,de pildã, a plecat pentru cã era prea futurist, iarCeauºescu prea mult un om al momentului; EmilianDobrescu, pentru cã l-au apucat insomniile ºi durerilede cap tot explicând în zadar raportul optim dintrefondul de dezvoltare ºi cel de consum.”

Din pãcate, perturbaþiile provocate de exacerbareafrontului de investiþii (ponderea lucrãrilor neterminatecrescând alarmant), augmentate ºi de cutremurul din1977, dar mai ales de urmãrile celui de-al doilea ºocpetrolier (care ne-a surprins în postura de importatornet de hidrocarburi) au adus România în pragulfalimentului valutar.

Convulsiile pprocesului dde aacumulareeconomicã îîn RRomânia aanilor ‘‘70-’’80

Acad. EEmillian DDOBRESCU

Tabelul 11. FFormarea bbrutã dde ccapital, îîn %% ffaþã dde PPIB ((medii llineareale ddatelor aanuale)

1

2

88

Istoria dde llângã nnoi

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 220191166

La ffinele aanului 11980, am prezentat conduceriipolitice un referat detaliat asupra situaþieibalanþei de plãþi ºi datoriei externe, cu

evaluãrile sumbre ce se conturau în aceastã privinþãpe termen foarte scurt (câteva luni).

4. În cursul lunii martie 1981, mi s-a „indicat”sã revin la CSP. Am condiþionat acceptarea declarificarea prealabilã a modificãrilor majore carear fi trebuit sã aibã loc în politicile noastre macro-economice. Deºi mi s-a promis o discuþie lãmuritoarepe acest subiect, ea n-a mai avut loc ºi, la 26 martie1981, mi s-a adus la cunoºtinþã decretul de numireca preºedinte al CSP.

Dupã câteva luni de „coabitare” relativ calmã,presiunile asupra instituþiei de care rãspundeam s-auintensificat copleºitor, mai toate vizând supralicitareaunei economii ºi aºa serios fragilizate. Este dreptcã problemele se acutizau ºi din cauza vicieriitot mai extinse a actului de planificare ca atare.

Am enunþat o serie dintre aceste carenþe, înmodalitatea posibil de exprimat atunci – aceeade „autocriticã”, mai cu seamã cã în cursul luniinoiembrie 1981, la o reuniune cu ministereleconsacratã planului anual 1982, conducerea politicãincriminase deja „manifestãrile de liberalism” dinactivitatea Comitetului de Stat al Planificãrii ºi amea personal. Reproduc, din textul oficial depusSecretariatului, câteva pasaje din intervenþia meala Plenara comunã a CC al PCR ºi a ConsiliuluiSuprem al Dezvoltãrii Economice ºi Socialedin 25-26 noiembrie 1981:

– „Suntem încã tributari în mod excesiv opticilorcantitative asupra proceselor economice, care neîmpiedicã sã situãm în centrul preocupãrilor noastrerezolvarea problemelor calitative deosebit decomplexe ce se pun în actuala etapã.“

– „O altã gravã carenþã o constituie formalismul…Experienþa a demonstrat cã manifestarea cea maidãunãtoare a formalismului în munca de planificareo constituie echilibrarea scripticã, fãrã soluþii certe,a balanþelor materiale ºi valorice, cu grele consecinþeîn execuþia planului.”

– „Ne preocupã ºi faptul cã s-au înmulþit feno-menele de manipulare abuzivã a unor indicatorivalorici.”

Spre surprinderea mea, ample extrase dinintervenþie au fost incluse în relatarea publicatãde cotidianul Scânteia.

5. Îmi era tot mai limpede necesitatea caprevederile de bazã ale planului cincinal 1981-1985sã fie redimensionate. Tentativele în aceastã direcþieau fost constant respinse, tensiunile dintre poziþiiletehnice ale CSP ºi conducerea politicã devenind totmai greu de conciliat. Întrucât nu mai aveam niciundubiu cã, fãrã o schimbare radicalã a opþiunilorde dezvoltare, colapsul economiei româneºti esteiminent, am recurs la ultima încercare ce-mirãmãsese la îndemânã „din interiorul sistemului”.La 16 iulie 1982 am înaintat, în nume strict personalºi ca document olograf (ferind astfel de riscuri atâtcolaboratorii, cât ºi persoanele apropiate), unmemoriu explicativ cu privire la ajustãrile ce seimpuneau în configurarea proiecþiilor noastre macro-economice. Ca referinþã concretã, am focalizat atenþiaasupra obiectivelor ºi parametrilor planului pe anul1983, deja agreat la nivelul conducerii politice.

Textul acestui memoriu a intrat, dupã 1989, înarhiva documentarã a „Comisiei (numite de GuvernulPetre Roman) pentru studierea ºi evaluarea feno-menelor de subminare a economiei naþionale aRomâniei în perioada de dictaturã”. Principaleleconstatãri au fost sintetizate în lucrarea coordo-natorului acestei Comisii (Ionete, 1993), care,în Anexa 2, prezintã extrase din memoriu. Reiauîntocmai câteva puncte, doar cu adãugirea unorsublinieri.

– „Incertitudinea unor resurse ale balanþeienergetice face necesarã crearea unor rezerve... cumult mai mari decât cele prevãzute în ultima variantãde plan. Astfel de rezerve nu pot fi constituite prinscãderea consumurilor specifice... În aceste condiþii,echilibrarea pe baze reale a balanþei energeticeimpune reconsiderarea (în sensul reducerii)a unor sectoare energointensive.” (p. 207)

– „Datoritã întârzierilor înregistrate în execuþia ºipunerea în funcþiune a noilor capacitãþi, la o serie deproduse fizice importante nu poate fi asigurat nivelulprevãzut iniþial în cincinal... Experienþa din anii trecuþia demonstrat cã planificarea unor creºteri de

producþie fizicã fãrã capacitãþile necesare ºiincluderea lor în balanþele materiale nu numaicã nu a exercitat un rol mobilizator în economie,ci, dimpotrivã, a contribuit Ia dezorganizareaaprovizionãrii tehnico-materiale, cu efectele binecunoscute.” (p. 207)

– „În unele sectoare persistã dificultãþi dedesfacere la export care – dupã toate studiilede conjuncturã – se vor menþine în continuare...Planificarea unor producþii fãrã desfacere ar avea nunumai dezavantajul blocãrii unor resurse de materiiprime ºi materiale, dar nici nu ar stimula procesul derestructurare a sectoarelor respective, întreprinderileºi centralele prevalându-se de prevederile planuluipentru menþinerea vechiului profil de fabricaþie.”(p. 207)

– „Probleme deosebite se menþin în legãturã cumetalurgia, sector supus în continuare unei serioasecrize care a generat mari disponibilitãþi de capacitãþipe plan mondial. Astfel, în Piaþa Comunã, gradul deutilizare a oþelãriilor a reprezentat în ultimii ani 60-63%; în doi ani, producþia totalã de oþel s-a redus înStatele Unite ale Americii cu 15 milioane tone ºi înJaponia cu peste 10 milioane tone. România dispunede capacitãþi excedentare de prelucrare siderurgicã…Datoritã conjuncturii externe nefavorabile, preþurileactuale de export… nu acoperã costurile, uneori nici

chiar cheltuielile materiale. De aceea, din motivenu numai energetice, ci ºi valutare, producþia deoþel ar trebui menþinutã cel mult la nivelul anului1982.” (pp. 207-208)

– „Aprovizionarea cu þiþei din import va fi multîngreunatã din cauza restanþelor la plãþi pentruachiziþiile precedente (peste 1 miliard dolari înprezent). Pe de altã parte, corelaþia între preþulþiþeiului ºi preþurile obtenabile la produsele derivate seanunþã în continuare nefavorabilã importurilor de þiþei.Ca urmare, ar fi indicat ca în planul pe 1983 sã seia în calcul o livrare de þiþei din import mai micãdecât s-a prevãzut, cu reducerea corespunzãtoarea cantitãþii totale supuse prelucrãrii.” (p. 208)

– „Pentru capacitãþile devenite disponibile, carezultat al diminuãrii producþiilor fizice fãrã bazãmaterialã sau fãrã desfacere asiguratã, ar urmasã se acþioneze... pentru gãsirea de parteneri externiîn vederea realizãrii unor operaþiuni de prelucrareîn lohn.” (p. 208)

– „În domeniul agriculturii... în analizele cuministerul ºi judeþele s-au ridicat multe problemeconcrete privind suprafaþa arabilã (raportareastatisticã oficialã consemna la 15 iunie a.c. un minusde circa 100 mii hectare), asigurarea cu îngrãºãmintechimice ºi pesticide ºi altele.” (p. 208)

– „Proiectul de plan prevede un volum de inves-tiþii de 259,7 miliarde lei – la nivelul fixat iniþial încincinal... În aceste condiþii, frontul de investiþii nus-ar restrânge, ci s-ar amplifica ºi mai mult, cu impli-caþii serioase asupra eficienþei economice în acestdomeniu. Rata acumulãrii în venitul naþional repartizatse prevede a fi de 29,5%. Dacã þinem seama cãsoldul activ al balanþei comerciale ºi rezerveleconstituite în balanþele materiale reprezintã circa 9%,înseamnã cã ponderea fondului de consum va puteafi de 61,5%...” (p. 208)

– „În legãturã cu soldul balanþei comercialecuprins în proiectul de plan, este de reþinut cã acestase bazeazã pe un volum însemnat de produsefãrã desfacere asiguratã sau fãrã capacitãþi sigurede realizare...” (p. 208)

– „Soluþionarea problemelor menþionate mai suspresupune reducerea unor niveluri ºi ritmuri...Experienþa a demonstrat, de altfel, cã forþarearitmurilor cantitative, în condiþiile unor deficite dematerii prime ºi surse energetice, precum ºi ale lipseide desfacere la unele produse, determinã scãderea

eficienþei economice, accentuarea dezechilibrelorîn cadrul economiei naþionale sau creºterea datorieiexterne (soluþie absolut exclusã în împrejurãrileactuale), cu consecinþe ºi asupra nivelului de trai.”(p. 209)

Propunerile mele fiind brutal respinse, mi-amprezentat demisia, care – din cauza unor obligaþiiexterne anterior angajate – s-a formalizat abia întoamnã. În memoriile deja citate (Curticeanu, 2008,p. 285), momentul este consemnat dupã cum urmea-zã: „Emilian Dobrescu (economist de valoare, omde mare caracter), pe când era preºedintele C.S.P.,a încercat, printr-o scrisoare olografã, curajoasã ºidocumentatã, ce s-a aflat un timp în pãstrarea mea,sã-i reducã elanul (lui N. Ceauºescu, n.n.), dar a fostrotit de urgenþã...” Într-o recentã monografie (Dinuºi Brateº, 2014, p. 299) se aratã: „Memoriul areprezentat o contestare deschisã, argumentatã, aproiectului de plan pe anul 1983 pe care Ceauºescupersonal îl aprobase. A fost un act temerar carea dus Ia eliberarea din funcþie a autorului.”

Închei, rreproducând îîncã ddouã rreferinþe dinteza de doctorat a lui Cornel Ban (2011):– „For Ceausescu economic policy was one of

his most important preoccupations and he thereforedominated the drafting of economic policy strategiesand punished the bureaucrats who showed theslightest resistance. When leading chief plannerEmilian Dobrescu voiced dissent in 1982, he waspromptly sacked and transferred in researchin a different institution.” (p. 404)

– „In October 1982, Emilian Dobrescu, the mostcapable linear planner in the state bureaucracy, wasfired over his opposition to Ceausescu‘s early debtrepayment and austerity program.” (p. 437)

Adnotãrile de mai sus s-au limitat la caracterizareafactualã a contextului ºi tensiunilor majore în care s-aderulat procesul acumulãrii în România anilor ’70-’80,aºa cum le-am perceput eu ca economist-practician.De aici provine ºi nota personalã mai pronunþatãdecât într-un studiu propriu-zis asupra acestuiproces. (Bucureºti, decembrie 2016)

ReferinþeBan, C. (2011): Neoliberalism in Translation. Economic

Ideas and Reforms in Spain and Romania, Dissertationdirected by Ken Conca and Vladimir Tismaneanu:http://drum.lib.umd.edu/bitstream/1903/11456/1/Ban_umd_0117E_11923.pdf (Accessed May 2015).

Curticeanu, S (2008): Mãrturia unei istorii trãite –Imagini suprapuse, Ed. Albatros, Bucureºti, 2008.

Dinu, M. ºi M. Brateº (2014): Rãzbunarea trecutului.Capitalismul în cinci luni postdecembriste, Ed. Economicã,Bucureºti, 2014.

Dobrescu, E. (1963): „Aspecte ale corelaþiei dintrecreºterea productivitãþii muncii ºi creºterea nivelului detrai”, Academia Republicii Populare Române, Institutulde Cercetãri Economice, Probleme Economice, XVI, Nr. 8,1963, pp. 3-11.

Dobrescu, E. (1964): Productivitatea muncii sociale,Ed. Politicã, Bucureºti, 1964, 280 pag.

Dobrescu, E. (1969): „Teze privind optimizarea corelaþieidintre acumulare ºi consum”, în Contribuþii la dezbatereaproblemelor teoretice ale economiei socialiste, Ed. Politicã,Bucureºti, 1969, pp. 175-213.

Dobrescu, E. (1970): „Inter-Branches Balance – AnInstrument of Structural Analysis of Economy”, EconomicComputation and Economic Cybernetics Studies andResearch, Nr. 4, 1970, pp. 27-51.

Dobrescu, E. (1971): Corelaþia dintre acumulareºi consum, Ed. Politicã, Bucureºti, 1971, 214 pag.

Dobrescu, E. (1972a): „Modeli sootnoºenia mejdufondom nacoplenia i fondom potreblenia dlia prognozarazvitia rumânscoi economiki”, Revue Roumaine desSciences Sociales, 16, Nr. 1, 1972, pp. 93-109.

Dobrescu, E. (1972b): „On Modelling the FundamentalCorrelation of the National Income Utilization”, EconomicComputation and Economic Cybernetics Studies andResearch, 1972, Nr. 4, pp. 5-21.

Dobrescu, E. (1972c): „Cu privire la modelarea corelaþieifundamentale a utilizãrii venitului naþional”, AcademiaRepublicii Populare Române, Institutul de CercetãriEconomice, Probleme Economice, XXV, Nr. 10, 1972,pp. 29-48.

Dobrescu, E. (1976): Optimul economiei socialiste,Ed. Politicã, Bucureºti, 1976, 482 pag.

Ionete, C. (1993): Criza de sistem a economiei decomandã ºi etapa sa explozivã, Ed. Expert, Bucureºti,1993,

World Bank (2015): „Indicators”; http://data.worldbank.org/indicator/NE.GDI.TOTL.ZS (Accessed April 2015).

Istoria dde llângã nnoi

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 22019 1177

În ccartea Aiiud îînsângerat (ed. a II-a, definitivã,Piatra Neamþ, Ed. Conta, 2009), fostul deþinutpolitic Grigore Caraza relateazã o secvenþã

socialã devenitã, se pare, comunã pentru universulcarceral ce era România anilor ’50: „În gara Aiudne aºteptau un numãr mare de miliþieni. Cumînchisoarea nu avea maºini pentru transportuldeþinuþilor, am mers pe jos, de la garã, la puºcãrie...Convoiul nostru arãta trist, dezolant.” Scenaaminteºte perfect de una dintre poeziile lui RaduDemetrescu Gyr (1905, Câmpulung Muscel – 1957,Bucureºti): „Vineþi, în amurgul citadin/ Zornãind subbura de venin/ Poticniþi în lanþuri ºi noroaie,/ Strâmbide lanþ, de burniþã, de foame,/ Duceam boarfanoastrã-ntr-o boccea/ În oraºu-n care nu ne vrea/Beat de aburi calzi, ºi de reclame” (versurile dinacest studiu sunt extrase din antologiile ªoim pesteprãpastie, Ed. Roza Vânturilor, 1990, ºi Sângeletemniþei. Stigmate, Ed. Vremea, 1988).

Din aceeaºi carte, reþinem ºi episodul,halucinant, al pedepsei, în grup, a deþinu-þilor, din noaptea de 21/22 decembrie 1952,survenitã în urma evadãrii a trei dintre con-damnaþi: „Când am ieºit din schimb, de lapoarta fabricii, la uºa Celularului, strãjuiau,cot la cot, douã cordoane de gardieni.Stãteau faþã în faþã, înarmaþi, care cu bâte,care cu bucãþi de metal, scurtãturi de lemnori ciomege. Odatã cu înjurãturile, ne loveausãlbatic, unde nimereau. Doar câþiva amreuºit sã ne menþinem pe picioare, pânãla uºa Celularului” (ibidem, p. 87). Întreei, autorul cãrþii ºi doi camarazi de celulã,Dumitru Oniga, „subinginer ºi poet”, dinStupca lui Ciprian Porumbescu, ºi DumitruCristea, subinginer ºi el. „Dacã Onigarãmâne un erou al temniþei ºi al credinþeiîn Dumnezeu, Cristea a fost un adevãratmartir”, conchide Grigore Caraza. Aprecierilese referã, în special, la calitatea lui Dumitru Cristeade „salvator prin memorie” al poeziilor lui RaduGyr, pe care le-a memorat ºi le-a transcris, dupãeliberarea din detenþie, suferind, pentru acest gest decuraj, încã o condamnare, la fel ca ºi Grigore Caraza.

Amãnunte despre acest caz unic de devotamentliterar extrem gãsim în romanul „puzzle” al lui IoanBarbu, Vulturul albastru (Râmnicu Vâlcea, Ed. AntimIvireanul, 2013), parte din epopeea epicã Moartearoºie, în curs de elaborare, unde Dumitru Cristea(1927-2000) devine erou literar. La Aiud, DumitruCristea are parte de o „patã luminoasã”, cum spunebiograful sãu, având privilegiul de a-l vedea, ce-idrept, de la depãrtare, pe idolul sãu, Radu Gyr:„M-au bãgat în Secþia a doua, într-o celulã care aveaferestrele spre manejul de plimbare al deþinuþilor.Rând pe rând, eram scoºi din celule ºi plimbaþi acolo,cu lanþuri de picioare. Aud, deodatã: – Uite-l pe poet!Ce sã vãd? Un spectacol care mi-a produs greaþã:un bãtrân cocârjat, slab ca o scoabã, o þârã de om,care abia se miºca pe picioare. Gardianul l-a lovit cuo cravaºã. Ca fulgerat, bãtrânul a cãzut la pãmânt.Am închis ochii de durere... ” (op. cit., p. 39).

Curând, DDumitru CCristea se decide sã aduneºi sã memoreze versurile lui Gyr: „Dacãse duce cu ele în mormânt? Dacã pierdem

o comoarã. Cam astea îmi erau gândurile” (ibidem,p. 40) ºi adaugã, auctorial, Ioan Barbu, folosindu-sede vocea „eroului” sãu: „Deºi nu-l cunoºtea personal,Radu Gyr devenise maestrul sãu liric”. Notate pehârtia grosolanã a sacilor de ciment, ascunse înlocuri neºtiute de gardieni, memorate, poeziile luiRadu Gyr, „agonisite” astfel, erau o „mare avere”, laconstituirea cãreia au participat generaþii de deþinuþi,care ºi le comunicau reciproc. Dupã eliberare, „Miticã”Cristea transcrie poeziile, din memorie, pe trei Caiete,grupându-le în 3 cicluri, intitulate de el Jar de spini,Poezii erotice ºi Reflexii amare (ultimul finalizat la unsanatoriu de lângã Constanþa, unde fusese internatcu pleurezie). Purtate în sân, folosite drept pernã,Caietele sunt înmânate, într-un târziu, unui alt fostdeþinut politic, Costicã (Constantin) Neicu, profesorde profesie, fost colaborator la Universul lui StelianPopescu: „Am aici niºte comori, pe care nu vreausã le pierd... Þine tu Caietele astea, ascunde-le, nicipãmântul sã nu te ºtie... Sunt poeziile din închisoare

ale lui Radu Gyr, mai valoroase ca aurul" (op. cit., p. 64).Despre acest gest de altruism literar, scos postum

la luminã, publicistul Constantin Mustaþã, primuleditor al Caietelor, ce vor apãrea la Editura Mari-neasa, din Timiºoara, în 3 volume, reintitulateSângele temniþei (balade), 1992, Stigmate, 1993,ºi Lirica (Poezia oralã), 1994, ne spune cã „NiciRadu Gyr n-avea sã ºtie cã acest om, dar ºi alþimemoratori, chiar dacã nu la fel de prodigioºi, auînvãþat pe de rost atâtea poezii (aproape 300, n.a.)care, peste ani, aveau sã vadã lumina tiparului...ºi sã reintre în circuitul cultural”, estompând parcãmelopeea tristã a „Clopotelor din Aiud/ Cu ison demugur crud/ Din calvarul meu zãlud/ De opt ani vã totaud.../ N-am hulit, ºi n-am ucis/ Am râvnit un ciob devis/ Cu splendori de antimis/ ªi de-aceea lotru mi-s”.

Desigur, aceastã poveste de viaþã, ce face partedin categoria evenimentelor „ce nu trebuie uitateniciodatã”, nu ne oferã ºi o justificare asupra a ceea

ce s-ar numi„motivaþia eticã aistoriei victimelor”,cum o numeaPaul Ricoeur încartea sa Tempset recit/Timp ºipovestire (1983).Existã, susþineRicoeur, o veri-tabilã dihotomieîntre povesteapropriu-zisã ºirãspunsul eiemoþional, câtãvreme, ºocaþide oroare, abiane silim sã oînþelegem, necumsã o plângem.

În mod fericit, în cazul lui Dumitru Cristea (ºi nue singurul în aceastã situaþie care a reuºit sã aducãmãrturie despre sumbra „sãrbãtoare punitivã” cese practica în „laboratoarele diavolului” de la Piteºti,Aiud, Tg. Ocna, Sighet, Jilava, Miercurea-Ciuc ºi altelocuri de tristã amintire), n-a funcþionat „principiulmaculãrii”, dupã care toþi deþinuþii trebuiau sã fie„clonaþi ideologic”, ca într-un veritabil experimentde transformare a omului în anti-om.

Referindu-sse lla oo aanume fiilosofiie a detenþiei(momentul când condamnatul încearcã sãdescopere ºi sã creeze o realitate-substitut,

alta decât cea din afarã), Adrian Marino, la rândulsãu deþinut ºi memorialist al detenþiei, vorbeºtedespre o „trucare eroizantã”, sau o „înfrumuseþareemfaticã” a faptelor. Nu e cazul, din fericire, aldeþinuþilor care au adoptat soluþia credinþei, adaptânduniversul concentraþionar la un tipar arhetipic, trãitmental de aceºtia. Acest model al revelaþiei credinþei,survenitã „în hrube ºi genuni”, hrãnitã dintr-o iubirecreºtineascã nativã ºi trãitã în relaþie ºi comuniune(agapé), cu camarazii de celulã, s-a dovedit, în timp,cea mai puternicã formã de rezistenþã spiritualãcunoscutã pânã azi, superioarã unor modelepracticate în spaþiul rusesc ºi ex-sovietic, de genulsoluþiei Soljeniþîn (de izolare totalã faþã de aparatulrepresiv) sau soluþiei Zinoviev (de a juca rolulprostului, al neadaptatului la sistem), în vremece revolta în cadrul infernului concentraþionarera cvasi-inexistentã.

Aºadar, divinul ºi poezia ºi, în multe cazuri,exerciþiul memoriei constituie motivaþia lãuntricãa celor, destul de mulþi, judecând dupã amploareaantologiilor recent publicate (una dintre ele, sub-intitulatã „antologia poeziilor care au fãcut închi-soare”, a apãrut în 2016, sub egida FundaþieiCulturale Memoria, în redactarea lui Ilie Popa –Antologia liricii de detenþie anticomunistã, dinspaþiul românesc), ce au sfidat teroarea ºi aucreat o veritabilã literaturã originalã în puºcãrii.

În condiþii extreme, asaltaþi de foame, fricã, bãtaieºi frig, deþinuþii, majoritatea de alte meserii decât cealiterarã, au gãsit în scris (gest substituit adesea princompunerea mentalã a textelor), nu atât un modcompensatoriu de evadare tãcutã, cât o apropierede divin, o expunere a rãului (identificat adesea prin

celãlalt, gardianul, anche-tatorul etc.) ºi o protejare aeu-lui (suferind, abandonat).Au scris, aºadar, poezii,creatori naþionali, ori „simpliversuitori”, cum s-auautointitulat cu modestieunii dintre ei, folosind dreptsuport cartoane de ambalajsau cutii de medicamente, talpa de cauciuc abocancilor, sãpunul sau smoala, iar drept cernealã„hipermanganatul pe care ni-l dãdeau pentru ciuperciºi infecþii” (Lena Constante, Evadarea tãcutã,Bucureºti, Ed. Florile dalbe, 1995, p. 207).

Scrisã îîn ccondiþii eexcepþionale, poeziacarceralã româneascã are cel mult înrâuriri(în cazul lui Gyr, cu preponderenþã) cu doina

ºi balada, fiind o expresie echivalentã cu lirismulpur, aºa cum îl definea poetul într-un eseu publicatîn Gândirea (nr. 4, 1938), intitulat chiar Baladã ºieroism. Iscatã dintr-un conflict dramatic, baladarecompune, în dinamica sa epicã, ceva din pathosulneamului, exprimând sensibilitatea ºi amintirile sale.În accepþia lui Gyr, trei sunt elementele ce alcãtuiescsistemul solar al seninãtãþii lãuntrice româneºti,asigurând revelarea luminozitãþii: latinismul, eroismulmistic ºi fondul tracic. Desigur, aceastã interpretare,tributarã concepþiei lui Crainic însuºi, dar ºi a lui DanBotta, nu trebuie identificatã ad-litteram în creaþiacarceralã a lui Radu Gyr. Existã suficientã suferinþãascunsã în poema Cântãreþul rãzvrãtit (o replicã,peste vreme, la Ridicã-te, Gheorghe, ridicã-te, Ioane,ce i-a sporit numãrul detenþiilor, la patru): „Fãcuse-uncântec aspru ºi zbârcit/ Ca o spinare de mistreþ,roºcatã/ Un cântec pentru munþi, pentru granit/ ªipentru þara lui însângeratã/ L-au prins pe rãzvrãtitulcântãreþ/ ªi l-au zvârlit în ocnã ºi ocarã.../ Dar cântullui, gol ºi pãdureþ/ Precum un sfânt, umbla desculþprin þarã...”

Compuse homerian, „fãrã hârtie ºi condei”, ver-surile lui Crainic din ªoim peste prãpastie (titlu cesugereazã spiritul liber, desprins de constrângeriletragice ale vieþii), sunt „rugãciuni”, izvorâte dindezamãgire, frustrare ºi umilinþã: „Am fost fãcutsã n-am/ Pe-acest pãmânt nimic.../ M-am îndârjit sãlupt/ ªi pentru asta fac/ Osânda cea mai grea/ Nicizdreanþa-n care zac, nu e a mea...” Nici Unde suntcei ce nu mai sunt nu este o meditaþie asupra morþii,cât un anume mod de a identifica cunoaºterea,printr-o viziune creºtinã. Moartea nu înspãimântã,câtã vreme avem deschis viitorul, prin ce lãsãmîn urmã: „Cea mai frumoasã moarte de pe lume/E sã trãieºti de-a pururi prin urmaºi”.

Pe aceeaºi linie ideaticã se plaseazã ºi Radu Gyr,poet ce exacerbeazã putridul, fetidul ºi elementulcangrenal, proiectând, parcã la nivel cosmic, obsesiamirosului: „Ssst! Domnii medici intrã în sãlile de-alãturi/ Chiºtocurile supte fug sub pãturi/ Surd,mormãind, se pleacã severele halate/ Peste puroaiescurse ºi cãrnuri îngãlate/ Bolnavii-ºi sug obrazul,gem lung ºi fiecare/ În vorbe stinse spune cã-l doarerãu ºi moare/ ªi toþi tuºesc ºi scuipã, cu spasme dejivine/ Dom doftor sã nu creadã, cã s-au fãcut maibine...” Existã un Dumnezeu al urii ºi altul al mântuirii.Iisus în celulã e poemul eliberãrii deþinutului depovara osândei. Descoperind stigmatele mântuirii,Gyr proiecteazã detenþia ca pe o rãstignire: „– Undeeºti, Doamne, am urlat la zãbrele/ Din lunã veneafum de cãþui/ M-am pipãit ºi pe mâinile mele/ Amgãsit urmele cuielor Lui”. Sufocant, închis, lipsitde speranþã, universul carceral al lui Radu Gyr inva-deazã lumea realã, umplând de scârbã universul.

Regãsim în oribilul poeziei carcerale secvenþecopioase de trivial, de la vulgar la sordid ºi dela brutal la impudic, ºi chiar obscen ori lasciv.Caracteristica nu este aceasta, ci impersonalizareatorturii ºi superpersonalizarea corpului celui torturat.Poezia carceralã, în accepþia autohtonã, este,în acest caz, însãºi negarea ideii de damnare,recuperarea spiritului prin creaþie ºi salvareadeþinutului prin magia cuvântului zgâriat pe pereþiicelulei sau pe perisabilele bucãþi de sãpun. Cu câtoribilul capãtã dimensiuni mai apocaliptice, cu atâtdemascarea lui este o formã de igienã moralã.

AAuutteennttiicciittaattee îînn ppooeezziiaa ccaarrcceerraallããMarrian NNENCESCU

Seniori aai cculturii

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 220191188

Nu îîl ccunoºteampersonal ppe MM.N.Rusu. Citeam însã

pe ofertele informaþionale aleInternetului despre activitateascriitoriceascã, obºteascã,jurnalisticã, într-un cuvânt,culturalã a domniei sale,mai ales în colectivitatearomâneascã din New York,a revistei Gracious Light(Luminã Linã), alãturi denumeroase alte personalitãþiale culturii române din

diaspora româneascã din Statele Unite ale Americii,în deplinã comuniune cu activitatea cãrturãreascãdin þarã ºi de oriunde din lume, în dorinþa manifestatãconstant pentru afirmarea spiritualitãþii româneºti.Aºa aflam noutãþi referitoare la eforturile acesteicomunitãþi de a impune în conºtiinþa contemporanilorvalori româneºti dintotdeauna, istorice, dar ºi aunor valori actuale care-ºi cautã drumul meritat înabundenþa de informaþii cotidiene. Aºa am pututconstata cât de vie este flacãra românismuluiautentic, nesforãitor ºi nepolitizat, cãutând acel filonnefalsificat al spiritualitãþii noastre în multitudinea ºidiversitatea de direcþii ºi tendinþe culturale actuale.

Pe la începutul anului 2015, am primit de laM.N. Rusu un volum de poezii cu totul originale ºineaºteptate, Oamenii din lande de George Dan, cuo dedicaþie ºi un autograf al criticului. M-am hotãrâtatunci, atras de farmecul ºi ineditul acestei poeziiredescoperite, sã scriu un articol ce urma sã fiepublicat în revista Curtea de la Argeº. A fost primaîntâlnire „directã” cu M.N. Rusu. Scriam atunci laînceputul articolului MOLDOVA. Cultura – Restitutioin integrum. George Dan: Oamenii din lande: „Istorialiterarã produce uneori surprize bulversante, ca sãfolosim un cuvânt al lui Vladimir Udrescu, cel careface o analizã în oglindã (cei drept, deformatoare,comentând poezia cu dublã faþetã a poetului GeorgeDan, în Bucureºtiul literar ºi artistic, anul II, nr. 10,octombrie, 2012, la apariþia volumului Oamenii dinlande, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2011), carte lansatãla Târgul de Carte Bookfest, Bucureºti, 2012, ºiprezentatã, de asemenea, publicului la Târgul deCarte Gaudeamus din 2014. Surpriza venea maiales din cele patru decenii de posteritate a acesteiremarcabile cãrþi de poezie, rãmasã, aproapemiraculos în arhiva redutabilului critic ºi istoric literarM.(ircea) N.(icolae) Rusu, cel care semneazã ºiprefaþa cãrþii (New York, noiembrie 2011), mai multdecât edificatoare, bine structuratã ºi evident defermã ºi directã atitudine faþã de un destin literar,dacã nu distrus, cu siguranþã pervertit, derogatde la menirea ºi talentul cu care se putea afirma,dacã ideologia agresivã ºi deformatoare a regimuluicomunist-bolºevic nu i-ar fi zdrobit ºansa unei liberecariere literare.

M.N. RRusu, ccel ccare îîngrijeºte eediþia(apãrutã în condiþii grafice de excepþie,cu facsimilarea deopotrivã a manuscri-

sului ºi cu o Notã asupra ediþiei semnatã de DanielaMariano) aducea în atenþia cititorilor de azi o carterãmasã în manuscris timp de 65 de ani. Devotatulcritic (...) ºi-a fãcut un titlu de glorie încercând sãredea literaturii române valori «furate» de asaltul «labaionetã» ºi exilatã prin închisori de cãtre „proletcul-tismul în floare” al anilor de dupã Rãzboiul celor douãideologii ucigaºe, fascismul ºi comunismul. (…) Înprefaþa volumului, Odiseea unui manuscris regãsit,criticul evocã întâlnirea cu George Dan, autorulOamenilor din lande, în contextul anilor ’60, fiind,în acea vreme, redactor ºi cronicar literar al revisteiLuceafãrul, când îl cunoaºte personal pe autor.Intrând în odaia redacþiei, dupã câteva propoziþiiprotocolare, George Dan «fãrã multã explicaþie, îmipune în braþe un caiet-manuscris datat, observ fugitiv,1947» (prefaþa: Odiseea unui manuscris regãsit, p. 7)– aflãm din mãrturisirea (emoþionantã, ºi emoþionalã!)a distinsului M.N. Rusu. Tot din acest cuvânt deînceput aflãm cã, profitând de o anumitã deschidere(?) ideologicã a sistemului, se dorea realizarea unuiDicþionar al premiilor literare româneºti, idee susþinutãprin anii ’60 la revista Cronica, din Iaºi, cu dorinþa

expresã prin care M.N. Rusu încerca «o modalitateprin care sã reaminteascã confraþilor de toate vârsteletitluri de cãrþi ºi autori despre care se scria prea puþinsau deloc». Din pãcate, Dicþionarul a fost «stopat»,iar motivele nu trebuie cãutate, pentru cã ele facparte din însuºi felul de a funcþiona al oricãrei formede totalitarism. Ar fi fost, totuºi, un prilej de a-i aduceîn prezent ºi a recupera memoria unor scriitori mãcar«premiaþi»: Constant Tonegaru (vol. Plantaþii –Premiul Fundaþiilor Regale, 1945), Geo Dumitrescu(Libertatea de a trage cu puºca), Mihail Grama(Decor penitent), Mircea Popovici (Izobare),Gheorghe Chivu (Zumbe), Ion Caraion (Omul profilatpe cer – 1945), Ben Corlaciu (Manifest liric), VictorTorynopol (Cartea de sânge, pâine ºi cocs), IonFrunzetti (Maree), Mihail Cosma (Pâinea Pãdurii),Ioan Cutava (Cerc Vicios), Margareta Dorian (Ierbar),Al. Lungu (Ora 25) – 1945-1946 – Premii ale EdituriiForum.

George Dan va fi ºi el distins cu Premiul pentrupoezie Ion Minulescu, tot sub auspiciile FundaþiilorRegale, în juriu fiind numai personalitãþi literare deprim-rang: Al. Rosetti, ªerban Cioculescu, VladimirStreinu, Tudor Vianu, Perpessicius, Camil Petrescuºi Petru Comarnescu. Cartea – Oamenii din lande –,deºi pregãtitã pentru editare, va rãmâne în manuscrismai bine de 65 de ani!”

ªi încheiam astfel:„Crezul neîntinat al poetului rãmâne însã ferm:

Prin Dumnezeul negru ca o minã/ credinþa mea-iexplozie, luminã. Poemul final se numeºte Cortina,cu sugestia cã poezia devine o scenã cu un singuractor care ne pune în faþã propriile trãiri, suferinþesublimate în versuri, adicã în cuvinte, ºi cu unauditoriu, precizat încã de la început, cãruia i seadreseazã ºi acordul final – volumul se deschidecu poezia Celorlaþi ºi se închide lãsând Cortinaspectacolului poetic, spectacolului poeziei, ampli-ficând un mesaj poate optimist ori, poate, ca ultimãvictimã, al poetului însuºi: Pentru crima de-a fi iubit

prea mult omul,/ nu mã veþi spânzura mai presusdecât pomul. E, ºi aceasta, o restituire! Pe care M.N.Rusu ºi Editura Eikon o pun la dispoziþia cititorilor, cuîncheierea pilduitoare a criticului: Cãrþile ºi Premiilelor aveau sã fie ultimele redute ºi baraje ridicate detinerii poeþi ºi scriitori ai momentului în faþa apelorinvadatoare ale dogmatismului stalinist. Dar, cu toateacestea, strigãtul de sirenã al poetului ºi marinaruluiGeorge Dan, tras împotriva «tempestelor» dinpublicisticã ºi literaturã, se mai aude ºi astãzi,mai ales astãzi, prin Oamenii din lande.”

Am ccitat mmai llarg, pentru cã datele consem-nate aici rezumã atitudinea faþã de literaturã,faþã de istorie a domnului M.N. Rusu, dove-

dind o conºtiinþã mereu activã pentru care libertateanu e un simplu cuvânt!

Venind în þarã, am avut ocazia sã îl cunoscpersonal pe acest om inimos, cãrturar cu vocaþie,plãcut la vorbã ºi la vedere. Invitat de ºi împreunãcu domnul academician Gheorghe Pãun, l-am vizitatla Braºov, în apartamentul cu douã odãi mari aflatela etajul I al unei clãdiri cu un singur etaj, cu o curtemicã „pãzitã” de un câine mare ºi cumsecade. Celedouã camere erau ticsite cu cãrþi aºezate în corpuride bibliotecã cu aer interbelic, dar ºi pe mese, pescaune, pe lada unui recamier, peste tot. Locatarulera îngrijorat de soarta cãrþilor pe care nu aveacum sã le ia în State ºi cãuta o soluþie de a le gãsi

un proprietarcare sã lepreþuiascã ºisã aibã grijãde ele. Am primitde la domniasa câteva manu-scrise aparþi-nând lui NicolaeCrevedia, nepu-blicate, despreArghezi, EugenLovinescu ºiGib Mihãiescuºi câteva filecopiate dintr-undosar al Curþiide Casaþie ºiJustiþie dinBucureºti, din 1920, cu scrisul ºi semnãturile luiUrmuz, cel nãscut la Curtea de Argeº, grefier pevremea aceea la instituþia citatã. Am admirat, deasemenea, câteva manuscrise originale, aparþinândneomodernistului Nichita Stãnescu ºi o mulþimede cãrþi cu autograful autorilor.

M-aa ssurprins ggenerozitatea ddomnuluiM.N. RRusu care mi-a oferit o acuarelãa pictorului Garabet Salgian (semnatã

G. Salgian ’92), pe spatele cãreia a scris: „ConfrateluiLucian Costache, în amintirea marelui pictor armeanGarabet Salgian de la New York, aflat în postumitate.Cu prietenie ºi sãnãtate, M.N. Rusu – Braºov, 23Oct. 2016.” Apoi am fost invitaþi la un restaurant undes-a cerut „cea mai bunã ciorbã de burtã din lume”.Volubil, generos în cuvinte ºi cu amintiri româneºti,domnul M.N. Rusu ne-a vorbit despre activitatea sadin America, de prietenii ºi colaboratorii de acolo,despre pãrintele Theodor Damian, despre pãstrãtoriiºi animatorii spiritului românesc în oraºul de pesteocean ºi, cu mare dragoste ºi mândrie, desprefamilie. La puþin timp dupã aceea, revista LuminãLinã a publicat un articol al subsemnatului desprecreaþia eminescianã – aceasta fiind o preocupareconstantã a lui M.N. Rusu, dar ºi a publicaþiei new-yorkeze în general. S-a arãtat foarte interesat derevista Curtea de la Argeº ºi de eventuale colaborãri.

Ne-am despãrþit cu bucuria de a cunoaºte pe viuo personalitate a culturii române, un om cu plãcerevãditã de a discuta despre literaturã, despre cãrþi,despre arte în general, dar ºi despre patrie, cu aceacuminþenie reflexivã ºi profundã a ardelenilor, darºi cu dorinþa de a ne transmite, într-un timp limitat,impresii, gânduri, amintiri, legãturi parcã neºtiuteîntre generaþii ºi oamenii din locuri de departe ºi deaproape, despre viaþa de zi cu zi, despre îngrijorãriºi speranþe, despre sãnãtate ºi viaþã. A fost o mareonoare ºi o plãcere nedisimulatã de a petrece cevatimp alãturi de cele douã redutabile personalitãþiale culturii române.

Scorpion, dde zzodie, ceea ce înseamnãtenacitate, curaj ºi spirit al adevãrului pânãla sacrificiu, dar ºi intransigenþã ori înþelep-

ciune faþã de minciunã, prostie ºi lene, ºi înþelegerepentru cei neajutoraþi, Mircea Nicolae Rusu împlineapeste numai cinci zile 78 de ani. Astãzi e octogenar,vârstã bogatã ºi recunoscãtoare. Evenimente nepre-vãzute au fãcut ca sã nu scriem la timpul mai potrivitun articol despre acest Senior al Culturii Române.Sã vorbeºti de bine despre un astfel de om nu eînsã niciodatã târziu ºi lumea literarã nu a întârziatsã transmitã felicitãrile necesare. O facem ºi noiacum, dorindu-i sãnãtate ºi dragostea celor apropiaþi!

M.N. Rusu s-a nãscut la 28 octombrie 1938,la Braºov.

Este critic ºi istoric literar român, jurnalist.A fãcut studiile elementare la Braºov (1945-1952).

A studiat la Liceul Andrei ªaguna (1953-1954), apoila ªcoala Medie Tehnicã de Motoare Auto-aero dinBucureºti (1953-1954), transferându-se la Liceul deAviaþie al Ministerului Forþelor Armate, unde era dejaangajat. În anul 1964 devine licenþiat al Facultãþiide Filosofie a Universitãþii din Bucureºti, secþiade filosofie generalã ºi ziaristicã.

M.N. RRusu - 880Lucian CCOSTACHE

Seniori aai cculturii

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 22019 1199

Debuteazã îîn zziarul Drum nnou din Braºov(1962), cu reportaje, recenzii ºi cronici defilm. κi câºtigã de tânãr existenþa, lucrând,

pe rând, ca muncitor, magazioner, proiectant ºiconstructor în domeniul aviaþiei la Braºov, colegde atelier cu Ludovic Spiess; apoi a fost instructorde aeromodele la Palatul Pionierilor din Braºov,funcþionar al Uniunii Scriitorilor, la Bucureºti (1964-1965), tehnoredactor, redactor la Secþia de criticã,unde, mai târziu a devenit ºef al respectivei secþiia revistei Luceafãrul (1966-1968). În 1983 este datafarã din presã „de Eugen Florescu ºi colaboratoriilui, pentru curajul de a refuza sã scrie articolefestiviste ºi omagiale” (Nicolas Buda).

Debuteazã editorial în 1969 cu volumul Utopica.Intrã la Sãptãmâna, unde susþine rubrica de istorieliterarã. Conduce cenaclul literar al revistei Amfiteatru(1972-1983). Semneazã alte studii ºi cronici înrevistele Luceafãrul, Viaþa studenþeascã ºi Amfiteatru.Din 1992 se stabileºte în Statele Unite unde va firedactorul-ºef al revistei de culturã ºi spiritualitateromâneascã Luminã Linã (Gracious Light)din New York. Aici publicã numeroasereportaje, eseuri, unele traduse ºi în limbaenglezã. De asemenea, semneazã prefeþela volume de Silvia Cinca ºi Cristian PetruBãlan.

Sub îngrijirea ºi atenta coordonarea scriitoarei ºi traducãtoarei VeronicaBârlãdeanu din Bucureºti, Editura Ramurade Mãslin a publicat, în decembrie 2010,„volumul-surprizã” (cum îl numeºte NicolasBuda) Cu… ºi despre M.N. Rusu. Volumul– continuã autorul articolului – „pregãtitde-a lungul mai multor ani de muncãeditorialã intensã, într-o totalã discreþie,a ajuns în mâinile iubitorilor de carte ºiliteraturã, de la Cenaclul Mihai Eminescudin New York, la mijlocul lunii decembrie2010. Între acoladele unui moment de rarãemoþie pentru criticul ºi istoricul M.N. Rusu,cartea a fost prezentatã ºi discutatã laultima întâlnire, pe anul 2010, a cenaclului.Cu… ºi despre M.N. Rusu este – aºa cummãrturisea autoarea cãrþii – «un semnal,sau poate o semnalare, socotind cã restituireacuvenitã în toata dimensiunea ei trebuie sã o facãistoricii literari ºi istoria literaturii»”.

Consemnãm ºi noi rodul unei activitãþi de ziaristºi reporter – pe care M.N. Rusu a avut-o timp depeste cincizeci ºi cinci de ani, în România ºi, maiapoi, în Statele Unite ale Americii. Volumul VeronicãiBârlãdeanu „definea pasiunea unui jurnalist cares-a implicat în istoria literaturii române într-unul dinmomentele cele mai delicate ale acesteia: perioadaregimului comunist”. Ireconciliant faþã de dogmatismulpolitic aplicat, refuzul de a se conforma „indicaþiilorpreþioase” l-a scos „din sfera servilismului de partid,într-un ricoºeu cu efect de bumerang. A preferatsã exploreze, ca un exilat extra muros, conurilede umbrã ale istoriei literare, dând la ivealã numeºi fapte de o importanþã extremã pentru culturaromânã”. Sã amintim: Eminescu – omul enigmatic,Religie ºi doctrinã sau intrarea în templul naturii,Mihail Sadoveanu ºi unirea Basarabiei cu patria-mamã, Pentru o istorie a fotografiei în România:Alexandru Bella la Londra, Mateiu I. Caragiale ºicrearea biroului de Presã al României Mari, UnireaPrincipatelor, aflatã în manuscrisele lui DimitrieCiocârlia-Matila, Diversitatea cãrþii, Istoria lui DelChearo, Lucian Blaga, inedit – Jurnal vienez, Urmuzºi istoria arhitecturii româneºti, Eminescu ºi spaþiulmioritic etc. De aceeaºi importanþã este ºi publicareaîn revista Luminã Linã (nr. 2, 3; 1998) a unor texteinedite ale lui Nichita Stãnescu: Nichita Stãnescucãtre M.N. Rusu, respectiv, Nichita Stãnescu cãtreGabriela Melinescu.

Cu oocazia llansãrii aacestei ccãrþi la New York,preotul-poet Theodor Damian precizacã „Volumul, în afarã cã publicã toate

referinþele la M.N. Rusu din dicþionarele ºi istoriileliteraturii române de pânã acum..., menþioneazã ºiprezenþa acestuia în revista Luminã Linã de la NewYork… Toate aceste referinþe scot în evidenþã bogãþiaaportului sãu cultural, pe cât de intens în þarã, peatât de intens în diaspora, la crearea culturii româneºi nu numai, ci ºi la menþinerea spiritului nostruromânesc în America.”

A publicat în marile reviste literare ale vremii:Luceafãrul, Viaþa Studenþeascã, Amfiteatru,

Sãptãmâna, România Literarã, Viaþa Capitalei,Almanahul Coresi, Braºovul Cultural ºi Artistic,Manuscriptum, Dialog, Astra, Caiete de Literaturã,Cronica etc.

Aderãm ºi noi la primul titlu din volumul VeronicãiBârlãdeanu, intitulat Un nume demn de respect,aºa cum l-am cunoscut ºi eu, plin de acea modestiepe care þi-o dã conºtiinþa unei cariere lipsite deostentaþia orgoliului gratuit, ci cu o vocaþie naturalãºi împlinitã, de la înãlþimea senioriei octogenare.Utopica, prima carte de autor a lui M.N. Rusu, aºacum e pentru fiecare primul nãscut, rãmâne poateºi cea mai frumoasã, dacã nu ºi cea mai iubitã,pentru cã „pe de o parte, este un mister, iar pe dealtã parte, este o înþelegere anume a lui, contra-culturalã, despre rolul unui critic literar într-o culturãnaþionalã… Ceea ce a scris el a rãmas, se vedeºi va fi acolo pentru totdeauna” (Theodor Damian).

M.N. Rusu nu este numai critic ºi istoric literar,a fost ºi este, deopotrivã, un important jurnalist;ºi, pentru aceastã profesie, uneori epuizantã ºi cu

riscuri, a fãcut totceea ce ea implicã,de la scrierea dearticole, la muncade redacþie, laactivitatea deeditare, de tipãrireºi distribuþie. Cajurnalist, nu a fostun nonconformistpãtimaº ºisubiectiv, ci unom cu atitudine,reflexiv, cu principiiferme ºi coloanãvertebralã. El nuºi-a pus condeiulîn slujba cuiva,ci în slujba ade-vãrului în carea crezut ºi afrumosului pecare l-a cultivat.

Participarea aactivã la evenimentele ocazionatede aniversãrile ºi comemorãrile dedicatemarelui Eminescu este un aspect definitoriu

pentru acest Senior al Culturii Române. Poþi fi deacord sau nu cu opiniile unui critic, mai ales atuncicând e vorba de un scriitor cu o operã atât de întinsãºi de valoroasã ca a poetului nostru, cu sute de miide pagini de valorificare a operei sale, cu nuanþe,contradicþii ºi aprecieri entuziaste, cu „zeloºi ºidetractori”, ca sã folosim o formulare a academicia-nului Eugen Simion –, dar nu poþi sã nu constaþibucuria cu care M.N. Rusu vorbeºte ºi scrie despreacest mare scriitor al literaturii universale – MihaiEminescu. Participarea, în fiecare an, la Simpozionulanual Mihai Eminescu (în 2019 la a XXVI-a ediþie,organizat de Academia Oamenilor de ªtiinþã dinRomânia, filiala U.S.A., Institutul Român de Teologieºi Spiritualitate Ortodoxã New York, în colaborarecu Societatea Românã Creºtinã „Dorul”, activândîn metropola americanã din 1903, ºi, desigur,cu Cenaclul „Mihai Eminescu”, o prezenþã vieîn arealul cultural românesc al metropolei,cu revista lui Luminã Linã) este, de asemenea,de evidenþiat.

Între altele, amintim cã la Simpozionul din 2017,M.N. Rusu a dezvoltat tema Secvenþe eminesciene:Regele Carol al II-lea, Ludovic Dauº ºi generalulDombrowski, prezentând contextul cultural în careregele României încuraja publicarea de cãrþi prinfundaþia ce îi purta numele. Cu ocazia împlinirii îniunie 1939 a 50 de ani de la moartea lui Eminescu,primarul general al capitalei propunea ca ediþiaomagialã, cu 5000 de exemplare puse în vânzare,sã fie dublatã de o nouã ediþie, care a ieºit în 2septembrie 1939. Noile 5000 exemplare au fostnumerotate în continuare, ajungându-se la cifra de10.000 volume cu poezii eminesciene. Prefaþa a fostscrisã de Ludovic Dauº, iar ornarea cãrþii s-a fãcut cuimagini din creaþia unor pictori români ºi cu citate aleRegelui Carol II. În ºedinþa de la Primãria capitaleis-a decis ca o parte din acest tiraj sã se ofere gratuitarmatei. „Într-un moment când armata românã seorienta spre Est, poezia Doina de Eminescu deveneaun imbold pentru ofiþerii ºi soldaþii care primeau în darfrumosul exemplar copertat în roºu. Asemenea cãrþiau însoþit ofiþerii ºi soldaþii români pânã la Stalingrad,

dar nu s-a mai întors nici mãcar un exemplar dupãpotopul care s-a sãvârºit acolo. Mulþumirea lui M.N.Rusu este aceea de a arãta publicului la simpozionulde la New York un exemplar din acea rarã ºi atât devaloroasã ediþie eminescianã.” (Informaþie consem-natã de Dana Anadan, miercuri, 25 ianuarie, 2017.)

Din nnumãrul ddin iianuarie 22019 aflãm, deasemenea, între numeroase alte contribuþii,ºi pe aceea a Seniorului M.N. Rusu.

Am citit articolul dedicat marelui nostru scriitor:Eminescu – premergãtor al spaþiului mioritic. Aceeaºifrazã limpede, profund-reflexivã ºi acelaºi sentimentde îndatorare faþã de spiritualitatea româneascã, derecuperare a valorilor, de conexiuni admirabile, pentru„reconstituirea filosofiei culturii eminesciene” – aºacum afirmã la începutul articolului. Nu surprindeinteresul analistului pentru zestrea lingvisticã a limbiirãmâne vechi, pentru filosofia de sub stratul sonorsau scris al cuvintelor strãvechi, corelãrile dintretexte ºi autori diferiþi, valori culturale de necontestat.Spiritul polemic e discret ºi delicat, dar ºi fermargumentativ.

Despre M.N. Rusu au scris ºi Magda Ursache,Ov.S. Crohmãlniceanu, C. Criºan, T. Tihan, MarinMincu, Aurel Sasu, Daniel Perdigao, Dana Anadan,Silvia Cinca etc.

Ne-am bucurat de urãrile pe care le-a primit,la moment aniversar, din partea celor care-l preþuiescºi iubesc. Am admirat meritoria Diplomã de exce-lenþã (INSTITUTUL ROMÂN DE TEOLOGIE ªISPIRITUALITATE ORTODOXÃ / DIPLOMÃ DEEXCELENÞÃ / Se acordã Domnului / M. N. RUSU /critic ºi istoric literar / cu prilejul împlinirii a 80 de anide viaþã ºi 55 de ani de activitate ziaristicã ºi literarã /în presa din România / ºi în cea româno-americanãdin New York / Pr. Prof. univ. Dr. Theodor Damian /Director / Claudia Damian / Secretar de redacþie /Luminã Linã (Gracious Light) / Revistã de spiritua-litate ºi culturã româneascã / New York. 28 octombrie2018) cu care a fost onorat. Am citit cu emoþie ºiurãrile unui ilustru camarad aviator, generalul-maiorRadu Theodoru, care trimite, la cei 95 de ani aidomniei sale, felicitãri sãrbãtoritului octogenar într-oimpresionantã scrisoare cu rememorãri distincteºi urãri de dragoste de Þarã: „Grãdiºtea pe Argeº /13 Decembrie 2018 / Dragul meu, / ... Primeºte cuîntârziere dar cu aceeaºi dragoste camaradereascã,stimã ºi caldã prietenie urãrile mele de sãnãtate,preþuire pentru opera de critic ºi istoric literarnonconformist, cercetãtor avizat de arhivã, prezentcu obiectivitate în cultura româneascã contemporanãcu centru de iradiere pe Terra, scrisul tãu mereu înspiritul esenþial al românitãþii fiind un punct de reperdirecþional, un radiofar cãlãuzitor în noianul decapcane cultural-spirituale care inundã ºi agreseazão lume trans ºi antinaþionalã... / ªi, cred, unic înistoria mondialã a aviaþiei. Am fost în Apusenila un festival cultural-patriotic, colinde, tulnicãrese,moþi, sus la creastã, la casa lui Horea, o baie deromânitate spiritualã. / Þie, confraþilor ºi enoriaºilorcare ne-au ajutat financiar sã ridicãm troiþa-monu-ment dedicatã Armatei a 3-a, decimatã la CotulDonului, preotului cãrturar ºi distins poet liturgic,Theodor Damian: Sãrbãtori fericite! La mulþi ani!Rãmâneþi români în noua voastrã cetãþenie.Te îmbrãþiºez! / Radu Theodoru.”

Ne aalãturãm, ddomnule MM(ircea) NN(icolae)Rusu, cu prietenie ºi preþuire, acestora,cu urãri de sãnãtate ºi putere de muncã!

La mulþi ani! Sã mai trecem o datã pe sub ºi pe deasupra

Arcului de Triumf din Bucureºti, împreunã cucomandorul general-maior Ion Dobran, „celebruaviator de vânãtoare în Al Doilea Rãzboi Mondialºi bine cunoscut americanilor”, de care vorbiþi curespect ºi recunoºtinþã, cu generalul-maior RaduTheodoru, cu toþi cei care au iubit ºi iubesc Patria!Anul 2019 întregeºte marele vis al RomânieiCentenare!

Revista Curtea de la Argeº, din Oraºul Regalºi Domnesc, prin redactorii ºi colaboratorii revistei,vibreazã cu reciprocitate în Lumina Linã a NewYork-ului, simþind româneºte!

Vom spune, ca Eminescu: Trãiascã Naþia! ªi vomadãuga, tot ca acesta: Sus cu Dânsa! Sã trãiascã,pentru binele Ei, toþi acei Seniori ai Culturii Române,oriunde s-ar afla – în þarã ori în destinele lor dinlumea largã!

ªtiinþa, pparte aa cculturii

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 220192200

De mmilenii, ppomului ccunoaºterii mmatematiceîi cresc noi ramuri, apar mereu noi domeniiale celei mai abstracte dintre ºtiinþe. Aºa

cum este de aºteptat, sunt din ce în ce mai puþinimatematicienii care cuprind ºi creeazã în disciplinediferite care, la o primã vedere, nu se ating, dar eifac ca multe dintre acestea sã aibã intersecþie nevidã.În matematica româneascã a secolului 20 au existatminþi luminate, cu largã putere de pãtrundere ºicreaþie în domenii care, pânã la ei, erau încãdisjuncte. Alãturaþi mecanica axiomaticã, teorianumerelor, analiza matematicã, analiza funcþionalã,ecuaþiile diferenþiale, teoria probabilitãþilor, teorialaticilor, teoria distribuþiilor ºi imaginaþi-le în aceeaºiminte creatoare…

Din 10 martie 1987, când s-a stins din viaþãla Bucureºti, academicianul Gheorghe Marinescueste o amintire de neºters pentru foºtii sãistudenþi ºi, prin opera sa, un izvor nesecatde inspiraþie pentru mulþi autori care au extinsnoþiunile create de Domnul Profesor, în multeleºi foarte diversele studii ºi cãrþi publicate.

S-a nãscut la Piteºti, la 20 septembrie 1919.În oraºul natal a fost elev pânã în clasa a IV-ade liceu (acum ar fi clasa a 8-a), iar ultimii 4 anipreuniversitari, la Liceul din Giurgiu (acum sunttrei licee în Giurgiu, douã dintre ele purtândnumele matematicienilor Miron Nicolescu ºiIon Barbu/Dan Barbilian). Va fi apoi student alFacultãþii de ªtiinþe a Universitãþii din Bucureºti,unde îºi ia licenþa în matematici în 1943.

Dupã absolvirea facultãþii ºi pânã în anul 1947este asistent al profesorului Nicolae Ciorãnescu,pentru analizã matematicã, la Politehnica dinBucureºti. Din 1947, trece la Facultatea deªtiinþe, ca asistent al profesorului Miron Nicolescu(analizã matematicã), apoi asistent al profesoruluiGheorghe Vrãnceanu, pentru geometrie diferenþialãºi proiectivã.

Gheorghe Marinescu îºi susþine teza de doctorat,Operaþii relativ complet continui, în 1959, în faþa uneicomisii prezidate de profesorul Simion Stoilow. Esteo tezã de analizã funcþionalã – domeniu al matema-ticii creat cu circa 40 de ani în urmã de Vito Volterra(1860-1940), Maurice Fréchet (1878-1973), PaulLévy (1886-1971), continuat de Laurent Schwartz(1915-2002). Gheorghe Marinescu, chiar în teza sa,introduce noþiuni noi, cu teoreme noi ºi cu aplicaþii.În anii care au urmat, va fi conferenþiar ºi profesor încatedra de ecuaþii diferenþiale, condusã de profesorulNicolae Teodorescu. În intervalul 1962-1963, a fostdirector general al învãþãmântului superior. Vacontinua sã predea ecuaþii diferenþiale, teoriadistribuþiilor, aplicaþii ale ecuaþiilor funcþionale încalculul probabilitãþilor, la Facultatea de matematicãºi mecanicã a Universitãþii din Bucureºti, dar ºipe când va fi ºeful catedrei de matematicã dinFacultatea de fizicã (desprinsã din Facultateade matematicã ºi fizicã în anul 1974).

A fost ºef de secþie (teoria mãsurii) în Institutulde Matematicã al Academiei Române, membrucorespondent din 1963 ºi membru titularal Academiei Române din 1974.

George ªªt. AAndonie, în cartea sa din 1965,Istoria matematicii în România, îl prezintãpe Gheorghe Marinescu ca analist,

cu preocupãri de analizã funcþionalã ºi probabilist:„Ca analist este elev al lui Alexandru Ghika, iar caprobabilist, al lui Octav Onicescu”. Aceste douã marinume le vom gãsi legate de numele lui GheorgheMarinescu ºi când acesta îºi susþine Discursul deRecepþie în Academia Românã, intitulat Operamatematicã a lui Alexandru Ghika, Rãspunsul fiinddat de Octav Onicescu (1892-1983).

În Discursul de recepþie, Gheorghe Marinescuse referea la pãrerea generalã, cã „viaþa omului deºtiinþã nu prezintã interes, aºa cum prezintã viaþaunui poet sau a unui pictor”. Excepþie au fãcut uniisavanþi, precum „Galileo Galilei, dar nu pentruimportanþa operei sale, ci pentru cã a intrat în conflictcu autoritãþile vremii”. Ca atare, în acest Discurs, Gh.Marinescu mãrturiseºte cã va vorbi prea puþin despre

omul Alexandru Ghika ºi cã va face doar o analizãsumarã, nu prea tehnicã, a creaþiei matematicea acestuia.

Bãnuiesc cã ceea ce exprima în acest DiscursGh. Marinescu se întâmplã aproape întotdeaunacând cineva, din comunitatea celor ce au profesatsau profeseazã matematica, vrea sã vorbeascãdespre o personalitate de vârf a acestei ºtiinþe.ªi mai apare o dificultate, o spune ºi GheorgheMarinescu: sã te referi la un matematician ºi operasa, fãrã termeni tehnici, pentru a suscita atenþiaunui public din afara matematicii.

Pe de altã parte, Octav Onicescu, autorul volu-melor Memorii ºi Pe drumurile vieþii, va reuºi sãsublinieze prin frumoase fraze atât calitãþile omului,cât ºi valorile operei matematice a lui Gheorghe

Marinescu. Ca într-o poveste, Octav

Onicescu începe vorbirea sa:„Ursitoarele sau, dacã preferi,cum bãnuiesc, iubite coleg,codul dumitale geneticte-a înzestrat cu darulde a formula sau cel puþinde a cãuta ca o necesitateinterioarã exprimarea înforme matematice a gândiriidumitale asupra realitãþii saumãcar a unei pãrþi a ei. Te-aîncorporat, printr-o dispoziþie,pe care încã nu o cunoaºtem,a genelor ce compun celuladumitale, în acest fluviu aloamenilor care constituie,de-a lungul veacurilor,generaþia ºtiinþei, generaþia

celor care înregistreazã ºi organizeazã cunoaºtereaºi o exprimã prin structuri proprii formelor umaneuniversale de înþelegere ºi exprimare.”

Creator al Mecanicii invariantive, Octav Onicescu,vorbind despre „o primã serioasã încercare dereafirmare a primatului logicii în matematica teoriilorfizice”, apreciazã modul în care Gheorghe Marinescuconstruieºte o mecanicã axiomaticã cu ajutorullaticilor. Iar, în calitatea sa de coautor, alãturi deGheorghe Mihoc, al lanþurilor cu legãturi completedin teoria probabilitãþilor, Onicescu subliniazã meritullui Gheorghe Marinescu, atunci când, împreunãcu C. Ionescu Tulcea, au pus aceste lanþuri în luminaanalizei funcþionale: introducând spaþii noi de funcþii,Marinescu a dat o „contribuþie deosebit de utilãpentru adâncirea studiului acestor instrumentenoi ale teoriei probabilitãþilor”.

Tot OOnicescu vvorbeºte despre faptul cã autorulSpaþiilor Marinescu, denumire datã de mate-maticianul H. Keller „reuniunii de spaþii local

convexe”, are contribuþii ºi la „bogãþia de limbaj folositîn matematica pe care autorul trebuia sã o transpunãîn limba românã”; chiar dacã termenii matematicifolosiþi în limba românã „se produc în seminariile aºade active, […] ele nu capãtã autoritate de circulaþieºi unitatea de care este nevoie decât în cãrþi”.ªi Gheorghe Marinescu a fost printre primii careau „fãcut aceastã operã”.

Mai spune autorul acestui Rãspuns la Discurs ºidespre devotamentul cu multã dãruire pentru a ajutacreºterea înþelegerii matematice a tinerilor fizicieni,atunci când Gheorghe Marinescu a condusînvãþãmântul matematic la Facultatea de fizicãa Universitãþii din Bucureºti, scriind un Curs dematematici superioare, „fãrã a pretinde cã Fizicase reduce la teoriile ei matematice”.

În continuare, Onicescu afirmã „locul primuluivolum în discipline noi nu numai în literatura noastrã,dar ºi în cea universalã” deþinut de noul sãu colegîn Academie, menþionând cartea Analiza numericã,„prima prezentare sistematicã de deosebitã amploare,a metodelor numerice de rezolvare a ecuaþiiloranalizei matematice”. ªi mai apreciazã modul încare Gheorghe Marinescu a colaborat cu C. IonescuTulcea, Ciprian Foiaº, A. Deleanu, I. Colojoarã,N. Dinculeanu, ca ºi asocierea cu Romulus Cristescu

„pentru a da o teorie simplãºi clarã a distribuþiilor cuvalori în spaþii vectoriale”.

Preluãm ºi din cele scrisede Solomon Marcus în arti-colul „Gheorghe Marinescu:de la analiza funcþionalã la analiza numericã” dincartea sa Nevoia de oameni, vol. 1 (Ed. Spandugino,2015, pp. 514-516): „Proiectele sale au fost totdea-una de amploare ºi cu scadenþã îndepãrtatã, cuacumulãri abia perceptibile de la un an la altul, darpregnante ºi convingãtoare când sunt consideratepentru perioade mari. […] În anii ’60, cãrþile profe-sorului Gh. Marinescu au constituit pentru tânãranoastrã generaþie de matematicieni un instrumentprincipal de studiere a analizei funcþionale. […]Ideea atât de fericitã a reuniunii de spaþii localconvexe, reuniune pe care literatura de specialitatea preluat-o sub numele de Spaþii Marinescu, estesemnificativã în acest sens.”

Gheorghe Marinescu a coordonat ºi condusdoctorate în domeniile Analizã funcþionalã, Ecuaþiidiferenþiale în Spaþii Hilbert, Analizã numericã.

Ca ssã mmã rrefer lla mmodul în care Gh.Marinescu a expus exemple la teoriamatematicã tratatã, îmi este la îndemânã

cartea Unele aplicaþii ale teoriei distribuþiilor (EdituraAcademiei RSR, 1966) scrisã în colaborare cuRomulus Cristescu. Dupã primele trei capitole teo-retice, cel de al patrulea capitol este intitulat chiar„Unele aplicaþii în fizicã”, care se vor referi la masaunui sistem de puncte materiale, dipolul electric,circuite electrice, fantele de luminã ºi difracþia, expri-mate ca distribuþii. În capitolul al ºaselea sunt dateaplicaþii ale distribuþiilor la calculul probabilitãþilor,pentru ca în al ºaptelea capitol sã fie date aplicaþiila sisteme dinamice liniare ºi problema predicþiei.

Fãrã a îngreuna lectura acestui articol, adaugaici câteva rânduri despre naºterea unei disciplinematematice, Teoria distribuþiilor. La început a fost„funcþia lui Dirac”, introdusã de fizicianul Paul AdrienMaurice Dirac (1902-1984), folositã cu succes înmecanica cuanticã, dar care, matematic, nu erao funcþie. Fizica împrumutase un termen din mate-maticã, dar acesta trebuia sã obþinã ºi legitimitateformalã. Pentru matematicieni, ea a devenit o„funcþionalã”, iar analiza funcþionalã a permis operaþiicu aceastã nouã entitate matematicã. Termenul pecare-l folosesc acum fizicienii este „distribuþia Dirac”.

O altã exprimare riguroasã din punct de vederematematic pentru unele formule de calcul utilizatede fizicieni a fost dedusã folosind topologia înspaþiile local convexe ºi calculul diferenþial introdusde Gheorghe Marinescu în aceste spaþii, extensiadiferenþialei Fréchet, numitã de acum diferenþiala însens Fréchet–Marinescu. Au putut fi fundamentatematematic formule pentru a exprima fenomene carese petrec în sisteme cu memorie infinitã, dar „amorti-zatã”, o „fading memory”, în sensul cã starea siste-mului ºi evoluþia sa din momentul prezent depind maimult de ceea ce acest sistem a înregistrat la intervalede timp apropiate de acest moment, decât de celedintr-un trecut mai îndepãrtat. Reflectarea trecutulmai îndepãrtat are mai puþinã importanþã. Sinergiaºi haosul într-un sistem îºi gãsesc locul lor în cadrulcalculului diferenþial în spaþiile local convexe. Câtevaexemple sunt prezente în lucrãri publicate: „Aboutthe Mathematical Expression of the ObservationOperators”, „The Synergy and the Chaos identifiedin the constitutive equation of a dynamic system” etc.

Încheind, voi spune cã acest articol este în acelaºitimp un omagiu adus, la 100 de ani de la naºtere,celui care mi-a fost profesor în anii de studenþie ºiconducãtor de doctorat la Universitatea din Bucureºti,cât ºi o chemare de a nu ne uita valorile.

Notã. Pentru semnalarea unor informaþii dinarhiva revistei americane Mathematical Reviews,le mulþumesc colegilor mei Aldo Lazar, Universitateadin Tel Aviv, Dan Pascali, Universitatea din New York,ºi Claudia Badea Simionescu, din Viena.

Matematicianul GGheorghe MMarinescu,100 dde aani dde lla nnaºtere

Eufrrosina OOTLÃCAN

Cãrþi ººi aautori

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 22019 2211

Pasiuni ººi „„semne dde ccarte”Tudorr CCICU

Cineva sspusese(cândva) cã unuldintre efectele

scrierii (poezie, prozã…)trebuie sã fie acela de a daimpresia nu cã descoperimceva nou, mai înþelept, arspune cititorul, ci cã neamintim ceva uitat. Pentru

înþelegerea nivelului valoric al scriitorilor noºtri ºial literaturii autohtone, în speþã, în Semne de carte(120 pag.), apãrutã în 2015, Rodica Lãzãrescu fãceatrimitere la „lumea vãzutã detaºat” prin cei 16 scriitori,analizaþi cu ochi critic, fiecare încercând sã oferespiritului nostru o misterioasã satisfacþie. Un fapteste sigur ºi încurajator în aventura lecturii distinseidoamne Rodica Lãzãrescu: literatura continuã sãfie delectarea ori plictiseala celor care-l vor citi peautorul în cauzã. Aparatul critic este cel care trebuiesã punã în balanþa înþelegerii soluþiile la care ºicititorul va cumpãni îndelung. În fapt, autoarea faceun exerciþiu autoritar în stare sã motiveze dificultateaîntâmpinatã în foarte plãcutele pagini ale acesteicãrþi. Autoarea ne vorbeºte despre o anumitã repre-zentare mentalã a operei analizate în cazul fiecãruiscriitor; cu lumea care presupune viaþã, trãiri,caractere ºi tipologii de adâncime ale sufletuluiomenesc, mecanisme sociale generatoare desoluþii, adevãruri despre miºcarea de profunzimea sentimentelor etc.

Pentru a compara astfel de lumi posibile, oria veni în alegerea cãrþilor de cãtre cititor, RodicaLãzãrescu ºtie cã un lector, înainte de a da soluþii ºiemite pãreri nu doar la suprafaþa textului, trebuie sãciteascã mult, diferit ca stil ºi naturã a scrierii, de peoricare altã parte a lumii, mai ales scriitori de forþã.

Metoda ffolositã dde aautoare e cea arecunoaºterii unui anevoios ºi încâlcitdrum al scrierii, în cazul fiecãrui autor,

ºi îndeosebi factorii care precumpãnesc în operelelor: cei morali ºi cei psihici. Noi, cei care îi citimcronicile, vrem sã aflãm cu precãdere ce credeautoarea despre cutare operã sau cutare autor,dar ºi instrumentele prin care se aratã interesatãde noþiunea de psihanalizã a unor operaþii mentale,decriptate în scrierea autorilor lecturaþi.

Sarcina scriitorilor, remarcã Rodica Lãzãrescu,e de a reda o lume pe care s-o putem analiza prin

prisma trãirilor noastre, deoarece, pentru a citi ocarte, la primul contact, cititorul va face o lecturãrapidã, uneori superficialã, deºi nu lipsitã de impor-tanþã pentru înþelegerea sa. Iar rolul criticului, înconcepþia autoarei, este unul programatic, printr-olecturã atentã, serioasã, cu notaþii ºi reveniri lasensuri ºi sugestii, importantã în descifrarea unuicod interior pe care cititorul, de bunã seamã,nu-l poate desprinde la o superficialã lecturã.

Cartea îl va surprinde pe cititor prin lectura ºicomentariul aplicat ºi riguros asupra celor 16 autori.Fiecãruia, autoarea îi scoate în evidenþã gradul maimare ori mai intens în privinþa viziunii asupra lumii.Astfel, Niculae Gheran înclinã sã dea „frâu libereigândiri… cãlcând graniþa dintre realitate ºi ficþiune”.Povestitor din plãmada lui Creangã, naratorul volu-mului IV din Arta de a fi pãgubaº (Bordel nou cuºteoarfe vechi) este un fel de Nechifor Coþcariul.Rodica Lãzãrescu insistã pe „umorul” care se trans-formã în satirã (de „un sarcasm devastator”) ºi nara-þiunea lui N. Gheran „alunecã în oniric”. Pentru ascrie „o carte despre destin, despre meandrele vieþii,despre suiºuri ºi coborâºuri”, autoarea insistã ºiasupra artei de portretist a lui Niculae Gheran, caree un prozator ce are plãcerea „spunerii cât cuprinde”.

Despre CConstantin CCãlin spune cã Scrisoricãtre un redactor poate „clarifica relaþiiledintre participanþii la viaþa literarã a epocii”,

cã ele „sunt nu numai oglinzi ale autorilor, ci ºi alecelor ce le primesc”. Autoarea sesizeazã cã pagi-nile de jurnal ale lui Constantin Cãlin „sunt plinecâteodatã de «otrãvuri», de vorbe mânioase, deafirmaþii grave ºi sarcasm”. Îi remarcã autorului „artaportretisticã”, iar fraza cu care îi caracterizeazã operae cea care ne lãmureºte despre scrisul unui „insimpulsiv”: „Paginile seamãnã cu porþiuni dintr-un lande pãioase dupã o furtunã: un scris învârtejit”. Pentruca cititorii sã înþeleagã imensul volum trecut prin lupacriticului, sã mai spunem doar cã el este al unui„cercetãtor foarte meticulos”.

Despre Mihai Hafia Traista spune cã e prindefiniþie un moralizator care ºtie „sã-ºi þinã cititorulcu sufletul la gurã”. Prozele grupate sub genericulAmintiri cu bunici amintesc de þãranii sorescieni dinLa lilieci. Rodica Lãzãrescu îi radiografiazã prozelescurte ale lui Hafia Traista ºi concluzioneazã: „Orali-tatea este marea lui realizare”. Articolul despreªtefan Mitroi din romanul Sã locuieºti într-un lãtrat

de câine (naraþiunea e la persoana întâi – n.a.) netrimite din nou la Amintirile lui Creangã, iar BogdanUlmu din Sfert de femeie se joacã plutind între eroticºi livresc.

Un ardelean pur sânge („salahorul proprieisale pasiuni”) este Constantin Cubleºan cu cele 75de interviuri din cartea Grãbeºte-te încet, pe careautoarea o are acum în atenþie. ªi nu numai pentrucã „interviurile sunt stimulatoare intelectual” ºi pentrucã „evocã reacþii la evenimente, intenþii, evoluþii…etc.”, dar îi oferã cititorului date interesante despreepocã, explicaþii… ºi analogii surprinzãtoare”. RodicaLãzãrescu ne mãrturiseºte cã pentru a-ºi explica„asprimea ºi lapidaritatea rãspunsurilor” celorintervievaþi, l-a citit de câteva ori ºi tot nu se poatelãuda cã i-a dezlegat misterul. De ce? „Fiindcãinterviul este o angajare operativã în actualitate.”Aceastã mãrturisire ne-a fãcut curioºi sã cãutãmºi noi cartea acestui „ins dual, în sens arghezian”.Incitantã invitaþie la lecturã, nu-i aºa?

Ne ddocumentãm mmai ddeparte ºi lecturãmcu plãcere din cartea autoarei RodicaLãzãrescu intrând în intimitatea cãrþilor lui

Cornel Galben (tot despre niºte cronici ºi recenzii),apoi Adrian Alui Gheorghe (cu romanul Urma); MarinIancu (cu un impresionant volum despre lumea ºipersonajele lui Marin Preda); Livia Ciupercã cu uncapitol de istorie literarã despre personalitatea luiTeodor Al. Munteanu („informaþii ce vin sã umplegolul din istoria noastrã literarã”); Grigore TraianPop º.a.

Iar despre „ce scrie Marcel Mureºanu de cincivolume încoace” e cronica din finalul cãrþii Semnede carte, în care „lumea vãzutã detaºat de un înþelept(poetul)” ne potoleºte ºi nouã setea „cu gândurilelimpezi ca apa de izvor” ale unei observatoare pentrucare Monede ºi Monade nu mai are secrete. Conformautoarei (la care subscriem ºi noi), e o plãcere sã fiisalahorul propriei tale pasiuni într-o carte despre ceicare, prin intermediul acestor „semne de carte” îþioferã o perspectivã asupra dramatismului condiþieiumane privitã la nivelul întregului, dar ºi al indivizilorcare o compun.

Rodica Lãzãrescu îmbinã diegeza scrierii cuintrospecþia ºi cu analiza psihologicã, ca elementde studiu, pentru a surprinde subtilitãþile scrierii celuilecturat. Criticii care gândesc astfel literatura vãdîn aceasta o expresie a totalitãþii fiinþei care scrie.

Traian DDiaconescu, Oviidiiana AArs MMoriiendii ssauSurghiiun lla TTomiis, MMicropoeme, EEditura JJunimea,Iaºi, 22018

Exilul lui Ovidiu premerge formele de exil modern.Dacã ne gândim la triada paradigmaticã a exiluluiromânesc – Mircea Eliade, Emil Cioran ºi EugenIonescu – descoperim similitudini frapante cu exilullui Ovidiu. Aceºti mari scriitori români au înãlþatspiritul exilului românesc la nivel universal, M. Eliadedenunþã teroarea istoriei ºi proclamã logos-ul mitului,E. Cioran exprimã, prin nihilism, nonsensul vieþii subzodia morþii, iar E. Ionescu denunþã logos-ul fãrã rostontologic. Cãci lupta cu istoria, cu moartea ºi cumaladia limbajului sunt provocate de stãrile urâtuluiexistenþial. Aceste stãri psiho-morale – dorul ºi urâtul– arcuiesc peste veacuri punþi de legãturã cu poetullatin. Ovidiu este, aºadar, peren ºi contemporancu noi. (Autorul, pe coperta a patra)

Narcis DDorin IIon, Mãrturiia uunuii iistoriic ssiinguratiic.Convorbiirii ccu aacademiiciianul DDiinu CC. GGiiurescu,Editura RRAO, BBucureºti, 22018

În istoriografie, Dinu C. Giurescu a ilustratmedievistica, istoria artei ºi istoria contemporanã.Pe toate le-a fãcut serios, documentat, cu metodãºi cu respect pentru meserie. Dinu C. Giurescu vinedin stirpea nobilã ºi rarã a intelectualilor de rasã.A fost unul dintre acei suverani ai spiritului, îndrituitsã spunã, ca ºi Brâncoveanu odinioarã: „Boieridumneavoastrã, de ce sã iau domnia þãrii, cândeu sunt domn la mine acasã?” Dinu C. Giurescua fost nu numai un domn al istoriografiei româneºti,

ci ºi al culturii naþionale. (Acad. Ioan-Aurel Pop)La vârsta patriarhilor, academicianul Dinu C.

Giurescu a avut rãbdarea de a rãspunde pe larg, peparcursul multor întâlniri de neuitat, nenumãratelormele întrebãri legate de viaþa ºi opera domniei sale.Gândul nostru a fost sã oferim publicului o mãrturiesincerã despre omul ºi istoricul Dinu C. Giurescu,despre familia sa, despre confraþi ºi despre istoria,mai veche sau mai recentã, a poporului din care setrage ºi pe care l-a iubit necondiþionat, chiar dacãuneori nu a ezitat sã îi arate neîmplinirile. (NarcisDorin Ion) (Texte reluate de pe coperta a patra.)

Gen. CCorneliu PPostu, CCol. PPetriºor FFlorea, CCornelPopescu, ccoord., Armata RRomânã ººii MMarea UUniire,Studii ººi aarticole pprezentatela SSesiunea nnaþionalãde ccomunicãri ººtiinþifice,Piteºti, 226 iiulie 22018, EEd.Militarã, BBucureºti, 22018

Arhivele Militare Naþio-nale Române ºi DepozitulCentral de Arhivã dinPiteºti adãpostesc ºigestioneazã un vast ºipreþios material documen-tar circumscris condiþiilorºi contextului acþiunilormilitare concrete, proiec-telor ºi gesturilor politice,stãrii de spirit a populaþieiºi situaþiei economico-

sociale din perioada Marii Uniri. Unele documenteau intrat deja în circuitul istoriografic naþional ºi chiarinternaþional, datoritã unor cercetãtori dedicaþi ºipasionaþi ºi cu o pregãtire deosebitã în domeniulistoriografiei. Altele, ºi nu puþine, îi aºteaptã încã pecei dornici ºi capabili de a le valorifica. De altfel, obunã parte a studiilor din volumul de faþã se bazeazãpe documente militare de arhivã, unele inedite, ceeace conferã un plus de valoare ºtiinþificã demersuluiiniþiat de noi.

Volumul de faþã include, pe lângã o secþiunelegatã direct de tema sa generalã, ºi o a doua parte,în care putem regãsi o gamã variatã de subiecte deistorie româneascã ºi universalã, de la problematicaidentitarã în Evul Mediu european ºi instituþii militaremedievale româneºti, pânã la aspecte ale dezvoltãriiindustriei militare naþionale, dupã cea de-a douaconflagraþie mondialã. (Gen. Corneliu Postu,în Cuvânt înainte)

Semn(al) dde ccarte

Cãrþi ººi aautori

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 220192222

Pentru ppoetul eermetic ººi ppurist al perioadeisibiene, devenit maestrul ascuns înactualitatea bucureºteanã, adicã Ion Mircea,

performanþa poeticã poate fi atinsã prin firescul cucare spui cã iarba e verde, apa limpede, cerul senin.Lui Gabriel Hasmaþuchi – odatã cu cartea de versuriintitulatã Noduri – exigenþa, intransigenþa aceastaîi reuºeºte din plin, convingãtor, cu naturaleþeacuceritoare cu care poate sã afirme: „Dupã înde-lungate convorbiri/ urmate de o tãcere/ de neîn-chipuit/ se aud în mine paºii Fiinþei” (p. 41) sau:„Universul/ ne permite/ sã ne schimbãm locul/ ºi sãajungem/ în casa Fiinþei” (p. 62), confirmând adicãadagiul hölderlinian augmentat de Heidegger, cumcã în mod poetic locuieºte omul. Cartea a apãrutla Editura Agnos din Sibiu, la sfârºitul lui 2018,cu o copertã elegantã, semnatã Radu Stãneseºi o prezentare percutantã, de mare acuitate aobservaþiei, pe revers, de Rãzvan Enache. Esteo carte a rostirii poetice despre adevãr, bine, iubireºi veºnicie, compusã din ºaizeci ºi ºase de textenumerotate cu cifre romane ºi grupate în douã pãrþi;prima, intitulatã În legãturã cu mine, de la I la XXXVIºi a doua: În legãturã cu tine, de la I la XXX.

Poate pãrea paradoxal ca poetica normalitãþii,a frumosului natural sã performeze ºi estetic, darexersarea nefirescului s-a desãvârºit de la primul pasfãcut în afara Edenului – casã a Legii – ºi pânã azi,când comilitoni rãzvrãtiþi îºi extrag sevele poetice –aºa cum sunt alimentaþi rãniþii cu perfuzii – dindezechilibrul general, neascultarea cu pretenþiide libertate, rãzvrãtirea contra naturii, alienareadin focalizare desperatã pe mizeria propriei condiþiide creaturã sortitã neantului contracarat intelectualprin exacerbarea unei visceralitãþi antispirituale ºiprin elogiul anomiei. În aceste condiþii, a face poeziedin întemeierea unei familii care îºi creºte copiiinãscuþi într-o casã a iubirii este fãrã doar ºi poateo performanþã poeticã, realizatã prin modalitãþi deexpresie dintre cele mai simple, aºa cum se prezintã,pentru cei care o mai vãd ºi o mai aud, viaþa însãºi,cu întreaga ei frumuseþe. Nodurile lui Hasmaþuchisunt mãrturisiri adresate Doamnei ºi Stãpâneisufletului, trupului ºi gândului sãu, dãruite cititorilor,între care poetul ºtie cã se vor afla cândva ºi copiiilor: „În casa îngerilor noºtri,/ suntem o verighetã depâine,/ mereu proaspãtã,/ întotdeauna cu mireasmadintâi” (p. 55), sau: „Viaþa nu ne-o mai mãsoarãtimpul/ Clipele ne bat în inimi de copii,/ Beatriceºi Ema azi ne spun colindul/ ªi povestea verbuluia fi// Sensul vieþii mi-l gãsesc în voi/ ªi-n luminagândului divin./ Fericirea glãsuieºte-n noi/ªi-n prezentul anilor ce vin” (p. 72).

Prima parte a cãrþii relevã starea celui conºtientde sensul existenþei durabile – aºa cum o prefigurauporuncile divine, nepervertite în prevederi morale,nici degenerate în simple opþiuni – despre care ºtieºi poate depune mãrturie de luminã. Cine crede cãautorul acestor imnuri ale bucuriei normalitãþii, binelui,frumuseþii nu a trecut prin necazuri se înºealã amar;dar despre asta am scris mai demult. De pe copertaa patra, chipul poetului ne priveºte cu virilitateadârzã (aºa cum o înþelege Eliade, din maschilitàa lui Papini) a odiseului legat de catargul corabieicare îl duce înapoi în Ithaca, acasã: „Viaþa din mine/se înnoadã cu a ta. [...] Ne înrãdãcinãm chipul/unul în asemãnarea celuilalt” (p. 15). De altminteri,metafora existenþialã a „luntrei” sau „bãrcuþeide hârtie”, persistã la paginile 16, 17, 22. Ni sedestãinuie, limpede, una dintre reþetele de fabricaþieale singurãtãþii: „Dupã o lungã absenþã/ la reîntâlnireacu prietenii/ fiecare mi-a spus/ cã vorbim mai târziu.//ªi atunci am vãzut,/ printr-un geam aburit,/ o falezãacoperitã cu peºti morþi/ pe care se înfiripasingurãtatea” (p. 25).

Cea dde aa ddoua pparte aa ccãrþii lasã impresiapublicãrii unor declaraþii-scrisori de dragosteseninã, solidã, ferm convinsã cã lumea

construitã de cei doi, dupã ce a fost searã ºi a fostdimineaþã asemeni Zidirii, e bunã. Senzualitateaversurilor e una cãrnoasã fãrã a fi dezosatã: „Timpulse înveleºte în mireasma ta/ ªi-n mine pãtrundundele/ unei piruete împlinite în voluptate.// Poemelese rãsucesc pe coapsele tale./ În lichid amniotic/ne scufundãm cuvintele/ ºi devenim o nouã fiinþã”(p. 48). Un sublim poem de iubire: „Fruntea mi seoglindeºte/ între douã piscuri/ ºi pãrul tãu curge lin/

printre aºtri.// Copilul nostru/din pântecele tãu/ întindemâinile spre cer.// Suntempãrtaºi/ la ritualul uneidezvãþãri de moarte” (p. 53).Fireºte, acest mod dedragoste plenarã transcendeveºnicia: ...„când moarteane învaþã/ lecþii absurde/ignorând cu desãvârºire nemurirea// în care, cumspui tu,/ vom continua sã ne iubim/ ca pânã acum”(p. 54) ºi pãtrunde într-un „abis ascendent”: „Cealaltãlume a mea [...] e tainicã precum creºterea unui fruct/ºi creºterea copiilor noºtri [...] Cealaltã lume a mea/eºti tu/ ºi mâine tot tu vei fi” (p. 75).

Rezoneazã uuneori cu somptuozitatea frustãa Cântãrii Cântãrilor, acordatã spornicîn cheia unei civilizãri – citeºte pârguiri –

a discursului liric amoros, trecut de la poli- lamonogamie, de la harem la alegerea unicã ºide neînlocuit, de la hedonism erotic debordant lapaternitate asumatã, potrivit noii învãþãturi a iubirii(„Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul sã nudespartã”, Noul Testament, Mt. 19: 6): „Foaieînmiresmatã e pielea ta/ de rouã ºi de cer/ sãrutatã”(p. 64) ºi – mai ales: „Nu ºtiu dacã ne va fi îngãduit/sã împãrþim acelaºi mormânt [...] ªtiu cã oriunde voifi,/ tu vei fi cu mine/ ºi cu cei doi albatroºi/ ce ne duczborul mai departe.// N-am niciun regret/ pentru cãviaþa e prea scurtã:/ bucuriile noastre/ sunt mlãdiþeleveºniciei.// Ce a unit Dumnezeu/ rãmâne unit” (p. 51).Alteori, ritmeazã adânc, blagian ºi totodatã ºãgalnic:„Chipul tãu/ e tocmai lumina din închipuirea mea/asupra jumãtãþii/ ce-mi lipsea din definiþie” (p. 68).Hasmaþuchi este poetul apãrat de Dumnezeulneînlocuit de autoimpusele drepturi ale omului, cumo dovedeºte psalmul acesta: „Cândva am strigat laTine/ plin de furie. [...] Uitasem cine eram/ ºi cine aºfi putut fi,/ îmi vedeam fiinþa scãldatã/ într-o durereoarbã.// Am tãcut multe zile./ ªi pe neaºteptate/mi-ai redat cuvintele Tale de luminã” (p. 31). Un textal cãrþii, redat aici integral, ilustreazã toate acestea ºi,pe deasupra, dezleagã taina titlului Noduri: „Prin aerulmemoriei/ trecutul se înnoadã de prezent,/ prezentulse sparge ca un pahar/ la o nuntã/ ºi viitorul seîncarneazã/ într-o intuiþie.// Dimineaþa de acum/e însufleþitã de tine/ ºi pe-un vitraliu/ Iisus transformãapa în vin.// Cuprindem cerul dintr-o privire,/ ochii tãiºtiu povestea mea,/ ochii mei o cunosc pe a ta.// Neumplem reciproc/ inimile de dragoste/ ºi ne împlinimca tãcerea/ din veºnicia cuvântului nespus/la logodna noastrã” (p. 47).

Un eestet aal ffirescului eexistenþeiMihai PPOSADDA

PPooeezziiee ffããrrãã ffrroonnttiieerreeTrraducerri dde GGabrriella CCÃLUÞIU SONNENBERG ºi GGerrmain DDROOGERBROODDT

Cercel rrãmas îîn ppalma mmeaTaeko UUemura ((Japonia)

Neîncetat lle-aam aascultatFiravul gglas, uuºor ººoptitDar nnu ll-aam cconfundatCu ppropriile mmele ssuspine.Urechile, dduios aatinse,Cu ggingãºie ii-aau ppurtatÎnsã ccândva, ccând ss-aau ddecoloratÎntr-uun mmoment dde eexcitaþie iintempestivãUnul ddin eei ss-aa rrãtãcit îîn oocean Iar ccel dde-aal ddoilea mmi-aa rrãmas îîn ppalmã.E aamintirea uunui aanumit ccercel pperlatPierdut îîn iiureºul uunei nnopþi aagitate.

De ddragosteZdenka BBecker ((Cehia)

Despre vveºtejire nniciun ccuvânt nici dde ccãinþã ffaþã dde rridurilece nne bbrãzdeazã cchipul oaspete ssã ffii lla ffestinulcu mmasa aaºternutã cceremonios mireasmã dde ffoamescãldatã îîn llumina llumânãriimireasmã dde ffoameunul ffaþã dde ccelãlalt

CãutareVerónica AAranda ((Spania)

Eu ccãutam îîn ttrupul ttãu gghirlande, ddin ssete,cãrarea ppomilor dde rrodii, rrevizitaþide vveveriþe ccenuºii, dde pprin ttãceriun aapus ooarecare, vvioriuºi-aacea ddecizie ppe ttermen sscurtcare pporneºte, mmeditând, lla ddrum.

AcvilaGermain DDroogenbroodt

Corbiiii zzboarã îîn sstolurii acviila zzboarã ssoliitar.

Luchino VVisconti

Atât dde aaproape dde ccerzboarã aacvilasingurãca uun ppoetrãbdãtor aaºteptândsosirea ccuvântuluipânã ccând ppana, îîn ssfârºit,zgârie ccâteva lliniiîndoindu-sse îîncãde rrostulde zzãdãrniciaspunerii pprin ccuvinte.

Cãrþi ººi aautori

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 22019 2233

Al ddoilea vvolumal ppoetei, caresemneazã aici Elena

Chiþimia-Armenescu, apãrutla Editura Albatros, Bucureºti,1996, conþine o neaºteptatã,

radicalã schimbare de ton. Aceasta poate fi inter-pretatã ca o rupere decisã de starea de spirit imediatanterioarã sau, mai degrabã, ca o continuare în altãpartiturã a aceleiaºi bucãþi, a aceleiaºi compoziþii,care este lirica scriitoarei, luatã în ansamblul ei. Caîntr-o simfonie în care dominã mai întâi acordurilenãvalnice, tumultoase, ruperile de zãgazuri, sugestiade ape cãzând frenetic, implacabil, în cascade,pentru ca dintr-o datã totul sã se potoleascã ºisã ne inunde auzul cu desãvârºire altfel de acorduri,unele tânguioase, îmbibate de mâhnire reþinutã, ºiaici dintr-o datã tonalitatea generalã este a bruºteicuminþiri, a potolirii complete ºi realizate în registrecomplexe, diferite, dar toate purtând aceeaºi marcãemblematicã. De remarcat aici cã fiecare volumal Elenei Armenescu are o dominantã de bazã,identificabilã permanent în ansamblul cãrþii ºi mereudistinctã de perspectiva întâlnitã în una sau altadintre celelalte plachete ale sale. Aceasta trebuieconsideratã drept o trãsãturã pozitivã, expresiefiind a unui refuz al stereotipiei, dar ºi o adecvare deesenþã la o perspectivã de fond, existentã în cutarevolum, privit de autoare ca o entitate distinctã, unitarãºi credincioasã în sine unei anume stãri lãuntrice,traduse în stihuri. Aici spectacularul, freneticul dinplacheta de debut este estompat în curgeri înþeleptede versuri, care parcã ar fi concretizarea unei bruºtematurizãri, a unei bruºte îmbãtrâniri chiar, a uneiadecvãri la vârsta realã a scriitoarei. Aceasta devineparcã în versuri aidoma acelei imposibil de uitatprinþese manciuriene din faimosul roman din anii ’30ai secolului trecut, Orizont pierdut, de James Hilton,care ºi-a pãstrat frãgezimea trãsãturilor de când seafla într-un tãrâm dãruit de Dumnezeu din MunþiiTibet, unde ea fusese adusã cu atâta amar de vremeîn urmã ºi, coborând de acolo, anii pe care-i aveaîncepeau sã-i iasã din ce în ce la ivealã pe chip.

De aaceea, ttot cce eeste aaparent spectacularîn aceastã poezie se aflã sub semnulresemnãrii, al unui déjà-vu, al unei oboseli

existenþiale, al unei lipse de surprindere a tot ºi atoate, al imposibilitãþii instalãrii stãrii de ºoc în faþaa orice ar vedea, simþi sau presimþi eul liric, aceastachiar dacã la atingerea degetul nevãzut al Demiurgului,acest eu se trezeºte întregindu-se ca un cerc, apoi cao sferã transparentã în care s-a turnat apã ºi peºtiiimperiali o colindã. Perspectiva feericã conþine oadulmecare a mira-colului, dar totul este perceputparcã cu lehamite, ca un medicament nemaipomenit,care nu mai va sã îºi facã efectul. Nici trecerea sprecompleta spiritualizare, nici intuirea alunecãrii spreParadis din Infern, întrucât sfinþenia în mijloculpãcatului e stârnitoare a inocenþei zãcânde în fiinþalãuntricã, nu provoacã o stare extaticã. ªi chiar dacãs-ar produce prin extincþie o trecere „printr-o livadãînfloritã-n Adevãr” (splendidã imagine), o inhibiþiesubstanþialã a accederii spre bucurie rãmâne, cumrãmâne aceeaºi inhibiþie în producerea unei stãride sfâºiere lãuntricã, de groazã existenþialã, cumpersistã acelaºi calm în care tot ºi toate se îneacã,deºi „moartea vine surâzând/ vine vântul scheu-nând”. Versurile din Regatul ascuns urmeazã custricteþe poveþele eminesciene din Glossã. Eul liricacum nu sperã ºi nu are teamã. Crusta de gheaþã sesparge totuºi ºi o primãvãraticã apã inundã universulliric, atunci când se aduce slavã capodoperei artei

inegalabile, exprimate printr-un monument ridicat deom, care, aºa cum spune Virgilius, va sã fie impene-trabil în faþa cancerului timpului. Versurile pe carele citez acum surprind într-un mod mãreþ mãreþia,sunt un amestec de epopeic ºi serafic, de tumultºi ºoaptã: „Din mulþimea poemelor,/ Unul/ Se înalþã,dintr-o datã lângã mine,/ fãrã dorinþi,/ strãveziu…/parc-ar fi/ o tãcere-n amurg sau/ ºoaptele unui Zeu/când porunceºte apelor/ sã schimbe cursul/ sauzãpezii/ sã reînvie visul alb pe trupul mãreþiei”.

De citat sunt ºi poeziile Împletitã în toate,Aºteptând, precum ºi altele. Mã mulþumesc aici sãmai arunc doar o succintã privire analiticã asupracompunerii Gând de februarie. Gãsim aici o foartepersonalã viziune a presimþirii unui apocalips îmbibatde tonalitãþi feerice (iatã cã în poezie se poateorice!), o presimþire, aºadar, nu a dezagregãrii,ci a miracolului, care vine, în conformitate cu tona-litatea generalã a cãrþii, prea târziu, ca un elixirturnat într-un trup invadat ireversibil de otravã.

Volumul uurmãtor (ca ºi cel ce îi va succedaacestuia, Memoria statuilor), Exodul iubirii,este semnat tot Elena Chiþimia-Armenescu

ºi a apãrut la Editura Semne, Bucureºti 1998. Carteaeste dedicatã „soþului meu, doctorul Eustaþiu Chiþimia,fost deþinut politic, ºi tuturor celor care au trãit ororilecomunismului” ºi beneficiazã de o inspiratã prezen-tare, pe coperta a IV-a, a lui Pan Vizirescu, pe careîl identificãm ca atare doar dupã semnãturã, dinpãcate cam greu descifrabilã. Am sã întocmescun ºirag de stafide mai vibrând-strãlucite din stafideledin acest cozonac: „colþii fiarei/ s-ar înfige pãtimaº,sfârtecãtor, în oftatul meu”; „suspinele, gemetele/zidul alb/ din visul copilului orfan/ pasãrea otrãvitã/fântânile secate/ turme, cirezi, luptãtori/ într-un lung,nesfârºit/ convoi de schelete”; „Mâna nevãzutuluitimp/ sfios/ întoarce fila mileniului!”; „amãnunteleplânsului/ detaliile dezastrului”; „miezul copacilor/impasibil/ inele în clocot ascendent/ numãrã anii”;„abisul coboarã/ în marea Catedralã/ a rãnilortimpului”; „La ora când pãsãri uriaºe/ desferecã/Uºile, magicele uºi prea înguste/ sã poatã treceprin ele/ umflatã desfrânarea veacului”; „Greºelile/flãmânde pãsãri de pradã/ stau deasupra noastrã/gata sã coboare în picaj/ pregãtite sã ne ia-nstãpânire”; „Putere a întunericului/ (…) aruncãnãmolul puturos al mâniei/ în hotarele luminii.”

Toate aceste versuri, adunate aici într-un florilegiu,tocmai pentru a li se percepe la cota înaltã de intensi-tate pe care o au, fiecare dintre extrase în parte ºi,mai ales, prin însumare, parfumul rãzbãtãtor ale cãruiunde olfactive nu sunt lipsite de sugerarea unor adierifetide, emanate de un cadavru baudelairian, atotgâl-gâind de trimiteri în direcþia putreziciunii, a dezagre-gãrii simfonice, alternativã hâdã a lavei incandescen-te, curgânde, a unui vulcan, transcriu în viziuni, aicigalopant-panoramatice, aici solemn-concise, dincolocu unduiri de psalm, o viziune a apocalipsului, unaînsã deloc terifiantã, cãci monstrul e privit în faþãcu impasibilitatea medicului care este poeta, sfidattocmai prin descriere calmã a unei esenþe înfricoºã-toare (percepute ca atare ºi din perspectiva unuiparnasianism vag). Aceastã netulburare de spiritne aminteºte de San Francesco d’Assisi, carene vorbea despre „nostra sorella Morte”.

Piesa de rezistenþã a plachetei este Reîntoarcere,în care apocalipticul nu mai este resimþit ca atare,hâdul, apãsãtorul nor negru cedeazã locul unuia alb,ce se rãsfaþã în faþa Soarelui ca un prunc adormit cuo expresie surâzãtoare. Cu alte cuvinte, tonalitãþiledodecafonice, infernale, cedeazã locul unora

paradisiace, aerul îngheþat al Nordului este alungatde un vânt dãtãtor de bucurie, de viaþã, de oreinstaurare a puritãþii, vindecãtoare de rãni lãuntrice,obsesii, porniri spre rãu ºi presimþiri negre. De laaceastã ultimã poezie discursul liric curge parcã fãrãsincope spre Dictatura iubirii, volum unitar, omogen,cu, aº spune, o personalitate distinctã (cum suntadesea cãrþile Elenei Armenescu: fiecare dintreele are o dominantã de bazã a viziunii, a zonei deinspiraþie, a tipului de întrupare a programului liric,a tipului, în sfârºit, de versificaþie, iar aceasta este,repet, o particularitate cu deosebire meritorie aacestei creaþii lirice, arãtând cã autoarea are mereualtceva ºi altfel de spus, astfel ferind poezia, dacã nude inegalitãþile imposibil de trecut cu vederea, oricumde monotonie, stereotipie, autoplagiat). Cartea esteevident superioarã celei anterioare ºi una dintreconsecinþele acestui fapt este cã nu decupareade fragmente revelatorii este recomandabilã pentrucomentariu acum, ci privirea compunerilor ca untot aflat sub o efigie comunã. ªi aici se observã cãplacheta se înscrie ca o replicã la cea anterioarã.Tonalitãþilor întunecate li se substituie unele azurii,concretizate în mãrturisiri ale invaziei calmului solar.O trãsãturã definitorie este aceea cã poemele au ocurgere galopantã, bucuroasã, a stihurilor, pe de-oparte, pe de alta, sunt aºa-zise naraþiuni unde epiculeste încastrat în liric, ca o picturã în ramele unuitablou, ca o insectã atârnândã pentru eternitatede un ac cvasi invizibil. În acest fel, aflãm cã pescariitaie felii de infinit, atingerile sunt sacre învãluiri aleamurgului, când haitele lupilor stau în pândã târâtã,ori o fatã despletitã se prinde de spatele muntelui.Aºa-zisa derulare epicã din aceste viziuni este înrealitate o rafinatã definire a înseºi esenþei lirismului.Ceea ce urmeazã e o completare a acestei definiri,realizatã prin scuturarea de epic, într-un act decontemplare a unei deschideri orbitoare spre inimapalpitândã a Paradisului însuºi: „Ard munþii! Murmu-rând fascinaþi/ rezemaþi de sublimul frumuseþii/încremeniþi/ rãmânem tãcuþi unul lângã altul/lãsând sã ne inunde înaltul.”

Înaltul eeste îînsãºi îîntruparea cunoaºterii poetice,ce îmbibã eul contemplator de fericire, atuncicând are în faþa sa munþii, care ard în himerice

cupe strãlucitoare sub dragoste astralã. Poetasugereazã de minune cã este vorba de imaginaþie,din moment ce munþii ard în himerice cupe, dar lafel de bine ne inculcã în conºtiinþe cã nimic nu e maireal decât himera viziunii, decât imaginarul hrãnit deproiecþiile binecuvântate ale devenirilor în spirit. ÎnMagia lacului azurul capãtã vâscozitatea, densitateamateriei, pentru a adeveri astfel mai pronunþatsublimul spiritual ireductibil, iar în locurile unde aceipescari, de care am amintit deja, îºi aduc în undiþãfelii de infinit, aflãm un tezaur rãmuros al sãlciilor,termenul „tezaur” sugerând de minune o proiecþiesolar-diamantinã. Spiritualizarea invadantã capãtãgraþii de curgeri netulburate, de acorduri ale Glorieilui Vivaldi, într-o tonalitate mai aºezatã, specificfemininã. Aici totul este o desprindere de materie,pentru a se ajunge la cufundarea în luminã, conceptcare dintotdeauna se confundã cu albul, doar cualbul. Ca de obicei, la aceastã autoare, punctulculminant e de gãsit cãtre sfârºitul cãrþii, anume, înmemorabilul poem Paradoxul trãirilor, în care epiculeste înecat complet în liric, fapt perceptibil în final.Poemul este o viziune a întregului indestructibil altuturor celor care sunt în lume, acest adevãr fiindconcretizat prin mântuirea spiritului prin materieºi al materiei prin spirit.

Note ddespre ppoezia Elenei AArmenescu

Victorr AATANASIU

Un aaltul, dde ppe ppagina eelectronicã de prezentare a lectorului universitarGabriel Hasmaþuchi, meritã citat în context: „Dacã din inima temeiuluiexistenþei noastre lipsesc adevãrul, dragostea ºi credinþa, tot ceea ce

spunem ºi facem este un simulacru didactic. Aºadar, actul pedagogic, dacã nuse fundamenteazã pe «valori veºnice» (D.D. Roºca), poate fi considerat nul.” Curiscul de a fi eliminat – ca tânãrul Seneca ori, tot figurat vorbind, ca un Socratepentru smintirea tinerilor în bine, cu înþelesul diacronic al nebuniei în Hristos – decontemporanii terorismului ideologic ce impune anomalia drept lege în care trãim,poetul Gabriel Hasmaþuchi judecã strâmbãtãþi ºi afirmã adevãruri; portretulcontemporaneitãþii, fãcut de el – o oglindã spartã cu fruntea: „Cine ajunge primul,/

cine pune mâna primul pe armã,/ cine loveºte letal din prima/ cu sau fãrãargument/ este învingãtorul.// Socrate e mut” (p. 35).

A fi împlinit ca om în normalitatea domesticã fãrã surogate îi este poetuluiHasmaþuchi suficient ºi sublim, atât pentru existenþa de zi cu zi, cât ºi pentrupoesie: „Cui îi pasã de tine?/ Cui îi pasã de mine?/ Strigãm Adevãrul, strigãmBinele, strigãm/ Frumosul:/ niciun rãspuns./ Idei fãrã raþiune/ ºi fãrã suflet [...]Dincolo de toate acestea,// iubirea din inimi curate/ se încãpãþâneazã/ sã rãmânãnealteratã” (p. 33). Cartea cu Noduri ne conecteazã la speranþa unui viitordezirabil: „Desculþi ºi fãrã teamã/ intrãm în viitorul ce ne pãtrunde/ în inimi/ca în locuinþa unor prieteni” (p. 13).

Cãrþi ººi aautori

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 220192244

Suntem îîn llabirint. Nu captivi ºi nici urmãriþi/vânaþi de Centaur. Suntem cãlãuziþi deumbra lui Mefisto. De fapt, labirintul este,

cum ºi-l imagineazã Nicolae Breban în Viaþa mea(Editura Polirom, Iaºi, 2017), un triaj, adicã o iniþiereîn supravieþuire, prin care, obligatoriu, trebuie sãtrecem în cãutarea non-ficþiunii intelectualului prinsfatal, definitiv, în istorie. Oricât ar pãrea de dificilsisificul „periplu existenþial” (p. 7), autorul, aflat într-otemporarã crizã de identitate, ipostaziindu-se într-unmãrturisitor profund, vine sã ne demonstreze, întermenii lui Roland Barthes (Romanul scriiturii,Ed. Univers, Bucureºti, 1987, p. 52), cã „literaturanu e decât cadavrul” limbajului utilizat, evident, pentrufacerea/desfacerea scriiturii. Deºi, în esenþã, estedeparte de a fi un jurnal, Viaþa mea, prin travaliulepic ce-l sugereazã, este romanul unui eu dedublat,aflat în oglindã, atras de mirajul celuilalt. Deaceea, probabil, obsedat de fantasmele obiec-tivitãþii, Nicolae Breban dã construcþiei epiceformã de cerc, unde „biografemele” sunt antrenateîntr-o ireversibilã miºcare în care „axul ficþiuniimele este într-o oarecare mãsurã fals” (p. 44).

„Trãiristul”, adicã Nicolae Breban, spirit adamicºi lucid fiind, nu-ºi teoretizeazã, nici nu-ºi roman-þeazã viaþa, preferã sã ne-o prezinte ca pe ooperã, sã o lase, desigur controlat, sã curgãraþional. Acest lucru nu trece neobservat la lecturacãrþii. Fascinaþia rememorãrii, a confidenþei sin-cere, a „biografiei ideilor”, cum se exprima PaulAmbroise Valéry, ne oferã un spectacol-ºoc,senzaþional, în care mãºti ºi oameni se perindãca într-un carnaval, bineînþeles, dupã ce îºi joacãrolul conferit de autor cu o plãcere savuroasã,explicitã.

Acesta, cât de paradoxal ar pãrea, nusubmineazã în niciun moment al multiplicitãþiiamintirilor ideea de literaturã, pur ºi simplu(re)creeazã lumea „aºezatã pe margineadrumului”, asumându-ºi diacronic ºi programatictrecutul. Ceea ce impresioneazã în Viaþa mea estefaptul cã marele romancier care este, în pofida„delirului” unor contestatari, Nicolae Breban, cuo vivacitate aproape ieºitã din comun, cultivã, fãrãniciun fel de teamã (teama de a deveni ficþionar,teama de a poza în victima avatarurilor istoriei, teamade apocrifie ºi absurd), le debors ºi le dedans, casã folosim termenii lui Georges Gusdorf. Pendulareaauctorialã între o lume ºi alta relevã puterea deimaginaþie, imaginarul, dacã vreþi, al „unui constructorde lumi epice” în care, dupã Nietzsche, filosof atâtde des citat de autor, „trãirea-tip […] revine mereu”,conferind memorialului un sens cert în valorificareatimpului trecut ºi a timpului trãit. Evident, NicolaeBreban nu se aflã, proustian vorbind, în cãutareaacestora, cum lãsam sã se înþeleagã ºi mai sus, leinterpreteazã, le actualizeazã dimensiunea ºi, ceeace este mult mai stimulator, le retrãieºte: „Timpulîn acei ani ai noºtri – mãrturiseºte memorialistul –era de-o densitate unicã, noi, cei vitali, nepãsãtoriºi nebuni ºi care fãcuserãm un pariu aº zice…usturãtor, dar ºi straniu cu destinul, deoarece visamnu numai o carierã, dar ºi o artã de vârf, veritabilã,rezistentã, adicã mare, într-o þarã prinsã într-untaifun magnific, o tornadã istoricã ce ne smulsesedin rãdãcini nu numai copacii, stâlpii ºi acoperiºurile,dar ºi strãmoºii, valorile, tainele noastre cele maisfinte, icoanele originii noastre” (pp. 182-183).

Introspecþiile ooperate, aducerea în prezenta unor ani deopotrivã de tumultuoºi ºi plinide secetã (nu de dogmatism intelectual, cum

s-ar mai putea spune gândindu-ne la licenþioasa„Siberie a spiritului”!), recuperarea lor, impun unmod riguros de deconstrucþie, fie ºi provizoriu, aconceptului de realitate. Respectiva transgresiunetrãdeazã, dincolo de „de-temporalizarea” poveºtilornarativo-biografice, un om sensibil, vulnerabil, darputernic, conºtient de istoricitatea clipei trãite. Rezultãcã descrierea anumitor „coduri”, în aparenþã urmatede un fel de pretext în discursul inaferabil ºi „genetic”,nu poate exclude abisalitatea vieþii „diegetice”, prindefiniþie, standardizatã/arhitectonizatã astfel încât sãdea în întregime sens mitului Creatorului înghesuit

„într-un vis pe care, vrând-nevrând, trebuia sã-ltrãieºti ºi care ne-a convins cã nu rareori, în exis-tenþa socialã, oniricul, fantasmele bine organizateºi susþinute manu militari, dar mai ales prin frazece ne cad precum grindina din difuzoarele radiouluisau al megafoanelor de pe strãzi sunt mai puternice,mai decisive decât... raþionalul, bunul-simþ sau decâtvalorile vechi ºi acceptate?” „A trebuit – îºi continuãconfesiunea Nicolae Breban – nu numai sã credem,dar a trebuit sã arãtãm ºi entuziasm ºi cine era atâtde stângaci încât nu era în stare de a-l produce,acest ciudat ºi original entuziasm era pe datã izolatºi exclus nu numai din societate, dar ºi din memoriatuturor” (pp. 169-170).

Accentul expres pus pe incursiunea dinlãuntrucãtre exteriorul realului reprezintã o probãperemptorie, verosimilã, a ceea ce Umberto Eco

(Lector in fabula,Ed. Univers, Bucureºti,1991, p. 178) numea„construct doxastic”care, deºi revendicão lume ficþionalã,îºi etaleazãcorespondenþelecomune pe care leare cu „lumea realã”,situatã în înveliºulepic al textului, nuºi „pe drumul spre”,cum ne orienteazãspre altã direcþieacelaºi estetician.

Devine ffoartecomplicat,odatã

pãtrunºi în labirintulcircular, palimpsestic

al lui Nicolae Breban, sã te pronunþi, clar ºi prompt,asupra pseudo-simulacrelor generate de „verbo-centrismul ingenuu” (Umberto Eco, Trattato disemiotica generale, Milano, 1975, p. 286) al„personajelor” sale, aduse în prim-planul dialoguluicare, fãrã a se erija în figuranþi ai istoriei, le confirmãtotala adeziune la o logicã vãzutã ca o fatalitate aunei filosofii pe cât de abrutizantã pe atât de atractivãpentru destinul individului. De aici, concluzia, fireascãde altminteri, cã labirintul-cerc al lui Breban, „creatorde ample fresce epice”, nu are capacitatea de a semetamorfoza în „capcanã textualã” (U. Eco, Lectorin fabula, op. cit., p. 196), întrucât, fiind marcat de„singura mea viziune asupra existenþei, pe care amîmpodobit-o cu tot atâtea personaje, istorii, scene,dialoguri, sentinþe ºi descrieri, încercând sã mãconving eu însumi nu cã acestea sunt adevãrate ºiexistã, sunt reale, ci cã eu însumi exist; cã, în sfârºitsunt, de ce nu?, «semnelor vremii profet», cum ospune Eminescu…” (pp. 389-390), ci într-o oglindãmagicã, din care rãzbat la nesfârºit vocile lumii,„sã nu uitãm, în care s-au descoperit scrisul, logosul,ca ºi o anume mãreþie umanã, iscãlitã cu caravanede siluete fascinante de zeii-regi, de taurii-zei saude gravi ºi înalþi arhierei ai unor divinitãþi carene dãruiau intimitatea cu Posibilul!” (p. 218).

Viaþa mea, privitã din acest unghi, este unreflex provocat estetic, datoritã cãruia paradisuleste întemeiat biografic ºi epistemologic în scopulproiectãrii în viitor a amintirii unui timp istoric. Sãnu ne iluzionãm, însã, Nicolae Breban nu-ºi priveºteprintr-un glob de cristal viaþa, ci, mai ales, când cadevictimã propriului sãu labirint, o reconstruieºte fãrã caaceasta sã fie copia celei destinate, dupã obsedantuldeceniu, irosirii. Nu ne-am propus sã extragem dintextul autobiografic în discuþie amãnunte despreodiseea-apendice a destinului sãu, este suficient,presupun, sã subliniem cã scriitura „poartã deopo-trivã alienarea Istoriei ºi visul Istoriei” (R. Barthes,Romanul scriiturii, op. cit., p. 67).

Tehnica inserþiei dezvoltã, sub imperativul euluibiografic, mecanismele unui proces axiologic detrans-scriere artisticã a emoþiilor convertite, orices-ar spune, în actul creator. Viaþa naratorului nupoate fi separatã de operã, indiferent de forma

în care aceasta este creatã,dar, vasãzicã existã un dar,este regânditã ºi literaturizatãastfel încât sã capete statutde operã ºi sã nu permitãhaosului sã domine peste universul spiritual-fiinþialal cãrui centru este el, omul-artist, cel care acum,„în amurgul existenþei” (p. 138), îºi acceptã (nietzsche-ian!), condiþia de muritor atoatevãzãtor. Eliberându-nede prejudecata cã Nicolae Breban ar interpreta tre-cutul doar pentru a reînvia „stãrile sale de veghedeosebit de intense” (Principii ale criticii literare, Ed.Univers, Bucureºti, 1974, p. 179), necesare rememo-rãrii „cu multã uºurinþã a o parte mai mare a trecutuluisãu […] chiar dacã faptele sunt foarte confuze”(Idem, p. 180), sã fim de acord ºi sã acceptãmideea cã „lumea mea de atunci, în ciuda atâtor maridiferenþe de climat istoric european ºi de mentalitãþi,e, în fapt, aceeaºi cu cea de azi. […] Da, ce sãfacem, dupã cum vedem, este aceeaºi lume!” (p. 49).

Nicolae BBreban eeste cconvins cã „Niciunde,ca într-un labirint existenþial, simþul auto-critic nu se revoltã contra ta cu o vigoare

mai nemiloasã, totul se falsificã din ceea ce ai lãsatîn urmã, imagini ºi voci, chiar ºi figuri dispreþuitealtãdatã de inºi profitori ºi insolenþi fãrã mãsurã seumanizeazã oarecum, vina sau vinile tale se mãrescfulgerãtor, îþi devii iute o auto-victimã. Singura teamãde care scapi în labirint este, probabil, vecheaatracþie a sinuciderii, deoarece acolo, în acelecoridoare, izbindu-te de pereþi falºi ºi mereuasemãnãtori, hrãnit de speranþe care-þi râd batjo-coritor în faþã ºi hãrþuit de tirania crescândã aregretelor ce seamãnã tot mai mult cu neputinþeleunui biet copilandru pierdut într-o pãdure bruscanimatã ºi totalitarã, sarcasticã – da, acolo nu trebuiesã te mai preocupe momentul ºi felul unei posibileºi cândva, mai ºtii, a doritei salvãri totale, cea a uneisinucideri bãrbãteºti, deoarece aici zeul labirintului seva ocupa cu rigoare ºi simþ al mãsurii ºi al unei bune,inspirate, torturi de propria ta moarte. Ceea ce amnumit labirintul existenþial are ºi meritul, în plus,de a te salva de ceea ce numim ratare ºi de stafiaei, deoarece el, labirintul ºi fiinþa sa se vor ocupasã dispari înainte de a fi fost!” (pp. 143-144).

Suspecta, provizoria claustrofobie a memorialis-tului nu afecteazã desfãºurarea, dupã I.A Richard(Idem, pp. 187, 196), imagisticã, a reflecþiilor, ci oadapteazã emoþional. „În textele magistrului meuNietzsche – îºi continuã confesiunea Breban – i-amgãsit ºi justificarea acestei noi ºi izbitoare, ciudateirealitãþi ce-mi invadase existenþa încã înfãºuratã deaburii adolescenþei, singurãtatea ca o armã, un scut,poate, mai ºtii, ca un semn al unei anume dreptãþiintime” (p. 151).

Asemeni lui Gabriel Garcia Márquez (cel dinToamna Patriarhului), Nicolae Breban îºi încifreazãbiografia ºi o transferã, în fraze luxuriante, cuîntortocheri sintactice copioase, din conºtiinþa uneicolectivitãþi, când stabilã din punct de vedere etico-psihologic, când în derivã prin imperiul unor arhetipuriuºor de sesizat, în cea a singurului personaj al cãrþiiViaþa mea, care este însuºi autorul. Se destãinuieºteBreban: „În mãrturisirea de faþã, numitã carte, descriufaptele ºi chinurile prin care am trecut eu, acel euschimbãtor, fugace ºi multiplu care am fost ºi careîncã sunt, pentru a ajunge, cum se spune, scriitor.Acum însã, în ultima vreme, mi-am dat seama cã,în fapt, voiam sã stãpânesc mai deplin, mai sigurºi mai expresiv, cum se spune, acest cuvânt scris,prins ºi articulat în fraze, capabil sã ne împingãºi sã ne salte nu numai din bolboroseala gâtlejuluianimalic, dar ºi din bolboroseala ºi confuzia pelticãa intelectului nostru, de care ne arãtãm adesea atâtde mândri ºi care de cele mai multe ori se aflã ladistanþe remarcabile, cosmic adesea faþã de intenþiileºi de visatul nostru adevãr. Atunci când ni se parecã un fior din adâncuri, numit inspiraþie sau, mai bine,presimþire, ne ºopteºte o altã istorie, un alt fel dea ne apleca asupra lucrurilor din jur, o altã privirepentru animalele care mârâie ºi ne scâncesc lapicioare, o altã mânã mai fermã ºi mai blândã pentruhotãrâri ce-ar trebui sã facã luminã.

Prin llabirintul mmemoriei, în ccãutarea ttimpului ttrãit

Fllorrian CCOPCEA

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 22019 2255

Recuperarea ddiasporei

Dramaturg ººitraducãtor, AAntonBibescu este

cunoscut mai ales pentruactivitatea sa îndelungatãîn diplomaþia românã dinperioada interbelicã, cureprezentanþe la Paris, Londra,Washington, Madrid. Nãscut

în 19 iulie 1878 la Paris, Anton Bibescu provinedintr-o veche familie de boieri români.

Tatãl sãu, Alexandru Bibescu (1842-1911), era fiulmezin al domnitorului Gheorghe Bibescu, poet, filologºi bibliofil pasionat, cu o colecþie impresionantã decãrþi rare, ºi al Zoei Mavrocordat, fiica adoptivã a luiGrigore Brâncoveanu, moºtenitoarea palatului aces-tuia, construit de Constantin Brâncoveanu în 1702.Din 1911, palatul a fost cumpãrat de George-ValentinBibescu, care l-a oferit drept cadou de nuntã prinþeseiMartha Lahovary, devenitã soþia sa. Martha Bibescul-a renovat ºi abia în 1927 a fost inaugurat. În timpulcelui de-Al Doilea Rãzboi Mondial, palatul a devenitloc de întâlnire al diplomaþilor aliaþi. În prezent,Palatul de la Mogoºoaia adãposteºte Muzeul de ArtãBrâncoveneascã, obiectiv turistic frecvent vizitat.

Mama sa, principesa Elena Bibescu, era fiica luiManolache Kostaki Epureanu, om politic, fost prim-ministru în douã rânduri, în Principatele Româneºi în timpul României Mari. Era apropiatã reginei-poetã Carmen Sylva, frecvent invitatã la palat,participa adesea la ºedinþele de spiritism organizatela Castelul Peleº. Se afla printre cei surghiuniþi deCarol I, în scandalul legãturii dintre prinþul moºtenitorFerdinand ºi Elena Vãcãrescu, fiind bãnuitã cãar fi contribuit la intrigile ce-l vizau pe principelemoºtenitor.

Anton Bibescu ºi-a petrecut copilãria ºi adoles-cenþa în casa mamei sale din Paris, pianistã celebrãcare a studiat cu Anton Rubinstein la Viena. A con-certat la Bucureºti ºi Paris alãturi de George Enescu,care o numea „vicemama” ºi îi datora lansarea saîn lumea muzicalã parizianã. „Mulþumitã admirabileifiinþe superioare care a fost principesa HeleneBibesco... mi-a fost cântatã Poema românã.”Era perioada când George Enescu debuta la Paris,în 1898, în cadrul Concertelor Colonne, cu suitaPoema românã.

Astfel, îîncã dde ttânãr, Anton Bibescu a avutprivilegiul de a cunoaºte ºi de a ascultaîn saloanele mamei sale mari compozitori,

precum Franz Liszt, Claude Debussy, RichardWagner, sau poeþi francezi, între care AnatoleFrance. De asemenea, participa cu plãcere la viaþamondenã din saloanele unde „se fãcea ºi se desfã-cea politica lumii”, ceea ce avea sã-i foloseascãîn activitatea diplomaticã de mai târziu.

Cu Marcel Proust a copilãrit, locuind pe aceeaºistradã dintr-un cartier al Parisului. Mai târziu,a publicat Lettres de Marcel Proust à Bibesco.Cumnata sa, Martha Bibescu, cãsãtoritã cu fratelesãu, George-Valentin, a publicat romanul Au balavec Marcel Proust (1928).

Împreunã cu fratele sãu Emanuel, cu MarcelProust ºi Bertrand de Salignac-Fenelon, formeazão societate secretã, ceva asemãnãtor cu masoneria,cu un limbaj codificat – Marcel Proust era Lecram,Emanuel Bibesco devenise Ocsebib, Bertrand de

Salignac-Fenelon era Nonelef, iar Anton Bibesco eraTelephas. La o reuniune organizatã la Paris în 1905,de cãtre fraþii Anton ºi Emanuel Bibescu, are locprima întâlnire dintre Martha Bibescu ºi MarcelProust, apoi cea din 1911, la balul „Intrasigent”,urmatã de altele evocate în cunoscutul romanepistolar, eseistic ºi autobiografic Au bal avec MarcelProust, care ajunge într-un an la ºapte ediþii ºi esteconsiderat cea mai importantã scriere a autoarei, princare recompune un portret literar semnificativ al unuiadintre cei mai importanþi scriitori ai secolului XX.

În Oltenia, la Corcova, judeþul Mehedinþi, nudeparte de Turnu-Severin, Anton Bibescu avea omoºie de peste douã sute de hectare de viþã de vienobilã, care a devenitlocul sãu preferat, dar ºide cãtre Martha Bibescu,pentru petrecerea vacan-þelor. Întrebat odatã decontele Herbert Asquith,viitorul sãu socru, ceavere are, i-ar fi rãspuns:„Ca sã vã faceþi o idee,Orient Express-ului îitrebuie o zi sã treacã prinmine”. În acest loc ºi-agãsit inspiraþia ºi MihailSebastian, care avea înacea perioadã domiciliuforþat, dar unde a scrisºi cunoscuta sa piesã deteatru Steaua fãrã nume.

Corcova eera îîndrãgitã ºi de Marcel Proustcare, când Anton Bibescu se afla la moºie,îi scria cu nostalgie: „Nume dragi, ca acela

de Corcova, îmi erau atât de familiare ºi de apropiateca Senlis ºi de o mie de ori mai dragi decât Bonnelles,ºi tremuram întruna sã nu le vãd în vreun comunicatºi mã învinuiam cã nu cunosc îndeajuns ºi altele pecare trebuie cã le voi îndrãgi ºi care sunt, poate,cunoscute prin amintiri de-ale lui Emanuel, de-aleprinþesei Bibescu. Cât de mult îmi sunteþi în inimãîn clipele acestea!” La Corcova, Anton Bibescuprimea oaspeþi de seamã, oameni politici, artiºti ºiscriitori, printre care ºi pe Mihail Sebastian, care îlmenþioneazã în Jurnal 1935–1944 (publicat în 1966).

În 1945, înainte de a pãrãsi definitiv þara, cuprilejul morþii lui Mihail Sebastian, Anton Bibescuscrie câteva Amintiri pe care le publicã în revistaProvincia din Turnu-Severin: „Sebastian era dintreprietenii aceia care ºtiau sã-ºi împãrtãºeascãdurerile, dar ºi bucuriile, fãcându-le astfel maiadevãrate. Sebastian nu mai este. Elizabeth, pre-zentã pentru mine, e totuºi absentã. Corcova meaiubitã e pe cale sã disparã ºi eu plec. N-am fãcutrãu sã-mi comand sicriul.”

Anton Bibescu trece ºi prin momente dramatice:mama, fratele ºi soþia se sting din viaþã în jurul vârsteide 40-50 de ani. Fratele sãu Emanuel se sinucideprin spânzurare; soþia îi moare la numai 48 de anide pneumonie, fiind înmormântatã în cavoul familieiBibescu din grãdinile palatului de la Mogoºoaia,dãruit de George-Valentin Bibescu soþiei sale,Martha, pe care Anton o ajutase sã se întoarcãîn Franþa dupã exil. În 1948, conacul ºi moºiaau fost naþionalizate, la fel ºi bisericuþa ridicatãîn 1785 ºi adusã pe moºie în 1910.

Cu timpul, Anton Bibescu a devenit parte dinaristocraþia francezã, spre care aspira ºi MarcelProust, care îi datoreazã în mare mãsurã publicareaoperei sale. Într-o scrisoare, acesta mãrturisea:„Numai Antoine mã înþelege”; „Antoine e cel maideºtept dintre francezi”, considerându-l „ºarmant” ºisingurul sãu confident. C.D. Zeletin susþine cã fraþiiAnton ºi Emanuel Bibescu au avut un rol importantîn geneza romanului În cãutarea timpului pierdutde Marcel Proust.

De tânãr, Anton Bibescu intrã în diplomaþie, maiîntâi ca secretar al Legaþiei Române din Paris (1904),apoi al Legaþiei Române din Londra (1911). Atuncia cunoscut-o pe Lady Elizabeth Asquith, care i-a

devenit soþie. Continuã cariera diplomaticãîn SUA (1920–1926), ca ministru pleni-potenþiar, apoi în aceeaºi funcþie la Madrid.

Când deja era afirmat ºi cunoscut îndiplomaþie, Anton Bibescu a reuºit sã-ldetermine pe Marcel Proust sã intervinã pelângã redacþiile marilor cotidiene europeneîn favoarea unei imagini bune despreRomânia. În corespondenþa dintre cei doi,Proust îi punea întrebarea: „Va ºti vreodatãþara dumitale ce ai fãcut pentru ea?”

Anton Bibescu nu avea o relaþie bunãcu Nicolae Titulescu, pe care îl acuza deafinitãþi pro-ruse. La rândul sãu, Titulescuîncerca prin toate mijloacele sã obstruc-þioneze încercãrile lui Bibescu de a crealegãturi diplomatice între România, MareaBritanie ºi Statele Unite.

În 11919, AAnton BBibescu se cãsãtoreºte cuElizabeth Asquith, fiica lordului de Oxford,fost prim-ministru al Angliei în timpul Primului

Rãzboi Mondial, femeie frumoasã, „scriitoare lamodã”, comparatã uneori cu Virginia Woolf. Cere-monia, care a avut loc la Catedrala St. Margaret’sWestminster din Londra, a fost consideratã cel maiimportant eveniment social londonez din acel an,cu participarea unor personalitãþi din lumea politicã,socialã ºi culturalã a Angliei, printre care ReginaMaria a Marii Britanii ºi scriitorul George BernardShaw. Ulterior, prinþul declara cã prin aceastãcãsãtorie încerca sã contribuie la consolidareaPrincipatului valah prin alianþe occidentale.

Opera lui Anton Bibescu este relativ restrânsã,fiind constituitã în special din comedii de salon jucatepe scene pariziene, dar ºi de cãtre Teatrul Naþionaldin Bucureºti, cu distribuþii de primã mãrime: ElviraGodeanu, Ion Manolescu, Gheorghe Storin. Defiecare datã când termina o piesã, Anton Bibescui-o dãdea lui Marcel Proust s-o citeascã, aºteptândcu înfrigurare verdictul acestuia. Piesele sale – LeJaloux (1904), Laquelle (1930), Quator (1930), Monhéritier (1931), Redemming Bessarabia (New York)în care pledeazã pentru drepturile românilor asupraacestui teritoriu – au fost jucate la Bucureºti ºi pemarile scene occidentale, Paris, Londra, New York.Una dintre piesele sale, tradusã în limba englezã,Ladies All, a avut 140 de reprezentaþii la TeatrulMoresco pe Broadway. Traduce în francezã dinscriitorii englezi John Galsworthy, Le domaine(Paris, 1922), ºi Noël Coward, Week End (Paris,1928).

Anton Bibescu a încetat din viaþã la Paris, în 1951.

Anton BBibescu, sscriitor ººi ddiplomatFllorrea FFIRAN

Atunci ccând aam pputerea ººi bbãrbãþia dde aa cconstata, în sfârºit, cã ceeace mi s-a dãruit, nu atât limba grãitoare, ci cuvântul scrijelit pe piatrã,pe piele de animal sau pe hârtie, a fost, s-a iscat pentru a putea ieºi

din mine, cu adevãrat, tot mai des, mai iute, mai decis, puterea de a-mi pãrãsimãruntele mele interese ºi scopuri care vor muri cu siguranþã cu mine, poatechiar ºi înaintea mea, ºi pentru a cânta ceva!” (pp. 155-156).

Timpurile narative se suprapun fericit peste timpurile mãrturisirii, se dizolvã,se contopesc, ca într-un joc postmodernist de oglinzi, fãrã a distorsiona „sensulmetafizic” (Jacquesc Derrida) al prezenþei în scriiturã a autorului-personaj,satisfãcut cã pânã la urmã arta este superioarã vieþii, chiar dacã uneori i seamputeazã, din cauze existenþialiste, sensurile împovãrate de fantezie ºi frumos.Nicolae Breban ºi-a propus, ºi a reuºit!, sã salveze valorile spirituale ale umanitãþiiîntr-o perioadã când în România demagogia încã mai este o virtute, un mital absurdului care nu poate fi conceput în afara cliºeelor/canoanelor estetice.

Dacã am lua în calcul preferinþa sa funciarã pentru reinventarea unei istoriimultã vreme captivã, condamnatã la cosmetizãri excesive, sau la tãcere, darºi o ambiþie hagiograficã de a dovedi, precum diaristul Julien Green, cã, totuºi,

„viaþa… e o carte”, am putea sã concluzionãm cã romancierul nostru nu numai cãîºi împrumutã vocea personajului literar, dar se ºi identificã cu el. Meditaþiile salereferitoare la spectacolul al cãrui unic actor ºi regizor este trãdeazã pe de o partepreocuparea lui permanentã de a-ºi promova continuu idealul de a fi în istorie, iarpe de altã parte de a face istorie.

Apariþia cãrþii Viaþa mea, aceasta raportatã la ficþiunile caracteristice genurilorliterare cunoscute, marcheazã un eveniment literar de excepþie pentru istorialiteraturii române. Nicolae Breban este un scriitor dintotdeauna, aºa cum s-aformat, aºa cum s-a visat. Prin urmare, itinerariul biografico-spiritual-nihilist prinlabirintul vieþii propus de Nicolae Breban este, înainte de toate, avatarurile uneicomunitãþi literare aflate, miraculos, într-o perpetuã ascensiune. De aceea, nugreºim afirmând cã Nicolae Breban rãmâne, orice s-ar invoca, înnoitorul literaturiiromâne contemporane al cãrui demon a „traversat prin deºert” spre a-ºi ocupalocul în „panteonul invizibil ºi înalt dominat al umanitãþii”. Fãrã îndoialã, Viaþamea poate însemna ºi istoria polemicã, nuanþatã, comentatã, a literaturii române,singura în mãsurã, instinctiv sau nu, dincolo de orgolii ºi interese, sã-ºi teza-urizeze valorile.

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 220192266

Cherchez lla ffemme

De-aar ffi ffost îîntrebat ccãpitanul Edward Grantdin ce neam se trage frumoasa lui fiicãMary, ar fi rãspuns semeþ: scoþian! De-ar fi

fost întrebatã acelaºi lucru ºi Marie Lavasseur, mamafrumoasei Mary, ea ar fi rãspuns cu superbie: francez.De-ar fi fost întrebatã Mary Grant (1819-1893) în ziuade 31 august 1847 care-i este þara ºi care neamul,ar fi rãspuns: sunt româncã din România! Era ziuaîn care la Plymounth, în Anglia, avea loc ceremoniareligioasã în rit anglican a cãsãtoriei sale cu tânãrulromân Constantin A. Rosetti, urmatã de cea în ritortodox la care mireasa trecea de bunã voie ºinesilitã de nimeni. Astfel s-a îmbogãþit Româniacu o fiicã iubitoare de neamul nostru cu asuprade mãsurã, cea care avea sã rãmânã în istoriaromâneascã chip de luminã, simbol de curaj înRevoluþia de la 1848, mamã a opt copii, primafemeie jurnalist din România, publicistã, editoareasãptãmânalului Mama ºi copilul (1865-1866), cola-boratoare la ziarul Românul fondat de soþul sãu,fondator ºi al Academiei Române, om politic liberal.

Peste mai bine de un secol, poetul GeoDumitrescu (1920-2004) înscria ºi el pe Piatra dehotar: Slav aº fi fost, de nu eram latin,/ latin aº fi,de n-aº fi fost ºi dac,/ dar a ieºit aºa: sã fiu român,/ºi eu cu soarta asta mã împac!// Mi-au dat ºi alþiisânge ºi cuvinte,/ nisipuri galbene trecurã-n zbor,/purtate-n vântul Asiei, fierbinte,/ sã-ngraºe primitorulmeu ogor.// ªi din Apus, din Miazãzi, venirã/ umanepulberi, umbre ºi lumini,/ cu bine ºi cu rãu mãvremuirã,/ pe toate le-am sorbit în rãdãcini.// ªi nu-inimic strãin – a' mele-s toate,/ dator nu sunt: plãtit-amcu prisos!/ cã tot plãtind uitucilor la rate,/ cuþitulmi-ajunsese pân' la os!// Dar am rãmas aºa cumscrie-n carte –/ priviþi-mã, ºi-o sã vedeþi uºor/ cãnu-s asemeni nimãnui în parte,/ deºi, ’ntr-un fel, vãsemãn tuturor.// Sunt bucuros de oaspeþi ºi prieteni;/deschisã-i poarta, inima ºi ea;/ binevenit vei fi submândre cetini,/ în munþii mei, la caldã marea mea.//Îmi dai un sfat? Te-ascult cu luare-aminte./ O mânãde-ajutor îmi dai? Mulþam!/ Dar nu cumva sã-þibâiguie prin minte/ ca asta-i Þara cailor de ham!//Poftiþi, deci, staþi la masã, staþi la soare! –/ un locprielnic vã pãstrez, amici;/ v-aºtept cu mintea plinã,gându-n floare/ (ca nu-i de lipsã fosforul pe-aici!...)//Întind spre toatã zarea poduri bune:/ primesc ºi dauîntregului Pãmânt;/ nu-i gând viclean în mine sãrãsune,/ dar nici stãpân nu caut: eu îmi sunt!// Învãþ,cântând sau nu, ºi limbi strãine,/ mi-or folosi – înmintea mea socot –/ dar mã gândesc de-asemeni cãe bine/ sã mã pricep întâi ºi-ntâi sã-not!...// ªi, iatã,sunt aºa cum scrie-n carte –/ priviþi-mã, ºi-o sã vedeþiuºor/ cã nu-s asemeni nimãnui, în parte,/ deºi, ’ntr-unfel, vã semãn tuturor.// Cã slav eram, de n-aº fi fostlatin,/ latin aº fi, de nu mi-ar zice dac/ dar a ieºit aºa:sã fiu român/ ºi eu cu soarta asta mã-mpac!

Cât dde bbun ttrebuie ssã ffi ffost ttraiul în þara careîºi avea drept capitalã Micul Paris dacã mulþidintre strãinii care ajungeau pe aici nu se

mai dãdeau duºi! Aºa s-a întâmplat ºi cu EffighamGrant (1820-1892), fratele Mariei, adus de consululbritanic Colquouhn la Bucureºti de la vârsta de 16ani ca sã învârtã ºi el niºte hârtii ºi sã deprindã artadiplomaþiei. O adusese cu el ºi pe sora lui, Mary,ca sã-ºi câºtige cozonacul cel de toate zilele fãcândpe institutoarea pe la case mari cu copii de vârstãºcolarã. Aºa a nimerit aceasta la casa coloneluluiIoan Odobescu, mai marele armatei din Muntenia,sã-i dea lecþii lui Alexandru (1834-1895), viitorulscriitor, arheolog, om politic, ministru al monumen-telor pe vremea când a fost descoperit Tezaurulde la Pietroasa din care s-a mai întors acasã, dupã o„migraþiune” prin temniþele Kremlinului, doar o cloºcãde aur ºi câþiva puiºori zgribuliþi care, dacã le-amînþelege graiul, ar putea sã ne spunã multe desprecâte le-au îndurat suratele lor din marele Tezaural României, zburãtãcit prin jungla turbatelor fiareroºii, înstelate, arogante, rapace, internaþionaliste.

Când a fost sã mai studieze pe la ºcoli înalteºi altceva în afarã de diplomaþie, Effigham Grantl-a cunoscut mai bine pe tânãrul român C.A. Rosetti,

cu care a legat o strânsã prietenie încã de pe bãncileamfiteatrelor universitare de prin Viena ºi mai cuseamã de la Paris, fiindcã, sã nu uitãm, ai noºtritineri pe la Sorbona învãþau cu sârg Dreptul,Filosofia, Literele, Politehnica, dar pe la MoulinRouge aprofundau arta du savoir vivre ºi-abia apoiveneau sã ne fericeascã norodul cu chipul lor isteþ…Dupã ce-au acumulat ei destulã învãþãturã ºiexperienþã de viaþã, au poposit în Bucureºti. CumÞara Româneascã era plinã de frumuseþi feminine,greu trebuie sã-i fi fost domnului Grant, secretar alconsulului britanic, sã se dedice unei singure femei.Alegerea s-a oprit la domniºoara Zoe Racoviþã,nepoatã a lui Dinicu Golescu, veriºoarã a AnicuþeiDavila – soþia medicului Carol Davila de al cãrui

nume se leagã toate câte þin de învãþãmântul medicalºi farmaceutic în România.

Zoe Racoviþã-Grant a primit ca zestre moºiadin jurul Bucureºtilor ºi Grãdina Belvedere pe carebunicul sãu Dinicu Golescu o lãsase moºtenire fiiceilui Ana când aceasta devenise doamna AlexandruRacoviþã. Averea trecea de la mamã la fiicã cum trecfântânile-n fântâni sau, dacã ne îngãduie umbra luiRadu Gyr sã recurgem la poezia lui, Ne vom întoarceîntr-o zi, Cum apele se-ntorc din nori....

Effigham GGrant, englezul soþ al Zoiei devenitcetãþean român, a fãcut ce i s-a pãrut maiuºor ca sã scape de bãtaia de cap a grijilor

date de atâta pãmânt care picase pe capul lui:a parcelat moºia ºi a vândut-o lot cu lot, aici dez-voltându-se mahalaua Grant, astãzi cartierul cuacelaºi nume, unde locuitorii reînvie adesea prinlimbaj ºi comportament culoarea ºi parfumul periferieide-altãdatã deloc diferitã de altfel de buricul târguluide azi…

Conacul Grant sau Conacul Golescu – ConaculBelvedere sau Casa cu turn, o adevãratã clãdirecetate, cu ziduri groase, pivniþe adânci, boltite,ferestre oblonite ºi un tunel care ieºea tocmai lamalul râului Dâmboviþa, pe unde, în eventualitateaunui pericol, localnicii îºi puteau gãsi refugiu ºiscãpare, se afla în Grãdina Belvedere, cu arboriseculari ºi frumoase alei, grãdinã care se întindeade unde se aflã astãzi Spitalul Militar Central, stradaªtefan Furtunã, cu grupul statuar al Goleºtilor laintersecþia cu Bulevardul Dinicu Golescu ºi, sprenord, Gara de Nord, tot cartierul Grant, pânã-nGiuleºti ºi mai departe în câmp cât vedeai cu ochii…

Zoe i-a dãruit soþului ei trei feciori ca brazii –Nicolae, Constantin, Robert. Primul avea sã ajungãpictor academist, al doilea – ofiþer, participant laRãzboiul de Independenþã a României, mai apoirãtãcit prin Legiunea Strãinã, ultimul – inginer,constructor al podului care, în onoarea tatãlui sãuEffingham Grant, poartã numele de Podul Grant.

Dar ºi soþul Zoiei era pus pe fapte mari: în 1863a înfiinþat prima turnãtorie – Fonderia din Bucureºti,E. Grant & Comp „Belvedere”; un an mai târziu –Manufactura (Regia) de Tutun „Belvedere”. Cum încãera prea mult pãmântul primit ca dotã a soþiei salede Goleºti, el parceleazã ºi le vinde muncitorilor

de la firmele sale terenul dinjur pentru ca aceºtia sã-ºiconstruiascã locuinþe cât maiaproape de locul de muncã,cartierul numindu-se pânãastãzi Regie. Dupã atâtaturnãtorie ºi tutun, Grant se gândeºte sã le aducãdoamnelor românce un omagiu, un dar în mãsurã sãle înfloreascã surâsul în priviri ºi care sã le concurezefarmecul prin farmec, puritate, graþie ºi frumuseþe:orhidee. Aºa au apãrut serele de orhidee. Unde?Cum unde! Dacã treceþi prin Regie, nu se poate sãnu vedeþi Strada Orhideelor. O veþi remarca uºor:o înºiruire de ruine, trotuare desfundate ºi zidurijerpelite, câte-o fostã curte de casã nãpãstuitã, încare se rãsfaþã pe o frânghie agãþatã de un copacîncovoiat de vremi lenjeria multicolorã specificãunei etnii cãreia geamparaua ºi maneaua i-au fostdintotdeauna sãrbãtoare, cu pauze bine rânduitepentru exerciþii nocturne sau diurne de prestidigitaþie,spoitingirie ºi chiromanþie – îndeletniciri brevetatedin moºi-strãmoºi ca adevãratã artã.

Sora llui EEffigham, Mary Grant, devenise,cum am arãtat mai sus, Maria Rosetti – soþialui Constantin A. Rosetti. În luna iunie 1848,

în familia Rosetti se naºte copila care avea sã pri-meascã numele de Libertatea-Sophia. Întâmplãtor?Nicidecum! Capii Revoluþiei din Muntenia – Bãlcescu,C.A. Rosetti & comp. se întruneau în casa ei ºi Marianu numai cã nu era strãinã de idealurile revoluþionarede libertate ale românilor, dar voia sã se ºi impliceîn împlinirea lor. Foarte curând ocazia avea sã seiveascã: revoluþionarii „periculoºi” pentru stãpânire(soþul ei y compris) fiind obligaþi sã apuce drumulexilului dupã acel atac din 13 septembrie din DealulSpirii (orice manual de istorie, cât de alternativ ar fi,tot trebuie sã consemneze momentul, aºa cã nu-l maidetaliez pentru aceia care vor fi absentat poate de laºcoalã tocmai la ora cu pricina!), iat-o pe Maria cu, înbraþe, pruncuþa ei abia nãscutã, alergând de-a lungulmalului Dunãrii zile întregi în ritm cu înaintarea înamonte a corãbiei care-i purta pe condamnaþii la exilspre alte zãri. Ea avea sã aducã pe lume opt copii –Mircea, Ion, Vintilã, jurnalist ºi scriitor, Horia, Elena-Maria, Anton, Floricel ºi Libertatea Sophia Rosetti.

Dar în acel iunie 1848, îmbrãcatã ca o þãrãncuþãnãpãstuitã, ea a reuºit sã-i convingã pe paznicii cuarmã la umãr ºi pistol la cingãtoare sã-i îngãduie sãurce pe vas, apoi, pretextând cã i-a cãzut cu troncC.A. Rosetti, a rugat sã i se îngãduie sã-l sãrutecã tare mai pãrea trist bietul de el… A fost un sãrutpãtimaº… Prin acesta ea i-a strecurat în gurãbãrbatului care s-a înfiorat de bucurie, un mesaj scrisvârât într-un… ea ºtie ce înveliº, prin care-l anunþa cãîntr-un anume loc prizonierii aveau sã fie eliberaþi deai noºtri. ªi-au fost. Schema cu sãrutul acela pãtimaºse pare cã a ajuns ºi la urechile „revoluþionarei” decursã lungã – tov. acad.-dr.-ing. cea Elenã, în a cãruibiografie romanþatã rãu, nu mai ºtiu care tãmâietor deprofesie notase cã a brevetat-o ea pe când „tovarãºulei” privea din Doftana prin gratii de fier/ departeîn zare un petic de cer… Cum? Nu era la Doftanaacesta, ci la Târgu-Jiu? Poate…

Spre a evita pericolul exilului impus (de careBãlcescu n-a reuºit sã scape!), soþii Rosetti s-auautoexilat la Paris, unde aveau sã rãmânã pânãîn 1857. În lucrarea sa Principautés Danubiennes,istoricul francez Jules Michelet are un capitol dedicatà Madame Rosetti en 1848. Din anul revenirii în þarãºi pânã la moarte, Maria Rosetti a fost o prezenþãnotabilã în presa româneascã, cu precãdere în ziarulRomânul, fondat de C.A. Rosetti, a tradus în francezãºi englezã balade ºi doine româneºti (nu ºtiu dacã ºiDoina doinelor a Poetului care scria la ziarul Timpulºi ale cãrui articole vitriolante la adresa politicienilormânuitori de retoricele suliþi în aplauzele grele acanaliei de uliþi care îndrãzneau ca sã rosteascãpân’ ºi numele tãu, Þarã!).

Englezoaica MMary GGrant, mmairomâncã ddecât MMãria nneichii MMãrie

Paulla RROMANESCU

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 22019 2277

Vecina mmea, AAfrica

America ppare ppregãtitãsã-ºi facã ordine îndistribuirea trupelor în

lume. Preºedintele republicana hotãrât reducerea treptatãa efectivelor din Siria ºi i-atransferat Turciei misiuneade securitate în zonã. Tot ela anunþat o retragere pe etape

din Afganistan dupã ce primele convorbiri discrete cutalibanii i s-au pãrut promiþãtoare. În mesajul desprestarea Uniunii pe 2019, preºedintele a apreciat cãproiectata diminuare de forþe, dupã aproape douãzecide ani de rãzboi, este posibilã în urma unor discuþiicu conducãtorii mai multor grupãri afgane, ceeace deschide calea înlocuirii trupelor cu un dialogal reconstrucþiei, al stabilitãþii ºi cu lupta împotrivaterorismului.

Statele Unite rãmân, însã, angajate într-un rãzboiprelungit, neaºteptat ºi asimetric în Cornul Africii.Gruparea somalezã Al Shabaab – „Tinerimea” înlimba somali – a comis asasinate, rãpiri ºi atentatede când a profitat de haosul politic din þarã ca sã seerijeze în apãrãtoarea adevãratei credinþe islamice.Militanþii sãi au provocat sute de morþi în rândulcivililor, al militarilor ºi al autoritãþilor locale ºi ºi-auextins campaniile teroriste pânã în sud în Kenya ºiîn Tanzania. Ceea ce a mobilizat atenþia americanilora fost afilierea declaratã a tinerimii mujahedinesomaleze la Al Qaeda ºi, mai recent, la auto-intitu-latul ISIS. În 2006, noua ramurã jihadistã a intrat înjocul de putere dupã ce trupele etiopiene, majoritarcreºtine, au intrat în Somalia ca sã încerce sãinstaureze un grad minim de autoritate pentruguvernul central, în condiþiile în care regiuneade nord ºi nord-vest Puntland dorea independenþaºi anunþase secesiunea. Doi ani mai târziu, StateleUnite au inclus Al Shabaab pe lista grupãrilorteroriste. Era perioada în care ofensiva jihadistãcontrola 60 la sutã din teritoriul naþional (cam de treiori mai mare decât al României), inclusiv capitala,ºi administra practic întreaga þarã dupã precepteleexclusiviste ale legii sharia. Abia în 2011, militanþii sãiau fost izgoniþi din Mogadishu de forþa multinaþionalãcu 20.000 de militari din Uganda, Kenya ºi Burundi.Al Shabaab a pornit acþiuni de rãzbunare sub formaoperaþiunilor de gherilã. În 2013, atacul de la com-plexul comercial Westgate, din capitala kenyanãNairobi, a ucis 67 de civili. Masacrul din 2015 dela universitatea kenyanã Garissa a provocat moar-tea a 147 de tineri. În 2017, explozia unui camioncapcanã a ucis aproape 600 de civili în capitalasomalezã. Contraatacurile împotriva teroriºtilorislamiºti au redus controlul lor teritorial la 20 la sutãdin suprafaþa Somaliei (637.657 km2), mai ales înzonele rurale terorizate de aproximativ 5.000 demembri ai grupãrii. Acolo unde îºi menþin prezenþaprin ameninþãri, teroare ºi rãpiri, militanþii Al Shabaabnumesc primari, adunã taxe pe combustibil ºi pecãmile ºi hotãrãsc cui i se cuvin ºi în ce cantitateraþiile de orez, cumpãrate cu banii extorcaþi de lalocalnici. Numeroºi adolescenþi sunt rãpiþi din familiilelor ºi forþaþi sã se instruiascã ºi sã intre în rândurilecombatanþilor activi. Orice formã de nesupunerea localnicilor este sancþionatã cu o singurãpedeapsã: decapitarea în piaþa publicã.

Dupã mai bine de doisprezece ani de urmãrireºi atacare a membrilor Al Shabaab, rãzboiul s-adovedit un exerciþiu plin de frustrãri pentru coaliþiamultinaþionalã ºi pentru americani. Ca în orice rãzboiatipic, cea mai mare putere a lumii este forþatãsã gãseascã noi strategii ca sã suprime bande deteroriºti, izolaþi în cotloanele aride din estul semideºertic al Africii subsahariene. La începutul lui 2019,un atac Al Shabaab împotriva unui hotel de capitalaKenyei s-a încheiat dupã 18 ore de schimburi defocuri intense între forþele de securitate locale ºimilitanþii islamiºti. Între cele 21 de victime s-a aflatºi un american. Cinci atacatori au fost omorâþi. Esteun scenariu cu care militarii americani s-au confruntatzilnic în Afganistan, în Siria, Niger ºi Yemen. Jihadiºtiisomalezi au lovit cel mai frecvent þara vecinã de lasud pentru cã autoritãþile kenyene s-au opus stabiliriide baze de antrenament extremiste pe teritoriullor ºi au participat la efortul militar ºi diplomaticde înlãturare a pericolului terorist.

Prima rreþetã dde ccombatere a terorismuluiislamic este culegerea de informaþii secretedespre lideri, localizarea ºi eliminarea lor

fie prin bombardamente lansate de pe drone, fieprin atacurile fulger ale unor comandouri din trupelespeciale de genul Beretele Verzi. Operaþiunile lor suntdiscrete ºi eficiente, dar drumul spre eliminarea totalãa ameninþãrii jihadiste este lung ºi costisitor nu numaiîn bani ºi mijloace de luptã, ci, mai ales, în oameni.În 2015, o ambuscadã pusã la cale de combatanþiai auto-intitulatului Stat Islamic (ISIS) în Somalia aprovocat moartea a patru americani. Un membru altrupelor americane de elitã a murit în Yemen în timpulunui raid. ªase membri ai unitãþilor de ordine publicã,doi soldaþi, un civil de la Pentagon ºi un contractorau fost uciºi în 2017 de un atacator sinucigaº în Siria.

Apariþia grupãrii Al Shabaab dupã 2006 încontextul anarhiei din Somalia, þarã lipsitã timpîndelungat de un guvern legitim ºi autorizat, areorientat atenþia Statelor Unite spre Cornul Africii.Era ameninþatã securitatea maritimã pe una dintrecele mai aglomerate cãi de navigaþie din lume, careface legãtura între Mediterana ºi Oceanul Indianprin canalul de Suez ºi Marea Roºie. În 2004,preºedintele George W. Bush a plasat un numãrredus de militari americani în Somalia. DemocratulObama a aprobat în 2008 raidurile aeriene pentrueliminarea capilor Al Shabaab. Preºedintele

republican Donald Trump a declarat Juba inferioarã,regiunea sudicã a Somaliei, bântuitã de extremiºtiiislamiºti, drept zonã activã de ostilitãþi ºi a autorizatofensiva împotriva Al Shabaab. A fost un act de curaj,pentru cã opinia publicã nu a uitat imaginile umilitoaredin 1993, când cadavrele a 18 luptãtori Rangersau fost târâte pe strãzile capitalei de cãtre militanþiigeneralului separatist Aidid, aºa cum nu a putut uitagafa politicã majorã a democratului Bill Clinton, carea suspendat ca rãspuns toate operaþiunile ºi prezenþamilitarã în zonã, ceea ce a agravat haosul ºi rãzboiulcivil.

Cele mmai rrecente mmãsuri de combaterea terorismului islamist au permis dublareanumãrului militarilor americani din Somalia

pânã la 500 de oameni. Din 2016 pânã în prezents-au triplat raidurile aeriene. Comandamentul africanal SUA a raportat aproape 50 de atacuri cu droneîn 2017. Anul trecut au fost omorâþi 338 de militanþiAl Shabaab, a comunicat aceeaºi sursã. În primasãptãmânã a lui 2019, dupã atacul lansat în capitalakenyanã, cinci lovituri aeriene au scos din luptã 26de jihadiºti. Desfãºurarea unor unitãþi de dimensiunireduse de militari americani urmãreºte nu atâtparticiparea lor directã în luptã, ci mai ales dezvol-tarea capacitãþii armatei naþionale somaleze de arãspunde provocãrilor extremiºtilor. Cele mai recenteconfruntãri ale soldaþilor somalezi cu teroriºtii aumarcat câteva succese ale celor dintâi, dar ºi pierderiumane. Prim-ministrul Hassan Ali Khayre a motivatsoarta incertã a rãzboiului împotriva Al Shabaab culipsa asistenþei financiare externe, a armamentuluiºi a muniþiei. El a þinut sã sublinieze, însã, cã actualacampanie a înregistrat progrese. O cauzã nerostitãde premier a fost proasta administrare a fonduriloralocate de Statele Unite pentru organizarea comba-terii terorismului ºi corupþia în rândul comandanþilormilitari. Ca sã iasã din aceastã situaþie, Comanda-mentul american ºi guvernul somalez au începutinstruirea unor unitãþi locale de elitã, denumiteDanab – „Fulgerul”, sub coordonarea unor instructoriamericani. Primele acþiuni au avut succes, dar lipsescunitãþile de infanterie care sã vinã ºi sã consolidezeaceste succese prin menþinerea controlului ºi chiarextinderea lui în zonele recuperate de la islamiºti.

Prezenþa militarã a Statelor Unite în CornulAfricii ºi angajarea administraþiei republicane înacest rãzboi civil urmãresc eliminarea mujahedinilorsomalezi ºi prevenirea instalãrii unor tabere teroristede pregãtire a viitorilor combatanþi ºi de adãpostirea teroriºtilor din auto-intitulatul ISIS, goniþi din Irak ºidin Siria în urma campaniilor americane. Gãzduireatransfugilor într-o zonã vastã, greu de controlat,cu condiþii de climã extrem de dure, ar crea undezechilibru major ºi ar obliga Statele Unite la otranslaþie a unei pãrþi a trupelor din Siria ºi Afganistancãtre Cornul Africii. Deocamdatã, capacitatea derefacere ºi de reînarmare a efectivelor Al Shabaabface din rãzboiul nevãzut din Somalia o ameninþarepentru politica administraþiei republicane de laWashington, politicã orientatã spre reducereaprezenþei în teatre de operaþiuni vechi ºi de câtedouã decenii (Afganistan, Irak) ºi de înlocuirea acesteia cu contribuþia majorã a aliaþilorºi a partenerilor din zonele de conflict.

Rãzboiul uuitatNNiiccoollaaee MMEELLIINNEESSCCUU

Când ccu RRãzboiul dde IIndependenþã a României, Maria Rosetti a înfiinþatspitale pentru îngrijirea rãniþilor, la Turnu-Mãgurele, la Craiova, amobilizat femeile române la colectare ºi confecþionare de efecte de

îmbrãcãminte, feºe, colectare de alimente, a întocmit liste de subscripþie, totulpentru îngrijirea ºi susþinerea ostaºilor eroi care au adus Independenþa României.

Cercetãtorii corespondenþei rãmase de la marea familie a Brãtienilor au gãsitºi o caracterizare a Mariei Rosetti: „Era o femeie oacheºã, nu chiar frumoasã, darcu nurii unei meridionale, expresivã, pasionatã, artistã. Scria bine cu însufleþireromanticã, scotea frumosul din orice lucru întreprindea ºi îl împrãºtia în jurul ei.”

În 1850, pictorul de origine evreiascã Daniel Constantin Rosenthal, nãscut laPesta în anul 1820, stabilit în România din 1842, prieten al revoluþionarilor româniale cãror idei ºi idealuri le împãrtãºea, plecat ºi el din þarã odatã cu Rosetti deteama represaliilor, a ales pentru ilustrarea portretului României chipul MarieiRosetti, lucrare executatã la Paris. A intitulat-o România Revoluþionarã. Înprezent, împreunã cu o altã lucrare pentru care Maria i-a servit de model,România rupându-ºi cãtuºele pe Câmpia Libertãþii, tabloul se aflã la Muzeulde Artã al României. Tot el este autorul unui portret al lui Nicolae Bãlcescu, aflatºi acesta la Muzeul Naþional de Artã. În 1851, Rosenthal a încercat sã revinãîn þarã, dar a fost arestat de unguri ºi torturat pânã ºi-a dat sufletul în atroce

„interogatorii” prin care torþionarii sangvinari voiau sã-l facã sã-ºi trãdezecamarazii. N-au reuºit. Când a fost ucis, C.D. Rosenthal avea doar 31 de ani.

Dupã mmoartea llui CC.A. RRosetti (8 aprilie 1885), Maria a rãmas împreunãcu fiul sãu Vintilã în casele unde-ºi avea redacþia ziarul Românul.A fost Membrã de Onoare a Societãþii Naþionale a Crucii Roºii – Belgia.

Scrierile sale aveau sã fie reunite dupã moarte de fiul sãu, Vintilã Rosetti,în volumul Scrieri – 1864-1865.

Cât de în urmã va fi rãmas în conºtiinþa ei chiar tânãra institutoare englezãajunsã în România prin anii ’40 ai secolului al XIX-lea sã-l înveþe frumuseþeacuvântului pe viitorul scriitor, arheolog, diplomat, universitar, academician,Alexandru Odobescu (o, de l-ar fi învãþat ºi cum sã îndure cruzimea iubirii lavârsta înþelepciunii, n-ar fi ales el sã-ºi punã capãt zilelor de dragul acelei tinereleprofesorese de la ªcoala de Fete Hortensia Keminger…), spre a deveni înmemoria pãmântului românesc Maria Rosetti – ocrotitoare a revoluþionarilorpaºoptiºti din România, prima jurnalistã de la noi, scriitoare, simbol al Românieirevoluþionare, româncã adevãratã despre care, poate, Mãria neichii Mãrie cucatrinþã ºi cu ie n-ar fi aflat nici pânã azi de nu ar fi trecut prin ºcoala româneascãunde se învaþã ºi istoria neamului!

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 220192288

La ppas pprin ssatul gglobal

Cu aarticolul ddin nnumãrul ttrecut, am deschiscutiuþa amintirilor personale, care mãtransportã în zone geografice ºi la date

calendaristice uluitor de variate. Trãirile personalesunt legate direct de etapele de parcurs ale Românieiîn peste o jumãtate de secol. Imaginile care mi seperindã prin faþa ochilor sunt unele mai luminoaseºi de neuitat, iar altele destul de întunecate ºi preo-cupante pânã în zilele noastre. De data aceasta nuvoi pomeni decât de amintirile din decembrie 1989ºi din cei ºase-ºapte ani urmãtori, când mi-a fost datsã urmãresc, de aproape sau chiar din interior, eve-nimente care se derulau cu viteze uluitoare. ConsiliulNaþional al Frontului Salvãrii Naþionale se mutase înPalatul Victoria, ocupând cea mai mare parte a spa-þiilor MAE. Eu am ajuns, cum necum, la SecretariatulFrontului, de unde se vedea bine cum se formaugrupurile de influenþã în vederea constituiriinoii puteri. Vedeam cine ºi la ce butoane deconducere se aºeza. Am luat ºi pulsul strãzii.Într-o dimineaþã m-am rãtãcit prin coloanelede demonstranþi care afluiau spre TeleviziuneaRomânã, cu speranþa cã românului îi va fi maibine. Nu aveau de unde sã ºtie cã pe mulþidintre ei ºi pe copiii lor îi aºtepta un viitorluminos pe câmpurile de cãpºuni din Spania,la casele de bãtrâni din Italia, pe ºantierele deconstrucþii din Germania ºi Anglia, sau aiureaprin lumea largã. Pe noi, diplomaþii aceleiperioade, ne preocupa viitorul politicii externea þãrii noastre. În primii 5-6 ani de dupã 1989,ne-am convins cã politica externã, pe care noio slujiserãm, o luase la vale, fãrã puterea dea-ºi reveni, cum ºi astãzi ne putem convinge.Fiind plecat în misiuni diplomatice încã de laînceputul anului 1990, vedeam cum Româniaîºi pierdea reflexele ºi în domeniul relaþiilorexterne. Evenimentele din decembrie ema-naserã conducãtori scoºi din joben, care nuaveau nici cea mai vagã idee despre strate-giile de politicã externã, sau despre regulilediplomatice ºi de protocol. Actele de politicã externãla care participau noii ºefi ai instituþiilor centralepãreau derivate din ºedinþe sindicale sau ºuetede cartier.

Exemple aar ffi mmultiple, însã mã voi opri numaila unul, unde am fost martor ocular. Era înanul 1997, când, la iniþiativa Greciei, în Creta

s-a desfãºurat reuniunea ºefilor de stat ºi de guverndin þãrile Europei de Sud-Est. Din partea României,au participat prim-ministrul ºi ministrul AfacerilorExterne. Întâlnirea era încã una dintre iniþiativeleregionale ºi subregionale ale Greciei, în încercareasa de a se impune ca lider zonal. Cu acest obiectivîn minte, gazdele depuneau eforturi pentru perma-nentizarea unei reuniuni ºi la nivelul prim-miniºtrilor,prin convenirea imediatã a structurilor organizatoricenecesare. Reprezentanþii Greciei au reamintit cusatisfacþie decizia anterioarã a ºefilor forurilor legis-lative ale þãrilor din regiune de a crea un organismpermanent pentru contactele parlamentare. Într-oformulare neacademicã, trebuie sã spun cã greciimergeau la cacealma. Aºa ceva nu se convenise,tocmai datoritã intervenþiei preºedintelui SenatuluiRomâniei, care a sugerat ca, în prealabil, sã fieascultatã ºi pãrerea celor care nu erau prezenþi lareuniune. De acest lucru ºi-a amintit reprezentantulMacedoniei, care a mai temperat elanul gazdelor.Nu îmi explic nici astãzi de ce delegaþia românãnu cunoºtea acest amãnunt.

În legãturã cu participarea delegaþiei românela acea reuniune, nu pot sã omit nedumerireaamfitrionilor greci faþã de regulile noi introdusede oficialii români în cadrul diplomaþiei multilaterale.Grecii, ca politicieni ºi diplomaþi de meserie, seaºteptau ca premierul român sã vinã direct laconferinþa din Creta ºi nu sã o viziteze în subsi-diar, dupã ce s-a relaxat într-o þarã de la malulMediteranei, de unde a apãrut liniºtit cu o zi întâr-ziere. Aceeaºi nedumerire, chiar perplexitate, s-avãzut pe chipurile oficialilor eleni ºi atunci când l-aucondus pe premierul român pânã la scara avionului.Conform regulilor de protocol, gazdele nu-ºi pãrãsescpoziþia pânã în momentul în care se închid uºile,iar avionul ruleazã spre pista de decolare. De dataaceea, uºa avionului s-a închis doar dupã 30 de

minute, din cauzã cã grupul de presã al prim-ministrului român nu avea grija punctualitãþii.

Înaintea acestor momente penibile, gazdeles-au confruntat cu o pretenþie de ultim momenta premierului nostru, aceea de a face o escalã laAtena, pentru a vizita monumentele de pe Acropole,seara, dupã orele de program. Din nou consternare.O vizitã de acest gen, pentru o înaltã oficialitatestrãinã, nu se organizeazã pe genunchi. Aºa cã, laAtena, Guvernul elen a asigurat limuzina necesarãprim-ministrului, iar Ambasada noastrã a reuºit sãînchirieze un autocar pentru restul delegaþiei. În suitapremierului se afla ºi un tip cu ºtaif, care a preferatsã rãmânã în avion decât sã meargã cu transportulîn comun, cum îi spunea el autocarului.

Tot atunci, am înþeles cã presa românã, alintatãcu denumirea de cea de-a patra putere în stat, aspirala poziþii mult mai înalte. Dupã figura fãcutã în Creta,grupul de presã ar fi vrut sã se piardã prin cochetul

cartier Placa, de lapoalele Acropolei.Vine la mine ofãtucã, binecunos-cutã în peisajulbucureºtean altimpului, ºi mãroagã sã fiu deacord ca ziariºtiisã nu vizitezemonumentele,ci sã coboare înPlaca. I-am amintitcã grupul de ziariºtiera acreditat pelângã prim-ministrulromân, ºi nu pelângã Ambasadã.Atunci intervine unziarist mai vechi,cu care combãtu-sem ani de zile

pe frontul socialist, atrãgându-mi atenþia cã presa arputea sancþiona atitudinea mea. Ei, ºi?, am zis eu.

Intenþionat, nu am menþionat niciun nume îndescrierea de mai sus. Sunt convins cã, dupã atâtaamar (da, amar!) de vreme, viaþa a confirmat, în bunãmãsurã, teza filosoficã privind rolul întâmplãrii ºi alpersonalitãþii în istorie. Personalitate, doar în mãsuraîn care conducãtorul respectiv a fãcut ceva pentruprogresul þãrii sale, a lãsat ceva în urma lui, cevaimportant, pentru care istoria sã-l eternizeze. La urmaurmelor, numele nu mai conteazã, ci renumele lui.Nu ºtiu ce vor putea spune viitoarele douã-trei gene-raþii despre mulþi dintre liderii perioadei (perioadelor)de dupã cel de Al Doilea Rãzboi Mondial. În fine,reuniunea s-a încheiat, delegaþia a plecat, iar nouãne era jenã pentru prestaþia lamentabilã a delegaþieiromâne, care mai decupa ºi ea o parte considerabilãdin prestigiul pe care România ºi-l câºtigase cu greupe plan regional ºi mondial.

Personal, eeu mmulþumeam Proniei Cereºtipentru cele vãzute ºi auzite în puþinele zilepetrecute în Creta. Încercam un sentiment

deosebit, aflându-mã pe insula care apãrea cel maides în cronicile egiptene ºi siriene ale contactelorcu lumea elenã. Oraºele siriene de pe coastaMediteranei au primit elemente de civilizaþie egeeanãcu mult înainte de apariþia cuceritorului macedoneanºi începerea procesului de elenizare. Tot în Creta auadus fenicienii alfabetul de la Ugarit (Siria), folosit degreci ºi dat ºi de ei mai departe europenilor. Pe aiciau tranzitat mulþi zei orientali, adoptaþi de greci ºiinstalaþi în Panteonul de pe Olimp. Creta este cunos-cutã ºi pentru primele legãturi cu lumea faraoniloregipteni, fãcând ºi ea parte din acea salbã a civiliza-þiilor antice care flancau Marea Mediteranã. Cãlcampe pãmântul legendarului rege Minos, cel care adat numele uneia dintre cele mai vechi civilizaþiicunoscute de omenire, cea minoicã. Avionul dela Atena ne lãsase în capitala insulei, Iraklion. Acolo,o vizitã rapidã la muzeul local ne-a familiarizat cuprincipalele etape ale acelei civilizaþii, care începeaprin anul 2600 î.e.n. ºi se sfârºea undeva prin 1500sau 1100, în urma erupþiei vulcanului din Santorini.

Începând cu anul 1937, arheologii italieni, francezi,englezi ºi americani au dat la ivealã numeroaseprobe materiale despre civilizaþia minoicã. Ei au ajuns

ºi la ruinele celebrului palatal lui Minos din Cnossos, cares-ar fi întins pe o suprafaþãde 22.000 de metri pãtraþi.Numeroasele tuneluri ºi scãri,scoase la luminã de cãtrearheologi, par sã adeve-reascã existenþa celebruluilabirint de sub palat, undetrãia minotaurul, acel monstruferoce, jumãtate om–jumãtate taur. La fiecare nouãani, creatura cerea de la atenieni un tribut de ºaptebãieþi ºi ºapte fete, victime pe care le înghiþea de vii.Legenda spune cã monstrul a fost rãpus de Tezeu,fiul lui Egeu, regele Atenei. Pentru a se descurcaîn labirint, Tezeu s-a folosit de ghemul primit de laAriadna, fiica regelui. Dupã ispravã, Tezeu nu pleacãcu mâna goalã de pe insulã. O ia ºi pe Ariadna,pe care o pãrãseºte însã pe insula Naxos, de undeeste recuperatã de Dionysos.

L-aam llãsat ppe TTezeu sã-ºi vadã de drumullui spre Atena, iar noi am dat o fugã pânãla cimitirul din Iraklion, unde am pãstrat un

moment de reculegere la mormântul marelui cretancare a fost Nikos Kazantzakis, prozator, poet, drama-turg ºi eseist, autorul celebrului roman Zorba Grecul.În filmul cu acelaºi nume, Zorba a fost imortalizat deAnthony Quinn. Mult mai târziu, cu ajutorul strãinilor,grecii au descoperit ºi ei cât de mare era acestscriitor al lor. Afarã, era demult renumit. Primaruldin New York instituise ºi ziua lui Nikos Kazantzakis,la 18 februarie. Acasã, a fost chiar persecutat, prinanii ’40, fiind acuzat de ateism. Abia în 1998, la 40de ani de la moarte, a fost creatã Fundaþia NikosKazantzakis, iar o stradã din Atena a primit numelesãu. Tot în acel an, în faþa Academiei din Atena a fostdezvelit bustul sãu. Eleni Kazantzakis, în vârstã de94 de ani la acea datã, a spus cã nu se mai aºteptala acest moment de recunoºtinþã pentru soþul ei.

Prin locurile pe unde am trecut sau despre caream citit, veneþienii au lãsat amprente foarte vizibile,mai ales în arhitecturã. Sunt ºi astãzi clãdiri monu-mentale ale epocii renascentiste, castele, cetãþi,fortificaþii, ziduri de apãrare etc. Situaþia mi s-apãrut logicã, atâta timp cât Creta a fost ocupatãde veneþieni timp de 450 de ani. Într-un asemeneamediu veneþian s-a format cel mai mare pictoral Greciei, Domenicos Theotocopulos, care ºi-adobândit celebritatea sub numele de El Greco.Nãscut în 1541, într-un sat de lângã Iraklion, elprimeºte o educaþie greacã ºi latinã. Pensula amânuit-o sub îndrumarea renumitului cãlugãr sirianMichael Damaschinos. Legat fiind ºi de cercurilecatolice ale veneþienilor, artistul începe sã pictezenu numai alla-greaca, ci ºi alla-latina, combinândlimbajul bizantin al penelului cu cel vestic. Era unpictor deja format la vârsta de 26 de ani, când apornit într-o cãlãtorie de iniþiere la Veneþia ºi Roma,unde a lucrat alãturi de pictori celebri ai timpului,precum Tiziano, Tintoretto, Veronese sau Correggio.

În ccei zzece aani petrecuþi în Italia, El Grecose transformã dintr-un pictor bizantin, într-unulal Renaºterii, obþinând dreptul de a fi inclus

în rândul practicienilor artelor liberale. Era deja unartist valoros dacã a corespuns cerinþelor, impuse peatunci, de a avea cunoºtinþe profunde de matematici,de poezie, muzicã, filosofie, funcþia miºcãrii, dar ºitehnica clarobscurului. Poate cã, în cazul lui, aveadreptate Aristotel când spunea cã arta este mult maifilosoficã ºi mai importantã decât istoria. Din secolulal XVI-lea ºi pânã în prezent au fost date uitãrii multeevenimente istorice, pe traseul parcurs de El Greco,de la Iraklion, la Veneþia, Roma sau Toledo. Au ieºitdin mentalul colectiv numeroºi conducãtori, mari saumici, însã istoria scrisã de El Greco cu penelul luiaparþine eternitãþii. Cea mai mare parte a opereisale se gãseºte la Toledo, oraºul pe care nu l-a maipãrãsit vreodatã. Într-un fel, am parcurs ºi eu, înzilele noastre, itinerarul lui El Greco, de la Iraklion laVeneþia, Roma ºi Toledo. Fusesem, mai înainte, ºi laDamasc, locul de baºtinã al meºterului iconar MichaelDamaschinos. La Toledo, m-am oprit, cu încântare, înfaþa pânzelor celebre ale grecului din marea catedralãa oraºului, am trecut ºi pe la casa lui memorialã, darl-am regãsit ºi la renumitul Muzeu Prado din Madrid.

Amintiri ddin GGreciaIon PPÃTRAªCU

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 22019 2299

La ccurtea eepigramei

Oproblemã ccaretrebuie ssubliniatã iarºi iar este faptul cã

o poantã sau o vorbã de duhîn prozã, oricât de spiritualãar fi, nu poate constituio epigramã, dupã cum nuorice catren, oricât de reuºit

prozodic, poate fi numit epigramã. V.D. Popa, deexemplu, publicã în Humorul (25 mai 1945) bancuriaranjate în patru versuri. Pe de altã parte, acelaºiautor publicã în Urzica, din 15 sept. 1965, catrenepe care nu le intituleazã „epigrame”, ci „micro-foile-toane”, deºi au tentã epigramaticã: Din farmaciileIaºului lipsesc biberoanele:

Pãrinþii nu au ce sã facã…Dacã lipsesc din farmaciiVor cumpãra câte o vacãS-o punã doicã la copii.

Acelaºi lucru putem spune ºi despre „ultrascurtele”lui Eugen Frunzã din Urzica (31 august 1964): Unuitip foarte înalt:

Crescuºi atâta de înaltCã nu-þi întrece statul nime'Când te privesc, îmi spun: PãcatCã n-ai crescut ºi-n adâncime.

Stelian Filip îºi intituleazã unele catrene „fabulepitice” ºi nu „epigrame”, ca umorist de profesieºi de vocaþie ºtiind cã ele nu sunt epigrame. Iatãun exemplu: Proptele:

Gardul putred, zidul vechiNu stau þepene ºi-n susCâtã vreme nu ºi-au pusPropte zdravene, perechi.

A se compara aceastã mini-fabulã cu excelentaepigramã a lui ªt. Tropcea pe aceeaºi temã:

Uneori, într-o grãdinã,Dintre pomi, pe vreme rea,Cad acei cu rãdãcinãªi rãmân cei cu proptea.

Boileau ((1636-11711) considera epigramao vorbã de duh (o poantã), împodobitãde douã rime. Importanþa poantei este

exprimatã, la modul epigramatic, de nenumãraþiepigramiºti. Gh. Suciu din Braºov sugereazã aceastãidee printr-o imagine plasticã amuzantã, dacãnu picantã: Similitudine:

Spun cã-i ºtiu de-acum deprinsul,Epigrama-i ca muierea:Nu conteazã-atât cuprinsulCât conteazã încheierea.

E o afirmaþie care nu funcþioneazã nici în situaþiala care se referã autorul, nici în cazul epigramei:pentru a se realiza o încheiere, conteazã ºi„cuprinsul” – conþinutul ºi felul în care e organizatcatrenul. Pentru cã epigramã nu înseamnã doarcatren, prozodie ºi poantã lipitã la „coadã”. Dacãpoanta nu e motivatã ingenios de primele douã-treiversuri, lipseºte acea aºteptare care intensificãsurpriza din final. Deci, epigrama mai are ºi alte

legi, care þin de structurã, de ceea ce se numeºtemecanismul epigramatic – cel care declanºeazãpoanta. Avarul evlavios:

Simþind cã inima-i tresaltãDe mila care-l copleºea,Pomanã începu sã deaDin mâna dreaptã-n ceealaltã. (Ion Geanã)

(Vol. Eterna Epigramã, Clusium, 1993, p.14)La realizarea finalului contribuie întregul catren,

aria semanticã a cuvintelor ºi expresiilor folosite pepost de „cheie”, expresivitatea ºi felul în care suntprezentate ideile care conduc la transformareaimplicitului în explicit, motivând surpriza poantei.

Pentru a fi mai clarã problema, vom cita douã epi-grame similare. În prima, autorul, Ionel Socobeanu,lipeºte la douã versuri o poantã plagiatã prinsãdin circulaþia oralã, cu mici schimbãri: La examen,ca la bisericã:

La examen, nu e greu„Prof”-ul agitat, cu zel,Când mã-ntreabã mã-nchin eu,Când rãspund, se-nchinã el.

(Ionel Socobeanu, Epigrame ºi catrene cu tâlc,Ed. Eficient, 1995, p. 87)

Epigrama ooriginalã aparþine lui Virgiliuªchiopescu din Timiºoara, care, de pepoziþia examinatorului (profesor universitar),

motiveazã poanta nu prin titlul pus deasupra, ci înversurile care o preced, oferind cheia soluþiei finaleprin antrenarea în argument a cuvintelor din ariasemanticã de care e legatã expresia finalã (slujbã,a converti, ateu): Examenul unui student slab:

E o slujbã ce-ntr-un felConverteºte ºi-un ateu:Când l-întreb, se-nchinã el,Când rãspunde, mã-nchin eu.

(Epigrama, cunoscutã ºi premiatã în cadrul UniuniiEpigramiºtilor din România, a apãrut în volumulEterna epigramã, 1993, p. 28.)

Înþelegem, deci, cã epigrama nu e doar o poantãîmpodobitã de douã rime. De altfel, chiar definiþia lui

Boileau a fost amendatã de urmaºul sãu, maestrual epigramei, Lebrun (1729-1807):

Le seul bon mot ne fait une épigrammeIl faut encore savoir la façonnerAvec adresse, en nuancer la trameEt le bon mot avec grâce amener.

[Poanta singurã nu face o epigramã,/ Trebuiesã ºtii s-o cizelezi/ Cu iscusinþã, sã-i þeºi urzeala/ªi vorba de duh s-o aduci din condei]

Aceeaºi iidee ee ssubliniatã ºi de Lessing (1729-1781) în tratatul Observaþii diverse despreepigramã ºi despre câþiva dintre cei mai

renumiþi epigramiºti (1771), pornind în demonstraþiasa de la Marþial: la acesta apare tensiunea subiectuluiepigramatic rezultat din aºteptare ºi înfãptuire – douãelemente ce intrã în contradicþie. Autorul tratatuluiconsiderã cã aceastã contradicþie constituie trãsãturacare diferenþiazã epigrama de alte specii literareasemãnãtoare: dacã ea nu existã, avem de-a facecu o fabulã, un apolog sau orice altceva, numaiepigramã nu. Face apoi urmãtoarea precizare:„Deosebirea esenþialã între epigramã ºi fabulã serezumã la acest fapt: cã pãrþile ce se succed înepigramã sunt aparent în contradicþie, dar se unescla final, de aceea ele apar numai abstract ca pãrþi.”(Deutsche Epigramme aus vier Jahrhunderten, 1965,Leipzig, în postfaþã)

Ideea tensiunii care se acumuleazã în interiorulcatrenului e exprimatã, la modul epigramatic, printrealþii, de Al. Clenciu: Definiþia epigramei:

Trei versuri lin coboarã pantaArzând mocnit ca un fitilSpre-ncãrcãtura de trotilDin care bubui-va poanta.

Nelu Ionescu-Quintus sugereazã aceeaºi idee,prin altã imagine plasticã: Definiþie (vol. 15 ani deepigramã, Ed. Litera, 1984, p. 110):

Dupã sens ºi parametri, Epigrama e un meciCu un „unsprezece metri”În minutul 90!

Se înþelege cã în reuºita unui meci conteazã felulîn care sunt aranjaþi jucãtorii, pregãtirea, pasele etc.Tot astfel ideile trebuie bine „pritocite”, aranjate astfelîncât sã pregãteascã finalul neaºteptat: Epigrama(Florea ªtefãnescu, în vol. Cascada epigramelor,p. 212):

Patru versuri pe o temã – Cã mai multe nu încap – Aranjate într-o schemãCap la cap, dar ºi cu cap.

Definiþiile epigramatice ale epigramei sunt atât denumeroase, încât ar putea alcãtui o antologie. Deºiele nu rezolvã problema definiþiei propriu-zise, dauideilor transparenþã: fiecare în parte scoate în reliefcel puþin o trãsãturã a acestei specii literare ºi toatela un loc demonstreazã virtuþile ei spirituale.

Catrenul eepigramatic ((I)EElliiss RRÂÂPPEEAANNUU

Revenind lla ccatedrala ddin TToledo, se cuvine menþionat cã aceasta esteconsideratã o expoziþie sui-generis a lui El Greco. Deasupra altarului demarmurã se aflã una dintre pânzele de referinþã ale artistului, Rãsfãþul.

Printre multe alte tablouri ale sale, tot acolo se aflã Sãrutul lui Iuda, Apostolii sauÎnmormântarea contelui de Orgaz. Acesta din urmã este apreciat drept o culmea realizãrilor umane, o moºtenire lãsatã de El Greco umanitãþii. Este un tablou îndouã registre: în cel superior apare un înger alb, înconjurat de locuitori ai Cerului,iar în cel inferior sunt prezenþi nobilii care-l conduc pe ultimul drum pe contelede Orgaz. Printre aceºtia, poate fi recunoscut pictorul însuºi, iar fiul sãu, JorgeManuel, se aflã în stânga-jos, în posturã de paj. Pe lângã valoarea intrinsecãa tabloului, prezintã interes ºi mesajul discret lãsat de artist. Pictura este semnatãºi datatã, în limba greacã, pe colþul de batistã ce iese din buzunarul pajului. Nueste trecut anul 1586, când a fost terminatã pânza, ci 1578, când s-a nãscutJorge Manuel. Sã nu uitãm faptul cã oraºul, în care ºi-a petrecut cea mai mareparte a vieþii, a fost imortalizat de El Greco în Vedere din Toledo, capodoperãcare poate fi admiratã la Muzeul Metropolitan din New York. Numele de El Grecoºi l-a compus singur, cu împrumuturi din italianã ºi spaniolã, pentru a nu supãrape nimeni. (Greco, de la italianul Il Greco, iar El, de la spaniolul El Grieca.) Pentrua încheia aceste rânduri sumare ºi sãrace despre cel mai mare pictor grec, apelezla Ted Spears, comentator cu decenii în urmã la cotidianul The Greek Times, carescria cã de la Creta, El Greco a primit viaþã, iar de la Toledo, pensule ºi o patrie

mai bunã, unde, prin moartea sa, a început sã dobândeascã nemurirea.Acest pelerinaj prin locurile sfinþite de El Greco m-a adus înapoi la Bucureºti,

unde aveam sã-mi amintesc cã, în ajunul celui de Al Doilea Rãzboi Mondial, CasaRegalã a României deþinea cea mai mare colecþie de tablouri ale celebrului pictor,aflate în afara Spaniei. Printre aceste pânze, de o deosebitã valoare artisticã, senumãrau ºi Iisus purtând crucea, Logodna Fecioarei, Închinarea pãstorilor, SfântaFamilie etc. Unele surse publice precizau cã pânzele respective fãceau parte dincelebra colecþie de artã a lui Carol I, reprezentând o parte substanþialã a averiisale. În testamentul sãu din februarie 1899, citat de presa românã, se precizacã aceastã galerie de tablouri va rãmâne pentru totdeauna ºi de-a întregul în þarã,ca proprietate a Coroanei României. Motivându-ºi decizia, Carol I mai subliniacã alcãtuind acest testament, gândesc, înainte de toate, la iubitul meu popor...doresc sã-i las, ºi dupã moartea mea, dovezi vãdite de simpatie ºi de viu interes,pe care l-am avut pentru aceastã de Dumnezeu binecuvântatã þarã.

Din pãcate, la început de secol XXI nu mai existã un Homer, care sãdesluºeascã odiseea acestei colecþii regale. Ce s-a întâmplat cu colecþia? Esteo altã poveste. Una dureroasã, însã noi, românii, suntem cãliþi tocmai de dureri.Astãzi, ne împãcãm cu gândul cã avem totuºi trei opere de El Greco la Muzeulde Artã al României: Martiriul Sfântului Mauriciu, replicã a pânzei de la MãnãstireaEscurial; Închinarea pãstorilor, versiune a tabloului din Muzeul Prado; LogodnaMariei, care este unicat, ºi nu versiune sau replicã.

Orizont SSF

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 220193300

În uultimele ddouã eepisoade am prezentatfenomenul, deconcertant, al miilor de cazuri,bine documentate, de presupuse rãpiri extra-

terestre. Un fapt, încã ºi mai ºocant, este cã, înliteratura domeniului, se estimeazã cã circa jumãtatedintre aceste rãpiri ar putea fi parte a unui imensprogram genetic efectuat asupra speciei umane.

În cãrþile lui Budd Hopkins, David Jacobs, JohnMack, Raymond Fowler, Karla Turner, Edith Fioreº.a., toate bazate pe investigaþii personale aleautorilor, dar ºi în nenumãrate articole, sunt descriseproceduri de prelevare de spermã ºi de ovule,fertilizare in vitro cu modificãri aduse informaþieigenetice, implantarea ovulului fecundat în uter ºi,dupã 6 la 12 sãptãmâni, extragerea embrionului,toate efectuate în timpul unor rãpiri bine mascate.Multe mãrturii mai spun cã au vãzut cã embrionula fost plasat imediat într-un lichid aflat într-un vastransparent, fiind conectat la mai multe dispozitivede susþinere a vieþii, deci într-un soi de uter artificial,unde micuþa fiinþã va continua sã se dezvolte, pânãva putea trãi autonom. Anumite persoane rãpite maispuneau cã au vãzut înºirate „la bordul navelor” zecisau sute de astfel de containere strãvezii în carepluteau fetuºi. Alþi martori au relatat cã, pe parcursulrãpirii, au vãzut încãperi în care se aflau fetuºi culcaþiîntr-un mediu lichid sau uscat, în niºte „sertare”cu rol de incubatoare.

O altã fazã de mare ciudãþenie este cea numitã„ceremonia de prezentare”. Aceeaºi femeie, de lacare s-a recoltat ovulul ºi care a fost ºi purtãtoareasarcinii pierdute, este rãpitã din nou, dupã mai mulþiani, ºi este confruntatã cu niºte fiinþe hibride micuþe,mai mult sau mai puþin asemãnãtoare cu copiiipãmânteni, extraordinar de plãpânde, dar aparentsuperinteligente. Femeii i se spune cã aceºtia suntcopiii ei, care „au nevoie de mama lor”, deci pecare trebuie sã-i îmbrãþiºeze, pentru a le transmiteafecþiune ºi energie. Uneori, celui rãpit i s-a transmiscã procedurile bizare sunt necesare deoarece fiinþelehibride au craniul dublu faþã de cel al unui copilnormal, deci nu s-ar putea naºte pe cale naturalã.

Budd Hopkins, dar mai ales prof. David Jacobs,au rãmas convinºi cã aceste mãrturii constituie odovadã cã un obiectiv sinistru al vizitatorilor veniþi cuOZN-urile ar fi o „agendã secretã”, un imens programde hibridare ºi de înlocuire treptatã a pãmântenilor.

Alþi ufologi au remarcat cã semne ale unor astfel deacþiuni existã ºi în cele mai vechi tradiþii. Nu cumva –s-au întrebat ei – asistãm la un proces peren, începutcu sute de mii de ani în urmã? De altfel, ºi uniipaleontologi ºi-au pus problema cã aparent evoluþiaomului a fost mai rapidã decât ar fi asigurat-omutaþiile naturale. Nu cumva – se întrebau ei – aexistat o intervenþie externã pentru îmbunãtãþirearaselor umane? Între altele, aceastã viziune ar puteastinge contradicþia dintre creaþionism ºi evoluþionism.

Dar sse ssemnaleazã ºi un alt fenomen demare stranietate. De pildã, pe 4 iulie 1989,într-un parc din Kiev, trei femei s-au întâlnit

pe o alee cu trei indivizi foarte înalþi, cu ochi strãlu-citori ºi plete lungi bãlaie, îmbrãcaþi într-un soi decãmãºi de noapte argintii, semãnând unul cu altul deparcã ar fi fost gemeni. La întrebarea femeilor dacãsunt cumva strãini, aceºtia au rãspuns, într-o rusãuºor demodatã, cã sunt extratereºtri, cã vin în fiecarezi sã ia oameni de pe Pãmânt, ca sã-i ducã „peplaneta lor”, aflatã într-un loc care depãºeºte putereade înþelegere a martorelor, ºi cã acum ar dori sã le iape ele... Ca argument le-au arãtat un „butoi” argintiuuriaº, cu o antenã circularã deasupra, aºezat înboschetul de alãturi. Dupã protestele ºi rugãminþilefemeilor, cei trei s-au lãsat înduplecaþi, adãugând cã„vor lua atunci pe alþii”. Au urcat în „butoi”, iar acestaa decolat ºi a dispãrut în câteva secunde. Surprin-zãtor, cazul, care a mai avut ºi alþi martori, a fostdescris ºi comentat, pe larg – aºa cum m-am convinsºi personal – în presa sovieticã, centralã, a vremii.

Au fost raportate multe alte asemenea întâmplãri,atât din spaþiul ex-sovietic, dar ºi din restul lumii. Înconsecinþã, s-a presupus cã ar exista ºi niºte „rãpiridefinitive”. În unele cazuri, martorilor li s-a spus cãvor fi mutaþi, pentru totdeauna, într-o lume mai bunã,iar „dacã s-ar întoarce, ar muri”. Ideea ne ducecu gândul la vechi istorii, devenite basme, de tipulTinereþe fãrã bãtrâneþe ºi viaþã fãrã de moarte, motivcare existã în foarte multe culturi, sub diverse forme.

Pe marginea fenomenului „rãpirilor definitive”,s-a speculat cã anumite „conºtiinþe superioare” carene-ar monitoriza – poate hipercivilizaþiile – ar fi orga-nizat ºi niºte rezervaþii anexe, pe „un alt tãrâm”: poatepe alte planete, poate pe baze spaþiale, poate într-oaltã dimensiune, poate într-o altã stare de agregare

a materiei. Iar în aceste locuriei ar transfera definitiv oameni,dar ºi alte vietãþi, poate caîn niºte arce ale lui Noe, înaºteptarea unor evenimentecatastrofice din viitor.

S-aa mmai sspeculat cã înasemenea „rezervaþiianexe” puteau fi realizate, încã în urmã cu

mii de ani, noi rase umane, cu un creier mai mare, cuo inteligenþã superioarã, mai puþin agresive, eventualrase specializate, adaptate pentru anumite sarcini,folosind material genetic de pe Pãmânt. Nu cumva,s-au întrebat unii, acele „rase de extratereºtri” (cenu-ºiii, înalþii blonzi etc.) descrise de presupuºii rãpiþi arputea fi, mãcar în parte, rase umane artificiale sauchiar bioroboþi, derivaþi din specia umanã, „produºi”prin hibridãri succesive, undeva în afara Pãmântului?Deci mulþi dintre „extratereºtrii” descriºi de martoriiunor „întâlniri apropiate” ar fi, de fapt, doar niºteintermediari, trimiºi la noi cu sarcini precise, pierdereaaccidentalã a cãrora n-ar fi o catastrofã...

Iar dacã vizitatorii sunt aici nu doar de zeci de miide ani, ci de zeci de milioane, ceea ce nu este delocexclus în ipoteza hipercivilizaþiilor, ei puteau salvaîn acele „rezervaþii anexe” chiar ºi animale dispãrutede foarte mult timp de pe Pãmânt, de pildã, specii dedinozauri, efectuând ºi asupra lor operaþii de ingineriegeneticã. Aceastã ipotezã speculativã, dacã ar fiadevãratã, ar oferi o explicaþie la relatãrile privindcreaturile „reptiliene” inteligente, menþionate adesea.Dar am putea gãsi explicaþii ºi la rapoartele privindapariþii imposibile ale unor animale preistorice sauinexistente pe Pãmânt (cum ar fi chupacabra), oripoate chiar la mult mediatizatele mutilãri inexplicabilede vite.

Dacã acceptãm realitatea acþiunilor de hibridare,efectuate la ora actualã de entitãþi nepãmântene,ne întrebãm automat: care ar putea fi rostul lor?Dintre multele variante propuse, cele mai plauzibilepar sã fie crearea unor varietãþi superinteligente orisuperperformante de oameni, undeva într-o zonãretrasã a realitãþii, ºi/sau repopularea treptatã aPãmântului cu indivizi mai puþin agresivi ºi maideschiºi spre ocrotirea frumosului uman.

Paul EEverac, Naþiia îîn pperiindãrii ttragiice. DDrama-turgiie iistoriicã, Ediþie ddefinitivã, EEditura SSemne,Bucureºti, 22018

Acest emoþionant volum de istorie ºi limbãromâneascã simbolizeazã la 7 ani de la dispariþiaautorului sãu, prezenþa sa încã vie la acestCENTENAR, prin adevãrul ºi duhul „perindãrilortragice” ale naþiei, ce par cã nu mai contenesc.(Pe pagina de gardã, semnat „Copiii”)

Din aceste pagini ies la ivealã, învãlmãºiþi cuvremea lor, voievozii Cercel, Brâncoveanu, Cantemir,Apafi, cãrturarii Miron Costin ºi Cantacuzino Stolnicul,luptãtorii Horea, Cloºca, Avram Iancu; dar ºi alþi fiireali sau ticluiþi ai acestei naþii în cãutarea unei sorþimai bune, trãitori de grele visuri ºi osânde; ºi, în celedin urmã, românul, arãtat în sute de feluri, încercândsã rãzbeascã din gheara unui timp necruþãtor, cupreþuri aspre, dar nu zadarnice. (Autorul, pe copertaa patra)

Vasile SSzolga, Fantastiice ssolgane. AAntologiiede ppovestiirii mmaii vvechii ººii mmaii nnoii, Editura BBetta,Bucureºti, 22019

Fantasticul, irealul, visatul, doritul lasã urme înrealitatea pe care o traverseazã. Acesta este modulîn care Vasile Szolga îºi scrie prozo-poemele, adicãsolganele fantastice.

Autorul a plecat de la basme. De la basmelespuse pentru nepoata lui preaiubitã, Deea. A rãmas,poate firesc, în lumea unor astfel de basme moderne,apropiate de miturile vieþii, iubirii, morþii, bântuite de„durerea cea mare a spicelor”, vorba lui Blaga. (…)

Prin cartea lui Vasile Szolga umblã simboluricare-þi rãmân în memorie: iepurele negru care a fostºi n-a fost, femeia din oglinda veneþianã, doamna din

tablou care ºi-a lãsat eºarfa lângã patul celui ce-avisat-o, bãtrâna care a dispãrut împreunã cu lumeaei, însuºi Iisus, purtãtorul crucii destinului sãu sfânt...dar ºi multe alte personaje fantastice, se descarcãîn zona misterului dincolo de viaþã ºi de moarte.(Nicolae Dan Fruntelatã, în Prefaþã)

Firiþã CCarp, Tiimbre dde lliipiit ppe ssuflet, Editura UUZP,Bucureºti, 22018

Firiþã Carp e de meserie prieten. În sensul cãmizeazã pe sentimente în relaþiile cu semenii sãi,beteºug de pe urma cãruia s-a ales cu o impre-sionantã colecþie de oameni frumoºi. De multeori, pune frumuseþe de la el, ca sã nu aibã nimenide suferit. Îl ajutã, ce-i drept, ºi cuvintele, dându-idin frumuseþea lor. Firiþã Carp dã mai departe ceîmprumutã de la ele. Pe baza acestui împrumuts-a nãscut cartea de faþã. O carte despre frumuseþea

prieteniei scrisã de un om cu un suflet nesãbuit defrumos! (ªtefan Mitroi, pe „reverul” copertei întâi)

Maria SStoica, Pecetea mmemoriieii. 11. ZZiiua ccândtata aa ddeveniit nnemuriitor, Editura FFundaþiei CCulturaleMemoria, BBucureºti, 22019

Cartea de faþã prezintã aspecte româneºti care seîntind pe aproape durata ultimului secol. Principalelepersonaje sunt economistul Ion T. Ilie, fost deþinutpolitic al regimului dictatorial Ceauºescu, ºi tatãl sãu,Toma N. Ilie, ostaº erou dispãrut în luptele crunte alefrontului antisovietic din Al Doilea Rãzboi Mondial. (…)

Prin conþinutul sãu, volumul aduce încã unexemplu concludent care confirmã faptul cã, contrarcelor afirmate pe toate canalele de comunicaþie deautoritãþile comuniste ale timpului, în România auexistat deþinuþi politic anticomuniºti pânã la cãdereadictaturii ceauºiste. Fiind de tip interviu, cartea estecursivã ºi se citeºte uºor, fiind lipsitã de trimiteri ladocumente, astfel încât aspectele care se desprinddin cele prezentate nu sunt sufocate de excesulde erudiþie. (Ilie Popa, editorul cãrþii, în Prefaþã)

Semn(al) dde ccarte

Hibridarea uumanitãþii? DDaann DD.. FFAARRCCAAªª

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 22019 3311

Orizont SSF

Laurenþiu CCerneþ estepseudonimul sub carea publicat Laurenþiu

Mircea Bobleanþã, nãscutla 11 mai 1931 în comunaCerneþi, judeþul Mehedinþi.În pregãtirea sa ºcolarã seînregistreazã doi ani de liceumilitar la „D.A. Sturdza” din

Craiova, fãcuþi în timpul rãzboiului, apoi Liceul„Traian” din Turnu-Severin, continuat la Liceul SeralMixt din Timiºoara, studii medii încheiate în 1951.Facultatea de Filologie a Universitãþii din Timiºoarao poate urma mult mai târziu, între 1968–1973, dincauza a douã condamnãri politice în epoca stalinistã,în urma unor delaþiuni odioase. La ieºirea dinînchisoare a trebuit sã se mulþumeascã doar cuslujbe modeste, om de serviciu, mãrunt funcþionarla CFR, contabil, pentru ca în cele din urmã sã fieangajat redactor la revista Scrisul bãnãþean, undeºi debutase în 1958. Un discipol, Alexandru Moraru,îl evocã astfel într-un numãr din 2009 al revisteitimiºorene Orient latin:

„Aparent fragil, Laurenþiu Cerneþ era, totuºi,în miezul sãu, un ins puternic. Nu judeca pe nimeniºi nu dãdea sentinþe. Se rezuma la a observa ºi laa le interpreta în funcþie de conþinutul lor preponde-rent hazliu sau absurd. […] Când urmãrit de nãlucaSecuritãþii, când copleºit de angoase, LaurenþiuCerneþ, prin nelipsitul sãu surâs tonic, lãsa sã seîntrevadã prea puþin din frãmântãrile care-l încercau.Ele se regãsesc însã, la modul sublimat, în nume-roasele lui cãrþi, periate straºnic de cenzura fostuluiregim. La el, umorul a funcþionat ca o supapã desiguranþã – ironia ºi sarcasmul reflectând cel maiexact esenþa tragicã a psihologiei sale. Sã fii atâtde vesel pe dinafarã, iar lãuntric atât de trist, iatão dihotomie ce n-a dus la «explozie», ci, dimpotrivã,a conservat ºi a fructificat, apoi, un potenþial creativremarcabil. Întreita sa posturã, de scriitor realist,fantast ºi umorist, l-a relevat ca pe un autor carea combinat benefic experienþa originarã (de viaþã)cu experienþa culturii.”

A publicat romane, culegeri de povestiri ºi nuvele,literaturã pentru copii. Este prezent ºi în antologiide poezie satiricã: Epigramiºti români de azi (1979),Antologia epigramei româneºti (1985), iar cu prozeumoristice în Pagini de satirã ºi umor din scriitoriolteni (1986). A debutat editorial cu volumul Omulde un milion (1966), urmat în ritm alert de Experien-þele lui Ionete, Câteva luni de trãit, Amintirile unuimincinos, Amintiri inventate, Mic dicþionar de subiectecomice, Iubiri paralele, Evadare din Paradis ºi altele,pânã la romanul Voia Domnului, din 1999. A murit la28 aprilie 2008, în Timiºoara, unde îºi petrecuse dealtfel cea mai mare parte din viaþã, apreciat ca scriitorinclusiv prin mai multe premii ale Filialei timiºorenea Uniunii Scriitorilor, unul dintre ele, din 2001,concretizat în Diploma de Onoare „Opera Omnia”.

Cu SSF-uul, aautorul are câteva „întâlniri” cemeritã a fi semnalate. Prima se conformea-zã tonului general al literaturii sale umoris-

tice. Publicatã în Colecþia „Povestiri ºtiinþifico-fantastice” (1969), nuvela Aparatul de visat frumosîmbracã haina farsei. Parodie a aventurilor piratereºtistrãmutate în spaþiul cosmic, scrierea discrediteazãprin ºarje groteºti un anumit tip de space opera,aparþinãtor literaturii de consum. Personajul principale un Superman în variantã femininã: o Ramonãsportivã care, aflând întâmplãtor cã fusese temporarîndrãgostitã de un robot, îºi descarcã furia asupraunui stadion arhiplin, fãcându-i astfel pe amorþiþiioameni ai viitorului sã redescopere, prin violenþã,fericirea. Implicarea aceasta revoluþionarã în „lumeasentimentelor” lasã urme în utopie, devine chiarpunctul de plecare al unui fenomen contagios:„Senzaþia de nenorocire, o noutate mai mult decâtinteresantã, se transformã imediat în modã. Se gãsirã

o sumedenie de persoane care mimau neliniºteaºi nefericirea ºi aºteptau aplauze.” Cu pumnul saucu nurii, eroina produce transformãri spectaculoasepretutindeni unde apare în Univers.

„Ramona nu-ºi vedea capul de festivaluri, dineuri,conferinþe, interviuri etc. Trecuserã patru luni ºialbaºtrii încã mai chefuiau. Pe toatã planeta sefabrica vin dupã reþeta Ramonei. Primi 1.435.149de cereri în cãsãtorie, restul de un miliard ºi cevaneîndrãznind din timiditate. Prezenþa ei stimulã pecercetãtori, savanþii îºi triplarã eforturile ºi în scurttimp reuºirã sã fabrice femei. Ce bucurie! Albaºtriiexultau. Ramona le purta noroc.”

Interesul dovedit aici pentru facila exagerareeroicomicã îi permite criticului Cornel Ungureanu sãconstate, prin contribuþia lui Cerneþ, ca reprezentantde marcã al „ridendiºtilor” timiºoreni, „uluitoarelemetamorfoze ale haiducului în literatura SF”. Dintremotivele ºarjate ale anticipaþiei, mai poate fi citatãpentru efectele sale umoris-tice imaginea logodniculuicongelat din neconsolatãdisperare ºi, datoritã unei„erori birocratice”, uitatîn starea aceasta vremede treizeci de milenii.

Laurenþiu CCerneþ nue, totuºi, un scriitormonocord. Nuvelele

din culegerea Salt în mâine(1984) trec hotãrât în altãtonalitate, sobrã, adecvatãinfuziei de substanþã realistãcu care se încearcã iarãºirevigorarea temelor SF. Peurmele lui Horia Aramã (dinÞãrmul interzis), douã lucrãriimagineazã cazuri desimbiozã mentalã insolitã.Cuplat în mod inexplicabil cuspiritul unui necunoscut, un personaj de condiþieculturalã modestã se trezeºte vorbind fluent francezaºi „retrãieºte”, ca ºi cum i-ar aparþine, întâmplãripetrecute înainte de naºterea sa (Accidentul). Totastfel, un altul participã înfiorat la ultimele zile aleunei civilizaþii extraterestre care, ca ºi la GeorginaViorica Rogoz, s-a autodistrus cu ere în urmã (Aeyo).Ca poveºti de dragoste modelate în cadru exotic,dupã un tipar tragic, scrierile acestea amintescexperienþe similare din Adam ºi Eva de LiviuRebreanu. În primul caz, o dramã individualã – aviolentului Jean Lhomme, împins de gelozie la crimãºi constrâns astfel sã-ºi trãiascã restul vieþii ca unproscris hãituit – puncteazã ritmic conºtiinþa tulburatãa tânãrului narator. În al doilea, drama primeºteamploare în mãsura în care asupra cuplului tragic seproiecteazã spectrul unui dezastru planetar. Elementede psihozã modernã, caracteristice pentru proza deavertisment pe tema mult bãtutã a rãzboaielor ato-mice, migreazã constant prin extrapolãrile autorului:

„Aeyo s-a schimbat mult, e aproape o alta. Numai susþine cã izolarea lor, sus, pe platou, este unicullucru inteligent pe care l-ar putea face ºi cã salvarean-o pot gãsi decât în dragoste, ºtiind cã, oricum, totulse va sfârºi. Acum o îngheaþã o teamã animalicãpentru ce va fi. Nu este posibil sã facã dragostemereu ºi, treptat, chiar în momentele de extaz –dorite cu încrâncenare, vrute, comandate, cerute,cerºite –, frica se strecoarã perfid între ei ºi amândoidevin lucizi, speriaþi ºi nefericiþi. Nu mai urcã peplatou, stau închiºi în încãperea aceea cu aer vechi.Ascultã la nesfârºit comunicatele. Încã se ductratative. Se afiºeazã zâmbete crispate. Nimeninu cedeazã. Fiecare se simte îndreptãþit sã cearãgaranþii de securitate, fiind convins cã e normalca adversarul sã-l creadã pe cuvânt. Yeb nu-i sigurcã jocul acesta e doar o luptã pentru supremaþie.Bãnuieºte cã poate fi ºi altceva: urmarea unor

dereglãri psihice tratate inadecvat în zecile de anide încordare. Acum Aeyo este cea care se revoltãºi cautã soluþii pentru a acþiona. Cum sã acþioneze?Ei, într-un fel, nu-s chiar între dinþii angrenajului, seaflã undeva, într-un loc ferit, într-un unghi mort. Einu iau parte la înfruntare. Ei sunt neutri. ªi-au cultivatde secole neutralitatea. Ei n-au nimic cu nimeni. Nucer. Nu dau. Numai cã de data asta nu vor scãpa.”

Anticipaþia llui LLaurenþiu CCerneþ cautã rarvecinãtatea ideilor originale. În ciudaspectaculosului lor aparent, ele sunt mai

degrabã comune, circulate, la îndemâna oricui.Meritul scriitorului este acela de a le fi împrospãtatcredibilitatea ficþionalã în materia epicã a unor textecu valoare literarã certã. SF-ul coexistã aici în chiponorabil cu proza de tip realist, cãreia îi imprimã unanumit grad de stranietate utilã. La acest nivel gãsimportrete excelente, ieºite din exerciþiul unei fine

observaþii a amãnuntului cotidian. Înaintede a fi „suportul” material, provizoriu, alaventurilor lui Jean Lhomme, SeptimiuVidolm din Accidentul face figura unuisimpatic tehnician de autobazã, marcatde o psihologie specificã mediului ºoferilorºi având de rezolvat propriile sale complica-þii moral-amoroase. Când nu se „transferã”în lumea disperatã a enigmaticei Aeyo,Filip Antim trãieºte viaþa obiºnuitã a unuisanatoriu de boli nervoase, cu tot pitoresculpersonajelor ºi al relaþiilor incidentalestabilite acolo. Lãsând intactã partituragravã a anticipaþiei, registrul comediei seexerseazã acum contrapunctic, cu mãsurã,dar exclusiv la nivelul „realist” al acestorpovestiri, spre a marca bunãoarã stupoareaunui Vidolm confruntat cu strania memoriea unor fapte complet strãine de persoanalui. O iscusitã alternare a planurilor leagãînsã ideea SF de substratul obiectiv alîntâmplãrilor, pânã la inseparabilitate.

Din aceastã convieþuire a abstracþiunii generice cuconcretul semnificativ, anticipaþia iese împlinitã literar.Substanþa unei realitãþi palpabile se aºterne cu folosdeasupra schemelor sale tradiþionale.

Lucratã îîn aaceeaºi mmanierã eesteticã, nuvelaSalt în mâine (de fapt, un scurt roman)urmãreºte destinul unui mutant nefericit.

Facultatea – evident simbolicã – de a strãbate cuprivirea prin lucruri îl singularizeazã printre semeni,expunându-l agresiunilor de tot felul. Reacþia derespingere apare fie din teama superstiþioasã acelorlalþi, fie dintr-o opacitate intelectualã care-ºi iadrept aliat ura primarã, instinctivã. Conflictul este, înfond, cel imaginat de A.E. van Vogt în Slan ºi reluatîn termeni asemãnãtori pretutindeni în lume. Cu oapreciabilã intuiþie a mediilor ºi psihologiilor, LaurenþiuCerneþ îl adapteazã provinciei româneºti contempo-rane. În latura sa metafizicã, personajul e un altHyperion, nedumerit de propria genialitate ca ºi deneaºteptata ostilitate omeneascã – aceasta din urmãacþionând instinctiv, ca un factor de protecþie pentruspiritul mediocru generalizat. În datele sale concrete,personajul joacã rolul unui intelectual rezervat înrelaþiile sociale ºi care, în ciuda unei manifestevocaþii de victimã, îºi formuleazã din „a vedea miezullucrurilor” o misiune utopicã. Scrierea are tensiune, obunã regie a dialogurilor, scene vii. O atentã gradarea momentelor sale serveºte modului în care, odatãdescoperitã, strania înzestrare a mutantului ajungesã alarmeze opinia publicã. Mai puþin verosimilã estealunecarea docilã ºi neîntreruptã a personajului spreperiferia socialã. Fenomenul se produce nu dintr-ocerinþã fireascã a intrigii, ci spre a ilustra o tezãdinainte elaboratã. Fãrã stridenþe supãrãtoare, scrisullui Laurenþiu Cerneþ, în angajamentul sãu „serios”pe teritoriul odinioarã parodiat al genului, este pândituneori de un discret sentimentalism.

Meritã ssã ccitez, îîn aacest ssens, punctul de vedere al lui Ronald LeoSprinkle (n. 1930), care a fost pânã în 1989 profesor de psihologie laUniversitatea din Laramie (SUA), iar apoi profesor consultant. El a fost

unul dintre primii care au aplicat, încã din 1968, regresia hipnoticã asupra unorrãpiri OZN, având la activ, în 1994, peste 300 de cazuri, studiate personal, pelângã alte domenii ale paranormalului, rãmânând mereu fidel crezului sãu ºtiinþificdeclarat: „sã continuãm sã explorãm, în timp ce continuãm sã ne îndoim”.

Încã în 1981, profesorul era aproape convins cã fenomenul rãpirilor, cu toatecele asociate lui, face parte dintr-un „plan”, al unor fiinþe inteligente, binevoitoare,reprezentante ale unor civilizaþii „extraterestre ºi/sau ultraterestre”, dispunândde o tehnologie ºi de o eticã depãºind foarte mult pe cele pãmânteºti. Ei rãmân„invizibili ochiului omenesc ºi culturii dominante, în afara cazurilor în care dorescei înºiºi sã fie vãzuþi”. Finalitatea planului ar fi maturizarea omenirii ºi transfor-marea pãmântenilor în „cetãþeni ai Cosmosului”. (Va urma)

De lla ffarsã lla mmutantul nnefericitMMiirrcceeaa OOPPRRIIÞÞÃÃ

Ars llonga...

��� Horia BBÃDESCU – scriitor, CCluj-NNapoca��� Cristian CCOCEA –– sscriitor ººi eezoterist, PPiteºti���Mihai VVINEREANU –– llingvist, SSUA��� Dragoº VVAIDA –– pprof. uuniv., BBucureºti��� Constanþa VVAIDA HALIÞà –– aarhitect, BBucureºti��� Sorin LLory BBULIGA –– iistoric aal aartei, TTârgu-JJiu��� Alexandra-VVioleta GGHEORGHIU –– llector uuniv., IIaºi��� Filofteia PPALLY –– iistoric, PPiteºti��� Aurel VV. DDAVID – prof. uuniv., BBucureºti��� Olimpia PPOPESCU – profesor, PPloieºti��� Ilie PPOPA –– pprof. uuniv., PPiteºti���Marin BBEªCUCà –– sscriitor, BBotoºani��� Acad. EEmilian DDOBRESCU –– BBucureºti���Marian NNENCESCU – scriitor, BBucureºti

��� Lucian CCOSTACHE –– sscriitor, PPiteºti��� Eufrosina OOTLÃCAN –– pprof. uuniv., BBucureºti��� Tudor CCICU –– sscriitor, BBuzãu���Mihai PPOSADA –– sscriitor, SSibiu��� Victor AATANASIU –– sscriitor, BBucureºti��� Florian CCOPCEA – scriitor, DDrobeta TTurnu-SSeverin��� Florea FFIRAN –– sscriitor, CCraiova��� Paula RROMANESCU –– sscriitor, BBucureºti��� Nicolae MMELINESCU –– ppublicist, BBucureºti��� Ion PPÃTRAªCU –– ddiplomat, BBucureºti��� Elis RRÂPEANU –– sscriitor, BBucureºti��� Dan DD. FFARCAª –– sscriitor, BBucureºti ���Mircea OOPRIÞà –– sscriitor, CCluj-NNapoca��� Denisa PPOPESCU –– sscriitor, PPiteºti

Semneazã îîn aacest nnumãr

Currtea de la Arrgeºº

Anul XX ��� Nr. 55 ((102) ���Mai 220193322 32 ppag. - 55 llei

Ion AAurel GGârjoabã, ssãrbãtoritîn zziua dde 222 ffebruarie, ccânda îîmplinit 880 dde aani, ttrece pprin

lume aaureolat dde-oo ttristeþe ccarerãscoleºte. LL-aam ccunoscut jjovial,generos, aaplecat ccãtre ccele ssimpleºi ccurate. EExperienþa TTimpului,care sse ppoate ssã-ll ffi mmãcinatpe ddinãuntru, iiar aasta nnumaiDumnezeu oo ººtie, eexperienþaaceasta aa sscufundãrii îîn ssubstanþa

vie aa cclipei ii-aa pprins dde ppleoape oo lluminã ccare vvede ddincolo

de ttãrâmul aacesta.Cu llumina ccea nnouãîºi ccoloreazã aacumpânzele, ccu eea mmergeînainte ººi ttot ccu eea sseopreºte, lla rrãstimpuri,sã-ººi aaminteascã.

Biografia ii-oopoate aafla ooricine,

în ccâteva mminute. EEcranulcomputerului ee oo vvitrinãde llegende. PProfesorul ddinCurtea dde AArgeº, aatât dde iiubitde eelevi, mmembru aal UUniuniiArtiºtilor PPlastici, rrespectatde cconfraþi, ddecan dde vvârstãîn FFiliala dde lla PPiteºti, ttatãºi bbunic nnesfârºit dde bblând,îºi ggândeºte, dde ccâþiva aani,expoziþiile ccu oochii îîntorºicãtre oo iinstanþã nnecunoscutã.

Dintotdeauna,lucrãrile llui IIonAurel GGârjoabã

au ffost ssenine, aau vvisat mmult,au llãsat iimpresia ccã ppot

fi aatinse, pprinse ddin zzbor. SSe îîntâmplãaltceva, aastãzi, ddupã ppãrerea mmea. SStãmãrturie eexpoziþia vvernisatã lla GGaleria„Metopa”, dde zziua llui. SSe îîntâmplã ccã, ddeºise ppãstreazã îîn aacelaºi rregistru ccromatic,universul aartistului sse sstructureazã aaltfel.Sursa llui nnu mmai eeste îîn eexterior. LLumeacare-ll îînconjoarã aacceptã ssã sse ssubor-doneze uunei vvoinþe dde ccare ppictorul îînsuºiascultã, ccu ttoate ssimþurile îîncordate.Plantele, ccerul, ppãmântul aau oo îînãlþime ººi oolimpezime sspirituale. ÎÎn ttoate, uun DDumnezeuenergic îîºi fface ssimþitã pprezenþa. SSenzaþia

de oodinioarã, aaceea ccã, pprivindu-ii llucrãrile, ppriveºti, dde ffapt, îîn oochi oo iiluzie,a ffost îînlocuitã ccu ssentimentul uunei îînþelegeri pprofunde, aal uunei îînþelegeri ccareîmbãrbãteazã, ccare mmângâie ffãrã ssã sse rrisipeascã îîn pprea mmulte aatingeri.

La 880 dde aani, IIon AAurel GGârjoabã ttrece ppe llângã nnoi ccu ssfialã. DDar ccâtãfrumuseþe îîn ttrecerea, îîn ssfiala aaceastaa llui! CCâtã lluminã ccare vvede ddincolode ttãrâmul nnostru!

cy

mk

Numãr ii lus t ra t ccu llucrãr i dde IIon AAure l GGâr joabã.

Ion AAurel GGârjoabã

Portretul aartistului lla 880 dde aaniDDeenniissaa PPOOPPEESSCCUU

Artist pplastic ccomplet –– ppictor, ggrafician, ssculptor, llinogravor, iilustrator ººi aautor dde ccoperte dde ccarte, pprofesor. S-aa nnãscut lla 222 ffebruarie 11939, îîn CCerneþi, jjudeþul MMehedinþi. AAbsolvent aal FFacultãþii dde AArte PPlastice ddin TTimiºoara

în 11966. DDin 11994 eeste mmembru aal UUniunii AArtiºtilor PPlastici ddin RRomânia. AA mmai ffost pprezent(at) îîn rrevistã, uultima ddatãîn mmartie 22014, ppe ccând îîmplinea 775 dde aani.

Un ccolorist dde mmare ffineþe, oo ppersonalitate aartisticã pputernicã, pproductiv, mmereu rreinventându-sse, cchiar ddacã mmereurecognoscibil, uun vveritabil ssenior aal aartelor pplastice rromâneºti, aal cculturii rromâne, uun ooctogenar, îînsã uunul ccu pprivirealertã ººi mmânã ssigurã.

E oo bbucurie aa-ll ccunoaºte ººi aa-ii uura aani mmulþi ººi ffrumoºi îîn ccontinuare. ((Gh. PPãun)