2 • APOSTROF

B. ELVIN

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºi Asociaþia Scriitorilor Bucu-reºti anunþã cu profundã durere încetarea din viaþã, în ziua de 18

septembrie 2011, a reputatului scriitor ELVIN BERNSTEIN (B. ELVIN),unul dintre decanii de vîrstã ai Uniunii.

B. Elvin s-a nãscut la Moineºti, la 24 august 1927. Din cauza etnieisale, a fost împiedicat sã studieze la Liceul „Mihai Viteazul“, fiind obli-gat de legile rasiale ale timpului la munci obligatorii. A reuºit sã urme-ze cursurile Liceului „Cultura“-Max Aziel, unde l-a avut ca profesorde limba românã pe Mihail Sebastian. A debutat ca publicist în revis-ta Caiete culturale, editatã chiar de el, iar ca literat, în ziarul Ecoul(1944), cu un medalion G. B. Shaw, semnat cu pseudonimul PaulScorþeanu. Dupã absolvirea liceului, a urmat cursurile de esteticã aleFacultãþii de Filosofie de la Universitatea Bucureºti. Ca student ºi apoiabsolvent, a colaborat la revistele Contemporanul, Gazeta literarã,Luceafãrul, Viaþa româneascã.

Dupã absolvirea facultãþii, în anul 1950, a lucrat la Editura Tine-retului, dar a fost exclus din Partidul Muncitoresc Român ºi din edi-turã. Ulterior a publicat volumul Anatole France, care i-a atras exclude-rea din redacþiile în care activa, timp de trei ani. Volumul era îndreptatîmpotriva fanatismului politic ºi era inspirat de revoluþia anticomunis-tã maghiarã din 1956. Ulterior a reuºit sã devinã secretar literar laTeatrul de Comedie ºi apoi la Teatrul Naþional „I. L. Caragiale“ dinBucureºti, unde a iniþiat ºi a editat vreme de 20 de ani, publicaþia tri-mestrialã Caietele Teatrului Naþional, una dintre cele mai valoroasepublicaþii culturale ale anilor ’70-’80.

Dupã revoluþie, începînd din 1992, B. Elvin a devenit redactor-ºefal altei publicaþii de prestigiu, Lettre Internationale – ediþia românã, pecare a condus-o pînã la sfîrºitul vieþii.

B. Elvin a fost un scriitor ataºat miºcãrii teatrale, a scris criticã deteatru ºi a fãcut parte din Secþia de dramaturgie a Asociaþiei ScriitorilorBucureºti. În afarã de activitatea sa publicisticã, a publicat numeroasevolume de eseu ºi romane, între care: Dupã o lungã ºi grea suferinþã(1973), Partea mea de comedie (1974), Prin ce se deosebeºte aceastã noap-te? (1977), Hotarul imaginar (1980), În continuare (1982), Colþurilecercului (1985), Patru ºi un absent (1988).

Prin dispariþia lui B. Elvin, literatura românã, presa noastrã cul-turalã ºi lumea literarã din România suferã o grea pierdere.

�

In memoriam

C

A

F

ÉA P O S T R O F

EVENIMENT

Uniunea Scriitorilor din România, revista Apostrof,

Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România ºi Departamentul de filosofie premodernã ºi româneascã al

Facultãþii de Istorie ºi Filosofie a Universitãþii „Babeº-Bolyai“

vã invitã la dezbaterea

DE CE S-A SINUCIS VORONCA?

Participã:prof. univ. dr. CAROL IANCU,

de la Universitatea „Paul Valéry“ din Montpellier;

prof. univ dr. ION POP,de la Universitatea „Babeº-Bolyai“;

dr. IRINA PETRAª, critic literar, preºedinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor

din România;

prof. univ. dr. MARTA PETREU,de la Universitatea „Babeº-Bolyai“,

redactor-ºef al revistei Apostrof.

Cu aceastã ocazie va fi prezentat Dosarul ILARIE VORONCAdin revista Apostrof, nr. 6, 2011, îngrijit de prof. univ. dr.

CAROL IANCU.

Dezbaterea va avea loc joi, 3 noiembrie 2011, ora 12, la sediul

Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, str. Universitãþii nr. 1, et. 1.

Prezenþa dumneavoastrã la eveniment ne-ar onora! • Théâtre de la Huchette, perpetuum mobile Cîntãreaþa chealã. Foto: M. P.,iulie 2010.

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 3

În paginile 15-20, Dosar

inedit

Dosar de NICOLAE MOCANU

În avanpremierã la anul 2012, cînd se împlinesc 160 de ani de la naºterea lui CARAGIALEºi 100 de ani de la moartea lui.

1. O întrebare a lui MIRCEA ELIADE

ÎN 23 iunie 1973, Mircea Eliade nota înJurnalul lui: „Mã întreb dacã aceste «po-

sibilitãþi creatoare» vor putea rodi într-osocietate riguros ºi sistematic politiciani-zatã; dacã, bunãoarã, o filozofie originalãpoate fi formulatã public într-o culturã con-trolatã de cenzurã…“1 Rãspunsul stupefi-ant, poate, a fost – o ºtim astãzi – da. Con-junctura a fãcut ca pe la mijlocul anilor ’70,cu voie „de sus“ – de la conducerea Parti-dului unic, care era, simultan, ºi a statului–, profitând de obiectivele sprijinirii afirmã-rii culturii române într-o regiune unde cul-tura maghiarã înflorise ºi continua sã înflo-reascã, în Târgu-Mureº, redactorul-ºef alrevistei Vatra, romancierul Romulus Guga,sã gãzduiascã, într-un numãr memorabil,mai mulþi filozofi nemarxiºti încã în viaþãsau trecuþi în istorie, precum Camil Pe-trescu (1894-1957) ºi Alexandru Bogza(1895-1973). Deja, în anii ’70, ConstantinNoica îºi publicase heideggerienele – darºi… cantemirienele – volume preocupate deevidenþierea valorilor filozofice conþinutede vocabule sau formulãri româneºti popu-lare: Rostirea filozoficã româneascã (1970),Creaþie ºi frumos în rostirea româneascã(1973) ºi abordase, din perspectiva filo-zofiei culturii, figura lui Goethe, în Despãr-þirea de Goethe (1975). Dar, probabil, anul1978 a fost cel mai important an pentrufilozofia din România din întreaga perioadãcomunistã (1948-1989), cãci acum au fosttipãrite trei cãrþi de impact filozofic, depar-te de filozofia marxistã oficialã, lansând îndezbaterea publicã doi gânditori importanþiîn viaþã: Sentimentul românesc al fiinþei(1978) ºi Spiritul românesc în cumpãtul vre-mii: ªase maladii ale spiritului contemporan(1978) ale aceluiaºi Noica ºi Sarea pãmân-tului de Mihai ªora.

Dezgheþul filozofic începuse, de altfel,în perioada imediat urmãtoare decesuluiliderului stalinist Gh. Gheorghiu-Dej, când,pãºind pe calea unei relaxãri parþiale, regi-mul socialist al abia alesului lider al PCR,Nicolae Ceauºescu, aliniindu-se cu o anumeprudenþã la noile tendinþe manifeste la ves-tul lagãrului comunist – vizibile mai alesîn Cehoslovacia, în timpul lui Dubček –, sedeschisese oportunist cãtre puterile occi-dentale (vizitele lui Charles de Gaulle, Ri-chard Nixon ºi Willy Brand). Primul filozofnemarxist recuperat acum a fost D. D. Roº-ca. Dupã ce adusese servicii consistente tra-

ducerii selective a operelor lui Hegel (unidealist agreat pentru aprecierea datã deMarx ºi Engels dialecticii lui), tãlmãcindIstoria filosofiei (1964), Prelegeri de esteticã(1966), ªtiinþa logicii (1966), Studii filosofice(1967), Prelegeri de filosofie a istoriei (1969),meritele lui au fost rãsplãtite prin tipãrireaunor Însemnãri despre Hegel (1967), reedi-tarea unor cãrþi mai vechi, idealiste ºi ele,precum Influenþa lui Hegel asupra lui Taine(1968) ºi Existenþa tragicã: încercare de sin-tezã filosoficã (1968), ca ºi a altor culegeri:Studii ºi eseuri filosofice (1970), Oameni ºiclimate (1971).

Erau încã vii ºi activi în meserie NicolaeBagdasar (1896-1971) ºi Dan Bãdãrãu

(1893-1968), dintre filozofii interbelicibucureºteni, în timp ce la Cluj îºi conti-nua activitatea universitarã Eugeniu Spe-rantia (1888-1972), cu cãrþi noi sau cu ree-ditãri în domeniu.

Aceeaºi perioadã de timp a fãcut posi-bilã readucerea în circuitul public a opereifilosofice a lui Lucian Blaga (1895-1961),din care s-au reeditat studiile (Zãri ºi etape,1968) ºi Trilogia culturii (1969), dar, maiales, au fost scoase la luminã unele lucrãriinedite (Experimentul ºi spiritul matematic,1969; Fiinþa istoricã, 1977; Încercãri filoso-fice, 1977) sau pãstrate în forma cursuriloruniversitare de la începutul perioadei post-belice (Despre conºtiinþa filosoficã, 1947; As-

4 • APOSTROF

în opus magnum Câteva reflecþii diletante

• Mihai ªora

Ovidiu Pecican

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 5

pecte antropologice, 1948). Graþie unui efortsusþinut de valorificare editorialã a moºteni-rii paterne, Operele lui Blaga, în douãspre-zece volume, au început sã fie editate în1975, de cãtre Dorli Blaga-Bugnariu, mun-ca la ediþie încheindu-se dupã prãbuºireacomunismului, în 1995.

Toate aceste date contureazã proporþii-le ºi nuanþele unui rãspuns la întrebarea,mai degrabã retoricã, a lui Mircea Eliade ºiau meritul de a schiþa, în linii mari, cadrulcronologic ºi social-cultural în care filozo-fia liberã, nemarxistã, a rãzbãtut la supra-faþã, cu mai multã sau mai puþinã greutate,în epoca dintre anii 1965 ºi 1989. Acestuimoment istoric îi aparþine a doua naºtereîntru filozofie a lui Mihai ªora, a cãrui ope-rã de gânditor, inauguratã în Franþa anului1947, prin lucrarea Du dialogue intérieur,tradusã ºi publicatã la noi abia în 1995, subtitlul Despre dialogul interior, a deschis ºirulaltor volume: Sarea pãmântului (1978),A fi, a face, a avea (1985), Eu & tu & el &ea... sau Dialogul generalizat (1990) ºi Cli-pa ºi timpul (2005). Dintre acestea, pri-mele douã au apãrut sub comunism, regimîn timpul cãruia a fost scrisã ºi cea de atreia, în pofida apariþiei ei imediat dupãprãbuºirea regimului utopiei roºii.

Faptul – fãrã precedent în filozofia ro-mânã ºi, poate, ºi în alte tradiþii filozoficenaþionale (dar amintind de legãmântul pi-tagoreic la tãcere, de practici ascetice ori-entale ºi de cazuri de persecuþie politicãmodernã, precum cel al romancierului Ale-xandr Soljeniþân) – al unui hiat de pestetrei decenii (1947-1978) între volumul dedebut ºi cartea imediat urmãtoare este mi-rabil în sine, mai cu seamã cã renaºtereacreatoare a autorului a însemnat un tempocadenþat între volume (aproximativ o cartela zece ani). Având în vedere ºi caracteris-tica de întreg extrem de coerent (aceeaºiformã dialogalã, aceleaºi mãrci stilistice,aceiaºi protagoniºti, dezvoltarea unor pãrþidiverse din aceeaºi matrice), în curs decompletare cu încã un voleu, la fiecare apa-riþie, performanþa este cu atât mai mirabilã,dezvãluind un autor conturat, în datele luifundamentale, încã de la debut ºi care, lamaturitate ºi senectute, rãmâne stabil înopþiunile sale de substanþã. Evoluþia, laMihai ªora, înseamnã desfãºurarea în timpa aceluiaºi discurs îndreptat cãtre aceleaºiþinte ºi dezvãluind aceleaºi preferinþe.2

2. Spre izvoare

ESTIMÃRI DE acest fel rãmân însã foartelargi ºi întrucâtva exterioare specificului

filozofiei lui Mihai ªora. Nu cred cã sun-tem, deocamdatã, în situaþia de a circum-scrie cu acurateþe poziþia demersului sãufilozofic, ºi asta din mai multe motive. Pri-mul este cã opera Domniei Sale nu poatefi socotitã încheiatã, vârsta de maximalãrespectabilitate la care a ajuns gânditorulnefiind un obstacol în faþa eventualei con-tinuãri a unei productivitãþi de aparenþãparcimonioasã, dar nu sãracã, la o conta-bilizare serioasã. Apoi fiindcã aceastã operãprezintã aparenþa înºelãtoare a unui lac li-niºtit, a cãrui suprafaþã limpede nu dezvã-luie luxurianþele din adânc decât dupã son-daje diverse, practicate din unghiuri diferiteºi în rãstimpuri distanþate. Îmbietoarea co-locvialitate a discursului nu reduce nimicdin obstacolele aºternute în faþa unor ten-

tative de înþelegere survenite dinspre per-soane cu statut profesional ºi cu interogaþiivariate. De aici ºi rãspunsurile nu neapã-rat convergente. Survine, apoi, în discuþieºi faptul cã, întreprinsã mai ales cu ocaziianiversare ºi, implicit, omagiale, cercetareaoperei lui Mihai ªora a rãmas mult timpmai curând conjuncturalã. Oricât de bineintenþionatã s-a dovedit ºi oricâte profituride moment sau de etapã pot astfel surveni,adevãrul este cã pânã când preocupareapentru desluºirea acestei filozofii nu vapãtrunde în aule academice ºi în programede cercetare, lucrurile ar putea rãmâne pemai departe rapsodice.

Sunt, cu toate acestea, deja, câteva volu-me dedicate gânditorului ªora; unele colec-tive (precum cel coordonat de Sorin Anto-hi ºi Aurelian Crãiuþu, Dialog ºi libertate:Eseuri în onoarea lui Mihai ªora, Bucureºti:Ed. Nemira, 1997), altele dialogale (Maiavem un viitor? România la început de mile-niu: Mihai ªora în dialog cu Sorin Antohi,Iaºi: Ed. Polirom, 2001, ºi Despre toate ºiceva în plus: De vorbã cu Leonid Dragomir,Piteºti: Ed. Paralela 45, 2005) ºi altele deautor (monografia lui Leonid Dragomir,Mihai ªora: O filozofie a bucuriei ºi speranþei,Bucureºti, Ed. Cartea Româneascã, 2009).Existã, aºadar, o literaturã exegeticã pe sea-ma contribuþiei filozofice a autorului. Cutoate acestea, ea nu a atins deocamdatã, s-ar zice, punctul critic de la care încoloprezentarea sinteticã a filozofãrii lui ªorasã devinã posibilã fãrã aparente contradicþii.Acest lucru devine flagrant vizibil pentruorice cititor dezinteresat de grupãrile for-matoare de opinie în câmpul dezbaterii fi-lozofice actuale, nedumerindu-l ºi fãcân-du-l sã se întrebe asupra validitãþii unorasau altora dintre diagnostice. Pentru SorinAntohi pare sã fie vorba despre „neoto-mism“3, Teodor Baconsky opineazã cã esteun „personalist“, un „filozof creºtin“, dar ºiun „existenþialist al erorii“4, iar Aurel Co-doban vorbeºte despre o „filozofie posthus-serlianã“ (deci de orientare fenomenolo-gicã), cu o metaforã a modelului ontologicrecrutatã din presocratism (sfera parmeni-dianã), dar ºi cu o ancorare în zona dialo-gicã a medievalitãþii ºi cu legãturi trainiceînspre „filozofia creºtinã a Fiinþei“.5 Sinte-tizând sugestii genealogic-ideatice din mul-tiple direcþii, chiar ºi extrafilozofice, Aure-lian Crãiuþu vede punctul de plecare pentruaceeaºi filozofie în „fenomenologia husser-lianã ºi Metafizica lui Aristotel, pe care aveasã altoiascã ulterior celebra tezã a coinci-denþei contrariilor a lui Nicolaus Cusanus,etosul poetic al lui Charles Péguy ºi spiri-tul pascalian“, constatând, totodatã, oviziune „afinã cu personalismul lui Emma-nuel Mounier ºi cu neotomismul luiJacques Maritain“.6 ªtefan Aug. Doinaºvorbeºte despre faptul cã „înþelegereadeplinã a poziþiei filozofului român implicãraportarea sa la […] Martin Buber, Em-manuel Lévinas, Francis Jacques“.7 Diver-sitatea, parþial convergentã, a acestor opi-nii subliniazã un efort de receptare tradusnumai parþial într-o înþelegere adecvatã.Apelând la instrumentele consacrate de cer-cetarea filozoficã, autorii au efectuat son-daje sau au încercat comparaþii cu proxi-mitãþi diverse, în linia unei istorii a ideilorºi a unei ancorãri sursologice. Existen-þialism, fenomenologie, neotomism, per-sonalism, eleatism parmenidian, pascalia-nism º.a. descriu un evantai de opþiuni camprea larg pentru a putea fi socotite liniile

de forþã menite sã alcãtuiascã haºurãrileunui portret fidel. La Mihai ªora problemanu este atât depistarea diverselor aporturialuvionare intrate în plãmãdirea unuidiscurs propriu, original, ci decriptarea trã-sãturilor originale ale acestui discurs, sur-prinderea „ghearei leului“, a amprentei spe-cifice autorului. Chiar reducând rezultatelenumai la acele direcþii care întrunesc ade-ziunea mai multor autori (neotomism,fenomenologie), diagnosticul rãmâne încãprea permeabil ºi poate cuprinde ºi altenume, ceea ce obligã la concluzia cã meto-dologia testatã pânã acum nu este, proba-bil, cea mai potrivitã. Se prea poate ca acestfenomen – al diferenþelor de estimare(compartimentare) – sã fi survenit dinaceea cã toþi cei menþionaþi au abordat seg-menþial, pe bucãþi, un demers a cãrui com-plexitate aglutineazã feluritele aporturi,sugestii sau, cu un termen mai potrivit prinneutralitatea aparentã, „întâlniri“ tematiceºi metodologice. Ca în parabola indianã cuorbii care, pipãind un elefant, încercau sãidentifice creatura cu care se întâlniserãdupã conturul ºi aspectul tactil al organu-lui cu care veniserã în contact, analiza defal-catã, pe teme ºi motive (utopie, creºtinism,dialogicitate, filozofie politicã), poate fur-niza, dupã toate aparenþele, numai desluºiriparþiale.

Ce metodã ar fi, atunci, mai potrivitãpentru a aproxima, mai aproape de modulsãu de articulare, discursul filozofic al luiMihai ªora? Pesemne cã una care sã adop-te o cale similarã cu a autorului aflat înatenþie. Ca ºi el, hermeneutul ar trebui sãasume cu rol subiacent ingredientele, tes-tând, mãsurând ºi parcurgând preparatulfinal. În cele ce urmeazã, voi încerca unelesondaje mai degrabã vizând forma decâtconþinuturile textelor filozofice ale lui Mihai ªora, conºtient cã nu voi izbuti –decât, cel mult, parþial – sã înlãtur neajun-sul de cântãrire deja semnalat.

3. Roluri ºi sigle

ÎN ACEST sens, la nivelul primei percepþii,atrag atenþia câteva caracteristici ale mo-

dului filozofului de a-ºi compune cãrþile.Ele sunt – dacã nu ne referim la culegerilede texte ocazionale ºi interviuri, importan-te, ºi ele, fãrã îndoialã, în ansamblul scri-sului ºoranian, dar beneficiind de un altregim decât scrierile filozofice gândite în-tr-o anumitã cheie compoziþional ºi stilis-ticã – dialoguri între doi sau mai mulþi inºianonimi, dar desemnaþi dupã raporturilestabilite între ei (cândva în afara timpuluiprezent al comunicãrii pe care fiecare carteo surprinde). De la o carte la alta, colocu-torii se înmulþesc (cu câte unul!), dar înprincipiu ei rãmân figuri ale identitãþii (UnMai ªtiutor) ºi ale alteritãþii (Un TânãrPrieten, Un Devotat Amic, Ariel8).

Este important de observat cã formulaeste originalã, în mãsura în care, deºi rei-tereazã protocoale narative antice (Platon,Lucian din Samosata), prelucrate într-omanierã proprie de gânditori moderni(Voltaire etc.), ea prezintã particularitãþiimportante de la un autor la altul. Ca sãexemplific la ce mã refer, voi aminti cã îndialogurile lui Platon sau în majoritatea lor,figura centralã este Socrate, iar interlocu-torii lui sunt contemporani îndeobºte mai

�

tineri, atenieni, cu identitãþi istorice binestabilite (ceea ce a fãcut posibilã chiar oreconstituire a biografiilor acestora9). LaLucian, dialogurile îi au ca protagoniºti pezeii heladici – în Dialogurile zeilor –, peaceºtia ºi unii eroi (Prometeu), un ames-tec de zei ºi muritori (în Filozofii la mezatapar, din ultima categorie, un pitagoreic,Democrit, Heraclit, un epicureu etc., ame-stecându-se figuri cunoscute de gânditoriantici cu exponenþi neidentificaþi nominalai unor tendinþe filozofice), ba chiar ºi per-sonificãri (Sãrãcia, în Timon sau mizantro-pul; Dreptatea, Virtutea, Moliciunea, Re-torica ºi chiar… Dialogul, în Tribunalele).Prietenul ºi Menipp sunt, în schimb, cei doiprezenþi în Icaromenipp, primul dintre eifiind o prezenþã recurentã.

În universul dialogurilor lui Mihai ªora,în jurul Mai ªtiutorului se învârte cel mult„Secundul“, iar mai apoi „Terþul“, cores-punzând celor trei persoane (eu, tu, el). Fi-lozoful este înfãþiºat ca fiind un mai ºtiutor,ceea ce vrea sã spunã cã el cunoaºte maimult decât apropiaþii cu care vorbeºte, fãrãa exclude neapãrat ipoteza cã nici cunoaº-terea lui nu este desãvârºitã sau cã a celor-lalþi nu ar fi posibilã. Tânãrul prieten – defapt, Un Tânãr Prieten, dupã cum spunetextul (atrãgând atenþia cã pot fi ºi alþii saucã rolul este interºanjabil, putând fi, în altecontexte decât cel consemnat, redistribuit10)– pare a juca rolul tradiþional al Discipo-lului. Cât despre Un Devotat Amic, aces-ta pare un alt apropiat, ce se distinge deprimul prin devotament, dupã cum acelaera în chip vizibil distinct biologic (mai tâ-nãr). Trei vârste ale cunoaºterii sau o scarãa fidelitãþii în prietenie? ªi prietenia la ce seva fi referind? La raporturile stabilite întreMai ªtiutor ºi ceilalþi ori la iubirea de înþe-lepciune, la filo-sofia tuturor, la devotamen-tul în raport cu obiectul cunoaºterii? Nucred cã este foarte important rãspunsul laaceste întrebãri, mai important rãmâne fap-tul cã ele au fost formulate.

Dupã prezentarea lor pur tehnicã, prinsimplã desemnare eufemisticã în felul des-fãºurat pe care l-am amintit, autorul soco-teºte – nu neapãrat din pricini ce þin de eco-nomia editãrii, pentru a se cruþa spaþiul ºia face monotonia repetãrii alternanþei devorbitori cât mai succintã – cã poate renun-þa fãrã pagube la distingerea lor intuitiv-descriptivã, propunând notarea vorbitori-lor în formã contrasã: Mª, TP, DA. De-acumdevine ºi mai limpede cã identitatea dinspatele acestor roluri este, dacã nu indife-rentã, atunci mãcar neglijabilã; ba chiar ºirolurile înseºi se lasã contrase în spateleunor grupuri sumare de litere care, de la ovreme, pe parcursul lecturii, funcþioneazãca marcaje ale vocilor, ºi nu ca identitãþi, fieºi generice. Se obþine astfel o schemã tria-dicã, lipsitã de carnaþie, de relevanþã în cu-noaºtere. Mã voi feri sã o raportez imediatla modelul triadic al divinitãþii din creºti-nism, deºi Mihai ªora nu face un secret –chiar dacã se exprimã decent ºi discret înacest sens – din opþiunile ºi afinitãþile salemetafizice ºi teologice. Reþin doar cã, înipoteza cã o asemenea raportare nu s-ar dovedi prea îndrãzneaþã, chiar extravagan-tã, sfera relaþionãrilor între oameni este epuizatã.

Nu este deci surprinzãtor – din acestpunct de vedere – faptul cã, în cea mai re-centã contribuþie a lui Mihai ªora la efor-

tul sãu edificator de viziune filozoficã ori-ginalã (Clipa ºi timpul, 2005), autorul in-troduce o voce nouã în dialog, pe Ariel (cedevine curând, prin prescurtare, Ar). Dupãtoate referinþele posibile, noua entitate dia-logalã este un duh, echivalentul lui trebuindcãutat în daimonul socratic din dialoguri-le platonice ºi în vocile supranaturale dinFaust, de Goethe. Este semn cã suntem ast-fel purtaþi cãtre un nou nivel al dialogu-lui, într-un spaþiu ale cãrui limite materia-le ºi fizice au fost abandonate, acestorapreferându-li-se un topos unde întâlnireadintre Eu, Tu-El ºi vocea de gen ambiguua lui Ariel devenind posibilã. Este o înnoi-re întrucâtva neaºteptatã, deºi fãcutã posi-bilã de raportãrile anterioare la chestiuneaexistenþei, proiectatã într-un orizont de fac-turã (ºi) sacrã, religioasã.11

4. Convorbirea

DUPÃ MIHAI ªora, „Dialogul presupune«doi subiecþi liberi ºi egali în demnita-

te», iar «a te preda cu mâinile legate uneiteze a cãrei formulare nu din strãfunduriletale izvorãºte, cu care deci nu faci una, ci încare (ãsta-i termenul) te aliniezi» e, totuºi,un fel de a crede; existã «douã tipuri de pu-teri: puterea (absolut neconstrângãtoare) aFiinþei ºi puterea constrângerii» (p. 26)“.12

Precizarea este importantã, fiindcã angajea-zã o viziune democratã – „atenianã“, la ori-gini (din nou umbra lui Socrate în agora seîntinde peste peisaj, aidoma viziunilor pic-turale ale lui Giorgio de Chirico), princi-pial egalitarã ºi atentã nu doar la compo-nenta socialã a egalitarismului, ci la cea careþine de condiþia omului ºi de etica aºezãriila paritate potenþialã cu celãlalt –, însã ºiuna de o modernitate nu cronologicã, citipologicã. Precizez acest fapt, întrucât nusecolul al XIX-lea a inventat suspiciunea ºidistanþarea de pretenþia prefabricatelor lacondiþia de adevãr anistoric, ci încã acelaºiSocrate. Gândul cã nimic nu e dogmã, nici-un adevãr nu este definitiv ºi cã stabilireafuncþiei de veritas a unei susþineri rezultãdintr-un proces de cumpãnire ºi tranzacþio-nare activã, prin avansare de ipoteze, supu-nere a acestora unui control analitic, primi-re a unui rãspuns parþial diferit de premise(sau întãrindu-le pe ele) ºi redimensionarea punctului de plecare, cu reluare a tuturoracestor etape pânã la momentul când con-ºtiinþele angajate în dialog socotesc cã audescoperit ceva valid, vine dintr-o logicãdialogicã ºi din convingerea neechivoc ex-primatã cã adevãrurile nu sunt, pânã laurmã, tezaure personale, ci cã accesul la eleeste interpersonal, rod al unui travaliu co-mun. În acest fel, ªora se alãturã celor caresocotesc cã adevãrurile umane au un carac-ter social ºi depind de punere în cheie co-municativã, având, printre altele, ºi un ca-racter istoric ºi contextual.

Or, dacã aºa stau lucrurile, faptul cãaceste convingeri se exprimã prin cãrþi în adoua parte a contextului istoric al comunis-mului dictatorial ºi în prelungirea acestuiaeste la fel de important ca ºi circumstanþacã protocolul schimbului de pãreri dintreinstanþele Mª, TP, DA se produce dupã Ho-locaust (Shoah). Cum acesta din urmã afost, deocamdatã, cea mai puternicã ºi maielocventã dovadã cã incomunicabilitateaîntre oameni – la nivel individual ºi colec-tiv – poate apãrea în istorie ºi chiar s-a ma-

nifestat, cu consecinþe sociale, politice, economice, culturale ºi mai ales moraledezastruoase, exprimarea poziþiei filozoficeprodialogale a lui Mihai ªora are o pon-dere cu mult mai semnificativã decât dacãea s-ar fi articulat în orice alte condiþii isto-rice, cãci niciodatã anterior nu s-a încercatîn mod sistematic ºi argumentat punerea înaplicare a planului de anihilare a unei întregicolectivitãþi etnice ºi religioase, de la cel maimic pânã la cel mai mare, pentru „pãcatul“de a se fi nãscut, fãrã alte imputãri… Ve-nind dupã Shoah ºi din miezul unei dicta-turi de extremã stângã, filozofia dialogalã aautorului discutat aici se constituie într-unmanifest optimist, deºi în cunoºtinþã decauzã raportat la împrejurãrile date, în fa-voarea cunoaºterii prin efort comun, afiinþei ºi fiinþãrii împreunã, a libertãþii inte-rioare ºi a descãtuºãrii prin demers cogni-tiv firesc (în pas de plimbare ºi cu vorbe dinvocabularul consacrat de uzul cotidian,chiar dacã nu ºi în absenþa conceptualizãri-lor filozofice) de formele opresive din jur.

Mesajul de aceastã facturã al lui Mihaiªora este cu atât mai reconfortant, cu câtcombate – implicit, prin însãºi aºezarea sadatã în arealul interogativitãþii filozofice –nihilismele (încã) actuale, în primul rând pecel (de o anume vogã ºi în România filo-zofilor) al lui Martin Heidegger, în pofidaevidenþei cã un popor cu o istorie cristali-zatã statal ºi cultural abia de un secol ºi ju-mãtate nu are de ce se instala prea repedeîn depresie, cinism ºi nostalgia dupã vre-muri aureolate în materie de contemplare aFiinþei. În cultura românã acestea nu auavut încã vreme sã se nascã, dupã cum nicialexandrinismele nu apar decât dupã epocide amplã ºi reverberantã ebuliþie.

5. Filozofie în imagini

OALTÃ CARACTERISTICÃ, aparent ºi mai„exterioarã“ demersului central al in-

cursiunilor filozofice ale lui Mihai ªora,este grafica ce însoþeºte fiecare dintre vo-lumele din opus magnum.13 Adiþionalã înraport cu textul, grija de a însoþi dialoguldin volumele apãrute în þarã cu grafemegracile, ondulate asemenea parcursuluipaºilor de dans din diagramele specializate,dar cu similitudini în pictura lui Joan Miróºi în producþia artisticã a lui Max Ernst –fãrã a-l uita, pentru o anume sugestie, nicipe Yves Tanguy –, curgerile de peniþã pehârtie ale lui Mihai ªora sunt, în felul lor,o marcã stilisticã a ultimilor treizeci de anide artã româneascã, tot aºa cum DanPerjovschi îºi pune amprenta inconfun-dabilã asupra publicisticii de atitudinecivicã ºi literarã în ultimele douã decenii (la Contrapunct, dar ºi la Revista 22). ªiPerjovschi, ºi ªora abordeazã grafica înlimitele unui minimalism, doar atât cãsinuozitãþile lui ªora rãmân abstracte, întimp ce siluetele ºcolãreºte articulate ale luiPerjovschi se pãstreazã în interiorul unei sti-lizãri caracteristice caricaturii sau desenuluianimat, figurativã în esenþã ºi nu o datã aju-tatã de inscripþiii de cuvinte – replici – înbulinã, ca în convenþia benzii desenate (acartoon-ului, cu un cuvânt anglo-saxon ce aajuns sã desemneze, deopotrivã, ºi filmul deanimaþie, ºi banda desenatã, pulp-ul undepovestea se deruleazã mai ales în imagini,chiar dacã ajutate de cuvinte). De fapt,desenele-vinietã14 ale filozofului au aerul

6 • APOSTROF

�

unor ideograme; ba, alãturate, sugereazãelemente ale unei scrieri enigmatice, necu-noscute (prin trimitere la cele douã tipuride scriere anticã din Creta, dintre care unula rãmas deocamdatã nedescifrat, aº numiacest efect „linearul B al filozofiei luiªora“). Spre deosebire de linearul B cretan,descifrat de Ventris ºi Chadwick, cel al luiMihai ªora – numit astfel în raport cu„linearul A“ al filozofiei acestuia (textulpropriu-zis, în limba românã, mãcar poten-þial, dacã nu întru totul ºi pentru oricine,comprehensibil) – rãmâne sã fie încã desci-frat ca mod de funcþionare ºi sub raportulrolului pe care îl îndeplineºte.

Aparent, vinietele sunt doar rãspunsulla o nevoie esteticã de a produce rupturi,contrapuncte vizuale, în curgerea mono-tonã – sub raport grafic – a replicilor puseîn paginã. Dacã însã în aceste viziuni plas-tice se vor vedea, cum am sugerat mai îna-inte, niºte diagrame ce noteazã dinamicicare, toate, se închid în punctul lor de por-nire, cu deplasãri pe trasee browniene, me-andrice, care presupun reveniri în anumitelocuri – dar nu prin suprapunere, ci din altedirecþii –, se poate avansa ideea cã acesteasunt reprezentãri ale traseelor gândirii filo-zofice aºa cum o vede Mihai ªora: avans alcãutãrii ce poartã înainte, dar nu în liniedreaptã, ce presupune reveniri, dar nu nece-sarmente spiralice, ci din alte puncte, inter-mediare, ale alunecãrii, ºi încheiere în punc-tul de pornire (altminteri însã, închizândun cerc al tatonãrii ºi înþelegerii). Suntemîn faþa unor imagini decorative care îºi în-globeazã ºi depãºesc decorativismul, notândîn limbaj specific baletul ideilor, al inteli-genþei ºi sensibilitãþii iscoditoare pe caleacunoaºterii.

Trebuie spus cã nu doar în filozofia ºiarta româneascã, dar ºi dincolo de hotare-le naþionalului, un astfel de demers graficnu poate fi identificat, recomandându-se caprofund original. Chiar dacã s-ar reduceexplicaþia acestor prezenþe vizuale în eco-nomia textului la interpretarea cea mai laîndemânã – dupã care nu am avea de a facedecât cu mereu reluate labirinturi grafice,schiþe sumare, de o eleganþã gracilã, ce nufac decât sã reia obsesiv tema rãtãcirii încãutarea unui punct de sosire ce s-ar dove-di a fi chiar cel de plecare (într-o circulari-tate ce, aºa cum aratã ea când se înfãþiºeazãprivirii, numai circularã nu este) –, ele totniºte frapante ºi plãcute componente aleîntregului lucrãrii s-ar dovedi. Iar ceea ceaduc în plus faþã de ceea ce se pune în cu-vinte este exprimarea în formã simbolicã aunei ideaþii complementare ºi rezonanteîn raport cu textul, întregindu-l pe acesta ºidându-i „volum“.

Or, privit astfel, opus magnum al luiMihai ªora strãluceºte printr-o originalita-te care pãrãseºte câmpul textualitãþii pure ºitradiþia literaturitãþii filozofice, pentru aîngloba ºi limbajul plasticii într-o perspec-tivã mai vastã ºi mai adâncã asupra co-municãrii (ºi comunicabilitãþii) filozofice.Consecinþele acestei abordãri nu se lasã aº-teptate. Ele estompeazã graniþele cognos-cibilitãþii raþionale ºi limitele comunica-þionale strict delimitate, pulverizându-le înnori de particule mobili, care nu doar cãpot duce mult mai departe, ci pot sugera ºi„scurtãturi“. Din acest punct de vedere, darpornind din cu totul altã direcþie ºi tinzândînspre alte orizonturi, lucrãrile ce compunseria potenþial continuabilã ºi nefinitã aopus-ului magnum al lui Mihai ªora pot tri-

mite – sub raportul metodei – cãtre pre-zenþele grafice din textele cabaliºtilor (arbo-rele sefiroþilor etc.), cãtre însoþirea scrieri-lor sacre indiene de mandale ºi yantre, cãtrescrierile ezoteriºtilor (Horapollo, Thelema,alchimiºti, rozicrucieni etc.), fãrã a fi echi-valentul acelora. Angajat, ºi el, într-o cãu-tare a Fiinþei ºi a bunei aºezãri în interiorulacesteia, ªora nu pãcãtuieºte totuºi, ca ºiMartin Heidegger, prin forþarea limbii, nuse vrea sau pretinde inovator în materie devocabular, nu se iluzioneazã cã insondabi-lului ontologic s-ar cuveni sã îi corespundãun incomprehensibil ºi chiar o bolborosealã(de aparenþã) rebarbativã. Traseele sale pecalea gândirii nu au uscãciunea heidegge-rianã, dupã cum, de altfel, nici nu pornescîn aceeaºi direcþie. Nu nimicul îl intereseazãsau îl cheamã pe ªora, nici filozofarea apo-calipticã. Ontologia lui, de un optimismmetafizic magistral, nu izvorãºte însã dinnaivitate sau incapacitatea de a sesiza acu-tul ºi gravul în registrele lumii ºi existenþei.

6. Bilanþ provizoriu

D IRECÞIILE INVESTIGATIVE pe care le-amtestat mai sus nu sunt, cum se dove-

deºte acum, nici ele, suficiente pentru acontura pregnant originalitatea filozofuluiMihai ªora. Urmându-le, nu am izbutit oviziune mai articulatã care sã se apropie maimult de specificul gândirii ºi metodei auto-rului discutat. Faptul nu trebuie interpretatînsã ca un refuz de fond al acestei filozofiide a se lãsa exploratã. Ba dimpotrivã, eamai curând invitã cu insistenþã, persuasiv,etalându-ºi diversele frumuseþi, ca exerciþiulhermeneutic sã fie reluat ºi dus în alte di-recþii, altcum.

Nu ºtiu dacã este relevant pentru con-textul acestor pagini faptul cã, de pildã, înRomânia anului 1998 s-au vândut tot atâ-tea telefoane mobile cât în Brazilia aceluiaºian. Cu siguranþã însã cã referirea de naturãstatisticã pe care o conþine informaþia demai sus denotã o poftã dialogalã nemaimã-suratã anterior la nivelul parametrilor po-meniþi. Or, ea constituie un fond potrivit ºirezonant, în principiu, pentru setea de con-vorbire de care este impregnat tot univer-sul filozofic al lui Mihai ªora. Pe tãcute sauasumat, cred cã gândirea autorului discutataici poate gãsi un teren pregãtit pentru maibuna receptare.

Mai important decât orice diagnostic,decât orice descriere, oricât de cuprinzã-toare ºi de nuanþatã, mi se pare ca discu-tarea cãrþilor lui Mihai ªora sã continue ºisã devinã un dialog permanent.

�

Septembrie 2011

Note1. Mircea Eliade, Jurnal, vol. II, Bucureºti:

Ed. Humanitas, 1993, p. 67. 2. Prin asemenea traiect, el ilustreazã o con-

secvenþã aflatã în violent contrast cu versa-tilitatea filozoficã a lui C. Rãdulescu-Motruºi chiar cu parþialele remodelãri ale gândi-rii lui C. Noica.

3. Sorin Antohi ºi Aurelian Crãiuþu, Dialog ºilibertate: Eseuri în onoarea lui Mihai ªora,Bucureºti: Ed. Nemira, 1997, p. 20.

4. Teodor Baconsky, Mihai ªora, un filozofcreºtin?, in Antohi ºi Crãiuþu, p. 59-63.

5. Aurel Codoban, Dialogicitate ºi ontologie,in Antohi ºi Crãiuþu, p. 92-100.

6. Aurelian Crãiuþu, De la dialogul interior ladialogul generalizat: note despre filozofiapoliticã a lui Mihai ªora, in Antohi ºi Crã-iuþiu, p. 101-119.

7. ªtefan Aug. Doinaº, Mihai ªora ºi condiþiadialogului interior, in Antohi ºi Crãiuþu, p. 120.

8. Personaj din Furtuna, piesa-testament a luiWilliam Shakespeare, Ariel este – acolo – unduh legat sã îl slujeascã pe Prospero, carel-a salvat din copacul unde îl închisese Sy-corax, vrãjitoarea care locuise anterior insu-la unde a ajuns, în urma unui naufragiu, ac-tualul ei stãpân, magicianul deja numit.Ariel îndeplineºte pentru Prospero funcþiade „ochi ºi urechi“, de spion-informator, darmisiunea lui, pusã în slujba personajuluipozitiv central al piesei, nu are nimic din ca-racterul urât pe care l-ar dobândi prin sluji-rea forþelor rãului. Izvorul de inspiraþie pen-tru acest nume pare sã fie numele pomenitîn cartea lui Isaia, cap. 29, care se traduceprin „Leul Domnului“. Numele lui ar puteaînsã fi ºi o simplã derivare a lui aerial. Arieleste vãzut ca fiind un personaj cu caracte-ristici masculine. Vezi http://en.wikipe-dia.org/wiki/Ariel_(The_Tempest).

9. Debra Nails, Oamenii lui Platon: O proso-pografie a lui Platon ºi a altor socratici, trad.de Cezar Octavian Tabarcea, ed. CãtãlinPartenie ºi Paul Balogh, Bucureºti: Ed. Hu-manitas, 2008.

10. Odatã contrasã, formularea lasã loc siglei TP,ceea ce modificã – ºi în ipoteza unei redes-fãºurãri mentale – semnificaþia; cãci „UnTânãr Prieten“ nu e totuna cu „Tânãr Prie-ten“, pur ºi simplu, a doua formulare su-gerând distribuirea în rolul respectiv a oricã-rui prieten mai tânãr, ºi nu a unuia anumedintre cei existenþi ori potenþiali.

11. Vezi, de pildã, deja menþionatul text al luiTeodor Baconsky, p. 59-63.

12. Marius Chivu, Mihai ªora. Filozoficale, Ob-servator cultural, nr. 55, martie 2001.

13. Urmând distincþia tradiþionalã între pieselecentrale ale unei creaþii de-o viaþã ºi micilescrieri adiacente acelora – Kleine Schriften,dupã denumirea genericã germanã –, nu-mesc opus magnum ansamblul de vase tex-tuale comunicante alcãtuit din Du dialogueintérieur (1947), Sarea pãmântului (1978),A fi, a face, a avea (1985), Eu & tu & el &ea... sau Dialogul generalizat (1990), Despredialogul interior (1995), Clipa ºi timpul(2005).

14. Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Ro-dica Radu ºi Victoria Zãstroiu, Noul dicþio-nar universal al limbii române, Bucureºti-Chiºinãu: Ed. Litera Internaþional, 2007, p.1619: „Ilustraþie de mici dimensiuni folo-sitã ca ornament, care se pune la începutulsau la sfârºitul unui text (tipãrit sau manu-scris), al unui capitol dintr-o lucrare etc.;ornament pe coperta sau pe pagina de titlua unei cãrþi; cliºeu folosit în tipografie pen-tru ornamentaþie“.

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 7

8 • APOSTROF

MIRCEA TOMUª ºi triplare-spunere a Ardealului

A RIPILE DEMONULUI aajuns la cel de-al trei-

lea volum (Cluj-Napoca:Editura Limes, 2011, 524de pagini). Primul tom(2007) reconstituie o sec-venþã dramaticã din istoriaArdealului: momentul, cuurmãri tragice ºi rãni greude vindecat, al Dictatuluide la Viena. Fiindcã documentul oficialconservã doar pojghiþa vieþii reale, romanulîºi ia în sarcinã, cronicãreºte, re-spunereapoveºtii acelor zile dintr-o perspectivã aproape de oameni: „Poveºtile nu înceteazãa dãinui atâta vreme cât nu înceteazã a fispuse“. Volumul al doilea focalizeazã viaþacelor „douã Transilvanii“, cea de Nord, ce-datã temporar ºi abuziv Ungariei, ºi cea deSud, loc de refugiu ºi de continuare a exis-tenþei în oglindã întoarsã, repliatã, în aºtep-tarea/pregãtirea revenirii la Þarã. Cel de-altreilea ajunge în Clujul din anii de dupã alDoilea Rãzboi Mondial. Evenimentele nuies degrabã din confuzie ºi distorsionãri,lucrurile nu intrã de la sine în fãgaºul fi-resc, confruntãrile politice ºi sociale ale vre-mii sunt agravate de insistenta, obsesivasubversivitate cu resorturi iredentiste a„prietenilor“ României (cartea lui Larry L.Watts, Fereºte-mã, Doamne, de prieteni: Rãz-boiul clandestin al blocului sovietic cu Româ-nia, ar putea fi cititã ca document comple-mentar al romanului-frescã al lui MirceaTomuº ºi confirmare irefutabilã a prezenþeiameninþãtoare a demonului deasupra tutu-ror gesturilor româneºti).

Cum spuneam la apariþia primului vo-lum, tãietura netã ºi oarbã a evenimentuluiistoric este umanizatã într-o prozã de ex-traordinarã ºtiinþã a reconstituirii. Personajereale, altele imaginare, date extrase din do-cumente, verificabile, ºi altele avansate cavariante valabile ale realului sunt fixate sublupa mãritoare a descrierii. Povestirea lu-creazã, declarat ºi îndrãzneþ, în descendenþaprozei ardelene gen Slavici, Agârbiceanu,Pavel Dan, Rebreanu, chiar Blaga, dar ºi cuo vagã ritmare sadovenianã, poematicã adetaliului. N-au lipsit, în comentariile laroman(e), trimiterile la Thomas Mann ºiJoyce.

Povestea re-spusã a Ardealului se facepe muchie de cuþit. Viaþa pare sã curgã tih-nit, sã-ºi vadã de mãruntele sale izbânzi ºipoticneli. Extrem de fin, se insinueazã ten-siunea, aºteptarea, spaima. Se înregistreazãcu lentoarea vremurilor de pace amãnun-tele vieþii protagoniºtilor de ambe etnii,neºtiutori de ameninþarea deja slobozitã dinarcul istoriei. Când ºi când, neanunþat anu-me, cu o stranie irupere cu impact subli-

minal, de o discreþie înfricoºãtoare, tre-ce/adastã pe deasupra descrierilor demonul.Negru, sumbru („demonul se aduna pe sinede prin colþurile murdare, mirosind a vechiºi a putred, ale oraºului. Ieºea ca un aburfetid, din gurile de canal, ca un oftat otrã-vit, câteodatã grotesc, un fel de râgâit scâr-nav, alteori se scurgea în pârâiaºe de mi-asme lichide, sub aburi cocliþi…“), areatributele monºtrilor din basmele popula-re, dar inserþia sa se petrece atât de într-odoarã, de calm-neaºteptatã, încât filele ro-manului se parcurg cu alerteþe frisonantã,sub teroare. În contrapunct, traverseazãspaþiul-timpul trilogiei romaneºti cei doibãtrâni în alb, concentrând în repezi tuºemitice adevãrul celor ameninþaþi de demon:„Stãteau serioºi, aproape în nemiºcare, os-cilând la graniþa dintre a fi ºi a nu fi“. Pedeasupra tuturor se iscã un înþeles: „aripinevãzute ale unui cântec învãluitor, care ve-nea de undeva din adânc ºi le bântuia fiin-þele pe dinãuntru, înmuindu-le ca de o su-ferinþã tãioasã, dar plãcutã“, cãci e, simplu,povestea apartenenþei. Ca la un inventar alneamului, cu tot trecutul sãu, cu zestreamaterialã ºi spiritualã acumulatã în secoleprelungi de românii ardeleni, se enumerãfiinþa însãºi a Transilvaniei, cu toate feþeleei. Roman istoric ºi politic, etnografic ºiautobiografic, de dragoste ºi de atmosferã,Aripile demonului stãpâneºte ºtiinþa de asuspenda oarecum decizia Istoriei prin rea-ducerea la suprafaþã a celor mai adânci ºimai durabile resorturi umane.

Cea de-a treia carte a trilogiei pune înpaginã mai întâi Caietul pierdut al unei în-cercãri de roman din anii ’60 ºi îl recupe-reazã prin acumulãri de detalii. Nu e vorbaatât de o reconstituire, cât de o încercare dere-trãire în timp real. Mircea Tomuº re-compune, cu infinite detalii cinematogra-fic-picturale, atmosfera. Primul volum areavantajul cã e mai degrabã istoric decât au-tobiografic, dar metoda de situare in illotempore e aceeaºi. Maniera este a memorieicare face efortul sã scoatã la suprafaþã lu-cruri uitate, latenþe. Insistenþa privirii e cubãtaie dublã – restaureazã panorame aletrecutului mai întâi pentru ceilalþi, ca sã nuse uite, sã fie lãmurite niºte circumstanþecare ar trebui sã informeze firesc prezentul,dar evocã ºi dintr-o plãcere strict personalãde a descoperi cã detalii infime ale deve-nirii personale (cartea e ºi un bildungsro-man ardelenesc) n-au fost uitate, cã tezau-rul aþipit al minþii poate fi provocat, stârnit,rãscolit. S-a vorbit de proustianism ºi bal-zacianism. Se pot gãsi argumente destulepentru ambele atitudini, dar atenþia luiMircea Tomuº pentru detalii nu þine de re-memorarea sentimentalã ori programaticã,nici de reconstituirea foarte obiectivã a uneiepoci, cu tot mobilierul sãu arhitectural, so-cial, uman. Ambele feluri de rememorareºi re-construcþie a trecutului au, înainte detoate, o motivaþie ºi o þintã morale. E vor-ba, în cele din urmã, despre dreptatea care

se cuvine fãcutã unor bulversate epoci isto-rice ºi oamenilor aflaþi sub vremi.

Clujul anilor ’50-’60 este colindat lapas, de un topograf pedant-duios, gata sãalunece ºi în detalii inutile pentru cel nesi-tuat în aceeaºi dispoziþie memorativã. Tentaautobiograficã e acum mai accentuatã, totaºa ticurile povestirii ca ritual cu auditoriu.Strãzi, localuri ºi grãdini de varã, biserici,ºcoli, reviste, cenacluri, spectacole, perso-naje (nume sonore ale scrisului transilvan,într-un album virat abil din sepia în culoriapãsate, cu valorizãri tari, iuþi, pitoreºti), cu-prinsuri de numere de revistã, chiar o mi-cã antologie de versuri ºi texte teoretice apã-rute în Steaua, echipe de fotbal, documentedin arhiva personalã sunt toate revãrsate înpaginã, uneori abia digerat, cu o anumeurgenþã a instrumentãrii dosarului.

Cumva în rãspãr cu zvârcolirile demo-nului, Clujul e „o cetate luminoasã“, „custrãluciri scrise pe masivitãþi de piatrã ºi zid,cu deschideri de perspective de strãzi ºi pie-þe, cu dealurile împovãrate de grãdini ºi vi-le“; „era ceva ca o întruchipare a unei dra-maturgii a luminii, care-ºi juca scenele eimai mãrunte ca ºi pe cele mai mari, decisi-ve, pentru mulþimea de spectatori cam in-diferenþi ai vieþii“. Deºi „viaþa aceea vecheºi bunã, prietenoasã, moale ºi caldã, ca opâine gustoasã, începuse sã «se strice»“ ºi„prindea un fel de mucegai amar, mai întâipe margini ºi apoi chiar în miezul ei“, „su-fletul muzicii bântuie oraºul pe dedesubtulºi prin interiorul geografiei lui fizice, pal-pitând nestins ca un zvon neîntrerupt altãcerii ºi izbucnind, pe ici, pe colo, la inter-val de timp ºi spaþii. […] Este ceva ca o apãsonorã, un flux continuu, ca o împletirestrânsã de fire nevãzute“; „Îmi place lumeaaceasta de oameni vechi ai Clujului, în carecei noi au calitãþile ºi instinctul de se aºeza,cuminþi, cum le stã bine unor ardeleni ade-vãraþi, într-o suitã care vine de departe ºicine ºtie dacã duce undeva […] Este ceva,ca un suflet comun, care se manifestã înexistenþa lor“.

Cele trei romane sunt construite simfo-nic ºi cadenþate prin câteva vaste laitmoti-ve: lumina, echilibrul, melodia. Semnele me-morative ale propriei biografii, amintirilecopilãriei ºi cunoaºterea de mai târziu a oa-menilor din mai toate zonele Ardealului, lacare, firesc, se adaugã biblioteca imensã,consultatã cu un ochi în stare sã vadã pal-pitul vieþii dincolo de documentul uscat ºineutru, convocate într-o prozã acaparatoa-re. E atât de mãrunþit fiecare detaliu alunor zile de rãscruce, încât încape în paginãistoria unui neam, cu datini, obsesii, spai-me, cu poveºti ºi legende, cu un peisaj asu-mat cu toate culorile, miresmele ºi forme-le sale. Fiecare scenã e secþionatã ca la untomograf scriptural, felie cu felie, gest cugest, aromã cu aromã, sunet dupã sunet.

Mircea Tomuº adaugã Caietului pierdutCaietul de la Vadul Moþilor, o partiturã cola-teralã, cu infuzii amoros-senzuale, ºi Ca-denþe finale, mic raport despre primul con-gres al scriitorilor, din 1956. Cele douã parmai degrabã anexe ori caiete de lucru, intro-duse aici pentru a lãrgi ambitusul vocilordeponente. Oricum, prozatorul e un mar-tor profesionist, pe spusele cãruia poþi conta.

�

Irina Petraº

„Aventurierii politiciiromâneºti”

Î N MOD incontestabil, du-pã Riscul în culturã, Spi-

ritul românesc în faþa uneidictaturi, Vinovaþi fãrã vinãºi Trãdarea criticii, Istoriadramaticã a prezentului:Aventurierii politicii româ-neºti (Bucureºti: Ed. Mu-zeul Literaturii Române,2010) e cea mai complexãdintre cãrþile de atitudine ale romancieru-lui Nicolae Breban, omul care, dintre toþiºaizeciºtii titraþi ai literaturii române, s-aexpus cel mai mult în forul public, fiind, lafel de limpede, ºi cel mai atacat sau con-troversat. Recent, i s-a înscenat, oneros ºiignar, ºi un proces de colaboraþionist cudictatura ºi cu Securitatea, semn cã vocea lui,personalã ºi puternicã, deranjeazã. Mai multdecât atât, Breban a candidat ºi la preºedinþiaUniunii Scriitorilor, lãsând impresia unui omdispus sã-ºi abandoneze vremelnic „turnulde fildeº“, pentru a pune umãrul la binelecomunitar. Pe de altã parte, e un martor in-comod ºi o incontestabilã instanþã moralã,care nu ezitã sã punã degetul pe ranã: trãieº-te în punctul fierbinte al literaturii românede mai bine de cinci decenii, ºtie multe ºi nuse sfieºte sã rosteascã adevãruri dureroase, înnumele unui drept câºtigat prin muncã:acela al excelenþei proprii ºi al personalitãþii.Nu în ultimul rând, Breban gândeºte siste-mic, în categorii de filosofie a culturii, pe oepistemã preponderent germanã, rostuindistoria în serii tipologice comprehensive, înformularea cãrora atitudinea existenþialã secombinã cu vizionarismul participativ alomului superior, pentru care a trãi înseamnãºi responsabilitatea de a înþelege. Orgolioscum e, nu-i poþi nega originalitatea, direc-teþea de a spune lucrurilor pe nume ºi volup-tatea de a fi incomod cu premeditare, „licen-þa“ primind-o de la maestrul sãu, Nietzsche,pentru care o idee „inactualã“ este întot-deauna mai fertilã decât una spusã fãrã vervopozitiv, din conformism sau cuminþenie.Expresia radicalã a „inactualitãþii“ e opoziþiafaþã de „istoria arogantã, universitarã“, ºi-ngeneral faþã de academizanþi, extinºi pânã la„pãltiniºeni“: fireºte, nu pot fi de acord cuaceastã idiosincrazie, dar o suport cu graþie,convins fiind cã victimizarea fãrã obiect ela fel de stenicã precum e ºi stigmatizarea...

Tipologic, Istoria dramaticã a prezentu-lui este o „consideraþie inactualã“ despreidentitarul istoric românesc ºi vicisitudinilesale printre dictaturile secolului XX. Începecu o analizã neconvenþionalã a miºcãrii le-gionare ºi a „magnetismului“ pe care aceas-ta l-a exercitat printre marii intelectuali aiinterbelicului românesc, continuã cu radio-grafierea celor douã dictaturi comunistecare ne-au marcat existenþa – dejismul sta-linist ºi ceauºismul – ºi se terminã cu olucidã abordare a destructurãrilor sociale,politice ºi culturale pe care le-a adus Revo-luþia din decembrie 1989, în subsidiarulîntregii diacronii stând o idee incomodã,care va stârni multe discuþii, dacã va anali-zatã la sânge ºi întoarsã pe toate feþele:structural ºi identitar, socialul românesc nue pregãtit pentru libertate, trãind mai ple-nar privarea de ea decât zestrea proiectivãvirtualã, cu care ea vine. Breban însuºi pare

mai atras de aceastã idee decât de aceea dea analiza utopia libertãþilor româneºti: faceun elogiu discret al „ordinii“ pe care o adu-ce cu sine dictatura, spune, la pag. 301, „cãîntr-o dictaturã «elitele», ca ºi «aristocraþia»,sunt mai vizibile“, spune, negru pe alb, lapag. 297, cã „neamul românesc“ a avutnumai „de câºtigat“ de pe urma dictaturilorcare i-au jalonat istoria în secolul XX ºipropune, la pag. 299, o amnezie genera-lizatã, foarte pe neplacul acelora care aufãcut din „stafia“ comunismului sursã debunãstare personalã ºi de prestigiu în celedouã decenii de dupã 1989:

De ce sã ne speriem, noi, la rândul nostru,când soarta „ne-a dãruit“ o robie [...] ase-mãnãtoare?! ªi decât s-„o“ mistificãm, în-groºãm ºi caricaturizãm în sute ºi mii de co-mentarii ºi „testimonii“, mai bine ar fi, maiînþelept, poate, ar fi s-o... uitãm un timp! S-o lãsãm „deoparte“, în grija unei generaþiicare va veni, cu siguranþã, ºi care va avea cal-mul, curajul, dar ºi norocul de a o descoperi.

Celor care vor fi ºocaþi de ineditul acestorformulãri din „vara aceasta capricioasã a lui2010“, sã le reamintim cã în vara la fel de„capricioasã“ a lui 2011, capul de afiº alemisiunilor televizate de mare audienþã ºial ziarelor foarte citite l-a þinut Ceauºescu,întors pe toate feþele, de la absolutismul sãuparanoic din ultima fazã pânã la (aparente-le) secrete de alcov ale tânãrului satrap, unserial cu „îngãduinþele“ sale erotice cu o„tovarãºã“ pentru nurii cãreia a deconspiratchiar ºi o casã de tainã a partidului þinândcu rãsuflarea tãiatã milioane de români con-vinºi cã România coruptocraticã de acumn-ar fi fost posibilã în ceauºism, generaliza-rea cangrenei dispersive – foarte profitabilãpentru clasa politicã ºi pentru interlopi –fiind zãgãzuitã de controlul social strictexercitat de dictator ºi de cenzura emanatãde Securitate. Altfel spus, la nici un an dela incomodele diagnostice puse de Brebanîn Aventurierii politicii româneºti, dorul dedictaturã e întrevãzut, de mulþi, ca o soluþiela marasmul incompetent ºi ºmecher carene iroseºte acum energiile, lucru care artrebui sã dea de gândit!

Sunt multe detalii similare în carte, dinvremuri mai vechi sau din prezent, dar nula ele vreau sã mã opresc acum, ci la mizamajorã a volumului, aceea de a pune istorianoastrã recentã într-o ramã metodologicãsuplã, unitarã, problematizantã. Teza „exce-sului de trecut“ ºi a „distorsionãrii“ sale prinintermediul „testimoniilor“ de tot felul vine,în esenþã, din a doua Consideraþie inactualãa lui Nietzsche, pe când metodologia de ba-zã preconizatã de romancier e decantatã dinNaºterea tragediei ºi din alte texte similare,extrapolarea în direcþia înþelegerii calitativea timpului istoric sunând în felul urmãtor:sunt momente, în evoluþia unui popor, cândistoria lui intrã în „exces“, în „hybris“, ca ocontrapartidã la „cuminþenia“ nefertilã, ne-productivã a sistemicitãþii. Aceste momentede „amoralism genialoid“, de „nemãsurã“,în care „tabla moralã dupã care multe na-þiuni, mai ales europene, se conduc de mi-lenii poate ºi «trebuie» încãlcatã“ (p. 70),duc istoria înainte, spre deosebire de perioa-dele de acalmie, care nu fac decât s-o struc-tureze într-o orizontalã lipsitã de „nerv“ ºide „originalitate“. În identitarul românesc– aratã Breban –, teoria „boicotului istoriei“,elaboratã de Blaga, altoitã pe aceea, mai ge-neralã, a ortodoxismului apolitic ºi prudent-retractil, a oferit ideologia predilectã a re-

fugiului înspre repaus, pe când miºcarealegionarã – cãreia îi este dedicatã secþiuneaprimã, cea mai consistentã a volumului – areprezentat soluþia contrarã, viciatã din pã-cate – aratã romancierul – de propensiuneapentru crimã ºi de exacerbarea violenþei so-ciale, vãzutã ca soluþie „unicã“ la politici-anism. În combinaþie cu profesorul NaeIonescu, miºcarea magnetizeazã „nebuniagenialã ºi genialoidã“ a generaþiei ’27 (Elia-de, Cioran etc.), întrând ulterior în con-juncþie opozitivã cu alte douã „nebunii“ aleperioadei, dictatura lui Carol al II-lea ºi dic-tatura antonescianã, semn cã ne aflãm în-tr-un moment destructurant, „dionisiac“ alistoriei, care face legãtura între expresionis-mul Primului Rãzboi Mondial, dictaturilelui Mussolini ºi Hitler ºi, la celãlalt capãt,cu „nebunia“ distructivã a celui de-al DoileaRãzboi Mondial.

Precizez, pentru cei care s-au ºi grã-bit sã eticheteze aparentul partizanat, cãBreban nu face elogiul miºcãrii legionare,dimpotrivã: pune accentele care se cuvin,sancþioneazã recursul la crimã ºi la violenþã,sacrificând, pentru asta, multe aspecte de-finitorii ale Legiunii, cum au fost cultulmuncii, antipoliticianismul, simbolismulmesianic ºi spiritualismul. Pe de altã parte,declaseazã figura ºi rolul politic ale Cãpi-tanului („bulevardier“, „condotier“, „aven-turier aidoma unor figuri ale unei medie-valitãþi târzii“), de un tratament corozivsimilar „bucurându-se“, ulterior, Carol al II-lea (elogiat totuºi pentru mecenatul cultu-ral) ºi Antonescu. Nae Ionescu apare ca„diavol mãrunt“, dar i se recunosc charis-ma, puterea de a subjuga ºi ubicuitatea, deo-potrivã socialã ºi politicã. Din nou, Brebanprocedeazã în felul acesta din raþiuni siste-mice, þelul lui fiind acela de a demonstra cã„sublimul“ ºi „hybrisul“ din viaþa socialã ºipoliticã româneascã apar, ca o fatalitate,înveºmântate în grotesc, histrionismul fiindmai propriu „sistemului“ decât responsa-bilitatea eticã sau incandescenþa implicãriidecisive: „idiosincraziile culturale ale lui NaeIonescu ne atrag ºi mai «adânc», dacã nuspre Orient, oricum spre zone de-o incertãabisalitate psihologicã, unde instinctul vitalinflamat este sedus ºi amestecat cu un pi-toresc de carnaval“ (p. 122-123).

Foºtii nomenclaturiºti ceauºiºti, intraþiîn Frontul Salvãrii Naþionale dupã decem-brie ’89, sau Dan Deºliu, devenit heraldal libertãþii dupã grozãviile scrise în anii ’50,confirmã, aratã Breban, fatalitatea grotes-cului din viaþa publicã româneascã, detec-tabilã atât în stalinism ºi ceauºism, cât ºi înepoca prezentã, în care pitorescul ne amã-rãºte zilele ºi ne ucide speranþa de mai bine.Sistemicitatea analizelor lui Breban, prefe-rinþa acordatã identitarului naþional în de-trimentul celui „global“, suspiciunea faþã demitizarea „boicotului istoriei“ sau a Mioriþeiindicã faptul cã ne gãsim în faþa unor ob-sesii personale foarte puternice, aflate îninterconexiune cu teze formulate – sau di-simulate epic – în marile romane ale auto-rului. Nu ascund nici faptul cã multe ideiapar, dacã nu contestabile sau excesiv ra-dicalizate, mãcar susceptibile de a fi gânditeîn rame explicative mai vaste. Iatã trei din-tre ele: proiecþia legionarismului pe fondulinstabilitãþii politice româneºti din perioadainterbelicã (peste 30 de guverne în douãdecenii de viaþã nedictatorialã!) ºi pe celal politicianismului, necesitatea unei analizemai nuanþate a dinamicilor sociale din vre-

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 9

ªtefan Borbély

(Continuare în p. 22)

10 • APOSTROF

OAMENII SE nasc liberi ºi egali în drep-turi, a afirmat iluminismul ºi a impus

Revoluþia Francezã din 1789. ªi cu o dota-re fizicã ºi intelectualã (aproximativ) egalã,a completat pedagogia modernã. S-a admiscã în formarea ºi evoluþia personalitãþii fac-torii esenþiali sunt ereditatea ºi condiþiile deexistenþã (mediul). ªi cu o a doua preci-zare, sugeratã de o constatare a lui C. Brân-cuºi: la umbra marilor arbori nu creºte iar-ba. Sau nu cresc decât iarba ºi arboretul,nuanþãm noi. Dar din marii arbori, dupãmoartea lor, hrãnindu-se din seva trunchiu-lui lor mort, pot creºte alþi arbori la fel defalnici.

Dacã avem în vedere forþa culturalãcreatoare a lui Nicolae Iorga ºi cadrul uni-versitar ori aºezãmintele culturale de la Vãlenii de Munte, unde au vieþuit descen-denþii lui, vom deduce cã aceºtia au be-neficiat de condiþiile cele mai propice pen-tru a se forma ca oameni culþi (de culturã)ºi creatori în domeniul cultural. Cu o pre-cizare necesarã: sã avem în vedere ºi con-tribuþia ereditarã pe linie maternã, nu doarpe pater familias.

Într-adevãr, dupã câte cunoaºtem, des-cendenþii lui N. Iorga din prima cãsãtorie(Petru, Elena, Maria, Florica) nu s-au afir-mat pe planul creaþiei culturale (au avut oafirmare anemicã sau nulã). În schimb,zestrea culturalã ereditarã a celei de a douasoþii a lui N. Iorga, Ecaterina (Catinca),sora istoricului Ion Bogdan, a fost mai con-sistentã. Descendenþii din aceastã cãsãtories-au afirmat în creaþia literar-artisticã oriºtiinþificã. Mircea a fost inginer, ªtefanmedic, ambii fiind ºi poeþi, Magdalina –pictoriþã, Liliana, istoric. Mai puþin cunos-cuþi în acest plan au rãmas (pentru noi)doar Adriana, Valentin ºi Alina.

MIRCEA N. IORGA (1902-1966), de profe-sie inginer, a fost, din 1934, directorul ªco-lii Superioare de Arte ºi Meserii din Bu-cureºti, caracterizat de ziarul Naþionalul nouca un „specialist de asprã ºi serioasã pregã-tire“, cãci studiase în Italia. În funcþia dedirector a dovedit „spirit practic ºi disci-plina severã a bunului gospodar“. A reno-vat ºi înzestrat localul ºcolii, a reorganizatatelierele ºi le-a înzestrat cu noi aparate.1

Succesele sale au provocat invidii ºi recla-maþii calomnioase privind afacerile one-roase pe seama banului public în care s-arfi implicat, ceea ce a dus la suspendarea sadin funcþie.2 Ancheta a stabilit nevinovãþiaing. Mircea Iorga. În anul 1939, el era di-rectorul Liceului Industrial „Carol al II-lea“din Bucureºti.

Roadele creaþiei literare a lui M. Iorgaau fost adunate în placheta Din drumulGolgotei: Versuri 1924-1940. Titlul ales ºiselecþia realizatã din creaþia sa poeticã ates-tã impactul pe care l-a avut asupra poetu-lui asasinarea tatãlui sãu de cãtre legionari,în noiembrie 1940. Poezia Pãcatul tãuevocã acest moment tragic, exprimând re-gretul fiului de a-ºi fi pierdut tatãl („lumi-na“) ºi de a fi rãmas în viaþã. El se referãla „crucea ce þi-o duci / Pe calea fãrã umi-linþã / Sã suferi vrei pãcatul tãu / De-a firãmas între cei vii / Nu vrei sã-þi uiþi lumi-na ta / Închisã azi într-un sicriu“.3 Poetulconstatã cu amãrãciune cã e „sãtul“ de viaþape care a dus-o: „Am plâns când m-au zvâr-lit pe lume / ªi-or plânge alþii când m-orduce / Sãtul de glume / Sãtul de cruce“.4

„Nãscut dintr-o strãinã vrere“, poetul con-sidera cã „a vieþuit ca un osândit“ ºi acume pregãtit „sã treacã spre tãcere“. Dezorien-tat ºi aflat la o rãscruce a drumului sãu înviaþã, ca rãspuns la îndemnurile altora de aînainta cãtre o lume nouã, nedefinitã însã,alegerea sa este „ia-o la-ntâmplare“. Erareacþia deznãdãjduitã, protestul resemnat alunui spirit riguros, format dupã tipareleºtiinþelor exacte, faþã de ilogicele ºi impre-vizibilele evoluþii social-politice interbeli-ce. În condiþiile în care „s-aprind în fieca-

re zi credinþe noi“, el ºi cei ce-l urmeazã peDumnezeu merg pe drumul Golgotei, tre-când prin gloatã „surâzãtori / ªi iertãtori /Când li se scuipã-n faþã vina“.5

Tabloul sumbru al vieþii poetului con-þine însã ºi câteva insule de liniºte ºi seni-nãtate, în creaþiile consacrate membrilorapropiaþi ai familiei. Într-o poezie dinain-tea tragicului an 1940, Mircea Iorga îºi ex-primã admiraþia faþã de capacitatea tatãluisãu de a reconstitui în scrierile sale trecutulistoric: „Acele vremuri cãrturare / Tu le cu-noºti ºi-i scump cuvântul / Cu care-nvii înfiecare / Din noi ce-a înghiþit pãmântul“.6

Secvenþe emoþionante sunt dedicate buni-cii, îndureratã de dispariþia „moºneagu-lui“ ei, dar care, cu înþelepciunea senectuþii,acceptã inevitabilitatea decesului fiinþeidragi, ºi mamei, a cãrei „tristã cântare“ deodinioarã e „singura pe care-/ Mi place / S-omai ascult“.7 Tema naturii este tratatã atâtîn stil romantic-sãmãnãtorist, cât ºi în tona-litate simbolistã. Influenþa coºbucianã esteevidentã: „Pe sub umbra care-o scoate /ªirul de uluci în drum / Câini ºi pãsãri, lao-laltã / Dorm acum“.8 Iar maniera simbolis-tã transpare din versuri ca: „Un picur, douã/ Grele / Pline / Plouã“; „Caldarâmul strigã/ Rãsunã sec / Trec“.9

Mircea Iorga s-a afirmat ca om politic,în cadrul Partidului Naþional condus de ta-tãl sãu. A candidat pe listele acestui partidºi a fost ales de douã ori membru al Came-rei Deputaþilor. În alegerile din iulie 1932a candidat pe lista Uniunii Naþionale (ali-anþã electoralã din care fãcea parte PartidulNaþional) în judeþul Botoºani, pe locul aldoilea, ºi a fost ales.10

ªTEFAN N. IORGA (1906-1975) a studiat înstrãinãtate, ca ºi fratele sãu, Mircea. În1939 era asistent la Facultatea de Medicinãdin Bucureºti. Spre deosebire de Mircea, sestrãduia sã se sustragã excesului de perso-nalitate al tatãlui sãu.11 ªtefan s-a afirmatmai devreme ºi mai intens decât Mircea îndomeniul creaþiei poetice, debutând în vo-lum înaintea acestuia. Era ºi apreciat maimult, ca poet, de cãtre tatãl sãu. În 1934a publicat volumul Orizonturi. Revista Na-þiunea (director A. C. Cuza), comentându-ivolumul, relevã cã ªt. Iorga þine calea demijloc între poezia clasicã ºi tendinþele mo-dernizatoare ale versificãrii, nelãsându-seinfluenþat de „elucubraþiile fãrã sens, fãrãritm ºi fãrã rimã a poeþilor moderniºti“.Printre versurile reuºite ale tânãrului poeterau citate urmãtoarele: „ªtiu undeva într-unungher de þarã / Un stufãriº pe-o marginede lac / Pe care pãsãri ºuierat coboarã / Pecare nuferi, liniºte desfac./ S-a limpezittãcerea pe cetate / Întârziat, arareori, vre-un svon / Prin tainele vãzduhului rãsbate,/Domnesc, se suie luna la amvon“.12

Poeþii familiei

Traian D. Lazãr

Fluturi de cuvinte sorb nectarulZboarã spre flori melifereÎn prezentul continuu al florilor.

Decembrie 2010

„Nimic nu este mai atrãgãtor decât indescifrabilul“

Spune poetulAºa cã danseazã sub luna-n eclipsãAdulmecã stropii stârniþi de cascadãDacã poþi, urcã pe acoperiºul lumii

Iubeºte întins pe gheþarViaþa nãscutã-n arcane.

Decembrie 2010

Bãtaia de pleoape a femeilor,Privirea în jos, când le privescÎmi aminteºte de fluturele inefabil.

Februarie 2011�

Poeme de ROMULUS JOCA

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 11

În versurile lui ªtefan N. Iorga, noap-tea e grea „ca-n iernile polare“, iar sãlciileau „subþiori uriaºe“ (Împãrtãºire)13, o pasã-re în zbor e „un fulg cãtre stele“ (Pasãreaprinsã)14, îndrãgostitul slujeºte „legat de pa-rul dorului“ (Drum smuls)15, pe mare, poe-tul admirã „îndrãzneþul prorelor plug“, înfurtunã catargele par „douã suspine împie-trite într-a frânghiilor plasã“ (Suflet nevã-zut)16, pãsãrile albe sunt „stropi din ale vie-þii izvoare“ (Pãsãri negre, pãsãri albe).17

Cum ajunge gândul poetului îndrãgos-tit la iubita lui? „Un fir de gând s-a luat du-p-o albinã,/ ªi calea lui a fost nespus delungã;/ Târziu, când mi-a pãrut cã n-o s-ajungã,/ S-a aºezat la tine în grãdinã“(Rãsãrit de soare).18

În tehnica de versificare, ªt. N. Iorgaprobeazã cã are simþul muzicalitãþii, folo-sind combinaþii lexicale ce denotã influenþesimboliste: „Hamburg / Ape ce curg subcerul murg / Sfârºit de zi, strade pustii, oretârzii / Lumini în lac, pânze ce tac, parcãde-un veac / Douã pornesc, se urmãresc ºirãtãcesc“ (În noapte).19

Versurile tânãrului poet s-au bucurat deaprecierea tatãlui sãu, întrucât erau scriseîn maniera neosãmãnãtoristã pe care Nico-lae Iorga o promova prin Cuget clar (Noul„Sãmãnãtor“), revistã de direcþie, artisticãºi culturalã. Revista publica ºi o „listã a cãr-þilor bune“, de poezie sau prozã, recoman-date cititorilor. Volumul lui ªt. N. Iorga,Orizonturi, era inclus într-o asemenea listã,

în 1937, alãturi de scrierile lui M. Emines-cu, V. Alecsandri, I. Pillat, V. Voiculescu.20

În 1940, cartea lui ªt. N. Iorga apare pelistele de cãrþi bune alãturi de volumele luiRadu Gyr, Virgil Carianopol, AdrianManiu, A. Cotruº, G. Lesnea.21 Cu ironiecausticã, G. Cãlinescu a blamat practica luiN. Iorga de a alcãtui „scandaloase liste decãrþi bune“22, incluzând autori lipsiþi devaloare (între numele citate aflându-se ºi celal lui ªt. N. Iorga) alãturi de valorile con-sacrate ale literaturii române. În Istoria lite-raturii, Cãlinescu îl ridiculizeazã pe N.Iorga cã repudiazã „tot ce este valabil“ ºi cãîmbrãþiºeazã ºi declarã poet însemnat „ulti-mul analfabet din stradã“. „A fi descope-rit de N. Iorga este în majoritatea cazuri-lor dovada sigurã a lipsei de vocaþie.“23

În fond, vina lui N. Iorga era aceea dea fi rãmas fidel clasicismului ºi unor curen-te literare depãºite, iar tinerii promovaþi deel, inclusiv ªt. N. Iorga, erau doar „demo-daþi“, nu-ºi foloseau talentul pentru a-ºiexpune ideile în manierã avangardistã oriexagerat modernizatoare.

�

Note1. Apud Neamul românesc, nr. 124, 8 iunie

1935, p. 1.2. N. Iorga, Scrisori cãtre Catinca, Bucureºti:

Minerva, 1991, p. 246, 269-270, 299.3. Mircea Iorga, Din drumul Golgotei: Versuri,

1924-1940, Bucureºti, 1940, p. 59.4. Ibidem, p. 33. 5. Ibidem, p. 48-49, 43-45. 6. Ibidem, p. 29. 7. Ibidem, p. 18, 23. 8. Ibidem, p. 23. 9. Ibidem, p. 26.

10. Neamul românesc, nr. 161, 17 iulie 1932, p.2; nr. 151, 8 iulie 1932, p. 3.

11. N. Iorga, p. 235, 219, 221.12. Apud Neamul românesc, nr. 264, 8 decem-

brie 1934, p. 1. 13. Cuget clar (Noul „Sãmãnãtor“), anul III,

1938-1939, Vãlenii de Munte: Datina ro-mâneascã, 1939, p. 127.

14. Ibidem, anul II (1937-1938), 1938, p. 225. 15. Ibidem, p. 205. 16. Ibidem, p. 135. 17. Ibidem, p. 394. 18. Ibidem, p. 118. 19. Ibidem, p. 182. 20. Cuget clar, anul II, nr. 25, 30 decembrie

1937, p. 407. 21. Cuget clar, anul IV, nr. 35, 36, 45, 48 ºi

anul V, nr. 13, 15. 22. G. Cãlinecsu, Istoria literaturii române de

la origini pânã în prezent, ediþie-facsimil du-pã cea din 1941, Bucureºti: Semne, 2003,p. 543-544.

23. Ibidem.

Geamgiu

Tânãr,cu ochi ca mãslina verde,cu vorba tunând a ploaie,pe spatele drept purtând suportul din lemncu geamuri în el, cu ne-geamuri.O razã de soareatingea pieziº sticla dând vestea pe garduri,pe caldarâm,pe case...Geamuri!Geamuri!Vând geamuri de rouã,vând geamuri care se topesc odatã cu ploaia,vând geamuri cu miros de levãnþicã ºi rozmarin.Geamuri!Geamuri!

Tãietor de lemne

Cãdeau plopii,salcâmii, ºi brazii cãdeau,stejarii ºi ulmii,frasinii ºi mestecenii...Numai mireasma lornu se pierdea niciodatã,ea se risipea în ierburisau pe cãrãri de pãdure,în ape ºi pietre,cãutând apoi copaci

în coaja ºi trupul ºi seva cãrora sã locuiascã,mai proaspãtã, mai vie.Mireasma amarã,foºnitoare,luminoasã,ademenea mereusimþurile tânãrului tãietor de lemne.Dar tãietorul de lemne era, pe rând,frasin, ulm, mesteacãn, fag, stejarºi fãrã sã ºtie,urmã a fiecãruia dintre ei.Fãrã sã ºtie.

Mãturãtor

O curte a unei case boiereºti,o casã cu îngeri.Vântul, ploaia, trecãtorii,praful, frunzele,dimineþile, îl cunoºteau.Era un simplu mãturãtor.Simplu ca dimineþile luminoase.El ºtia cã mânuirea mãturiiînsemna mai mult decât blândeþe,însemna un cântec de mesteacãn,însemna alei, strãzi, porticuridar ºi hambareºi grajduripline tot timpulde respiraþia animalelor.

�

Poeme deCRISTINA ONOFRE

12 • APOSTROF

Prozoeseuri

UN VOLUM greu clasa-bil, cu un titlu care

avertizeazã precum un se-mafor asupra capcanelorascunse în interiorul co-pertelor, este Elogiul bâl-bâielii, de Ciprian Vãlcan.Autorul este un tînãr uni-versitar din Timiºoara, custudii de filosofie în þarã ºiîn Franþa, cu un doctorat în filosofie laCluj, la Universitatea „Babeº-Bolyai“, ºialtul în Franþa, la Paris, cu mai multe volu-me personale. Un om al zilelor noastre, casã zic aºa, cãruia nu-i lipsesc diplomele,dimpotrivã, ºi din care cultura dã pe dina-farã. ªi-al cãrui talent real se materializeazãnu o datã în luarea peste picior a culturiiînseºi.

Nu aº putea sã spun foarte precis ceeste volumul, unul de eseuri sau unul deprozã. ªtiu însã cã este unul de coºmaruri.Ciprian Vãlcan pune în pagini cultura sa,care nu este deloc micã, ºi reacþioneazãnervos, rapid ºi coºmaresc la stimuli. Estecartea unui „iritabil“, în sens caragialian,pe care ideile ºi locurile comune ale con-temporaneitãþii îl stimuleazã nervos, pro-vocîndu-i mici explozii de reacþie: niºtetablete scrise expresiv ºi în registru ambi-guu, de prozoeseuri simultan; un fel decoºmaruri, în care ideea stimulantã/iritantãeste dusã pînã la ultimele ei consecinþe. Întimpul lecturii, prin analogie, mi-a venit înminte Cartea apocrifelor a lui Karel Čapek,care rescrie miturile ºi arhetipurile, „rezol-vîndu-le“ sarcastic nucleul prin cîte-o lo-viturã pe cît de ingenioasã, pe atît de pro-zaicã. La fel procedeazã uneori CiprianVãlcan; de exemplu, în „Istoria lui Narcis“,destinul eroului din mitul clasic al oglin-dirii ºi al iubirii de sine eterne este soluþio-nat sarcastic de Vãlcan în ultimele douã

propoziþii ale microeseului sãu prin afir-maþia cã este orb: „Însã zeii nu ºtiu cãNarcis nu s-a privit nicio clipã. Chiar dacãnu le vine sã creadã, Narcis e orb“. Sau, în„Demonul ºi sirena“, reface episodul ispi-tirii din mitul lui Odiseu, convingîndu-ne cã eroul se zvîrcolea în legãturi nu pen-tru cã l-ar fi ademenit sublimul cîntec, cideoarece „sirenele n-au scos niciun cuvînt“– erau ori indiferente, ori mute. O anumecruzime a gîndirii nu lipseºte din aceste pa-gini; de exemplu, în „Maeºtrii sinuciderii“,pomeneºte „abilitatea“ japonezilor de a sesinucide spintecîndu-ºi „burta cu preciziemilimetricã, dovedind încã o datã ce în-seamnã un lucru bine fãcut“.

Ciprian Vãlcan se miºcã în cultura lumiicu dezinvolturã, din Antichitate pînã as-tãzi, de la filosofie ºi literaturã la ultimelefilme de succes. El face parte din speciamanieriºtilor înnãscuþi, adicã a celor cepercep nu natura, ci natura umanizatã –adicã mediul uman, cultura; ºi percep lu-mea nu în obiectivitatea ei, ci în tendinþade transformare spre altceva, în metamor-foza anamorfoticã, spre monstruos de obi-cei. ªi, ca toþi manieriºtii, mizeazã pe sur-prizã, pe stupoarea pe care o produce priningeniozitatea soluþiei sale. De exemplu,pentru Vãlcan, „orbii au inventat mistica,iar cei care vãd – psihologia. Primii sepierd în abisul divin, ultimii în abisul pro-priului suflet“. Un mic text, „Inventareamaimuþei“, e elocvent pentru galeria demonºtri care forfotesc în imaginarul pecare cartea îl scoate candid la vedere: omul,ne spune Vãlcan, a fost modelat „dupã chi-pul ºi asemãnarea lui Dumnezeu“, iar„maimuþa – dupã chipul ºi asemãnareaomului“. În pasul al treilea, introducemonstruosul, „fiinþele crepusculului“, care„vor fi create dupã chipul ºi asemãnareamaimuþei“. Pe aceste premise, urmeazãedificiul consideraþiilor obligatorii ºi alconcluziilor: omul e creat de divinitate, mai-muþa este creatã de demonul „pastiºor“,care þinteºte „ironizarea operelor divine“,parodierea, fisura ºi fisurarea lumii înfavoarea neantului ºi a nimicirii. Tot ca trã-sãturã tipic manieristã, în textele lui Vãlcanmiºunã monºtrii ºi monstruosul, pe carenumai lipsa noastrã de acuitate i-ar situa înalte lumi, cînd ei sînt de fapt aici, cu noi ºila îndemînã (vezi „Metafizica monºtrilor“,„Tipologia infernului“, „Inventarea mai-muþei“, „Lumea piticului cocoºat“, „Foto-grafiile monºtrilor“ º.a.).

Pe coperta a patra a cãrþii, dl Vãlcan esteprezentat drept filosof. Este exact, în sen-sul cã Vãlcan gîndeºte realul – acela cultu-ral (adicã literar, filosofic, mitic, filmic, pic-tural etc.) ºi necultural – prin concepte ºitipologii, unele inventate de el însuºi. Lafel de bine ar putea sã fie prezentat ºi pur

ºi simplu drept scriitor; sau, de ce nu, dreptgînditor (ceea ce, se ºtie, este altceva decîtfilosoful). De-a lungul volumului, filosofiaeste prezentã peste tot ca aluzie. Totuºi,ea nu apare drept un triumf, ci drept unadintre limitãrile omului: filosoful este „omitralierã care foloseºte la infinit aceleaºigloanþe moºtenite dintr-un alt rãzboi decîtal lui“, iar dramele lui au „tensiunea uneioperaþii de apendicitã“. Într-un fragmentceva mai lung, autorul rîde înfundat pe sea-ma austeritãþii lingvistice a filosofilor, mariconstructori de limbaje aride, adicã de „jar-goane de sectã“, cum spunea Gadamer,mari vînãtori de „esenþe“, în vreme ce paz-nicul kafkian al „porþii metafizice“ cascã deplictisealã. Filosoful este „un maestru dedresaj“, „ºcolile filosofice sunt ºcoli de dre-saj“ – iar umanul se regãseºte întreg numaiîn copil. De altfel, „panseurile“ despre copilºi copilãrie sînt dintre cele mai proaspetedin aceastã carte incitantã, care ºi-a asumatsã regîndeascã pe cont propriu teme vechiºi noi ale culturii europene în vremuri de-amurg.

Atent compus, din secþiuni de prozoe-seuri între care sînt intercalate secþiuni de„cugetãri“, volumul lui Vãlcan aduce ca osurprizã însemnatã paginile de fragmente,în care reacþia plinã de nerv a autoruluise materializeazã scurt ºi expresiv în aforis-me. Aforismul însuºi este definit, postcio-ranian, drept „secvenþã epilepticã a gîndi-rii“: „Rãul“, scrie autorul, amintindu-mide pitagoreici, „se întreþine ºi se genereazãla nesfîrºit; e sigurul perpetuum mobile despeþa întîi“. Unele sînt foarte reuºite: cîndautorul noteazã, ca-n treacãt, „Un sprin-teur pe nume Oblomov...“, ori cînd cugetãcã „dacã hienele vor începe sã filosofeze,pentru ele fiinþa nu va putea fi decît unleº“, nu poþi decît sã recunoºti cã, iatã, s-amai nãscut un autor de aforisme, adicã unexemplar dintr-o specie rarã, care presu-pune talentul nativ de-a formula expresiv– ca sã mã pãstrez în cadrele definiþiei luiCaragiale, de care m-am mai folosit înacest text – ceea ce ne iritã sau doar neincitã.

�

Marta Petreu

Cãrþi primite la redacþie

• Flavius Lucãcel,Trecãtoarea pisicii,Cluj-Napoca:Limes, 2011.

• Gilda Vãlcan, Cuuºile întredeschise,Timiºoara:Marineasa, 2011.

• CalistratCostin, La un paharde neant...,Iaºi: TipoMoldova,2011.

• Gellu Dorian,Casa Gorgias,Bucureºti:Niculescu, 2011.

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 13

O fatã þi-a traversat timpulPe moneda bãtutã atuncia fost trecut eronat anul,O melodie de departe te cheamã,poezia ei s-a ascuns în tine,doar visul i-l porþi în suflet...

O fatã þi-a traversat timpul –reamintirea unui alt timp sau doaro trecere temporarã printr-un nou timp,Acesta-i misterul ºi cheia timpului ei!

Lumina ei a pâlpâit la ceas de searã,Cãlãtorind împreunãpe pãmânt înspre pãmântnu ai recunoscut-odar focul din mânã i l-ai citit –cã te-ai nãscut din neºansade a fi iubit ºi a o iubidincolo de viaþã ºi moarte...

Se lasã noaptea. Încerci sã-i refaci traseulchiar dacã nu ºi-a atins cerul sufletului,nici stelele în palmã nu le-a þinut,Nu se auzeau nici mãcar ºoapte,doar foºnetul clipelor ºi sângele buzelor,Dar setea nu þi-o potolesc!

Printre copaci vântul îºi poartãsuspinul frunzelor pe alei – blestemul rãtãcirii atâtor vieþineavând construitã fundaþia de petale.

În ochii de culoarea timpuluireþii doar clipa visãrii,Ce ai astãzimâine poate fi o mare durere!

Din aripi bate ºi zboarã o porumbiþã albã,O melodie auzi, priveºti înainte vrãjit –mari cercuri în oglinda apei face valul,malurile se depãrteazã încet,din umbrã lunecã luntrea înspre luminã

Fãrã întoarcere, uºurat de poveri,sufletul e desprins acum în cerul subþire,În cerurile de dincolo de cerse vor uni în uitare...

Timp de-amintire, timp de uitare...Era un timp când alergam spre tine,un timp dilatat ce ne îmbrãþiºa în secundele sale,Era un timp când doar lumina din noi contaCând odatã privirile întâlnite,metamorfoza lui Eu ce devenea Tu acþiona instantaneu,Când te mirai cã-þi revedeai inexplicabilimaginea ta pe chipul meuimpregnatã de adierea blândã a zefirului,a apei reflectate de oglinda sufletului nostru.

Era un timp când încã nu ne-am îndepãrtat rãnindu-ne,devenind un alt timp.

Doar Helios surâde...ªtie el ce ºtie!

Unâ featâ þâ tricu pri chirolul a tãu Pi pindona bâtutâ atunþea agârºitu s-a înhrâpsi anlu, Un cânticu di largu þâ greaºti, boaþea ei s-ascumsi tu tini, maºi ghislu îl portâ tu suflitu...

Unâ featâ þâ tricu pri chirolul a tãu – aduþeari aminiti a unui altu chiro sau maºi unâ ºcurtâ triþeari pritu un nãu chiro, Aesta-i ciudia ºi cleaia ditu a ei chiro!

Videala ei s-apreasi pi lângâ searâ, ªi deadunu-s priimnarâ pri locu spri locu nu-u cunâscuºi maºi foclul ditu mâna îi lu angaldasiºi –Câ ti aflaºi ditu niputearea ta-s estâ vrut ºi-s vrei ma înclo di banâ ºi moarti...

S-alasâ noaptea. Caftâ s-u aduþâ tu anâpoi Cu tuti câ nu-ºi agiumsi a suflitlui þzeru – ni tu pâlnhi stealili nu li þânu. Niþâ zboarâ pe anarga nu s-avtzau, masi trimburarea oarâei si a butzâlor sântza, Ma seatea nu-hi þu apândisescu!

Pritu ponhi vintlu-ºi poartâ suschiratlu a frantzalor pri cãi – blistemlu agârºirlor di ahâti

bãnhi fâra ta-s aibâ aºtirnutu câmpul di vreari.

Tu oclii ca buiaua a chiroluiþâni maºi oara anghisariei,þi ai azâ, mâni poati sibâ un mari caimo!

Ditu aripi bati ºi azboaira una alba pilistearâ, Unu cânticu avtzâ, ºi mutreºtzâ ninti ciudusitu – mãri þercuri tu ghilia a apâiei adarâ avalulu, ºi martzaihili s-dipârteatzâ liºoru... ditu aumbra aºchiuºurâ barca spri videala

Fârâ turnari, ºi ascâpatu di caimatzâ, suflitlu tu subtzârli þzeru ni angricosu tora iasti, Tu þzerurli di dinclo di þzeru v-aº andâmaseascâ tu agârseari...

Chiro di aminteari, chiro di agârâºeari...Iara un chiro cându alâgamu catâ tini,Un chiro largu þi nâ ambârþita tu a lui sicundi,Iara un chiro cându maºi ti lumina ditu noi bânamuªi cându diunâoarâ nâ andâmasimu mutrita,Ca tu primitu mini eramu tini aºi diunaoarâ,Cându ti ciuduseai câ tâ rivideai ºi nu achicâseai cumVitzuta ta pi faþa meaSâturatâ di adiearea blânda a zifirluiA apâei tu cari sveadi ca tu ghilii suflitlu a nostru.

Iara un chiro cându nica nu nâ dipârtamu snu nâ agudimu Sâ agiuntzemu un altu chiro

Maºi Helios arâdi...ªtii elu þi ºtie!

�

Poeme deIRINA LUCIA MIHALCA

14 • APOSTROF

O cronicã amar-analiticã aRomâniei postdecembriste

DUPÃ APROXIMATIV 15ani de la iniþierea se-

riei de dialoguri cu re-flecþii privind evoluþiilesemnificative din viaþapoliticã, socialã ºi cultu-ralã postdecembristã, ceidoi buni prieteni, Vladi-mir Tismãneanu ºi Mir-cea Mihãieº, au reunit în-tr-un singur op – O tranziþie mai lungãdecât veacul: România dupã Ceauºescu, Bu-cureºti: Editura Curtea Veche, 2011 – cãr-þile precedente de convorbiri (în numãr depatru), precum ºi transcrierea ultimelorconversaþii (din iunie 2010), care poartãtitlul Orbirea voluntarã. Rezultatul este olungã cronicã a tranziþiei româneºti de laun regim totalitar la o democraþie imper-fectã, mereu pusã în primejdie.

Aceastã democraþie (mai întâi „origi-nalã“, specificã Sistemului Iliescu – definit ºidescris pe larg în carte –, apoi neconsoli-datã) a fost ameninþatã de diverºi factoriperturbatori: regruparea rapidã a nomen-claturii comuniste, moºtenitorii Securitãþiiºi fenomenul de „mogulizare“. Pericolulpare sã fie mare, cãci Mircea Mihãieº con-statã cã „România pare o þarã înfrântã“ (p.627) ºi fãrã un proiect naþional (p. 629).Scepticismul sãu relativ este contrabalan-sat de optimismul moderat al interlocuto-rului sãu, care insistã mai mult asupra con-textului mai general (îndeosebi central-european – în fond, ºi Ungaria ºi alte þãriau traversat diverse tulburãri). Potrivit luiVladimir Tismãneanu, adoptarea modelu-lui polonez al „terapiei de ºoc“ ar fi însem-nat sfârºitul (meritat) al „statului bunãstã-rii socialiste“ (p. 629), o sintagmã careprobabil va genera reproºuri din zona noiistângi – tinere – anti-anticomuniste.

Apariþia acestui curent cultural-ideologiceste poate fenomenul cel mai trist care s-aprodus (mai ales) din anii 2006-2007 încoa-ce. Cei mai mulþi dintre aceºti tineri nu ºtiucu adevãrat ce a însemnat socialismul/social-democraþia (sau mãcar marxismul antistali-nist) din România secolului XX. Nu s-auobosit sã citeascã atent lucrãrile clasice alegânditorilor de stânga autohtoni, nu stãpâ-nesc prea bine biografiile politice ºi intelec-tuale ale unor Constantin Titel Petrescu, IonFlueraº, Iosif Jumanca (aruncaþi în univer-sul concentraþionar al anilor 1950) sau Tu-dor Bugnariu (urmãrit de Securitate ca mar-xist disident ºi ca influent profesor bãnuit desentimente „antipatriotice“, prominoritare).În schimb, se raporteazã comod ºi parcã

prea servil la Alain Badiou, Slavoj Žižek ºichiar la Che Guevara. Evocarea figurilor tra-gice ale socialismului românesc antitotalitara rãmas mai mult pe seama istoricilor ºi poli-tologilor din jurul lui Vladimir Tismãneanu,realitate care se vãdeºte ºi în paginile Ra-portului final. Însã „iluzioniºtii anti-antico-munismului“, cum îi numeºte ironic profe-sorul româno-american, au continuat cuconsecvenþã critica acerbã la adresa proiec-tului de decomunizare, acuzând ºi deplasa-rea radicalã spre dreapta a intelectualilor„prezidenþiali“. Pentru cã am evocat Rapor-tul final, aº mai spune cã, implicit, acest do-cument moral ºi politic este ºi un manifestcare pledeazã pentru separarea la nivel sim-bolic a Bisericii de Stat (mãcar din punct devedere istoriografic), prin afirmaþiile referi-toare la cultele religioase ºi la cei trei pa-triarhi ortodocºi din intervalul 1948-1989.Acest aspect nu poate fi asociat nicicum cuasumarea unei agende specifice pentru odreaptã politicã (extremã sau nu), cu accentpe tradiþie, identitate, familie, ci mai degrabã– dacã chiar vrem sã politizãm – este asimi-labil zonei de centru stânga-stânga (adeptãa laicitãþii, a despãrþirii religiei de stat). Darnoua stângã a pãstrat tãcerea în legãturã cuaceastã chestiune, deºi dezbaterile în jurultemei au fost altminteri intense (poate celemai aprinse), ierarhia ortodoxã contestândvehement Raportul final.

În legãturã tot cu poziþionãrile de peeºichierul politic, cei doi interlocutori suge-reazã cã aproape nu mai existã un centru,radicalizarea fiind favorizatã: „s-a ajuns ºi laexprimãri în reviste culturale sau pe blo-guri ale unor intelectuali (inclusiv foºti disi-denþi) de manierã concurenþialã cu discur-sul malefic ºi toxic al revistelor extremiste“(p. 635). Faptul cã Doina Cornea (ºi dincauza dezinformãrii), Dorin Tudoran, Mir-cea Dinescu, Liviu Antonesei (ºi alþi câþivafoºti disidenþi autentici) nu se numãrã prin-tre aliaþii din zona anticomunismului civic-liberal promovat de Vladimir Tismãneanupare sã fie un handicap major în demersuldecomunizãrii ºi al asumãrii depline a tre-cutului totalitar (îndeosebi în direcþia me-morializãrii). Profesorul de la University ofMaryland deplânge aceastã lipsã de unitate,dar, pe de altã parte, sugereazã cã dintot-deauna deplina solidaritate intelectualã înspaþiul românesc a fost problematicã; înprezent asistãm doar la o foarte vizibilã„destrãmare a iluziei“ (p. 636). Moguliza-rea a atras ºi ea polarizarea clasei intelectuale(Mircea Mihãieº); or, Vladimir Tismãneanua cãzut la mijloc în aceastã luptã între inte-lectuali, fiind ºi victimã a ciocoismului dinviaþa universitarã – a fost scos în anul 2008din boardul editorial al unei importantereviste româneºti de ºtiinþe politice, pe furiº,fãrã vreo explicaþie, prin voinþa unui singurpersonaj, îmbrãþiºat acum de reprezentanþiiideologiei anti-anticomuniste.

Deºi este o carte care se adreseazã publi-cului larg, în general accesibilã oricui, ceidoi parteneri de discuþie insistã asupra lã-muririi unor concepte precum dictaturã,peronism, stagnare, bizantinizare, elitofo-bie, stat de nedrept etc. Sunt demontateºi diversele fraude semantice, inclusiv eti-cheta de dictatorial ataºatã preºedintelui înfuncþie, în care cei doi interlocutori ºi-aupus speranþele pentru redresarea moralã ºipoliticã a þãrii. Un om politic care a pãrutsã fie catalizatorul unei lãmuriri a situaþiei,al unui proces de despãrþire a apelor; pen-tru Vladimir Tismãneanu, Traian Bãsescustã la originea tentativei de „exorcism na-þional“, care a inclus: anticorupþie, antico-

munism (civic-liberal) ºi transparenþã (lanivelul justiþiei ºi al documentelor istoriceprovenite de la vechiul regim). Câteodatã– poate inevitabil pentru o carte de dialo-guri – realitãþile sunt zugrãvite în alb ºi ne-gru. Dar, în fond, este o convorbire întreprieteni, vãdind ºi subiectivitate, nu o lucra-re ºtiinþificã. Cu toate acestea, în volumavem de-a face cu o remarcabilã adecvareconceptualã. Poate cã excepþia o constituieutilizarea termenului de ferentarizare, con-cept nepotrivit, cãci cuvântul a cãpãtat ºiconotaþii discriminatorii din punct de vede-re etnic; sigur, existã argumentul autoritãþii– faptul cã a fost folosit mai înainte de Mo-nica Lovinescu. Însã cunoscuta gânditoarea pãrãsit România în anul 1947, când exis-ta un alt spirit public. Nici România inter-belicã, nici alte democraþii, mult mai avan-sate, nu au simþit nevoia sã înfiinþeze atunciconsilii de combatere a discriminãrii. Darpoate cã ºi autorul rândurilor de faþã – dinmotive biografice – este subiectiv în aceas-tã privinþã. Oricum, atunci când a între-buinþat conceptul, Monica Lovinescu aveaîn vedere metehnele grupului „sãptãmâ-nist“ din jurul lui E. Barbu; în spiritul m-lovinescian, poate cã termenul „cuþaridi-zare“ îºi gãseºte mai bine locul în frazã.

Am evocat transparenþa de la niveluljustiþiei – care este un alt subiect importantal cãrþii. Vladimir Tismãneanu crede cã înultima perioadã s-a nãscut o clasã adevãratãa magistraturii: „mã aflu în corespondenþãcu o serie de tineri judecãtori ºi procuroricare au pornit câteva reviste. Nu vorbim depersoane izolate, ci de zeci ºi sute. Eu în-sumi am scris la una dintre revistele înfiin-þate. Sunt oameni care au fost, de acum,educaþi în parte în Occident ºi nu suntdispuºi sã perpetueze un sistem viciat“ (p.668). Chiar dacã recentele evoluþii îngrijo-rãtoare din sânul Consiliului Superior alMagistraturii, unde tinerii judecãtori refor-miºti au o pondere importantã, par sã nuan-þeze imaginea unei justiþii în schimbare radi-calã, situaþia nu mai este aceeaºi cu cea din2004-2005. Oricum, se vãdeºte intenþia luiVladimir Tismãneanu de a transmite ºi unmesaj optimist în paralel cu tonul amar-ana-litic. În carte existã atât reflecþii percutantedespre instituþiile din perioada comunistã(inclusiv douã categorii uitate, cu rol nefast:sectoriºtii ºi administratorii de bloc – p. 698-699), cât ºi o înclinaþie semnificativã spreschiþarea unor biografii, parcã pe urmeledemersului din Arheologia terorii (în galeriade portrete, cu conexiuni în zona nomen-claturii, apar acum mai pregnant DinuPatriciu ºi Virgil Ioanid – p. 673-674).

Volumul este atât o cronicã a anilor tul-buri pe care i-a traversat România postco-munistã, cât ºi un document ce dezvãluie omare prietenie intelectualã. Este un exem-plu de consecvenþã a dialogului, timp deaproape douã decenii, într-o lume care alt-minteri a fost caracterizatã de absenþa co-municãrii ºi degradarea spaþiului public. Înraport cu acuzaþiile cã Vladimir Tismãnea-nu ar fi fost un „oportunist pentru eterni-tate“, schimbându-ºi opiniile în funcþie decine se aflã la guvernare, cartea aceasta lasãimpresia cã este vorba mai degrabã de lon-gevitatea unui crez ºi de verticalitatea unoropþiuni. Prin urmare, susþinerea doveditãpentru preºedintele þãrii nu pare efectulunui pariu conjunctural, ci reflectarea susþi-nerii unui numãr de valori ºi a unor stra-tegii pe care profesorul de la Maryland leconsiderã esenþiale pentru consolidarea de-mocraticã din România.

�

Cristian Vasile

D O S A R

Î NTRE I. L. Caragiale ºi S. Puºcariu, dife-renþa de vîrstã era de 25 de ani. Mare, nu

numai pentru acea epocã. Drumurile lor arfi putut, totuºi, sã se întretaie prin capitalaRegatului, mai ales imediat dupã 1900,cînd Puºcariu fãcea descinderi mai dese„printre transilvãnenii din Bucureºti“1. Ar fiputut, dar este puþin probabil sã se fi întîm-plat aºa. Cei doi aparþineau, pînã la urmã,unor „lumi“ diferite. „Tovãrãºia amicilor“pe care îi cãuta Puºcariu nu-l includea peCaragiale. Acesta, în primii ani ai secolu-lui al XX-lea, era „un clasic în viaþã“, cuopera (cel puþin cea dramaticã) scrisã aproape în întregime, sãrbãtorit (în 1901) la25 de ani de activitate literarã ºi în cãutareaunui „loc confortabil“ în care sã-ºi trãiascãrestul vieþii, în timp ce Puºcariu îºi luase depuþin timp doctoratul la Leipzig, studia laParis ºi Viena ºi se pregãtea sã accepte pro-punerea Academiei Române de a prelua ela-borarea Dicþionarului (tezaur al) limbii ro-mâne (ceea ce se ºi întîmplã în 1905). Maimult, în aprilie acelaºi an Puºcariu este alesmembru corespondent al Academiei Româ-ne, cam în aceleaºi zile în care Caragiale sestabilea definitiv la Berlin; drumurile aces-tuia spre Bucureºti nu treceau prin Cernã-uþi, unde Puºcariu devenise, din 1906, pro-fesor universitar, iar la Academia Românã,unde duceau toate cãrãrile lui Puºcariu cîndcobora la Bucureºti, Caragiale, desigur, nupunea piciorul, dupã ce Titu Maiorescu seopusese primirii sale2 ºi dupã ce rapoartelede premiere îi fuseserã de douã ori nefavo-rabile, în 1891 ºi 1902. Încît putem pre-supune, cu mari ºanse de a fi adevãrat, cãSextil Puºcariu s-a întîlnit ºi a stat de vorbãcu I. L. Caragiale „în carne ºi oase“ o sin-gurã datã. În scrierile sale memorialistice3,Puºcariu nu precizeazã de cîte ori l-a vãzutsau întîlnit. Pomeneºte în Memorii de „con-tactul respectuos cu Caragiale...“ (p. 776)ºi aminteºte de „o conversaþie cu Caragiale“(p. 491), dar, fãrã alte amãnunte, lucruri-le rãmîn destul de vagi. În tot ce scria,Puºcariu era însã extrem de atent la pro-prietatea ºi precizia formelor alese; de aceeasingularul folosit (contactul, o conversaþie)poate întãri presupunerea cã a existat o sin-gurã întîlnire între cei doi, ºi anume cea din15/28–17/30 august 1911, „la Blaj, la jubi-leul de 50 de ani al Asociaþiei“ (Cãlare..., p.209), al Astrei aºadar, la care au participatpersonalitãþi de prim rang din Regat ºi dinTransilvania, printre care Nicolae Iorga,

I. L. Caragiale4, George Coºbuc ºi OctavianGoga5. Dar chiar dacã nu va fi fost singu-larã, se poate spune cã este unicã prin ur-mãri: probabil acum Caragiale îi explicã,memorabil, lui Puºcariu preferinþa, în ope-ra sa, pentru figura umanã în comparaþie cupeisajul natural6 ºi tot acum se stabileºte unînceput de corespondenþã pe teme de limbãîntre cei doi, corespondenþã rãmasã, dinnefericire, aproape virtualã, din cauza morþiineaºteptate, la nici un an, a lui Caragiale.

Puþinul care s-a împlinit din acest pre-conizat schimb epistolar se aflã în „ArhivaSextil Puºcariu. Corespondenþã primitã“(donatã, testamentar, de cãtre nepoata sa,regretata lingvistã Magdalena Vulpe, Insti-tutului de Lingvisticã ºi Istorie Literarã„Sextil Puºcariu“ din Cluj al Academiei Ro-mâne, unde am început, într-un colectiv decîþiva cercetãtori, editarea ºi publicarea eiîn mai multe volume).

În aceastã arhivã existã:(1.) o carte poºtalã ilustratã, ineditã,

expediatã de Caragiale lui Puºcariu lasfîrºitul anului 1911;

(2.) conceptul scrisorii de rãspuns a luiPuºcariu, de la jumãtatea lui ianuarie 1912(aproape cu certitudine, singura scrisoarecare a fost expediatã; parþial, ineditã, ºiaceasta);

(3.) un text, inedit, în limba românã,improvizat de Caragiale, la Blaj, la Veza, întimpul „agapei gazetarilor“7, ºi transcrisîndatã, cu creionul, de cãtre Sextil Puºcariupe un mandat poºtal din Cernãuþi; ºi, înfine,

(4.) un text, inedit ºi acesta, notat îngrabã, în aceeaºi ambianþã, cu creionul, decãtre I. L. Caragiale, transpunere în limbafrancezã a textului românesc, la rugãmintealui Puºcariu, pe un petic de hîrtie (un alt

D O S A R

I. L. CARAGIALE

ºi SEXTIL PUªCARIU:o întîlnire de acum 100 de ani, la Blaj

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 15

�

• I. L. Caragiale

Nicolae Mocanu

16 • APOSTROF D O S A R

mandat poºtal de aceeaºi provenienþã)oferit de Puºcariu.

Textul de pe „carta postalã“ trimisã luiPuºcariu este scris caligrafic, cu multãgrijã8, fãrã corecturi ºi a fost expediat deCaragiale la 30 decembrie 19119. Un textconvenþional, de altfel, cu ocazia noului an,dar completat de un P.S. în care i se amin-teºte lui Puºcariu de promisiunea de a-i tri-mite cãrþi de-ale sale.

Scrisoarea de rãspuns a lui Puºcariu neconfirmã respectul deosebit purtat, firesc,lui Caragiale; printre cuvintele ei transpareemoþia deosebitã pe care i-o produce acestînceput de corespondenþã, emoþie care sesimte în atitudine, în formulãri, dar ºi înnumãrul mare de corecturi (38), neobiºnuitde mare faþã de alte concepte de scrisori alelui Puºcariu din aceeaºi perioadã. Impor-tanþa ei stã însã în considerentele ºtiinþifice,mai ales metodologice, pe care le face Puº-cariu asupra cercetãrii filologice. Nu e lo-cul, aici, al unei analize aplicate, dar cei carecerceteazã gîndirea lingvisticã a lui Puºcariuºi ideile novatoare din opera sa, precum ºi„scriitorii mari“ de astãzi vor fi citit sau vorciti cu interes, fãrã îndoialã, rînduri ca:

Idealul unei cercetãri ar fi ca obiectul ei,chiar privit în parte, sã fie ca ciobul de oglindã, care, deºi e spart, totuºi ne dã pu-tinþa, þinut la o anumitã distanþã ºi subt oanumitã luminã, sã ne vedem în el tot atâtde întregi ºi în mijlocul obiectelor încunju-rãtoare, ca ºi în bucata întreagã a oglinzii.Dar pentru aceasta nouã [filologilor] nelipseºte priceperea ºi numai DVoastrã, scrii-torii mari, simþiþi, întrebuinþând un cuvânt,toate iþele nevãzute care-l leagã de celelaltecuvinte ale limbii, toate puterile care-l atragºi-l resping în anumite împrejurãri.

ªerban Cioculescu o citeºte chiar cu unasemenea interes ºi publicã, în monografiasa, paragrafe semnificative din aceastãepistolã10.

Mai importante însã decît aceastã ilus-tratã ºi rãspunsul la ea sînt celelalte douãtexte: cel scris în francezã de mîna lui Ca-ragiale ºi cel în românã, improvizat deacesta ºi notat imediat de Puºcariu; mai im-portante, pentru cã sînt „un fragment denuvelã“, cum le defineºte Puºcariu, în careCaragiale ilustreazã „cum ºtiu întoarce fra-za“ „scriitorii noºtri francezo-români“. Sînttexte care trebuie sã facã parte din „operelecomplete“ ale lui I. L. Caragiale ºi sã fieluate în seamã de nu puþinii noºtri cunos-cãtori în profunzime ai lor. Interesante sîntºi alte douã lucruri: mai întîi, faptul cã va-rianta francezã, olografã, a fost „datã“ „înfranþuzeºte“ la rugãmintea lui Puºcariu ºidupã ce acesta notase, „repede“, improviza-þia româneascã, ºi, al doilea, cã nu urmeazãîntru totul textul „dictat“ de Caragiale: tex-tul francez nu este o transpunere mot-à-mot, ci este un fel de rezumat al celui dintîi,cu adaptãri, scurtãri ºi variante onomasticesemnificative. Desigur, trebuie sã luãm înseamã ºi producerea oralã a textului tran-scris de Puºcariu, dupã cum nu trebuie sãlãsãm deoparte nici circumstanþele naºteriilor: la urma urmei, avem de-a face cu texteproduse ºi scrise, cum aratã Puºcariu, „laumbra pomilor din Veza, unde era o maremasã ºi multe baterii de vin cu borviz...“...

*

S EXTIL PUªCARIU a pregãtit el însuºi sprepublicare o parte din vasta sa colecþie

epistolarã; în anii de dinaintea morþii (pe-trecutã în 1948), dupã ce în 1944 suferiseun accident cerebral care nu i-a mai per-mis sã-ºi foloseascã mîna dreaptã, a învãþatsã scrie la maºinã cu mîna stîngã ºi astfel areuºit sã trieze ºi sã adnoteze primele literedin corespondenþa primitã. La cei mai im-portanþi emitenþi a scris cîte un text intro-ductiv, de lungimi variate, completat, de ce-le mai multe ori, cu cîteva note explicative.Este ceea ce face ºi pentru I. L. Caragiale.

În continuare, poate fi citit integral „do-sarul Caragiale“ din Arhiva Puºcariu. Pu-blicarea se face dupã normele stabilite pen-tru întreaga ediþie a corespondenþei primitede Sextil Puºcariu, cu deosebirea cã, în ceeace urmeazã, pentru o mai mare cursivitatea lecturii, nu am marcat corecturile lui Puº-cariu din ºapou ºi din bruionul scrisorii salede rãspuns, lãsînd doar cele cîteva corecturifãcute de Caragiale în textul autograf ºi dePuºcariu cînd a notat varianta româneascã(ºi acestea din urmã aparþinînd, cel mai si-gur ºi firesc, lui Caragiale însuºi).

În transcrierea textului francez al lui Ca-ragiale, a rãmas o lecþiune incertã; foto-copia acestui document, publicatã alãturide celelalte, va permite, sperãm, o lecþiunemai sigurã a ei.

�

Note1. Vezi Sextil Puºcariu, Cãlare pe douã veacuri,

Editura pentru Literaturã, Bucureºti, 1968,p. 248 ºi urm.

2. Cf. idem, Memorii, Editura Minerva, Bucu-reºti, 1978, p. 217: „[Titu Maiorescu] fu înstare sã recunoascã îndatã talentul extra-ordinar al unui Caragiale ºi Coºbuc, dar eraatît de jignit de viaþa dezordonatã ce oduceau aceºtia, încît s-a opus de a fi aleºimembri ai Academiei Române“. Coºbuc vafi, totuºi, ales membru corespondent în1900, iar titular, în 1916; Caragiale însã,abia post-mortem, în 1948.

3. În Cãlare..., ed. cit. ºi în Memorii, ed. cit.4. ªerban Cioculescu aminteºte de „douã foi

mari de hîrtie“ aflate în posesia sa, în care,„cu duhul sãu meticulos ºi precis, Caragialeºi-a însemnat pe recto toate evenimentele ce-lor nouã zile ºi jumãtate [25 august-3 sep-tembrie 1911, cînd a fost plecat din Berlin]:persoanele cu care a petrecut, unde a luatmesele, cîteva reflecþii, unele de ordin me-teorologic (mai toatã vremea, cãldurã ne-suferitã), altele cu privire la conferinþele aca-demice“ (vezi ªerban Cioculescu, Viaþa lui I. L. Caragiale. Caragialiana, Editura Emi-nescu, Bucureºti, 1977, p. 241). Aici ar pu-tea exista precizãri ale lui Caragiale despre în-tîlnirea/întîlnirile cu Puºcariu. Dar, dacã acestefile mai existã, nu se ºtie unde sînt rãtãcite.(Pentru ajutorul dat în cãutarea lor, mulþu-mim în special Dnelor Simona Cioculescu, dela Muzeul Literaturii Române, ºi MariaRafailã, de la Biblioteca Academiei Române.)

5. Vezi mai ales Serbãrile de la Blaj 1911. O pa-ginã din istoria noastrã culturalã. Publicatã deDespãrþãmîntul XI. Blaj, al Asociaþiunii, Ti-pografia Seminarului Teologic Gr. Cat., Blaj,1911, p. 92, 118, 397, 401–402, 450; cf.ºi p. 411; cf. ºi „Transilvania“, XLII, 1911, nr.5-6; Cioculescu, Viaþa, p. 224-249 ºi urm.;vezi ºi Mircea Popa, Caragiale ºi ardelenii, în„Familia românã“, IV, 2002, nr. 2 (13), p.32–38.

6. „Excursia mea favoritã este la o cafenea dinstrada principalã. La o masã rotundã demarmurã stau un ceas douã ºi privesc pe

trecãtori, iar priveliºtea aceasta îmi spunemai mult decît o pajiºte înfloritã“ (Memorii,p. 491); rezumatã în alþi termeni, ideea oîntîlnim ºi într-o carte poºtalã adresatã luiPaul Zarifopol, în 1909 (cf. Cioculescu,Viaþa, ed. cit., p. 367).

7. Vezi Serbãrile de la Blaj, cit., p. 92: „Agapagazetarilor. În ace[e]aº[i] vreme, redacþiafoii «Unirea» a oferit reprezentanþilor preseiun banchet prietenesc în grãdina din Veza.Mîncãri bune (tocãniþã, ciulama, muºchi pegrãtar ºi cafea) ºi voie bunã multã.

La agapã a luat parte ºi maiestrul Cara-giale, protopopul Clujului Dr. Elie Dãianu,poeþii ªt. O. Iosif ºi Victor Eftimiu din Bu-cureºti, artistul Petre Liciu ºi reprezentanþiipresei din Regat ºi de la noi.

Toasturi nu s-au ridicat. Au închinatnumai, în cîteva cuvinte, dl Aurel C. Domºapentru Caragiale ºi Dr Elie Dãianu pentruLiciu. În schimb, neîntrecutul nostru artistLiciu a declamat cîteva anecdote, stîrnindmult haz“.

Cf. ºi p. 401-402: „La prînzul ziariºtilorde la rusticul restaurant Veza, Caragiale n-ofi ºtiind cîtã bucurie ne-a procurat prinsosirea lui între noi. Ce masã vioaie a fost,cu toatã nota originalã a aglomeraþiei. Toþiîi savurau vorbele, prea finele-i spirite. Du-pã ce s-au curmat lungile ovaþii de la sosireasa, cînd s-a grãmãdit în jurul mesei mulþi-mea de faþã, el a þinut urmãtorul discurs, cucel mai grav aer din lume:

«Domnilor, dacã vã pare bine ºi doriþica sã fiu în mijlocul dvoastre, sã-mi daþi voiesã mã dezbrac!...»

Vã închipuiþi surpriza ºi hazul. Mulþi l-au imitat, dezbrãcîndu-se... numai de hai-nã, – bineînþeles – ºi dacã simplul prînz afost excelent, e pentru cã mulþi dintre noiam mîncat tocana ºi ciulamaua împreunã cuvorbele lui“.

De la aceeaºi agapã sînt ºi amintirile luiOctavian C. Tãslãuanu (vezi Caragiale, înidem, Spovedanii. Ediþie îngrijitã de GeluVoican. Prefaþã de Vasile Netea. Note deVasile Netea ºi Gelu Voican, Editura Miner-va, Bucureºti, 1976, p. 292–293).

8. ªi Octavian Goga vorbeºte despre „[...] o car-te poºtalã cu slova lui minunatã [...]“ (vezi Amurit Caragiale, în Amintiri despre Caragiale.Antologie ºi prefaþã de ªtefan Cazimir, Edi-tura Minerva, Bucureºti, 1972, p. 85).

9. Celãlalt text al lui Caragiale cãtre Puºcariu(singurul cunoscut pînã acum), ulterior ce-lui de faþã, este datat 12. 02. 1912 ºi repre-zintã „un concept de rãspuns telegrafic scrisdirect pe retro al telegramei de felicitareprimite“ de I. L. Caragiale de la S. Puºcariuºi alþii, de la Paris, cînd a împlinit 60 de ani.El a fost publicat în I. L. Caragiale, Opere,VII. Corespondenþã. Ediþie îngrijitã de ªer-ban Cioculescu, 1942, p. 376 ºi reluat în I.L. Caragiale, Opere, IV. Corespondenþã. Edi-þie îmgrijitã de Stancu Ilin, Constantin Hâr-lav. Prefaþã de Eugen Simion, Editura Uni-vers Enciclopedic, Bucureºti, 2002, p. 433,cu note ºi comentarii la p. 1028. Originalulacestui rãspuns nu s-a pãstrat în arhivaPuºcariu.

10. Originalul se afla, spune ªerban Cioculescu,în fondul Alexandrina I. L. Caragiale, unde,astãzi, nu a mai fost gãsit. În Viaþa, ed. cit.,p. 244 este reprodusã partea centralã a scri-sorii (de la „Sânt atâtea lucruri...“ la „anu-mite împrejurãri“). Dar cu o diferenþã faþãde ciorna reprodusã acum, ºi anume pentruaceastã vinã ne lipseºte, în loc de pentruaceasta nouã ne lipseºte; cîtã vreme nu avemºi exemplarul expediat din care citeazã, nuputem fi siguri, dar credem cã avem de-aface mai degrabã cu o lecþiune greºitã a luiCioculescu decît cu o modificare fãcutã dePuºcariu la transcrierea „pe curat“ a scri-sorii.

�

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 17D O S A R

• Facsimilul conceptului de scrisoare a lui Sextil Puºcariu cãtre I. L. Caragiale

• Sextil Puºcariu

18 • APOSTROF D O S A R

• Paginile 2 ºi 3 din conceptul de scrisoare a lui Sextil Puºcariu cãtre I. L. Caragiale

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 19D O S A R

[Text introductiv dactilografiat de Sextil Puºcariu]

La serbãrile de la Blaj ale Asociaþiu-nei Transilvane, din august 1911, Cara-giale a fost de o vervã neîntrecutã. Toatãlumea era în jurul lui, în frunte cu Coº-buc, Goga, Vlaicu ºi alþi ardeleni de sea-mã. Maestrul presimþea parcã cã pestecâteva luni va muri1 ºi cãuta sã dea cân-tecului sãu de lebãdã o strãlucire deose-bitã. La umbra pomilor din Veza2, undeera o mare masã ºi multe baterii de vincu borviz, el povestea, caracterizând pecontemporani cu câteva observaþiuniprinse din fugã. „Scriitorii noºtri france-zo-români? Sã vã spun eu cum ºtiu eiîntoarce fraza“ ºi ca dintr’un izvor curgea un fragment de nuvelã pe careo improviza atunci. Am scris-o repede ºil-am rugat sã mi-o dea ºi franþuzeºte, casã se vadã cum a fost gânditã. Am pãs-trat cele douã mandate poºtale pe carele aveam la mine ºi pe dosul cãrora ascris Caragiale textul francez, iar eu celromân. Le reproduc aici în cliºeele alã-turate.

Planul nostru de a purta o corespon-denþã despre chestiuni de limbã, pentrucare avea un deosebit interes ºi un re-marcabil simþ, nu s’a realizat din neno-rocire. Am pãstrat numai ciorna primeimele scrisori ce i-am adresat. Carta luipoºtalã a dispãrut din arhiva mea3.

(1.)

[Carte poºtalã ilustratã* semnatã Mailick4]

Herrn Professor DoktorSextil PuºcariuCzernowitz

[ªtampila Poºtei, care oblitereazã untimbru DEUTSCHE REICH în valoare de 5coroane: Schöneberg 30. 12. [19]11 8-9bei Berlin]

La mulþi ani! –Caragiale

P.S. Aºtept cãrþile promise.

(2.)

[Conceptul scrisorii lui Puºcariu cãtre Caragiale, ca rãspuns la ilustrata

din 30. 12. 1911]

Iubite Mãiestre5,

Carta DTale postalã m-a bucurat atât demult, încât, de bucurie, erà sã uit ruºinea.Sã nu crezi însã cã nu m-am gândit de mul-te ori sã-þi trimit cãrþile promise. În minteam ticluit chiar câteva scrisori cu care sã facînceputul unei corespondenþe atât de mult

dorite de mine. Dar, cãutând printre cãrþi,mi s-a pãrut totdeauna cã nu gãsesc nimicce ar merità sã-þi fure DTale pentru câtevaceasuri pe Caragiale. Nu crede, Maiestre,c-am învârtit fraza aºa, ca sã-þi spun cuvintemãgulitoare: De când am avut astã varãprilejul sã prind o pãrticicã din vâltoarea degânduri ce clocotesc în capul acela pe ca-re-l fac atât de frumos, mi-am zis cã DTa,la dreptul vorbind, pierzi vremea lui Dum-nezeu când, în loc sã depeni mai departecugetele, citeºti câte-o carte.

Acum mi-ai dat însã curaj ºi iatã-þi tri-mit câteva scrieri filologice în care, mo-mentan, îmi pare c-am spus cevà6. Aº dorica, rãsfoind una sau alta, sã gãseºti unpunct de plecare pentru întrebãrile de felulcelor ce voiai sã-mi pui. Cu câtã bucurie þi-aºrãspunde ºi cât de bucuros aº urmà eu cuîntrebãrile! Sânt atâtea lucruri pe care noifilologii credem cã le-am înþeles dacã amputut documenta întinderea unui cuvânt întimp ºi în spaþiu, dacã l-am urmãrit din lea-gãn prin toate stadiile lui de dezvoltare,în limba literarã ºi în dialecte. Dar mai tot-deauna facem marea greºealã cã izolãm cu-vântul, îl rupem din organismul întreg, dinlimbã, ºi îl punem astfel subt microscop.Desigur cã din punct de vedere metodicacest fel de a studià este inevitabil ºi el neajutã sã vedem mai lãmurit; dar nu estemai puþin adevãrat cã scoþând pãrticica dinîntreg am rupt firele de legãturã, fãrã carenu se poate imaginà priceperea întreagã aei. Idealul unei cercetãri ar fi ca obiectul ei,chiar privit în parte, sã fie ca ciobul de

*. Vezi p. 3 din acest numãr al revistei Apostrof.

• Textul „fragmentului de nuvelã“ improvizat de Caragiale ºi notat de mîna lui Sextil Puºcariu.

�

20 • APOSTROF

oglindã, care, deºi e spart, totuºi ne dã pu-tinþa, þinut la o anumitã distanþã ºi subt oanumitã luminã, sã ne vedem în el tot atâtde întregi ºi în mijlocul obiectelor încunju-rãtoare, ca ºi în bucata întreagã a oglinzii.Dar pentru aceasta nouã ne lipseºte price-perea ºi numai DVoastrã, scriitorii mari,simþiþi, întrebuinþând un cuvânt, toate iþelenevãzute care-l leagã de celelalte cuvinte alelimbii, toate puterile care-l atrag ºi-l respingîn anumite împrejurãri.

Cât de fericit ar fi „dascãlul“, precum îiziceai în glumã la Blaj, dacã Maiestrul arvreà sã completeze, prin înþelegerea sa ex-traordinarã, cunoºtinþele câºtigate la micro-scop! El nu aºteaptã decât începutul sau onouã încurajare. Pânã atuncea îþi doreºtedin inimã, Dumitale ºi familiei DTale, Sfin-te Sãrbãtori în pace ºi toate cele bune înanul nou.

Cernãuþi 4/I 1912 S.[extil] P.[uºcariu]

(3.)

[Textul („fragment de nuvelã“ improvizatde Caragiale), aºa cum l-a notat Puºcariupe dosul unui formular COUPON CUPON

ºi EMPFANGSSCHEIN ADEVERINÞÃ DEPRIMIRE a 80 de coroane]

Tânãr ºi frumos bãiat, miºcându-se ca otrestie verde ºi plinã de <a> sevã la suflareavântului din amurg; tare <b> smolit, mai cuseama din pricina pãlãrii [sic] lui de Pana-mà pe care o purtà într’un peº subt razelestrãlucitoare ale Bãrãganului; ºi pe urmã,stãpânind, mulþumitã <c> moºu-sãu, rãpo-satul boier, cuconul Mihalache Romaºca-nul, care, dupã moartea bãtrânului Cãlãrã-ºanu, luase subt îngrijirea-i pãrinteascãcreºterea ºtrengãrelului, Miticã trãia, fãrã

dorinþã de izbânzi sau de succese vremel-nice în aºà numitul high life, în bãtrânacasã boiereascã de la Brotocãneºti.

<a> viat • <b> era • <c> lu unchiu-su

(4.)

Scrisoarea lui Caragiale, imitând stilulfrancezo-român al noveliºtilor noºtri

moderni. Blaj August 1911.[Text olograf Puºcariu, deasupra scrisului

lui Caragiale.]

[Textul francez scris de Caragiale pedosul unui mandat poºtal Külföldi

érkezésének bejelentését igazolószelvény:]

Jeune et joli garçon, élégant sans façon,très brun sous son panama éclatant sous lesrayons du soleil du Midi; de plus, <a> pos-sédant de par son Oncle Michel le Borgne,qui, après la mort du vieux Pronaroil [?]avait pris soin de l’éducation du petit ga-min, Jean vivait sans aucun désir de triom-phe, de succès mondain, dans son vieuxchateau [sic], de Roqueroche.

<a> disposant�

Note1. Peste zece luni, la 22 iunie 1912. Iatã ce scrie

Victor Eftimiu despre aceeaºi întîlnire: „Aveaceva profetic, fantastic, fantomatic în noapteaaceea de varã, la Blaj, cînd tãceam cu toþii ºinumai el vorbea, cu ochii duºi departe ºi cufruntea îngînduratã“ (La moartea lui Cara-giale, în Amintiri despre Caragiale, ed. cit., p.66).

2. Azi, cartier al Blajului.3. Ea existã, totuºi, în arhiva de la Institutul

nostru.4. Alfred Mailick (1869-1946), cunoscut pictor

de peisaje ºi animale ºi ilustrator german, custudii la Dresda, renumit în epocã mai alesprin ilustratele semnate de el; cea de faþã,trimisã de Caragiale lui Puºcariu, este spe-cificã lui Mailick: un peisaj de iarnã cu soareleapunînd în planul îndepãrtat, cu pini înalþi ºibrazi mai mãrunþi acoperiþi de zãpadã, cu ununic personaj uman în centrul pãrþii de jos,înaintînd cu un brãduþ de Crãciun în braþe;în planul de jos apare un iepuraº, iar sus, îndreapta, urarea Fröhliche Weihnachten.

5. Formula este curentã în epocã: aºa i se adreseazã lui Caragiale ºi Iuliu Maniu (veziCioculescu, Viaþa, ed. cit., p. 234).

6. Între ele, se afla, cu siguranþã, EtymologischesWörterbuch der rumänischen Sprachen, I. La-teinisches Element, Karl Winter, Heidelberg,1905; poate ºi Studii istroromâne, vol. I. Tex-te, Bucureºti, 1906, poate Zur Rekonstruktiondes Urrumänisch, Berlin, 1910, poate uneledintre Studii[le] ºi notiþe[le] filologice saufasciculele apãrute pînã atunci din Dicþiona-rul limbii române (1906, 1907, 1908, 1909,1910: a–bãrbura).

• Textul francez scris de Caragiale pe dosul unui mandat poºtal Külföldi érkezésének bejelentését igazoló szelvény.

Restabilirea binelui

JURNAL ESENÞIAL (EdituraHumanitas, 2011) res-

tituie, într-o configuraþieexemplarã, impecabil cris-talizatã în fragmentarismulalcãtuirii sale, fizionomiauneia dintre vocile de ceamai clarã distincþie ale exi-lului românesc: MonicaLovinescu. Volumul, în-grijit de Cristina Cioabã ºi prefaþat deIoana Pârvulescu, reuneºte o selecþie, reali-zatã cu rigoare ºi discernãmânt, din celeºase jurnale ale Monicãi Lovinescu apãru-te anterior. Însemnãrile, datate 1981-2000(fãrã anul 1989), fixeazã itinerarul unuidestin dãruit neuitãrii ºi binelui, jalonândtotodatã etape importante ale unei istoriidemonizate. Ioana Pârvulescu subliniazã,cu limpezime, în însemnãrile preliminareintitulate Monica Lovinescu, rolul ºi rostulunui astfel de jurnal esenþializat, în caretrãirile sunt decantate, notaþiile sublimateîntr-o expresie adesea minimalã, albã, deli-berat neutrã:

Se întâmplã uneori sã nu reciteºti o operãclasicã decât atunci când apare într-o nouãtraducere ºi sã constaþi, din nou, cât deimportantã e cartea pe care o uitaseºi în raft,ºi ce bucurie este s-o reiei. Aceastã „nouãtraducere“ este, în cazul de faþã, concentra-rea celor ºase jurnale ale Monicãi Lovinescuîntr-unul singur. Impresia la a doua lecturãeste chiar mai puternicã decât la prima, pen-tru cã aceea era ruptã, separatã, de la un vo-lum la altul, de intervale lungi de timp, pecând aceasta este adunatã ºi feritã de redun-danþe. Monica Lovinescu a fost dintre oa-menii privilegiaþi care au putut ajuta ºi alecãror cuvinte se transformã în fapte. A sal-vat vieþi, ºi prea puþini mai par sã-ºi amin-teascã de asta. A ocrotit, a vegheat, a ridicatzid de cuvinte în jurul celor care protestau,a cãutat cãile cele mai eficiente de luptãdreaptã. Dacã n-aº ºti cã se temea de vorbemari, aº spune cã a fost, în felul ei, o eroinã,a þinut piept, alãturi de Virgil Ierunca ºi dealþi doi-trei, unui întreg sistem represiv, aºacum, pe vremuri, câþiva oameni apãrau ocetate împotriva unei întregi armate, creândimpresia cã sunt ºi ei o armatã.

E drept, Jurnalul esenþial apare într-o epocãîn care miza est-eticii pe care a promovat-oMonica Lovinescu pare sã fi cãzut, dindiverse motive, în desuetudine. „Cuvântul-înainte“ subliniazã rosturile ºi însemnãta-tea nevoii de obiectivare, imperativele de-taºãrii de tribulaþiile eului („Chiar dacãjurnalul meu […] are ºi alunecãri perso-

nalizate, «pactul autobiografic» se anuleazãde la sine din moment ce paginile de faþãsunt scrise despre ºi pentru alþii“). Însemnã-rile diaristice fixeazã, în laconismul lor, fap-te, gesturi, cuvinte, memorabile sau ano-dine, reliefând, înainte de toate, o prezenþãde inconfundabilã turnurã eticã, un om,cum scrie Ioana Pârvulescu, „fãrã ascun-ziºuri, frumos ºi curat“, care ºi-a asumat„vocaþia ºi, mai ales, vitejia, luciditãþii ºi aadevãrului“. Din notaþiile sumare ºi lim-pezi ale jurnalului se desprinde grija faþã deceilalþi, simþul responsabilitãþii pentru ceicare se aflau în preajma suferinþei, precumºi vocaþia solidaritãþii, mãrturisitã, de alt-fel, într-o însemnare: „În afarã de întâlni-rea cu V., sensul existenþei mele acesta afost: înfruntarea cu un sistem totalitar, unmicrofon, solidaritatea cu purtãtorii de cul-turã ce se cereau salvaþi, încãierarea coti-dianã cu cãlãii ascunºi în cutele utopiei“.

O galerie amplã de portrete, cu desenulriguros conturat, se perindã în paginile Jur-nalului esenþial; oameni de toate soiurile,indivizi amestecaþi, unii de rarã calitate ºidistincþie, alþii de extracþie moralã joasã,scrutaþi deopotrivã cu luciditate ºi rigoarea observaþiei. Nu lipsesc din jurnal nici ac-centele de dezamãgire în faþa unor compor-tamente neaºteptate, a unor meandre atitu-dinale sau a unor conduite surprinzãtoare:

A trebuit sã ajung pânã la aceºti ani tardivi –în secol ºi pentru mine – ca sã-mi dau seamacã nici în prieteniile cu scriitorii ne-amatorin-am cãzut mai bine; de când ne-am despãr-þit de un Þepeneag sau un Goma mã tot în-treb cum de-am putut avea cu ei relaþii atâtde intens amicale? Ca tata cu Camil, Ion Bar-bu ºi – redescopãr cu uimire – chiar Pom-piliu Constantinescu, la început.

Accentele etice pe care jurnalul le plaseazãasupra caracterelor ºi comportamentelorsunt nete ºi lipsite de echivoc. Ambiguita-tea, jocul imprevizibil al nuanþelor, graþiairesponsabilã a semitonurilor sunt, aºadar,excluse din notaþiile Monicãi Lovinescu.Soljeniþîn, de pildã, e examinat din unghiulunei admiraþii totale:

Soljeniþîn la Televiziune. Pivot s-a dus la elºi l-a filmat în Vermont. Soljeniþîn a întine-rit. Toatã lumina lui Dumnezeu ºi a spotu-rilor e asupra lui: e magnific de certitudine,mãsurã, rigoare, concreteþe. A scos un pam-flet împotriva „pluraliºtilor“ (termenul numi se pare prea fericit). Dar mâinile lui suntnevocative, albe ºi întemeiate. Mã întreb da-cã mai existã vreo altã prezenþã în secol ca-re sã ne emoþioneze atât, pe V. ºi pe mine.

În acelaºi timp, diarista înregistreazã, înregistru interogativ-ironic, demisiile sauabandonurile morale ale unora sau altora,abandonuri notate cu promptitudine ºi lu-ciditate scepticã, dar ºi cu amãrãciune.Constantin Noica e perceput, de exemplu,prin grila est-eticii, remarcându-se atâtanvergura staturii sale filosofice, cât ºi ne-ajunsurile unei conduite sofiste:

Orice ar fi spus ºi fãcut sofistul din el (ºi înultima vreme era pe o pantã alunecoasã),pierderea e imensã; cum sã crezi cã în penu-ria spiritualã de azi s-ar mai putea ivi un per-sonaj de dimensiunile lui? Ar trebui sã-miamintesc emoþia mea când l-am întâlnit pri-ma oarã. Dar încã de atunci ne-a ºi decepþio-nat (sã-l lãsãm pe Eliade sã vinã în þarã, sãnu repetãm greºeala intelectualilor care n-aucolaborat în epoca fanariotã etc. etc.). Ce

blestem ca singurul nostru mare filosof sã fifost ºi… un sofist.

La fel, Nichita Stãnescu („Nichita a fostprobabil cea mai neaºteptatã ºi mare degra-dare din literatura ivitã prin 1960. Alcoolulºi turcirea“), Nicolae Breban („vorbeºte clarde paranoia lui, dar e simplu ºi nu lipsit depatetism“), Mircea Dinescu (care „riscã sãdevinã un fel de Pãunescu, mai palid doarîn mãsura în care ºi momentul istoric e maiîngãduitor cu oamenii“) sau Marin Preda,surprins într-o portretizare acidã:

Niciodatã nu l-am „simþit pe Marin Preda“.Nu mi se pãrea deloc þãran, ci mai curândtipul de periferie ajuns prea devreme în cen-tru. Mahalagiu sau mitocan, dar fãrã vervã,nici pitoresc. Deºi felul cum stãtea la masãera epocal. Numai doi oameni mi-a fost datsã vãd mâncând astfel – hulpav ºi indecent –ªeicaru ºi cu el.

Traseul sinuos, „dilematic“ al lui AndreiPleºu e ºi el radiografiat, cu impecabil simþal nuanþei sufleteºti, diarista sesizând o anu-me duplicitate discursivã a filosofului:

la Ministerul Culturii, alt om: gata sã criti-ce ca Paleologu, public, Frontul. ªi din nou„de-dramatizând“ – de fapt minimalizândtactica neocomunistã a Frontului – la deju-nul de la Capºa, cu Hãulicã. ªi, în sfârºit, lacinã la el ºi Catrinel acasã, înfruntându-se dedata asta serios – pânã la limita rupturii cuLiiceanu – pe aceeaºi temã.

Jurnalul Monicãi Lovinescu are, cum subli-nia, într-un comentariu, Gheorghe Grigur-cu, „meritul de-a ridica draperiile uitãrii,compromisului, complicitãþii de pe chipu-rile unui numãr de contemporani ai noºtri.Îi putem privi în continuare prin ochii cele-brei diariste, convinºi fiind, în marea majo-ritate a cazurilor, cã nu ne înºelãm“.

E vorba, mai ales, de un text ce docu-menteazã, prin resursele unei obiectivãriprogramatice, asupra unui destin sfâºiatîntre revoltã ºi dor, între rechizitoriul ne-concesiv ºi alean. ªi asta cu atât mai multcu cât eul subiectiv e permanent exilat dincutele textului, chiar dacã se întrezãresc aicidramele ºi neliniºtile celei care retrãieºte, iar ºi iar, moartea mamei în temniþele co-muniste, cu un sentiment copleºitor deculpã, de remuºcare, de neputinþã. ImreTóth definea cu acurateþe destinul exem-plar al Monicãi Lovinescu ºi al lui VirgilIerunca, observând cã ei nu sunt nimic alt-ceva decât „doi oameni restabilind «bine-le» împotriva unui întreg stat organizândrãul“. În acest sens, Jurnalul esenþial esteo mãrturie netrucatã, de o liminarã since-ritate, a acestei restabiliri treptate, cotidie-ne, neconcesive, radicale, a binelui, în faþaunei Istorii alienate ºi dogmatice care îldesfiinþeazã.

�

Iulian Boldea

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 21

WOLF VON AICHELBURG

ÎNTR-O SCRISOARE din 3noiembrie 1945, adre-

satã lui I. Negoiþescu, Ra-du Stanca vorbeºte des-pre exerciþiile lirice ale luiWolf von Aichelburg, pier-dute însã pentru posteri-tate. Recuperate sunt însãscrierile sale eseistice, stu-diile ºi cronicile publicateiniþial în Revista Fundaþiilor Regale, înRevista Cercului Literar de la Sibiu ºi înSecolul 20, precum ºi minieseurile muzica-le din revista Transilvania a anilor 1975-1976, adunate în volumul Criza sufletuluimodern în poezie ºi alte scrieri româneºti, apã-rut la Editura Eikon în 2010 ºi îngrijit deIoan Milea ºi Dan Damaschin, cel din ur-mã semnând ºi prefaþa.

Prezenþã mai degrabã tãcutã, dar ade-rentã la spiritul cerchist, Wolf von Aichel-burg publicã sporadic în Revista CerculuiLiterar sub pseudonimul Toma Ralet, însãstructura sa renascentistã, în care scriitoruleste dublat de artistul plastic, de compo-zitor ºi mai ales de teoreticianul obstinat,imprimã accente mefiente la o integraretotalã în programul acestei grupãri. Astfel,estetul mãrturisit admite ºi alte criterii devalorizare a culturii ºi a existenþei, anali-zeazã bibliografia þinând seama de biogra-fie ºi literatura privind interdisciplinar sprealte ºtiinþe, demonstrând constant o her-meneuticã rafinatã, un limbaj extrem deplastic ºi o capacitate aparte de a jonglacu elementele unui orizont cultural vast.

Obsesivã, ideea destinului ideal al Poe-ziei ºi, extensiv, al Artei jaloneazã studiileºi eseurile grupate în prima secþiune a cãr-þii, Culturã, artã ºi literaturã. Primul dintreacestea, Aero-futurismul lui Marinetti, subimpulsul tentativei lui Marinetti de a resus-cita un curent pe cale de dispariþie prin pro-movarea termenului de „aero-futurism“ încadrul unui recital susþinut la Teatrul Mu-nicipal din Bologna, investigheazã rapor-turile dintre o miºcare culturalã (futuris-mul) ºi purtãtorii ei, dinamica divergentã acurentelor care sfârºesc în „eternitatea cla-sificãrii“ ºi a reprezentanþilor lor, tot maipreocupaþi de formarea propriilor perso-nalitãþi creatoare ºi tot mai distanþaþi deliniile directoare ale curentului artistic deorigine. Inerþial etichetat drept futurist,Giorgio de Chirico ilustreazã perfect acestproces de evoluþie personalistã, în vreme ceMarinetti rãmâne captivul curentului lan-sat în tinereþe.

Patosul generaþiei – apreciazã Wolf vonAichelburg – [...] nu trebuie confundat cuidealul artistic al unui creator. Idealul, cheia

personalitãþii sale, stãruie dedesubtul curen-tului, care este o creaþie colectivã, cu o nuan-þã de dialecticã istoricã generalã, ºi stã în-tr-un raport trecãtor cu acest ideal. Curentulnu formeazã personalitatea artistului, ci co-respunde, la un moment dat, cerinþelor in-strinseci ale personalitãþii în evoluþie.

Mefienþa faþã de categorii ºi etichete în artã,dublatã de accentul pus pe valoarea per-sonalitãþii creatoare, dã tonul elegantei elu-dãri din Despre postmodernism, text din 1994,unde Aichelburg susþine cã „singurul drumde evaluare justã a postmodernismului rã-mâne iar întrebarea despre potenþialul crea-torului individual“. Propensiunea autoru-lui cãtre investigaþia genealogicã se vedeºi în Drama psihologicã ºi drama voluntaris-tã, unde scurta istorie a evoluþiei artei fur-nizeazã backgroundul pentru tabloul clinical artei dramatice germane, conturat meti-culos, începând cu etimologia ºi terminândcu specificitatea celor douã tipuri de dramã.Plimbarea teoreticã a autorului prin teoriagenurilor literare continuã în aceiaºi ter-meni metodologici în Despre nuvela ger-manã contemporanã, demersul prim de cla-rificare terminologicã ºi istoricã fiind urmatde radiografierea creaþiei nuvelistice a luiPaul Ernst, Wilhelm von Scholz, WillVesper, Rudolf Georg Binding, WilhelmSchäfer ºi Werner Bergengruen. La capãtulacestor studii de caz din 1943, Wolf vonAichelburg apreciazã cã renaºterea artei nu-velistice în Germania nu este un fenomenîntâmplãtor, ci se aflã într-un strâns raportde condiþionare cu manifestãrile conºtiinþeidestinului poporului german.

Precedat în volum de O revizuire a valo-rilor poetice franceze, eseu entuziast centratpe Introduction à la poésie française (ThierryMaulnier), studiul Criza sufletului modernîn poezie depãºeºte vechea dihotomie tra-diþie-modernism ºi, pentru a ajunge la undiagnostic, opereazã o arheologie a vocaþieipoetice, la capãtul cãreia incapacitatea poe-tului de a face elogiul creaþiei echivaleazãcu un hybris ºi semnalizeazã criza sufletuluiliric modern. Ajuns în acest punct, teoreti-cianul recomandã experimentarea crizei ºiregãsirea drumului spre esenþa poeziei, re-ferinþa supremã a acestei cãi regale fiindRainer Maria Rilke.

Reflecþia asupra destinului metafizic alPoeziei cunoaºte în Despre preþiozitate înpoezie o dezvoltare „materialã“, centrul degreutate al dezbaterii mutându-se de peidealitatea orficã a poeziei pe evoluþia saformalã. Dacã în Criza sufletului modern înpoezie autorul considerã cã „modernismeleindicã o crizã tehnicã a materialului artei“,în acest eseu, el vede în preþiozitate „sem-nul unei oboseli“, deoarece „cultul frumo-sului este fermentul de descompunere aimpulsului creator“. Publicat în 1970, do-uãzeci ºi cinci de ani dupã Despre preþiozi-tate în poezie, Mitul Mediteranei în cultura

germanã reface cronologia fascinaþiei scrii-torilor germani faþã de cultura creatã înacest spaþiu. Wolf von Aichelburg face dindescoperirea Eladei de cãtre Johann Joa-chim Winckelmann o „clipã istoricã“ ºi dez-voltã, în trena mitologiei antice greceºti,o cvasimitologie centratã pe povestea desucces a istoricului de secol XVIII, discursulautorului insistând literaturizant pe scena-riul anonimului care ajunge o autoritate:„Ca o baghetã magicã, tot carnavalul anti-chitãþii galante se spulberã, fãcând loc cla-sicismului umanist, idealului auster ºi lu-minos al perfecþiunii eline. Winckelmanncucereºte lumea prin exclusivitate, prin en-tuziasm“. Subiecþii consecutivi ai farmecu-lui mediteranean sunt Goethe, care, maiales în Roma, a gãsit „identitatea cu sineînsuºi“, Hölderlin, „cel mai mare «Elin» derasã germanicã“, August von Platen, pre-cum ºi Rohde ºi Bachofen, esenþiali pentruevoluþia intelectualã a lui Nietzsche, „figu-ra-cheie a mediteraneismului german dinsecolul trecut ºi punte spre epoca noastrã“,cel care considera în 1869 cã „antichitateagreacã idealã este, poate, doar cea mai fru-moasã floare a dorului sudic german“. De-venitã „superficial-decorativã“ în epoca rea-lismului burghez, imaginea Mediteraneieste revitalizatã în creaþia lui Carl Spitteler,în muzica lui Carl Orff sau în lirica ºi pro-gramul lui Stefan George, „cel mai mareprofet ºi propovãduitor geniu mediteraneandin secolul nostru“.

Eseurile ºi studiile publicate de Aichel-burg în Revista Fundaþiilor Regale demon-streazã o extraordinarã receptivitate la eve-nimentele culturale europene, multe dintreele fiind ecouri imediate (precum Aero-fu-turismul lui Marinetti). Aproape trei dece-nii mai târziu, aceeaºi atitudine transpareîn Teatrul „sãrac“ al lui Grotowski, adevãratãlecþie despre teatrul experimental cunoscutsub denumirea de „Labor“.

Secþiunea secundã a volumului adunãeseurile ºi cronicile literare dedicate unorscriitori de limbã germanã, primele patruocupându-se de opera lui Hölderlin ºi decomplexul ei raport cu nebunia. În acesteeseuri, autorul etaleazã un impresionantarsenal ºtiinþific, investigaþia psihiatricã,teoriile culturale ºi hermeneutica literarãintrând în dialectica dintre viaþã ºi poezie.În viziunea lui Wolf von Aichelburg, desti-nul uman se confundã mereu cu cel poe-tic/artistic, eseurile Paul Ernst ºi renaºtereatragediei în Germania sau Franz Grillparzer,o întrupare a vechiului spirit austriac demon-strând acest lucru. Autorul oferã o perspec-tivã interesantã asupra puterii charismaticea lui Stefan George, atât în eseul dedicatrelaþiei dintre maestru ºi cenaclu (StefanGeorge în lumina discuþiilor critice), cât ºi încel concentrat pe dependenþa ideologicã alui Friedrich Gundolf (Un maestru al criti-cii estetice). În Rilke, cel care ºtie cã „totul

22 • APOSTROF

Constantina Raveca Buleu

mea dejismului ºi a ceauºismului (trãim,azi, consecinþele lor!), scrutarea, dincolo depercepþia intelectualã dezgustat-grotescã, acoruptocraþiei de acum ºi a stratificãrilorsociale ºi identitare pe care le-a generat.Însã, nu aº putea încheia fãrã sã remarc oaltã idee axialã a cãrþii: aceea potrivit cãreiaatât momentele de „nemãsurã“ ale istorieiautohtone, cât ºi cele de dictaturã generea-

zã „personalitãþi energetice“, „aristocraþi“,fiinþe superioare, emergenþa lor semãnânddiamantului eliberat de zgurã. O nuanþãautobiograficã, perfect întemeiatã, irizeazãconcepþia lui Breban de la acest nivel, mizamare a ideii fiind aceea de a demonstra –ceea ce romancierul a mai fãcut... – cã ge-neraþia din care face el însuºi parte (NichitaStãnescu, Matei Cãlinescu etc.) a transfor-mat literatura într-un asemenea mediu ger-minativ de excelenþe, prin intermediul pro-movãrii esteticului ca replicã alternativã

sublimã la grotescul ideologic din jur. Tre-buie sã recunoaºtem cã Breban rãmâne se-niorial ºi impecabil de fiecare datã cândenunþã aceastã dihotomie: de pildã, nutrebuie uitat faptul cã Istoria dramaticã aprezentului s-a zãmislit când împotriva au-torului se trãgea cu tunul, pe motivul or-chestratei acuze de colaborare cu Securi-tatea. Niciun rãspuns în volum, nimicinsidios, revanºard sau resentimentar: doaridei ºi fapte, nu psihologie. Jos pãlãria!

�

„Aventurierii politicii româneºti“(Urmare din p. 9)

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 23

e sã preamãreºti“, Wolf von Aichelburg ve-de modelul, realizarea destinului ideal alpoetului prin abstragerea de la contingentdupã ce a înfruntat timpul faustic ºi dis-tructivitatea acestuia. El este „poetul exis-tenþei pure“ ºi al „inexprimabilului“, me-ritând toatã admiraþia comentatorului sãu.

Mai puþin substanþialã, partea a treia avolumului, rezervatã evocãrilor unor scrii-tori români, este compensatã de excelente-le traduceri ale lui Wolf von Aichelburg dincreaþia unor scriitori, precum Mihai Emines-cu, Lucian Blaga (ale cãrui „tãceri“ sunt re-memorate în O plimbare cu Blaga), GeorgeBacovia sau Vasile Voiculescu. Liricitateaunor fragmente din aceastã secþiune esteînlocuitã de tonalitãþile pedagogice din Ese-urile muzicale, adevãrate lecþii despre „ceamai evazivã ºi impalpabilã dintre arte“,adevãrat spectacol erudit, joc lejer cu mito-logie, istorie, literaturã, ºtiinþã ºi artã, sensi-bil pe alocuri, dar ºi deconstructiv acolounde se confruntã cu idei preconcepute ºicliºee.

�

O contribuþie valoroasã la istoria

vieþii urbane din Transilvania

În Evul Mediu au existatinstituþii de asistenþã socia-

lã care în sursele documenta-re ºi narative ale vremii erauamintite drept xenodocheion(gr.), xenodocium, hospitalepietatis, refrigerium paupe-rum (lat.), Spittel (germ.),ispotály (magh.), în care erauajutate persoanele aflate îndificultate. Aceste instituþii puteau fi atât pu-blice, cât ºi private ºi s-au nãscut din senti-mentul de milã ºi din dorinþa de a ajuta a creº-tinilor. Aceste aºezãminte constituiau soluþiilegãsite de bisericã, de autoritãþile laice ºi depersoanele private la problemele sociale grave.

Întrucât în literatura românã de specialita-te de cele mai multe ori este folosit termenulde spital când vine vorba de aceste instituþiifilantropice, se cuvine sã precizãm cã nu estevorba doar de instituþii curative, cum înþele-gem în zilele noastre termenul de spital, ci des-pre instituþii de asistenþã socialã ºi de îngrijireîn care erau ajutaþi sãracii localitãþii, peregrinibolnavi, tineri studioºi, studenþi sau calfe aflaþiîn cãlãtorii, persoane cu dizabilitãþi înnãscutesau dobândite pe parcursul vieþii, persoane eli-berate din prizonierat, orfani ºi bãtrâni. Deexemplu, nevoia unor astfel de aºezãminte fi-lantropice a dus la înfiinþarea Ordinului Cava-lerilor Ospitalieri al Sfântului Ioan din Ierusa-lim, care avea ca prim þel îngrijirea pelerinilorbolnavi aflaþi în drum spre Þara Sfântã.

Întrucât niciunul dintre termenii de spital,ospiciu, azil nu acoperã sensul complet al acti-vitãþii acestor instituþii, istoricul Enikø Foga-rasi-Rüsz, în studiul Asistenþa socialã ºi bisericade la medieval la modern, de la general europeanla regional transilvãnean, apãrut în revista His-toria Urbana, tomul XVII, din 2009, a propustermenul de aºezãmânt ospitalier.

Aceste instituþii, care serveau ca aziluri-spital, îºi au originea în pietatea creºtinãtãþii

timpurii, iar în Evul Mediu, existenþa unoraºezãminte ospitaliere într-o localitate arãtanivelul de organizare ºi gradul de urbanizareal acesteia..

Aºezãmintele ospitaliere au fost înfiinþatede episcopi, mãnãstiri, oraºe sau de potentaþi.În Evul Mediu, persoanele care se ocupau deaceste instituþii – întreþineau clãdirile, supor-tau costurile de funcþionare ºi îngrijeau per-soanele nevoiaºe – s-au organizat în confrerii,care, de multe ori, susþineau ºi câte un altar albisericii parohiale din localitate sau al biseri-cii aºezãmântului. La Cluj, în anul 1368 esteamintitã existenþa confreriei Sfânta Ecaterinaºi a altarului ei în biserica Sfântul Mihail.

La sfârºitul Evului Mediu sau la începutulepocii moderne, cele mai multe dintre ace-ste aºezãminte filantropice au trecut în subor-dinea administraþiilor orãºeneºti ºi au servitca instituþii sociale sau spitale.

În România, studierea aºezãmintelor ospi-taliere este practic la început. Au fost publi-cate, de exemplu, informaþii despre aºezã-minte de binefacere, aziluri ºi spitale dinBucureºtiul secolelor XVIII ºi XIX, dar pânã nudemult despre instituþiile similare din oraºeletransilvane au apãrut doar câteva studii.

În anul 2002, la Cluj, a luat fiinþã o echi-pã de cercetare – formatã din Enikø Rüsz-Fogarasi, Tünde Mária Márton, Ágnes Flóra,Júlia Derzsi, László Pakó ºi Ágnes Mihály –care ºi-a propus ca obiectiv publicarea ºi cer-cetarea surselor istorice referitoare la viaþaaºezãmintelor ospitaliere din Transilvania.Drept rezultat al muncii lor, în anul 2006, avãzut lumina tiparului volumul intitulat ASzentlélek ispotály számadáskönyvei 1601-1650[Cãrþile de socoteli ale aºezãmântului ospita-lier Sfântul Duh din Cluj din anii 1601-1650] (surse istorice publicate de TündeMária Márton ºi Ágnes Mihály, volum redac-tat ºi indice de Ágnes Flóra, studiu intro-ductiv de Enikø Rüsz-Fogarasi, Budapest,2006), iar în anul 2010, la Budapesta, laEditura L’Harmattan, a apãrut urmãtorulvolum, publicat de Ágnes Flóra, Tünde MáriaMárton ºi Ágnes Mihály, intitulat A SzentErzsébet ispotály számadáskönyvei 1601-1650[Cãrþile de socoteli ale aºezãmântului ospita-lier Sfânta Elisabeta, 1601-1650], cu un stu-diu introductiv de Enikø Rüsz-Fogarasi ºi unrezumat în limba englezã de Ágnes Flóra.

Din informaþiile cunoscute mai demultdin istoria oraºului Cluj era ºtiut faptul cãaici, încã din secolul al XIV-lea, au existattrei aziluri-spital: Sfânta Elisabeta, SfântulDuh ºi Sfântul Iov. Cercetãrile recente auadus noi informaþii despre acestea.

Dintre cele trei aºezãminte ospitaliere dinCluj, cea mai scurtã existenþã a avut spitalulSfântul Iov, în care au fost trataþi suferinziide boli contagioase. Din datele aflate princercetarea arhivei s-a putut afla cã azilul-spi-tal Sfântul Duh a funcþionat de la sfârºitulsecolului al XV-lea pânã la sfârºitul secoluluial XVII-lea, a avut un venit de 150-200 de flo-rini ºi în el erau îngrijite între 3 ºi 12 per-soane.

Existenþa aºezãmântului ospitalier SfântaElisabeta a putut fi documentatã încã de lamijlocul secolului al XIV-lea. Este o instituþieexistentã ºi în zilele noastre, sub forma unuiazil de bãtrâni, fiind una dintre cele mai lon-gevive instituþii de acest gen din Transilvania.Din datele studiate pânã în prezent s-a pututtrage concluzia cã acest aºezãmânt, chiar ºi încei mai grei ani, a avut un venit minim de600 de florini ºi adãpostea între 16 ºi 35 debolnavi sãraci. Averea aºezãmântului a fostconstituitã în timp din donaþii regale – deexemplu, ale lui Ludovic cel Mare, Ioan IZápolya, reginei Izabella – ºi din donaþiileunor nobili din zonã sau ale unor cetãþeni

ai Clujului. Astfel, în anul 1525, Antal Dezsø,un nobil din satul Mera de lângã Cluj, ºi-adonat întreaga avere; în jurul anului 1557,Gergely Fodor, fost jude al oraºului, a fãcuto donaþie consistentã în favoarea aºezã-mântului.

Volumul conþine doar o parte a arhiveiacestei instituþii, care existã de aproape ºasesecole ºi jumãtate. Textul publicat nu este olecturã uºoarã sau plãcutã: sunt însemnãrileºi dãrile de seamã ale celor 10 intendenþi aiazilului-spital care au activat în prima jumã-tate a secolului al XVII-lea, în timpul cândaºezãmântul a funcþionat ca instituþie a ora-ºului liber Cluj. Cãrþile de socoteli au fostscrise în limba maghiarã ºi sunt presãrate cumulte cuvinte, expresii sau fraze în limbalatinã. Acest limbaj este folosit ºi de inten-denþii al cãror nume aratã cã au fost saºi:Georg Alczner ºi Andrea Kirschner.

Volumul este deosebit de interesant casursã istoriograficã, atât pentru aspectele eco-nomice (de exemplu, variaþia preþurilor unorproduse în timp, contravaloarea serviciilor,salariile zilerilor), cât ºi din punctul de vede-re al vieþii cotidiene din Clujul acelei epoci.Pot fi urmãrite veniturile aºezãmântului dincare era suportatã activitatea filantropicã, sepoate forma o idee despre nivelul venituri-lor ºi cheltuielilor legate de administrareaunor proprietãþi în secolul al XVII-lea.

Volumul este întregit de o prefaþã semnatãde doamna Enikø Rüsz-Fogarasi, cadru uni-versitar al Facultãþii de Istorie ºi Filosofie aUniversitãþii „Babeº-Bolyai“. Bazându-ne peacest studiu, putem reda urmãtoarea scurtãistorie a acestui aºezãmânt ospitalier.

În numele azilului-spital întâlnim nume-le patroanei lui, Sfânta Elisabeta (1207-1231). A fost fiica regelui Andrei al II-lea alUngariei ºi a reginei Gertrudis de Merania;era sora regelui Béla al IV-lea al Ungariei; adevenit soþia marchizului de Turingia; amurit în 1231 ºi a fost sanctificatã de papaGrigore al IX-lea în 1235. Sfânta Elisabeta,care în anul 1222 a înfiinþat un orfelinat, în1224 un spital cu 28 de paturi, iar în timpulfoametei din 1225 a hrãnit din rezervelecetãþii de la Wartburg 900 de sãraci, a fost osfântã al cãrei nume apare deseori în nume-le aºezãmintelor de binefacere.

Data întemeierii aºezãmântului ospita-lier Sfânta Elisabeta de la Cluj nu este cunos-cutã. Prima datã este pomenit în scris în anul1366, când regele Ludovic cel Mare i-a donato moarã. Prima etapã a istoriei instituþiei înte-meiate ºi susþinute în cadrul bisericii s-aîncheiat la începutul secolului al XVI-lea, cânda trecut sub administraþie orãºeneascã.

A doua etapã a istoriei aºezãmântului cu-prinde epoca administraþiei orãºeneºti. Aceas-tã etapã se întinde ºi dupã anul 1668, cândClujul pierde statutul de oraº liber regal. Între1718 ºi 1768 urmeazã o etapã intermediarãlungã, când, în cadrul procesului de recato-licizare a oraºului, administraþia orãºeneascãºi biserica romano-catolicã s-au luptat pentruaceastã instituþie.

A treia etapã, cea dintre 1768 ºi pânã laetatizarea din 1948, este cea a restauraþiei ca-tolice. Atunci aºezãmântul Sfânta Elisabetadevine o instituþie a bisericii catolice, admi-nistrarea lui se face de un intendent, care erade fapt ori preotul, ori epitropul-ºef al pa-rohiei Sfântul Mihail din Cluj.

A patra etapã din istoria aºezãmântuluieste cea de dupã etatizarea din 1948. Institu-þia a fost transformatã în azil de bãtrâni ºi aºafuncþioneazã ºi în zilele noastre, în aceeaºi clã-dire, care se aflã lângã biserica Sfântul Petru,pe bulevardul 21 Decembrie 1989.

�

Lukács József

24 • APOSTROF

R OMANELE DESPRE exil ale lui DumitruÞepeneag modificã imaginea despre

Europa perceputã ca spaþiu paradiziac allibertãþii, democraþiei ºi al valorilor spiri-tuale perene. Mitica Europã spre care aspirãexilaþii evadaþi din regimuri totalitare saudin postcomunism se descompune ºi sereconstruieºte în era globalizãrii sub sem-nul relativitãþii. Diferenþele culturale per-sistã, se întrepãtrund, tind sã se estompeze,sunt uneori eronat percepute în diversita-tea de identitãþi ce tind sã coexiste asimi-lând alteritatea. Dupã cum remarca Marga-reta Gyurcsik, Dumitru Þepeneag pune subsemnul întrebãrii reprezentarea tradiþionalãa Europei Occidentale mitice, opusã Estu-lui încremenit în totalitarism, ºi „reconsti-tuie imaginea unei Europe de la finele seco-lului în care oamenii, ideile ºi culturile sedeplaseazã mereu, în care opoziþiile tran-ºante tind sã se estompeze ºi în care perma-nenþa îºi descoperã relativitatea“.1 Atmos-fera crepuscularã a Europei Occidentaledescoperitã de exilaþii ante ºi postdecem-briºti, importatã ulterior în Europa post-comunistã, apare în tetralogia lui DumitruÞepeneag, Hotel Europa, Pont des Arts, Aupays de Maramureº, La belle roumaine.

Ion Valea, student bucureºtean, martoral evenimentelor din Piaþa Universitãþii,emigreazã în Europa dupã 1989. Prin peri-plul sãu european pãtrundem într-un spaþiuoccidental confuz ºi descompus, care numai reprezintã centrul lumii, un spaþiu mi-grant, carnavalesc, postmodern, în careaventura iniþiaticã e similarã unei coborâriîn Hades. E experienþa tuturor românilorpostdecembriºti din romanele lui Þepeneagatraºi de mirajul Occidentului. Semanticanumelui Ion Valea trimite la un individ in-dezirabil în spaþiul european, cãruia i s-arputea spune, uzând de propriul sãu nume,„Valea“, adicã „pleacã de-aici“, dupã cum auremarcat analiºtii operei lui Dumitru Þepe-neag. Ion Valea ºi prietenii sãi revoluþionaridin Piaþa Universitãþii, Mihai, Maria, Ana,Sonia, dezamãgiþi de realitatea politicãpostcomunistã, iau calea exilului voluntarpostdecembrist, în timp ce naratorul, aliasDumitru Þepeneag, se întoarce temporardin exil în România postcomunistã, cu un

camion cu ajutoare, fapt biografic transfe-rat în ficþiune. Revenirea în þarã îl pune încontact cu realitatea social-politicã dezo-lantã a tranziþiei din România. Douã peri-pluri în sens invers prin Europa se inter-secteazã în roman, din Paris spre Bucureºtiºi din Bucureºti spre Paris. De la marginecãtre centru – Ion Valea, de la centru cãtremargine – naratorul auctorial. Ambele spa-þii aparþin Europei, unul occidental, altuloriental, iar cele douã toposuri, asemãnã-toare prin promiscuitate ºi nesiguranþã, de-finesc o Europã a emigranþilor, dezolantãºi periculoasã, foarte departe de imagineautopicã din imaginarul colectiv al exilaþilor,însã o Europã a tuturor, dupã cum remarcãtriumfãtor unul dintre personajele din Ho-tel Europa, infirmul Gicã: „Europa e a noas-trã a tuturor“. Însã, dacã visul de a ajungeîn Europa se poate împlini pentru exilatulvoluntar dupã 1989, statutul de emigrantîn spaþiul european nu este unul privilegiat.

Discrepanþa între vis ºi realitate e fra-pantã, fiindcã, indiferent de condiþia socialãdin spaþiul de origine, emigrantul lui Þepe-neag trece prin infernul unei lumi necunos-cute ca realitate social-culturalã, nu des-coperã decât partea negativã, marginalã aEuropei, cea a emigranþilor de tot soiul, unlabirint al promiscuitãþii în care au eºuatmajoritatea exilaþilor de dinainte de 1989.Pe de altã parte, din cauza handicapuluilingvistic, emigrantul deviazã în parcursulsãu existenþial în funcþie de conjuncturã ºiîntâlniri, intrând într-un joc necunoscut al„binevoitorilor“, emigranþi mai vechi, eºu-aþi în lumea interlopã, în care îi implicãpe nou-veniþi, fãrã ca aceºtia sã cunoascãpreþul pe care îl vor plãti. Consecinþeleuneori nefaste amplificã trauma exilului, iarlibertatea spre care tind exilaþii se dovedeºtea fi iluzorie.

Ion Valea trãieºte experienþa unei liber-tãþi aparent totale, care se dovedeºte în fapto falsã libertate, pentru cã personajul, ino-cent ºi visãtor, cade victimã unor foºti cu-noscuþi din România, eºuaþi în Europa,prin intermediul cãrora intrã în contact cudeclasaþi sociali, traficanþi, proxeneþi. Per-sonajul parcurge un drum labirintic prin-tr-o Europã mãcinatã de vicii, în companiaunui infirm Gicã, un timiºorean sedus elînsuºi de mirajul libertãþii, posesor al unuicãrucior cu rotile dãruit de o companiestrãinã, care îi redã „libertatea motorie“.Extazul iniþial al personajului, liber sã cãlã-toreascã dupã ani de încremenire în spaþiulcarceral al propriei sale camere, transformatîn erou de puterea de manipulare a preseiºi a televiziunii, se transformã în amarã de-cepþie. Statutul de erou, creat de mass-me-

dia româneascã ºi strãinã, se degradeazãtreptat de îndatã ce pãºeºte pe teritoriustrãin, în Ungaria. Infirmul fizic va fi trans-format fãrã voie într-un infirm moral. Han-dicapatul intrã în mediul obscur al decla-saþilor, unde se întâlnesc emigranþi româniante ºi postdecembriºti, prizonieri ai unuiadãpost ironic numit Europa, un fost hoteldestinat adãpostirii câinilor celor bogaþiplecaþi în vacanþã, transformat în adãpostprovizoriu pentru emigranþii ce tranziteazãcontinentul. Aflat sub autoritatea violentãa unui þigan, pentru care mijlocul de supra-vieþuire este plata fiecãrei nopþi, smulsãprin furt, crimã sau obligându-i pe locatarila cerºetorie, într-o atmosferã de insupor-tabilã tensiune ºi hãrþuialã, hotelul pentruanimale aflat în paraginã ºocheazã princontrast cu hotelul Europa din marile capi-tale europene, cu care e asociat ironic deautor.

În hotelul Europa, echivalentul hote-lului de lux din orice þarã europeanã, aflatsub acest nume pretutindeni, la Budapesta,Viena, München, Paris, Moscova, se întâl-nesc oameni cu bani, afaceriºti de tot soiul,dar ºi traficanþi, proxeneþi, criminali peri-culoºi, pentru care comerþul, inclusiv cucarne vie, e o afacere profitabilã. Adãpostulpentru câini de la Strasbourg ºi hotelurileinternaþionale din þãrile europene simbolicnumite „Europa“ au nume identice, însãfiecare reveleazã faþa dezolantã a Europei,o Europã în decrepitudine, atât de depar-te de imaginea civilizatoare a Europei dinmentalul colectiv al esticilor. Adãpostulprovizoriu al emigranþilor din Strasbourg,destinat iniþial animalelor, e o aluzie la cã-derea în instinctual a omului, redus de îm-prejurãri la instinctul primar de supravie-þuire ce împinge la orice compromis, dar ºiun pretext pentru revelarea unei realitãþi ºo-cante, necunoscute, ascunsã de faþa strãlu-citoare a civilizaþiei occidentale, o realita-te trãitã de atâþia emigranþi de pretutindeni.Ambele ipoteze se confirmã în romanele luiDumitru Þepeneag, iar libertatea spre caretind cei încarceraþi în totalitarism, regãsitãîn exil, înseamnã o defulare a multiplelorinhibiþii datorate represiunii regimului co-munist, astfel încât, odatã propulsaþi în spa-þiul libertãþii occidentale, exilaþii devin vic-time inocente ale capcanelor libertãþii, dinignoranþã, din necunoaºterea unor tare aleOccidentului, dintr-o educaþie lacunarã ºiunilateralã, de tip ºablon. E cazul tuturorpersonajelor lui Þepeneag – Ion Valea, Pe-triºor, Mihai, Maria, Ana, Sonia –, care trã-iesc în libertate ca aventurieri într-o lumepericuloasã, depãºind inconºtient frontieradintre moralitate ºi fraudã, complici invo-

DeconstrucþiaEuropei mitice la

Sonia Elvireanu

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 25

luntari la acte infracþionale. Ion Valea as-cunde drogurile unei tinere necunoscute deorigine germanã, urmãritã de poliþie, înlocuinþa unde este acceptat ca oaspete deun fost prieten al tatãlui sãu, expunându-sepe sine ºi pe proprietar culpei de complici-tate. Este introdus, fãrã sã ºtie, în anturajulunui proxenet din Viena, Karim, unde des-coperã cu stupoare pe una dintre studente-le românce din Piaþa Universitãþii, Sonia.

Toate personajele lui Þepeneag, emi-granþi români postdecembriºti, suferã omodificare în sens negativ, o degradaremoralã determinatã de periplul lor euro-pean, datoratã unor întâlniri fatale. E o de-montare voitã a mirajului Occidentului, oatenþionare cã mirajul e o simplã iluzie, in-dusã în conºtiinþa colectivã a esticului deprivarea de libertate în comunism, nãscutãdin propria deziluzie a exilatului DumitruÞepeneag, pe care anii de exil nu l-au vin-decat de nostalgia originilor, un semnal lu-cid cã Europa de altãdatã nu mai e aceeaºi,pãmântul fãgãduinþei, paradisul libertãþii ºial împlinirii, ci o Europã migrantã, la fel calumea întreagã, în care aventura, carnava-lescul, promiscuitatea definesc societateapostindustrialã fãrã repere valorice reale.Dumitru Þepeneag, care e profund euro-pean, nu acuzã Europa, ci dezvãluie o Eu-ropã atinsã în însãºi esenþa ei, ca repersociocultural, de morbul schimbãrii, oschimbare în sens negativ, datoratã, pe deo parte, emigraþiei succesive determinatede evenimente istorice, pe de altã parte, defenomenul actual al globalizãrii. Experienþanefastã a degradãrii umane, alunecarea însubuman a exilaþilor evadaþi din totalita-rism sau din posttotalitarism, ca Ion Valeaºi prietenii sãi, Mihai, Petriºor, Maria,Sonia, Ana, o trãiesc personajele lui Du-mitru Þepeneag din tetralogia exilului,Hotel Europa, Pont des Arts, Maramureº, Labelle roumaine. Prin hotel Europa se pe-rindã o serie de strãini serioºi sau dubioºi,dar ºi naivi îndrãgostiþi de himere, france-zul Roger, care l-a însoþit pe narator înRomânia imediat dupã decembrie 1989,îndrãgostit de Ana, iubita lui Petriºor, sauMarianne, soþia naratorului, împreunã cuprietena sa. Întâlnirile neaºteptate între per-sonaje fictive ºi personaje reale integrate îndiegezã se petrec în spaþiul promiscuitãþii.

Alunecarea imperceptibilã dinspre pla-nul real al faptului autobiografic spre ficþiu-nea literarã proiecteazã cititorul într-o re-alitate oniricã paralelã, specificã prozei luiÞepeneag, însã fragmentarea permanentã,pulverizarea intenþionatã a naraþiunii, meta-realitatea construitã dintr-un intelectualismteoretic evident îl apropie pe romancier depostmodernism. De altfel, Ion Simuþ re-marcase în diverse articole posibila grilã delecturã postmodernã a romanelor recenteale lui Þepeneag, considerându-l pe scrii-torul român „integrat unui spirit postmo-dern generalizat“, iar pe Ion Valea, perso-najul central din Hotel Europa, un „personajpostmodern, un dezrãdãcinat fãrã nostalgiiºi traume, acasã peste tot în Europa“, pen-tru care „legarea de pãmântul þãrii ar fi opedeapsã“.2 Pãtrundem prin personajele luiDumitru Þepeneag în lumea postmodernã,postindustrialã europeanã, în postculturã,în care interesul pur material ºi individua-lismul exacerbat, generalizate, sunt decon-structive. În ciuda aparentei libertãþi demiºcare ºi de discurs, în mod paradoxal,personajele din lumea postmodernã intrãîntr-un alt fel de prizonierat, liber ales, ºi

nu impus, la fel de distructiv, al libertãþiitotale, fãrã graniþe ºi interdicþii, care poateîmpinge în mod inconºtient la imposturã,fiindcã libertate absolutã nu existã, dupãcum nu mai existã repere valorice. Chiardacã emigranþii lui Þepeneag din romanulHotel Europa nu par traumatizaþi de dez-rãdãcinarea tipicã exilaþilor din totalitarism,ci îºi trãiesc exilul voluntar ca pe o perma-nentã iniþiere ºi aventurã existenþialã, fasci-naþi de „experienþa europenizãrii“, aºa cumam putea înþelege din afirmaþia criticuluiIon Simuþ despre Ion Valea, credem totuºicã Dumitru Þepeneag nu dezvãluie întâm-plãtor faþa necunoscutã a Europei, Europaexilaþilor. El scoate un vãl de pe chipulcomplex al Europei pentru a face sã trans-parã o dramã realã, chiar dacã aparent paresã sacrifice trauma exilaþilor unor dezide-rate teoretice, unei tehnici narative care-lsitueazã în postmodernism. Deºi pretex-tul romanului sãu e scrierea unui romandespre actul de creaþie, despre producerearomanului, exilul se impune ca o temã ma-jorã, incitând la meditaþie.

Ion Valea, românul fascinat de mirajulEuropei, pare a trãi superficial experienþasa de român european. Personajul ia în stã-pânire Europa – care îi aparþinea nu doargeografic, dar ºi ca filiaþie culturalã, o Eu-ropã din care a fost exclus de contextul is-toric nefavorabil, prin iniþierea sa pe mul-tiple planuri existenþiale – prin relaþiileinterumane dubioase ºi angoasante, care nuîi dau rãgazul sã mediteze la exil ºi la con-secinþele sale. E prea prins în vârtejul aven-turilor care-i construiesc destinul ºi le acceptã cu candoarea tânãrului neexperi-mentat, aºa cum se ivesc, fãrã a le cãuta,asemenea lui Candide, personajul lui Vol-taire. „Ion Valea e românul tipic al perioa-dei postdecembriste. Dumitru Þepeneaga gãsit o modalitate literarã foarte bunã(realismul ironic) de a-i pune în evidenþãcalitãþile, dar mai ales defectele românuluimediocru ce vrea sã cucereascã Europa.“3

Dacã în Hotel Europa acþiunea este foca-lizatã pe descoperirea Europei de cãtre emi-granþii români postdecembriºti, ce fug înOccident, dezamãgiþi de postcomunism, înromanul Maramureº acþiunea depãºeºtefrontierele Europei, cuprinzând ºi spaþiulamerican al New Yorkului, dar ºi spaþiulromânesc postdecembrist. Personajele, emi-granþi români la Paris sau la New York, seîntorc din exil, însã nu definitiv. Aceºtiarevin ca turiºti în România, patria-mamã.Intriga romanului Maramureº e de naturãpoliþistã: furtul unui tablou de Fra Ange-lico, de la Luvru, ajuns la New York, în po-sesia japonezei Myoko, furt în care esteimplicat ºi pictorul român Vasile Kazar,amantul japonezei. Regãsim personaje dinromanele anterioare, aceeaºi tehnicã nara-tivã postmodernã, bazatã pe ironie ºi autoi-ronie, acelaºi spirit picaresc ºi un mai pre-gnant intertextualism, prin inserarea înnaraþiune a faptului divers tipic jurnalismu-lui, pentru a captiva prin senzaþional citito-rul. Sunt reproduse în acest sens faptediverse decupate din ziare, ce figureazã ca„niºte documente de epocã ºi agremente alenaraþiunii“.4 Naraþiunea, în spirit picaresc,la fel ca în Hotel Europa, este permanentpulverizatã de teorii legate de tehnica nara-tivã ori de faptul divers, de digresiuni des-pre artã, literaturã ºi picturã, de reflecþii detot felul, inclusiv politice, legate de realita-tea tranziþiei din România postcomunistã,care îi determinã pe români sã emigreze.

Fragmente de discursuri politice sunt inse-rate ºi comentate în roman, alãturi de aven-turi bizare ºi scene perverse, de tip occi-dental, aºa încât lumea interlopã din HotelEuropa, pe care o descoperã Ion Valea înperiplul sãu în Occident, pare a se fi depla-sat în România. Pervertirea moralã a tine-rilor sub influenþa occidentalã, libertateareclamatã ºi trãitã cu orice preþ în experi-mentãri sexuale ºi trafic de droguri ºi per-soane, exacerbarea instinctelor primare, aviolenþei fac parte din peisajul românescpostcomunist. Dumitru Þepeneag accen-tueazã în romanele sale latura obscurã aexistenþei, demoniacã, în care anomaliile ºideviaþiile comportamentale ies la suprafaþãfãrã inhibiþii, basculând conºtiinþa moralãºi reperele valorice, pentru a impune o mix-turã de ingrediente autohtone ºi strãine ceprolifereazã într-un mediu imoral. E unuldintre chipurile necunoscute, ascunse, aleEuropei, o Europã carnavalescã, din care seimportã liber în þãrile europene ex-comu-niste experienþe nefaste, semnale ale dege-nerãrii generale în momente de crizã, nudoar economicã, ci ºi moralã.

Dumitru Þepeneag îºi poartã persona-jele prin spaþii culturale diferite din Euro-pa ºi America, douã continente diametralopuse ca mentalitate. Amândouã continen-tele au creat în imaginarul social mituriedenice, însã diferenþa þine de paradigmã.Europa e perceputã ca spaþiu al spiritua-litãþii, iar America al pragmatismului eco-nomic, un Eldorado voltairian pentru emi-granþii din lumea întreagã. Parisul, centruspiritual, e concurat de New York, centrual paradisului material. Scriitorul regãseºteliantul comun între cele douã lumi, emi-graþia ce modificã treptat atmosfera ºi uni-formizeazã, apropiind cele douã „terre d’ac-cueil“, pãmânturi primitoare ºi asimilatoarede culturi. De aceea, periferia newyorkezãse aseamãnã cu cea parizianã nu doar prinpitorescul etnic ºi lingvistic, ci mai ales prinmarginalizare ºi probleme rasiale, prin pro-miscuitate ºi degradare.

Eldoradoul occidental nu existã decât înimaginaþia esticilor, dupã cum declarã Ma-rianne, franþuzoaica lucidã ºi ironicã, adre-sându-se cu reproº naratorului: „De ce l-aîncurajat? De ce l-a împins sã vinã în acestEldorado de adunãturi care a devenit aziOccidentul“. Excesul de fapte diverse inse-rate în roman are ºi rolul de a radiografialumea contemporanã globalizatã, de a atra-ge atenþia asupra problemelor cu care seconfruntã societatea la nivel politic, social,cultural.

�

Note1. Margareta Gyurcsik, L’Europe migrante et

carnavalesque de Dumitru Tsepeneag, TransInternet-Zeitschrift für Kulturwissenschaften,nr. 15, aprilie 2004.

2. Ion Simuþ, Dumitru Þepeneag, Maramureº:Pãdurea narativã a postmodernismului, inEuropenitatea romanului românesc contempo-ran, Oradea: Editura Universitãþii din Ora-dea, 2008, p. 286-287.

3. Ibidem, p. 287-288.4. Ibidem, p. 293.

26 • APOSTROF

„S UNT UN om neinteresant.“ Aceastaera singura descriere pe care bãtrâ-

nul obiºnuia sã ºi-o facã. Nu doar în zilelede iarnã în care se regãsea singur în faþa fe-restrei ovale, privind aiurea strada îngustã,închistat în gânduri banale, dar ºi în dãþi-le în care era rugat sã povesteascã câte cevadespre propria sa persoanã. Apoi, obser-vând cu neplãcere cã mulþi dintre tineri seconsiderau astfel (ori în oricare alt modce ar putea stârni interesul ori simpatia ce-lor din jur), se vãzu nevoit sã renunþe laaceastã formulare, de teamã c-ar putea sãatragã inversul efectului scontat. Trebuianeapãrat sã gãseascã altceva, ceva pe cât desimplu pe atât de anost, o înºiruire de cu-vinte care sã-l reprezinte ºi totodatã în spa-tele cãreia sã se poatã ascunde. Din faþahãrþii plastifiate, o reprezentare mult distor-sionatã spre poli a globului terestru, priveachipurile îmbujorate ale elevilor. Nu înfã-þiºarea lor îl deranja, ci personalitãþile ºter-se, pierdute undeva la mijlocul distanþeidintre cãutarea unor apelative prin care sãse remarce ºi neputinþa de-a gãsi ceva, ori-ce, care sã le ofere un motiv sã-ºi doreascãaceastã ieºire din anonimat. Când totuldevine atât de uºor de obþinut, de ce sã-þimai doreºti sã dobândeºti calitãþi ce-þi suntîn ultimã instanþã nefolositoare? Lumea þise serveºte pe tavã, cu tot ce-nseamnã ea,pânã ºi aceste informaþii pe care le primescnepãsãtori fãrã sã arunce asupra lor vreoumbrã de-ndoialã. Dacã le-ar zice bunãoarãcã Saturn va face implozie peste câteva oresau cã lumea a fost plãmãditã acum ºasemilenii de o fiinþã barbarã, cu toþii l-ar cre-de fãrã cea mai vagã urmã de ezitare. Arcãsca poate pentr-o clipã ochii, dar vãzân-du-l cã-ºi pãstreazã calmul s-ar retrage înindiferenþa lor absolutã. Bãtrânul îºi scuturãcapul ºi încercã sã fie atent la vorbele ce-iieºeau mecanic din gurã. Ah, da, tocmai cele povestea elevilor despre dificultãþile exis-tente în datarea fosilelor umane. „Pe lângãincongruenþele ce apar în mod inevitabilcând se recurge la stratificare, descoperireade acum câteva decenii a ratei diferite dedezintegrare a izotopilor elementelor chi-mice, ratã pusã în directã legãturã cu varia-þia activitãþii solare, ridicã ºi ea nenumã-rate probleme.“ „Însã oferea ºi anumitesoluþii“, ar fi dorit sã spunã în continuare,dar se mâhni imediat ºtiind cã, deºi are cuisã i le împãrtãºeascã, în clasa aceasta nu eranimeni care sã le-nþeleagã. Elevii îl priveaudin spatele pupitrelor albe cu niºte ochitâmpi ºi goi, de vitã îmblânzitã. Ignoranþalor desãvârºitã îl descuraja. Oare ei cugetãîn aceste clipe? Mai au putinþa s-o facã sausunt doar simple animale surprinse într-ostare de stazã? Existenþe vegetative ce-ºiaºteaptã tãcute rândul pentru a interpretamai apoi, preþ de câteva minute, un rol se-cund, anodin. Ar putea sã-l ridice pe unulîn picioare doar pentru a-ºi demonstra cãare dreptate, dar ºtia prea bine cã nu i-araduce nicio satisfacþie. Când oare, de-a lun-

gul acestor ani în care se strãduise sã înveþegeneraþii dupã generaþii, ajunsese sã se sim-tã atât de inutil? κi aducea cu exactitateaminte de ziua în care a absolvit faculta-tea ºi se-ndrepta voios spre casã, imaginân-du-ºi pe drum cum o sã-i stea la catedrãîn costumul cel nou pe care ºi-l cumpãra-se. Terminase Geografia, deºi a urmat pen-tru trei ani ºi cursurile Facultãþii de Istorie(de unde fusese dat afarã pe motiv cã viziu-nea sa asupra trecutului nu corespunde în-tocmai faptelor unanim acceptate). El însãse ghida dupã logicã, ºi nu dupã niºte ma-nuale scrise de învingãtori, manuale al cã-ror conþinut oricum diferã de la o þarã laalta. Dar cine era sã-l creadã? Putea sã-ºifoloseascã propriul intelect, iar adevãrurilegeografice nu doar cã sunt mai greu de ma-nipulat, modificarea lor n-ar avea nicio uti-litate. Cui i-ar fi fost de folos mutarea mun-telui Chimborazo în Africa de Sud sauºtergerea de pe hartã a Mãrii Negre? Teo-retic vorbind, pentru cã-n practicã... nici nudorea sã-ºi imagineze cum ar sta lucruriledacã s-ar lua dupã motivele unora sau alto-ra. Evita, desigur, subiectele legate de cuce-rirea spaþiului sau supoziþiile cu privire ladescoperirea unor civilizaþii extraterestre;intenþiile semenilor sãi, ce împânzeau cana-lele de ºtiri cu manipulãri ordinare prezen-tate sub forma unor repetate intervenþiinaive, îi rãmâneau pe mai departe abscon-se. Existase însã o perioadã în viaþa sa cândîi fãcea plãcere sã-ºi expunã pãrerile, plãce-re alimentatã probabil ºi de interesul celorce-l ascultau ºi stinsã de-a lungul vremiiprin întrebãri tot mai neghioabe. Ce rostmai avea orice strãdanie când trecerea tim-pului clãdise ziduri în calea înþelegerii, zi-duri prin care nici mãcar curiozitatea numai are suficientã putere pentru a sãpa firi-de firave? O fi din cauza vârstei, a diferenþeidintre generaþii? Nu ºtia, dar cu siguranþãoriºice rãspuns i-ar fi fost la fel de indi-ferent.

De cum se terminã ora de curs, ultimadin viaþa sa, le aruncã elevilor o privire fu-garã, deschise uºa ºi ieºi grãbit afarã. Numai trecu pe la cancelarie, nu mai avea rostsã joace teatru, sã zâmbeascã forþat ºi sãrãspundã din obligaþie. Dar ce-i pãrea încãºi mai îmbucurãtor era cã nu-i mai deter-mina pe ceilalþi profesori sã se prefacã. Da-cã de pãrerile lor putea face abstracþie, deprefãcãtorie îi era pur ºi simplu lehamite.ªtia prea bine cã nu este nici respectat, niciagreat, le auzise ºoaptele infame, simþisetãcerea ce se aºternea brusc ori de câte oritrecea pe lângã ei, le vãzuse privirile isco-ditoare. Dar acum nu mai conta nimic dintoate acestea, ieºise în sfârºit la pensie ºiputea sã se dedice lucrurilor ce-l interesaucu adevãrat. Înainte vreme ar fi vrut sã cãlã-toreascã þinând în mânã un caiet în care sã-ºi noteze idei, sã schiþeze portrete ºilocuri ºi sã consemneze întâmplãri ºi legen-de ce supravieþuiserã trecerii implacabile atimpului. Oh, cât de mult ºi-a dorit în tine-

reþe sã vadã mãcar o datã-n viaþã MachuPicchu, sã pãºeascã pe strãzile sale pietruiteºi sã admire rezemat de blocurile colosalede piatrã cerul înstelat; citise mult desprevechii incaºi, de orânduirea lor socialistãºi construcþiile atent planificate. Dar voinþaîi slãbise cu vremea. Acum câþiva ani s-ar fimulþumit ºi cu vizitarea piramidelor de laGiza ºi a Sfinxului, îngropat ºi dezgropatde atât de mult ori în (ºi din) nisipul fier-binte, încât nici istoria nu mai purta în pa-ginile ei data fãuririi sale, dar repetareahipnoticã a reclamelor agenþiilor de turismparcã-l înhumase-n nepãsare. Aruncase pes-te el nãframa cunoaºterii, îi smulsese oriºicesecret ºi îl vãduvise de misterul ce-l învã-luise pentru atâta vreme. Nu mai era decâto statuie decrepitã de calcar, ce simboliza-se cândva ceva. Bãtrânul se vãzu nevoit sãrevinã treptat ºi sã se limiteze la cea maiarzãtoare dorinþã a sa, nãscutã încã din aniicopilãriei, când refuza sã iasã ca sã se joacealãturi de ceilalþi copii ºi rãmânea închis încasã ca sã citeascã. Voia sã scrie. Citiseenorm în vederea realizãrii acestui lucru,strânsese în micul sãu apartament vrafuriîntregi de cãrþi ºi manuscrise, pe care le în-grãmãdise, dupã epuizarea spaþiului dinbibliotecã, prin toate cotloanele. Se maidocumenta ºi de pe internet, însã-l atrã-gea mai mult mirosul hârtiei. ªtia cã operaunui scriitor, mai ales a unuia ce are degând sã prezinte idei filosofice, va fi pusãîn strânsã legãturã cu modul sãu de viaþã,de aceea dusese un trai cât mai simplu, de-parte de plãcerile deºãnþate ale lumii. Nuse avânta în polemici ºi doar arareori îºisusþinuse în public ideile. Nici mãcar nu secãsãtorise, i-ar fi ºtirbit oarecum din auto-ritate. Crease-n schimb, în mintea sa, ununivers propriu, aparte de cel ce se lasã cu-noscut, un univers distinct, în care norma-litatea nu mai era vãzutã prin prisma uneimajoritãþi labile, ci a unei etici ireproºabile.Exersase replici, îºi imaginase romane, ur-mase pânã departe firul unor acþiuni inte-resante, clãdind un întreg eºafodaj bine pusla cale. κi cumpãrase o mulþime de caie-te, peniþe, cãlimãri vechi, dar nu mâzgãliseîncã niciun cuvânt. Era mai bine sã aºtepte,sã acumuleze cât mai multe date, sã înche-ge totu-n gând ºi abia când o sã aibã sufi-cient timp sã le lase sã se reverse pe hâr-tie. Necesita desigur ºi o atmosferã specialã,de aceea ºi-a vândut apartamentul de la ulti-mul etaj al unui bloc din capitalã ºi s-a mu-tat la þarã. ªi-a cumpãrat o casã încãpãtoa-re ºi primitoare, cu pridvor lung ºi ferestrelargi, cu tocul din lemn, aºezatã pe dale nã-pãdite de muºchi ºi felurite plante. Aco-periºul era puþin putregãit într-o parte, un-de tabla, din cine ºtie ce motiv, fusese datãla o parte, dar asta nu-l deranja prea mult,îi fãcea chiar plãcere gândindu-se c-o sã-lrepare. Ceva mai la deal avea o pãdure debrad, iar mai la vale o fâneaþã, vreo zecehectare în total. κi cumpãrã câteva oi, gã-

EuIoan Alexandru Despina

Prozã

�

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 27

Î N NUMÃRUL 250 (3/2011) al revisteiApostrof, sub pretextul cã se ocupã de

recent apãrutul volum al unui profesor deliceu ºi consilier cultural judeþean (bistriþea-nul Andrei Moldovan, Mâhnirile limbii ro-mâne, Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2011),Ovidiu Pecican bate câmpii despre „Limbaromânã la vaduri ºi strâmtori“, comiþândcâteva siluiri ale limbii române, ale logiciiºi ale adevãrului (fie el ºi ºtiinþific). Octa-vian [sic!] Pecican ar fi trebuit sã ºtie cã,scriind pe marginea unei cãrþi de cultivarea limbii, se expune riscului de a cãdea subochi avizaþi de filolog.

Ovidiu Pecican o scrânteºte încã dinprima frazã a articolului, când ne aduce lacunoºtinþã cã Andrei Moldovan, autorulMâhnirilor…, „a semnat, din 2005 încoace,

o rubricã revuisticã asemãnãtoare cu cea aRodicãi Zafiu din România literarã“. Sã puialãturi un nume care evolueazã în liga ju-deþeanã ºi altul din liga naþionalã, sugerândcã fac cam acelaºi lucru, este cel puþin onedelicateþe. Îi cerem scuze domnului An-drei Moldovan, pe care nu-l cunoaºtem, darsuntem siguri cã se simte ºi domnia sa jenatde gafa lui Ovidiu Pecican ºi, încã ºi maijenat, de prezentarea sa ca semnatar al unei„rubrici revuistice“. Revuistic, pentru Ovi-diu Pecican (a mai folosit adjectivul ºi înalte texte) ar trebui sã însemne „de revistã,al unei reviste, al unei publicaþii periodice“.Or, revuistic trimite la un spectacol de re-vistã, de varietãþi. Cuvântul se poate sã fifost format în românã, din revuist „autor,creator de spectacole de revistã“ (împrumut

din francezul revuiste, cu acelaºi sens) sausã vinã direct din francezã, unde revuistique,neatestat de dicþionarele curente, este totuºifolosit ocazional. Nu este primul cuvânt cucare se întâmplã ca, din necunoaºterea sen-sului exact, etimologic, sã ia naºtere, prinasocierea cu un omonim, sensuri impropriicare sfârºesc prin a birui – modist este înzilele noastre un „creator de modã“ ºi doarcâþiva cunoscãtori mai ºtiu cã însemna, laorigine, „confecþioner de pãlãrii de damã“;locaþie a devenit „loc“ ºi rãmâne „chirie“doar pentru juriºti ºi economiºti etc. Ovi-diu Pecican poate respira uºurat, nu e sin-gur. Compania în care se situeazã ar trebui

Nevoia de diortosireAlexandru Ciolan

�

Polemici

ini, vreo douã capre, le fãcuse chiar ºi unþarc ºi un staul, pe care le admira mulþumitimaginându-ºi cã de acum înainte n-o sãmai depindã de nimeni. Dupã ce terminãtoate treburile, fãcu o plimbare prin împre-jurimi, inspirând cu nesaþ aerul de munte,amintindu-ºi cu plãcere cum tatãl sãu obiº-nuia sã-l ducã cu trãsura în zilele de iarnãprin aceste plaiuri mirifice de pe valea Bis-triþei. Când se întoarse se privi posomorâtpentru o clipã în oglindã ºi zise „Mda“,apoi îºi trecu limba peste buzele crãpate:„Sunt Viorel“. Aceasta era noua formulã decare se servea pentru a se prezenta þãrani-lor ce locuiau la oarece depãrtare, deºi eracât se poate de conºtient cã nu acesta-i nu-mele sãu adevãrat. Considerã totuºi cã eramai bine decât sã se declare din capul locu-lui neinteresant, deºi n-ar fi stricat sã atragãasupra sa puþinã atenþie. Dar, cum nu maiera vorba de niºte tineri teribiliºti, ci depersoane pe care le aprecia datoritã sim-plitãþii modului lor de trai, se temea cã n-or sã-l înþeleagã. Se aºezã la birou ºi scoa-se pentru prima oarã peniþa din tocul ei deos, frumos ornamentat, ºi deschise unuldintre caiete. Rãmase îngândurat ºi încân-tat totodatã, imaginându-ºi mulþimea decãrþi pe care avea sã le scrie. Privea pringeamul translucid uliþa îngustã ce ºerpuiade-a lungul râului, trecând de pe-o parte pecealaltã a acestuia. Însã nu reuºi sã aºtearnãpe hârtie nicio silabã, cuvintele toate îi eraupurtate de gânduri ca frunzele de vânttoamna. Când, dupã clipe îndelungate, îºirecãpãtã concentrarea, încercã sã schiþezeun zâmbet ºi se aplecã peste foile albe, în-dreptându-se din ºale. Dar nicio literã nupãrãsi vârful strãlucitor al peniþei. „Nu-i abunã.“ Citise despre personajul acela ciu-dat din Ciuma lui Camus ce se poticnisechiar de la prima propoziþie, nereuºind sãstabileascã o cadenþã care sã-l mulþumeas-cã. Autorul francez luase desigur ca modelo persoanã din viaþa realã, dar el nu-ºi do-reºte niciun ritm, nu intenþionase sã placãsau sã impresioneze, voia doar sã se elibe-reze, nu doar pe el de gândurile ce nu-i dau

pace, dar mai ales pe semenii lui din ghea-rele stupiditãþii ºi ignoranþei ce i-a cotropitde ceva vreme ºi sã contribuie prin ideilesale la formarea unei lumi mai bune. Aveaviziunea necesarã, ºtia exact pe ce sã punãaccent ºi ce sã scoatã la ivealã. Nu-i mairãmânea decât sã transpunã toate acesteape hârtie, sã le dea viaþã ºi sã spunã ome-nirii ceea ce ea nu era în stare sã vadã. Vor-bise deja cu un editor din Bucureºti, singu-rul sãu amic în afarã de preotul ce-l sfãtuisesã vinã aici, schimbaserã într-o doarã câte-va pãreri, uimindu-l cu vastele sale cunoº-tinþe ºi lãsându-l sã-nþeleagã cã înãuntrulsãu zace un cãrturar mai de seamã decâtbãtrânul Bernard dintr-o operã (nu-ºi maiaducea pe moment aminte care) de-a luiAnatole France. Spusese destule ca sã-l con-vingã sã publice de-ndatã orice manuscrisi-ar trimite, amicul chiar îi promisese cã aºao sã facã (deºi sincer nu era nevoie), însãsuficient de puþine ca sã rãmânã cu inimaîmpãcatã cã n-a dezvãluit nimic important.Care va sã zicã treaba era aranjatã. Tot ce-irãmânea era sã scrie. „Floare la ureche“, îºizise ºi se aplecã iarãºi deasupra foii albede parc-ar fi pornit cãlare într-o expediþiede cucerire a unei cetãþi insuficient fortifi-cate. „O pradã uºoarã!“ Cetatea probabil,nicidecum cuvintele… Ah, cuvintele! Nudoreau sã iasã din vârful peniþei, i se îngrã-mãdeau doar de-a valma-n creier. Puse ca-pacul la loc, se ridicã ºi se plimbã puþinprin camerã. Se chinui sã doarmã vreme dejumãtate de ceas, îºi fãcu o cafea fierbinte,dãdu o fugã pe afarã, apoi reveni înarmatcu forþe proaspete. Însã nici de aceastã datãnu putu sã dea glas frãmântãrilor sale. Po-vestea se repetã ºi-n zilele urmãtoare. Deºinu reuºea sã priceapã ce i se-ntâmplase, îºispuse cã nu-i nimic ºi se afundã în recititulcãrþilor groase, roase de timp, pe care leluase cu sine ºi de care uitase. Erau câtevasute bune.

De cum cãzuse prima zãpadã lãsã deo-parte ideea cu scrisul, deºi aceasta, în roto-coale nevãzute, continua sã-i dea târcoale.Dupã ce ducea de mâncare orãtãniilor, casã-ºi mai odihneascã ochii dupã o noapte

întreagã de citit, ieºea pe afarã ºi se pierdeaprintre trunchiurile brazilor, în omãtulmoale ce-i trecea de glezne. Nu-i pãsa câ-tuºi de puþin de lupii ce urlau la miez denoapte, ba dimpotrivã, le cãuta urmele pen-tru a se lua dupã ei ca sã vadã unde ºi cumvieþuiesc. Într-o zi se avântase chiar sã facão vizitã amicului sãu preot ce-ºi avea paro-hia pe undeva, printr-o localitate din apro-piere. Dupã ce-au stat ceasuri de vorbã, apurces chiar înainte de lãsarea serii spre ca-sã, însã nu mai avu norocul de la venire,când o maºinã-l luase de cum ieºise la dru-mul cel mare, ºi se vãzu nevoit sã se întoar-cã pe jos. Fãrã sã remarce la-nceput, cãzu-se pradã unei rãceli nãprasnice. Încercã sãse doftoriceascã singur, dar metodele bã-beºti nu prea dãdeau cine ºtie ce roade ºi lao sãptãmânã de la nefasta sa plimbare cãzubolnav la pat. Gândurile însã nu-l lãsau înpace ºi-l îmboldeau, în ciuda vizibilei saleneputinþe fizice, sã umple caietele cu acelepovestiri pe care le pãstrase în sine, poves-tiri mai frumoase decât poveºtile pe careyemeniþii i le spuneau la ceas de searã luiMalraux. „Trebuie, trebuie“, îºi zise ºi-m-pinse scaunul ce-i stãtea în cale, dãdu la oparte toate creioanele împrãºtiate pe masãºi luã peniþa aproape uscatã. În noapteaaceea, fie ce-o fi, trebuia sã scrie ca sãschimbe lumea prin cuvinte, idei ºi istori-siri cu tâlc. Era dator sã facã asta! Se chi-nui vreme de ore, pânã când, într-un final,reuºi sã aºtearnã ceva pe foaia albã. O priviapoi blajin, iar ochii-i lãcrimau de-o adâncãmulþumire. Se ridicã febril, trase pe el câte-va haine ºi se repezi sã-i dea de veste edi-torului c-a putut în sfârºit sã se liberezede blestemul ce-l urmãrise. Ah, cât de feri-cit era cã poate sã scrie! Mergea cu greu,dar bucuros, prin zãpada ce uºor, uºor creº-tea, trecându-i de glezne, de genunchi ºiajungându-i pânã la brâu. Însã bãtrânul n-o lua în seamã ºi înainta tot mai înflãcã-rat prin neaua ce-l îngropa ºi îngheþa. Pepagina albã, þinutã strâns între degetele saledegerate, trona un singur cuvânt: „Sunt“.

�

�

28 • APOSTROF

sã-l facã, însã, incompatibil cu… „revuis-tica“ (vorba sa!) în probleme de limbã.

Sã nu ne împiedicãm însã de un simplucuvânt, cãci… cuvântul din poveste înaintemult mai este. Aproape cã nu e paragrafal textului cu pricina care sã nu se cearã co-mentat.

Paragraful de prezentare a autoruluiMâhnirilor vorbeºte ºi despre „evoluþiileneomologabile de ultimã orã înregistrate înfolosirea idiomului nostru de sorginte la-tinã, cu adaosuri slave“. Sub adjective, ad-verbe ºi glosãri apoziþionale se ascunde,în acest fragment de frazã, o eroare: limbaromânã nu este decât pentru uzul propriual lui Ovidiu Pecican un idiom „de sorgintelatinã, cu adaosuri slave“, oamenii serioºise duc la definiþia genealogicã a lui Alexan-dru Rosetti, cu care începe monumentalaIstoria limbii române: „Limba românã estelimba latinã vorbitã în mod neîntrerupt înpartea orientalã a Imperiului Roman […]din momentul pãtrunderii limbii latine înaceste provincii ºi pânã în zilele noastre“(ed. definitivã, 1986, p. 75).

Confirmând una dintre Legile lui Mur-phy, cã „un lucru care începe rãu sfârºeºteºi mai rãu“, primul paragraf al articoluluise terminã semnalând „deplasarea interesu-lui autorului cãtre buna funcþionare a in-strumentului în interiorul cãruia se naºteliteratura românã“, vãzutã ca „o sanitarãîntoarcere cãtre esenþe ºi rãdãcini, deopo-trivã“. Aferim! Dar… staþi puþin… cumadicã „buna funcþionare a instrumentuluiîn interiorul cãruia se naºte literatura româ-nã“…??? limba românã e un instrumentsau o maternitate…??? ºi instrument, ºimatrice nu poate sã fie…

Paragraful al doilea începe, olimpian-concesiv, cu: „Adevãrul este cã oficiul pecare îl îndeplinea în vremuri mai austerefaimosul lingvist Alexandru Graur necesitã,în condiþiile liberalizãrii de dupã comu-nism, o provocare mult mai mare ºi maialertã“. Fraza este atât de aiuritoare, încâttrebuie sã o analizãm pe bucãþi. „Vremurilemai austere“ ale faimosului lingvist Alexan-dru Graur… La ce va fi vrând sã trimitã„austere“…? La foamea ºi frigul înduratede români…? La tonul general al presei,care era þinut sub control…? Greu despus… ªi cu atât mai greu (de înþeles) este„provocarea“ „mult mai mare ºi mai alertã“pe care o „necesitã“, în zilele noastre, „ofi-ciul“ faimosului lingvist Alexandru Graur.Provocare alertã? Oficiul de cultivator allimbii necesitã o provocare? Ah! am pri-ceput! Ovidiu Pecican voia, de fapt, sã spu-nã cã provocãrile cãrora trebuie sã le rãs-pundã în zilele noastre „oficiul“ sunt mainumeroase decât înainte de liberalizareapostcomunistã. De acord, dar de ce nu aspus-o clar ºi inteligibil…?

„Suntem, de-acum, în epoca victorieidrastic [sic!] a comunicãrii globale“, con-tinuã, autoritar, Ovidiu Pecican. Dar iarãºitrebuie sã exclamãm: Staþi puþin! – „Victo-rie drasticã“…? O victorie poate fi netã,clarã, categoricã ori, dimpotrivã, chinuitã,controversatã, norocoasã. Împerecherea sub-stantivului victorie cu adjectivul drastic esteproprie publiciºtilor sportivi, care nu con-stituie decât prin câteva excepþii modele deexprimare...

Este, continuã netulburat Ovidiu Peci-can, epoca „intrãrii în simultaneitate a între-gii lumi prin intermediul computerului,

sateliþilor, radarelor, telefoniei mobile, inter-netului, a reþelelor de socializare“. Primulcomentariu vizeazã articolul posesiv care,ºtim din generalã, se acordã cu obiectulposedat – deci, corect este „prin intermediul[…] al reþelelor…“ ºi nu, ca la Ovidiu Pe-cican, „a reþelelor“. Simultaneitatea întregiilumi o putem, la limitã, accepta, ceea ce nupricepem este ce cautã radarele printre com-putere, sateliþi, telefoane mobile, reþele desocializare… O scãpare pe care, dacã ºi-arfi recitit textul, un autor mai puþin impetu-os decât Ovidiu Pecican ar fi eliminat-o.

Despre George Pruteanu, Ovidiu Peci-can spune cã „ºi-a cucerit gloria televizi-onistã pe seama observãrii greºelilor de expresie ale românului“. Glorie „televizio-nistã“…? Noi ºtiam cã ceea ce se referã lateleviziune (inclusiv gloria) este televizual…Sã opereze, oare, Ovidiu Pecican cu sub-tilitãþi care nouã ne rãmân inaccesibile,pentru a inventa un nou cuvânt în loculunuia existent? Apoi, de ce vorbeºte OvidiuPecican de „greºeli de expresie“, când pen-tru noi, restul românilor, ele sunt greºelide exprimare…? Una e expresia, alta e ex-primarea!

Relativizarea, neglijenþa în exprimare(nu… în expresie) îl fac pe Ovidiu Pecicansã vorbeascã despre un rigorism… rigid(„al epocii limbii totalitare de lemn“ – ºifiindcã tot suntem între paranteze, sã-iamintim nãvalnicului autor cã limba delemn nu este apanajul exclusiv al totalita-rismului, existã ºi o limbã de lemn a tran-ziþiei, ºi o limbã de lemn a democraþiei) ºidespre un rigorism… relaxat („din primadecadã a tranziþiei“). Rigorism sã fie, darsã ºtim ºi noi: rigid sau relaxat…?

Ovidiu Pecican nu are însã numai cer-titudini, are ºi întrebãri: „Ce se întâmplãînsã cu acele vocabule noi care intrã agresivîn vocabulary [sic!], trecând cu iuþealã dinargourile specializate direct în fondul prin-cipal de cuvinte ºi expresii?“. Nu are rostsã-i rãspundem, întrebarea e retoricã, poatecã va rãspunde la ea, într-un viitor articol,Ovidiu Pecican însuºi. Noi ne mãrginim a-iaminti cã una e argoul (o limbã a rãufãcã-torilor, construitã special pentru a nu fi în-þeleasã) ºi alta e jargonul (limbajul specia-lizat, neînþeles de majoritatea vorbitorilortocmai pentru cã nu sunt specialiºti).

În anglicismele care au invadat în ulti-mele douã decenii limba românã, OvidiuPecican vede „vârful de lance al înnoirii le-xicale“, de parcã primenirea (altfel, perio-dicã) a vocabularului ar fi un act de co-tropire (a se nota: în viziunea lui OvidiuPecican, schimbarea lexicului este un act,nu rezultatul unui act...). Iar preluarea cu-vintelor din limba lui Shakespeare s-ar face„cu japca, din goana Chrysler-ului…“. Sãr-mana limbã englezã (americanã) a lui Ford,ºi a lui Chrysler, ºi a lui Steve Jobs, ºi a luiBill Gates, cum se lasã ea jefuitã de haiduciicarpatini!

Dar, ajunge Ovidiu Pecican acolo undese pare cã-l durea, nu numai schimbareadãuneazã grav sãnãtãþii: „Existã ºi conti-nuitãþi pernicioase în domeniu. Religia ma-joritarã, ortodoxia, socoteºte, astfel, prinvocea autorizatã a majoritãþii autorilor carescriu din interiorul ei, de pe poziþii relevan-te, cã pãstrarea ºi întãrirea credinþei depindºi de atenþia acordatã vocabularului derivatîn secolele anterioare, din greacã“. Discuþiaîncepe sã fie serioasã, pentru cã ºi confuziilelui Ovidiu Pecican par a nu mai þine doar

de necunoaºtere, ci ºi de o credinþã ecume-nistã ori de-a dreptul de secularism. Sã-iamintim cã forþa Bisericii ortodoxe stãtocmai în tradiþie (predania – termen slav,nu grecesc! – este al doilea izvor de învãþã-turã creºtinã, dupã Sfânta Scripturã) ºi cãvocabularul creºtin al limbii române estefundamental latin – sau, mai bine zis,greco-latin (bisericã, boteza, cruce, cumineca,Dumnezeu, înger), apoi, în ceea ce priveºteliturghia ºi ierarhia, slav – de fapt, grecescîn hainã slavã (cristelniþã, duhovnic, Hristos,icoanã, Iisus, liturghie, maslu, popã, post, potir,sfânt, slavã, stranã, utrenie, vecernie). Ceeace pare a-l supãra pe neolatinul Ovidiu Pe-cican, grecismele, constituie un adstrat, unjargon al scriitorilor ºi exegeþilor ortodocºi(dacã vreþi, al facultãþilor de teologie) care,nefiind adresat marelui public credincios,nu vedem de ce ar trebui adaptat.

Dar Ovidiu Pecican nu se lasã: „Aºa seajunge ca pânã ºi în lumea intelectualã laicãsã se vorbeascã despre «diortosire», «icono-mie» ºi altele asemenea, în loc de adaptareºi corectare a unei traduceri mai vechi sau,respectiv, de plan divin referitor la destinulomului. Nu e de mirare cã, mãcar în aldoilea caz, lumea neprevenitã ajunge sãconfunde noþiunea bisericeascã menþionatãcu aceea de… economie“.

Diortosirea, trebuie sã o spunem spredezamãgirea lui Ovidiu Pecican, nu este oadaptare a limbii textelor sfinte ori bise-riceºti (spre a fi înþeleasã de credincioºi), cio îndreptare a ei pentru a reflecta mai bineînvãþãtura scripturisticã. Cât despre icono-mie, îl trimitem pe Ovidiu Pecican la arti-colul nostru pe aceastã temã (Ziarul deduminicã, 10.12.2010), pentru a vedea cãiconomia nu este numai dumnezeiascã, eaeste ºi a Bisericii. De altfel, în Noul Testa-ment (varianta din Biblia Teoctist), iconomieapare de 7 ori, atât cu sensul pe care îl cu-noaºte ºi Ovidiu Pecican (planul lui Dum-nezeu de mântuire a lumii) cât ºi cu cel carei se pare greºit (isprãvnicie, administrare,economie).

Alte nãzbâtii lingvistice, precum „epavesabordate în larg“ (o navã sabordatã devineepavã, iar o epavã nu mai poate fi sabor-datã) sunt palide în comparaþie cu enormi-tãþile conceptuale de mai sus sau cu o afir-maþie de genul „ne lipsesc o mulþime dedovezi ale faptului cã, înainte de a uita lim-ba Bibliei lui ªerban Cantacuzino, am în-þeles-o“. Citit-a, oare, Ovidiu Pecican, vre-un pasaj din Biblia de la Bucureºti, ca sãvadã cã nu este scrisã într-o „limbã uitatã“?

Regretul lui Ovidiu Pecican pare a fialtul, strãin ºi de ortodoxie, ºi de creºti-nism, ºi de limba românã în general: „Încãmai avem pânã la tratarea cabalisticã aacestei limbi“. Sã închidem un ochi la ex-primarea nefericitã (Ovidiu Pecican a vrutsã spunã, diortosit: studii cabalistice înaceastã limbã) ºi sã-i recomandãm, dacã tote nevoit sã scrie într-o limbã încã imaturã,sã se exprime în limba Cabalei. Ar face unserviciu limbii române, pe care se dovedeº-te cã nu o stãpâneºte nici mãcar la niveluljurnalismului cultural...

�

�

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 29

***Sunt urzica dintr-o recoltãce durerea lâncedã nu o cuprinde;sunt nisip pe dalelepe care un car îl brãzdeazã în trecerea sa;piele asprã la întoarcereunde soarele este fiere ºi pedepseºte membrele mele;dar mã gândesc la acea piatrã smulgându-se contrastului,din cauza vântului,pentru marele astru.

Bãrãgan

Acum nu rãmâne decât sã închid ochiiºi sã respir încetpentru cã vreau sã te simt,primãvarã,ºi sã te îmblânzesc,frumoasã ºi gitanã cum eºtiºi distantã,ºi platoºa ta de mister ºi de sticlãse dizolvãîn apusul care te întâmpinã,în apusul care îmbracã drumul tãu...

... ºi era frontiera,era roua de pãmânt fertil...râul frângea deja iluziile meleºi vestul se reliefa în depãrtareunde primele piscuri carpatice îmi vorbeau de acasã...vara era departe,dar de acel pãmânt ºi de acele pietremi-aº fi zdrobit în continuare mâinile...rãmân amintirileºi câteva zile în plusdãruite timpului care se scurge.

Apus

Simplu ca un abandon,ademenitor ca o chemare,muza cântecelor de vecernie,nobila certitudine,elementara vremelnicie,spic de grâu în mai,trandafir purpuriu, floare de lotus,rezonanþa armonioasã a celestului pãr de calblond-cârmâz...Cerul se stinge,pãmântul zaceîn aspra savoare a sfârºitului de ziºi tu, legãnatã de vrajã,visezi, prietena mea.

Absorbitã, dintre crini culeasã,ce ardoare te contemplã?Tãcerea gãseºte voceunde suflet de piatrã te îngroapã.O fi pace sau poate rãzboi?

O fi ca ºi cum aº trage în ceaþã?Dar tãcerea te seduce ºi orbita deviazã,deja înãlþatã ºi imaculatã,din acei crini ridicatã.ªi devii primãvarã...

Acestea sunt zilele care separã de nimicºi îmblânzesc sufletul de apãcare curge ºi tot curgemaluri egale de lemn ºi piatrã...pânã sã te întâlnesc pe tine.

Poate o virgulã în cartea timpului,un entuziasm atins de puþin,repus în acel colþ secret de stradã.Poate luna, strada, luminilede pe colinele vii care cheamã încet...Poate a gândi la acestea, contrastulcare din trecut cheamãca un ecou...ºi încã a mai spera, mereu.

Precum risipirea...piramide de luminã din veºmântul care se întrezãreºte,aer ruginit în praful unui sentiment,lacrimi calde din lungul drum.Unde câinii latrã puþinºi femeile sunt desculþete caut,ºi noaptea îmi seamãnãîn adãpostul pe care ni-l oferã,în misterul care o înfãºoarã.

Sã culeg orele, minutele, secundeleprecum firele de nisipºi sã le vãrs în inimãastfel încât mereu sã-mi aparþinã.Iatã acel pãmântapãrând la fereastrãca ºi cum era un salut al tãu sau un semnprintre genele umede,ºi momentul acela destinul meu...

Briza fertilã nu refacepielea uscatãºi necunoscuta se miºcã înãuntruprecum cântecul de sirenãprintre cruci,dar înãuntru cheamã la viaþão mângâiere, spic de grâu,acest pãmânt fãrã speranþãca mine.

Aºa,orbit de lunãºi sedus de spiritul incert al fãcliilor,mã jucam cu gândurileunde doar liniºtea liberã mã împiedicã.Unde este acum pacea aceea?

ªtii sã mã confunzi,din acel moment ºtii sã mã completezi...Cândva poate ai fi plâns,m-aº fi deschis þie precum frunza primãvara,astãzi nu,azi eºti tu,simpla poezie.

�

Poeme deLUCA CIPOLLA

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,

bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-

toriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii,

nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-

publicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare,

nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr.

147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-

mund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian

Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

Eveniment: dezbaterea „De ce s-a sinucis Voronca?“ 2

• IN MEMORIAM

B. Elvin 2

• ESTUAR

Mihai ªora în opus magnum Ovidiu Pecican 4

• CRONICA LITERARÃ

Mircea Tomuº ºi tripla re-spunere a Ardealului Irina Petraº 8„Aventurierii politicii româneºti“ ªtefan Borbély 9

• PUNCTE DE REPER

Poeþii familiei Iorga Traian D. Lazãr 10

• POEME

Romulus Joca 10Cristina Onofre 11Irina Lucia Mihalca 13

• CU OCHIUL LIBER

Prozoeseuri Marta Petreu 12

O cronicã amar-analiticã a României postdecembriste Cristian Vasile 14Restabilirea binelui Iulian Boldea 21Wolf von Aichelburg Constantina Raveca Buleu 22O contribuþie valoroasã la istoria vieþii urbane din Transilvania Lukács József 23

• DOSAR: I. L. CARAGIALE ºi SEXTIL PUºCARIU

O întîlnire de acum 100 de ani, la Blaj Nicolae Mocanu 15

• ESEU

Deconstrucþia Europei mitice la Dumitru Þepeneag Sonia Elvireanu 24

• PROZÃ

Eu Ioan Alexandru Despina 26

• POLEMICI

Nevoia de diortosire Alexandru Ciolan 27

• BIBLIOTECI ÎN AER LIBER

Poeme Luca Cipolla 29

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 31

• Mihail Sebastian. Dilemele identitãþiiediþie îngrijitã de LEON VOLOVICI, 2009, 300 p. 25 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza

culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

• KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt-înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU

(în colaborare cu Editura Polirom)2009, 83 p. + ilustraþii

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEON

ANA SALOMIA CORNEAIRINA PETRAª

Tehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat