2 • APOSTROF

Revelion la vila scriitorilor

U NIUNEA SCRIITORILOR organizeazã la Vila „Zaharia Stancu“ dela Neptun revelionul 2009!

Scriitorii care doresc sã petreacã revelionul 2009 la vilã sîntrugaþi sã se adreseze urgent, cel tîrziu pînã la 15 decembrie, secre-tariatului USR (Dna Adriana Stoica). Costul este de 80 de lei pecamerã ºi zi, iar al mesei de 50 de lei de persoanã pe zi. Masa festivãde revelion costã 150 de lei de persoanã. Sejurul minim este din30 decembrie pînã în 3 ianuarie, iar organizarea va fi posibilã dacãvor fi ocupate cel puþin 20 de camere.

�

ªedinþa Comitetului Director al USR

V INERI, 21 noiembrie 2008, a avut loc ºedinþa curentã a Comi-tetului Director al Uniunii Scriitorilor, prezidatã de dl preºedin-

te Nicolae Manolescu. Comitetul a luat în discuþie problemele la ziale Uniunii, ºi anume: realizarea la sediul USR a unui monumentdedicat scriitorilor din România încarceraþi de regimul comunist,iniþiativã pentru care existã fonduri din finanþarea acordatã de MCCpentru Centenarul Uniunii, proiectul noului statut al Uniunii, înurma ºedinþei comisiei alese de Consiliu sã centralizeze propune-rile din filiale, participarea USR în cadrul ANUC ºi, prin aceastã aso-ciaþie de uniuni, la ECA (European Committee of Artists), rapor-turile USR cu Centrul PEN România, finalizarea remedierilor la Vila„Zaharia Stancu“ de la Neptun, în urma defecþiunilor apãrute însezonul de varã, aprobarea unor cereri ale filialelor ºi membrilorUSR. Dl Gabriel Chifu, secretarul Uniunii, a informat Comitetulcã, în urma demersurilor întreprinse de conducerea USR, vor înce-pe în curînd lucrãrile de restaurare a sediului din Calea Victoriei,nr. 115. Comitetul a hotãrît ca urmãtoarea sa ºedinþã ºi cea aConsiliului Uniunii sã se desfãºoare joi, 11 decembrie.

�

C

A

F

ÉA P O S T R O F

• Nicolae Manolescu ºi Irina Petraº, la Filiala Cluj a USR. În fundal: LetiþiaIlea ºi Maria Pal

• Nicolae Manolescu înmînînd medalia de centenar a USR

• Oare ce sfat de tainã þin Nicolae Manolescu ºi Ion Vartic?

• Nicolae Manolescu la Filiala Cluj a USR

• Adrian Popescu, Gabriel Chifu ºi Alexandru Vlad

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 3

„Cum e, DomnuleProfesor, cu Istoria...?“

„CUM E cu Istoria..., domnule profe-sor?“, l-a întrebat Sanda Cordoº,

folosind cea mai femininã voce cu putinþã,pe Nicolae Manolescu, la Facultatea de Li-tere, în 22 noiembrie.

Într-adevãr, Nicolae Manolescu, preºe-dintele Uniunii Scriitorilor din România,ambasadorul României la UNESCO, s-a aflat,în 22 noiembrie, la Cluj. Faptul în sine afost un mic miracol de voinþã, deoarece cunumai douã zile înainte, în 20 noiembrie,Nicolae Manolescu ºi-a lansat la Tîrgul deCarte Istoria criticã a literaturii române, iarîn ziua urmãtoare a avut un program admi-nistrativ încãrcat la Uniunea Scriitorilor.

Împreunã cu Gabriei Chifu ºi Irina Horea, preºedintele Uniunii a venit la Clujpentru a înmîna personal membrilor FilialeiCluj medalia aniversarã a centenaruluiUniunii. Lucru pe care l-a ºi fãcut, dis-de-dimineaþã, în sediul Filialei. Venise deodatãcu iarna, afarã fulguia leneº ºi era un gertãios. Doamnele Filialei, Irina Petraº ºiDoina Cetea, s-au strãduit din rãsputeri sãcompenseze prin buna-primire frigul deafarã... Dupã întîlnirea cu scriitorii, la careNicolae Manolescu a vorbit despre stareafinanþelor Uniunii ºi despre proiectele – fi-nanciare – pentru anul viitor, toatã trupas-a mutat la Litere, pentru anunþata lecturãpublicã.

În sala Shakespeare, pe care o cunoº-team de la un... seminar (organizat deSanda Cordoº ºi Cãlin Teutiºan), plin: stu-denþi, scriitori, profesori. Au citit: NicolaeManolescu (un fragment memorialistic ine-dit, despre Ivasiuc); Irina Horea (o tradu-cere din Doris Lessing); Gabriel Chifu (treiprozopoeme); Ruxandra Cesereanu (douãpoeme din Veneþia cu vene violete); AdrianPopescu (poeme); Alexandru Vlad (prozãscurtã); Marta Petreu (douã poeme).

ªi au urmat întrebãrile – nu multe –pentru preºedinte. Toatã lumea voia datedespre Istoria... manolescianã, lansatã la Tîr-gul de Carte într-o – aºa se spune, nu amfost, nu am vãzut – mare de oameni. Cro-nicarul acestor pretexte ºi-ar fi dorit sã fie laTîrg, sã asiste la acest moment istoric – darn-a fost sã fie. Iar posturile de televiziunede la care puteam aºtepta o transmitere îndirect a momentului – TVR Cultural sauRealitatea – la ora aia transmiteau cu totulaltceva... Abia seara am putut ºi noi, pro-vincialii curioºi, sã vedem, o clipitã, ima-gini de la lansare ºi sã ne convingem cã Is-toria cea mult aºteptatã a chiar apãrut...Pentru cã, se ºtie, dupã Istoria... lui Cãli-nescu, asta a fost cartea cea de boierie a lite-relor române mult aºteptatã... Praetextatus,ca autor al acestor rînduri, pentru cã nu areîn faþã corpul delict, adicã Istoria..., oaºteaptã la Cluj în frisoane de curiozitate...

Dar nici la întîlnirea de la Filialã, nicila Litere, Manolescu nu a suflat, din proprieiniþiativã, niciun cuvînt despre cartea sa. Iargazdele au aºteptat ce au aºteptat, pînã cîndSanda Cordoº ºi-a luat inima în dinþi ºi aîntrebat: cu voce micã ºi dulce, feminita-

tea însãºi, ce spun, ispita însãºi: „Cum e,Domnule Profesor, cu Istoria...?“

Iar Domnul Profesor a rãspuns, foartebinedispus, cã la lansare a fost puhoi delume... Cã tirajul e mare... cã el citeazã, spredeosebire de Cãlinescu, critici... cã þine contºi de factorul receptare... apoi a exemplifi-cat pe Budai-Deleanu... Cu alte cuvinte, au-torul ne-a rãspuns fãrã sã ne spunã nimic:ne-a pãcãlit cu voioºie...

Cronicarul acestor fapte l-a întrebat ºi elpe Nicolae Manolescu, în particular, ºi nuîn public, cum îi pare cultura românã, lite-ratura românã, dupã ce i-a examinat criticcele cinci secole de existenþã scrisã. Cã de!,de la scrisoarea lui Neacºu din Cîmpulung(1521) ºi pînã azi cinci secole avem, cutotul, de culturã scrisã. E o literaturã inte-resantã, plinã de valori, a rãspuns Mano-lescu, dar lipsitã complet de dimensiuneauniversalitãþii... ªi mi-a dat un exemplu deprozã a începuturilor, a plictisului provin-cial, similarã prozei ruseºti... cea ruseascã,receptatã universal, cea româneascã, com-plet necunoscutã, chiar ºi de noi înºine...

De! Aºa este. Sîntem specialiºti în li-teratura de sertar: Þiganiada lui Budai-Deleanu a aºteptat aproape trei sferturi deveac sã fie publicatã, de se rãsuceau denerãbdare oasele autorului în mormînt,acolo departe, la Lvov, pînã cînd, în sfîrºit,în preajma Rãzboiului de Independenþã, a început sã fie tipãritã... Poemele luiEminescu, iarãºi... despre Cantemir, ce sãmai vorbim. Sîntem o literaturã de sertarpentru noi înºine. Iar literatura românãîntreagã aºteaptã în sertarul culturii româ-ne sã vinã o instanþã universalã s-o des-copere...

Deci, reîntorcîndu-mã la cronica zilei de22 noiembrie, a fost frumos la Litere, darmare lucru nu am aflat de la dl Nicolae Manolescu despre cum e Istoria... sa, careîncã nu a sosit la Cluj – iar Clujul, de cînda dispãrut din centru ºi Librã-ria Humanitas, nu mai arelibrãrii. Nu-i nimic, o sã vinãea, s-o adulmecãm, s-o rãs-foim, s-o citim...

�

4 • APOSTROF

• Manuscris Nicolae Manolescu

• Sala Shakespeare a Facultãþii de Litere în timpul lecturii publice

• Adrian Popescu, Irina Petraº, Ruxandra Cesereanu ºi Gabriel Chifu la lectura publicã de la Litere

• Nicolae Manolescu, Irina Horea, Marta Petreu ºi Alexandru Vlad la lectura publicã de la Litere

• Gabriel Chifu, Ion Pop ºi Nicolae Manolescu la Litere

Fotografii de Irina Petraº, Maria Pal ºi Ion Cristofor

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 5

Bloc cu patru etaje

etajul patrufratele meu trânteºte uºile cu furie. asta înseamnã cã are nevoiede ceva.

etajul treila dud a început totul. s-a aºezat la masã prietenul amicului meu,prietena mea, copilul ºi un profesor de italianã. ºarpele nu a vor-bit, se uita doar foarte atent în ochii celor care vorbeau.

etajul doiport o rochie albã. strãbat oraºul. pe stradã ochiul simte acut mize-ria trotuarelor, oboseala ºi neputinþa oamenilor. porumbeii ciu-gulesc pâinea înmuiatã în apã de ploaie. e rãcoare, vântul le lasã pepiele locuri reci, uscate.

etajul unuîn noaptea în care nu a rãspuns la telefon am dormit nemiºcatã.când m-am trezit, partea pe care dormisem era prinsã în ace miciºi dese. simþurile amorþiserã. era o uºurare ca ºi cum cineva m-arfi debarasat de o altã fiinþã pe care o purtam ºi mi-ar fi dat de înþe-les cã de-acum voi putea privi liniºtitã pânã îmi voi vedea dublul.

parternu aº fi vrut sã cobor. în dreapta mea zãresc douã pisici ºi un som-nambul. cablurile liftului s-au desprins. zac pe asfaltul umed ºimãtãsos. mã atrage prima scarã pe care acum nu mai pot urca. tru-pul e prins în zeci de impulsuri electrice. ideea e sã-mi constru-iesc camera pentru a mã întoarce.

Femeia care locuieºte în camera înaltã

* femeia care locuieºte în camera înaltã ºtie mai multe despre lumi-na soarelui oamenii care o cunosc închid ochii în autobuzele carestrãbat bucureºtiul ºi privesc atenþi liniile galbene de sub pleoapecare-i leagã precum cuvintele dintr-un poem.

* povestesc visele prietenului imaginar la etaj cineva plânge încon-tinuu asta ne poate înnebuni vorbesc mai tare ºi mai repede strigvreau sã dau totul afarã sã închid ochii ºi sã vãd prin spãrturã omulcare danseazã ºi devine complet.o luminã portocalie îmi intrã în vene trupul îmi tremurã încet laetaj cineva râde cu lacrimi într-o salã de clasã profesorul repetã THISIS A CHOICE eu sunt aici sã înþeleg tãcerea prietenului imaginar carenu mã poate scoate din gândurile lui.

* scriu despre senzaþiile care împing oamenii sã facã dragoste edoar o noapte împreunã, spui tu apoi pleci la fel de singurã treciprin faþa vitrinelor cu haine unde te uiþi pânã te vezi foarte deaproape ºi-þi dai seama cã ai plecat cu haina celuilaltseara auzi marea pe ºina de tramvai aºtepþi un sunet care sã te deo-sebeascã un cuvânt simplu ºi liniºtitor în liftul strâmt.

* urcã odatã cu mine mai sus decât poate liftul sã te ducã vei înþe-lege minþile noastre sunt niºte diapozitive imaginile se reiau dimi-neaþa trupul meu gol lîngã trupul tãu gol seara ne uitãm la un filmadormim mereu când otik frânge gâtul porumbeilor pentru prie-tenul lui neºtiind altfel cum sã-i mulþumeascã. vecinii bat în uºaumedã a apartamentului pe care a crescut muºchi verde noi existãmîn agenda lor cu plata la întreþinere.

*arunci plasaamintirile sunt intensetrezesc imaginiuitate în care te vezi clarimagini ale morþii care se infiltreazã în pereþii camerei.

sunt o vocemã aud spunând lucruri grozaveunor oameni care nu ºi-au amintit niciodatã viseleunor trupuri lipsite de centrucu o luminã slabãîn dreptul buricului.

�

Poeme deGABRIELA TOMA

• Vechiul cimitir evreiesc din Praga. Foto: Lukács József

6 • APOSTROF

U N ELEMENT „catalitic“ al esteticii, ideo-logiei literare ºi, îndeosebi, al sensi-

bilitãþii cerchiste îl constituie oraºul Sibiu.Cercul Literar nu a cristalizat aici întîm-plãtor. La bãtrîneþe, cînd începe sã îºi scriememoriile, în Germania, I. Negoiþescu ofe-rã un argument esenþial acestui „determi-nism“, pe cît de inefabil, tot atît de sub-stanþial:

... senzaþional de importantã a fost pentrumine descoperirea Sibiului, unde nu mai po-posisem pînã atunci. Aspectul total germa-nic – prin ziduri dar ºi prin populaþie – almicului oraº (cît era de superb, cu toate tai-nele lui strãvechi, aveam sã realizez doartreptat, pe mãsurã ce se va închega perioa-da strajei dragonilor, cu Cercul Literar, m-avrãjit din prima clipã. În Cluj mã nãscusemºi crescusem, ceea ce era frumos eclectic în-tr-însul, de la rãmãºiþele medievale la pala-tele în pur stil baroc ºi faþadele Jugendstil,mi se pãruse natural. Aici totul era altcumºi altceva decît trãisem pînã acum; iatã-mãtrimis parcã la studii undeva, în inima Eu-ropei (I. Negoiþescu, Straja dragonilor, Cluj:Biblioteca Apostrof, 1994, p. 197).

De reþinut ultima afirmaþie. Pe tînãrul stu-dent nu îl încearcã sentimentul copleºitoral exilului. Descoperind Sibiul, el are reve-laþia Occidentului. Desigur, „inima Eu-ropei“ nu-i decît o imagine fantasmaticã acentrului, dar important e cã ea satisfacedorinþa de occidentalizare, nevoia presantãa evadãrii dintr-un spaþiu ambiguu, agresatde mentalitãþi provinciale. Sibiul nu va fifost mai puþin provincial decît Clujul, în1940, însã, în orizontul de aºteptare al viitorului cerchist, el se arãta ca un oraº oc-cidental organic; mai mult, ca un oraº este-tic, un oraº-operã de artã. Pentru Negoiþes-cu, valoarea lui esenþialã constã în seducþie;el l-a „vrãjit, cu tainele lui strãvechi“, petînãrul îmbibat deja de lecturi remarcabileºi predispus vieþii contemplative. Dar sãrevenim la primul nivel de semnificaþie. Înfond, s-ar putea obiecta cã revelaþia memo-rialistului este retroactivã, un efect de idea-lizare nostalgicã datorat identificãrii unorsimilitudini dupã plecarea lui în Germania.Lucrurile însã nu stau aºa. Vocaþia euro-peanã, cosmopolitã e preexistentã desco-peririi Sibiului ºi ea aparþine, în egalã mã-surã, tuturor cerchiºtilor. Mediul sibian faceposibilã actualizarea acestor vocaþii indivi-duale, le pune de acord într-un programcoerent. Realitatea rãzboiului, depresivãpentru poetul Lucian Blaga, care scrieacum apocalipticul ciclu de poeme expre-sioniste Vîrsta de fier, a declanºat o aproa-pe ciudatã fervoare intelectualã. În plin

dezastru al istoriei concrete, se nãºtea olume a „frumosului absolut“, esenþial ari-stocraticã, cu apetituri pentru boema rafi-natã, de salon spiritual. Sibiul este perce-put ca un refugiu atemporal, un spaþiusecurizant nu atît al individului, cît al cul-turii înseºi. Mai exact, el devine un toposfantasmatic al urbanului ideal ºi compen-sator. Cerchiºtii au aici revelaþia „transpu-nerii“ în ambianþa unui mare stil culturaleuropean, respectiv în aceea a oraºului or-ganic, „oraºul lui Amfion“, cum îl numeºteRosario Assunto, în opoziþie cu megalo-polisul modern, „oraºul lui Prometeu“. În1944, Radu Stanca publica, pe aceastãtemã, eseul Sibiu, cetatea umbrelor, un felde corespondent miniatural al acelei fabu-loase cãrþi a lui Manuel Estrada, Radiogra-fia pampei. Eseistul remarcã în primul rîndsingularitatea oraºului în universul urbanis-tic transilvãnean de influenþã germanicã,fiind vorba însã despre o singularitate com-plexã ºi „anacronicã“, invazie implacabilã a„vechimii“ într-un prezent de fapt anulat„ca arhitecturã, spirit cetãþenesc, viaþã întimp“, „astfel încît intrînd în Sibiu, intrirealmente într-un alt moment istoric“ (art.cit., Acvariu, Cluj: Editura Dacia, 1971, p.145). Nu e vorba despre o proiecþie livresc-nostalgicã, ci de o prezenþã vie:

Sibiul vechi nu e un Sibiu mort – cum e ca-zul Braºovului vechi sau al Sighiºoarei. Si-biul vechi e un mod tautologic de a vorbi.Nu existã decît un Sibiu ºi acela e vechi, iaroamenii lui, noi cei ce ne izbim zilnic uniide alþii, ne resimþim, chiar dacã nu ne dãmseama, de acest fapt. Ochii sibianului poartãºi ei o liniºte gravã, un scepticism înþelept,un aer moderat. Iar împrejurarea cã toateagitaþiile din ultima vreme au trecut pesteoraºul nostru fãrã sã-l rãneascã nu e o sim-plã întîmplare. E o dovadã cã secolul nostrunu se poate lipsi de zidul Sibiului. (ibidem,p. 145)

Altfel spus, avem de-a face cu existenþaexclusivã a oraºului istoric, închis în sine,„narcisic“, care, în timp, a adaptat spiritu-lui sãu toate elementele modernitãþii, prinadaptare înþelegînd atenuarea, dacã nuchiar anihilarea funcþionalismului utilitar.Tramvaiele, de pildã, devin niºte intruºibizari, abdicînd de la funcþia lor fireascã,aceea „de corespondenþã rapidã între douãpuncte“, fiind utile „numai atunci cînd vreisã-þi odihneºti picioarele“. Tenta uºor umo-risticã a observaþiei nu compromite ideeade fond: oraºul e refractar la transformãri,îi repugnã viteza, aceastã valoare practicã alumii moderne în discordanþã cu universulsãu axiologic „medievalist“. Termenul me-dieval are aici un conþinut destul de vag,aproximînd un „eon“ de civilizaþie ºi spi-ritualitate ale cãrui valori dominante con-figureazã imaginea oraºului ca operã de artã.

Medievalul este echivalentul „vechiului“,respectiv al premodernului. „Prezenþa tre-cutului este, aºadar, în oraºul istoric, con-figurarea sa ca operã de artã, chiar în mãsu-ra în care în el coexistau opere de artãdiverse, imagini ale unor timpuri diferite...“(Rosario Assunto, Oraºul lui Amfion ºi ora-ºul lui Prometeu, Bucureºti: Editura Meri-diane, 1988, p. 168). Nu l-am citat în-tîmplãtor pe esteticianul „oraºului baroc“.Disocierile lui între „reprezentativ“ ºi„funcþional“, în cadrul unor mutaþii referi-toare la estetica urbanismului, sînt intuite,deºi neconceptualizate, de cãtre Radu Stan-ca. Pentru a acredita prioritatea esteticului,a „reprezentativitãþii“, eseistul român pro-pune ideea timpului reversibil, a unui timpmitic prin urmare, în opoziþie cu cel cro-nologic, cel dintîi fãcînd posibilã actu-alizarea unui arhetip cultural ideal. „Re-alitatea“ unui asemenea timp aparþine„umbrelor“, adicã iluziei infinite ºi active.Timpului reversibil îi corespunde un spaþiumitic, în care morþii sînt „prezenþe“ vii, iarfiinþele biologic actuale, doar niºte fanto-me „strãine“. Prezentul, ca interval al tim-pului cronologic, nu e pozitiv uman decîtca memorie a trecutului. Poþi fi sibian doaracceptînd un destin paradoxal: a trãi în tre-cutul oraºului, singurul mod de viaþã au-tentic.

Sibiul este un oraº în care, oricît de sibian aifi, trãieºti întotdeauna cu impresia cã eºti unstrãin. Þi-e fricã sã spui cã eºti sibian, ca sãnu jigneºti somnul grav al tuturor armurilorcavalereºti peste care calci. Þi-e fricã sã spuicã eºti sibian, ca nu cumva sã cobori asu-pra ta un destin decrepit – acela al desue-tudinii peste veacuri. (Radu Stanca, art. cit.,p. 144-145)

Ca sã evitãm posibile confuzii, sã ne în-toarcem la R. Assunto, cu precizarea cã eleste, dupã al Doilea Rãzboi Mondial, nunumai un redutabil teoretician al „oraºului-operã de artã“, ci ºi autorul unui mani-fest, conþinut în scrierile sale, împotrivaescaladãrii „tehnicismului“ în detrimentul„estetismului“; între „oraºul lui Amfion“,construit dupã criteriul reprezentativului,al frumosului, ºi „oraºul lui Prometeu“, adi-cã oraºul modern, dominat de principiulfuncþionalului, el opteazã pentru cel dintîi.Invocîndu-l pe Assunto, am sugerat doar osimilitudine de sensibilitãþi. Eseul lui RaduStanca, deºi înþesat de imagini poetice, nua fost provocat de un simplu puseu liric, deun provizoriu entuziasm sentimental. Elidentificã în Sibiu o expresie urbanisticã afrumosului, oraºul fiind în primul rînd orealitate esteticã, ºi nu una neapãrat geo-graficã. Radu Stanca nu este în fond un pa-seist, el nu cautã în evul medieval o soluþiea crizei spiritualitãþii contemporane, aºacum procedase tradiþionalistul Nichifor

Sibiu – oraºul estetic

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 7

Crainic, bunãoarã, pe urmele lui Berdiaev.Nu poate fi ignoratã o influenþã a roman-tismului german, pe aceastã laturã de recu-perare a unui trecut istoricist-arhetipal, însãorgoliul, lucid ºi constructiv, constã în im-punerea unui loc autoritar în tradiþia ur-banismului occidental, în care e posibilã relansarea culturii moderne autohtone,agresatã la acea datã de inflaþia neosã-mãnãtorismului. Naþionalismul, în varian-ta lui etnicã, e complet discreditat. Astfelcã, desemnat, în specificul sãu arhitectural,drept oraº baroc, Sibiului i se atribuie, încele din urmã, un stil în aparenþã restrictiv,circumscris istoric, „stilul Bach“, dar este-tic expansiv, universal. El e specific Sibiuluiîn mãsura în care acesta, ca oraº cosmo-polit, se integreazã în orizontul spiritua-litãþii europene. În contextul ideologieiCercului Literar, sintagma aceasta are unsens polemic, avariant. Aparent inocentã,ea fractureazã tradiþia autohtonistului detip popular folcloric. Dacã arhitectonic ora-ºul aparþine barocului, „stilul Bach“ se re-ferã la „sufletul“, la „arhitectura“ sa lãun-tricã; el desemneazã esenþa sa goticã,considerînd goticul drept o categorie per-manentã a creaþiei. Sibiul a fost asimilat,aºadar, nu doar ca un „decor“ cu atmosfe-ra lui specificã, ci ºi ca o „esenþã“ spiritual-fermentativã. În ultimul numãr al revistei,apare o notã explicativã, semnatã RCL (ini-þialele publicaþiei), scrisã probabil de RaduStanca, din care citãm acest pasaj relevant:

Melancolia fireascã ce însoþeºte aceastã des-pãrþire se datoreºte atît fibrelor adînci,aproape structurale, pe care burgul bala-desc din acest colþ de þarã le-a transmis gru-pului nostru, cît ºi sentimentului de solida-ritate unanimã pe care, ca un catalizatorsubteran, cu o viaþã ascunsã ºi propice, l-aprilejuit între noi. Trainicele prietenii ce s-au închegat sub zidurile lui ard de febremedievale amintirile calde ce s-au nãscut înlibaþiile sale gotice, comunitãþile de opiniice s-au format în colocviile nocturne, de atî-tea ori pretextate numai de farmecul lui neîntrecut, sînt urme ce au construit în su-fletul fiecãrui cerchist un profil ce va inter-zice cu desãvîrºire, despãrþirii noastre de laSibiu, titlul unei dezrãdãcinãri. Infiltrat ca o dulce otravã în seva ce ne strãbate, depãmîntul lui se leagã germinarea noastrã.(„Despãrþirea de Sibiu“, in Revista CerculuiLiterar, an I, 1945, nr. 6-8, p. 126)

Oraºul devenise un model cultural, unspaþiu în care cultura majorã era posibilã.Cerchiºtii realizeazã aici conºtiinþa ofensi-vei fecunde a esteticului, precum ºi a unuicentru elitar iradiant, cu un gust artisticrafinat, în opoziþie atît cu tradiþionalismulprovincial al Nordului, cît ºi cu balcanismultrivial al Sudului. Iatã imaginea derizorie acapitalei artistice:

Cã, în efortul lor spre o culturã urbanã, ro-mânii nu prea au a se lãuda cu gustul lorartistic o dovedeºte mai ales oribila înfãþiºarea capitalei lor, al cãrei incontestabil farmecvine nu din operele de arhitecturã, din mo-numente sau din împrejurãri naturale, ci dinatmosfera balcanicã, din pitorescul ei urît.Aceastã aproape totalã lipsã de gust precumºi de pregãtire artisticã (prima desigur adîn-citã de cea de a doua) o poate constata vizi-tatorul Bucureºtilor nu atît din cãrþile pecare locuitorii metropolei le citesc, ceea cear fi mai greu de constatat (faptul cã se ci-teºte enorm cartea francezã nu spune nimic,

fiindcã snobismul nu e niciodatã mãsurãto-rul gustului), sau din muzeele pe care nule au ori nu le viziteazã, din concertele pecare le digerã cu aceeaºi rãbdare indiferentde calitatea lor, din presa care e la un nivelcu totul jos ºi – de extremã dreapta sau deextremã stînga – pamfletarã pînã la abject;dacã însã ai curiozitatea sã cercetezi reper-toriul de o searã sau de o stagiune al tea-trelor bucureºtene, în frunte cu Naþionalulºi toate anexele lui, dacã urmãreºti, în presade specialitate, problemele care frãmîntã pu-blicul ºi pe cea mai mare parte a oamenilorde scenã, e imposibil sã nu fii izbit de tri-vialitatea în care aproape totdeauna se îneacãaceastã manifestare – cea mai popularã ºimai elocventã – a plãcerilor artistice ale uneisocietãþi. (I. Negoiþescu, „Din jale se întru-peazã Electra“, in Revista Cercului Literar,an I, 1945, nr. 6-8, p. 124).

Adevãrul conjunctural al unor afirmaþiiconteazã mai puþin. Semnificativã este vi-ziunea de ansamblu esenþial cioranianã,asupra degradãrii dacã nu chiar a absenþeiunei educaþii estetice a publicului. Capitalaa încetat sã mai fie un centru spiritual auto-ritar, ea pare sã cedeze ofensiva unor forþeprovinciale dezinhibate, emergente, se înþe-lege, în fantastul Sibiu cerchist. Sigur cã, laînceputul deceniului cinci, oraºul real, maiprecis oraºul social, nu trãia într-o menta-litate medievalistã. Era pur ºi simplu dife-

rit, datoritã în mare mãsurã preponderenþeielementului germanic, purtãtor al unei civi-lizaþii de tip occidental. Zidul de incintã nuse transformase într-un simplu vestigiu. Elreprezenta încã semnul rezistenþei orgo-lioase a urbanului. Dar urbanismul se con-solidase nu doar prin spaþiul arhitectural,ci ºi prin mentalitatea unei burghezii pros-pere, cosmopolite ºi tolerante, cãreia pre-zenþa Universitãþii îi aducea o infuzie detinereþe ºi spiritualitate. Astfel cã, în plinrãzboi, trebuie sã ne imaginãm epoca si-bianã ca pe un concentrat ºi vital momentde renaºtere româneascã, cu tensiuni fe-cunde între mai multe „Familii“ de spirite.Poate nu exagerãm afirmînd cã sentimen-tul securitãþii, aderenþa afectivã la acestmediu de pozitivitãþi liberale au orientatcreaþia cerchiºtilor în sensul construc-tiv, optimist al modernitãþii, în contrast cuipostaza avangardistã a acestuia.

�

• Cimitirul evreiesc din Praga. Mormîntul lui Kafka. Foto: M. P.

N ORMAN MANEA ºi doamna îºi anunþarãvizita. Greºirã intrarea blocului, luarã

un alt lift, care se blocã între douã etaje.Descarcerarea a fost foarte complicatã, adurat o orã, a trebuit sã chemãm pompie-rii. Când, în sfârºit, au ajuns în apartamen-tul nostru, le-am spus, stupid: „Dacã aþi filuat liftul bun, buclucul ãsta putea fi evi-tat!“ – „E adevãrat, a rãspuns Norman, darpentru asta am fost o datã pedepsiþi ne-ajungând unde trebuia. Rãmasul în lift afost cu o pedeapsã prea mult.“

*

B UNÃ ZIUA, domnule doctor. Nu vã maiaduceþi aminte de mine. Ne-am cunos-

cut acum treizeci de ani. Am venit cu unnepot al meu la dvs. Rãmãsese impotent înurma cãsãtoriei. Mã iertaþi, doamna aceas-ta cu panã la pãlãrie e soþia mea, a fost so-rã-ºefã. Da, domnule doctor, rãmãsese im-potent dupã cãsãtorie. Dar dumneavoastrãl-aþi pus pe picioare. L-aþi salvat, acum aremulþi nepoþi. L-aþi demolat complet ºi apoil-aþi refãcut complet. Ca mulþumire, v-amdãruit un peºte. Era o ºtiucã imensã, unpeºte sincer. L-am pus în cada de baie ºisoþia dumneavoastrã a strigat: Ioane, vinosã vezi, e un adevãrat monstru! Ce frumoseraþi pe vremea aceea, domnule doctor. Ier-taþi-mã cã v-am oprit, voiam sã vã spun totrespectul meu.

*

P ENTRU A verifica dacã papa e cu adevã-rat mort, cardinalul Camerlingo îl lo-

veºte în frunte cu un ciocãnel de argint.

*

B ÃTRÂNELUL – ÞÃRAN de prin pãrþile ar-deleneºti – prezentat comisiei medico-

legale pentru uciderea fiului sãu, un psi-hopat alcoolic care-l teroriza ºi-l bãtea,rãspunse, senin, întrebãrii fireºti a docto-rului legist: De ce i-ai despicat, moºule, ca-pul cu securea? – Tare m-a supãrat pruncul!

*

P E CÂND fãceam serviciul militar, la Ineu,am hotãrât într-o dupã-amiazã, înainte

de reluarea instrucþiei, sã ne plimbãm îm-prejurul cazãrmii. Fãrã sã ne dãm seama,am ajuns în spatele poligonului de tir. De-odatã, au început tragerile. Gloanþele seizbeau de malul de pãmânt. Rãtãcite, luaudirecþii imprevizibile, cãdeau în jurul nostruºuierând. Am fi putut sã fugim sau sã nearuncãm la pãmânt. Nichita a ales sã mear-gã înainte, cu capul drept, cu un mers delocgrãbit, aproape mecanic. Noi, ceilalþi, l-amurmat, ca ºi cum, dacã ne-am fi speriat degloanþele rãtãcite, ne vom fi pierdut pentrutotdeauna onoarea.

*

T OTUL FALS: defunctul fusese depus în-tr-un fals sicriu de lux, autodricul avea

un permis de circulaþie perimat, iar preoþiicare au slujit la înmormântare erau cateri-siþi. Moartea nu-i fusese naturalã, se sinu-cisese pentru a se sustrage justiþiei care-lacuza cã lipise timbre mãsluite pe pachetede þigãri de contrabandã.

*

A ªTEPTÂND ÎNTR-UN aeroport, l-am zãritpe actorul Fernando Rey, cel ce jucase

în filmele lui Buñuel. Mi s-a pãrut mai bã-trân decât apãruse în Acel obscur obiect al do-rinþei. Era îmbrãcat elegant, cu o hainã detweed. Ochiul îi lucea, avea nara fremãtã-toare. La scurt timp dupã aceea am aflat cãa murit.

*

A NTREPRENORUL DE pompe funebre eratânãr. Mi-a povestit, în timpul cãlãto-

riei noastre comune, cât de grea era mese-ria lui. Era chemat la morþi tineri, uneori lacopii. Sau pe autostradã, sã ridice trupulneînsufleþit al unui accidentat, sub priviri-le unor apropiaþi, cãrora nu le venea sãcreadã ce se întâmplase. Chiar în cazurile încare moartea fusese previzibilã, aºteptatã,cei rãmaºi, viii, erau derutaþi, perplecºi. Nurareori improviza o rugãciune la cãpãtâiulrãposatului. În ultima vreme era foarteobosit, nervos. Dormea din ce în ce maiprost. – E firesc, i-am spus, cu o aseme-nea meserie. Atâta suferinþã! Memento mori.– Nici vorbã de asta, mi-a rãspuns. E alt-ceva. – Ce poate fi? – La noi în oraº mai eo întreprindere de servicii funerare. Ei auoptzeci la sutã din cifra de afaceri, noi do-uãzeci. Vreau sã inversez proporþia!

*

A UZIND CÃ mã voi duce la Leysin, X mi-aspus: Sã nu cumva sã nu te duci în

vechiul cimitir, acolo unde prinþi ºi prinþe-se rusoaice au fost îngropate dupã ce aumurit de ftizie în sanatoriile din localitate!E plin de statui de marmurã, unele în celemai extraordinare ºi romantice postúri, cuepitafuri din cele mai miºcãtoare! Am pro-mis, fireºte cã mã voi duce, ºi, ajungând laL., m-am interesat unde era acest cimitir.Nimeni nu ºtia, nici la poliþie, nici aiurea.În cele din urmã, am gãsit un þãran bãtrâncare mi-a spus cã da, a existat, dar a fostgolit cu mulþi ani în urmã, acolo s-au con-struit case. I-am povestit lui X, ea s-a apã-rat spunând cã a citit despre acel loc într-ocarte, descrierea era atât de bunã, încât i s-apãrut cã l-a ºi vãzut, cimitirul prinþilor ruºi!

*

„A DORMISEM FOARTE târziu, aproapede douã. Mi s-a pãrut cã nu-mi pier-

dusem cu totul cunoºtinþa când am auziturletul câinelui. Nu-l mai auzisem de mult,credeam chiar cã stãpânul lui fãcuse cevapentru a-l împiedica sã urle. Era pe douãvoci, una gravã ºi rãguºitã, cealaltã înaltã,cu inflexiuni muzicale. Întrerupt de schelã-lãituri, se relua neîntrerupt, cu mici variaþii.Mã treceau fiori reci, mi se pãrea cã nu urlãacel câine, deosebeam cu greu realitatea destarea mea sufleteascã, era în acel urlet,complicat ca o partiturã de orchestrã, cevadin disperarea fundamentalã a vieþii, a ori-

8 • APOSTROF

Foarte scurte

• Una dintre „casele“ lui Kafka, de pe Uliþa Aurarilor, din Castel. Praga. Foto: M. P.

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 9

cãrei vieþi. Când s-a oprit, brusc, cu o ulti-mã schelãlãialã, m-am întrebat cum sepoate ca un singur laringe de câine sã pro-ducã o asemenea varietate de sunete, înacelaºi timp.“

*

I -AM OBSERVAT pe cei doi adolescenþistând faþã-n faþã în trenul de mare vitezã

ce înainta spre Paris. Vorbeau ºoptit, se pri-veau în ochi cu intensitate. Fata avea obra-zul palid, pupila ca noaptea în mijloculochilor albi, puþin bulbucaþi. Purta inele,lanþuri de gât, cercei. Bãiatul era unul mic,ºaten, în blugi. Cu un creion, au început,când unul, când altul, sã puncteze freneticpe o foaie albã aºezatã pe tãblia ce-i despãr-þea. Jocul a durat câteva minute. Dupãaceea, pãreau cã fac calcule, pentru a numã-ra punctele. Apoi s-au ridicat. Au strãbãtutvagonul în toatã lungimea, au ajuns îndreptul toaletei în care au intrat amândoi.Au stat acolo o jumãtate de orã, în cele dinurmã au ieºit foarte calmi, frumoºi. Nimeninu a comentat. Jocul cu punctele pe hâr-tie era un procedeu geomantic, un mod dedivinaþie strãvechi pentru a afla dacã da saunu trebuiau sã-i înfrunte pe cei ce cãlãto-reau, fãcând dragoste.

*

„S UNT UN tren care se îndreaptã, fãrãabatere, spre nord, cu mare vitezã.

Peisajul e din ce în ce mai întunecat, zileletot mai scurte, ninsorile din ce în ce maidese ºi mai bogate. În cele din urmã, loco-motiva va intra într-un zid de zãpadã, se vaopri cu un zgomot surd. Luminile vorslãbi, se vor stinge, la urmã.“ L-am privit,îl cunoºteam de mult, îl vãzusem des, nu-mi dãdusem seama de înaintarea lui învârstã. Am observat pielea lui ridatã. Ochiilui, atât de vii altãdatã, începeau sã se stin-gã. Da, a îmbãtrânit, mi-am spus. „Trenulse îndreaptã ireversibil spre nord, reluã.Nimic nu-i poate schimba direcþia, nimicnu-l poate opri, nici mãcar încetini. Defapt, viaþa-ntreagã e o cursã spre miazã-noapte“, spuse, ca ºi cum ar fi fost o con-solare sã exprime acest lucru.

*

„O MUL LINIªTIT ºi curat de lângã fân-tânã“, rosti ea. Bãrbatul ºi femeia

erau aºezaþi la masã, în barul acela. Cu cinciminute mai devreme nu se cunoºteau. Erauacolo întâmplãtor, fiindcã afarã ploua pu-ternic ºi intrase o mulþime de lume sã seadãposteascã. Luni de zile mai târziu (întretimp iubirea lor prinsese cheag), el a între-bat-o ce a vrut sã spunã atunci, cu aceastãfrazã enigmaticã. Nu ºtiu, rãspunse femeia,deodatã te-am vãzut aºa, ca un ins calm ºicurat, mirosind a om, nu aveai niciun par-fum, doar miroseai a om, în picioare, lângão fântânã.

*

A M AJUNS la acea mânãstire din Greciaîntr-o dupã-amiazã târzie, înainte de

vecernie. Era o mânãstire pierdutã printresmochini sãlbatici. Se percepea o miºcareîn spatele unor uºi, zgomotele unei lumicare se ascundea. Ne întâmpinã pãrintele-ghid, care ne conduse în bisericã dându-ne

puþine, sãrace explicaþii într-o italianã stri-catã. Ne aºezã sub Pantocrator, ne puse în-trebarea pe care o pusese de sute de ori,aºteptând efectul: „De ce religie sunteþi?“I. rãspunse: „Protestantã“. El, îndreptândretoric degetul în sus, spuse: „Un singurDumnezeu e pentru toatã lumea“. I. rãs-punsese aºa din delicateþe, dar inconºti-ent, ca sã nu-i strice efectul; eram ca el,ortodocºi. I. a vrut sã se corecteze, dar elnu mai asculta; nu ne-ar mai fi crezut, dealtfel.

*

„N U POT sã cred, îmi spuse, cã în via-þa veºnicã «drepþii» vor sta alãturi

de Tatãl, în timp ce pãcãtoºii vor suferi chi-nuri groaznice în Iad. Drepþi n-ar mai fi,drepþii, dacã ar ºti ce se petrece la etajul dejos al lumii în sfârºit pacificate, ci niºtemonstruoºi egoiºti trãind fericirea eternã cupreþul unor chinuri prescrise, preºtiute, deZiditorul Lumii. Aºa cã apocatastaza, ier-tarea finalã care va veni la urmã, ipotezaereticã, mi se pare cea mai onorabilã pen-tru El. Este interesant, adãugã el, cã ideeaasta mi-a venit într-o paºnicã dupã-amiazã,culcat fiind alãturi de iubita mea.“

*

„C ÂND AJUNG într-un oraº necunos-cut“, observã Giorgio Bassani, la

Capºa, unde mã abordase spontan, surprin-zându-mã (însoþitorul lui, domnul Potra,mã trãdase: „Uite, tipul ãsta a scris un eseudespre Bâtlanul tãu“), „când ajung într-unoraº necunoscut, cer sã fiu dus la cimitir.Acolo înþelegi cel mai bine spiritul locului.Dacã ai mers la cimitir, prin raccourcicunoºti spiritul oraºului. ªtiþi, spuse el, euaparþin ºcolii decadentiste. ªtiþi, repetã, de-cadentist, ca ºi Thomas Mann.“ Era foar-te politicos, calm. Un mare burghez.

*

D ENN EINER nur freie die Braut, / Der freier als Ich, der Gott! spune Wotan în-

chizând-o în cercul de foc pe Brünnhilde.Existã, prin urmare, mi-am spus, ceva prin

care suntem superiori Zeilor: libertatea.Zeii sunt închiºi în destinul lor zeiesc. În-chiºi în plenitudine. Omul poate sã aleagã.Cristos: zeul devine om ºi se deschide. Iardacã omul, Cezarul, devine zeu – se mã-reºte; dar se ºi închide! Am simþit, odatã cuaceastã descoperire, cã mã pãrãseºte sim-þãmântul greu care mã apãsa.

*

A. ÎMI POVESTEA cum avusese odatã uncoup de foudre: însoþise la garã pe un

cunoscut, un ins care-i transmisese un mesaj cam neliniºtitor (M. era implicat înexilul politic, iar tipul, probabil trimis depoliþia secretã a þãrii lui, îi sugera sã se li-niºteascã, pentru cã i s-ar fi putut întâmplaceva. Apoi îi spusese clar: ar putea fi omo-rât). Mai era o jumãtate de orã pânã la sosi-rea trenului, se aºezarã pe o bancã a pero-nului, A. se plictisea. Privirea-i lunecã spredreapta, vãzu o femeie, trebuie sã fi avuttreizeci de ani, cel mult. Era ºi ea aºezatã,lângã un tip cu barbã. O privi atent, eramicã, cu o talie drãguþã, surâdea vorbindcu însoþitorul ei. A. încercã sã-i vadã ochii,umbriþi de obraji. Îl nãpãdi un fel de feri-cire: nu voia s-o cunoascã, nu voia nimicde la ea, decât s-o priveascã, simþea o imen-sã bucurie de a-i vedea ochii, care i sepãreau duioºi ºi deºtepþi. Lumina ochilori se rãspândea în trup, ca un focar de cãl-durã. A. nu-ºi putea dezlipi ochii de ea, întimp ce individul de lângã el îºi continuainsipida sporovãialã: „Eu þin la tine, insista,liniºteºte-te, s-ar putea sã þi se întâmple ce-va rãu...“ Însoþitorul femeii se ridicã brusc,fãcu câþiva paºi cãtre ei, ameninþãtor, fu-rios. Sigur, femeia îi spusese: „Uite, omulacela mã fixeazã“, iar bãrbosul voia sã-l facãpe A. sã înceteze grosolãnia. A. încetã sãmai priveascã, dar în inima lui se strecurãun regret adânc, care îi amintea de copilã-rie, când mama lui nu venea sã-l sãrute,seara, în pat. Trenul sosi chiar atunci, A. îºisui vizitatorul în vagon. Perechea dispãruse.

�

• Piaþa Centralã din Praga. În cerc, librãria tatãlui lui Kafka. Foto: Lukács József

10 • APOSTROF

1. Ce este Kafka pentru dvs.? Este elpentru dvs. o prezenþã interioarã,un partener de dialog, o referinþãpur livrescã, poate un frate (chiarun geamãn)? Despre ce vã vorbeºteKafka în prozele sale?

2. Pentru dvs., „kafkian“ se referã laoameni sau la instituþii, la realitãþisau la proiecþii? Cît de des folosiþiacest epitet ºi pentru ce fel desituaþii?

3. Este Kafka un înalt funcþionarnevrotic din domeniul finanþelorcare încearcã sã evadeze din lumeabirocraþilor prin scris sau un scrii-tor perfecþionist pînã la manie careîncearcã sã se ascundã îndãrãtulunei poziþii funcþionãreºti accepta-bile în ochii establishmentului,sperînd cã astfel îºi va pãstra nea-tins spaþiul de libertate intimã ºioniricã?

4. În ce dimensiune a opereisale este Kafka cel maiapropiat de dvs.?

5. Dacã v-aþi hotãrî sã pã-trundeþi în „Castelul“ luiKafka, cum aþi proceda, cecale de acces aþi alege? Credeþi cãaþi reuºi sã forþaþi accesul?

6. Ce-aþi scrie dacã cineva v-ar închi-de pentru o noapte în cãsuþa albas-trã de pe Uliþa Aurarilor, zisã ºi„Uliþa Alchimiºtilor“, în care Kafkaobiºnuia la un moment dat sã serefugieze nopþile ca sã scrie?

7. A fãcut oare bine Max Brod cã nui-a ars manuscrisele? A fost acestaun legatar testamentar ºi un prie-ten moral, nepunîndu-i lui Kafkamanuscrisele pe foc, sau a fost unprieten ºi moral, ºi clarvãzãtor?Oare despre ce vorbesc ei, Kafka ºiMax Brod, acum, Acolo?

8. V-aþi simþit vreodatã ca ºi cum aþifi în pielea lui Kafka?

Anchetã realizatã de MARTA PETREU ºi OVIDIU PECICAN

Ancheta

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 11

Kafka, eternul nostrucontemporan

1. Destul de greu de rãspuns, de fapt, chiarfoarte greu! Cã este mai mult decît o refe-rinþã livrescã mi se pare foarte limpede! Cãeste o prezenþã interioarã, adesea discretã,uneori însã acutã, vehementã, ca ºi un felde partener de dialog interior, este la fel delimpede. Mã tenteazã ºi relaþia de confra-ternitate, chiar de gemelitate pe care o su-geraþi, dar sînt totuºi un om cu un oare-care simþ al proporþiilor, ba chiar ºi cu celal ridicolului. De cînd dl Gabriel Liiceanua evocat „confraternitatea“ sa cu MihailSebastian, încerc sã mã abþin de la aseme-nea autoevaluãri enorme. Mai ales cã, întretimp, am mai descoperit ºi doi poeþi, fraþide bunã seamã, unul cu Borges, celãlalt cuînsuºi Homer! Mã abþin deci, însã recu-nosc cã nu foarte uºor! Nu ºtiu despre cevorbeºte Kafka, în general, despre ce vor-beºte celorlalþi, în prozele sale, dar eu nu-l pot privi doar ca pe un simplu scriitorºi, atunci, mie îmi vorbeºte, mai ales, des-pre absurditatea unei lumi cãzute, o lumecreatã de Demiurgul adevãrat ºi ajunsã, nuºtiu dacã prin vicleºug sau prin cedare voluntarã, încã nu ºtiu asta, pe mîinile Prin-þului acestei Lumi. Kafka este deci „con-temporanul“ nostru dintotdeauna, de di-nainte de a se naºte ºi multã vreme de la moartea sa fizicã încolo.

2. Dincolo de faptul cã ºi eu, ca ºi noi toþi,folosesc adjectivul acesta foarte des, în celemai diverse, poate ºi nepotrivite, situaþii, debunã seamã cã el se referã exact la ceea ceîncercam sã spun în primul meu rãspuns.Lumea însãºi, în întregul sãu, este „kaf-kianã“, în sensul cã Franz Kafka a stabilitacestei lumi una din cele mai exacte ºi maicomplete topografii. Restul, instituþii, situa-þii, realitãþi sau proiecþii etc., tot restul deci,decurge cum nu se poate mai firesc de acolo,printr-un fel de proces de subsidiaritate, cãdoar obiceiul Rãului este sã se propage ºi sã-ºi împrumute cele mai diferite, mai ne-aºteptate, adesea seducãtoare, chipuri!

3. Ca sã vã rãspund, dragi prieteni, cumvahasidic, ne costã oare ceva sã socotim cãamîndouã ipotezele sînt nu doar corecte, cide-a dreptul complementare, deci corecteîmpreunã?

4. Oricît ar putea sã parã de ciudat, dupãce m-am referit la aburditatea lumii dezvã-luite, topografiate de Kafka, cel mai apro-piat îl simt pe dl Stãncuþã în dimensiunea saprofeticã ºi chiar ºi mai ales în subdimen-siunea optimistã a acesteia! Ca ºi Kafka, fãrãîndoialã cã pe urmele sale ºi cu ajutorul sãu,ºi eu ºtiu cã domnia Prinþului acestei Lumieste circumscrisã în timp ºi cã, prin efortu-rile noastre individuale ºi comune, ea se vasfîrºi pînã la urmã, va dispãrea în neantuldinaintea Creaþiei. Deci, asta þine de noi, deinteligenþa, ingeniozitatea, bunãtatea, decapacitatea noastrã de a iubi. Restul e lite-raturã. Sau religie pentru cei mulþi, „opiupentru popor“! Cîteodatã, de bunã calita-te, ambele, trebuie sã o recunosc!

5. Probabil cã în „Castel“ se poate intra pe calea uºoarã, doar prin viclenie, sau, pe

calea cea grea, doar prin iubire, menitã în cele din urmã sã topeascã, sã dizolve„Castelul“ însuºi. Cum calea uºoarã este ceaa Prinþului, pe care nu aº recomanda-onimãnui, pentru cã mã feresc cît pot sãîndemn la pãcat, este limpede cã nu aº forþaintrarea în „Castel“, nici nu l-aº ocoli, ci m-aº strãdui, pe cît stã în puterile mele, sã-mi aduc obolul la dizolvarea acestuia, sãparticip la „deconstrucþie“, cum s-ar spune,recurgînd la dragoste, prin urmare.

6. Cred cã m-aº strãdui sã rescriu, poatemai bine, Ziua în care a început sã moarãtata, scrisoarea mea cãtre tatãl meu, dinpãcate, postumã din punctul sãu de vede-re!, atît de diferitã de cea a maestrului, darmãrturisind asupra aceluiaºi lucru, iubireafilialã, ºi încercînd sã rezolve acelaºi lucru,o neînþelegere, pe care, în ce mã priveºte,o regret enorm, deºi nu o mai pot repara!Sau aº rescrie Despre dragoste, dacã tot amevocat aºa de mult iubirea pe parcursul acestui text?

7. Dacã Max Brod îi asculta îndemnul,Kafka aproape cã n-ar fi existat pentru noi,oricum nu ar fi fost acest Kafka pe care noiîl citim ºi credem cã-l cunoaºtem. Se spa-rie gîndul la aºa ipotezã, dar chiar se spa-rie! Aºa cã Max Brod meritã nu doar bi-necuvîntarea noastrã, ci ºi pe cea a bunuluiDumnezeu. Mi i-am imaginat pe Borges,Dante ºi Vergiliu convorbind în Paradis, înLiteratura, ce poveste!, aºa cã mi-i pot ima-gina ºi pe Kafka ºi Max Brod convorbind.Despre ce? Parcã n-aº trage cu urechea, darmi-aº putea imagina cã subiectele nu pot fifoarte diferite de cele abordate în lumea deaici, ºi în discuþiile dintre ei, ºi în operelecelor doi. Poate cã, pe deasupra, Franz îireproºeazã amical lui Max: „Ce naiba ai în-tîrziat atît de acolo, îþi dai seama ce sin-gur m-am simþit adesea aici?“

8. Parcã aþi fi autori de chestionare de psi-hologie ori funcþionarii de la AmbasadaSUA de dinainte de 1989! Mã întrebaþi ceeace m-aþi mai întrebat deja ºi în prima între-bare, doar cã aþi schimbat formularea! E unfel de întrebare de control! Cam „kafkian“procedeul. Dar, psiholog de meserie fiindºi eu, iatã cã m-am prins! Deci, nu, nu m-am simþit în pielea lui Kafka, nu m-amsimþit ca ºi cum aº fi fost în pielea lui. ªichiar dacã m-aº fi simþit vreodatã aºa, chiardacã m-aº simþi chiar acum aºa, am totuºidecenþa sã neg acest lucru în public, sã îlneg cu vehemenþã!

�

Kafka poate fi în noi

1. Kafka poate fi în noi/în eu, în oricaredintre variantele enunþate. Este firesc sã trã-im momente extreme, de exacerbare psi-hicã/a conºtiinþei – prin opera sa, cu mareimpact, el devine un partener de dialog, neputem detaºa afectiv ºi putem trata scrie-rile sale riguros estetic, iar în privinþa per-cepþiei fraterne, noi înºine ne aflãm une-ori în situaþii duale. Kafka nu inventeazãprea mult, el transferã în alegorii propriilestãri, care nu sunt numai ale lui. Scriitoriisunt cazuri comune ºi excepþionale, înacelaºi timp, personalitãþi accentuate, dato-ritã sensibilitãþii, unei acuitãþi analitice,introspective. Influenþele, determinãrile potfi mutuale, ne oglindim în Kafka ºi Kafkase oglindeºte în noi. În prozele sale, Kafkavorbeºte despre sine ºi despre noi (noi vorbim adesea despre el). Este interesatînsã, cu precãdere, de o anumitã laturãumanã, cea damnatã. Motivaþiile scrisuluilui Kafka au fost disecate în toate felurile.Luciditatea prea mare a autorului, viziuni-le absurde, negativismul þin de natura saspecialã. Se pare cã ºi-a ales, ca destin asu-mat, nefericirea.

Ca prezenþã interioarã, trebuie scãpat deel, exorcizat. Îmi convine un Kafka însituaþia de martor, de termen de compa-raþie. E bine sã ºtim cã el existã. Având învedere natura meditativã, lucidã, l-aº puteasocoti frate. Ne deosebeºte reprezentarea sasumbrã, constant tragicã a existenþei, pecare eu nu o am. Trebuie sã ai un eu cu ogravitaþie abisalã enormã, sã nu mai poþiieºi din eclipsa totalã de alteritate, sã fii unexclusivist neabãtut, ca sã nu întrezãreºtinicio razã. Kafka este prizonierul proprieitragedii. Scrierile lui sunt monologuri per-fect ermetizate, totale. Egocentrismul sãul-a determinat sã-i cearã lui Max Brod sã-idistrugã manuscrisele. Acest act ar fi desã-vârºit tendinþa sa de închidere, de introver-tire, dorinþa de autoanihilare, de dispariþie.Paradoxal însã, omul care dorea sã nu laseurme îºi scrie un jurnal, este foarte atentla ce i se întâmplã în zonele cele mai ascun-se. Imploziv, Kafka este, se pare, unul din-tre scriitorii cei mai lipsiþi de narcisism.

Vorbeºte în textele sale, evident, despresine. Recunoaºtem în acestea pãrþi psihicepe care ºi noi vrem sã le ascundem, sã lereprimãm. Nu e vorba de un aspect ruºi-

Paul Aretzu

• Cafeneaua praghezã Franz Kafka. Foto: Lukács József

�

nos, ci de o parte îngrozitoare, monstru-oasã, infernalã, reprezentând o exasperareplinã de luciditate. Impasibil, fiindcã seobiectiveazã total, Kafka naºte demoni deconºtiinþã.

2. Domeniul lui Kafka nu este realitatea,ci suprarealitatea, simbolicul. Amestecul deproiecþii ºi introiecþii marcheazã imposibili-tatea de a da coerenþã sensurilor, sfârºind îndezorientare, în absurd. Probabil, soluþia luiar fi fost sinuciderea (chiar formalã), careeste reprezentatã prin intenþia de a distrugemanuscrisele. Gestul a mai fost fãcut de Gogol, dar de pe poziþii absolut contrare,din convingerea cã scrisul idolatrizeazã,cazul lui marcând o renaºtere, metanoia.Kafkianismul înseamnã lipsa logicii, frus-trarea de normalitate, suspendarea finalitãþii,rãsturnarea valorilor, alienarea ºi disperarea.De regulã, existã situaþii kafkiene, deºikafkianismul este urmarea unei stãri de spi-rit. Stãrile de anarhie, de anomie, crizele demoralitate pot atrage epitetul de kafkian.Multe instituþii din România de azi îl meritãcu prisosinþã. Lumea noastrã politicã, gro-tescã ºi penibilã, amestecã de insolit kafkia-nismul cu balcanismul caragialian.

3. Kafka nu suferã de o nevrozã profesio-nalã ºi nu cred cã scrisul este defulatoriupentru el. Preocupãrile funcþionãreºti, careîn cazul sãu sunt ridicole, se înscriu într-oserie de relaþii psihice inextricabile, care pri-vesc raporturile cu tatãl sãu, complexele salede naturi diferite. S-ar putea sã fie o imagi-ne publicã, pe care o joacã, pentru cã, deºiscrisul sãu dã o impresie unitarã, consec-ventã, Kafka interpreteazã mai multe roluri,e drept, minore, rupturi care funcþioneazãºi în relaþiile cu diferiþi oameni: pãrinþi,iubitã, cercul de prieteni, oficiali. Alege aproape invariabil partea tragicã.

4. Lui Kafka îi lipseºte iubirea. Cartea încare el este cel mai prezent este Jurnalul. Ocarte de reacþii, de fragmente.

Dimensiunea în care Kafka se întâlneºtecel mai mult cu cititorii sãi este cea abisalã,incontrolabilã, a unei schizotimii obsesive,a cãutãrii identitãþii, a scormonirii indiscre-te în fondul atavic, în bestiarul metamorfic,relevarea pãrþii demonice, în raport cu sine,dar mai ales cu ceilalþi. Amorfismul ar puteacaracteriza chiar aparenta lipsã de cristali-zare prezentã în opera sa. Ar mai fi morbi-ditatea lucidã, visul ºi teatralitatea – formede compensare ale debilitãþii/îndoielii, com-plexul diferenþei, al stigmatizatului, al pro-scrisului, conºtiinþa insomniacã, obsesia scri-sului, a eºecului, a existenþei falsificate,tentaþia permanentã de-a se ascunde (chiarºi de sine), dar ºi autoexorcizarea, complexulfiului neînþeles, al ratatului, al neîmplini-tului, al celui judecat (de ceilalþi), al omu-lui-gânganie, al înstrãinatului în propriafamilie/în Castel, al expatriatului. În Jurnalvorbeºte despre depãºirea suferinþelor josniceale scrisului, în scrisori, despre nesiguranþaformulãrilor: „De altfel, nesiguranþa pro-vine, dupã cum vã veþi da seama, dintr-unsingur centru: aproape fiecare cuvânt scrisaici – ºi nu numai pentru dumneavoastrã –aº vrea sã-l retrag sau, ºi mai bine, sã-l anu-lez cu totul“ (Cãtre Grete Bloch, 18 noiem-brie 1913). Cam aceasta este dimensiuneaoperei lui Kafka de care mã simt cel mai apropiat: aspiraþia spre tãcere sau spre o

nouã vorbire, care pentru mine însã ar aveaaltã motivaþie.

5. Castelul lui Kafka este de fapt un labirint.Nimeni nu intrã de bunãvoie în el. Eºti atrasprin viclenie, eºti manipulat de un cãlãu deserviciu, te afli la voia portarului. Casteluleste ceva organic ºi anorganic, face parte dinfirea fiecãruia, cochilia oricãrei frici. Casteluleste ceea ce suntem, dar n-am vrea sã fim.Este inversul chiliei. Diavolul stã în castel ºiscrie executãri silite. Are peste tot locote-nenþi servili. Castelul este pustiu ºi lugubru,pentru cã este osificat, ierarhizat, pentrucã inspirã teroare. Este populat cu fantasme.Îi prefer pentru sejur conacul boieresc, cuacareturi. Oamenii nu vor sã locuiascã înabsurd. Castelele sunt singuratice, pustiescîn jur. În contrast, în sate nu existã absurd.Sunt oameni care au în suflet castelul lor, ceicare se sinucid în fiecare din cele 365 de ca-mere ale lui. Castelul este ocult, rece, rigu-ros, loc rãu, aflat sub nor plumburiu. Dupãcei care intrã se închid porþile. La castel nuexistã timp, nu cresc flori. Domniþele clo-rotice sunt singurele vitralii. Castelul estealcãtuit din unghere, în care se complotea-zã. Cavalerii preferã sã fie rãtãcitori, sã pleceîn rãzboaie de o sutã de ani. Cele mai odi-oase castele de azi sunt bãncile, bordelurile,puºcãriile, statul. Dacã renunþi la umanita-te, te transformi în creneluri, în turnuri, înpalisade. Le Chateau c’est moi, ar zice, cu siguranþã, Kafka. Castelul este instituþia,care acapareazã individul, este lucarnã a infernului.

6. Metamorfosis.

7. Dacã cei doi, Kafka ºi Max Brod, ar stade vorbã Acolo, unde distanþele sunt marisau nu existã deloc, ar folosi e-mailul oricurierul, pentru cã nu cred cã se aflã în ace-laºi loc. Cred cã tema lor de discuþie cea maiimportantã ar fi despre suflet. Ar mai încã-pea despre iubire ºi despre prietenie, despreascultare, despre planuri de evadare, desprelecþia de anatomie, despre obsesia scrisului.S-ar putea ca cei doi sã fie certaþi pentru tot-deauna ºi sã nu-ºi vorbeascã deloc. S-ar pu-tea sã fie împãcaþi, pentru cã sufletele suntiertãtoare.

Fãrã îndoialã, Max Brod a fãcut bine cã nu a ars manuscrisele lui Kafka, aºa cumi se ceruse. Nu ºtiu ce a precumpãnit înaceastã hotãrâre, fidelitatea prieteniei, scru-pule morale, previzionarea valorii textelor.Cert este cã niciun om normal nu ar dis-truge o creaþie: în fond, el s-a supus, pro-babil, destinului.

8. Intrãm în pielea otrãvitã a lui Kafka ade-sea, cea impregnatã cu veninul incendiar allui Nessus. A fi Kafka este o simplã opþiu-ne. Îl admirãm pe autor, dintr-un maso-chism lectural, pentru cantitatea de tragicconcentratã în scrierile sale, pentru fascinaþianeagrã de-a ne recunoaºte în ele. În fond,scrierile lui Kafka sunt confesiunile/spo-vedaniile lui/ale noastre, omologabile reli-gios, relele de care a scãpat. Reuºind sã ex-purgã atâtea angoase, încãrcãturi demonice,el este mai curat decât albul zãpezii. Sepoate ca scriitorii sã se mântuiascã prin ceeace scriu. Kafka a fost un chinuit, un neferi-cit, iar a intra în pielea lui, în universul creatde el este riscant, dar ºi folositor.

�

12 • APOSTROF

� Kafka sapiens

1. În retro(per)spectiva tinereþii mele, FranzKafka se (mai) asociazã cu impulsul ºi efor-tul conºtientizat(e) de a mã distanþa cât mairepede de textele ºi, mai ales, „exemplele“din bicisnicele manuale ºi crestomaþii pecare le-am utilizat în sistemul de învãþãmântsovietic ºi de a cuteza sã înþeleg ºi ALTCEVA;chiar CU TOTUL ALTCEVA, uneori. La unmoment dat (ce þinu cât o perioadã, mo-mentul), Kafka fusese profesorul, îndrumã-torul meu în studiul autodidact al unei alt-fel de literaturi, precum cea inseratã, înbunã parte, în selecta, celebra revistã Secolul20, pe când eu, þãrãnaºul de ieri, venisemstudent la Chiºinãu ºi o citeam, asiduu, laBiblioteca Naþionalã (... ,,Nadejda Krups-kaia“...). Nu ºtiu dacã îmi poate fi un fra-te; un confrate – da, dacã nu iese cã suntoarecum lipsit de modestie (vorba aia: a setrage de brãcinar cu... – întru mare fami-liaritate).

Iar celelalte elemente din interogaþiaApostrofului – ºi prezenþã interioarã, ºi par-tener de dialog, ºi referinþã livrescã – suntfireºti pentru unul care simte necesitatea dea reciti ºi... reînþelege Kafka.

2. Din nedorinþa de a participa la tot maigrava banalizare a respectivului epitet, numai încerc ºi eu sã fiu... original, invocân-du-l. Epitetul nu atât se referã, cât ar fi chiarel însuºi – o stare de referinþã existenþial-generalizatã, încât, dacã vrei, poþi spune:Kafka sapiens sau Homo kafkiens. Este bunla toate tristeþile, prezenþele ºi absenþeleunei vieþi de om, ca realitate ºi proiecþii înirealitate, suprarealitate ºi chiar – supra-irealitate.

3. De ce nu am putea spune cã Franz Kafkaeste cel care a anticipat perfect imperfecþiu-nea ce înseamnã anume nevrotismul tim-purilor noastre, pânã în pânza albã a zileide azi ºi, posibil, pânza neagrã a zilei demâine? ªtiind cã, din pãcate, nicidecum nuîºi va putea pãstra „imaculatã“ libertateaintimã ºi oniricã. Agresiunile mutuale oa-meni-om, om-oameni (societate) sunt deneevitat în aceastã lume care se preteazãatât de lesne la absurdizare (ca percepþie ºi...decepþie).

4. Uneori, în umbroasa ei poeticã. În acelsfumato amar, trist pânã la tragic. Iar înproza pe care o scriu, în cutezanþa de a filiasubiectele în – ºi din vastele planuri ale pro-priei mele experienþe existenþiale: în câtevapagini de text, întâmplãrile, acþiunea potavea loc în arii fabuloase: Chiºinãu, Mos-cova, vama Ungheni, Bucureºti, via Iaºi,Königsberg (astãzi – Kaliningrad), Ermitaj,un tramvai din Petersburg sau „Sãgeata al-bastrã“ româneascã, munþii Bucegi... Suntspaþiile pe care le cunosc, cât de cât, în une-le din care am vieþuit sau vieþuiesc ºi pe carele pot duce în ireal, spre a le coborî în ab-surd, ca prezenþã umanã in actus, ca ideaþiece nu recunoaºte constrângerile unei înþe-legeri de þafandache sau mic-burghez bãþos.Aici, deopotrivã cu Kafka, mã ajutã ºi prin-cipiile din manifestul avangardiºtilor ruºi„O palmã datã gustului public“ (1913) –foarte actuale ºi astãzi.

5. În genere, accesul spre Kafka (virgulã) caoperã ºi spre operã ca (bis-virgulã) Kafkatrebuie mereu forþat, pentru a înþelege ºi alt-ceva din câte s-a înþeles, în mare parte – lanivel (sau: subnivel) de presupunere, cepoate fi numitã ºi subiectivism inerent fiecã-rui om-cititor luat în parte. Totdeauna, su-biectivismul, în diferenþe de nuanþe sauchiar ºi vectorii sãi de bazã.

În aceastã situaþie, cititorul, interpre-tul, exegetul trebuie sã fie foarte inventiv, iarcine este în stare – ºi co-creativ. Kafka-operã,opera-Kafka sunt din aceeaºi „plãmadã“ su-perfluã ca ºi rãspunsul Sfinxului, ca ºi me-sajul Pitiei, pe care cei mai mulþi sau nu-laud, sau, de-l aud, nu-l înþeleg. De aia ºieste necesar de forþat accesul, dar – apoi –ºi retragerea din „Castel“ trebuind forþatã.Pentru a nu uita cã astea ar fi relaþiile cu unîntemeietor al absurdului în literaturã.

6. Aº fi rãspuns, în scris, fireºte, la acestchestionar al Apostrofului sau aº fi inventat,la rându-mi, un chestionar-Kafka (vezirãspunsul 8). Ambele îndeletniciri mi s-ar fipãrut captivante, ca acea plãcutã zãbavã,de care vorbea încã bãtrânul cronicar.

7. Sigur cã Max Brod ar merita PremiulNobel pentru nedistrugere de manuscrise,în pofida dispoziþiei auctoriale. Pe ambeleextreme decizionale, el avu în faþã ºi în spatecâte un ilustru exemplu: legatarii testamen-tari ai lui Vergilius – Varius ºi Tucca –, laordinul special al lui Augustus, nu au puspe foc manuscrisul Eneidei, pe care Vergiliusîl considera nedesãvârºit ºi ceruse sã fie ni-micit. ªi e bine cã Brod nu luã exemplu dela Nikolai Vasilievici Gogol, care, precumspune Google, ºi-a ars partea a doua a Su-fletelor moarte, dupã care, dacã autorul rãmâ-nea totuºi în viaþã, ar fi putut urma ºi par-tea a treia a captivantei naraþiuni. (Eu,rãspunzându-vã de la Chiºinãu, vreau sã vãamintesc cã Sufletele moarte au fost ticluitedupã o temã aflatã pe undeva prin Tighina,prin Basarabia colonizatã de þarism.)

ªi tot în acest context mã gândesc cã,dacã Max Brod respecta doleanþa preleta-lã a autorului – cum ar fi arãtat literaturalumii fãrã opera lui Kafka? (Aceasta fiind ºiuna din întrebãrile chestionarului de carevorbeam în rãspunsul 6.)

8. Când poetul scrisese: „Când eram maitânãr ºi la trup curat“, am îndrãznit sã mergºi mai îndãrãt, îndãrãtnicul de mine, scriind:„Când eram mai copil ºi la suflet curat“.Astfel cã, ºi în acest caz, aº fi dorit sã fiu maimult în sufletul, decât în pielea lui Kafka.Pentru cã, din câte pricep eu, Kafka nuexcludea ludicul; nu l-ar fi obstrucþionat.

�

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 13

Despre „jocul“ kafkian

KAFKA ÎNSUªI este, putem spune fãrã nicioconstrîngere, cel mai kafkian personaj al

operei sale. ªi aceasta se desprinde mai cuseamã din lectura jurnalului ºi a corespon-denþei: realul la limesul artificiosului sauabsurdul asediind cu brutalitate floarea debumbac a normalului, ºi asta mizînd pe sin-ceritatea absolutã a mãrturisitorului:

Cînd mai eram încã mulþumit, voiam sã fiunemulþumit, ºi mã împingeam, cu toate mij-loacele pe care mi le oferea vremea ºi con-diþia mea înspre nemulþumire. Ciudat cumdin comedia asta se poate, cu oarecare sis-temã, ajunge la realitate. Declinul meu spi-ritual a început cu un joc pueril, în orice cazconºtient pueril.

Aºadar, totul a pornit de la un „joc“, unulpericulos de vreme ce, iatã, a fãcut vogã înlumea postkafkianã. Rãstãlmãcit, acest „joc“pare a ni se arãta sub forma întrecerii saua pariului cu o realitate acaparatoare, dol-dora de agresivitate, în faþa cãreia mulþicedeazã ºi pãtrund în imperiul spaimei,terorizaþi ºi inadaptabili. Cãci obsesia fundamentalã a omului kafkian este alcã-tuirea unei lumi anapoda, nefireascã, lipsitãde suflet. Pentru a supravieþui în aceastã„ordine“ a lumii kafkiene, eºti obligat sãsfîºii pe alþii sau sã trãieºti o existenþã du-blã, care este ºi cea mai sigurã cale spre alie-nare. Ai putea sã te revolþi, într-un gest su-prem, terapeutic ºi iluzoriu deopotrivã, asumîndu-þi acea „tainã dureroasã“ a ulti-mei zile, sã te sfîºii într-o tentativã disperatãde a instaura un echilibru pãrelnic înlãun-trul tãu sau sã crezi în eliberare.

„Kafka“ pare a fi asemenea unui îngerexterminator. Nu salveazã lumea, fireºte,dar nici nu o îngãduie decît dacã ea ar arãtadupã chipul ºi asemãnarea lui. Nu poþi faceabstracþie de inteligenþa sa devastatoare.Cine-l ignorã este un perdant autentic. Else aflã în stare latentã în fiecare dintre noi.Activat, provoacã seisme destinale, dar îþiasigurã supravieþuirea!

Un scriitor, dublat de un funcþionar pu-blic, aºa cum este ºi cazul meu, este însoþitde „Kafka“, el se aflã aici în deplinã liber-tate, zbenguindu-se ºi fãcîndu-ºi mendreleîn culisele catifelate ale zonelor puterii. Apropiat de el însã m-am simþit, mai cuseamã, prin mãrturiile din paginile de jur-nal ºi din corespondenþã, iar prin „Scrisoarecãtre tata“, la fiecare lecturã mã simt chiarîn pielea lui. Pasaje întregi din acest cutre-murãtor text mãrturisitor mi se potrivesc cao mãnuºã:

Am fost un copil timid: cu toate acestea amfost desigur ºi încãpãþînat, aºa cum sînt co-piii; sigur, m-a rãsfãþat ºi mama, dar nu potcrede cã aº fi fost deosebit de greu de mane-vrat, nu pot sã cred cã un cuvînt prietenos,o simplã atingere, o privire bunã nu m-ar fideterminat sã fac tot ceea ce s-ar fi dorit dinpartea mea sã fac.

Clonat, „Kafka“ este fratele geamãn al unorpoliticieni, oficiali lacuºtri, ziariºti depen-denþi, chiar ºi al unor primitivi urcaþi înascensorul social la grãmadã. Mai rãmî-ne, uneori, cîte o clonã fãrã aparþinãtori ºi-atunci þi-o revendici ca pe un dat, punîn-du-te, stînjenit, la adãpost de primejdii, maicu seamã atunci cînd stã sã înceapã specta-colul kafkian. De 17 ani asist neputincios,uneori cu umor strepezit, alteori tremurîndde fricã, la desfãºurarea de forþe kafkiene,veritabile bombe devastatoare, ale cãror de-tonatoare se aflã în cabinetele umbroase alemai-marilor zilei.

Din pãcate însã, reþeaua kafkianã a pã-truns ºi-n zonele academice, acolo unde rec-tori de meserie ai unor universitãþi cu des-chidere la Marea Moartã, adicã foarte roºie,„lucreazã“ asiduu la desfiinþarea unor facul-tãþi de litere sau de istorie, spre exemplu, cuºãgalnica motivaþie cã ele nu ar mai fi ren-tabile. În subsidiar însã, ei sunt supãraþi pe/deranjaþi de decanii ºi profesorii acestoracare au refuzat intrarea în zona kafkianã pu-sã la dispoziþia lor printr-un soi de con-strîngere/ameninþare/ºantaj. Refuzul de a fimãcar martor la un partaj al dezastrelor, re-zistenþa în faþa avalanºei kafkiene se pedep-sesc drastic, cum, de altfel, acceptarea îþi

• Casa natalã a lui Kafka. Praga. Foto: Lukács József

�

14 • APOSTROF

îngãduie intrarea în „castelul“ clãtinãtor alputerii ºi, odatã cu aceasta, iluzia unui con-fort social drept rãsplatã pentru cantitateaconsiderabilã de plastilinã din comporta-mentul tãu.

Rãmãºiþe strãvezii ale reþelei se aflã ºi-n lumea creatorilor de frumos. Scriitorii,bunãoarã, se lucreazã kafkian unii pe alþii,ºi asta nu de ieri de azi. Sã nu uitãm „mazi-lirea“ Ilenei Vrancea, criticul literar care aavut revelaþia E. Lovinescu, taman dupãpublicarea cãrþii, carte care a avut „neºansa“recenzãrii ei laudative, în Tribuna, de cãtreI. Negoiþescu, lovit ºi el, cu aceastã oca-zie, de bîta fãþãrniciei noastre sociale. Nicidupã zeci de ani nu a fost elucidat cazulmorþii lui Octavian Goga sau a lui NicolaeLabiº, cum, de altfel, nici acela al morþii luiMarin Preda sau Nichita Stãnescu, morþiasupra cãrora planeazã bãnuiala unor sce-narii criminale. Mesia românilor a fost otrã-vit cu o substanþã atît de rarã, încît nu s-agãsit antidotul pentru anihilarea efectelorei, crima fiind clasificatã drept moarte natu-ralã, iar rãspunderea juridicã a lui SebastianBornemisa, acoperitã. Sã fi avut atunci Nichita-muribundul ghinionul ca însoþi-torii sãi sã nimereascã singurul spital dinBucureºti rãmas fãrã rezerva din oxigenulatît de necesar salvãrii sale? Ori „mahmu-rul“ Preda, sã fi dat el oare peste singurafemeie „generoasã“ care, în loc de o carafãcu apã care sã-i stingã setea, aºa cum ceru-se autorul Celui mai iubit dintre pãmînteni,i-a adus mãrinimoasã taman una plinã ochicu vodcã, ºi asta sub privirile „indolente“ale unor disidenþi cu epoleþi? Sã nu se figãsit nimeni sã-l sprijine pe teribilistul,imprudentul adolescent din Mãlini, atuncicînd a urcat în tramvaiul-mireasã, decîtdoar o balerinã rusoaicã ºi infantilã care aasistat „neputincioasã“ cum, satisfãcutã,„pasãrea cu clonþ de rubin“ se rãzbuna, stri-vindu-l pe „poietul Labeº“?

Greu de cuantificat sînt însã scenariilekafkiene, cele ce coaguleazã spiritul de gaº-cã pentru impunerea, cu orice preþ, a indi-vizilor ce o întreþin. Prin abuz de putere, eiau transferat personalitatea juridicã de lainstituþiile pe care temporar le reprezintã lamahalaua cãreia îi aparþin prin interes ºivocaþie. Aºa a ajuns, probabil, sã fie impu-se la examenul de bacalaureat „texte“ dinbroºurile lui Vladimir Tismãneanu, sfidînd,astfel, un întreg corp nobiliar al scriitori-lor români dintotdeauna. O altã formã deagresiune ar putea fi detectatã în meto-da supralicitãrii în grup. Se vorbeºte, bu-nãoarã, despre capodopere în legãturã cucãrþile agresive ale lui Patapievici, în timpce Gabriel Liiceanu declara la Cluj prin ’93cã Mircea Cãrtãrescu este cel mai importantprozator român de dupã al Doilea RãzboiMondial. S-a creat un soi de psihozã a valo-rizãrii prin comparaþie, încît o autoare bu-cureºteancã, recenzînd excelenta carte a luiPetru Poantã, Clujul meu, emitea urmãtoa-rea elucubraþie: Petru Poantã scrie la fel debine ca ºi Patapievici! Manipularea inte-lectualã este greu de suportat. Contactul cuMuntele vrãjit nu presupune neapãrat sal-varea, însãnãtoºirea noastrã, fie ºi prin boa-lã, ca-n cazul lui Hans Castrop. Mã temcã singura noastrã salvare este aventuramãrturisirii, ca-ntr-un abandon al sinelui,dar ºi aºa, cu preþul rãmînerii în spaimã ºi,prin urmare, în suferinþã: „Tot mai multcuprins de spaimã cînd scriu. E uºor de în-

Kafka: omul ºi parabola

CINE A avut chiar ºi o singurã confrun-tare cu un tatã autoritar, cine a ezitat

mãcar o datã în faþa unui pas decisiv înviaþa sau în cariera sa, cine a realizat la unmoment dat cã aparþine unei minoritãþi, cãeste un outsider, s-a aflat cel puþin pentru oclipã în pielea lui Kafka.

Dacã a zãbovit ceva mai mult acolo sauîn cãsuþa sa albastrã de pe strada Alchimiº-tilor, alter egoul lui Kafka a apucat sã-ºi deaseama de asemenea cã toate existenþele pro-puse de acesta, inclusiv a sa proprie, suntdominate de paradox, sunt trãite în afaraoricãrei logici. O mai îndelungatã confrun-tare cu opera dezvãluie încã un secret alartei sale: metoda, stilul, alcãtuirea fiecãreipovestiri, nuvele sau (cvasi)roman kafkiansunt acelea ale parabolei.

Fiecare cititor îºi fãureºte un Kafka alsãu. Cei mai versaþi în ale criticii ºtiu cã existã un Kafka al lui Brod, un altul al luiWalter Benjamin sau Deleuze ºi cã e greusã reziºti tentaþiei de a-l confrunta pe Kafka„al nostru“ cu imaginea creatã de alþii. Oanchetã ca aceasta o face însã oricum. Borges ºi-a pus o întrebare oarecum dife-ritã în legãturã cu Kafka: unde am mai cititeu asemenea lucruri? Rãspunsurile sale suntuneori surprinzãtoare, Zenon e menþionatîn virtutea paradoxurilor, iar un autor pre-cum Han Yu din perioada Tang (secolul IXal erei noastre) este menþionat ºi el ca pre-cursor. Apropierea de Kierkegaard pare a se impune ca o evidenþã (aºa sã fie oare în-sã într-adevãr?), mai puþin însã aceea deRobert Browning sau de Léon Bloy.

Mai interesantã decât discuþia în jurulprecursorilor este concluzia lui Borges:„Fapt este cã fiecare autor îºi creeazã pre-cursorii“. În lumina parabolelor kafkiene,îi citim într-o altã cheie pe autorii care l-auprecedat pe Kafka. A fãcut bine deci Max

Brod cã nu a ars manuscrisele. Unii suntsupãraþi pe el fiindcã a publicat tot ce a gã-sit în sertarele autorului; erau lucruri carepoate nu ar fi trebuit sã vadã lumina zilei.În cazul lui Kafka, nu cred cã Brod a pã-cãtuit.

„Kafkian“ se referã fãrã îndoialã la rea-litatea individului: aceasta conþine atâtrelaþiile cu aproapele, cât ºi pe acelea cuinstituþiile create de om. Într-un mod indi-rect deci, s-ar putea aplica sintagma ºi aces-tora din urmã. Dar kafkian propriu-zis esteomul care trãieºte într-o lume dominatã deparadox ºi care îºi construieºte viaþa în chipde parabolã. Rezultatul acestui modus vi-vendi este ceea ce Fondane a numit l’expé-rience du gouffre. În cartea sa Baudelaire oul’expérience du gouffre, un capitol întreg (ca-pitolul XXVIII) îi este dedicat lui… Kafka!

Kafka a fost un funcþionar care nu seascundea îndãrãtul poziþiei sale funcþionã-reºti, ci încerca sã o trãiascã în paralel cuaceea de scriitor, de revoluþionar, de profet.În prima dintre aceste ipostaze ar fi trebuitsã se cãsãtoreascã, sã aibã o casã a lui, copiiilui, sã devinã el însuºi tatã. Cealaltã îi inter-zicea toate acestea ºi îl aducea într-un con-flict cumplit cu tatãl. Întrebãrile legate dedimensiunea ºi diversele planuri ale liber-tãþii intime ºi a spaþiului oniric se regãsescla tot pasul în opera lui Franz Kafka.

În ce dimensiune a operei sale mã simtcel mai apropiat de autorul praghez? Înaceea evreiascã. Unor comentatori aceastãdimensiune le scapã în întregime, alþii ointerpreteazã adesea într-un mod tenden-þios. Eu mã refer la paradoxul apartenenþei,nu întotdeauna bine înþeles de criticii ope-rei lui Kafka. Evreul-ceh care a scris în lim-ba germanã ºi-a trãit întreaga viaþã întreScila unei culturi ancorate în Vechiul Tes-tament, dar ºi în realitãþile unui iudaism deorigine est-europeanã (care la rândul sãuoscila ºi el între o definiþie pur religioasãºi una culturalã) ºi Caribda modernitãþiivest-europene. Dificultatea de a decide asu-pra unei „apartenenþe“ în plan cultural(uneori alegerea era în mod explicit refu-zatã, transformând astfel dificultatea în imposibilitate), necesitatea de a-þi fãuri pro-pria identitate într-un sistem de referinþãcare trebuie mereu regândit ºi redefinit înconsecinþã, atât de pregnant reflectatã înopera lui Kafka, m-au fãcut sã-l simt ade-sea foarte apropiat.

Kafka nu a fost singurul autor evreu alsecolului XX care a adoptat limba culturiiambiante; exemplele sunt, în fapt, nenu-mãrate în spaþiul cultural german (ºi nu nu-mai). De la Moses Mendelssohn, Heine ºiSchnitzler ºi pânã la Wassermann, Buber ºiKafka, fraþii Zweig ºi Feuchtwanger, mulþiau fost autorii evrei care au scris în limbagermanã. În timp ce unii voiau sã scrie oliteraturã specific evreiascã – Kafka îi scrialui Max Brod în 1921 cã autorul austriacKarl Kraus reprezintã, în mod chintesen-þial, o literaturã evreiascã-germanã –, alþiise opuneau categoric conceptului în sine.Feuchtwanger scria, zece ani dupã cel de-alDoilea Rãzboi Mondial, cã, în urma unuistudiu aplicat ºi cât se poate de cuprinzã-tor, nu a reuºit sã gãseascã nicio fãrâmã despecificitate iudaicã în scrierile în limba ger-manã ale autorilor menþionaþi.

Cum se împletesc toate acestea, e greude explicat. Cel mai uºor este sã-l las peKafka însuºi sã ne sugereze calea (el, mare-

� þeles. Fiecare cuvînt rãsucit în mîna spirite-lor – contorsiunea asta a mîinii e gestul lorcaracteristic – devine o lance îndreptatã îm-potriva celui care vorbeºte“.

Acum mai mult ca oricînd trãim într-olume kafkianã, ameninþãtoare ºi periculoa-sã, fiindcã între meandrele unei democraþiidezlãnþuite ºi aiuritoare, nu ºtii de unde tepriveºte cu ochi pofticioºi pericolul. „Kaf-ka“ a pus la grea încercare bogata imagi-naþie a românilor ºi, destoinici ºi îndîrjiþicum ne ºtim, ne-am „descurcat“ ºi cu aceas-tã provocare, atît de bine încît se poatespune fãrã exagerare: „Kafka“ e mic copilpe lîngã mulþi dintre noi. Un perpetuumkafkian format din scenarii diabolice, capcane ademenitoare, zone periculoase nemarcate, manipulãri, ºiretlicuri pentruimponderabilii naivi compun existenþanoastrã, de-þi vine sã priveºti cu rîvnã înspreDeºertul tãtarilor! Cele cinci principii aledrumului spre iad, în suita lor geneticã, aºacum le-a gîndit Kafka, sînt mereu „îmbu-nãtãþite“ din mers, ignoranþa ºi biologi-cul rãmînînd totuºi pilonii de susþinere adrumului. Trãim la sînul lui Kafka, aºa cumam trãi la sînul lui Cain. Prognoza pare a fifãrã de zare.

�

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 15

Metamorfoze

Noiembrie. Ploi oblice. Picioare ude amestecate pe alei întortocheate ºi înguste.Drumuri desfundate care nu duc niciunde.Pãsãrile se lovesc de ferestrecad între frunze moarte ºi împietresc pe loc.Jobenul lui K sparge singurul felinarºi se rostogoleºte decapitat.

Sã o luãm de la cap:E mult mai greu de trãit înãuntru decât afarã. Noiembrie e un timp bun sã dai foc la circa financiarã,sã-þi chemi rudele la masã, sã le încui în sufragerieºi tu sã fugi cu primul vapor în America,îºi vor mesteca pe îndelete urapânã când mai-marii oraºului le vor lua luminaiar pe K îl vor exila în absenþã într-o colonie penitenciarã.

Procesul se þine într-o camerã rece ºi goalã.Din mânecile grefierului ies peºti coloraþibat drãceºte cu cozile în biroul îngustºi împrãºtie cerneala din cãlimarã.Se umplu podelele de trupuri alunecoase,cleioase ca melcii ieºiþi dintr-o ureche de uriaº.Judecãtorul îºi deplânge singurãtatea sub mantaua neagrã,o umbrelã deschisã pe umerii lui deformaþi de câtã dreptate pot sã ducã. E adus K înlãnþuit,înfãºurat, cu picioare ude ºi cãluº în gurã.De tavan atârnã un pãianjen ca un acrobat oprit din salt,semn cã cineva acolo sus exagereazã peste mãsurã.

Respiraþia vinovatului porneºte un ventilator uitat de-astã varã. Se umflã toate, mantaua smulsã a judecãtorului pluteºte ca o capitularezboarã hârtii, se-ncurcã punctele cardinale,furtuna iscatã într-un pahar cu apã izbucneºte prin ziduri afarã, culcã oraºul la pãmânt,dãrâmã ziduri, suflã jobenul lui K înmijlocul strãzii. Sus la castel începe ceremonia de searã.E absurd, spune o doamnã, o atmosferã tipic kafkianã.

Cât despre vinã, nimic.�

le specialist al cãilor pierdute…). În Jur-nalul sãu (14 septembrie 1915) gãsim des-crierea vizitei (traducerea din versiuneaenglezã îmi aparþine) fãcute împreunã cuMax Brod ºi cu poetul Jiri Langer faimo-sului rabin din Belz, al cãrui discipol Lan-ger devenise dupã o vizitã în Þara Sfântã:

Rabinul are o figurã paternalã, foarte severãînsã. „Toþi rabinii au o aparenþã puþin sãlba-ticã“, îmi ºopteºte Langer. E îmbrãcat în-tr-un caftan de mãtase sub care se întrevãdpantalonii strâmþi… Capul îi este în întregi-me acoperit de o pãlãrie largã de blanã pecare o mutã nervos, înainte ºi înapoi. Mur-dar, dar în acelaºi timp curat, o particulari-tate a celor care gândesc cu mare intensita-te. κi scarpinã barba, se înfruptã din farfuriadin faþa lui cu mâinile, dar când acestea seopresc o clipã pe masã, se face remarcatã al-beþea pielii, un alb pe care l-am vãzut doarîn visurile din copilãrie. Evident, în timpu-rile când încã ºi pãrinþii erau de o puritateexemplarã.

Închei cu un alt citat dintr-o carte a multregretatului meu prieten William (Bill)Kluback despre Kafka (din nou, traducereamea din englezã):

Nu e nici optimist, nici pesimist, nici idea-list ºi nici un sceptic. Kafka este un ob-servator care posedã rara capacitate de atransforma realitatea în metamorfoze, în pa-rabole, în alegorii. Nu ne-a lãsat moºtenirenicio ideologie, nicio filosofie a istoriei sauvreo viziune profeticã. În schimb ne-a fãcutconºtienþi de consecinþele propriilor noastrelimite, de nesãbuita noastrã dorinþã de areconstrui mereu turnul Babel. ªi de actuldisperat al perpetuei noastre experienþe sisifice…

�

• Castelul din Praga.Foto: Lukács József

ˆ

16 • APOSTROF

O prezenþã interioarã

1. Nu ºtiu cîþi îl mai citesc pe Kafka astãzicu religiozitatea cu care îl citeam noi prinanii ’70-’80. Cert este însã cã o simplã invo-care a marelui scriitor incrimineazã, în lim-bajul comun, absurdul terifiant, o stareanormalã de lucruri în politic, social, admi-nistrativ. Pot spune cã „prezenþa interioarã“a lui Kafka îmi dã o (ne)liniºte specialã,aproape confortabilã, în deºertul ãsta umande slãbiciuni, tulburat de metafore mãrun-te, întunecate ºi perverse.

2. „Cehovian“, „ionescian“ , „urmuzian“, „kaf-kian“ sunt termeni preciºi, referiri asuma-te, un „rãsfãþ“ livresc la urma urmei, per-sonalizat ºi focalizat. Totuºi, iubindu-l atîtde mult pe Kafka, în mîniile ºi ironiile melemã feresc sã-i „uzez“ prea mult numele,Apelãrile obsesive epuizeazã, distorsionea-zã ºi golesc adesea de sens. Creînd o inti-mitate puþin vulgarã, în opinia mea.

3. Kafka este cîte ceva din toate astea, dar,mai presus de orice, este genialul „construc-tor“ literar al coºmarului, ce creºte haluci-nant ca un boulle de neige, provocînd muta-þii ºi mutilãri tãcut devastatoare.

4. Cu siguranþã, în limbaj ºi în dimensiu-nea copleºitoare existenþialist-oniricã.

5. Numai condusã de o inteligenþã malefi-cã aº putea pãtrunde în… „Castelul“ luiKafka.

6. Aº scrie probabil un microroman denumai… 30 de pagini (un vis mai vechi de-al meu), în care aº apãrea spre sfîrºit,metamorfozat într-un… „animal birocra-topolitic“ din România de azi, încercînd în acelaºi timp sã aud respiraþia lui Kafka.

7. Oricare din rãspunsuri implicã negreºitmoralitatea: postumitãþii. Pierderea unorasemenea documente ar fi semãnat cu oamputare violentã, crîncenã, ireparabilã. Pede altã parte, „nerespectarea“ unui legãmîntpoate fi privitã ca (i)moralã. Punctul meude vedere este însã unul banal, egoist ºiprevizibil. Aºa cã Max Brod a fãcut bine.Nu cred cã, „Acolo“ unde s-au revãzut, Kafka „i-a reproºat“ acestuia cã nu i-a arsmanuscrisele.

8. Am smuls adesea brutal „biciul“ din mîi-nile lui Kafka ºi „m-am pleznit“ cu dispe-rare, pînã cînd am intrat în pielea lui. Defiecare datã, m-am simþit ca ºi cum aº fipãtruns în strãfundurile unei oglinzi, fãrãputinþã de întoarcere.

Greu, foarte greu, îngrozitor de greueste sã vorbeºti despre Kafka în numai cîte-va fraze!

�

Personaje intermediare

1. Pentru mine una, Kafka este ºi o prezen-þã interioarã, ºi un partener de dialog ºi câ-teodatã doar o referinþã pur livrescã; nicio-datã un frate geamãn, fiind structuri foartediferite. Cred cã în prozele sale Kafka a în-cercat un exerciþiu de defulare, o încercarede fugã din lumea în care i-a fost sortit sãtrãiascã, în care a fost obligat sã supravieþu-iascã, ºi, ca sã scape cumva de obsesiile ace-lui univers terifiant, l-a descris cât s-a pri-ceput el de bine, în ideea cã-l va dezvrãji,îl va îmblânzi, fãcându-l astfel mai puþinofensiv. Când îl citesc ºi-l recitesc, mã contaminez de spaimele, de fricile, de laºi-tãþile, de întrebãrile lui fãrã rãspuns. Spai-ma de boalã, de singurãtate, de sãrãcie, demoarte. E ca un coºmar din care te trezeºtisperiat, dar bucuros cã nu þi s-a întâmplatnimic, cã de data asta ai scãpat. Dar pânãcând?

2. Obiºnuiesc sã definesc „kafkianã“ o rea-litate ºi chiar o instituþie, un univers carenu-mi oferã variante, îmi interzice sã optez,sã aleg, mã sileºte sã fac ceva ce n-aº fi vrutsau sã mã resemnez precum personajul dinscurtisima În faþa legii, cãruia paznicul îiurlã în clipa morþii, dupã aºteptarea zadar-nicã, de ani ºi ani: „Pe aici nu putea obþi-ne intrarea nimeni altul, întrucât intrareaasta îþi era hãrãzitã doar þie. Acum mã ducs-o închid“.

3. Cred cã Franz Kafka este un scriitor ne-vrotic perfecþionist care s-a nimerit, fãrãvoia lui, sã fie ºi un funcþionar, un finan-þist capabil, nu mã îndoiesc, dar care, pre-cum Gregor Samsa, ºtia cã trebuie sã-ºi

câºtige existenþa, pâinea cea de toate zile-le, muncind de nevoie, dar negãsind nicioplãcere în munca lui. ªi atunci, având el unochi în plus, în frunte ºi vãzând CE alþii nuvedeau, s-a apucat de scris, aceastã chema-re fiind irezistibilã. Dacã n-o fãcea cu talentar fi rãmas probabil un jurnal personal ce i-ar fi fost de folos doar lui, uºurându-i sufe-rinþele sufletului, dar aºa… el ne invitã sãvedem monstruozitatea unui sistem biro-cratic înspãimântãtor, închis, hidos ºi maipericulos decât un uragan sau un cutremur.

4. Nu în cea a resemnãrii.

5. În CASTELUL lui Kafka nu se poate pã-trunde. A spera sã intri acolo echivaleazã cuINACCESIBILUL, cu VISUL, cu Aspiraþia ne-împlinitã, cu întrebarea fãrã rãspuns. Dacãvrei cu tot dinadinsul sã intri într-un castel, ieºi din Kafka ºi intri în basmele fraþilorGrimm. Dacã totuºi îþi pui în gând, doaraºa, ca o posibilitate, sã ajungi la castel, euuna aº pune la lucru vrãjitoarele clujence(?), în frunte cu Ruxandra Cesereanu, sãfacã ele ce ºtiu, ca, vrãjindu-i pe cei ce seinterpun între mine ºi Castel, sã-i anihile-ze… înºelându-le vigilenþa… Dar odatãajunsã acolo, aº realiza cã în faþa mea nu eniciun castel ºi cã de fapt Castelul era chiarsuita de personaje intermediare. Cum spu-ne Radu Enescu, e ca în celebrul sofism allui Zenon Eleatul, cu Ahile ºi broasca-þestoasã: castelul va fi mereu cu un pas –sau cu un ceas? – înaintea agrimensorului ºiprin urmare ºi a mea.

6. Dacã aº avea norocul sã mã închidã cine-va în cãsuþa albastrã din Uliþa Zlata de laPraga, aº scrie o poveste despre o verosimilãîntâlnire dintre John Dee, Edward Kelley ºiTycho Brahe, despre ce ar putea ei sã punãla cale, o poveste plinã de intrigi ºi spionajsau, dimpotrivã, despre stãruinþa lor de agãsi rãspuns la trei chestiuni: cvadratura cercului, piatra filosofalã ºi spiritus mundi.(Recunosc cã aceasta este sugestia soþuluimeu, alchimistul…)

7. A fãcut foarte bine cã nu le-a ars; desprece am scrie noi azi ºi ce am citi cu nesaþ?Max Brod l-a cunoscut bine ºi a înþeles cã,dincolo de spaimele lui omeneºti, se aflã unmare scriitor… ACOLO sus, eu una îmi ima-ginez cã, în fiecare dimineaþã – cum or fiarãtând acolo dimineþile? –, Kafka îl ceartãpe Max Brod pentru cã n-a fãcut ce l-a ru-gat, sã ardã adicã manuscrisele (sã nu fi ºtiutel cã „manuscrisele NU ard“?), dupã care îliartã ºi se plimbã îndelung, scriind ºi re-scriindu-ºi cãrþile.

8. O, da. Înainte de ’89, când solicitam pa-ºaport pentru Italia sau Franþa, unde aveamprieteni ºi eram mereu invitaþi, mã tot du-ceam la serviciul Paºapoarte ºi depuneamactele, apoi mergeam în audienþã sã aflu dece nu ni se aprobã, acolo eram ascultatã ºimi se spunea sã mai aºteptãm, apoi tot aº-teptând ni se termina concediul ºi GATA, învara viitoare o luam de la capãt. Aºa am fã-cut câþiva ani, dupã care ne-am plictisit. ªiam renunþat. ªi n-am plecat niciodatã nici-unde pânã dupã ’90. Pãi ce, asta nu e dinKafka? Dar n-am scãpat de tot nici dupã’90: acum câteva zile m-am dus la primã-rie sã plãtesc chiria sediului comun alFundaþiei Academia Civicã ºi al Alianþei

• Mormîntul lui Kafka. Praga. Foto: Lukács József

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 17

Pas mon semblable, pas mon frère

1. Kafka îmi aduce mereu aminte sã nu mãiau foarte tare în serios. Chiar mâine m-aºputea trezi transformatã în gândac. Uneinaive ca mine, Kafka îi vorbeºte bãtrâneºte:nimic nu te pregãteºte pentru ce este mairãu. Totuºi, nu-mi permit sã-l consider ungeamãn.

2. Deºi recunosc personajele kafkiene da-cã ºi când mã întâlnesc cu ele pe stradã, trebuie sã admit cã folosesc epitetul de„kafkian“ mai ales pentru instituþii, pentrucã acolo mi se pare mai urgent necesar.

3. Mã simt aproape kafkian limitatã întrecele douã opþiuni pe care ni le desenaþi.Faptul cã Franz Kafka a fost un înalt func-þionar din domeniul finanþelor, nevrotic saunu, care evadeazã prin scris din lumea biro-craticã, sau „un scriitor perfecþionist pânãla manie care încearcã sã se ascundã îndãrã-tul unei poziþii funcþionãreºti acceptabile înochii establishmentului, sperând cã astfel îºiva pãstra neatins spaþiul de libertate intimãºi oniricã“ mi se pare cu totul ºi cu totulsecundar faptului cã a sublimat în scris pro-pria fatalitate ºi cã rezultatul sãu este liberde patetism.

4. În dimensiunea ororii faþã de dezechili-brul interior pricinuit de un agent completexterior.

5. Îmi vine foarte greu sã fac acest exerciþiude imaginaþie, pentru cã n-aº dori în ruptulcapului sã pãtrund în castel decât dacã arfi absolut obligatoriu ºi pentru cã – evident– nici n-aº visa sã forþez intrarea. O spun cuobidã, nu cu mândrie. Dupã cum autocri-tic mãrturisesc cã, dacã ar trebui sã intru cuorice preþ, aº invoca ajutorul... Legii. Ceeace mã calificã, iatã, la eticheta de „kafkianã“,conotatã negativ.

6. Aº scrie rapid un e-mail celor care m-arputea scoate de acolo. Mi se pare un mirajnesuferit ºi nesãnãtos ideea cã acolo undecineva a scris bine ar putea-o face ºi alþii.

7. Deocamdatã chiar cred cã absolut totce rãmâne în urma unui scriitor este bine de fãcut public, inclusiv ceea ce el n-ar fi pu-blicat niciodatã. Desigur, condiþia absolutnecesarã (dar, din pãcate, nu ºi suficientã)

este sã nu þinem cu dinþii de o anumitã imagine despre scriitorul respectiv. Dinpãcate, întreþinerea unei statu(r)i artificialea scriitorilor dispãruþi este ultima noastrãipocrizie ºi unul dintre tabuurile cele maibine protejate. Fireºte cã vom fi dezamãgiþiºi vom citi drept impardonabile cãderi (ori falsificãri) tot ceea ce ne contrazice per-cepþia. Aºadar, rãspunsul la întrebarea dumneavoastrã este cã Max Brod a fost unprieten ºi moral, ºi clarvãzãtor. Cât desprerestul... Ce sã fie „Acolo“-ul despre carevorbiþi: Raiul, Iadul, Legea sau altceva? Voipretinde, de dragul exerciþiului, cã Brod ºi

Kafka stau pe veci la poarta Legii, mereuînchisã. Max Brod se justificã, vorbind ne-încetat, iar Kafka tace, privind cãtre poartãprin ochelarii aburiþi.

8. Nu m-am simþit niciodatã în pielea luiKafka ºi nici nu am contemplat posibilita-tea decât pentru a mã distanþa de ea. Sigurmi-am spus de câteva ori: „Ce bine cã nusunt în pielea lui Kafka“. Regret cã v-amdezamãgit.

�

Civice. Funcþionara, cu nasul în calcula-tor, mi-a rãspuns cã nu figurãm acolo, acoloe doar FAC din Piaþa Amzei, Bucureºti.Rãspund cã noi suntem filialã ºi plãtim demulþi ani, pentru sediul din Oradea, ºi spunadresa. Nu ºi pace: Atunci nu plãtesc, spuneu, ºi aºtept sã ne trimiteþi factura; o altãfuncþionarã, peste câteva zile, ne spune cãDa, sunteþi „front de lucru“ faþã de Sediulcentral. NU, zic, suntem filialã. „Da’ ce, ºtiþimai bine ca mine ce sunteþi?“ Nu, rãspund,habar n-am cine suntem, mã duc sã-l reci-tesc pe Kafka; „Treaba dv., zice, dar maibine citiþi instrucþiunile…“ Ei, ce ziceþi?

�

• Orologiul Primãriei vechi din Praga. Foto: Lukács József

18 • APOSTROF

M ISTERUL TITLULUIales de Horia Ursu

pentru romanul sãu, ºianume Asediul Vienei, sedezleagã abia în ultimelecîteva pagini ale cãrþii –fiind o trimitere la „unafiº dupã Asediul Vie-nei (1683) a lui FranzGeffels“, afiº ce se aflã peun perete din apartamen-tului unuia din personajele principale ale ro-manului. (Este vorba de cel de al doilea ase-diu turcesc al capitalei imperiale, primul –dupã cum ne aminteºte ºi textul – avuseseloc în 1529). Pînã la aceastã precizare, caredã un titlu foarte inspirat romanului, înain-tãm încet în lecturã ºi astfel situînd acþiuneaîntr-un oraº ardelenesc (probabil Baia Mare,nu cunosc urbea, dar mai înþeleg cã sînt re-ferinþe ºi la alte tîrguri), aflat deci la peri-feria imperiului chezaro-crãiesc – oraº încare se mai vãd semnele, destul de confuze,ale acestei vechi apartenenþe, locuri publiceprecum piaþa Carolina, centrul acþiunii, pre-cum ºi mixtura de etnii: personajele sînt ro-mâni, maghiari, saºi, chiar un evreu ºi unarmean – poate ºi alþii, pe care nu-i reþin.(Caracteristica lor este toleranþa.) Dar nu euºor de þinut minte numele ºi „activitatea“celor mai multe dintre ele: trebuie sã facio listã pentru ca sã le refaci identitatea, tre-cutul ºi prezenþa în acþiune. Sînt momente– e clarã voinþa autorului – în care nu aflicine cu cine vorbeºte sau corespondeazã saucine la cine se referã. Poþi citi ºi fãrã „listã“dacã vrei sã urmezi chiar structura prozei luiHoria Ursu, prozã alcãtuitã din fragmente,scene care se consumã repede ºi fãrã o con-tinuitate imediatã sau chiar fãrã nicio continuitate – ceea ce obligã cititorul sã sedescurce singur ca într-un puzzle – uneletexte critice despre acest roman pe care le-am citit au folosit acest termen care, de alt-fel, se impune de la sine; tot la fel de potri-vit ar fi ºi cuvîntul patchwork. Deci, dacãrenunþi sã urmãreºti o „clasicã“ acþiune saudestinele, destul de fragmentate ºi vagi, alepersonajelor implicate – tentaþie la caremarea majoritate a cititorilor vor rezista cugreu –, poþi reþine un fel de vag-melanco-lico-sarcasticã (amestec greu digerabil, darposibil) evocare a unei lumi aproape apuse,provinciale ºi pitoreºti (cu mãsurã) – ovariantã a temei „locul unde nu s-a întîm-plat nimic“, (niciodatã, ºi continuã sã nu seîntîmple nimic), populat cu prezenþa, totlivrescã, a „omului de prisos“. Rãmãºiþelementalitãþii lumilor mai vechi mai pot fi rargãsite, oraºul e plin de blocuri noi ºi bana-le ca peste tot. Faptele, atîtea cîte sînt, sepetrec în zilele noastre, adicã dupã ’89, darmai sînt evocate ºi unele scene sau destine– ridicole, desigur – din anii comunismului

sau chiar de dinainte (bine potrivite înîntreg). O materie aluziv-descriptivã, sãzicem, face temelia naraþiei. Conturul per-sonajelor, cum spuneam, se reþine cu greu-tate, cãci întîmpinãm mereu avalanºe deprecizãri, ca de pildã:

Nimeni nu o mai privise aºa pînã atunci:cîntãrind fiecare detaliu al corpului ei. Unamestec neobiºnuit de circumspecþie de cã-mãtar, placiditate de portãrel ºi cucernicie debigot. Un aliaj omogen, o mascã sub careclocotea voluptatea întocmai ca-n sufletul luiRanke, organistul de la Reformatã, concediatîn cele din urmã pentru blasfemie. (p. 210)

Greu de înþeles acest paragraf ales chiar laîntîmplare... ba chiar punînd probleme delogicã literarã. Asediul Vienei suferã, în pri-mul rînd, de o adevãratã invazie de compa-raþii, metafore, epitete (ca un fel de enci-clopedie a tropilor) care împiedicã acþiuneasã înainteze – dacã existã intenþia uneiînaintãri. O astfel de abundenþã nu se îm-pacã prea bine cu epicul, cum bine ºtim ºinoi, ºi autorul. Sînt pagini în care gãsim cîtetrei sau patru comparaþii care se dilatã ºite fac sã uiþi de unde au pornit. Aceºti tropiinvadanþi intenþioneazã sã aibã, pe deasu-pra, ºi o conotaþie permanent ironicã, ridi-culizantã. De pildã, iar la întîmplare: „Înlumina filtratã prin perdele a parterului, chipurile palide ale oamenilor închipuiau un calup de ºvaiþer aºezat pe un covor olte-nesc“ (p. 76). Sau: „Descoperea cu uimirecã, într-un fel, jucase într-un film al unuiregizor necunoscut care încã mai lucra lacapodopera sa în cine ºtie ce studiou mo-dest, la fel de modest poate ca laboratorul-foto al lui Graþian. Se miºcau amîndoi pe ogheaþã subþire sub care aluneca leneº ºarpe-le negru al memoriei“ (p. 270). Artificialulºi preþiozitatea se impun mult peste o limi-tã acceptabilã sau chiar pentru o presupu-sã parodie de mari proporþii; din pãcate,senzaþia este cã totul e atît de „cãutat“ ºi devoit „interesant“ pentru a fi ridiculizat, încîtproduce o grabnicã saturaþie ºi conduce laun fel de incomprehensibilitate. Contra-productiv. Preþul e deci prea mare, cãci in-tenþia de a impune un ton ironic decade(printr-o insistenþã ºi abundenþã ce anu-leazã chiar efectul dorit) spre caricaturã,deseori chiar în satirã, sarcasm; cartea uitãde întregul ei, rãmînînd prizoniera unei pa-gini, unui paragraf, chiar. Comicul, chiar ºicel amar, probabil dorit, nu-ºi prea face loc.Horia Ursu este prea îndatorat postmo-dernismului, începînd cu citatele celebre din

autori celebri puse în seama unor apariþiiîntîmplãtoare, ridiculizate sau nu, cu totulincompatibile unele cu altele, trimiteri livreºti sau artistice nu ajung, din exces, sãfie ceea ce autorul ar dori, complicitãþi„culte“, ci numai incongruenþe, cam sear-bede. Intenþia e însã clarã: scrisori, pasaje în limbi strãine netraduse, apariþia unornume de persoane identificabile, bibliogra-fia finalã a surselor etc., etc. Chiar ºi migra-rea identitãþii unor personaje sau acþiuniar putea fi receptatã ca „semnal“, dar nu ºica efect concludent în spirit postmodern.Aºadar, nu cred cã inteligenþa lui HoriaUrsu are aptitudinea construcþiei romaneºti,nu se potriveºte cu stilul sãu, cu intenþiile,limpezi de la primele pagini. Pentru cã des-tine rezumate, coordonatele unei lumi gre-gare, haosul imbecilitãþii acestei lumi arti-culeazã (în fugã) un decor interesant ºioarecum straniu, care însã se lasã mereu co-pleºit de divagaþii. (Episodul revelionului ecel mai reuºit.) E ca ºi cum banalitatea lumiidin Asediul Vienei, banalitate voitã ºi tema-tic perfect reconstruitã, ar trebui supraridi-culizatã. Cultul amãnuntului (ce obsedeazãatît pe autor, cît ºi felul sãu de construi „tex-tul“) ajunge greu ºi pe ocolite la scopul lui.Existã unele parodii ºi pasaje cu umor care„încurajeazã“, dar care se pierd în întreg.Mai existã un fel de „plasã“ a deriziunii careacoperã întregul, plasã þesutã cu virtuozita-te ºi fineþe.

Dar s-ar putea sã greºesc: în AsediulVienei sã nu fi dat importanþã intenþiei teo-retice, de plano a deconstrucþiei, a dãrîmã-rii, încã o datã, încã o datã etc., a ideii de roman (cine mai ºtie ce e romanul?), clãditdin tradiþie, dar ºi din vîrtejul adînc almodernitãþii. Orice e posibil dupã Veghealui Finnegan de James Joyce. Eu nu am re-ceptat indicii ale acestei intenþii, cel multunele gesturi narative mã fac sã mã gîn-desc la aceastã posibilã ambiþie. Mã tem cã,în acest sens (prea bine ascuns), numãrulcititorilor calificaþi a-l descifra nu prea artrece de cîteva zeci. Nu mã numãr printreei. Dacã aºa e, atunci criticile de mai sus potdeveni, oarecum, elogii (pentru comili-toni)... Oricum am lua-o, totul se citeºte cugreutatea multor nedumeriri ºi dezamãgiri,acceptînd povara exceselor mai sus enume-rate, în ciuda unor rare zîmbete, cu senti-mentul cã întîlnim o veleitate literarã preavizibilã pentru a putea fi ignoratã în eºeculambiþiei ei. „E greu sã vorbeºti simplu cîndte pricepi la cuvinte“, spune un personaj lapagina 95 a Asediului.

�

CarolinenplatzGelu Ionescu

Publicaþii primite la redacþie

• Radu Andriescu, Pãdurea metalurgicã,Bucureºti: CarteaRomâneascã, 2008.

• Revista Apoziþia, publicaþie anualã aSocietãþii CulturaleRomâno-Germane„Apoziþia“, München,2008.

D O S A R

D O S A R

La închisoarea militarã (III)

M-A DEªTEPTAT de-a binelea un colindvoios, intonat în surdinã. Câþiva cân-

tau „Trei pãstori“, apoi alþii li se adãugau,treziþi din somn în zorii acelei zile de ajunal Crãciunului. Îi ascultam cu inima în carelumina se risipea cu iuþealã, se cernea parcãtocmai la auzul colindului. Mahmuri, în-somnoraþi, îi vedeam pe cei din jurul meuiþindu-ºi capetele de sub þoalele în care erauînvelite. Pãreau ºi ei, ca ºi mine, mai curândapãsaþi, cântecelul de bunãvestire a Naºteriinu-i înveselea câtuºi de puþin. Zãboveamcu toþii, întinºi sau ghemuiþi pe prici, nu nevenea sã ne sculãm…Deodatã, vocea im-perioasã, iritatã, a ºefului de camerã neporunci sã ne supunem regulamentar la„program“. Ce fel de „program“, mor-mãiau unii, surprinºi de aceastã inovaþie,dar se supuneau ieºind pe încetul din cârpe.În colþul lor, preoþii erau, se pare, de multtreji; se pregãteau de o rugãciune în co-mun. Cu gândul cã ar putea sã recite, încinstea sãrbãtorii ce se pregãtea, Sfânta Li-turghie (cãci slujba euharisticã nu se puteaoficia din lipsã de vin), m-am grãbit ºi eusã mã alãtur lor. Se fãcuse liniºte în încã-pere, ca într-o bisericã. Adunaþi în jurulCuvântului, reculeºi, cei mai mulþi doreausã participe la ceea ce socoteau cã ar fi osfântã slujbã de Crãciun. Dar abia a înce-put bãtrânul canonic Liturghia Cuvântuluirostind solemn: „Binecuvântatã este îm-pãrãþia Tatãlui ºi a Fiului ºi a SpirituluiSfânt, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor“,iar noi toþi credincioºii întãream cu cãldurã„Amin“, cã aceeaºi voce poruncitoare a ºe-fului de camerã ne surprinse, intervenindbrutal: „E interzisã orice manifestare reli-gioasã, orice adunare publicã!“ „Cum aºa!“– ripostam noi, revoltaþi. Pânã atunci, niciorugãciune în comun nu fusese lovitã devreo interdicþie. Preoþii înconjuraþi de credincioºi recitau, zi de zi, rozarul. Rãs-punzând sec la protestele noastre, ºeful pre-tindea cã nu face decât sã respecte „Regu-lamentul închisorii“. Surprinºi, indignaþi,dar fãrã sã-ºi exprime indignarea, preoþii sesupuneau ºi ne îndemnau ºi pe noi sã nu nemai opunem. Fiecare se retrase la locºorulsãu ºi se scufunda cu capul plecat într-o ru-gãciune mutã. Le-am urmat pilda, întor-cându-mã la locul meu. Dar lângã mine,avocatul Roºu spumega de furie. El nu par-ticipase de fapt la slujbã ºi nici nu avea degând sã ia parte la ea. Nu-i plãceau rugã-ciunile catolicilor, îmi declarase într-una dinconvorbirile noastre, ºi probabil nici cato-licii în genere, se sfiise el sã-mi declare. Darinterdicþia dictatã peremptoriu de ºefulcamerei îl scosese pe omul acesta colericdin sãrite. Se ridicase ºi cu un gest ºi pe unton acuzator se rãstise la ºeful înconjurat degrupul sãu: „Ce-aveþi voi cu popii ãºtia? De

ce nu-i lãsaþi sã se roage? Doar se roagã,nenorociþilor, ºi pentru voi! Auzi, cã nu-ivoie sã se roage în comun! Dar voi acolo,în cuibul vostru, ce faceþi? Voi aveþi voie sãvã adunaþi, sã vã consfãtuiþi? Ce faceþi voitoatã ziua, ba chiar ºi noaptea, nu sunt oarereuniuni? Chiar dacã sunt secrete, ba poatemai ales cã sunt secrete, astea nu-s interzi-se?“ Avocatul perora tot mai vehement, vo-cea îi devenea þipãtoare, obrajii sãi de obi-cei injectaþi, justificându-i numele, se

învineþiserã. Mã temeam sã nu aibã vreunatac. Dupã câteva momente de tãcere, sur-prinºi, cei din grupul incriminat se apucarãsã vocifereze. Insultele zburau de la un capla altul al camerei. Tot mai mulþi se lãsauantrenaþi, unii de partea avocatului, alþii deaceea a vrãjmaºilor sãi. Îmi dãdeam seamacã avocatul Roºu avusese timp, de când seafla în acea camerã a închisorii, sã-ºi atragãnu puþine inimiciþii. Tonul sãu casant (tot

• Nicolae Balotã cu prieteni (ºi viitori complici), fraþii Matei ºi Nelu Boilã, într-un mãr de lîngã casa familialã

�

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 19

20 • APOSTROF D O S A R

ce spune e „casaþie“, ºopteau ironic unii ºi alþii), sarcasmul sãu, intervenþiile sale abrupte în discuþiile de pe prici, atitudineasa naturalã de acuzator public, mai degrabãdecât de apãrãtor, îl fãcuserã multora, nunumai legionarilor, nesuferit. Mai ascunºidecât alþii, mai prudenþi, cu o mai lungãexperienþã a recluziunii, aceºtia nu riposta-serã pânã atunci la sãgeþile adesea veninoa-se pe care nu o datã Roºu le lansase în di-recþia lor. κi vedeau de treabã netulburaþide zarva stârnitã uneori de aceste vorbe. Deastã datã însã, legionarii fuseserã atacaþidirect ºi cu vehemenþã. Reacþia lor era pepotrivã. Cred cã s-ar fi ajuns la bãtaie dacãºeful camerei ºi al grupului nu ºi-ar fi reþi-nut partizanii. De altfel, se intra în „pro-gram“, apãreau gardienii, începea împãrþi-rea gamelelor cu „cafeaua“ de dimineaþã,gâlceava trebuia sã se potoleascã. În timpce ne sorbeam incerta licoare neagrã ce pur-ta numele de cafea, se lãsã chiar o liniºte ca

dupã furtunã. ªi-atunci, în rãstimpul acelade calm se auzirã, îngânate, cântate de ovoce bãtrânã, rãguºitã, apoi de alta ºi iar dealta cuvintele colindului: „O, ce veste mi-nunatã,/ În Viflaim se aratã…“ Nu eranicio voioºie în vocile noastre tãrãgãnate,ci o tristeþe neagrã, de parcã n-am fi cântatnaºterea Pruncului în acel mic sãlaº, ci amfi prohodit moartea sa acolo la capãtul cal-varului. Colindul a fost întrerupt de cara-liul ce ne conducea la baie. Când ne întor-ceam de-acolo ºi urcam treptele la etaj,zoriþi de vocea poruncitoare a aceluiaºi, amauzit în urma noastrã þipetele, apoi rãcne-tele cuiva ce pãrea înjunghiat. Nu era pen-tru întâia oarã cã rãzbãteau din celulele ºisãlile de jos ale celor de la dreptul comunstrigãte, ba chiar ºi horcãituri ca de porcînjunghiat. Era însã ceva deosebit de astãdatã. Printre urletele informe se auzeau stri-gate cuvinte nedesluºite, dar care totuºi vo-iau sã spunã ceva. ªi apoi, spre deosebirede alte dãþi, când la auzul unor asemeneastrigãte gardienii, soldaþii de pazã se preci-pitau din toate pãrþile ºi interveneau vigu-ros pentru stingerea a ceea ce de obicei

erau conflicte între „hoþi“, de astã datã amobservat cu uimire cã nici caraliii noºtri,nici cei de jos, de la dreptul comun, nu pã-reau nicidecum alarmaþi, ci îºi vedeau pla-cid de îndeletnicirile lor. Nu interveneau,de parcã nici n-ar fi bãgat de seamã cã sepetrece ceva neobiºnuit. Urletele ne înto-vãrãºirã în întoarcerea noastrã la camerã,apoi amuþirã dintr-odatã. Le uitasem ºi nevedeam, fiecare la locul sãu, de treburilenoastre obiºnuite, când îl auzii pe þãranuldin Mociu de lângã mine întrebând mirat:„Da’ unde-i dom’ Doctor Roºu?“. Eu în-sumi nu observasem lipsa avocatului delângã mine. Mi-am aruncat privirile prim-prejur ºi nu l-am descoperit. „O fi rãmasafarã“ – îºi dãdea unul cu pãrerea. Desigur,se mai întâmpla uneori – cum mi se întâm-plase ºi mie – sã ne rãzleþim de grupul ce-lorlalþi, sã revenim cu întârziere în camerã.Pe atunci, nu era nimic dramatic într-o ase-menea întârziere, riscai doar vreo înjurãturãde la un gardian mai zelos. Dar, nu ºtiu

de ce, poate sub impresia ieºirii sale dinzorii acelei zile, a conflictului sãu cu legio-narii, dar mai ales tulburat de urletele ace-lea ce veneau din sãlile de jos, am avut ostrângere neliniºtitã de inimã la gândul cãomul a putut pãþi ceva. „Ar trebui sãanunþãm sergentului de afarã lipsa dom-nului Roºu“ – am zis cu voce tare cãtreºeful camerei. Acesta þinea legãtura cu auto-ritãþile mici ºi mari ale închisorii. Dar nicinu catadicsea sã se urneascã, pãrea cã nicinu m-a auzit. Calmul imperturbabil al ºefu-lui, adãugat la neliniºtea mea, m-a fãcutsã cobor de pe prici, sã merg ºi sã ciocã-nesc la uºã. Vizeta s-a deschis pe datã. Amspus gardianului cã avocatul Roºu lipseºtedin camerã, a rãmas probabil în urmã labaie. Fãrã o vorbã, sergentul mi-a închisvizeta în nas. M-am întors cam pleoºtit lalocul meu; nu mai aveam nimic de fãcut.În camerã se lãsase o tãcere apãsãtoare.Abia la împãrþirea ciorbei de la prânz amavut un început de lãmurire privindu-l pebietul om. Când cel dintre noi care era deserviciu la împãrþirea gamelelor în ziuaaceea a pomenit de porþia celui absent,

gardianul a zis: „Las’ cã o primeºte el lainfirmerie“. ªi n-a mai adãugat nimic cuprivire la motivul pentru care a fost inter-nat acolo. Era limpede, deºi gardianul aces-ta era mai cumsecade decât ceilalþi, nu voiasã ne dea nicio lãmurire, oricât am încercatsã-l iscodim. ªtirea s-a rãspândit pe datã încamerã, dar nimeni n-a comentat-o.

Eu însumi l-am uitat pe avocat, din cli-pa în care, deschizându-se uºa, un ofiþer deserviciu m-a strigat pe nume, mi-a ordonatsã ies ºi sã-l urmez. „Dacã ai palton, ia-þi-l“, mi-a zis, când am ieºit pe culoar. Mãzorea, când l-am ajuns din urmã purtândmantaua ºi cãciula primite de la ai mei. Înodãiþa sufocant de caldã a corpului de gar-dã, eram aºteptat. În picioare, printre gar-dienii care leneveau pe acolo fãcându-se cãau treabã, se aflau doi „hoþi“, dintre careunul, þigãnos la faþã, cu mâinile în cãtuºe ºicu privirile alunecând întruna în toate pãr-þile, de parcã ar fi cãutat un locºor prin caresã se strecoare, sã scape. Lângã ei, aferaþi,doi sergenþi primeau tocmai însãrcinarea dea ne conduce pe tustrei la „grefã“. Am înþe-les cã urmeazã sã mergem la Tribunal. Pen-tru ce, mã întrebam, în timp ce în maregrabã eram scoºi pe uºã, apoi pe poartaÎnchisorii. N-avea niciun rost sã cer lãmu-riri de la sergenþii care ne încadrau. Eraufãrã îndoialã mai nelãmuriþi chiar decât mi-ne ºi preocupaþi doar de a nu-l face scãpatpe tâlharul cu ochii lunecoºi, despre careofiþerul de serviciu le strigase, înainte de ane scoate pe poarta puºcãriei, cã-i un „as alevadãrilor“ ºi sã nu-i punã dracul sã se în-toarcã fãrã el cã le pune pielea pe bãþ. Ser-genþii râdeau cam mânzeºte, înjurându-lprietenos pe þiganul care necheza ºi el cuvoie bunã. Dârdâind, goniþi de gerul uscatmai degrabã decât hãituiþi de îndemnurileca pentru vite ale caraliilor, am strãbãtuttropãind de zor calea nu prea lungã dintrevechea cazarmã austro-ungarã ºi palatul dejustiþie, ºi el K.-und-K. Coridoare întune-coase, lume amãrâtã, rãtãcire de la un biroula altul, în sfârºit grefa cu pricina. Ticsitã ºiaceasta de împricinaþi. Paznicii noºtri toc-mai ne strânseserã pe tustrei laolaltã, micciopor, într-un colþ, când aud o voce sono-rã: „În sfârºit! Vã aºteptam, domnule Balo-tã!“. ªi un bãrbat necunoscut, de o eleganþãfrapantã în anturajul mizer, cu o alurã oare-cum sportivã, se ridica grãbit de lângã bi-roul grefierului ºi-ºi fãcea loc, energic, prin-tre necãjiþii din jur, îndreptându-se spremine. „Sunt avocatul Chita, apãrãtoruldumnealui. Trebuie sã procedez conformlegii, sã-i aduc la cunoºtinþã dosarul sãu, învederea procesului“, îi luã el iute pe pazni-cii mei. ªi cu autoritate, ca ceva de la sineînþeles, mã prinse de braþ ºi mã extrase dingrup, ducându-mã îndãrãtul biroului, lângãgrefier. Acesta, un bãtrân cu ochelari în vâr-ful nasului, scotocea prin maldãre de acteºi-ºi vedea de lucru, adresându-se din cândîn când rãstit cãtre cei ce se îmbulzeau înfaþa biroului sãu. Paznicii mei, nu prea du-miriþi, nu pãreau sã ºtie ce atitudine sã ia,îl lãsarã pe avocat sã dispunã de mine.Acesta, foarte sigur de sine, vorbind iute cuun fel de simpaticã voioºie virilã, mã asi-gura cã toþi ai mei sunt bine, sãnãtoºi, cãmã aºteaptã sã mã întorc cât mai curândacasã, iar el, care a studiat dosarul meu(„nici nu era prea greu, cãci e foarte subþi-rel, doar câteva file, toatã cauza este cât sepoate de limpede“), considera cã nu-i va

�

• Familia Balotã în refugiu la Sibiu – 1943

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 21D O S A R

fi greu sã dovedeascã perfecta mea nevi-novãþie. Pleda cu elocinþã chiar ºi în faþamea: „Dumneata, universitar, cercetãtor,intelectual de înaltã clasã, aveai tot dreptulsã deþii cãrþile incriminate. Ca psiholog,sociolog, ca istoric al concepþiilor politi-ce, aveai chiar nevoie de ele. Reþinerea du-mitale este întru totul nejustificatã. Voicere, bineînþeles, achitarea“. Îmi expunea larepezealã punctul de vedere pe care-l vasusþine în pledoaria sa. „E adevãrat – adãu-ga el – cã unul dintre martorii solicitaþi demine, pentru apãrarea dumitale, susþine înscrisoarea sa cãtre Tribunal cã în postul pecare îl deþineai la Institutul de Psihologienu aveai nevoie de acele cãrþi, dar n-are im-portanþã. Þi-e foarte rãuvoitor acest domnAlexandru Roºca, directorul Institutului lacare erai angajat. Vom avea însã ºi alte ates-tate. Am cerut ºi unele mãrturii. Printreacestea ºi rectorului Petrovici, care se parecã te apreciazã mult.“ Apoi, coborând to-nul, vorbind aproape în ºoaptã, îmi spuneaconfidenþial cã speranþa sa mare este ca înfruntea completului de judecatã la proce-sul meu sã se afle un anume colonel, unvechi magistrat militar, „Cred cã îl ºtii; înorice caz, domnul doctor Balotã, tatãl du-mitale, îl cunoaºte foarte bine…“ ªopteaabia miºcând din buze, de nu-l mai auzeamrostind numele acelui colonel, mai ales cãdeodatã zvonul vocilor din jur se înteþibrusc, se preschimbã într-o larmã uriaºã, ohãrmãlaie, se auzeau rãcnete, þipetele uneifemei cãzute pe pragul uºii larg deschise,cãlcatã în picioare de cei ce se buluceau sãiasã, înspãimântaþi… Nu înþelegeam nicieu, nici Chita ce anume stârnise tãrãboiul,când deodatã am zãrit, în colþul de undemã extrãsese avocatul, doar pe unul dintrecei doi „hoþi“ cu care fusesem adus la Tri-bunal. Þiganul în cãtuºe ºi sergenþii de pazãdispãruserã. Am priceput deodatã ce se pe-trecuse, mai ales cã auzeam de pe culoarstrigãte: „A fugit, a dat buzna peste mi-ne...! L-am vãzut, avea mâinile în...! L-alovit cu cãtuºele...! A spart geamul ºi dus afost!“ Femeia pe care o ridicau de pe jos sevãita de zor, abia se þinea pe picioare, fudusã ºi întinsã pe o bancã în culoar. Sergen-þii dãduserã cu ea de pervazul uºii, apoi deprag, zorindu-se dupã fugarul care se stre-curase pe nesimþite ºi o zbughise pe cori-dor, în timp ce ei cãscau ochii prin odaie.Apoi alþii o cãlcaserã în picioare. „Nu temiºca de lângã mine“, îmi spunea avocatul,care înþelesese în sfârºit ce se petrecuse.„Ba, mai bine, pune-te acolo în colþ, lângãcelãlalt deþinut, ºi aºteptaþi sã se întoarcãsergenþii. Sã nu te miºti de acolo…“, mãîndemna el, ca nu cumva sã-mi vinã ºi mievreo idee de evadare. Cred cã se speriase ºi,dupã ce îmi spusese cã rãmâne cu mine pâ-nã la întoarcerea paznicilor – care-ºi pier-duserã capul alergând zadarnic dupã þiga-nul fugar, uitând de noi ºi lãsându-ne deizbeliºte – se hotãrî brusc sã plece. „Se vaface o anchetã; nu e bine sã mã afle aici. Dealtfel e târziu ºi mai am treabã la Curte…“Nu mult dupã plecarea lui, apãrurã ºi ser-genþii. Gâfâiau, sudoarea le ºiroia pe frun-te, pe obraji. Zãrindu-ne în colþul nostru,parcã le mai veni inima la loc; îºi închipu-iserã probabil cã ºi noi ne luaserãm tãlpã-ºiþa. Odatã cu ei mai apãrurã doi-trei mili-tari ºi un „civil“ în care miroseam agentulde Securitate. Pe un ton sec de ancheta-tor, acesta le punea sergenþilor întrebãri la

care nenorociþii rãspundeau pieriþi de spai-mã. Ne luã ºi pe noi, puºcãriaºii, la între-bãri, dar eu rãspundeam laconic: nu vãzu-sem nimic, fiind ocupat cu avocatul meudupã masa grefierului, în celãlalt colþ alodãii, cât despre camaradul celui dispãrut,acesta dãdea din umeri ºi, bâlbâindu-se deemoþie, abia reuºea sã spunã cã habar n-avea cum dispãruse Gyula, þiganul, cãciel aþipise ciucit pe duºumea. Sergenþii întã-reau ºi ei zgomotos vorbele noastre. Deºinevinovãþia noastrã în evadarea þiganuluinu-i dezvinovãþea pe ei, parcã neºtiinþa noastrã vãditã le mai uºura rãspunderea. Nuîn zadar era acela un „as al evaziunii“. Aºa-i repetau ei bãtrânului grefier care leasculta morocãnos ºi tãcut jelania, în timpce-ºi rânduia în grabã dosarele ºi le înghe-suia într-un dulap metalic. Când sã-ºi în-cheie treaba, îºi luã deodatã seama ºi îiîntrebã pe paznicii noºtri: „Da’ ia staþi,fraþilor, pe ãºtia de ce i-aþi adus?“ Scotocelidupã adresa care însoþea prezentarea noas-trã pentru iscãlirea dosarelor de trimitere înjudecatã, zãpãcealã generalã. Se aflã cã eusemnasem în prezenþa avocatului ceea cetrebuia sã semnez, doar tâlharul „cel bun“– cum îl chemam eu în sinea mea pe cama-radul meu bâlbâit de la dreptul comun –trebuia sã se iscãleascã, ceea ce fãcu punânddegetul, cãci era analfabet. Între timp, caprin farmec, se lãsase liniºtea în jurulnostru. Biroul grefei se golise de mult, in-dividul de la Securitate ieºise ºi nu mai apãruse, pe culoare se auzeau tot mai rarpaºi, câte o uºã ce se trântea, apoi liniºte.Grefierul îºi isprãvise treaba ºi, grãbit, voiasã-ºi închidã biroul. „Ieºiþi, fraþilor, cu ãºtiape coridor. Acolo sunt bãnci. Ce mai aºtep-taþi? Cã ne apucã aici seara. Doar e searade Crãciun!“ Când sã ieºim, se auzirã bocã-nituri afarã ºi apãrurã deodatã patru gea-laþi. Sergenþi, trimiºi probabil ca întãriri pe lângã cei doi paznici ce se arãtaserã ne-vrednici. Mai înþelegãtori faþã de pocino-gul pãþit de aceºtia decât fusese „civilul“ –doar erau colegii lor ºi ar fi putut sã pãþeas-cã la fel –, ne-au luat în primire ºi astfel noidoi, deþinuþii încadraþi de ºase gardieni,defilarãm pe mijlocul cãii Dorobanþilorspre închisoarea-mamã. În clipa în care

dãdeam colþul intrând în strada lãturalnicãpe care se afla Închisoarea militarã, loviturãde teatru. La apropierea noastrã, coborândiute dintr-o maºinã staþionatã lângã trotuar,doi „civili“ ne ieºirã în cale ºi, cu o repezi-ciune de prestidigitatori, îi scoaserã dintrecei ºase sergenþi ce ne încadrau pe cei doicare pãcãtuiserã lãsându-l pe þigan sã deabir cu fugiþii ºi, fãrã vreo vorbã ori vreungest inutil, îi îmbarcarã în maºina lor. Abiao depãºisem cu câþiva paºi, cã aceasta por-nea în trombã. Ne vedeam cu toþii de drumde parcã nu s-ar fi întâmplat nimic. Doarmie îmi trecea prin gând (dar poate ºicelorlalþi) cã în curând îi vom vedea pe cei doi la Închisoarea militarã. Dar nu capaznici.

Se întunecase de-a binelea când am in-trat pe poarta închisorii. „Hoþii“ forfoteaugãlãgioºi, surexcitaþi, prin sala de la par-ter, se auzeau râsete, frânturi de colinduridin camerele dreptului comun, mirosea avin, afumãturi straºnic usturoiate… Searade Crãciun se pregãtea în aceastã „courdes miracles“ mai febril decât afarã, undenimic nu vestea sãrbãtoarea, nici dupã obloanele închise ale caselor, nici în pustie-tatea întunecoasã a strãzii, strãbãtutã doarde rari trecãtori ce se grãbeau de parcã îigonea din urmã. Nu rãzbãtea nimic dincasele cu ferestre perdeluite prin care zadar-nic am pândit, doar voi zãri luminile vre-unui brad împodobit. Tot astfel, aici înînchisoare, camera noastrã de la etaj, a„politicilor“, era ferecatã în tãcere. Liniº-tea aceasta apãsãtoare contrasta cu veseliagãlãgioasã a „hoþilor“ de la parter. Ai fi ziscã doar noi ne pierdusem odatã cu liber-tatea orice putinþã de a ne bucura.

Se adunaserã mai mulþi în jurul meu,când am început sã le povestesc evadarea„hoþului“. Întâmplarea îi încânta, îi exci-ta: „Al dracului, þiganul! Bine le-a fãcut-ocaraliilor! Ah, ce-aº mai ºterge-o ºi eu…!“Se bucurau ca de o straºnicã farsã jucatãtuturor celor ce ne puseserã la poprealã.„Da, dar pe el îl ascund ºãtrarii. La ora astal-a ºi luat un bulibaºã sub protecþia lui ºi-ltrimite cine ºtie unde, peste munþi, în Mol-dova ori în Dobrogea, ba poate chiar în

�

• Casa familiei Balotã din Cluj, strada Bolintineanu, 26

22 • APOSTROF D O S A R

Ungaria. Dar noi, dacã vreunul dintre noiar reuºi sã evadeze, unde sã se ducã? Îi ares-teazã de îndatã nevasta, copiii, îi iau la în-trebãri prietenii… Ce mai, pentru noi e cuneputinþã…“ – ofta altul. Preoþii mei, dupãce le istorisisem ºi lor cele petrecute la Tri-bunal, se pregãteau de rugãciunea roza-rului. Unul dintre ei ne ºoptea sã amintimprintre intenþiile rugãciunii noastre peDomnul Avocat Roºu. Nu aflaserã nimicdespre starea bietului om. Strânºi laolaltãpe prici, înghesuiþi niþel de cei ce ni se adã-ugaserã în seara aceea, mai numeroºi decâtde obicei, ajunsesem la al patrulea misterde durere, meditam purtarea Crucii spreCalvar, cerând Sfintei Mame a durerii vir-tutea rãbdãrii, când s-a deschis uºa ºi doigardieni de pe salã l-au dat pe avocatul Ro-ºu în mâinile câtorva dintre ai noºtri. Ajutatde aceºtia, împleticindu-se, a ajuns la loculsãu ºi s-a întins, fãrã multe vorbe. Ne-amîntrerupt rugãciunea ºi împreunã cu alþicâþiva ne-am adunat în jurul lui. Avea unpansament mare ce cobora de pe creºtet peo ureche, obrajii plini de echimoze, un ochiinjectat, cu orbita toatã neagrã de jur îm-prejur, pete de sânge pe gulerul cãmãºii ºipe veston… „Sunt plin de vânãtãi, dar slavãDomnului, am scãpat cu viaþã…“, rãspun-dea el întrebãrilor noastre îngrijorate. Aveao vorbã moale, foarte diferitã de tonul ca-sant al vorbirii sale obiºnuite. Nu se plân-gea de vreo durere – „mi-au dat calmante,mi-au fãcut ºi niºte injecþii“ –, dar pãreaepuizat. Un medicinist dintre noi îl cerce-tase, aºa cum se pricepea, constatând cã nuavea nimic frânt. Era însã sleit, nemâncat.Îi dãduserã la infirmerie „porþia“ lui, însãnu s-a atins de ea, n-avea nicio poftã ºi îlmai dureau încã toate mãdularele. L-amîmbiat ºi eu ºi alþii cu ce aveam mai bundin cele primite de acasã, dar abia a gustatdin cele oferite de noi ºi s-a declarat sãtul.Când l-am întrebat ºi eu dupã cum îl isco-diserã ºi alþii, curioºi sã afle cum se petre-cuserã lucrurile, a repetat ceea ce spuse-se de cum intrase în camerã: „Ce mai… Mi-au pus pãtura în cap sã nu-i vãd ºi audat în mine…“ Zicând aceasta, îmi strân-gea mâna ca un semn de înþelegere, ºi aadãugat: „Mai târziu, dragule, mai târziu,acu-s prea ostenit“. L-am lãsat în pace, sãadoarmã, bine învelit în þoalele noastre,cãci avea frisoane, de febrã probabil ºi deepuizare. Cu ochii închiºi, obrajii supþi,seci, livizi, pielea întinsã pe oasele ieºind laivealã ca la o mumie, aducea mai multdecât oricând cu chipul lui Don Quijote,mai puþin cu acela „uscãþiv la faþã“ chiardacã „robust la trup“, cum ne este cu zgâr-cenie descris de Cervantes, ci mai degrabãcu acela pe care mi-l închipui dupã lecturanemaipomenitelor sale aventuri. Da, cumzãcea acolo, doborât, zdrobit ca de aripileunei mori de vânt, dar încrâncenat ca unmoþ ireductibil ce era, avocatul Roºu întru-chipa (fãrã sã ºtie) o ipostazã rãsãriteanã,târzie, a multingeniosului hidalgo. Asemã-narea aceasta mã fãcea sã zâmbesc, în ciudamilei ce-mi storcea inima pentru necãjitulrãu surchidit de nemernici.

Mã întorsesem lângã popii mei ºi m-amsimþit deodatã nãpãdit de un spirit al Crã-ciunului. Poate vorbele schimbate cu aceº-tia despre naºterea Domnului, poate lipsadureroasã a oricãror semne ale sãrbãtorii învidul glacial de afarã sau ceva din emoþiilediverse ale zilei ce nu erau nicidecum cele

ale înfrigurãrii aºteptãrilor Ajunului de altã-datã, nostalgia acelor aºteptãri fericite aleunei copilãrii ce pãrea acum condamnatã,câte ceva din toate acestea treziserã în mineacel duh. ªi, bizar, spre deosebire de toþicei din jur, abãtuþi, munciþi de gândurisumbre, de griji, de temeri (ºi întoarcereaavocatului snopit în bãtaie întunecase ºimai mult aceste gânduri), duhul Crãciunu-lui stârnise în mine o voie bunã ce se mani-festa prin pofta de a povesti. ªi am începutsã povestesc. Era pentru întâia oarã cã mãdedam la ceea ce, mult mai târziu, în aniilungi de temniþã, va deveni o deprindere,o îndeletnicire a mea obiºnuitã prin celule-le, camerele, sãlile închisorilor mele, aceeaa vorbirilor de searã. Vorbiri diverse, dupãdiversitatea nu atât a umorilor mele, câtdupã aceea a componenþei umane a încã-perilor. Aici, în Închisoarea militarã dinCluj, în seara aceea de Ajun, nicio povestenu mi se impunea mai de la sine înþeles de-cât aceea a Crãciunului. ªi ce poveste maipotrivitã de Crãciun puteam sã aleg decâtuna, bine cunoscutã în lume, atât de puþincunoscutã la noi, a lui Dickens. Intra în is-torisirea mea plãcerea amintirii Crãciunu-rilor de altãdatã, a copilãriilor noastre diniernile troienite ale unui Ardeal fabulos…Toate acestea aparþineau lumii noastre, aascultãtorilor mei ce se adunaserã tot maimulþi în jur, apoi a tuturor celor din camerãcare tãceau ºi trãgeau cu urechea. Istoriabãtrânului avar Ebenezer Scrooge, cercetatde fantoma defunctului sãu asociat, JacobMarley, ºi apoi, într-o miraculoasã succe-siune a timpurilor, de cele trei fantome:aceea a Crãciunului din trecut, apoi a Crã-ciunului prezent ºi, în sfârºit, fantomaCrãciunului viitor, aceastã istorie moraliza-toare îi purta pe ascultãtorii mei din came-ra împuþitã a „politicilor“ departe de aceas-ta, de Clujul amorþit, prins în marele gheþarstalinian, într-o Anglie victorianã, nici mã-car visatã de ei. Povestirea le pãrea, cred, caun vis într-un vis. Odatã cu fericitoarea de-pãrtare de cele din prezentul nostru dure-ros, de cele prea imediat trãite pe pieleanoastrã, povestea ne proiecta într-un viitorluminos, acela în care harul naºterii unuinevinovat într-un staul de grajd poate pre-schimba un bãtrân bogãtaº înrãit ºi avarîntr-un om milostiv, viitorul în care toþi ceiînrobiþi rãului aveau sã-ºi redobândeascãlibertatea. Singur, în povestirea mea, ºtiamcã aceasta este… doar povestire. Gustamorgoliul naiv al celui ce îi simte pe ceilalþiatârnând de gura sa povestitoare, dar toto-datã germina în mine umilinþa celui tot mai conºtient de limitele ºi fragilitatea mãr-gelelor de sticlã pe care le înºirã pe aþã.Începeam în seara acelui ajun al Crãciu-nului din anul Domnului 1948 o povesti-re pe care urma sã o continui multã vreme,cu viu grai, apoi pe hârtie, povestirea pecare, iatã, o continui ºi azi, aici, ºi o voicontinua cât mai am zile.

Când am isprãvit, cãci orice poveste tre-buie sã aibã un sfârºit, fie ºi provizoriu, amavut satisfacþia de a-i vedea pe cei mai mulþidin camerã însufleþiþi, desfãcând flãmânzidesãgile cu merinde, împãrþindu-le cu alþiicare nu primiserã nimic de acasã, pãlãvrã-gind voioºi, de parcã le-ar fi venit inimala loc. Duhul Crãciunului îi pãtrunsese, ºicamera „politicilor“, mortãcioºi când in-trasem întorcându-mã de la Tribunal, înce-pea sã semene acum cu încãperile de jos ale

„hoþilor“, de unde ne veneau uneori zvo-nuri de hohote tumultuoase ºi þipete, decântece deºuchiate zbierate din gâtlejuribine stropite.

Dar ziua nu-ºi isprãvise surprizele. Numai era mult pânã la „ora stingerii“, cândregulamentar ar fi trebuit sã ne vârâm subpãturi. Uºa se deschide ºi prin hãrmãlaiadin odaie aflu cu oarecare întârziere cã suntchemat. Gardianul care mã adusese de josîmi spunea acum sã-l urmez. Pãrea ºi el bi-ne dispus ºi repeta, cu faþa râzãtoare: „Aipãþit-o, domnule, ai pãþit-o!“ Mutra lui jo-vialã dezminþea însã ameninþarea cuprinsãîn anunþul sãu. Eram totuºi destul de intri-gat, mai ales cã, introdus în odaia ofiþeru-lui de serviciu, îl auzeam pe acesta spunân-du-i gardianului meu sã mã ducã „lapoartã“. În urma noastrã, ofiþerul strigasedin uºa biroului sãu cãtre sentinela ce pãzeapoarta: „Deschide, Vasile, ºi ia ce þi se dã!“Poarta mare se deschise ºi, deodatã, încadrul ei, sub lumina felinarului din stra-dã, dar ºi în bãtaia reflectorului din curte,îi vãd pe pãrinþii mei. Sunt amândoi, Tatãlºi Mama, lipiþi unul de altul, de parcã arfi o singurã fãpturã. Dau sã mã apropiu,dar sergentul meu mã apucã de braþe dinspate, mã þine zdravãn, ºopteºte ceva nedes-luºit, eu mã rãstesc: „A zis sã mã duci lapoartã!“ ªi mai repet o datã, de douã ori,zadarnic, încercând tot în zadar sã mã smu-cesc din strânsoare, în timp ce sentinela,postându-se în poartã, le acoperã imaginea,vãd doar braþul Tatãlui meu întinzându-iceva, iar omul cu arma la ºold preluândobiectul ºi întorcându-se. Atunci, în cadruluºii se înscriu din nou, o clipã-douã, ei doiacolo, luminaþi, privindu-mã ºi ei fãrã glas,le zãresc ochii vãzându-mã cã-i vãd.

ªi atât. Sunt momente de epifanie înviaþã, nu multe, înscrise undeva adânc înnoi. Le invocãm uneori, nu le putem evocaprecum amintirile de rând. Ele ne stârnescmai mult decât le stârnim noi. La câþiva anidupã acea searã de Crãciun, în primele zileale unei alte detenþii, ce se anunþa incom-parabil mai grea, mai îndelungã decât ceadintâi, dacã nu chiar mortalã, i-am visatîntr-o noapte la Malmaison pe pãrinþii mei.Iar acum, mulþi ani mai târziu, invocândapariþia lor de tainã în noaptea de iarnãclujeanã, închipuirea mea face sã alunecepeste imaginea aºteptãrii lor acolo în ca-drul unei porþi de puºcãrie imaginea lor dinvis aºteptându-mã în faþa unei porþi debisericã pe care apãream ºi-i vedeam lipiþiunul de altul, ca o singurã fãpturã.

�

Fragment din Abisul luminat, Cartea întâi

�

D O S A R

Johannes Reuchlin Cabala, filozofia pitagoreicã ºi interpretãrile moderne (II)

3. Categorii de simboluri la Reuchlin

a.SIMBOL în sensul de gematrie. Utilizareanumericã a simbolului este legatã de

evidenþierea echivalenþei numerice dintreconsoanele YHW, presupuse în Sefer Yetzi-rah a reprezenta un nume sau semn divin,ºi consoanele din numele ’eHeYeH: ambeleau valoarea 21. Acesta este un exerciþiusimplu de gematrie. Totuºi, Reuchlin des-crie aceastã formã de relaþie numericã întermeni de simbolism: „… quod est sym-bolum ipsius Ehieh hoc est entis, que equa-litatem numeris“1. Tot aºa, în alt context,Reuchlin aratã cum consoanele din Ma-KaBY au valoarea 72, fãcând din acest numesimbolul numelui ºaptezeci ºi doi2. El re-curge la o gematrie gãsitã în surse ebrai-ce, ºi anume, ’etz = 160 = tzelem3. Aceastãecuaþie este interpretatã ca douã cuvinte cesimbolizeazã cifra 150 (de fapt, 160)4. De-mersul sãu este unul oarecum aparte, datfiind cã în mod normal cabaliºtii cautã re-laþii între cuvinte pe baza gematriei, fãrãînsã a presupune cã, în sine, un anumit nu-mãr are o valoare independentã simboli-zatã de cuvinte. Din acest punct de vedere, Reuchlin introduce o teorie pitagoricã anumerelor ca desemnând principii, un anu-mit tip de numerologie, în ansamblulmetodelor de calcul cabalistice.

b. Dupã Reuchlin, simbolismul este le-gat ºi de permutãrile de litere. El ilustreazãaceastã metodã, Temurah sau metateza, cuexemple simple de genul Ysmah poate de-veni Mashiah iar mal’akhi devine Michael5.

c. Înlocuirea literelor cu altele, în con-formitate cu reguli specifice, a fost la rân-dul sãu numitã simbolism. De exemplu,consoanele din Tetragrammaton au fost în-locuite cu MZPZ, utilizându-se un sistembine definit6. Putem spune cã, în general,Reuchlin numeºte toate cele trei tehnici nu-merice de interpretare „cãi simbolice“7.Aceste trei tehnici de exegezã pot fi descri-se ca fiind un simbolism orizontal sau dreptceea ce am aproximat prin recursul la ter-menul de diseminare al lui Derrida, deoa-rece un cuvânt este înlocuit cu altul în con-formitate cu diferite reguli. Urmãtoareleutilizãri ale termenului de simbolism þin deceea ce am numit simbolism logocentric.

d. Prin simbol se înþelege un nume cufuncþii magice. Reuchlin scria urmãtoare-le în legãturã cu numele de ºaptezeci ºi do-uã de litere:

În prezent, aceste slãvite semne sunt pre-zente în amintirea oamenilor, iar prin inter-

mediul acestor simboluri sunt invocaþi înge-rii ce îl ajutã pe om întru slava ºi gloriaDumnezeului inefabil, dupã cum spuneGerundensis în a sa introducere la Genezãîn care citeazã scrierea rabinului Solomondespre Talmud. Acestea sunt literele ce com-pun simbolurile pe care þi le desenez cu degetul8.

El prezintã apoi, folosind caractere ebrai-ce, toate combinaþiile de litere ce constituienumele de ºaptezeci ºi douã de litere.Acestea devin astfel simboluri ce reprezintãun soi de talisman sau amuletã. Deºi aces-tea pot fi legate de o putere angelicã sausefiroticã, ele sunt unitãþi lingvistice carenu opereazã la nivel semantic, nici chiarîn cazul limbii ebraice. Reuchlin pare asugera cã sursa celei de-a doua referiri latermenul de „simbol“ este Nahmanides,însã nimic în acest sens nu apare în intro-ducerea la comentariul la Pentateuc sau laRashi, din care citeazã Nahmanides. Des-crierea „simbolicã“ a întregii teme îi aparþi-ne integral lui Reuchlin. Putem descrieacest tip de simbolism ca fiind unul des-cendent, deoarece doreºte a avea un efectasupra entitãþilor de ordin inferior prininvocarea celor de ordin superior.

e. Simbolul ca reprezentare a lumii supe-rioare. Ne vom îndrepta atenþia asupra unuialt tip de simbol, mai apropiat de simbo-lismul cabalistic obiºnuit:

Sabatul este un mister9 al Dumnezeului celui viu10. Sabatul este un simbol al lumiisuperioare, eternul Jubileu, unde toate mun-cile înceteazã... acest lucru trebuie interpre-tat ca o referire la alãturarea dintre puterilesufletului ºi cele ale minþii, pentru a îndreptacontemplaþia spre lumea ce o sã vinã11.

În acest pasaj, termenul de „simbol“ sereferã la relaþia dintre o entitate, un pro-ces sau ritual de ordin inferior ºi una deordin superior, care aparþine tãrâmului di-vin. În acest caz, simbolul este Sabatul, unmod de comportament într-un momentdat ºi care comunicã, ca pars pro toto, feri-cirea ºi deliciile prezente constant în esca-tonul personal. Aceastã perspectivã aparedeja în literatura rabinicã12. Totuºi, cabalateozoficã a completat aceastã poziþie cuidentificarea termenului de „lume ce va sãvinã“ cu un atribut divin specific sau cu oipostazã divinã: a treia sefirah, Binah, iden-ticã ºi cu eternul Jubileu. Aceastã poziþiediferã în raport cu prima afirmaþie din frag-mentul citat, care vede în a noua sefirah,Yesod, ipostaza divinã simbolizatã de Sa-bat13. Aceastã ambiguitate nu trebuie sã nederuteze, deoarece face parte dintr-o anu-

mitã evoluþie a procesului semiotic carac-teristicã pentru cabala teozofico-teurgicãdin Castilia de la finele secolului al XIII-lea,un proces ce ar putea fi descris ca o tran-ziþie de la o univalenþã simbolicã la o poli-valenþã simbolicã. Practic, acelaºi cuvânt eraînþeles ca având mai mult decât un singursens simbolic, referindu-se astfel la maimult de o singurã sefirah. Totuºi, punc-tul central al perspectivei formulate de Reuchlin nu este reprezentat de aspectulcognitiv al relaþiei referenþiale, ci de celmistic: pornind de la anumite abordãricabalistice, el înþelege Sabatul ca repre-zentând încetarea muncilor lumeºti ºi con-centrarea asupra facultãþilor spirituale aleomului, pentru a atinge lumea spiritualãsuperioarã14. Dupã cum am vãzut în frag-mentele citate mai devreme, Reuchlin înþe-lege cabala ca fiind eminamente o disci-plinã contemplativã: simbolurile cãlãuzescastfel sufletul spre sferele mai înalte ºi, încele din urmã, spre mântuirea personalã15.Atribuind simbolismului un astfel de rol,Reuchlin se bazeazã încã o datã pe pita-gorism16. Gãsim aici un nou tip de simbo-lism vertical, însã de aceastã datã este vorbade unul ascendent.

f. Simbolul ca referent cognitiv. De câte-va ori, mai ales atunci când vorbeºte despresensurile ascunse ale literelor ebraice,Reuchlin atribuie funcþiei referenþiale evo-carea nu doar a tãrâmului divin, ci ºi a altorniveluri superioare, ca de exemplu cel ce-lest. Pornind de la un comentariu privindalfabetul ebraic gãsit în Ms. New York JTS1887 (Halberstamm 444), fol. 39b-43b,Reuchlin introduce termenul de „simbol“în redarea originalului ebraic pentru a evi-denþia relaþia cognitivã dintre o literã ºi uncorp planetar. De exemplu, el foloseºte ter-menul de „simbol“ în relaþie cu litera da-leth, într-o referire la Hashmalim, vãzuþica fiind un soi de îngeri17. Tot aºa, lamedreprezintã planeta Sabbatai, adicã Saturn18,iar mem este simbolul pentru Marte19. Înalte cazuri, literele descrise ca simboluri tri-mit la entitãþi de ordin inferior. Tzadehsimbolizeazã materia celestã ºi cea ordi-narã20, lucrurile neînsufleþite, iar Thau estesimbolul naturii omeneºti21.

4. Tetraktys-ul ºiTetragrammatonul ca simbol

UNA DINTRE cele mai importante uti-lizãri ale termenului de „simbol“ la

�

CABALA

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 23D O S A R

24 • APOSTROF

Reuchlin apare deja în lucrarea sa de tine-reþe, De verbo mirifico, în care el comparaTetragrammatonul cu tetraktys-ul lui Pita-gora, descriindu-le ca fiind simbolul pentrutoate lucrurile22. În De arte cabalistica, aceas-tã relaþie este descrisã dupã cum urmeazã.Marranus îi spune lui Philolaos cã

Îmi pare cã Pitagora a împrumutat Tetra-grammatonul evreilor sau, mai bine zis, celepatru litere ce formeazã numele Mântuito-rului ºi le-a transformat în simbolul grecescal tetraktys-ului23.

Dupã cum se ºtie, tetraktys-ul, ceea ce pita-goreicii numeau tetrada sfântã, ºi Tetra-grammatonul sunt teme fundamentale înpitagorism ºi, respectiv, în cabalã. Reuchlinpropune aici o comparaþie interesantã care,deºi incorectã din punct de vedere istoric,atinge câteva aspecte importante þinând defenomenologia celor douã fenomene reli-gioase. Ce aduce nou aceastã afirmaþie? Pri-mul care a subliniat importanþa tetradei încazul evreilor pare sã fi fost Marsilio Ficino:

De ce toatã lumea îl desemneazã pe Dumne-zeu prin patru litere? La evrei, cele patru vo-cale, he ho ha hi; la egipteni, Theuth, la per-sani, Syre; la magi, Orsi, de la care se ajungela Oromasis24; grecii îi spun Theos, iar noi De-us; arabii îi spun Alla, iar Mahomed Abgdi.Tot aºa, l-am acceptat pe Jesu de la Gabriel...Fãrã doar ºi poate, seminþii atât de diferitenu ar fi cãzut astfel de acord asupra numeluiDumnezeului necunoscut dacã nu ar fi cu-noscut inspiraþia divinã. ªi dacã l-au primitde la Adam, tot prin inspiraþie divinã au pri-mit ei acest nume, ºi nu altul25.

Pentru folosirea „universalã“ a numelordivine guvernate de cifra patru se propundouã explicaþii teoretice diferite: toate aces-te seminþii au primit diferitele nume în modseparat sau au primit aceste nume de laAdam. Totuºi, chiar ºi în conformitate cu adoua explicaþie, fiecare popor a fost inspi-rat sã îºi aleagã numele divin propriu.Astfel, fiecãrei naþiuni i s-a acordat o reve-laþie specialã; mai mult, chiar dacã acceptãma doua explicaþie, evreii nu au prioritate,deoarece se spune cã ºi ei ºi-au primit reve-laþia mai târziu. Astfel, asemãnarea structu-ralã de bazã dintre numele divine, a cãrorsursã o vom discuta imediat, nu reflectã in-fluenþa tradiþiei mozaice, ci un numitorcomun ce transcende formele distincte alenumelor folosite de fiecare popor. Ideea cãnumele divin fãcea parte din tradiþia ada-micã exista deja la evrei26; nu ºtiu sã fi exis-tat o poziþie similarã la creºtini înainte deFicino. Prin urmare, este posibil ca Ficinosã fi fost influenþat de o tradiþie evreiascãsau mai precis de una cabalisticã, deºi el cu-noºtea foarte bine ºi tetraktys-ul pitagoreic,discutat de Iamblichus în De vitae pythago-rica27. Aici, divinitatea tetradei este afirmatãîn mod explicit, iar conceptul pitagoreic detetradã se poate sã fi reprezentat ideea cen-tralã a argumentaþiei elaborate de gândito-rul florentin. Totuºi, Ficino nu îl menþio-neazã pe Pitagora în acest context. Maimult, Reuchlin contrazice tot ceea ce amputea învãþa din literatura pitagoreicã, pre-supunând cã Pitagora nu a fost primul des-coperitor al nucleului propriei sale filozofii,tetraktys-ul, luând în schimb aceastã idee dela evrei. În conformitate cu vechiul pita-gorism, pitagoreicii depuneau un jurãmânt

în care Pitagora era descris ca persoana „ca-re a adus tetraktys-ul generaþiei noastre“28.

Nu în ultimul rând, în acest context,crucea este conceputã a fi un simbol alMântuitorului, tot aºa cum Tetragramma-tonul este simbolul lui Dumnezeu29.

5. Dilema totalizatoare: de la Reuchlin

la interpretãrile moderne

AM ÎNCERCAT sã trec în revistã diverseleutilizãri ale termenului de „simbol“ de-

oarece acesta reprezintã conceptul central alunei lucrãri deosebit de importante, care,dupã cum vom vedea, a influenþat mai târ-ziu o serie întreagã de autori de marcã. To-tuºi, înainte de a trece la receptarea descrie-rii simbolice a cabalei, aº dori sã abordezproblemele ce decurg din utilizarea de cãtreReuchlin a unui spectru atât de larg de sem-nificaþii pentru acest termen. Aplicând ter-menul de „simbol“ unor forme atât de di-verse ale cabalei, forme care opereazã înconformitate cu semioze de tip diferit, sepoate ca Reuchlin sã fi acþionat asemeneaunui bun pitagoreic. Aparent, el nu ºi-a datseama cã a ajuns sã impunã o atitudine tota-lizatoare asupra strategiilor semiotice diver-gente caracteristice scrierilor cabalistice,strategii extrem de diferite una de cealaltã.Dar cum ar fi putut el sã-ºi dea seama deacest lucru dacã acelaºi cabalist, Gikatilla,una dintre principalele surse ale lui Reuchlinpentru înþelegerea ºi prezentarea cabalei, arenunþat la abordarea lingvisticã iniþialã ºi aadoptat, în lucrãrile de mai târziu, o altãviziune cabalisticã, cea teozoficã? Reuchlina fost victima unei erori destul de comu-ne, în conformitate cu care toate scrierilecare se pretind a fi cabalistice formeazã uncorp omogen. Aceastã tendinþã este binecunoscutã chiar printre cabaliºti începândcu secolul al XIII-lea ºi decurge din adopta-rea aceluiaºi termen, cabala, de cãtre o marediversitate de ºcoli. Termenul de cabalã cadoctrinã ezotericã provine din surse carepreced ceea ce numim cabala cu cel puþindouã secole, fiind asociat cu practica trans-miterii în secret a numelui divin. Acestlucru apare extrem de explicit în perioa-da gaonicã, o abordare în acest sens fiind adoptatã de ashkenazii hasidici, de cabaliºtilingvistici ca R. Barukh Togarmi ºi tânãrulJoseph Gikatilla, precum ºi în versiuneaextaticã a cabalei lingvistice din scrierile luiAbraham Abulafia30.

Totuºi, începând cu secolul al XIII-lea,cabaliºtii au fost interesaþi nu atât de multde numele divin sau de numele divine, câtde teoria celor zece sefirot, de cabala teo-zoficã, adoptând acest termen pentru a-ºidescrie propria doctrinã. Aceste douã sen-suri principale ale termenului de cabalã suntreprezentate de douã literaturi distincte ca-re, din timp în timp, s-au aflat chiar în con-flict una cu cealaltã. Cu toate acestea, con-flictul în cauzã nu a fost întotdeauna vizibil.De exemplu, doi mari reprezentanþi ai caba-lei teozofice, tânãrul Gikatilla ºi tânãrulMoses de León, au cultivat înþelegerea lin-gvisticã a cabalei, dar mai târziu s-au rãz-gândit ºi au adoptat cabala teozoficã. Nuvorbim aici de o evoluþie cauzalã, naturalãºi perfect de înþeles în cazul oricãrui gân-ditor dinamic, ci de o schimbare drama-ticã ce ignorã fazele timpurii. De exemplu,

niciuna dintre scrierile timpurii ale luiGikatilla sau ale lui de León nu sunt men-þionate în scrierile lor de mai târziu. Chiarºi aºa, ei nu ºi-au criticat poziþiile anterioa-re, preferând pur ºi simplu sã le ignore ºiadoptând alte forme de interpretare a mate-rialului religios ºi speculativ pe care îl aveaula dispoziþie. Scrierile timpurii ale lui deLeón, extrem de apropiate de cele ale tânã-rului Gikatilla, nu s-au bucurat de atenþiacabaliºtilor creºtini. Aceste scrieri au fostsilite sã aºtepte analizele filologice detalia-te efectuate în ultimul secol, chiar ºi numaipentru a fi identificate. Nu acelaºi lucru sepoate spune despre lucrarea lui Gikatilla,Grãdina nucului (Ginnat ’Egoz), care a de-venit o lucrare clasicã a literaturii cabalisti-ce, influenþând ºi lucrarea cabalisticã de maitârziu a lui Reuchlin. Cu puþin timp înain-te de a scrie De arte cabalistica, acesta dinurmã a citit lucrarea târzie a lui Gikatillaintitulatã Sha‘arei ’Orah în traducerea latinãa lui Paulus Riccius31. Împreunã cu o altãlucrare de maturitate a lui Gikatilla, Sha‘areiTzedeq, citatã cu titlul Porta justiciae, celetrei cãrþi ale lui Gikatilla reprezintã cel maiimportant grup de surse pentru multe din-tre discuþiile lui Reuchlin din De arte caba-listica. Dacã adãugãm la aceste cãrþi majo-ritatea materialelor cabalistice cunoscute deReuchlin dintr-un manuscris asemãnãtor cuMs. New York JTS 1887, Halberstam 44432,putem concluziona cã ceva deosebit de im-portant a avut loc în istoria cabalei creºtine.Aceastã mutaþie este extrem de semnifica-tivã, deoarece este legatã de natura diferitãa surselor ebraice care au generat a douafazã a cabalei creºtine.

Spre deosebire de Giovanni Pico dellaMirandola, care se baza în principal pe tra-ducerile latine ale lui Flavius Mithridates –puternic inspirate de cabala italianã, în prin-cipal de scrierile lui Abraham Abulafia ºi alelui Menahem Recanati –, Reuchlin cunoºteaîn principal lucrãrile cabaliºtilor spanioli,ºi nu doar cele ale italienilor. Reuchlin eracu siguranþã familiarizat cu unele dintrescrierile cabaliºtilor italieni, pe care îi citeazãcu numele33. Totuºi, în De arte cabalistica,aceste surse ocupã un loc secundar în raportcu cele spaniole, în special cu lucrãrile lui R.Azriel de Gerona, ale lui Nahmanides ºi maiales în raport cu textele cabalistului fãrã ri-val, R. Joseph Gikatilla. Putem presupunecã aceastã schimbare, dramaticã pentru în-treaga fizionomie a cabalei creºtine, estelegatã, printre alte motive, ºi de difuzareamaterialului cabalistic spaniol dupã expul-zarea evreilor din Spania în 1492. Ar maiputea fi legatã ºi de prezenþa lui Reuchlinîn Germania, departe de biblioteca cabalis-tã tradusã din ebraicã în latinã de FlaviusMithridates, care ºi în prezent se aflã înItalia. În orice caz, oricare ar fi motivele dinspatele acestei schimbãri, dominaþia cabaleispaniole în De arte cabalistica este de necon-testat. Aceasta înseamnã cã Gikatilla, un ca-balist ale cãrui cãrþi dovedesc un talent unicîn a organiza materialul cabalistic, devineprincipala sa sursã în mod direct ºi prin in-termediul traducerii latine a lui Riccius. Deasemenea, putem spune cã, într-o perioadãrelativ scurtã de timp, Reuchlin a ajuns sãcunoascã cele douã tipuri diferite de cabalãdin cãrþile scrise de acelaºi cabalist.

Astfel, putem trasa o linie groasã de de-marcaþie între primul stadiu al cabalei creº-tine – reprezentat de Giovanni Pico dellaMirandola, care a adoptat sau cel puþin arepetat distincþia lui R. Abraham Abulafia

�

D O S A R

dintre cabala extaticã ºi cea teozoficã saudintre cabala numelor ºi cea a sefirot-urilor– ºi percepþia unificatã asupra acestei gân-diri, ce se regãseºte în lucrarea De arte caba-listica a lui Reuchlin34.

Datã fiind dorinþa de armonie tipicãpentru cabaliºtii târzii, cele douã forme alecabalei trebuiau dacã nu sã coincidã, atuncisã fie cel puþin în acord, iar cabaliºtii au re-curs la diferite strategii de mediere între aceste forme diferire de gândire. Distincþiileierarhice, cum ar fi strategia lui Reuchlin demediere între poziþii diferite, nu au fost ope-rate decât extrem de rar. Pentru Reuchlin,cabala era simbolicã în sens atât vertical, câtºi orizontal. Cu alte cuvinte, operând cu untermen utilizat în cel puþin douã sensuriprincipale ºi în acelaºi timp divergente,Reuchlin credea sincer cã nu se înºalã atunci când descrie cabala ca fiind în gene-ral o teologie simbolicã. Altfel spus, recur-gând la termenul de „simbol“ ca omonim,Reuchlin credea cã a surprins însãºi esenþacabalei, fie în formele ei abulafiene, fie încele teozofice. Acest cuprinzãtor demerssimbolic a generat ceea ce aº numi o puter-nicã omogenizare a altminteri extrem dediversei literaturi cabalistice, ducând la per-ceperea unitarã a unor categorii de scrierialtminteri diferite la nivel conceptual. Esteperfect legitim sã introduci noi termeni pen-tru a descrie un fenomen mai vechi. Un ast-fel de demers defineºte de fapt aspectelepozitive ºi creative ale activitãþii academice,dar nu este lipsit de riscuri. Pericolul constãîn a introduce conotaþiile fenomenelor maitârzii – anacronismele – sau ale unor feno-mene diferite, deja desemnate de noul ter-men, în fenomenul la care ne referim.Pericolul explicaþiilor simple îi paºte maimult pe cei care încearcã sã opereze cu ter-meni unificatori ºi mai puþin pe cei careîncearcã sã introducã o diversitate de ter-meni meniþi a distinge între fenomene apa-rent apropiate. Reuchlin a ales prima abor-dare ºi a elaborat o viziune unificatoare,recurgând la conceptul de simbol ca princi-piu de organizare. Deoarece a fost primulcare a deschis aceastã cale, el devine de ase-menea cel mai important fenomenolog alcabalei, dupã cum vom vedea în cele ceurmeazã. Totuºi, el a unit toate formelecabalei, recurgând la termenul de „simbol“,doar pentru a lega pitagorismul de aceastãliteraturã evreiascã ºi practic a-l iudaiza înmod deschis. De facto, el a pitagorizat caba-la, probabil fãrã a dori acest lucru. Cu toateacestea, iudaizarea pitagorismului a fostdoar un pas spre destinaþia finalã, creºtini-zarea acestuia, dupã cum ne-o indicã trans-formarea Tetragrammatonului (ºi implicit atetraktys-ului) într-un Pentagrammaton,considerat a fi numele secret al lui Iisus, aºacum se propune în De verbo mirifico, ºi cores-punzând, dupã Reuchlin, cu ceea ce pita-goreicii numeau simbolul pentagramei35.

Sã rezumãm aceastã parte a discuþiei: înopinia mea, Reuchlin s-a înºelat cu privirela douã dintre problemele principale anali-zate mai sus. Istoriceºte vorbind, este greude crezut cã Pitagora ºi ºcoala acestuia ar fiputut fi influenþaþi de speculaþiile misticeevreieºti ale Antichitãþii. Dacã existã vreoafinitate între aceste douã forme distinctede gândire, atunci aceasta ar putea fi rezul-tatul impactului pitagorismului asupra ca-balei. În plus, consider cã Reuchlin ridicã,cel puþin în parte, o serie de semne de între-bare în calitate de fenomenolog, întrucâtel a vãzut literatura cabalisticã ca un câmp

conceptual unificat ºi a atribuit o impor-tanþã extrem de mare simbolului mistico-informativ. Cum de a avut loc o astfel decombinare a diferitelor tipuri de cabalã?Problema se înscrie în ceea ce aº numisituaþia italianã a anumitor forme de cabalãdin a doua jumãtate a secolului al XV-lea.Cabala a devenit atunci mai puþin o tradiþie,studiatã în cadrul unui grup moºtenitor alunei ºcoli, cu propriile idei ºi practici: teh-nicile nomice ºi cele anomice. Cabala a de-venit în schimb o literaturã, circulând prin-tre intelectuali sub forma unor cãrþi sositedin alte centre de culturã evreiascã, uneorichiar din alte secole, ºi din contexte ne-cunoscute tinerilor cãrturari evrei care leciteau ºi le înþelegeau în diverse moduri. Eravorba acum de o practicã intelectualã, qab-balah sikhlit sau muskkelet, de ceva ce puteafi înþeles de individul neinstruit doar prinstudiile proprii36. Aceasta era situaþia gru-pului de tineri intelectuali ce activau maiales în Italia, printre care îi gãsim pe R.Yohanan Alemanno, David Messer Leonsau Abraham de Balmes. Primii doi au stu-diat cabala în ciuda atitudinii negative înraport cu aceastã gândire arãtatã de dascã-lul lor ºi, în cazul lui David, chiar ºi de tatãlacestuia, R. Yehudah Messer Leon. Procesulîn cauzã a început cândva în anii ºaptezeciai secolului al XV-lea. În acest context –cabala qua filozofie sau ca gândire filozoficã

– ºi-a putut Reuchlin elabora propria ver-siune a unui acord conceptual profund întrecabalã ºi pitagorism.

În sine, perspectiva lui Reuchlin este osimplificare a spectrului mult mai larg alfenomenelor cabalistice, care includ o diver-sitate de elemente – mitologice, neoplato-nice, aristotelice, ermetice sau magice – cepot fi reduse cu greu la principiile pitagoris-mului. Totuºi, reducerea de cãtre Reuchlina întregului conþinut al cabalei la un anumitaspect al pitagorismului poate fi uºor înþe-leasã ca parte a retoricii acestuia, menitã aface din cartea sa o contribuþie specialã, di-feritã de cea a lui Ficino sau a lui D’Étaples.Mai mult, viziunea sa asupra cabalei ca unsoi de filozofie ocultã ce opereazã la modulsimbolic ne aduce aminte de viziunile maimoderne asupra miturilor ºi cabalei ca unanumit tip de „filozofie narativã“, de exem-plu la Schelling ºi Scholem37. Interpretãrilefilozofice ale cabalei din perioada Renaºte-rii, aparþinând deopotrivã gânditorilor evreiºi celor creºtini, au avut ecouri în literatu-ra modernã de specialitate38. Consider cãaici putem gãsi explicaþia pentru atitudi-nea pansimbolicã a lui Scholem39.

Acesta a afirmat cã, dacã ar crede în me-tempsihozã, ar considera probabil cã sufle-tul lui Reuchlin a transmigrat în persoanasa40. Desigur, ar putea fi vorba aici doar de

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 25

�

D O S A R

• Uliþa Aurarilor din Praga. Foto: Lukács József

26 • APOSTROF

o metaforã, deºi este posibil ca acest lucrusã ne dezvãluie ceva mai profund despremodul în care Scholem se vedea pe sineînsuºi în ipostaza de cãrturar. Ne-ar puteadezvãlui faptul cã, în viziunea sa, cercetãri-le în domeniul studiilor iudaice nu numaicã au în Reuchlin un pãrinte fondator, „dererster Erforscher des Judentums“, acestafiind primul exponent sistematic al caba-lei, dar ºi cã specialiºtii continuã sã împãr-tãºeascã viziunea sa conceptualã, cel puþinîn ceea ce priveºte cabala. Influenþa decisivãa lui Reuchlin este vizibilã la Scholem ºi laadepþii acestuia, care pun accentul pe im-portanþa supremã a limbajului ºi a gândiriisimbolice, considerate a fi reprezentativeºi esenþiale pentru întreaga cabalã41. Maimult, cel puþin într-un caz, survenit cu pu-þin înainte de moartea sa, Scholem s-a refe-rit în mod explicit la înþelegerea de cãtreReuchlin a cabalei ca receptio symbolica42. Dela primul cercetãtor al iudaismului dinperioada Renaºterii la cel mai mare expertîn misticismul evreiesc al epocii actuale,modului simbolic al cabalei i se atribuie unrol fundamental43. Fãrã a fi întotdeaunaconºtiente de acest lucru, teoriile moderneasupra cabalei folosesc limbajul pitagoris-mului, în tradiþia lui Reuchlin, atribuindsimbolismului un rol decisiv în structuracabalei44. Totuºi, acest pitagorism a fost pusîn slujba creºtinismului, iar cele douã curen-te de gândire au fost utilizate ca un instru-ment important de interpretare a cabaleidintr-o perspectivã unitarã. Acesta este unuldintre motivele pentru care simbolismul, aºacum este el înþeles de Scholem ºi de uniidintre adepþii acestuia, implicã adesea oabordare cognitivã, punând mai puþin ac-centul pe impactul acþiunilor omeneºti asu-pra divinitãþii45.

�

Traducere de BOGDAN ALDEA

Note1. On the Art of the Kabbalah, p. 198.2. Ibidem, p. 313.3. Vezi, e.g., Abraham Abulafia, Sefer Sitrei

Torah, Ms. Paris, Bibliothèque Nationale,774, fol. 153a.

4. On the Art of the Kabbalah, p. 353-355.5. Ibidem, p. 295-297.6. Ibidem, p. 297.7. Ibidem.8. Ibidem, p. 261. Vezi ºi p. 265.9. Mysterium, ca traducere a ebraicului sod.

Vezi ºi ibidem, p. 308.10. Gate of Light, cap. 2, ediþie de Ben Shlomo,

vol. I, p. 106, 111-112.11. On the Art of the Kabbalah, p. 237-239.12. Vezi B. T. Berakhot, fol. 57b.13. În legãturã cu simbolisticã diversã a Saba-

tului în ºcolile cabalistice, vezi Elliot Gins-burg, The Sabbath in the Classical Kabbalah,Albany: SUNY Press, 1989 ºi Moshe Idel,„Sabbath: On Concepts of Time in JewishMysticism“, în Sabbath, Idea, History, Rea-lity, ed. Gerald Blidstein, Beer Sheva: BenGurion University Press, 2004, p. 57-93.

14. Vezi Idel, ibidem, p. 66-67. Într-adevãr,ideea înãlþãrii minþii apare în câteva locurila Reuchlin. Trebuie spus cã diferenþelemenþionate de Wolfson între descrierea luiReuchlin fãcutã de mine ºi cea fãcutã de elînsuºi se bazeazã pe o eroare terminologi-cã. Într-adevãr, eu neg aspectele teurgice alecabalei creºtine, chiar ºi la Reuchlin, aºacum sunt acestea definite în lucrãrile mele,iar Wolfson însuºi înþelege teurgia în aceºtitermeni, dupã cum se vede adesea în studi-

ile sale, ca efect al poruncilor asupra struc-turii interne a tãrâmului divin. Totuºi, înarticolul despre Reuchlin Domnia Sa adop-tã – fãrã a sublinia schimbarea de perspec-tivã – o altã înþelegere a teurgiei – categoricla fel de legitimã, dupã sursele neoplato-nice –, ca totalul operaþiunilor ce duc laînãlþarea sufletului spre tãrâmul celest, iarîn acest sens Reuchlin este incontestabil ungânditor teurgic. Astfel, divergenþele „evi-denþiate“ de Domnia Sa între poziþia meaºi vederile sale dispar complet. Vezi Wolf-son, „Language, Secrecy, and the Mysteriesof Law“, p. 8-9, în special nota 4. Fãrã afi conºtient de aceste douã sensuri diferiteale teurgiei ºi fãrã a specifica mai întâi sen-sul utilizat – specificare ce nu apare în arti-colul lui Wolfson –, este greu sã apreciezidiferenþele dintre cabala creºtinã ºi cea evreiascã. În numeroase situaþii, Wolfsontinde sã estompeze diferenþele dintre celedouã forme ale Cabalei, o problemã pe carenu o voi discuta în detaliu aici.

15. On the Art of Kabbalah, p. 99, 133, 147.Pentru o înþelegere mai mesianicã a caba-lei, vezi în general prima parte a cãrþii sale,mai ales p. 87. Despre Sabat la Reuchlin,vezi Wolfson, „Language, Secrecy, and theMysteries of Law“, p. 30-32.

16. Vezi Shaw, Theurgy and the Soul, p. 85,110. Trebuie spus cã înãlþarea la cer în con-textul simbolurilor apare ºi la Pseudo-Dio-nisie. Vezi Barash, Icon, p. 172-179.

17. On the Art of the Kabbalah, p. 321.18. Ibidem, p. 323.19. Ibidem.20. Ibidem, p. 325.21. Ibidem.22. Pistorius, p. 941.23. On the Art of the Kabbalah, p. 157.24. Referentul plauzibil este Ormuzd.25. Commentary on Philebus, Marsilio Ficino:

The Philebus Commentary, traducere ºi edi-þie criticã de Michael J. B. Allen, Berkeley:University of California Press, 1975, p.142-144. Vezi ºi ibidem, p. 270-272. VeziM. Idel, „Prisca Theologia in Marsilio Ficinoand in Some Jewish Treatments“, in Mar-silio Ficino, His Theology, His Philosophy, HisLegacy, ed. M. J. B. Allen ºi Valery Rees,Leiden: Brill, 2001, p. 137-158.

26. În legãturã cu aceastã problemã, vezi M. Idel, „Transmission in the Thirteenth-Century Kabbalah“, in Transmitting JewishTraditions: Orality, Textuality, and CulturalDifussion, ed. Y. Elman ºi I. Gershoni, NewHaven-London: Yale University Press,2000, p. 138-164.

27. The Pythagorean Life, par. 150, p. 167, par.162, p. 177. Pentru divinitatea tetradei însursele despre Pitagora din Antichitateatârzie ºi din Renaºtere, vezi Henninger,Touches of Sweet Harmony, p. 152, 195 ºiBurkert, Lore and Science, p. 72ff.

28. Burkert, Lore and Science, p. 72, 186-188.29. On the Art of the Kabbalah, p. 353.30. Vezi Moshe Idel, „Defining Kabbalah: The

Kabbalah of the Divine Names“, in Mysticsof the Book: Themes, Topics, & Typology, ed.R. A. Herrera, New York: Peter Lang,1993, p. 97-122 ºi „Ashkenazi Esotericismand Kabbalah in Barcelona“, Hispania Ju-daica, vol. 5, 2007, p. 69-114

31. Roling, Aristotelische Naturphilosophie, înspecial p. 362-365.

32. Vezi introducerea mea la On the Art of theKabbalah, p. xvi-xix. Pentru informaþii suplimentare privind sursele evreieºti ale lui Reuchlin, vezi Wolfgang von Abel ºi Reimund Leicht, Verzeichnis der Hebraicain der Bibliothek Johannes Reuchlins, Osfil-dern: Thorbecke, 2005.

33. Vezi On the Art of the Kabbalah, p. 93, 355.34. Vezi Chaim Wirszubski, Pico della Miran-

dola’s Encounter with Jewish Mysticism,Cambridge, Mass.-Jerusalem: HarvardUniversity Press, 1989, p. 63; Farmer,Synchretism in the West, p. 518-521.

35. Vezi Burkert, Lore and Science, p. 176;Reuchlin, On the Art of the Kabbalah, p.353; Wirszubski, Pico, p. 218; Idel, „Intro-duction“, p. xv-xvi; vezi ºi Wolfson, „Lan-guage, Secrecy, and the Mysteries of Law“,p. 11-15.

36. ’Otzar ’Eden Ganuz, Ms. Oxford-Bodleiana1580, fol. 90a. Vezi ºi ibidem, fol. 136a:„Avem metode cabalistice care ne aduc cuuºurinþã [be-qalut] la intelligibilia, fãrã arecurge la metodele lor [ale filozofilor]“.

37. Vezi Gershom Scholem, On the Kabbalahand Its Symbolism, traducere de R. Man-heim, New York: Schocken Books, 1969,p. 87.

38. În legãturã cu acest fenomen în general,vezi M. Idel, Kabbalah: New Perspectives, p.5-6.

39. Gershom Scholem, On the Possibility of Je-wish Mysticism in Our Time & Other Essays,ed. A. Shapira, traducere de JonathanChipman, Philadelphia-Jerusalem: JPS,1997, p. 140. Vezi ºi lucrarea sa MajorTrends in Jewish Mysticism, New York:Schocken Books, 1967, p. 27.

40. Die Erforschung der Kabbala von Reuchlinbis zur Gegenwart, Pforzheim, 1969, p. 7.

41. Vezi ibidem, p. 23-24; Scholem, MajorTrends, p. 26. Desigur, Scholem a folosit ºialte surse pentru viziunea sa asupra sim-bolismului. Vezi articolul meu menþionatla urmãtoarea notã de subsol.

42. „Die Stellung der Kabbala in EuropäischenGeistgeschichte“, Berlin Jahrbuch, 1981/1982, p. 283-284. Vezi traducerea ebraicãin Gershom Scholem, ‘Od Davar, Explica-tions and Implications, Tel Aviv: ’Am ’Oved,1989, p. 323. Fragmentul relevant dinReuchlin a fost citat mai sus, la nota 33.Vezi ºi descrierea mai complexã a perspec-tivei lui Scholem asupra simbolismului inM. Idel, „The Function of Symbols in G.G. Scholem“, Jewish Studies, vol. 38, 1998,p. 43-72, în ebraicã.

43. Cu privire la reticenþa în a atribui simbo-lismului un rol fundamental în iudaism,vezi Abraham J. Heschel, Moral Grandeurand Spiritual Audacity: Essays, ed. SusannahHeschel, New York: Farrar, Straus, Giroux,1996, p. 83-84. Pentru mai multe infor-maþii despre Heschel ºi simbolism, vezi Ed-ward K. Kaplan, Holiness in Words, Abra-ham Joshua Heschel’s Poetics of Piety, Albany:SUNY Press, 1996, p. 75-89. Pentru pro-priile mele rezerve privind exagerarea statu-tului simbolurilor în cabala, vezi discuþiadetaliatã din Absorbing Perfections, p. 272-294.

44. Pentru simbolism ºi cabala, vezi, mai re-cent, Boaz Huss, „Rabbi Joseph Gikatilla’sDefinition of Symbolism and Its Influenceon Kabbalistic Literature“, Jerusalem Stu-dies in Jewish Thought, vol. 12, 1996, p.157-176.

45. Pentru a viziune mai diversificatã a sim-bolismului cabalist, vezi M. Idel, Kabbalah:New Perspectives, p. 200-234 ºi AbrahamElkayam, „Between Referentialism andPerformativism: Two Approaches in Un-derstanding the Kabbalistic Symbol“,Daat, vol. 24, 1990, p. 5-40, în ebraicã.

�

D O S A R

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 27

P OEZIA LUI Mihail Gãlãþanu e reputatã

pentru spiritul demitizantcare o animã, pentru lim-bajul frust, neprotocolarºi pentru viziunile acide,ce refuzã orice transfigu-rare sau eschivã stilisticã.ªtiri despre mine (1987),Scrâºnind în pumni, cugraþie (1993), BuniculKennedy (1996), Evanghelia dupã Barabas(1996), Mireasa tuturor (1997), Poetus cap-tivus, un poem dat de la Dumnezeu cu mînalui Mihail Gãlãþanu ºi ochiul lui Felix carese dedicã Nicoletei, soaþã (1999), Memorialulplãcerii (2000), România cu prostii (2001),Diapazonul plictisit (2002), Mormântul meu se sapã singur (2003), Burta înstelatã(2005), Inima de diamante (2006) – suntetapele unei evoluþii poetice demne de inte-res, nu lipsite însã de convulsii ºi contra-dicþii, de sincope ale comprehensiunii ori deo tendinþã de manierizare, ce a fost, de alt-fel, înregistratã de criticã. Douã afronturi,unul la adresa spiritualizãrii iubirii, celãlaltla adresa infailibilitãþii „patriei“, au ºocatopinia publicã pudibondã, care s-a simþitdatoare sã apeleze la instrumente juridicepentru a-l admonesta pe poetul iconoclast.Apelul la „vocabularul refulat“, la limbajul„vexatoriu“ (Al. Cistelecan) nu exclude însão anume nostalgie, repede reprimatã, a can-dorii, o tandreþe camuflatã dedesubtul uneiretorici a ºocului ºi directeþii. Dupã cuminvectivele ce discrediteazã patria sacro-sanctã nu sunt nimic altceva decât reversulunui ataºament ultragiat.

În cel mai recent volum al sãu, Poemeamnniotice (Ed. Limes, 2008), Mihail Gãlãþanu pãrãseºte registrul acerb ºi viziu-nile vitriolante, pentru a adãsta într-unspaþiu al afectelor introvertite, al imersiuniiîn propriul trecut intrauterin. Existenþa pre-zentã e, astfel, privitã prin prisma vieþii dedinainte de naºtere, destinul graviteazã înjurul revelaþiilor unui univers amniotic,situate la jumãtatea drumului dintre fantas-ma oniricã ºi concretitudinea cea mai preg-nantã: „Mã aplec peste fîntîna naºterii mele. ªi, acolo, în adînc, pot zãri viaþa mea,aºa cum va fi ea. Trec, peste oglinda apei,toate femeile pe care le voi iubi. Ca pe uncatwalk. E un soi de show-room cu Missinima mea. Mã voi juca de-a dragostea cuele, de-a amorul etern. Am sã privesc pringenunchii lor, prin rotule, ca printr-unghioc fermecat, iarãºi cerul naºterii mele.Voi vedea locurile prin care voi trece ºi vise-le pe care le voi nutri. Nenumãrate amur-guri ºi nenumãraþi zori de zi. Viaþa mea, oînºiruire cursivã. O scriere cu zile, cu clipe.

În care vor exploda, pe boltã, miliarde deorgasme rebele. ªi toate se vor petrece aºacum se ºi vãd în fîntîna naºterii mele“(Fântâna naºterii mele). Reculul în increat,pe care îl radiografiazã poetul în versuricând distincte ºi clare, când paroxistice ºivehemente, produce o mitologie a retran-ºãrii, ce ilustreazã, în fond, panica în faþaexistenþei, sentimentul de traumã înregistratde un eu pândit de mii de primejdii ºi ame-ninþãri, un eu care aflã în regresia ad uterumo soluþie suficient de convingãtoare la apo-riile insolubile ale realitãþii cotidiene, pre-cum în Amnios: „Amnios, Amnios!/ Rã-tãcesc printre ceþuri primordiale./ Sîntnenãscut – ºi nici nu m-aº naºte,/ Naºte-rea-mi, însã, e pe cale.// Amnios, Amnios,/Ochii mei fizici încã-s nedescleºtaþi,/ Cîrpiþicu o pieliþã groasã,/ ca un dulce ºi volup-tuos macat/ De jad. De ivoriu“.

Peisajele halucinante pe care le confi-gureazã imaginaþia autorului sunt fructulunei sintaxe abrupte, în care fragmentarita-tea lumii reale e abandonatã în beneficiulunei coerenþe ontice originare. Momentulnaºterii este, fãrã îndoialã, traumatic, mar-cat de angoasã ºi de revelaþii ale thanato-sului: „Rãtãcesc printre corpuri luteinoaseºi sînge./ Nimic, încã, nu mã poate atinge.//Sînt orb, încã. Orb, deocamdatã./ Vãd,numai, cu materie prin materie. Cu duh/Prin lumea ordonatã.// Sînt suflet, numaisuflet./ Sînt suflet pur, hãlãduind prin lu-me./ Oh, hecate ºi hecube!/ Triplã Hecate!/Fragilã-i viaþa mea, ºi dureroasã, ca bobulprintre spume.// Am sã cad în lume, doam-ne./ Solzii-mi vor zbura de pe ochi./ Sigiliilelui Solomon se vor rupe pe chiupuri.// Amsã fiu nãscut./ Stau sã mã nasc/ Sã alunec pebuza rîpei/ Dintre viaþã ºi moarte.// Iatã,ajunsu-am./ Cade hangerul, sunînd, pe po-dea./ Zãvoarele-s sparte./ ªi-s peste noapte,ºi-s peste moarte./ Cozma Rãcoare, inimamea“ (Cîntecul increatului). Nu este întâm-plãtor faptul cã unele versuri din acest vo-lum au intonaþii ºi tonalitãþi argheziene saunichitastãnesciene, cu sfâºieri lãuntrice derezonanþã metafizicã, dar ºi cu notaþii des-criptive ce nu exclud însã o anume atem-poralitate a reprezentãrii, cu trupul autoru-lui risipit printre stele, într-o stazã ce uneºteimponderabilitatea ºi reducþia la stadiulfragmentaritãþii („De departe vãd ogradamea cu orãtãnii. Se aratã cerul naºterii mele.Trupul meu, desprins, sfîºiat, dezmembrat,dezgolit,/ Plutind printre stele“). Scrisul eprivit, în câteva pagini confesive, ca o nece-sitate aproape fiziologicã, ca reprezentaresoteriologicã a unui eu ce îºi cautã necon-tenit originaritatea, percepând viaþa dedinainte de viaþã într-o evidentã viziuneparadiziacã. Scrisul, aºadar, e frenezie a con-semnãrii propriului sine, dar ºi purificare,eliberare de toxinele vieþuirii, dar ºi trans-cendere a unei realitãþi dezafectate: „Trebuie

sã scriu. Cînd nu scriu, mã sufoc. Simt cãnu mai am aer. Parcã toate funcþiile vitaleîmi încetinesc. Pînã la disoluþie. Pînã la apa-tie. Simt cã nu mai am aer, da. Aº scrieoriunde. Aº sta ºi pe scaunul de la toaletã ºiaº scrie. Acolo, lîngã caloriferul fierbinte.Frenetic. ªi scrisul e o defecaþie. O elibe-rare de tot ce, pînã în secunda anterioarã,ne-a aparþinut. ªi o febrilã cãutare a cuvîn-tului. Unele cuvinte strãlucesc deasupranoastrã, cu mult mai sus“. Jurnal al uneinaºteri anunþate, poemele din aceastã cartese remarcã ºi prin prezenþa cu o semnifica-tivã frecvenþã a imaginarului acvatic, caresugereazã, prin fluiditatea ºi inconstanþa sade sorginte barocã, profunditate a sensuri-lor ºi emergenþã a forþelor vitale. Mirajullichefierii elementelor e semnul cel mai claral unei propensiuni a eului spre adânc, sprecentrul de gravitaþie al universului amnio-tic, al pre-naºterii. Imaginarul acvatic are,aºadar, rolul de a deveni o cale de acces sprecentrul fiinþei, transcrisã într-un cod altransfigurãrii ºi al sublimitãþii increatului.Principiul acvatic reveleazã, aºadar, dateleunei gramatici a salvãrii, deconstruitã ºi dis-creditatã tocmai de traumatismul ivirii înlume: „În sfîrºit m-am hotãrît sã mã nasc./M-am hotãrît sã mã aplec peste ghizdul lu-mii acesteia,/ Sã mã vãd rãsfrînt/ În apa încare nu te poþi rãsfrînge decît o singurã da-tã// În apa în care nu te poþi apleca,/ În apacuratã./ În apa în care nu te poþi zãvorî.// Înapa în care nu te poþi întina decît prin co-borîrea în lume,/ În care izgonirea din rai afost deja întîmplatã“ (Naºterea mea neîntîm-platã).

Cãderea în lume este, desigur, ºi o cãde-re în timp, astfel încât ultragiul naºterii atra-ge dupã sine demonia succesiunii, degra-darea celulelor, supliciul temporalitãþii,damnarea cronologicã. Persecuþia provocatãde diacronie se însoþeºte ºi de o simbolisticãa elementelor corpului. Naºterea e urmatãde escatologie, una însã extrem de „perso-nalã“, asumatã cu luciditate, nu lipsitã desemnificaþii ale tragicului: „Zorioare, su-rioare,/ Timpul maºter o sã-mi batã/ Trupultînãr într-o piuã?// Ce trup voi primi?/ ªi cecarne? Ce piele? Ce ochi cuminþi ºi pleoaperebele?// Ce buze lehuze?/ Tu eºti, încã de-acum, de nenãscut,/ Gata putrezit ºi îngro-pat,/ Trup de oale ºi ulcele.// Cele joase?‚Nalte, cele?/ Cari oari or sã te-nsufleþeascã?ªi unde ai sã zãboveºti? Unde zãcea-va, ah,/Mîna ta?/ ªi, mai ales, oare,/ Unde cînta-va/Gura ta?/ Ce-ai sã faci, trupule, cu gãuriletale de fluier/ încã nehotãrît? Vei merge lamîntuit,/ la ispãºit/ sau la osîndit?“ (Stauaici la rînd la trupuri). Chiar dacã mai exis-tã, pe ici pe colo, unele scãderi de intensi-tate a vibraþiei lirice ºi prozaisme inutile,cartea lui Mihail Gãlãþanu are, în întregulei, coerenþã tematicã, relevanþã a sensurilorºi pregnanþã a viziunii lirice. �

Poeme din Amnios

28 • APOSTROF

Farmecul ºi riscurileambiguitãþii

ALEXANDRU ECOVOIU de-buteazã, relativ discret,

în anii ’80 (Fuga din Eden,1984, Cãlãtoria, 1987).Iese din penumbrã abia în1995, când romanul Salu-dos primeºte Premiul USR.Romanul Staþiunea (Pre-miul Academiei Române,1997), volumul de prozã scurtã Cei treicopii-Mozart (2001; ediþia a doua, Polirom,2008, 220 pag., prefaþã de Marius Chivu),apoi Sigma (2002; ediþia a doua, Polirom,2005, 412 pag., prefaþã de Tudorel Urian)ºi Ordinea (2005) completeazã imagineaunui prozator atras cu precãdere de tradu-cerea/interpretarea realului în paraboledeschise. De spus imediat cã, uneori, des-chiderea parabolei e atât de vast-controlatã,încât îºi submineazã asiduu efectele. Scrisullui Alexandru Ecovoiu îºi ambiguizeazã insistent mesajul, secretând îndoieli (multejucate, presupun) ºi punând sub semnulnesiguranþei chiar rostul ultim al discursu-lui sãu. Cãrþile sale sunt proze eseistice, cuintonãri câteodatã poematice, mizând pepolifonia cuvântului/textului, pe interpretã-ri niciodatã ultime ºi definitive, pe genero-zitatea bogatã a semnelor. În Sigma ºi în Ceitrei copii-Mozart, despre care voi vorbi maiales în aceste rânduri, scriitorul oficiazã dinºi despre o lume captivã propriilor sale secre-þii dogmatice. De la adevãrul extrem-relatival incapacitãþii omului de a identifica sensulºi menirea existenþei sale efemere, de ladrama divorþului dintre un trup muritor ºio minte în stare sã aproximeze nemurirea,sã-ºi depãºeascã limitãrile, Alexandru Eco-voiu ajunge la adevãrul ºi mai dramatic alcaptivitãþii insului în urzeala ivitã din fan-tasmele bine consolidate ºi conservate atentale Puterii, fie ea laicã ori religioasã, dar ºiale colectivitãþii, ale „tradiþiei“ comunitare.

Despre Sigma s-a scris mai ales în ter-menii curajului, ai ºocului, ai consternãrii,remarcându-se cât de incomode lucruri spuneori sugereazã, lectura criticã trecând rapid –ºi cu deplinã acoperire în text, e adevãrat –la discutarea planurilor ºi construcþiei na-rative, la izbânzi ori eºecuri prozastice.Tudorel Urian constatã cã se abordeazã otemã „riscantã“, anume doctrina religioa-sã, iar „complotul“ ficþional atenteazã lamitul nou-testamentar, într-o poveste „spec-taculoasã ºi curajoasã“, chiar dacã, desigur,e vorba ºi despre o „splendidã Evangheliedupã Ecovoiu“. Pentru Ion Simuþ, inteligenþaspeculativã a Mentorului e „diabolicã“, darromanul atrage, înfioarã, cucereºte. BiancaBurta crede cã romanul Sigma, care e „scriscu intenþia – dar nu ºi în maniera – «demis-

tificatoare» a Evangheliei lui Isus Cristos deJosé Saramago, nu are cum sã suscite – în-tr-un climat de normalitate socialã/culturalã– altfel de controverse decât de naturã este-ticã“. Fraza e absconsã, paranteza, deru-tantã. E bine sau nu cã e vorba doar deintenþie, nu ºi de manierã, cu atât mai multcã demistificarea e împinsã între ghilime-le? Apoi cât de normal e climatul social/cul-tural care nu ia în discuþie o alternativãficþionalã (dar logicã ºi raþionalã în toatedatele ei) la ficþiunea „tradiþionalã“, oricâtde autoritar ar fi farmecul mit(olog)ic alacesteia din urmã?

Prozatorul însuºi a încurajat receptareaparþialã ºi prevenitoare a cãrþilor sale, aSigmei, mai ales. Dublul ºi subversivul înþe-les al secvenþelor romaneºti/eseistice e redusperiodic la monotonia unului, prin apãsarearepetatã pe condiþia de ficþiune a cãrþii. Unpersonaj vrea totul „între mine ºi Dumne-zeu, direct: fãrã interpuºi“ (pretenþie legi-timã, de altminteri), însã interpoziþia e chiar reþeta Puterii dintotdeauna. Supuifiindcã te poþi descrie ca reprezentant, ales,uns, numit „de sus“. Tocmai în acest punctal numirii taie eroii lui Alexandru Ecovoiuºi scot la ivealã rãscrucea, adicã extrag pove-stea din strâmtorarea sensului unic ºi infai-libil. Însã o fac temãtor. Se refugiazã insis-tent ºi ritmic în ficþiune (formula celordouã planuri epice de aceea e aleasã – asi-gurã vocea din off care abate gândul sub-versiv, îl împiedicã sã se instaleze), atragatenþia câteodatã agasant cã totul nu e decâto poveste. Aici stã însã ºi forþa subversivã acãrþii: povestea devine atotputernicã, „min-ciuna“ ficþiunii se extinde ºi acoperã ºivarianta/variantele poveºtii oficiale, cea careconservã puterea, ierarhiile, asuprirea, în celedin urmã. În urzeala de mituri interpuse,subiectul tabu se amuºinã ºi se „rezolvã“prin parabole ºi ºopârle, prin minþiri ºi dez-minþiri, ca în proza obsedantului deceniu.Scriitorul ºi vocile sale mimeazã în straturiadevãruri parþiale, dau înapoi, fandãrilepregãtind locul pentru o nouã, subtilã, reti-centã încã erezie. Din pricina arsenaluluicomplicat de ambiguitãþi la care recurge,cartea, ca ºi romanele parabolice de odi-nioarã, îºi rateazã þinta. În jocul prefãcãto-riei intrã ºi cititorii. Critica observã ºocul, darare grijã sã-i ºi atenueze îndatã sensul adânc.Revolta. Cãci o anume rânduialã îºi apãrãprin toate mijloacele aºezarea ºi e gata sãarunce în derizoriu ºi sã pedepseascã pe ceicare se îndoiesc.

Asemãnarea cu Dan Brown nu se susþi-ne, acesta scrie romane pe teme teologice,dar le construieºte cu toate ingredientele ge-nului romanesc, accentul rãmânând pe aven-turã ºi suspans. Nici cu Evanghelia lui JoséSaramago nu e valabilã pânã la capãt com-paraþia. Portughezul reconstituie minuþioso poveste ºi strecoarã pe nesimþite sensurinoi ºi eretice în canavaua acesteia. Ecovoiuascunde un eseu sub pânza unei extrem desumare, chiar schematice intrigi. E o recon-

stituire ezitantã, nu fiindcã ar conþine ezi-tarea în articulaþiile ei profunde, ci fiindcãnu mizeazã pe rostirea rãspicatã a uneipoveºti opuse celei oficiale.

„Despre Dumnezeu nu se poate vorbiraþional!“ e tot o formulã-paravan. Despreorice dumnezeu se poate vorbi raþional, cadespre o ipotezã cu rest. Chiar dacã min-tea umanã îºi are limitele sale, iar taina,misterul rãmân intacte. Ignoranþa tempo-rarã nu e obligatoriu sã-ºi spunã dumnezeu.Întrebarea poate rãmâne, în mod raþional,suspendatã. Faptul cã „existã lucruri dea-supra cunoaºterii omeneºti“ nu obligã laînlocuirea înþelegerii cu dogma. „Mã pri-goneºti pentru cã scriu o carte!“ Pânã laurmã, scuza repetatã cã nu e decât o cartecapãtã proporþii uluitoare, cãci e oricândposibil ca aceasta sã fie o altã Carte.

În Cei trei copii-Mozart, volum înruditcu Sigma, povestirile sunt absolut remarca-bile, dar, din nou, deschiderea e atât demare, încât compasul scriptural îºi pierdeelasticitatea. Caligraful ºtie cã „nimic nuatârnã mai greu pe lume decât cuvântulscris“. Deºi schimbã totul cu o virgulã – nudoar forþa cuvântului e sugeratã aici, ci ºislãbiciunea lui sau, mai degrabã, indife-renþa lui încãpãtoare. Mai presus decât cu-vântul se aflã lectura, interpretarea. Consem-narea nimicului poate transforma nimicul înceva, în totul. Lecturile consolideazã ºiºubrezesc orânduiri în egalã mãsurã. Vânã-torul de lupi albi, cu scrisorile anuale care þincaptivã eroina, fãrã legãturã cu vreun amã-nunt existenþial valabil, vorbeºte tot despreforþa unui mit construit din cuvinte. Femeiase supune minciunii fiindcã e repetatã ritua-lic, dar ºi fiindcã acest ritual rãspunde ritua-lului larg social, minciunii comunitare pecare nu o poate înfrunta fãrã a-ºi periclitaapartenenþa. În Ceasornicarul, un prevesti-tor în alb al viitorului este hulit de cei careau nevoie de amãgire. Ceasornicul atenþio-neazã, adicã pretinde minte limpede, alertã,antrenament, prevedere. „Aproape fiecarelocalnic ºtie o istorie adevãratã a celor petre-cute“, dar istoriile se supun poveºtii-chenara amãgirii. Ca la Marin Preda în Înainte demoarte, fantasmele amãgitoare sunt prefe-rate crudei dezvãluiri a viitorului. SindromulG. descrie o reflectare rebelã, oglinda nu maiaratã ce vede sau, poate, aratã ceea ce nu re-cunoaºte cel ce se priveºte în ea. Înstrãina-rea de sine e susþinutã ºi aici de o povesteamãgitoare, de un „ca ºi cum“ al supra-vieþuirii.

În Spleen privirea e aþintitã spre afarãpentru a surprinde cele mai infime semnalecu sens. Tot aici, o mãrturisire a neputinþeide a schimba perspectiva: „ªi, în fond, ceimportanþã are pãrerea celorlalþi? Nu teosteni sã le impui vreun crez. E inutil“.

Cei trei copii-Mozart compun parabolaincompatibilitãþii funciare a credinþeloromeneºti, imposibilitatea unei poveºti ar-monioase. Fiecare dintre copii are un darieºit din comun, este un virtual creator delumi. Unul picteazã dumnezeieºte, mijlociule un acrobat fantastic, mezinul compunepoezii. Însã fiecare râvneºte darurile celor-lalþi doi: „Ne-am anihilat reciproc. Ne-amdesfiinþat. Fiecare a fost pentru ceilalþi doiun Salieri“.

Aº mai spune doar cã Alexandru Ecovoiu, un maestru încã insuficient citit al prozei contemporane, îºi este sieºi un Salieri. Important e cã, pânã la urmã,Mozartul îi supravieþuieºte.

�

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 29

Recitind o carte clasicã

ORIGINILE ROMANTIS-MULUI românesc, de

Paul Cornea, reeditatã laEd. Cartea Româneascã în2008, în condiþii tipogra-fice foarte elegante, a fost,la data apariþiei primeiediþii, în 1972, o excelentãanalizã sociologicã, literarãºi politicã a unui sistemcultural aflat în tranziþie,segmentul de timp pe care autorul îl aveaîn vedere (1780-1840) marcând în moddecisiv despãrþirea mentalitãþii publiceromâneºti de inerþia fanariotã care o þineablocatã într-un iluminism precar de sor-ginte neoelenã ºi intrarea ei pe calea moder-nismului vizionar care o va caracteriza înromantism. În mai puþin de ºase decenii,spiritul public românesc înregistreazã ospectaculoasã reformã lingvisticã, civili-zaþionalã ºi culturalã, în centrul politic alcãreia se aflã Revoluþia lui Tudor din anul1821, care provoacã, pe ansamblul socie-tãþii, o autoscopie radicalã, generatoare deteme intelectuale noi, definitorii la nivelulidentitarului colectiv. Reeditarea din 2008a volumului e instructivã din mai multe pri-vinþe: ea verificã, în condiþii socio-cultu-rale ºi politice total schimbate, validitateametodologicã a unei lucrãri exemplare, însãare ºi darul de a propune din nou cititoru-lui o carte vie, foarte erudit ºi profesionistlucratã, care submineazã multe dintre preju-decãþile simpliste pe care le avem despreperioada respectivã, unele dintre ele deve-nind chiar constante stereotipizate ale dis-cursului public.

Paul Cornea e interesat de „realul isto-ric“ al fenomenului pe care-l cerceteazã, nude tipologii supraistorice, ceea ce-l duce înmod inevitabil înspre interpretarea litera-turii ca parte a unui sistem socio-cultural ºipolitic reprezentativ, pe care îl exprimã ºipe care îl slujeºte. Pentru literaturã, tran-ziþia de la 1780 la 1840 vizeazã crepuscu-lul unei socializãri hedoniste, de tip uni-versalist, vizibilã în poezia anacreonticã ºiîn textele de moralizare naturalã, ºi emer-genþa unei noi conºtiinþe identitare a scrii-torului, caracterizatã prin profesionaliza-re, ceea ce înseamnã, în ultimã instanþã, ºio mutare de accent comunitar, de pe mi-crocomunitatea estetizantã a secolului al XVIII-lea pe marcosocialul istoric pe care-lpromoveazã romantismul. Mutaþia se pro-duce pe fondul apariþiei unei noi categoriiprofesionale, a omului care încearcã sãtrãiascã din scris, care are nevoie de un„material“ pe care sã-l promoveze: aici intrãidealul naþional, patriotismul, constructeprofesionale cu o mare portanþã simbolicã,care prind atmosfera cataliticã a Revoluþieidin 1821 ºi încearcã sã propunã la începuto moralã comunitarã cu o foarte accentuatãcoloraturã obºteascã.

Definirea acestui patriotism de tranziþiereprezintã una dintre ideile cele mai fertileale cãrþii.

Conceptul de „patriotism“, introdus fãrã nicio referinþã la mediul românesc, se întemeiazã– scrie Paul Cornea la pag. 208 – mai multpe vechea idee a solidaritãþii în cadrul „po-

lis“-ului elenic, decât pe noþiunile modernede „naþionalitate“ ºi „suveranitate popularã“.

Cazul concret discutat este al unui Manualde patriotism, tradus din greceºte de cãtremoldoveanul Iancu Nicula, în 1829:

Iubirea de patrie stã întru a arãta respect ºirecunoºtinþã cãtre stãpânitori, întru a ne su-pune la legi, la obiceiuri ºi la bunele nãra-vuri ale societãþii în care trãim; întru a cin-sti folosurile patriei, a le întrebuinþa ºi a leface cât va fi cu putinþã mai desãvârºite; întrua contribui la slava soþietãþii cãria mãdularisuntem, ºi a mãri nemãrginit bunele ei.

Sã remarcãm organicitatea intrinsecã amodelului ºi absenþa referinþelor exterioareopozitive, în condiþiile în care patriotismulromantic paradigmatic de mai târziu se arti-culeazã pe întreþinerea conºtientã a unoradversitãþi virulente, faþã de o entitate ostilãdin afarã, care este, în general, un alt stat,o altã naþiune, ori faþã de una perfidã ºisubversivã din interior, unde intrã grupuri-le etnice alogene, grecii, evreii, maghiariietc. Filoelenismul societãþii româneºti dinsecolul al XVIII-lea nu încurajeazã, încã, ad-versitãþile construite: fanarioþii reprezintã– aratã foarte documentat Paul Cornea,subminând o stereotipie adânc înrãdãcinatã– agenþi ai modernizãrii culturale ºi civili-zaþionale, li se datoreazã, între altele, uninteres crescând pentru ceea ce se întâmplãpe alte meleaguri ale Europei ºi un interessporit pentru traduceri; pe de altã parte,militând pentru eliberarea Greciei de subjugul otoman, ei încurajeazã, în mod cert,ºi propensiunile similare ale românilor dincele douã þãri, jucând un rol catalitic. Re-conversia mentalitãþii publice româneºti din vremea respectivã se produce pe fonduldiabolizãrii grecilor, pe care o vom regãsica reflex târziu ºi în Epigonii lui Eminescu,„vinovate“ fiind, pe de o parte, Revoluþialui Tudor din 1821, coroboratã cu aversiu-nea faþã de Eteria, ºi, pe de altã parte, Re-gulamentul organic, care stipuleazã dreptulde alegere a domniilor pãmântene. Se ajun-ge în acest fel la definirea unui identitarnaþional bazat pe diferenþã, care funcþio-neazã cu totul altfel decât acela istorist, princontinuitate, întreþinut de cãtre reprezen-tanþii ªcolii Ardelene, cu care, de altfel, mo-delul nou nici nu prea comunicã, pânã laIon Heliade-Rãdulescu ºi, ulterior, la scrii-torii de dupã 1848.

Dacã prezenþa stimulativã a fanarioþilorîn procesul de modernizare „proeuropea-nã“ a societãþii româneºti este incontesta-bilã, idealul – cum am spune noi astãzi...– canonic pe care-l propun în planul cultu-rii rãmâne unul cu destule paradoxuri.

Cine examineazã atent literatura de la sfâr-ºitul secolului al XVIII-lea ºi începutul seco-lului al XIX-lea are surpriza sã constate – spu-ne Paul Cornea la pag. 72 – cã, în pofidaînglobãrii cãrturarilor români în sfera cultu-rii greceºti, antichitatea elinã rãmâne pentruei o „terra incognita“, reperatã doar în câte-va puncte ale circumferinþei ºi în câtevaproeminenþe, nu întotdeauna cele mai sem-nificative.

Cunoaºterea deficitarã a Antichitãþii ducela nearticularea în cultura românã a unuimodel normativ de frumos clasic ºi a unoraxiome de tip universalist, „mai rãu decâtcu Atena“ stând doar „lucrurile cu Roma“,cunoaºterea culturii latine rezumându-se la

stereotipizarea câtorva formule „retori-ceºti“, îndeajuns de ornamentale pentru asugera un racord ideologic profund, aºacum se întâmplã la ªcoala Ardeleanã, cu ca-re – din nou – mentalitatea publicã din celedouã þãri române nu prea comunicã.

Fãrã îndoialã – scrie Paul Cornea –, trebuiesã imputãm sãrãcia acestui contact cu anti-chitatea, în bunã mãsurã, învãþãmântului su-perior grecesc, care [...] nu a condus larezultate de masã notabile, ºi, în orice caz,nu pare sã-i fi introdus pe elevii români însubstanþa umanismului vechi. (p. 73)

Rãmâne ca învãþãmântul gimnazial ºi licealde limbã românã din Iaºi, iniþiat în 1813de cãtre Asachi, ºi cel din Bucureºti, inau-gurat cinci ani mai târziu de cãtre Gh.Lazãr, sã corecteze percepþia, însã uºurinþacu care funcþionarea celor douã ºcoli a fostaprobatã se explicã prin scopul limitat pecare ºi-l propuneau, acela de a da, în prin-cipal, specialiºti agrimensori, þel în modevident depãºit de cãtre ctitori. Redimen-sionarea se produce în direcþia accentuãriiautenticitãþii culturii naþionale ºi a dreptu-rilor pe care aceastã nouã identitate le cereîn contextul competiþiilor etnice de pe con-tinent, originalitatea translându-se – aºacum ºtim – ºi într-o competiþie a disponi-bilitãþilor revoluþionare. Oricum, ceea cecartea demonstreazã foarte bine, analizânduna dintre cele mai complexe fenomene detranziþie din cultura ºi civilizaþia autohtonã,este cã românii din afara Ardealului au re-învãþat sã fie patrioþi pe cale cultã, patrio-tismul nefiind ceva organic la ei, ci un feno-men de aculturaþie datorat, în bunã parte,personalitãþilor accentuate ale romantis-mului incipient, care aveau nevoie de un„portofoliu“ ideatic, ºi l-au gãsit în elogiulfiinþei naþionale.

Paul Cornea analizeazã, în aceastã pri-vinþã, diferenþele dintre preromantismuloccidental ºi cel rãsãritean, influenþat decãtre Biserica Ortodoxã: cel dintâi e accen-tuat revoluþionar, în vreme ce al doilea fa-vorizeazã expectativa contemplativã, pe an-samblul unui conºtiinþe individualiste încãnecristalizate, unde chemarea blândã a tre-cutului patriarhal este mai puternicã decâtprovocarea imperioasã a prezentului ºi avoinþei. Existã în aceastã privinþã – aratãfoarte subtil Paul Cornea – o distincþie întretrecut ºi istorie, în condiþiile în care prero-manticii se vãd siliþi sã o „inventeze“ parþialpe aceasta din urmã, propunându-le con-temporanilor o istorie în mare parte fan-tasmaticã, incontestabil eroicã, pe care, ul-terior, romanticii o preiau ºi o exacerbeazãpânã la exces. E de remarcat în final ºi fap-tul cã toate aceste distincþii subtile suntpropuse de cãtre Paul Cornea într-un mo-ment în care metodologia lui Marcel Detienne ºi a lui Paul Veyne nu pãtrunse-se încã la noi pe scarã largã: e un argumentîn plus pentru a spune cã Originile roman-tismului românesc e la fel de vie ºi acum,ca atunci când ea a fost publicatã pentruprima oarã, citindu-se cu extrem folos ºi-nmiezul unei generaþii zgomotoase care s-adezobiºnuit sã mai ia în mânã cãrþi maigroase de 200 de pagini.

�

30 • APOSTROF

Anglisticã ºi americanisticã

P ROFESORUL UNIVERSI-TAR Virgil Stanciu, cu-

noscãtor de excepþie al lite-raturii din spaþiul anglo-saxon, unul dintre cei maitalentaþi ºi mai pasionaþitraducãtori din beletristicaacestui spaþiu cultural, esteautorul unui Dicþionar deangliºti ºi americaniºti români (Cluj-Napoca:Ed. Tribuna, 2008, 134 p.). Dupã cummãrturiseºte în prefaþa cãrþii, de cel puþinun deceniu el strânge informaþii cu privirela acest club select, aparent rarefiat, alcãtuitdin oameni de carte ºi de condei, cu o vo-caþie în zona implantãrii în cultura românãa produselor literar-culturale scrise în limbaenglezã, fie prin tãlmãciri, fie prin comen-tarii critice. La drept vorbind, poate cã BillStanciu, cum obiºnuiesc prietenii sã îi spunãsavantului, era cel mai potrivit iniþiator alunui astfel de proiect. În interiorul bresleiel are un prestigiu consolidat, atât pe linia-mentele activitãþii didactice de nivel uni-versitar, cât ºi ca traducãtor de literaturã.Câteva dintre tãlmãcirile oferite de el dinprozele englezeºti ori americane ale ultime-lor secole, de la Joseph Conrad la WilliamStyron ºi de la Ian McEwan la Margaret Atwood, au permis accesul cititoruluiromân la autori ºi titluri de calibru aleromanului recent de valoare universalã,trãdând ºi o pasiune mai veche, dar stãrui-toare, a celui care le-a transpus în limbanoastrã, pentru proza de mare întindere.Din acest unghi de vedere, s-ar putea spunecã Bill Stanciu este el însuºi un prozatorconvingãtor, fiindcã el nu pãþeºte nici în-tr-un caz ceea ce alþi experþi în domeniultranspunerilor, cu o experienþã cel puþin lafel de substanþialã, au pãþit, traducându-l,nu deplin convingãtor, pe Henry Miller.Altfel spus, rescrierile sale de opere strãineîn româneºte – ca într-o operaþiune à laPierre Menard, autorul borgesian al lui donQuijote, numai cã dintr-o limbã într-alta –nu numai cã sunt acurate ºi fãrã ezitãri însurprinderea sensurilor originale, dar vãdesco atenþie ºi pentru diferenþele între con-venþiile culturale dinspre care vine textul ºiîn care se toarnã acesta.

Cu asemenea carte de vizitã, oarecumneaºteptat, Virgil Stanciu a solicitat cole-gilor sãi în viaþã din principalele centre deculturã româneºti fiºe cât mai la zi referi-toare la propria activitate de traducãtori din câmpul literaturilor ºi culturilor de ex-

presie anglo-saxonã. A rezultat un instru-ment lexicografic ce îngãduie o bunã orien-tare în domeniu, referinþe exacte ºi chiar orefacere, de la o voce de dicþionar la alta, aistoriei relaþiilor culturale româno-anglisti-ce, ca sã zic aºa, prin prisma intermedieri-lor textuale de relevanþã beletristicã.

Cartea face însã ºi un fapt de justiþie,restaurând un echilibru etic. De mult timpîncã, pe scena publicã a României traducã-torii, oricât de iscusiþi, apar în colþurile vas-telor pânze sclipitoare, abia desprinºi dinclarobscur, când nu de-a dreptul confundân-du-se cu fondul figurilor anonime ºi indis-tincte. Faima oralã a unuia sau a altuia încercurile de cititori specializaþi sau în celeale publicului cultivat a ezitat sã producãefectele restauratoare care ar fi fost de aºtep-tat. De aici se vede, poate, cã reflexele cen-tralismului modern în literaturã nu lipsescchiar cu totul ºi cã o descentrare de pe chi-pul autorului care sã aducã în orizontul percepþiei ºi al recunoaºterii ºi pe compli-cii lui autorizaþi – prin calitatea execuþiei –(traducãtor, editor, copertator, ilustrator) ar trebui sã se producã fãrã întârziere. Prindicþionarul lui Virgil Stanciu prind chip clar nu numai pasionaþii domeniului, ci, încazul fiecãruia, ºi succesiunea unor opþi-uni – benevole sau comandate – în mate-rie de culturã anglo-saxonã transpusã înidiomul nostru naþional.

Surpriza, una dintre ele, este aceea de avedea cã remarcabilul „cerc al traducãtori-lor dispãruþi“ ºi în viaþã lucreazã încã, înbunã mãsurã, pe cont propriu, dupã voie ºiîmprejurãri, fãrã participarea la mari iniþia-tive comune, concertate. Un moment dereferinþã a fost, paradoxal, cel din vremeastalinismului, când, stingheriþi în publica-rea propriei creaþii originale sau împiedicaþisã îºi foloseascã propriul nume în apariþii-le de pe scena culturalã, destui autori derenume au colaborat la ediþiile din opera lui Shakespeare, Mark Twain sau a altor cla-sici recunoscuþi din Magna Britannia ori depeste ocean. Anii ’80 ai secolului trecut aureluat efortul, adãugând vechilor strãdaniialtele – ediþia Poe îngrijitã de Liviu Cotrãu,cea din lordul Byron –, dar de astã datã lu-crurile s-au întrerupt într-un stadiu maipuþin avansat al realizãrii lor. Existã orga-nisme ale experþilor în anglisticã ºi ameri-canisticã – poate era util sã fie menþionateºi aceste structuri instituþionalizate trecuteºi momentane, dacã au vreo relevanþã – carear putea iniþia ºi superviza, dacã este cazul,alte proiecte majore, apte sã îmbogãþeascãpeisajul nostru cultural cu noi deschideri.Eu aº include aici, cu prioritate, o linie de-dicatã filosofiei anglo-saxone, tradusã pesãrite ºi cam rapsodic, deocamdatã, alta care sã familiarizeze mai sistematic cu gân-direa istoricã ºi cu cea politologicã dinspaþiul Occidentului vorbitor de englezã,ultimele fiind chiar prioritare câtã vremeastãzi trãim, dupã toate aparenþele, subsemnul unei forme de pax americana. Dacãnimeni nu va încerca o abordare cât de câtsistematizatã a moºtenirilor culturale dinaceste culturi ajunse sã domine, prin pres-tigiul propriu, ca ºi prin formele civili-zaþionale pe care le-au produs, preluãrile sevor continua tot ca pânã acum, dupã gustulºi interesul fiecãrui traducãtor, editor sausponsor, în parte, fãrã vreun proiect maicoerent. Sã ne mulþumim cu atât? Dicþio-narul lui Virgil Stanciu, deocamdatã la pri-ma ediþie, pare sã îndemne tacit la mai multde atât. �

Modernism ºi antimodernism

C OLECÞIA „ADDENDA Cu-vântul“ a Editurii Mu-

zeului Literaturii Româ-ne, Bucureºti, debuteazã în2008 cu volumul Moder-nism ºi antimodernism: Noiperspective interdisciplinare,extensie compactã ºi specia-lizatã a coordonatelor tema-tice din revista Cuvântul. În questa sa pen-tru apdatarea teoreticã ºi hermeneuticã,coordonatorul cãrþii, Sorin Antohi, reuºeº-te performanþa de a mobiliza câþiva dintrecei mai mari specialiºti ai dezbateriloractuale asupra fenomenelor modernitãþii,studiile adunate în acest volum colectivfiind semnate de nume precum HaydenWhite, Roger Griffin, Jörn Rüsen, SorinAlexandrescu, Liviu Antonesei, VictorRizescu ºi Valentin Sãndulescu.

Aºa cum era de aºteptat, prologul îi per-mite lui Sorin Antohi sã ofere nu numai oexcelentã sintezã a ideilor ºi teoriilor accen-tuate în paginile volumului, ci ºi o mostrãde discurs cultural rafinat ºi avizat, clar ºiconcentrat. Premisele conceptuale ale între-gului demers sunt trasate în „Cuvânt-înain-te: Modernism ºi antimodernism“, undeîmpãmântenita dihotomie tradiþionalism –modernitate, care definea în spaþiul ro-mânesc vectorii culturali emergenþi în perioada interbelicã, este substituitã prindualitatea conflictualã modernism – anti-modernism, „gemenii heterozigoþi“ – cumîi numeºte Sorin Antohi folosindu-se de oinspiratã sintegmã a lui Pierre Chaunu –„nãscuþi în Europa sfârºitului de secol alXIX-lea din experienþa (ºi percepþia) unuieºec de proporþii apocaliptice al moder-nizãrii burgheziei“. Pe coordonatele acesteiredimensionãri teoretice, întrega suitã destudii consecutive are drept mizã depãºirealogicii binare tradiþionalism – modernitate,racordarea perspectivei româneºti de astãzila viziunea regionalã, europeanã ºi globalã,precum ºi deschiderea interdisciplinarã aproblematicii modernismului ºi antimo-dernismului.

Autorul celebrei Metahistory: The Histo-rical Imagination in Nineteenth-CenturyEurope, Hayden White, este prezent în acestvolum cu douã conferinþe: „Primitivismulºi modernismul“, respectiv „Modernismulamerican, postmodernismul, avangarda“.În cel dintâi text, el analizeazã relaþia din-tre modernism ºi nostalgia modernistã aoriginilor, glosând într-un dialog profitabilcu Vita Fortunati. Faptul cã aceasta dinurmã postuleazã relaþia de proximitate reci-procã dintre primitivism ºi modernism ºireapropierea primitivului ca „proiecþie re-troactivã generatã de conºtientizarea crizeisocio-culturale a unei epoci“ îl condiþio-neazã pe Hayden White sã examinezerelaþia dintre „modalitatea de conºtiinþã desine «epocalã» numitã «modernism» ºiimpulsul particular din interiorul modernis-mului de a reveni la tipul de origini numi-te «primitive»“. În investigaþia sa, cercetã-torul american are mereu în vedere faptulcã modernismul nu este doar un fenomen„modern“, ci unul creºtin, el fiind „la fel devechi ca ºi efortul Sfântului Pavel de a

Constantina Raveca Buleu

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 31

«moderniza» iudaismul creºtinizat prinextinderea sa la întreaga lume pãgânã“, ºicã, mai mult, este un fenomen recurentrecognoscibil cultural sub forma unei seriide renaºteri. Observarea acestor recurenþereveleazã în interiorul fiecãrui modernismprezenþa unui impuls de întoarcere la ori-gini, ceea ce face din modernism ºi primi-tivism „douã elemente într-o structurã atemporalitãþii în care primul apare ca«împlinire» a celui de-al doilea“. Astfel, fie-care renaºtere occidentalã reprezintã rezul-tatul stãruinþei de a reforma practicile cu-rente viciate prin întoarcerea la practicilepure. Altfel spus, potrivit logicii istori-ce inaugurate de creºtinism, saltul peste prezent cãtre un viitor înnoit presupune în-toarcerea în trecut.

Amprenta teologicã a gândirii profe-sorului american îºi pune pecetea pe cel de-al doilea studiu, investigaþia genealogicãa modernismului ºi a postmodernismuluiamerican reliefând legãtura acestor spaþiiculturale cu originile teologico-politice aleLumii Noi. Hayden White revine la „pre-supusa respingere a istoriei“ ºi a dimensiu-nii istorice ºi, confruntând-o cu liniile idea-tice de forþã ale scriitorilor ºi artiºtilor dindiferite generaþii, face din ea cadrul inves-tigãrii afinitãþilor modernismului ºi post-modernismului american cu avangarda.

„Modernitate, modernism ºi fascism: O«re-sintetizare a viziunii»“ reprezintã nucleulvolumului Modernism and Fascism: The Senseof a Beginning under Mussolini and Hitler,în care Roger Griffin furnizeazã o incitantãteorie despre relaþia dintre modernitate,modernism ºi fascism, ocolind tentaþia echi-valãrii clasice a celui din urmã cu antimo-dernismul ºi plasându-l în modernitate.„Metanaraþiunea reflexivã“ a lui RogerGriffin îºi adunã argumentele din texteleunor teoreticieni precum Emilio Gentile sau Peter Fritzsche, din ideile unor filosofiprecum Friedrich Nietzsche sau din mani-festele unor artiºti de talia lui Kandinsky sauGropius. Acest joc îi permite sã realizeze o cartografiere a „evangheliilor viitorului“ ºiapreciazã cã acestea „sintetizeazã sensulmaximalist al modernismului“. Inspirat detextului lui Anthony F. C. Wallace despremiºcãrile de revitalizare ca tentative de rede-finire bioculturalã a lumilor prin resinteti-zarea elementelor vechi în vederea creãriiunei lumi noi prin „recombinare ludicã“,subtitlul articolului oferã cheia discursuluilui Roger Griffin, accentueazã importanþamodernismului programatic ºi permite cali-ficarea fascismului (ºi a bolºevismului) caformã de modernism politic.

În „Modernism ºi fascism: Repere aleunei evoluþii istoriografice“, istoricul Valentin Sãndulescu analizeazã fascismuldin perspectivã culturalã ºi inventariazã teo-riile care privesc relaþia dintre fascism ºi modernitate.

Aflat la a doua ediþie româneascã, stu-diul lui Jörn Rüsen, „Studiile istorice întremodernitate ºi postmodernitate“, respingedin start conceptul postmodern de post-istorie – „Nu existã un sfârºit al istoriei“ –ºi urmãreºte interacþiunea elementelor mo-derniste ºi postmoderniste în studiile isto-rice ale ultimelor trei decenii.

Sorin Alexandrescu este prezent în vo-lum cu o consistentã analizã originatã înproiectul CNCSIS „Modern“, dar elaboratãspecial pentru acest volum – „Modernismºi antimodernism: Din nou, cazul româ-nesc“. Obiectiv ºi sistematic, autorul creio-neazã imaginea contribuþiilor româneºti latema modernismului ºi sfârºeºte prin a con-stata raritatea sincronizãrilor ºi realitateaunei „modernitãþi [româneºti] cu mai mul-te viteze“. Teoreticianul român reia criticteoriile clasice ale lui ªtefan Zeletin ºi E.Lovinescu, reface tabloul agenþilor moder-nitãþii româneºti ºi al vectorilor ei de pro-pagare (coincident cu Roger Griffin în ca-zul valorizãrii naþionalismului ca factor demodernizare) ºi constatã multiplicitatea blocurilor (anti)moderne interbelice.

Spaþiul cultural românesc ºi poziþia faþãde problema modernitãþii constituie ºiobiectul studiului lui Victor Rizescu, „Dela preistoria teoriei modernizãrii la istoriaideologiilor periferice“, cartografiere a spa-þiului intelectual românesc ºi mai cu seamãa celui interbelic. Cercetãtorul readuce înatenþia noastrã un articol al lui DanielChirot, consacrat dezbaterilor interbeliceromâneºti despre modernizare, înregistrea-zã reacþia nu tocmai pozitivã a lui IlieBãdescu la acesta ºi contracareazã demon-strând cã existã o serie de intelectuali ro-mâni ºi strãini preocupaþi de relaþionarea cudezbaterile internaþionale a discuþiilor ro-mâneºti dedicate conflictului dintre tradi-þionalism ºi modernism.

În „Modernizãrile româneºti, populis-mul ºi demagogia“, Liviu Antonesei radio-grafiazã modernizãrile ratate româneºtiîncepând cu secolul al XX-lea ºi terminândcu preaîndelungata tranziþie de dupã 1989.Departe de a se mulþumi cu simpla des-criere a datelor esenþiale ale vârstelor mo-dernizãrii româneºti, Liviu Antonesei cautãcauza eºecului lor ºi încearcã sã gãseascã formula fericitã a unei modernizãri reuºite,ceea ce duce la transformarea discursuluiîntr-o pledoarie pentru educaþie transfor-matoare ºi pentru realism politic.

Dupã cum observã ºi Sorin Antohi înCuvânt-înainte, prin discursurile ºi ideile lor, Sorin Alexandrescu, Matei Cãlinescu,dar ºi alþi teoreticieni ºi cercetãtori românidemonstreazã faptul cã existã deja un„canon“ al temei modernism – antimoder-nism elaborat de români, iar acest volumreprezintã o dovadã clarã a înaltei calitãþiintelectuale a creatorilor sãi.

�

Kierkegaard 2058?

H UMANITAS A editat, decurând, volumul al do-

ilea al operelor complete ale lui Kierkegaard. Iniþia-tivã excelentã, pentru cãabsenþa unei ediþii exhausti-ve Kierkegaard este o ca-renþã a culturii române. Artrebui tradus de asemeneaSchopenhauer complet, pentru cã tradu-cerea din Lumea ca voinþã ºi reprezentare dela Editura Moldova este inutilizabilã. Deasemenea, Editura Hestia ar trebui sã acce-lereze editarea lui Nietzsche, în variantaColli-Montinari – am rãmas, pesemne, blo-caþi la volumul 6, postumele rãmânând încontinuare netraduse.

Excelenta traducãtoare Ana-Stanca Tabarasi foloseºte ediþia Gads a operelorcomplete, în 55 de volume, Soren Kierke-gaards Skrifter (28 de volume de text, in-cluzând, printre altele, pagini din jurnal,carnete sau scrisori ºi 27 de volume de co-mentarii). O asemenea ediþie Kierkegaardar schimba complet datele asupra filosofu-lui danez ºi ar da naºtere la cercetãri filo-logice novatoare.

Sã spunem cã ar fi mulþumitor sã avemîn limba românã ediþia Hong-Hong, de laPrinceton University Press, de 26 de volu-me, care a fost tradusã timp de mai bine de20 de ani. Totuºi, trebuie semnalatã o pro-blemã inerentã – primul volum din seriaoperelor complete Kierkegaard de la Hu-manitas a apãrut la sfârºitul anului 2006, al doilea în iunie 2008. Existã o cezurã deaproape doi ani între volume. Dacã s-ar tra-duce ediþia Princeton (care în curând numai va fi actualã, dupã cea de 55 de volu-me de la Gads), am avea în româneºte Kierkegaard complet peste aproximativ 50de ani. Chiar presupunând cã volumele 6,8 ºi 19 (din ediþia Hong-Hong) ar fi tra-duse într-un ritm mai lejer, pentru cã avemediþii acceptabile dupã Fricã ºi cutremur,Conceptul de anxietate, Boala de moarte, toteste un deadline dezamãgitor.

Luând în calcul eventualele consideren-te personale ale traducãtoarei (proiecteadiacente, intermitenta absenþã a motivaþiei– pentru cã nu te poþi seta sã traduci Kier-kegaard o jumãtate de secol), Kierkegaardulde la Humanitas oscileazã între probabilºi posibil. Ar fi fost mai nimerit sã fie se-lectaþi trei-patru traducãtori specializaþi în limba danezã, cu pregãtire filosoficã, care sã finiseze editarea completã a lui Kierkegaard în româneºte pânã în 2015, cel târziu. Din pãcate, avansãm greoi ºi tre-buie luptat cel puþin încã douã decade pen-tru a ne lãuda cu un sincronism autentic.Ar mai exista o nemulþumire: Sau-sau nuapare complet în limba românã. Dupã ceaproape douã decenii a trebuit sã rezistãmcu traduceri inconsistente ºi obscure dinDiapsalmata sau Jurnalul seducãtorului, caremizau pe un Kierkegaard comercial saumozartian, trebuie sã mai aºteptãm (câtevaluni? câþiva ani?) pentru volumul al doileadin Sau-sau. Inutil sã mai remarc cã volu-mele 2 ºi 3 din seria operelor complete tre-buiau sã fie publicate simultan.

�

ªtefan Bolea

Publicaþii primite la redacþie

• Mircea Pora, Opere, I, Destinul lui Popescu, Piteºti: Paralela 45, 2006.

• Mircea Pora, Opere II, Duminica vine dinfaþã puþin obositã, Piteºti: Paralela 45, 2006.

32 • APOSTROF

U NIUNEA SCRIITORILOR din România,Filiala Cluj, anunþã cu durere înceta-

rea din viaþã a scriitorului ºi prietenuluiVALENTIN TAªCU.

Valentin Taºcu (23 ianuarie 1944, Petro-ºani – 26 noiembrie 2008, Târgu-Jiu).Critic ºi istoric literar, poet, prozator.Facultatea de Filologie a UBB Cluj (1966).Debut absolut în Tribuna (1968). Doctoratîn filologie, magna cum laude, cu teza:Ritm ºi valoare în poezia popularã româneascã(2000). Volume: Incidenþe, criticã literarã,1975; Presa literarã româneascã din Transil-vania pânã în 1918, istorie literarã, 1980(în colab. cu Mircea Popa); AlexandruCristea dincolo de alb ºi negru, criticã deartã, 1979; Dincoace ºi dincolo de „F“, mo-nografie despre D. R. Popescu, 1981; PaulSima, criticã de artã, 1982; Poezia poeziei deazi, criticã literarã, 1985; Dimineaþa amur-gului, poezie, 1994; ªcoala morþii, poezie,1997; Defãimarea bãtrâneþii, poezie, 1998,Elogiul tinereþii, 2000; Ritm vertical, teorieliterarã, 2001; Studii literare, 2002; Tratatdespre iubire, versuri, 2003; Elogii, eseuri,2003; Istoria presei româneºti din Transil-vania, ed. a doua, 2003; Miluta, roman,2004. A colaborat la dicþionarul Scriitoriromâni, coord. Mircea Zaciu, 1978; De laN. Filimon la G. Cãlinescu – studii de socio-logie a romanului românesc, 1982; Dicþiona-rul 100 cei mai mari scriitori români, 2003;Dicþionarul cronologic al romanului românescde la începuturi pânã în 1989, 2004.Coautor la Dicþionarul general al literaturiiromâne, 2004-2005. Traduceri: Cuba – ojumãtate de veac de poezie ºi singurãtate, ed.bilingvã româno-spaniolã, 1997; Dostena,Exist, deci visez, 2000; Nedim Gursel,Cuceritorul, 2000; Anton Doncev, Straniulcavaler al cãrþii de tainã, 2000; KirilTopalov, Nervi, 2000; Predrag Matveievici,Breviar mediteranean, 2003. Ordinul „Me-ritul Cultural“, categoria A, în grad de ca-valer (2004). Membru al Uniunii Scriito-rilor din România, al Uniunii Oamenilorde Teatru (UNITER), al Uniunii ArtiºtilorPlastici, preºedinte al Filialei Gorj a UAP(2005-2006), membru (cu Editura Clu-sium) al Fundaþiei Internaþionale „Balka-nika“ cu sediul la Sofia.

F IE CÃ e vorba de circumscrierea uneipersonalitãþi literare (vezi studiile asu-

pra operei lui D. R. Popescu), de inciziicuprinzãtoare în literatura românã, de es-caladarea unor universuri plastice (albume-le Alexandru Cristea ºi Paul Sima), specificdemersului sãu critic pare sã fie un senti-mentalism al expresiei, nu ºi al ideii expri-

mate. Altfel spus, dintr-o secretã structurãliricã, Valentin Taºcu simte nevoia de apoetiza, de a „eufemiza“ discursul critic,conducându-l pânã în vecinãtatea poemu-lui în prozã, fãrã a-i slãbi valoarea ideaticã.În Poezia poeziei de azi, renunþã deliberat lamorga unui sistem rigid de lecturã ºi îºiapropie „poezia poeziei“ în absenþa abso-lutã a complexelor. Se ajunge la un soi degratuitate a actului critic, în sensul acce-derii sale la creaþia purã, din ambiþia crit-icii de a fi text, nu metatext.

În anii ’90, criticul a surprins pe toatãlumea cu excepþionalele sale cãrþi de poe-zie: Dimineaþa amurgului, 1994, ªcoalamorþii, 1997, Defãimarea bãtrâneþii, 1998,Elogiul tinereþii, 2000. Sã scrii despre moar-te ºi bãtrâneþe pe melodia elegiilor antice,pe partitura la Ars amandi e o soluþie ui-mitoare ca efect scriptural ºi ca forþã a me-sajului. Faþã în faþã cu douã teme atât degrave, chiar posomorâte, Valentin Taºcualege domesticirea lor în ritmuri. Litaniastrunitã a hexametrilor ºi pentametrilorechivaleazã cu o îmblânzire. Toate detaliilemizere ºi respingãtoare, descrise ca într-olecþie, ca într-o „învãþãturã“, îºi pierd stri-denþa ºi câºtigã în adâncime, în naturaleþe.Cãlãuza se cãlãuzeºte ºi pe sine. E limpedecã organizarea formalã îi era poetului ne-cesarã. Volumele au rame, delimitãri, punc-te de sprijin ºi de echilibru, aºa încât înain-tarea poate începe, poate intra în detalii ºi,mai ales, se poate încheia fãrã a însemna„încheierea“ autorului. „Falsul“ nu sarenicidecum în ochi, cadenþa e atemporalã.Martorul morþii ºi al bãtrâneþii pare întreg

ºi competent, dincolo de orice îndoialã,deºi experienþa sa era, fireºte, incompletã,parþialã, trunchiatã. El nu „terminase“ nicide murit, nici de îmbãtrânit, nu-ºi încheiasenici tinereþea de spirit, dar vorbea ca ºi cum.Acesta era farmecul, aceasta era vraja.

Marea cãlãtorie, trãitã reversibil, decinefiresc, de autor, este proiectatã în magie,în mister. Sfaturile decurg adesea din ex-perienþe pur mentale ºi din devieri. Ars mo-riendi stã în vecinãtatea lui Ars amandi, sepot atinge ºi, uneori, confunda. „Pierindadeseori“, omul are la îndemânã „moarteamicã“, experienþã repetabilã: „Cu mult maibine-i sã mori, / de cât mai multe ori, decât mai multe ori“. Moartea este apropriatãcu gesticulaþie erotizantã – ea-þi cere sã fiifrumos, s-o iubeºti pe-ndelete, sã prelun-geºti agonia, sã i te supui. Relaþia e din ceîn ce mai intimã, mai egoistã: „ªi atuncisupus mã îndrept / cãtre unica sursã demoarte / – propria mea fiinþã – / ºi-o ascutpe fâºii de cer, cu bulgãri de gheaþã, / o as-cut pânã urlã de tãiºul ei neted“; „Ea creºteºi lacom mã întreabã / pe mine cu mine,fãcându-mã mic, / nevãzut pierind înc-odatã“. Fragmentul de experienþã tanaticãdirectã este detaliat cu incursiuni în trecutulimemorial, într-o refacere a istoriei morþiiegalã cu istoria fiinþei. Sunt experimenta-te liric stãri succesive – moartea de sine,moartea celuilalt, romanticã, moartea do-mesticitã ºi cea sãlbaticã. Excepþionalaînscenare din Adio despre cum ar fi sã-þi ieirãmas-bun de la moarte îmi reaminteºte ofrazã a lui Marcel Moreau: „Avem remuº-carea de a nu fi zei, ca ºi cum ar fi stat vreo-datã în puterea noastrã sã devenim, avemremuºcarea de a fi muritori, ca ºi cum astaar fi urmarea ignoranþei noastre…“ Singu-rul care poate muri de douã ori, credeaValentin Taºcu, este „poetul sau omul nã-praznic“, adicã acela „ce douã fiinþe în elpoartã“ ºi se poate desprinde de sine, o vre-me, ascultând de trinitatea valorantã femeie,vis, moarte ºi purtându-se de mânã printreadevãruri ultime.

Defãimarea bãtrâneþii dejoacã „greauapovarã a vârstei“ privind-o neruºinat în fa-þã. În aceeaºi ritmare somptuos-elegiacã,dar cu o alerteþe în plus fiind vorba, de da-ta aceasta, de o experienþã în curs, nu derememorarea unui episod trecãtor, semnelede tainã sunt inventariate cu un surâs ex-trem de eficace în colþul gurii. Pierderileaduc o înþelepþire iconoclastã ºi un discrethaz de necaz. Ca ºi în cazul morþii, bãtrâ-neþea se înfrumuseþeazã pentru cel ce ºtie:„Cât nu începi sã uiþi pe unde eºti / ºi nicinu-þi faci iluzii cã te afli / în altã parte decâtadesea þi se pare / e foarte, FOARTE BINE, /ºi poþi sã-þi zici cã nu e PREA TÎRZIU, / deºitârziul… VINE!“

Nu sunt cãrþi ale resemnãrii, ci ale luci-ditãþii care ºtie sã-ºi alãture expresivitateapânã la a stãrui obsesiv ºi cumva luminos înmintea cititorului. Sã citez, în semn de re-culegere, o strofã aproape biblicã desprefrumuseþea urâtului ºi binele rãului: „Celce-a primit mulþimea de daruri – / le vapierde; cel ce / nimic nu a primit, nimic /nu va primi, dar nici va fi sã piardã. / Harulsãu va fi / de-a-mbãtrâni frumos, ºi cald, ºifãrã teamã / cã frumuseþea i S-AR LUA“.

�

In memoriam VALENTIN TAªCU

Publicaþii primite la redacþie

• De la Shakespeare la Sarah Kane. Teatrul Naþional din Cluj.Spectacole din perioada 2000-2007, Cluj-Napoca: Koinónia, 2008.Îngrijirea colecþiei: András ViskyCuvînt-înainte: Ion Vartic

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 33

16 februarie 1897

ODRAMÃ S-A petrecut zilele trecute ºi nupot decât sã o consemnez.

Maruºa, servitoarea noastrã, vãzând cãde la mine ºi de la Mihalis nu iese nimic,începu a-i face curte unui cizmar, Bisin penumele lui, care are magazinul de lângã ca-sa noastrã. Se împlineºte o lunã de când, decâte ori lipseºte doamna, aceasta petrececeasuri întregi în curte, împreunã cu el. Zi-lele trecute, când stãpânii au lipsit la dans,toatã noaptea a petrecut-o cu el în grãdinã.Eu ºi cu Mihalis ºtiam toate astea, dar cene privea pe noi? Sã se ducã sã-ºi spargãºi capul, ne ziceam. Cel puþin atât cât mer-geau aºa lucrurile, eu ºi cu Mihalis mâncamzilnic macaroane, pe care Maruºa le primeacadou de la Bisin ºi ni le dãdea nouã ca sãnu spunem nimic.

Însã ce s-a întâmplat ieri? Chiar de cusearã, cum am ajuns acasã, am gãsit-o pedoamna Anastasia într-o mare neliniºte.Maruºa plecase înainte cu patru ore ºioricât au cãutat-o nu a fost de gãsit. Oprinsese doamna cu Bisin ºi dupã ce stri-gase la ea îi spusese cã o va spune dom-nului seara. Aceasta de fricã a fugit ºi nu seºtie locul unde s-ar fi dus. Seara, când amînchis magazinul ºi am mers acasã, ne-ampus toþi în miºcare ºi am ieºit în cãutareaei. Dupã douã ore de cãutãri, ne-am întorsneputincioºi. Atunci eu mi-am amintit cãodinioarã o întrebasem:

– Ce-o sã faci, Maruºa, când toate asteape care le faci le va afla doamna?

– A, dacã se va întâmpla una ca asta, voimerge ºi mã voi arunca într-o fântânã.

I-am spus astea doamnei ºi m-a trimispe mine ºi pe Mihalis sã cãutãm în toatefântânile vecinilor. Cu teamã, am ieºit noiºi am cutreierat toate fântânile din împreju-rimi. Unde însã puteam gãsi noi, la 12 noap-tea, la o fântânã de 20-30 de metri adânci-me, vreo urmã de om? De altfel, sã spun ºiadevãrul, începuse sã mã cuprindã frica.Stãpânii noºtri au adormit în acea searã cumare grijã, iar noi, speriaþi.

Dimineaþa, ca de obicei, am deschis euºi cu Mihalis magazinul ºi dupã o orã ºi ju-mãtate a venit Aristidis ºi ne spune cã „chi-lipirul“ a fost gãsit.

– ªi unde a fost ascuns? întreb eu. – Ce ascuns? Era cãzutã în fântâna lui

Salaridu. ªi voi, care aþi fost asearã, aþi spuscã aþi cãutat în toate fântânile din Pirgos ºinu aþi gãsit nimic.

– ªi când o vor îngropa?– Ha, ha, ha! Pe cine sã îngroape? Pe

Maruºa? Aceasta este mai bine decât tine ºidecât mine.

– Ei bine, dar nu s-a înecat? La ce orãa cãzut?

– De ieri de când a certat-o doamna,era ora 4, dupã cum a spus acum, era dez-amãgitã ºi s-a aruncat în fântânã. Fântânape care a ales-o era îngustã. ªi-a pus picioa-

rele ghemuite pânã la gurã, ºi-a dat drumulaproape un metru, a închis capacul ºi ºi-a datdrumul. Astfel, cum a cãzut, nu a pãþit ni-mic. Apa, jos, nu era atât de adâncã. Abia deavea un metru, aºa cã nu s-a înecat. Aºa a statpânã dimineaþa, fãrã mãcar sã sufere nici defrig, deoarece apa acolo, jos, era caldã.

Dimineaþa, o vecinã s-a dus sã scoatãapã ºi Maruºa a strigat-o de jos, însã aceas-ta nu a auzit-o. Când a tras apa ºi a vãzutcã apa era roºie, pentru cã trãsese fusta ei,femeia nu a mai putut suporta, a vãrsat apaînapoi în fântânã ºi a plecat. Mai apoi avenit o evreicã, care cum s-a apropiat defântânã ºi a auzit voci, s-a speriat, a lãsatgãleþile ºi a fugit strigând cã este om în-lãuntrul fântânii. Atunci ne-a înºtiinþat ºidupã ce am luat 4-5 oameni ºi o frânghie,am scos-o afarã, udã ca o raþã ºi speriatã,ºi am dus-o în casã.

– ªi acum ce face?– Acum stã în pat. Însã nu se plictiseºte.

Mâine o veþi vedea în picioare. Astea deci ne-a povestit Aristidis despre

cãutarea Maruºei, care nu ne-a permis searasã ne apropiem de ea, nici ieri, nici astãzi.Se pare cã este mai bine ºi cã se va ridicarepede din pat ºi atunci ne va povesti cuma petrecut o noapte în fântânã. DomnulDemostenis, preocupat acum cu cazul aces-teia, nu a prea dat atenþie magazinului de-loc, astfel cã a fost mai bine la magazin.Am învãþat bine meseria ºi sunt mânadreaptã a lui Aristidis.

25 martie 1897

SÃRMANUL TATA! A venit în Mesimvria sãse liniºteascã. A venit sã petreacã în

tihnã, dupã cum spune, ultimele zile ale

vieþii, pentru cã îºi dã seama cã nu-i mairãmân mulþi ani de trãit, ºi, în loc de liniºte,a gãsit mai multã neliniºte, pe care, dupãcum spune, niciodatã nu a mai simþit-o.Ieri s-a întors în Mesimvria, de acolo deunde a venit, ºi a stat trei zile. A venit sãr-manul tata sã mã vadã ºi sã-ºi spunã ama-rul ca sã-ºi uºureze sufletul.

Nu-l respectã deloc Eleni ºi nu-i dãnicio atenþie, lui, cel care a sacrificat totulpentru bunãstarea ei. Îmi pare foarte rãu detata, care slãbise foarte mult. Nu aveamce sã-i fac ca sã-l consolez ºi doar l-am sfã-tuit sã aibã rãbdare ºi sã-ºi vadã de grijã, sãnu mai râdã lumea.

O cunosc bine pe Eleni ºi-mi aducaminte cum a petrecut cu rãposata buni-ca. Îmi aduc aminte greutãþile zilnice ºi în-grijirea pe care i-a dat-o bunica ºi de aceeanu gãsesc deloc exageratã supãrarea tatãlui,care, de altminteri, nu are nimic contra luiStiulis. ªi tata este însã puþin egoist ºi deaceea mã întreb cum pot sã-i fac dreptate.În sfârºit, tata are dreptate, pentru cã sevede cã suferã ºi fizic, ºi psihic.

A plâns sãrmanul tata ca un copil mic.Îmi pare aºa de rãu, cã mi se frânge inimacând îl vãd. Ce pot sã fac? Cum pot sã-lajut? Mã gândesc sã-i scriu Elenei, personal,ºi sã o rog, cel puþin, sã aibã milã de el. Sãse gândeascã cã, deºi nu este tatãl ei, a avutgrijã de bunãstarea ei mai mult decât de anoastrã. O s-o mai rog sã aibã cumva grijãde bãtrâneþile lui. Cred cã Eleni mã vaasculta ºi tata va duce zile mai bune.

Panaiotis îmi scrie cu regularitate. Laînceput nu a fost mulþumit de locul sãude muncã, însã acum se pare cã nu mai faceatâtea lucruri necugetate ca în trecut.

5 mai 1897

AM RÃMAS orfan ºi de tatã. A muritsãrmanul tata pe 28 aprilie de hemo-

ragie la gurã, de la acea boalã de care sufe-rea de ani de zile ºi care a început sã se cro-nicizeze odatã cu moartea mamei.

Pe 29 aprilie, imediat ce am primit tele-grama de la Eleni, am venit în Mesimvriaºi am luat parte la înmormântarea lui. Depe 20 aprilie îi venise sânge pe gurã, ºi doc-torul i-a recomandat odihnã la pat ºi liniºte.Pe 28 însã, de dimineaþã, în timp ce erasingur în camera lui, i-a venit atât de multsânge pe gurã cã abia a apucat sã batã lageam ºi sã cearã ajutor. Au alergat imediatºi Eleni, ºi vãrul ei, Iorgakis Valasi, care în-tâmplãtor se afla acasã, însã abia au ajunsºi nu au trecut nici 10 minute ºi sângele l-a înecat ºi l-a împiedicat sã mai respire.

Înmormântarea am fãcut-o aºa cum secuvine ºi a doua zi am telegrafiat ambasa-dorului la Pirgos, sã facã înscrierea bunu-rilor mobile ºi imobile ºi sã numeascã tuto-rele, pentru cã eu ºi cu Panaiotis eram

Jurnal (III)

1893-1899

Constantin Arvanitis

• Constantin Arvanitis, în jurul vîrstei de 20 de ani

34 • APOSTROF

minori. Ambasadorul a venit împreunã cusecretarul sãu ºi a început sã facã înregis-trarea averii. Au fost trecute imobilele: 1casã, 2 magazii ºi 3 vii ºi mai apoi lada ma-rinãreascã a rãpostului nostru tatã, a cãreicheie o dãduse spre pãstrare unchiului Ior-gakis, cu care, dupã cum acesta spune, vor-bise ºi îi spusese cã, imediat ce moare, prin-cipala sa grijã sã fie sã ia cheia lãzii de lagâtul lui. Aceasta pentru cã, în ultimultimp, nu mai avea încredere în Eleni.

A fost deschisã lada ºi în ea a fost gãsitun catalog cuprinzãtor al lucrurilor dinãun-tru ºi un testament. A procedat aºa de tea-mã ca nu cumva sã ne nedreptãþeascã Eleni.Despre aceasta, în urmã cu 40 de zile înPirgos, mi-a spus cã scãzuse mult în ochiilui ºi ar vrea ca în ceasul morþii lui sã mãaflu eu lângã el.

Au fost înregistrate toate cele gãsite înladã, bijuterii, documente, bani º.a., ºi afost desemnat tutorele nostru D. Triþaki,cãruia i-au fost date toate bunurile mobileºi îngrijirea celor imobile.

Dupã ce au fost aºezate toate lucrurileîn ordine, domnul ambasador a plecat.

Lui Panaiotis i-am trimis telegramã cunefericita veste, iar ieri i-am scris o scri-soare amãnunþitã despre moartea tatãluinostru ºi despre toate cele ce au urmat.

Eu voi mai sta încã alte 3-4 zile, dupãcare mã voi duce în Pirgos, la munca mea.

Uneori, îmi pare rãu din toatã inima depierderea bunului nostru tatã, care atât demult ne-a iubit. Îmi amintesc de sfaturilesale, de grijile sale pentru mine ºi plângesufletul în mine.

ªi alteori iarãºi. Ce stare sufleteascã,Doamne! Pe ascuns, mã bucur cã am rãmassingur ºi voi face ceea ce vreau. O! Vezi sã numã cãiesc de asta vreodatã, pe care eu însumio percep drept ceva straniu ºi îngrozitor.

29 iunie 1897

SE ÎMPLINEºTE o sãptãmânã de când amscris domnului Triþaki ºi lui Stiulis ºi nu

am primit niciun rãspuns. De ce sã nu îmiscrie? Deºi nu cred sã mi se îndeplineascãdorinþa, totuºi sper sã se întâmple ceva.

Se face o lunã de când mi-a încolþit înminte ºi nu-mi dã pace dorinþa de a mergedin nou la ºcoalã ºi de a-mi urma studiile.

Mãrturisesc cã de când m-au smuls dela mult iubitele mele slove, de acum patruani, ºi fãrã voia mea m-au aruncat în vâl-toarea negoþului, de atunci nu mi-a ieºitdin minte ºi nu mi-a dispãrut gândul de astudia ºi învãþa mai multe decât învãþasem.ªi de aceea, învãþ ºi continui sã învãþ deunul singur. Niciodatã nu am îndrãznit sã-ipropun rãposatului meu tatã sã mã trimitãdin nou la ºcoalã, pentru cã socoteam cãsituaþia financiarã nu-i permitea. Acum cã,dupã moartea sa, toatã averea lui mi-a rã-mas mie ºi lui Panaiotis, mã gândesc cã aºputea sã am grijã ca din tot ceea ce îmi re-vine sã-mi termin gimnaziul ºi mai apoi ºistudiile. ªi, în sensul acesta, am vorbit zile-le trecute cu dl ambasador, care, dupã cem-a ascultat cu atenþie, m-a felicitat pentruideea mea ºi mi-a spus cã legea greceascãnu permite lichidarea averii de cãtre un mi-nor, dar mã sfãtuieºte sã-i scriu lui Triþakisã preia el cheltuielile de ºcolarizare ºi, maiapoi, sã-i plãtesc înapoi când mi se va per-mite sã vând averea.

De aceea le-am scris ºi domnului Triþakiºi lui Stiulis ºi aºtept sã-mi rãspundã. Ah,ce bucurie va fi dacã rãspunsul lor nu vafi negativ!

Nu mã îngrijoreazã deloc faptul cã pa-tru ani am lipsit de la ºcoalã. În tot acestrãstimp am învãþat ºi nu doar cã am asi-milat ceea ce am învãþat, dar ºi multe alte-le am învãþat. Sunt convins cã imediat cevoi fi examinat voi fi luat în clasa întâi degimnaziu ºi nu vor fi necesari decât patruani sã termin liceul. Voi avea atunci 21 deani. Nu voi fi chiar aºa de mare! Mai apoi,odatã ce voi termina liceul, cu siguranþã,îmi voi continua mai departe studiile.Ajutã-mi, Sf. Fecioarã, sã reuºesc! DomnulDemostenis este bolnav ºi, dupã cum seaude, va pleca la Constantinopol pentruoperaþie. O s-o ducem bine la magazin cuAristidis ºi cu Mihalis.

20 septembrie 1897

NECAZ MARE avem iarãºi. Domnul De-mostenis a murit la Constantinopol ºi

zilele trecute, doamna Anastasia, îndoliatã,s-a întors singurã. Dupã cum se spune, con-ducerea magazinului o va prelua Aristidis,iar firma va aparþine acesteia, Anastasiei.Vom vedea ce-o sã se întâmple ºi cu mine.

Nu ºtiu ce sã mai fac sã se mai potoleas-cã sufletul, cã nu mi-am atins þelul. Nu auacceptat nici Triþaki, nici Stiulis sã mã spri-jine sã învãþ. Rãu îmi pare, da’ nu am ceface. Nu conteazã dorinþa, oricât de ar-zãtoare ar fi, când aparþine unui om de vâr-sta mea ºi care nu gãseºte nicãieri un spri-jin. Oricât de tare am bãtut pe la uºi,nicãieri nu mi s-a deschis, chiar dacã inten-þiile mele erau dintre cele mai bune. ªi amfost nevoit sã rãmân în locul în care mã afluºi sã mã ocup cu învãþatul în ale negoþului,la care nu prea mã trage inima.

Trebuie acum sã dau la o parte toate ce-le referitoare la gândul de a studia, de vre-me ce nu mai e nicio speranþã, ºi sã conti-nui a mã dedica muncii cãreia îi fusesemsortit ºi sã continui sã-mi port singur degrijã, pentru cã nu am pe nimeni pe faþapãmântului care sã aibã grijã de mine.

Mã gândesc serios sã-i scriu lui Panaio-tis sã gãseascã un loc ºi pentru mine lamagazinul la care lucreazã, la Constanþa.Nu ar fi rãu. Acolo lucreazã aºa de mulþiangajaþi ºi s-ar gãsi ºi pentru mine un loc.Acolo, eu ºi Panaiotis am putea mai uºor sãreuºim. Am început sã învãþ româneºte ºistând acolo voi învãþa ºi mai bine. De alt-fel, vorbesc deja bine trei limbi, greceºte,bulgãreºte ºi turceºte, ºi destul de bine fran-ceza ºi spaniola.

3 noiembrie 1897

M-AM HOTÃRÂT. Decizia am luat-o dupãce am vorbit cu Panaiotis printr-o

scrisoare ºi m-am decis sã-i spun ºi luiAristidis cã eu demisionez ºi plec în Ro-mânia. A deºteptat toatã lumea Aristidis cuþipetele lui.

– Unde vrei sã pleci, îmi spuse, acum înplin sezon? Unde o sã gãsesc eu om sã teînlocuiascã? Nu vezi cã avem treabã? Nu-þi dau nicio centimã din salariu ºi undevrei sã te duci, du-te! Sã vedem unde te veiduce fãrã bani!

– De ce þipaþi aºa, domnule Aristidis?Pot sã stau 10-15 zile pânã veþi gãsi om.De altfel, cu forþa nu poþi sã mã þii. Uite,îþi dau cuvântul meu cã dupã 15 îmi daudemisia ºi dacã vrei îmi dai salariul.

– Mã mir ce minte poþi sã ai, Constan-tine! Laºi tu munca ta la care te-a dat tatãltãu ºi unde mergi tu? În România. Crezi cãacolo curg râuri cu miere? A murit tatãl tãuºi acum ar trebui sã-i asculþi pe cei mai vâr-stnici. De acest pas al tãu o sã regreþi maitârziu ºi-þi vei aminti de poveþele mele. As-cultã ce te sfãtuiesc ºi vezi-þi de treabã ºi euvoi vorbi cu doamna Anastasia sã îþi mã-reascã salariul.

– Nu pot sã rãmân în niciun fel, pentrucã deja am vorbit cu fratele meu ºi acestamã aºteaptã sã vin. Mi-a asigurat un loc demuncã ºi nu cred cã voi regreta vreodatãceea ce voi face. Te rog înºtiinþeaz-o ºi pedoamna Anastasia cã de acum în 15 zile voidemisiona.

– Gândeºte-te bine! Dar, repet, într-o zivei regreta.

Mi-am dat demisia ºi dupã toate calcu-lele mele am de luat 240 de franci. Am co-mandat ieri un costum de haine cu 75 defranci ºi voi lua ºi altele necesare ºi cu aju-torul lui Dumnezeu în 10 zile voi pleca.

M-au rugat mult doamna Anastasia ºicu Aristidis sã rãmân, dar de vreme ce amluat decizia sã plec, nu voi mai rãmâne cuniciun chip.

I-am scris lui Panaiotis cã îi voi tran-smite ziua în care voi ajunge ca sã mãaºtepte.

Constanþa, 16 decembrie 1897

AªA DE mare dreptate a avut Aristidiscând mi-a spus cã voi regreta cele ce voi

face. Am regretat amarnic ºi am plâns multde grava greºealã pe care am fãcut-o. De n-ar fi avut dreptate cu râurile de miere!

Încã de la început s-a vãzut cã aceastãcãlãtorie a mea nu va fi încununatã de suc-ces. M-am îmbarcat pe un vas austriac dinPirgos spre a merge la Constanþa, dupã cemai întâi mi-am ºtampilat paºaportul. Cândam ajuns în Aimona, timpul s-a stricat în-tr-atât, încât cu greu înaintam. Abia dupã24 de ore am ajuns în Varna. Acolo am stattrei zile ºi tot de atâtea ori vaporul a încer-cat sã plece din port ºi nu a putut ºi s-a în-tors. În tot acest rãstimp mi s-a fãcut rãu demare ºi nu am mai ºtiut nimic de mine.Vaporul a încercat a patra oarã sã porneascãºi nu a reuºit ºi cãpitanul ne-a spus cã s-ahotãrât sã rãmânã o sãptãmânã, pânã se vaîndrepta vremea, iar noi, cãlãtorii, am fostinvitaþi sã stãm la Varna pânã când ne voranunþa când va pleca vaporul.

Am debarcat toþi cãlãtorii ºi ne gân-deam ce sã facem. Vremea era aºa de urâtã,încât, nu într-o sãptãmânã, ci nici dupã olunã nu aveam nãdejde cã se va îndrepta.Atunci mulþi s-au gândit sã plece prin Rus-ciuc; de partea acestora am fost ºi eu. Pe deo parte pentru cã rãul de mare nu-mi tre-cuse încã ºi pe de alta, pentru cã aveam pu-þini bani ºi îmi era fricã sã nu rãmân fãrãbani dacã stãteam mult la Varna. Astfel, adoua zi am plecat pe calea feratã ºi amajuns la Rusciuc. Din pãcate ºi acolo ne-amers rãu, pentru cã, apele Dunãrii fiindumflate, nu circula niciun vapor. ªi am rã-

�

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 35

mas la Rusciuc pentru ºase zile, pânã a ve-nit un vapor austriac, ticsit de cãlãtori, ºiastfel am putut ajunge pânã la Cernavodã.În tot acest rãstimp am cheltuit toþi cei 120de franci pe care-i aveam cu mine, la hotel,pe mâncare, pe tren, pe vapor ºi când amajuns la Cernavodã aveam doar doi franciîn buzunar. Ce ar fi trebuit sã fac? Biletulpentru Constanþa ar fi costat 2,80 franci ºiar fi trebuit sã plãtesc ºi pentru bagajelemele. Niciunul dintre cãlãtori nu a binevoitsã mã împrumute ºi spre ruºinea mea amfost nevoit sã las bagajele ºi sã-mi iau bilet.

În sfârºit, dupã o asemenea cãlãtorie cuaventuri am ajuns la Constanþa, în a douã-sprezecea zi de la plecarea mea din Pirgos.

Însã alte necazuri mã vor aºtepta aici.Panaiotis, vãzând ziua în care voi ajunge,dupã cum îi telegrafiasem, ziua în care ple-cam din Pirgos, ºi cã eu nu am apãrut, s-aîngrijorat ºi în tot acest rãstimp a lipsit ade-sea de la magazin, cãutând sã vadã ce mi s-a întâmplat. Absenþa lui de la serviciu i-adeterminat pe patroni sã-l concedieze ºi sãnu-i dea foarte mulþi bani. M-a aºteptat ºim-a încurajat. Imediat am trimis la Cer-navodã datoria mea ºi mi-am obþinut ast-fel bagajele, pe care ni le-au expediat aici.Trebuia însã sã aibã grijã sã gãseascã loc demuncã ºi pentru el, ºi pentru mine, pen-tru cã cheltuielile aici sunt foarte mari ºibanii erau pe terminate. Unde sã gãseascãlocuri? Una au fost speranþele ºi alta e rea-litatea din Constanþa. Am început sã regretamarnic greºeala pe care am fãcut-o ple-când ºi lãsând vechiul meu loc de muncã,la care toþi m-au implorat sã rãmân ºi îmicreºtea ºi salariul ºi am venit aici, la Panai-otis. Va trebui însã sã insist, pentru cã baninu mi-au mai rãmas sã mã întorc ºi nici sãpãþesc ruºine aºa de mare, sã mã întorc atâtde repede înapoi.

De aceea, vãzând cã cu cât trece timpul,cu atât mai repede se terminau ºi banii luiPanaiotis ºi amândoi nu aveam de lucru, m-am hotãrât sã renunþ la ideea de a lucraîntr-un magazin mare, aºa cum mã gândi-sem, ºi l-am rugat pe Panaiotis, care ºtiapiaþa Constanþei, sã-mi gãseascã orice delucru, în orice fel de magazin, numai ºinumai sã pot sã-mi câºtig existenþa.

ªi a gãsit un magazin mic, manufacturã,în strada Mangalia, al lui Dimitrie Frango-pulu, pe care îl conducea fratele sãu IoaniosFrangopulu, ºi unde am început munca la7 decembrie, pentru 25 de franci pe lunã,plus mâncare ºi alte cheltuieli. Din a treia zila magazin, ochii au început sã mi se înro-ºeascã de atâta muncã. Aceasta era situaþiabunã pe care visam sã o gãsesc la Constan-þa. De la un magazin mare ºi cochet undemã rugau sã rãmân, am plecat ºi unde amajuns, Dumnezeule? Ce mare greºealã amfãcut, Fecioarã Maria, sã vin aici!

Este însã imposibil sã persist în a mairãmâne aici ºi cum voi lua câþiva bani voimerge la Brãila, la rudele mele, poate aceº-tia se vor îngriji sã-mi gãseascã un loc demuncã.

Panaiotis a trecut iarãºi la magazinul luiLascaridis, însã pentru mine, din pãcate, nus-a gãsit niciun loc aici. Dupã cum se vede,nu vroiau sã angajeze doi fraþi la magazin.Deci, asta se va întâmpla. Cum voi împli-ni o lunã ºi voi lua salariul, fãrã sã anunþ pe cineva, voi pleca la Brãila.

Acum rãmân la acest mic magazin ºi mãgândesc cu pãrere de rãu. Aºa-mi trebuie!Pe bunã dreptate plãtesc pentru marea meagreºealã.

Brãila, 15 ianuarie 1898

MULTE, FOARTE multe am trecut ºi voimai trece în aceastã Românie unde

m-am gândit sã vin. Îmi vine sã-mi crãpcapul! Ce mi-a trebuit sã vin aici?

Cum s-a împlinit o lunã de la venireamea la magazinul lui Frangopulu, am cerutsalariul. Din 25 de franci mi-au fost daþidoar 17, din care mi-am plãtit datoriile, ºicu restul mi-am luat pe ascuns lucrurile dincasa lui D. Frangopulu unde stãteam ºi,fãrã sã anunþ pe cineva, m-am urcat în trenºi am venit la Brãila.

Am plãtit pentru tren 9,40 ºi pentrubagajele mele 3, ºi mi-au rãmas în buzunar5 franci ºi 60 de bani. Deci, mi-am fãcutsocotelile. Pentru cã trenul ajunge la 2 dupãmiezul nopþii, la Brãila, nu pot merge launchii mei la ora asta ºi voi lua o camerã lahotel ºi abia a doua zi mã voi prezenta.Pentru mâncare ºi bãuturã nu-mi fac griji,pentru cã ºtiu cã unchii ºi mãtuºile mã vorajuta ºi mã vor ierta, pânã îmi voi gãsi unloc de muncã.

Când m-am suit în tren vremea erafoarte rea. Era sfârºitul lumii! Ninsoare,vânt ºi frig mare.

Pe drum, încercând sã prind trenul, amalergat spre vagonul meu. Bãtea un vântnãprasnic ºi mi-a luat pãlãria din cap. Rã-mânând fãrã pãlãrie, imediat ce am intratîn vagon, am început sã caut prin bagaje-le mele cãciula pe care, din pãcate, nu amgãsit-o printre haine. M-am aºezat ºi m-amgândit ce sã fac. Mã gândeam cã vremeaeste foarte rea ºi dacã voi ieºi afarã fãrã cevape cap voi rãci ºi mã voi îmbolnãvi. Atunci,m-am gândit sã-mi înfãºor capul cu brâulpe care îl aveam. Socoteala mea nu aveasã se realizeze, pentru cã aveam acum ne-voie de bani pentru pãlãrie ºi eu aveam înbuzunar doar 5 franci ºi 60 de bani. Eraimposibil sã merg la hotel, aºa cum mãgândisem mai înainte, pentru cã aº fi plãtitla hotel cel puþin 2 franci, iar a doua zi, latrãsurã, pentru mine ºi hainele mele, alþi 2franci ºi nu-mi vor rãmâne mai mult de1,60 franci, cu care, se înþelege, nu aº fiputut sã-mi cumpãr pãlãrie. Astfel, am de-

cis ca, imediat ce ajung, sã iau trãsura ºisã ajung direct la mãtuºa Ecaterini, stradaTeatrului, ºi în felul ãsta sã-mi rãmânã banide pãlãrie. Consider cã este ruºinos ca ime-diat ce ajung sã cer bani de la oameni.Ajunge greutatea pe care le-o pricinuiescprin prezenþa mea. Astfel am procedat în-tocmai. Cum a ajuns trenul, mi-am legatbrâul în jurul capului ca un turc ºi, urcat întrãsurã, am dat adresa casei mãtuºii mele.

Trãsura a ajuns în faþa casei mãtuºii me-le ºi imediat ce am plãtit 2 franci, mi-amluat bagajele ºi am stat în faþa porþii, ezi-tând sã intru. Nu îndrãzneam de ruºine sãbat sã-mi deschidã. Cum era posibil, îmiziceam, sã îngrijorez niºte oameni la ora 2noaptea ºi sã mã prezint în acest hal, ca unturc. Frigul era pãtrunzãtor ºi vântul bãteaputernic, iar eu nu puteam sta prea mult îndrum. Ah, Doamne, ce rãu am fãcut de mãpedepseºti aºa? În cele din urmã mi-am fã-cut curaj ºi am bãtut la poartã. Dupã câte-va minute se deschide o fereastrã ºi o doam-nã întreabã cine este. I-am spus numelemeu, m-a privit de sus pânã jos. „Bine“, îmizice ºi închide fereastra. Era o chiriaºã dincasã, care a anunþat-o pe mãtuºa mea ºi maitârziu s-a deschis poarta ºi am intrat.

Le-am povestit pe scurt ceea ce am pãþitºi le-am cerut scuze pentru îngrijorarea pecare le-am pricinuit-o. Nu mi-au ascuns fap-tul cã era cât pe ce sã nu-mi deschidã. Aucrezut cã este vreun vagabond, aºa înfãºu-rat cum aveam capul, dar, din fericire,unchiul Anastasi m-a recunoscut dupã voce.

A doua zi mi-am cumpãrat cu 3 francio pãlãrie ºi am rãmas cu 60 de bani înbuzunar.

Am aºteptat ºi a venit ºi unchiul Alexan-dros, care s-a bucurat foarte mult când m-a vãzut ºi în acelaºi timp m-a mustrat,spunându-mi cã nu ar fi trebuit sã mãbazez pe cuvintele lui Panaiotis în demer-sul pe care l-am fãcut ºi ar fi trebuit sã-i cerîn scris ºi lui propria pãrere. Avea maredreptate unchiul Alexandros, pe care, din-tre toþi unchii, îl iubesc cel mai mult, dars-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat ºi acumgreºeala a fost fãcutã.

Din nefericire, cu toate strãdaniile un-chilor mei, nu s-a gãsit niciun loc de mun-cã, pentru cã aici comerþul cu articolelenoastre îl deþin evreii, care preferã mereuconaþionalii lor. Ce-o sã se întâmple cumine, Doamne? Pânã când voi sta sã mãîntreþinã unchii mei? ªi va trebui sã gã-sesc orice fel de muncã pânã în primãva-rã, pânã voi avea ceva bani ºi voi pleca. Da,sã plec înapoi în mult iubitul meu Pirgos,acolo unde sunt oameni ce-mi apreciazãvaloarea. Sã plec în sfârºit din Româniaasta care atâtea chinuri mi-a adus.

(Continuare în numãrul urmãtor, anul viitor)

�

Traducere de CLAUDIU TURCITU

• Constantin Arvanitis, în ultimul an de viaþã, alãturide soþia sa, Maria, ºi de (probabil) tînãra care îi ajuta

36 • APOSTROF

ÎN CADRUL unei cercetãri consacrate aju-toarelor trimise de evreii din Regat core-

ligionarilor lor deportaþi în Transnistria, amdescoperit un document care emana de laDirecþia Generalã a Poliþiei. Este vorba deun raport trimis, pe data de 28 martie1942, ministrului afacerilor interne, minis-trului apãrãrii naþionale ºi Marelui Stat-Major. El ne informeazã cã pe data de 20martie 1942, în trenul de la Dorohoi la Iaºis-a gãsit o servietã conþinând 41 de plicuricu bani destinaþi evreilor deportaþi la Mo-ghilev. Proprietarul servietei, care a venit são recupereze, a fost urmãrit ºi arestat deComenduirea Pieþei, la Hotelul „Dãscãles-cu“ din capitala Moldovei. Numele acesteipersoane asupra cãreia s-au gãsit mai multescrisori ºi suma de 363.500 de lei este IonBogza, locotenent în rezervã, originar dinªtefãneºti, fost comisar-ajutor – demisio-nat – la Inspectoratul de Poliþie Iaºi. Tradusla Curtea Marþialã a Corpului 3 Armatã, nucunoaºtem nici rezultatul procesului, nicicare a fost destinul sãu, pânã la (ºi dupã)sfârºitul rãzboiului.

Iatã un exemplu inedit de solidaritate:prin publicarea în anexã a raportului de po-liþie din 28 martie 1942, aducem un oma-giu locotenentului Ion Bogza, care s-a do-vedit „un om de omenie în vremuri deneomenie“. Pentru a înþelege mai binegestul sãu, e necesarã o scurtã expunere aproblematicii ajutoarelor trimise evreilordeportaþi în Transnistria, originari din Bu-covina, Basarabia, judeþul Dorohoi, dar ºidin alte localitãþi din Regat ºi din Transil-vania de Sud.

Concentraþi în condiþii mizerabile, înghetouri, în colonii de muncã ºi în lagãre,situate în districtele Moghilev, Balta, Tulcinºi Golta, deportaþii evrei în Transnistria ausuferit de foame (la Peciora, unii s-au hrã-nit cu cadavre), de frig ºi de tifos, care acauzat zeci de mii de decese. Deportaþii,care se aflau într-o situaþie disperatã, lipsiþide orice mijloace materiale, precum ºi deinstalaþii sanitare, nu au putut supravieþuidecât datoritã trimiterilor de ajutoare. Înpofida apelurilor care veneau de pretutin-deni ºi a numeroase memorii, pledoarii ºirugãminþi, autoritãþile se încãpãþânau sãrefuze trimiterea oricãrui ajutor, fie cã eravorba despre alimente, îmbrãcãminte saumedicamente. Graþie intervenþiei ºef-rabi-nului Alexandru ªafran pe lângã regina-ma-mã Elena1, care, la rândul ei, s-a adresatviceprim-ministrului Mihai Antonescu, au-torizaþia de a trimite ajutoare deportaþilora fost în final acordatã de Ion Antonescupe data de 10 decembrie 1941. Ajutoareleau putut fi trimise prin intermediul Co-misiei Autonome de Ajutorare, creatã deFederaþia Comunitãþilor Evreieºti (FUCE) lasfârºitul lunii ianuarie 1941, pentru a veniîn ajutorul victimelor pogromului de la Bu-cureºti. Aceastã comisie a putut continuaactivitatea chiar ºi dupã suprimarea FUCE,înlocuitã cu Centrala Evreilor. ArnoldSchwefelberg noteazã în memoriile sale cã

dr. Moses Zimmer, originar din Bucovina(care a putut pãrãsi Cernãuþiul ºi s-a sta-bilit la Bucureºti), preºedintele Comisiei deAjutorare, a acceptat, la cererea sa, a luiAlexandru ªafran ºi a lui Filderman, sã facãparte din Centrala Evreilor. Datoritã luiZimmer, care avusese relaþii profesionale cuMihai Antonescu (el însuºi avocat), s-a pu-tut obþine acordul privind continuarea ac-tivitãþii Comisiei de Ajutorare, în special în favoarea deportaþilor în Transnistria2.

Condiþiile trimiterii de ajutoare suntprecizate într-o scrisoare din 5 februarie1942, trimisã de secretariatul guvernatoru-lui civil al Transnistriei, ca rãspuns la o cere-re a Centralei Evreilor. Sumele de bani des-tinate deportaþilor trebuiau depuse într-uncont al guvernãmântului Transnistriei, laBanca Naþionalã din Bucureºti, transferulcãtre comitetele evreieºti trebuind sã se facãîn moneda localã, la un curs foarte defavo-rabil (o marcã germanã RKKS pentru 60 delei)3. În ciuda dificultãþilor puse de auto-ritãþi, Comisia de Ajutorare a beneficiat detot sprijinul responsabililor fostei FUCE ºi alºef-rabinului Alexandru ªafran, care a þinutnumeroase predici în scopul de a colectabani. Cuvântarea pe care a rostit-o pe datade 16 noiembrie 1942, la consfãtuirea pre-zidatã de el, în sala de recepþie a TempluluiCoral, pentru intensificarea acþiunii de aju-torare a evreilor deportaþi, a avut un rãsu-net deosebit. Amintind de un precedentapel lansat cu douã luni înainte, cu ocaziasãrbãtorilor de toamnã, el a exclamat:

Ceea ce aþi dat de sãrbãtori, pentru care vãmulþumesc, este departe, mult prea departe,de a fi ajuns mãcar pentru un mic numãr defraþi ºi surori aflaþi în pribegie. Epidemiilesecerã de acum, gerul îi înlemneºte, un stropde apã caldã nu-i frãgezeºte ºi un sac nu-iacoperã… ªi voi ce aþi fãcut? […] ªi, zic, înfapt, ce v-am cerut? Am cerut ca evreii dinRomânia, care se aflã în starea în care se aflã,cele câteva sute de mii de evrei de aici, sãajute mãcar într-atât încât sã fereascã de lapieire zecile de mii de fiinþe de acolo. ªi astae mult?...4

Pentru a cunoaºte nevoile exacte ale de-portaþilor, trimiterea unei delegaþii înTransnistria era o adevãratã necesitate. Dincauza opoziþiei guvernatorului Alexianu,autorizaþia pentru aceastã trimitere, iniþialacordatã de Ministerul de Interne pe datade 22 ianuarie 1942, s-a amânat. Abia dupãaproape un an, o delegaþie condusã de FredSaraga a putut sã se deplaseze între 31 de-cembrie 1942 ºi 16 ianuarie 1943, pentrua aduce ajutoare ºi a organiza opera de asis-tenþã. Prin acest prim contact, s-a consta-tat marea mizerie a deportaþilor, aspectulcel mai dureros fiind starea jalnicã o orfe-linatelor, unde peste 5.000 de copii orfanide ambii pãrinþi supravieþuiau în condiþiigroaznice, subalimentaþi, desculþi ºi înzdrenþe.

Dupã întoarcerea sa în capitalã, la sfâr-ºitul lunii ianuarie 1943, în cursul unei în-

truniri care a avut loc la Templul Coral, înprezenþa mai multor sute de persoane, FredSaraga a detaliat situaþia teribilã din Trans-nistria ºi suferinþele deportaþilor. Într-onouã ºi emoþionantã alocuþiune, Alexandruªafran a cerut asistenþei sã-ºi ajute fraþiideportaþi. A fost creatã o comisie specialãpentru a strânge fonduri destinate exclusivacestei opere. ªef-rabinul a fost cel ce a asi-gurat preºedinþia, ceilalþi membri recru-tându-se dintre fruntaºii ºi conducãtoriicomunitãþii: Miºu Benvenisti, Leo Caller,Leopold Filderman, Ferry Froimescu, L.Gropper, Emanoil Marcovici, Bubi Marcus,A. Milman, Marco Presente, Fred Saraga,Arnold Schwefelberg, Berthold Sobel, Har-ry Schuler. Într-un raport din 22 martie1943, Fred Saraga descrie tabloul nume-ric ºi geografic al deportaþilor, estimândsuma lunarã minimalã necesarã pentru cei72.214 evrei în viaþã la 12.500.000 de lei.

Comisia de Ajutorare a reacþionat prin-tr-o vastã acþiune de asistenþã: un raport din19 noiembrie 1943 ne informeazã despreamploarea ajutoarelor trimise în Transnistriapânã la acea datã5: 19 trimiteri grupate, tota-lizând suma globalã de 79.462.000 de lei,pentru a subvenþiona operele de asistenþãsocialã (cantine, aziluri, orfelinate). De ase-menea, Comisia de Ajutorare a depus laBanca Naþionala contravaloarea produseloralimentare pe care guvernãmântul Transnis-triei accepta sã le punã la dispoziþia comi-tetelor evreieºti locale ºi care se ridica lasuma de 30.000.000 de lei. Au fost expe-diate obiecte de îmbrãcãminte uzate, lenje-rie ºi încãlþãminte colectate de la populaþiaevreiascã din Bucureºti ºi alte oraºe, esti-mate la 200.000.000 de lei, medicamenteal cãror cost s-a ridicat la 14.458.372 de lei(valoarea lor realã fiind mult mai ridicatã),articole de menaj ºi librãrie de 11.267.473de lei, vagoane întregi de sare, cãrbuni, gea-muri, lemne etc. Valoarea totalã a aju-toarelor trimise de Comisia de Ajutorarea fost estimatã pânã în noiembrie 1943 la508.969.516 lei, dar trimiterea de ajutoarea continuat pânã în luna martie 1944, cânda început ofensiva sovieticã.

Trebuie sã subliniem cã ajutoare au fosttrimise ºi clandestin în Transnistria, în pofi-da riscurilor, prin persoane particulare, dinpartea diferitelor grupuri, organisme saucomitete create în acest scop. Astfel, un Co-mitet ad-hoc prezidat de Miºu Benvenisti,fost preºedinte al Organizaþiei Sioniste dinRomânia, ºi din care fãceau parte JacquesRosenzweig, Israel Leiwandman (secreta-rul particular al ºef-rabinului Alexandru ªa-fran, devenit Levanon în Israel) ºi I. Herzig(în Israel, Itzhac Artzi), a reuºit sã expe-dieze ajutoare din Fondul Hatzala Ve-Ezra,constituit din sume trimise de la direcþiu-nea sionistã din Eretz Israel. În octombrie1941, puþin timp dupã începutul deportã-rilor în Transnistria, un comitet bucovineans-a organizat în jurul micii sinagogi a rabi-nului Rubin, originar din Câmpulung ºistabilit în capitalã, dupã ce a fost maltra-

Un exemplu de solidaritateCazul locotenentului în rezervã ION BOGZA

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 37

tat ºi umilit în oraºul sãu de membri aiGãrzii de Fier. De semnalat numele casie-rului acestui comitet, Traian Procopovici,un inginer creºtin! Dupã Matatias Carp,acest mic comitet a reuºit sã adune sume învaloare de 200.000 de dolari, utilizate pen-tru deportaþi, dar ºi pentru cei rãmaºi fãrãmijloace la Cernãuþi6. Comitetul bucovi-nean ºi-a dezvoltat activitãþile dupã venireaindustriaºului ºi filantropului Nathan Klip-per, originar din Vatra Dornei, care a reuºitsã scape de deportare ºi sã se refugieze laBucureºti7. Alexandru ªafran mi-a mãrturi-sit cã în toate sinagogile din capitalã rabi-nii au participat la campania de colectã debani, chiar ºi în zilele de sabat ºi sãrbãtorievreieºti, datã fiind situaþia dramaticã a de-portaþilor din Transnistria.

Asistenþa globalã acordatã de evreii ro-mâni pentru fraþii lor deportaþi în Trans-nistria, mai ales prin Comisia de Ajutorare,dar ºi de cãtre persoane particulare, gru-puri ºi diverse comitete, a fost evaluatã laaproximativ 750.000-800.000 de lei, echi-valentul a 4 milioane de dolari, la cursul deschimb din epocã. Trebuie amintit aici ºiimportantul ajutor dat de organizaþia Ame-rican Joint Distribution Committee8, prinintermediul Comitetului Internaþional alCrucii Roºii9.

Graþie acestui efort excepþional, prin tri-miterea de bani, medicamente, alimente,îmbrãcãminte ºi diverse produse (ºi în pofi-da deturnãrilor ºi delapidãrilor efectuate deunele autoritãþi subalterne), zeci de mii deevrei deportaþi au putut supravieþui.

ÎN ACEST context putem evalua acþiunealocotenentului în rezervã Ion Bogza: cei

363.500 de lei trimiºi prin el proveneaufãrã îndoialã de la familii ale deportaþilorrãmaºi la Dorohoi sau de la un comitet ad-hoc. La începutul rãzboiului, numãrul evreilor din judeþul Dorohoi (fãrã þinutulHerþa) era de 12.000 de persoane (de fapt,e vorba numai de oraºul Dorohoi, unde aufost evacuaþi ºi evreii din celelalte localitãþiale judeþului: Dãrãbani, Mihãileni, Sãveni,Rãdãuþi-Prut etc.). Dintre acestea, 9.684au fost deportate în noiembrie 1941, majo-ritatea aºezate în mase compacte în judeþulMoghilev, mai ales în localitãþile Moghilev,Sargorod, Djurin, Copaigorod ºi Murafa.Numãrul celor rãmaºi ºi înregistraþi la datade 20 mai 1942 era de 2.316, încã 450 depersoane au fost deportate douã sãptã-mâni mai târziu, pe data de 4 iunie 1942.Din totalul de 10.134 de deportaþi, 4.534

au fost uciºi sau au murit în Transnistria,5.600 au fost repatriaþi în decembrie 1943,când frontul se apropia de Bug, autoritãþi-le proclamând atunci cã aceºti evrei carefãceau parte din Vechiul Regat au fost de-portaþi din „greºealã“.

Cazul lui Ion Bogza nu este unic, aju-toare sub formã de bani au fost trimise prindiverºi locuitori creºtini, care ºi-au riscatviaþa ºi libertatea pentru a-i ajuta pe evreiiaflaþi în suferinþã în iadul din Transnistria.Iatã câteva exemple privind oraºul Doro-hoi: avocatul Panait Panaitescu, în calitatede ofiþer în rezervã, a adus bani ºi medica-mente evreilor din Moghilev, fiind secon-dat în toata activitatea sa de învãþãtorul NaeNemþeanu. De asemenea, sublocotenentulVlad Beicu ºi aghiotantul Petru Muraru,care la întoarcerea în Dorohoi a fost denun-þat, judecat ºi condamnat la închisoare. Dinjudeþul Dorohoi era originar ºi colonelulAlexandru Marino: din proprie iniþiativã, s-a deplasat în ghetoul Moghilev, unde aîmpãrþit o sumã mare din propriii sãi bani,unor evrei cunoscuþi ºi chiar necunoscuþi10.

Din nefericire, locotenentul Ion Bogzaa uitat în tren servieta cu banii destinaþievreilor deportaþi în ghetoul Moghilev.Acest lucru l-a costat fãrã îndoialã liberta-tea, prin traducerea sa în faþa curþii marþia-le. Dar aceasta neatenþie dramaticã ne-apermis sã facem cunoºtinþã cu o persoanãcare face cinste umanismului românesc.

�

Anexã

Raport de poliþie11

D.G.P.28 Martie 1942Nr. 1097 B.

ÎN ZIUA de 20 Martie a.c., pe la ora 18, ungardian public de la Chestura de poliþie

Iaºi, a fost informat de ºeful revizei C.F.R.din Iaºi, cã a gãsit în trenul de Dorohoi oservietã, în care se aflau 41 de plicuri cubani destinaþi evreilor de la Moghilev. Ser-vieta fiind predatã la Biroul de miºcare dingarã, s-a prezentat pentru a o ridica un lo-cotenent, care a plecat cu ea în oraº.

Gardianul dându-ºi seama cã locotenen-tul face pe curierul între evreii din Moghi-lev ºi cei din þarã, l-a urmãrit, gãsindu-l lahotelul Dãscãlescu.

Cazul a fost adus la cunoºtinþa Comen-duirei pieþii care fãcând o descindere la

hotel, a stabilit cã cel în cauzã era BogzaIon, locotenent de rezervã, originar din ªte-fãneºti, judeþul Botoºani, fost comisar –demisionat – la Insp. de poliþie Iaºi.

Asupra lui s-au gãsit mai multe scri-sori – pe care când s-a vãzut prins a încer-cat sã le distrugã – ºi suma de aproximativ363.500 lei.

Cu actele dresate a fost înaintat de cãtreComenduirea Pieþii la Curtea Marþialã aCorpului 3 Armata împreunã cu banii ºiscrisorile corp delict.

S-a comunicat:– D-lui Ministru al afacerilor interne– D-lui Ministru al Apãrãrii Naþionale– Marele Stat Major – Secþia II-a.

Note1. Cf. Carol Iancu ºi Alexandru ªafran, O viaþã

de luptã, o razã de luminã, Bucureºti: Ha-sefer, 2008, p. 166.

2. Arnold Schwefelberg, Amintirile unui inte-lectual evreu din România, ediþie, prefaþã ºinote de Leon Volovici, Bucureºti: Hasefer,2000, p. 132.

3. Marca germana RKKS (Reichskreditkassen-schein) era o monedã specialã fãrã nicio aco-perire, utilizatã în teritoriile ruseºti care seaflau sub dominaþie germanã. Iniþial, valoa-rea unei mãrci RKKS era de 10 ruble. Cursuloficial de schimb era de zece ori mai maredecât valoarea sa realã pe piaþã.

4. Arhiva Alexandre ªafran, Geneva.5. Cf. Matatias Carp, Cartea Neagrã: Suferin-

þele evreilor din România 1940-1944, vol. III,Transnistria, Bucureºti: Dacia Traianã, 1947,p. 389-391 ºi Dora Litani, Transnistria, TelAviv, 1981, p. 83-85.

6. Ibid., p. 304.7. Cf. Ze’ev (Walter) Ellenbogen, Nathan Klip-

per and the Underground Aid to the Trans-nistrian Deportees, Jerusalem, s.a.

8. Cf. Dr. Elias Costiner, The American JointDistribution Committee and the AssistanceWork of the Victims of the Fascist and NaziRegimes before, during and after World WarII, Tel Aviv, 1969.

9. Cf. Andrei ªiperco, Crucea Roºie internaþio-nalã ºi România, 1939-1944, Bucureºti: Edi-tura Enciclopedicã, 1997.

10. Cf. Marcu Rozen, Evreii din judeþul Dorohoiîn perioada celui de-al doilea rãzboi mondial,Bucureºti: Editura Matrix, 2000, ºi ShlomoDavid (ed.), Generaþii de iudaism ºi sionism:Dorohoi, Sãveni, Mihãileni, Dãrãbani, Herþa,Rãdãuþi-Prut, Kiriat Bialik, 2000, p. 117.

11. Arhivele Naþionale, Direcþia Generalã a Po-liþiei, Dosar nr. 1942 (1097B).

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºiAsociaþia Scriitorilor Bucureºti anunþã cu

profundã tristeþe încetarea din viaþã, sîmbãtã, 14noiembrie 2008, a prozatorului IOAN LÃCUSTÃ.Ioan Lãcustã s-a nãscut la 15 septembrie 1948în localitatea Vîrfuri din judeþul Arad. A absol-vit Facultatea de Limba ºi Literatura Românã aUniversitãþii din Bucureºti. A fost un membruactiv al cenaclului literar Junimea, condus deOvid S. Crohmãlniceanu, fãcând parte din gru-pul de prozatori ºi poeþi Noii. A fost mulþi aniredactor de rubricã la revista Magazin istoric.Ioan Lãcustã a debutat cu prozã scurtã în anto-logiile Prozã satiricã româneascã (1982) ºi Desant’83 (1983). Între 1985 ºi 2007 a publicat nume-roase volume de povestiri ºi romane, între care:Cu ochi blânzi (1985), Liniºte (Povestiri din viaþamea) (1989), Calendarul de nisip (1990), Lu-minare – Coborârea în text (2007). De asemenea,a publicat volume de istorie, precum: 1919-1937.Zece alegeri interbelice – Cine a câºtigat? (1998),Cenzura vegheazã: 1937-1939 (2007). Antolo-

giile Competiþia continuã: Generaþia ’80 în texteteoretice, Generaþia ’80 în proza scurtã ºi altele,

unele apãrute în strãinãtate, au cuprins ºi opereale lui Ioan Lãcustã. A fost membru al UniuniiScriitorilor din România ºi a primit Premiul pen-tru debut al Uniunii Scriitorilor din România(1985) ºi Premiul „Ion Creangã“ al AcademieiRomâne (1990). Ioan Lãcustã a fost un scrii-tor dedicat exemplar profesiunii sale, un autornovator, îndrãzneþ, perfecþionist ºi un bun cunos-cãtor al istoriei contemporane. Activitatea sa laMagazin istoric, vreme de decenii întregi, a fosto probã de profesionalism ºi de consecvenþã.Nici boala care i-a provocat sfîrºitul prematur nul-a oprit pe Ioan Lãcustã din scrisul lui, din con-ceperea unor proiecte literare care vor rãmîneneterminate. Prin dispariþia lui Ioan Lãcustã,lumea literarã ºi iubitorii prozei se despart cudurere de unul dintre autorii cei mai fideli lite-raturii, de un creator care a îmbinat fantezia curigoarea muncii asupra textului, de un minu-nat coleg. Încetarea din viaþã a lui Ioan Lãcustãconstituie pentru cultura noastrã o ireparabilãpierdere. �

In memoriam IOAN LÃCUSTÃ

38 • APOSTROF

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

Praetextatus 2-4

• POEME

Bloc cu patru etaje, Femeia care locuieºte în camera înaltã Gabriela Toma 5

• PUNCTE DE REPER

Sibiu – oraºul estetic Petru Poantã 6Foarte scurte Ion Vianu 8

• ANCHETA APOSTROF: Kafka, eternul nostru contemporan Liviu Antonesei 11Kafka poate fi în noi Paul Aretzu 11Kafka sapiens Leo Butnaru 12Despre „jocul“ kafkian Dumitru Cerna 13Kafka: omul ºi parabola Michael Finkenthal 14Metamorfoze Carmen Firan 15O prezenþã interioarã Iolanda Malamen 16Personaje intermediare Elisabeta Pop 16Pas mon semblable, pas mon frère Mihaela Ursa 17

(anchetã realizatã de Marta Petreu ºi Ovidiu Pecican)

• CU OCHIUL LIBER

Carolinenplatz Gelu Ionescu 18

Poeme din Amnios Iulian Boldea 27Anglisticã ºi americanisticã Ovidiu Pecican 30Modernism ºi antimodernism Constantina Raveca Buleu 30Kierkegaard 2058? ªtefan Bolea 31

• CRONICA LITERARÃ

Farmecul ºi riscurile ambiguitãþii Irina Petraº 28Recitind o carte clasicã ªtefan Borbély 29

• DOSAR: NICOLAE BALOTÃ

La închisoarea militarã (III) Nicolae Balotã 19

• DOSAR: CABALA

Johannes Reuchlin: Cabala, filozofia pitagoreicã ºi interpretãrile moderne (II) Moshe Idel 23

• IN MEMORIAM

Valentin Taºcu, Ioan Lãcustã 32, 37

• ARHIVA „A“Jurnal: 1893-1899 (III) Constantin Arvanitis 33

(traducere de Claudiu Turcitu)

Un exemplu de solidaritate Carol Iancu 36

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Cãtre cititorii din þarãai revistei Apostrof

Pentru anul 2009, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contrava-loarea abonamentului, prin mandat poºtal, pe adresa:

Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Preþul abonamentului este:

pentru 3 luni: 12 leipentru 6 luni: 24 leipentru 1 an: 48 lei

Taxele de expediere sînt incluse în aceastã sumã.Pentru cei care se aboneazã prin aceastã modalitate,

asigurãm expedierea promptã a revistei. Cei care seaboneazã pe 1 an primesc revista fãrã majorãrile de preþprovocate de inflaþie.

Cãtre cititorii din strãinãtateai revistei Apostrof

Pentru anul 2009, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie, trimiþînd contravaloarea abonamentului prin-tr-un cec (money order) în contul:

Fundaþia Culturalã ApostrofCont euro: RO73BRDE130SV06534401300Cont USD: RO58BRDE130SV06674381300Banca Românã pentru Dezvoltare – Groupe Société

Générale – Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr.81-83, SWIFT BRDEROBU

Preþul abonamentului este:pentru 3 luni: 13 US$pentru 6 luni: 26 US$pentru 1 an: 52 US$

În costul abonamentului sînt incluse ºi taxele de ex-pediere par avion.

ÎN ZIUA de 18 noiembrie 2008, la sediulPrimãriei Sectorului 2 s-au decernat pre-

miile anuale ale Asociaþiei Scriitorilor dinBucureºti. Alãturi de Primãria Sectorului 2(primar dl Neculai Onþanu), sponsorii mani-festãrii au fost MKB Romexterra Bank (direc-tor dl Adrian Radu) ºi Revista Felicia (direc-tor dna Gabriela Vrânceanu-Firea). Pentrusprijinul constant acordat culturii scrise,Asociaþia Scriitorilor Bucureºti a conferitdoamnei Gabriela Vrânceanu-Firea ºi dom-nilor Necula Onþanu ºi Adrian Radu cîte odiplomã de onoare.

Primãria Sectorului 2 Bucureºti a acordatPremiul de excelenþã pe anul 2007 criticuluiNICOLAE MANOLESCU ºi Premiul Opera om-nia romancierului AUGUSTIN BUZURA, pentruîndelungata ºi fertila lor activitate literarã.

Juriul desemnat de Comitetul Director alAsociaþiei Scriitorilor Bucureºti, compus dinEugen Simion, Alex ªtefãnescu, Dan Cristea,Tudorel Urian ºi Radu Voinescu, a decis sãacorde premiile Asociaþiei Scriitorilor dinBucureºti pentru cãrþile apãrute în anul 2007urmãtorilor autori:TRADUCERI – Passionaria Stoicescu ºi

Constantin Geambaºu – Nunta, deStanislaw Wyspianski – Ed. Paideia

DRAMATURGIE – Emil Mladin – AvenidaPopulista – Ed. Muzeul Literaturii Române

PROZÃ – Bogdan Suceavã – Miruna, o poveste– Ed. Curtea Veche ºi ex-aequo PremiulPrimãriei Sectorului 2 – Bogdan Popescu– Cine adoarme ultimul? – Ed. Polirom

CRITICÃ, ISTORIE LITERARÃ, ESEU – AlexandruGeorge – Litere ºi clipe – Ed. Bibliothecaºi ex-aequo Premiul Primãriei Sectorului 2– Elena Vulcãnescu – Bucureºti-Paris viaMirceºti – Ed. Fundaþiei Culturale Poezia

POEZIE – Viorel Licã – Punctul divin – Ed.MLR ºi ex-aequo Premiul Primãriei Secto-rului 2 – Felicia Anghel – Magia ecoului,11 elegii – Ed. Printech

Petre Got – Protocolul norilor – Ed. Paralela45

COPII ªI TINERET – Ion Hobana – Cãlãtorieîntreruptã – Ed. Cartea de ªtiinþã ºi ex-aequo Premiul Primãriei Sectorului 2 –Stelian Þurlea – Greuceanu: Poveste cu unpoliþist – Ed. Paralela 45

DEBUT – Poezie – Ofelia Prodan – Elefantuldin patul meu – Ed. Vinea; Prozã – MirelaStãnciulescu – Copilul de foc… – Ed. ExPonto

PREMIUL SPECIAL – colectivului coordonat deNicolae Mecu pentru G. Cãlinescu –Opere: Publicisticã, Editura Fundaþiei pen-tru ªtiinþã ºi Artã.

�

Premiile Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti ªtiri culturale

ÎN 20 noiembrie, Catedra de literaturãcomparatã a Facultãþii de Litere din Cluj a

organizat un microsimpozion Aleksandr Sol-jeniþîn. A fost prezentat un film, iar SandaMisirianþu, Ruxandra Cesereanu, SandaCordoº, ªtefan Borbély, Ioan Muºlea ºi DoruPop au susþinut comunicãri.

�

ÎN ZILELE de 17-19noiembrie, Biblioteca

Bucovinei „I.G. Sbiera“Suceava, în parteneriatcu Universitatea „ªtefancel Mare“ ºi cu Colegi-ul Naþional „ªtefan celMare“, din acelaºi oraº,au organizat Zilele Mo-nica Lovinescu – 2008,manifestare complexã,incluzînd un simpozion, o expoziþie de carteºi documente („Lovineºtii. Monica Lovines-cu. Radio Europa Liberã“), proiecþia filmuluidocumentar Monica Lovinescu, din nou acasã,o masã rotundã, o lecturã publicã ºi un pele-rinaj la cripta familiei Lovinescu din cimitirulde la Fãlticeni.

�

• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervãpoezie, 2000, 88 p. 5 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,

Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã deION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Fericirea obligatorieprozã, 1999, 192 p. 5 lei

• LIVIU BLEOCA, Biblioteca de buzunarroman, 2001, 128 p. 5 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Clujul gotic, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2007, 120 p. 12,50 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii.Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• RADU STANCA, Aquariumselecþia textelor ºi cuvînt-înainte de ION VARTIC, ediþie de MARTA PETREU, 2000, 202 p. 5 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

Colecþia „Mica bibliotecã criticã“• IRINA PETRAª, Camil Petrescu: Schiþe

pentru un portret, 2003, 150 p. 8 lei

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

• JACQUES JOUET, Poeme de metroutraducere de LETIÞIA ILEA, 2006, 164 p. 5 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEONIRINA PETRAªOANA MORUÞANCIPRIAN BOTATehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã ApostrofCont la BRD Cluj:în lei: SV7853701300în euro: SV6534401300

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 39