2 • APOSTROF

PAUL EVERAC

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºi Asociaþia ScriitorilorBucureºti anunþã cu deosebitã tristeþe încetarea din viaþã a

dramaturgului PAUL EVERAC.Paul Everac, pe adevãratul sãu nume Petre Constantinescu,

s-a nãscut în Bucureºti la 23 august 1924. A absolvit Facultateade Drept din Bucureºti. A fost succesiv ºef de secþie la AgenþiaCEC din Hãlmagiu, muzeograf la Buzãu ºi Sighiºoara, cantara-giu la Satu Mare, jurisconsult la Întreprinderea Forestierã dinMãlini, ºef de protocol la Marea Adunare Naþionalã, directorgeneral al Televiziunii Române, director al Institutului Românde Culturã ºi Cercetare Umanistã „Nicolae Iorga“ de la Veneþia,preºedinte ºi fondator al Fundaþiei „Steaua Carpatinã“.

Paul Everac a fost un dramaturg extrem de prolific, fiind auto-rul a peste 120 de piese; a scris, de asemenea, poezie ºi eseuri. Acolaborat la numeroase reviste: Viaþa româneascã, Contemporanul,Luceafãrul, Tribuna, Ramuri, Scînteia, Adevãrul literar ºi artistic,Curierul naþional. În 1948 a scris prima sa opera literarã, poe-mul dramatic Robinson, o cãutare pateticã a lui Dumnezeu. Ceadintîi piesã tipãritã, Logodnã, a apãrut în 1962. A debutat pe scenãcu piesa Poarta, în 1959, jucatã la Iaºi, apoi la Ploieºti, Piteºti ºiSibiu. Printre cele mai cunoscute ºi mai reprezentate scenic pieseale sale, unele cunoscînd sute de reprezentaþii, sînt: ªtafeta nevã-zutã (1964), Cititorul de contor (1973), Viaþa e ca un vagon?(1973), A cincea lebãdã (1978), Un pahar cu sifon (1979), Cartealui Ioviþã (1983).

Pentru activitatea sa literarã, Paul Everac a primit numeroa-se premii, decernate de Ministerul Culturii, Uniunea Scriitorilor,Asociaþia Scriitorilor Bucureºti, Academia Românã. În 1986 i s-a acordat Premiul Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activi-tate. A fost un neobosit militant pentru reprezentarea drama-turgiei române contemporane ºi a iniþiat mai multe spectacole-lecturã cu piese noi. A fost, în anii 1980, secretarul Secþiei dedramaturgie a Asociaþiei Scriitorilor Bucureºti.

Prin dispariþia lui Paul Everac, dramaturgia româneascãsuferã o dureroasã pierdere.

�

HORIA GÂRBEA

In memoriam

C

A

F

ÉA P O S T R O F

Evenimente la Filiala Cluj a USR

• ÎN 27 octombrie, la sediul Filialei Cluj a USR, a fost lansatãcartea lui Ramón de Basterra, Opera lui Traian (Iaºi: InstitutulEuropean), traducere de Oana Presecan, prefaþã de MarianoMartín Rodriguez.

Cartea a fost prezentatã de Ovidiu Pecican, Oana Presecan(traducãtoare) ºi Mariano Martín Rodriguez (prefaþator).

• În 3 noiembrie a.c., la sediul Filialei Cluj a Uniunii Scrii-torilor din România, a avut loc dezbaterea De ce s-a sinucisVoronca?. Dezbaterea s-a bazat pe documentele publicate în„Dosarul Voronca“ din nr. 6 al revistei noastre. Au participatprofesorul Carol Iancu, Ion Pop, Irina Petraº, Marta Petreu.Profesorul Carol Iancu a venit de la Montpellier cu documentesuplimentare faþã de „Dosarul Voronca“ pe care l-am publicatdeja în revista noastrã. Au fost proiectate fotografii, acte,manuscrise ºi scrisori. Tot lui Carol Iancu îi datorãm unmoment poetic emoþionant, adicã lectura unor poeme deVoronca dedicate fie Colombei, fie „divinei, vai diaboliceiRovena“; lectura poemelor ºi interpretarea lor au alternat înmod inspirat. Au fost de faþã distinºi invitaþi, precum DeliaMarga, Rodica Marian, Andrei Marga, Ion Vartic, Doina Cetea,Mihai Dragolea, Adrian Popescu, Lucian Nastasã, MinervaChira, Horia Ursu, Ladislau Gyémánt ºi un public avizat.Evenimentul a fost organizat de Universitatea „Babeº-Bolyai“,Departamentul de filosofie premodernã ºi româneascã, derevista Apostrof ºi de Filiala Cluj a USR.

�

Premiile „Poesis“ pentru anul 2011

Marele premiu: NORA IUGAPremiul pentru prozã – cartea anului: MARTA PETREU

Premiul pentru poezie – cartea anului: MARIN MÃLAICU HONDRARIPremiul pentru criticã – cartea anului: CORNEL UNGUREANU

Premiul pentru traduceri: JAN MISJKINPremii speciale: GEORGE ACHIM ºi LUCIAN PERÞA

Premii de excelenþã: HANANE AAD ºi AZONABAN MEZEY KATALIN.

Amfitrioni au fost Dumitru Pãcuraru (directorul festivalului),George Vulturescu ºi Claudiu Komartin, redactorii-ºefi ai celor

douã reviste, Poesis ºi Poesis International.�

• Ion Pop, Lucian Nastasã, Marta Petreu ºi Carol Iancu. Foto: Lukács József

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 3

D ISCURSUL REGELUI Mihai I în Parla-mentul României republicane mar-

cheazã, în felul lui, o piatrã de hotar. Totaºa a fost, bunãoarã, ºi prima vizitã a unuipreºedinte american în Bucureºtiul de dupãcãderea comunismului sau sosirea la Bucu-reºti a primului papã ajuns aici în decur-sul istoriei. Toate aceste evenimente ar fifost imposibile în vremea domniei comu-nismului ateu sprijinit de Kremlinul roºu ºiau pãrut improbabile destul timp chiar ºidupã cãderea dictaturii lui Ceauºescu.

ªi în viaþa suveranului ele au pãrut ast-fel, de vreme ce Maiestatea Sa ºi-a începutdiscursul menþionând cã „Sunt mai bine deºaizeci de ani de când m-am adresat ultimaoarã naþiunii române de la tribuna Parla-mentului“. Din alt unghi, agenþia Reutersobserva acelaºi lucru, notând cã regeleMihai I este „cel mai bãtrân fost monarhdin Europa ºi unul dintre ultimii supravie-þuitori dintre ºefii de state din cel de-alDoilea Rãzboi Mondial“.

Faptul aminteºte cã, împlinind nouã de-cenii de viaþã, regele tezaurizeazã, prin în-suºi acest fapt, ca ºi prin locul sãu în ierar-hia socialã româneascã a ultimului secol,o experienþã de duratã, cu destule schim-bãri importante pentru destinul naþiunii dincare facem toþi parte. Regele poate vorbi,din proprie experienþã, despre prima lui gu-vernare – pe când era copil – ºi de cea dea doua, când devenise un tânãr în toatãregula; despre experienþa formãrii lui îndemocraþie ºi, apoi, în dictatura propriuluitatã; despre rolul de fundal jucat în vremeadictaturilor legionarã ºi antonescianã, cuexcesele lor criminale; despre patronarea –fie ºi formalã – a campaniei din Rãsãrit, caºi despre iniþierea celei cãtre Vest; despreinstalarea lui la cârma þãrii, prin arestareamilitarului dictator; despre coabitarea cutancurile sovietice ºi cu primele guvernedominate de comuniºti; despre episodul

abdicãrii sub ºantaj ºi despre lunga ºi amaraexperienþã a exilului; despre tentativele derevenire în România ºi alungarea lui în tim-pul lui Ion Iliescu ºi Petre Roman; desprereconcilierea cu Iliescu ºi redobândirea anu-mitor bunuri în România... Toate acesteaînsumeazã o experienþã politicã ºi de viaþãde o bogãþie ºi o complexitate inestimabi-le prin durata, natura provocãrilor ºi tipu-rile de rãspuns pe care le implicã; un adevã-rat tezaur istoric, a cãrui împãrtãºire –deocamdatã parþialã ºi preferenþialã – con-teazã pentru fiecare dintre noi.

Sunt doar câteva dintre motivele carefac interesantã prezenþa lui Mihai I astãzi pecea mai importantã scenã a þãrii, la tribunalegislativului. ªi toate spun, de fapt, cã uni-citatea acestui prilej implicã saltul dincolode prejudecãþi ºi acceptarea tacitã a exi-genþei cã înainte de a judeca ºi a da ver-dicte se cuvine ascultatã depoziþia oricãruimartor la o desfãºurare de evenimente atâtde rãsfiratã.

„Nu putem avea viitor fãrã a respectatrecutul nostru“, spune chiar regele, fãrã aangaja însã în discurs recapitulãri ale expe-rienþelor enumerate mai sus. În parte ºi se-lectiv a fãcut-o deja în diverse împrejurãrianterioare. Ceea ce împãrtãºeºte el de astãdatã este o reflecþie mai generalã ºi mai su-blimatã; un desen de mare simplitate, sever.În acelaºi timp însã, proiecþia monarhuluiasupra þãrii nu lasã îndoialã în privinþa ra-portului dintre moºtenirea trecutului ºi tim-purile ce vor veni: „Nu vãd România deastãzi ca pe o moºtenire de la pãrinþii noº-tri, ci ca pe o þarã pe care am luat-o cu îm-prumut de la copiii noºtri“.

Scrutând astfel viitorul, fãcând din elþinta bilanþului prezentat în faþa þãrii, rege-le ºi-a formulat, probabil, verdictele cu toa-tã rãspunderea. În tinereþe autor al planu-lui utopic de a rãsturna alianþa nefericitã cufascismul ºi de a restaura, fie ºi cu compli-citatea comuniºtilor, democraþia, ultimulrege al României s-a oprit acum în modfiresc, în reflecþiile prezentate în faþa aleºilornoºtri, cu prudenþã ºi scepticism, la politicãºi democraþie. „Politica este o sabie cu douãtãiºuri. Ea garanteazã democraþia ºi liber-tãþile, dacã este practicatã în respectul legiiºi al instituþiilor. Politica poate însã aduceprejudicii cetãþeanului, dacã este aplicatã îndispreþul eticii, personalizând puterea ºinesocotind rostul primordial al instituþiilorstatului.“ La fel, „instituþiile democraticenu sunt guvernate doar de legi, ci ºi deeticã, simþ al datoriei. Iubirea de þarã ºicompetenþa sunt criteriile principale alevieþii publice. Aveþi încredere în demo-craþie, în rostul instituþiilor ºi în regulilelor!“ Ori: „Democraþia trebuie sã îmbo-gãþeascã arta cârmuirii, nu sã o sãrãceascã.România, ca ºi toate þãrile din Europa, arenevoie de cârmuitori respectaþi ºi pri-cepuþi“.

Reflecþii de felul acestora pot apãrea nu-mai prin îmbinarea experienþei nemijlocite,presãrate cu victorii ºi înfrângeri, cu medi-

taþia stãruitoare asupra subiectului. Compa-rate cu unele dintre eseurile lui Montaignesau cu câteva dintre maximele lui LaRochefoucauld, ele s-ar plasa într-un ori-zont mai potrivit de înþelegere decât în par-lamentul democrat al finalului de an 2011.

În lumina acestor estimãri, critica regalãa prezentului românesc este neconcesivã ºiexactã. Întâi, nu avem o axiologie viabilã:„vremurile de astãzi nu au respectul cuve-nit faþã de ierarhia valorilor din societatearomâneascã“. Apoi: „Demagogia, disimu-larea, egoismul primitiv, agãþarea de pute-re ºi bunul-plac nu au ce cãuta în instituþiileromâneºti ale anului 2011. Ele aduc preamult aminte de anii dinainte de 1989“. Înfine, „Lumea de mâine nu poate exista fã-rã moralã, fãrã credinþã ºi fãrã memorie.Cinismul, interesul îngust ºi laºitatea nu tre-buie sã ne ocupe viaþa. România a mersmai departe prin idealurile marilor oameniai istoriei noastre, servite responsabil ºigeneros“.

Cu douã decenii în urmã, fãrã a fi rega-listã, dar pregãtitã sã participe la restaura-rea adevãrului ºi la adâncirea democraþieiparticipative, revista proaspãt înfiinþatãApostrof publica în exclusivitate o mãrturiea regelui Mihai I al României despre 23August 1944. Redacþia socotea cã prilejulunei revoluþii este bine-venit pentru a eli-mina petele albe din trecut printr-o mai bu-nã cunoaºtere. A publica textul MaiestãþiiSale era cu atât mai recompensant, cu cât,în cazul dat, era vorba tocmai despre auto-rul schimbãrii spectaculare de orientare po-litico-militarã ºi diplomaticã a României.

Astãzi, Apostroful întâmpinã cu acelaºinedezminþit interes discursul suveranului,salutând înþelepciunea ºi luminile aduseprin cuvintele sale ºi vãzând în meditaþia luiun izvor de mai bunã pricepere a timpu-lui în care trãim.

�

Un bilanþ regalOvidiu Pecican

Eveniment

• Regele Mihai I • Regele Mihai I

„THE PAST is never dead, it is not evenpast“, aceste cuvinte ale lui Faulkner,

citate de Hannah Arendt în cartea ei Be-tween Past and Future, capteazã natura com-plicatã, tensionatã, adeseori spinoasã a ra-portului dintre istorie ºi memorie. Acum55 de ani, pe 23 octombrie 1956, izbucneaRevoluþia Maghiarã. În iunie 1958, în ur-ma unei înscenãri judiciare, liderul revolu-þionar Imre Nagy a fost condamnat la moar-te ºi spânzurat. Albert Camus a scris atunciunul dintre cele mai frumoase ºi mai sfâºie-toare texte ale sale. În 1956, blocul sovie-tic se cutremura din temelii, întregul sistemîºi dovedea falimentul, imperiul lui Stalinse dezagrega vãzând cu ochii. Miºcarea re-voluþionarã maghiarã, catalizatã de aceeadin Polonia, a fost condusã de intelectu-ali, dar s-a extins rapid spre muncitori. S-au nãscut experimente de democraþiedirectã sub forma consiliilor muncitoreºti,prefigurarea a ceea ce avea sã fie miºcareasindicalã independentã ºi autoguvernatã„Solidaritatea“ din Polonia.

Liderul Comitetului Naþional al celuide-al doilea district, o organizaþie nãscutãspontan ºi care formula revendicãri tot mairadicale, apoi al unui Comitet RevoluþionarNaþional, a fost József Dudás, un perso-naj în a cãrui psihologie se contopeau ele-mente de condotier, de aventurier, de ilu-minat, de martir, de tribun, de desperado.Dacã Georges Sorel, autorul Reflecþiilor des-pre violenþã, ar fi apucat sã trãiascã momen-tul Revoluþiei Maghiare, probabil cã l-arfi elogiat pe József Dudás. Originar dinTransilvania, membru al PCdR în ilegalita-te, arestat, închis, ajuns în Ungaria, trimisîn România dupã rãzboi, întemniþat subacuzaþia cã fusese informator al Siguranþei,Dudás a adus în revoluþie ceea ce un autorfrancez numea „minuscula sãmânþã a nebu-niei“ ori, mai exact spus, a unei imaginaþiisociale nelimitate, neînlãnþuite. Dupã în-frângerea revoluþiei, Dudás a acþionat înclandestinitate, a fost capturat, judecat su-mar ºi executat. Consiliile nãscute în acelezile de euforie revoluþionarã, inclusiv Con-siliul Muncitoresc al Budapestei, condus deSándor Rácz, erau înrudite cu cele de laKronstadt, lichidate de bolºevici în martie1921, ori cu cele din Catalonia RãzboiuluiCivil spaniol (Lendvai, 2008, p. 109-117).Aºa le-a privit Hannah Arendt ºi nu greºea.

Revoluþia s-a identificat, cel puþin înprima ei fazã, cu personalitatea fostului pre-mier Imre Nagy, un comunist care îndrãz-nise, dupã moartea lui Stalin, sã propunã oliberalizare internã. Nagy ºi susþinãtorii sãiau propus un eurocomunism avant la let-tre, o debolºevizare a comunismului. În cele

zece zile cât a condus cele douã guverne aleRevoluþiei Maghiare, Nagy s-a reinventatca personalitate politicã, a rupt radical custalinismul ºi a permis Ungariei sã devinão autenticã republicã a cetãþenilor. A sfidatcolosul sovietic ºi pe servitorii acestuia dinaºa-zisele democraþii populare, inclusiv Ro-mânia. În final, socialismul lui Nagy eramai aproape de acela al lui Léon Blum de-cât de oricare dintre versiunile leniniste, in-clusiv cea a lui Tito. A acceptat pluralismulºi a renunþat la monopolul puterii. Cumobserva fostul aghiotant al lui Tito, mare-le apostat Milovan Djilas, într-un text apã-rut la mijlocul lunii noiembrie 1956 la NewYork, în revista The New Leader, tot aºacum divorþul lui Tito de Moscova a însem-nat o loviturã mortalã datã imperialismuluisovietic, Revoluþia Maghiarã a declanºatînceputul sfârºitului comunismului.

Fenomenologia ereziei

N IMIC SIMILAR nu s-a întâmplat în Ro-mânia, nici în 1956, nici în 1968, anul

„Primãverii de la Praga“, nici în 1989. Pro-blema comunismului românesc, între alte-le, este cã nu a fost nicicum apt sã genere-ze un curent revizionist marxist. Privindînapoi, cu beneficiul a ceea ce ºtim astãzi,asemenea direcþii reformatoare aveau preapuþine ºanse de succes. Comunismul desorginte leninistã (iar altul nu a existatvreodatã ca practicã politicã statalã) era in-trinsec ostil pluralismului. Ceea ce nu aînsemnat cã dorinþa de a liberaliza sistemulera neapãrat una absurdã. Pentru a afla na-tura incurabilã a maladiei, trebuiau încerca-te unele presupuse remedii. Iar ironizareafals sagace a acestor tentative nu face decâtsã dovedeascã lipsa de comprehensiune ºichiar o stranie cecitate istoricã. Nimic nuau detestat comuniºtii mai mult decât efor-turile de a depãºi vechea matrice bolºevicãºi de a împãca socialismul cu democraþia.

Imre Nagy (1896-1958) a fost iniþial uncomunist convins. Trebuie spus acest lucruîn raport cu absolutiºtii morali de ieri ºi deazi care afirmã cã un comunist este prindefiniþie sortit sã rãmânã înþepenit în for-mula sa mentalã originarã. O ºtim din atâ-tea cazuri, de la Koestler pânã la Kola-kowski, cã lucrurile nu au stat astfel. Maiîntâi la Moscova, unde s-a aflat într-un lungexil dupã eºecul dictaturii lui Béla Kun,

apoi la Budapesta, dupã 1945, Nagy a înþe-les cã sistemul stalinist era în esenþa sa cri-minal ºi barbar. Era cu atât mai periculoscu cât pretindea sã fie expresia umanismu-lui desãvârºit. Nagy a fãcut în perioada emi-graþiei în URSS compromisuri penibile. Aacceptat chiar sã devinã, pentru câþiva ani,informator al NKVD-ului. ªi totuºi, în pofi-da acestor abdicãri, a îndrãznit, atunci cânds-a ivit prilejul, sã propunã o altã logicãdecât aceea a monolitului inchizitorial. Du-pã moartea lui Stalin, între 1953 ºi 1955,ca prim-ministru al Ungariei, Nagy a susþi-nut „noul curs“. S-au deschis porþile închi-sorilor ºi lagãrelor. Lumea a putut în finesã respire mai uºor. Unii torþionari, inclu-siv Gábor Péter, fostul ºef al Securitãþii,au fost arestaþi, judecaþi ºi condamnaþi.Asemenea lucruri erau de negândit la Bu-cureºti, unde puterea continua sã jure pe celmai dur stalinism. Liderul stalinist MátyasRákosi a apelat la patronii sãi de la Kremlinpentru a se debarasa de incomodul sãu ri-val. Luptele la vârf din Biroul Politic sovie-tic s-au soldat temporar cu înfrângerea luiNagy ºi a grupului sãu de revizioniºti mar-xiºti (între care Miklós Gimes, Ferenc Do-náth, Géza Losonczy ºi Miklós Vásárhelyi).Între timp, acest curent eretic se dezvoltaîn miºcarea comunistã mondialã, cu spriji-nul direct al lui Tito. La rândul lor, Mao,Dej, Hoxha, Ulbricht, Thorez ºi alþi stali-niºti înverºunaþi au privit revelaþiile luiHruºciov de la Congresul al XX-lea al PCUSdrept o impardonabilã trãdare. ªocul însã afost enorm. Intelectualitatea criticã, inclu-siv atâþia foºti staliniºti care vedeau acumlumina, s-a revoltat împotriva minciuniitotalitare. Scriitori ca Tibor Déry, TamásAczel ºi Gyula Hay, cunoscuþi pentru op-þiunile lor marxiste, au aderat la programullui Nagy. Celebrul filosof marxist GeorgLukács, exilat în URSS ani îndelungaþi, reve-nit în Ungaria în 1945, a devenit ministrulculturii în guvernul revoluþionar. Ceea cenu i-a împiedicat pe staliniºti sã vorbeascãdespre „contrarevoluþie“.

Iatã ce scria N. Steinhardt în Jurnalulfericirii despre Imre Nagy, o analizã lumi-noasã ºi caldã a rupturii cu minciuna tota-litarã ºi a curajului de a reabilita etica re-voltei:

Mai este un caz pentru care cred cã Hristosva lovi, al singurului comunist trecut prin-tr-un proces de transfigurare ºi ajuns la sfin-þenie ºi martiriu: Imre Nagy. Cât de libersuflã duhul ºi ce neaºteptat îºi alege sãlaºu-

4 • APOSTROF

Revoluþia Maghiarã,IMRE NAGY

ºi deloc „renegatul“ ION ILIESCU

Vladimir Tismãneanu

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 5

rile: în sufletul unui activist mai întâi (ºi animulþi) plin de zel stalinist […] Înlãuntrulomului ãstuia […] se petrece în interval denumai zece zile (timpul e limitat ca într-opiesã clasicã) prefacerea deplinã. Nagy e lasfârºitul celor zece zile altul. Nu ºi-a schim-bat politica, ºi-a schimbat sufletul.

Aceastã transfigurare, prefacere, metanoia,epifanie, deºteptare, cum vreþi sã-i spuneþi,este cheia revizionismului marxist ºi a re-beliunii sale împotriva Marelui Inchizitor.În iunie 1958, cum scria Albert Camus,„Nagy nu a fost judecat, a fost asasinat“.

Adevãr ºi libertate

DESPRE REVOLUÞIA Maghiarã din oc-tombrie-noiembrie 1956 putem spu-

ne, precum Hegel despre Revoluþia Fran-cezã, cã a fost un superb rãsãrit de soare.Imre Nagy a ajuns la conducerea Ungarieica urmare a unei revoluþii populare ºi demo-cratice. Scopurile acestei miºcãri sociale demasã au fost, înainte de orice, emancipareade sub jugul colonial sovietic ºi redobân-direa autonomiei de cãtre societatea ma-ghiarã, recucerirea suveranitãþii poporului(o tezã dezvoltatã în scrierile lor de ÁgnesHeller ºi Ferenc Fehér, exponenþi, în anii’70, ai ªcolii de la Budapesta de marxismcritic). A fost o revoltã a intelectualilor ºi studenþilor. ªi, cum spunea RaymondAron, ceea ce a fãcut Nagy a fost sã reabi-

liteze adevãrul ca esenþã a libertãþii umane.Putea sã meargã în altã direcþie, pactizândcu forþele staliniste. Se bucura de un imensprestigiu, era premierul legal al þãrii (dupã25 octombrie). În schimb, cu eroic curaj,a mers înainte, pe drumul democraþiei ºiindependenþei. Nu ca Nicolae Ceauºescu,pentru care îndepãrtarea de Moscova eraºansa construirii unui neofeudalism triba-list ºi ºovin. A crezut în promisiunile unorcamarazi de partid precum János Kádár,el însuºi fostã victimã a terorii staliniste,ºi a plãtit scump pentru aceastã naivitate.ªi-a apãrat ideile cu nobleþe ºi generozita-te. Când s-a pus problema, dupã ce a fostforþat sã trãiascã cu domiciliu forþat la Sna-gov, în România, sã-ºi recunoascã „erori-le“, Nagy a refuzat sã cedeze.

În pofida presiunilor fãcute asupra luide KGB ºi de oamenii sovieticilor din Ro-mânia (Dej, Bodnãraº, Borilã, Valter Ro-man, Aurel Mãlnãºan, Iosif Ardeleanu),Nagy s-a menþinut pe poziþia cã RevoluþiaMaghiarã a fost justificatã politic, social ºimoral. A respins cu indignare acuzaþiileproferate de neostaliniºti ºi a înþeles cã în-suºi Hruºciov, oricât a încercat sã pozeze înreformator, nu putea sã rupã complet cusistemul cãruia îi datora totul. Meritul luiNagy este cã a permis resurecþia societãþiicivile, dupã atâtea înjosiri ºi umiliri. A fostun politician dintr-o speþã aparte: a celorcare resping machiavelismul ºi bizantinis-mul. A avut principii ºi a fost ucis pentrucã nu a vrut sã le terfeleascã. Conform ana-

lizei lui Paul Lendvai, asasinatul cu pojghiþãjudiciarã din 1958 a fost de fapt ordonatde János Kádár, quislingul maghiar, care nuputea suporta ideea unui Nagy în viaþã,chiar dacã dupã gratii. Când rostim jude-cãþi categorice pe tema trecutului, cândspunem cã toþi marxiºtii au fost responsa-bili pentru ororile comuniste, ar merita sãne gândim ºi la acest om. Nagy a fost spân-zurat la Budapesta pe 16 iunie 1958 pen-tru cã a crezut în ideea cã libertatea tuturoreste o farsã în absenþa libertãþii fiecãrui omîn parte. Marea sa lecþie este cã niciun scop,chiar ºi unul sacralizat în religiile seculare,nu justificã utilizarea mijloacelor abjecte,violente, barbare, criminale. O lecþie pe ca-re Gheorghiu-Dej nu avea cum sã o pri-ceapã. Prim-secretarul CC al PMR citea cuatenþie notele informative privitoare la dis-cuþiile purtate cu Nagy la Snagov de cãtreemisarii PMR, adicã ai KGB. Într-o ºedinþãde Birou Politic, Dej spunea cã mai întâitrebuie interogat Nagy, dupã care va fispânzurat de limbã. Când Nagy afirmadisperat „Arestaþi-mã ºi spânzuraþi-mã“,Dej nota cinic ºi vindicativ: „ªtii ce te aº-teaptã“.

�

S-A STINS în noaptea de 25 octombrie, laMünchen, personalitatea cea mai com-

plexã a teatrului românesc, regizorul, sce-nograful ºi actorul LIVIU CIULEI.

Destinat iniþial carierei de arhitect,Liviu Ciulei a absolvit în paralel Conserva-torul Regal de Muzicã ºi Teatru din Bu-cureºti. A debutat pe scena Odeonului dincapitalã, în rolul Puck, din Visul unei nopþide varã. La scurt timp s-a alãturat trupeiTeatrului Municipal din Bucureºti, devenitulterior Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“.

Ca actor, scenograf ºi director al acestuiteatru, între anii 1963 ºi 1972, Liviu Ciuleia creat aceastã instituþie teatralã în care aedificat o trupã, cea mai bunã din þarã, acãrei faimã a devenit de rezonanþã inter-naþionalã.

Memorabilul spectacol Cum vã place din1961 a marcat momentul naºterii ºcoliimoderne de regie româneascã, „teatraliza-rea spectacolului teatral“, reteatralizareateatrului.

Spectacolele puse în scenã de LiviuCiulei, Moartea lui Danton, Leonce ºi Lena,O scrisoare pierdutã, Lungul drum al zileicãtre noapte, Azilul de noapte, Furtuna,rãmân peste timp spectacole de referinþã.

În anii ’80, dupã înlãturarea sa de cãtreautoritãþile comuniste de la conducereaTeatrului „Bulandra“, s-a stabilit în StateleUnite. A fost director al Teatrului „Vivian

Beaumont“ de la Lincoln Center New York(1979-1980) ºi director artistic al Teatrului„Tyrone Guthrie“ din Minneapolis (1980-1986). A predat cursuri de arta actorului ºiregie la Columbia University ºi la NewYork University. A pus în scenã în Ger-mania, Franþa, Italia, Marea Britanie, Aus-tralia ºi Israel.

Pe lângã teatru, opera sa include pestedouãzeci de filme, la care a lucrat în calita-te de regizor, scenograf sau actor. Dintrenumeroasele premii cu care a fost distinspentru creaþia cinematograficã, amintim:

Globul de cristal, la Karlovy Vary (1969),pentru filmul Valurile Dunãrii, ºi premiulde regie la Cannes (1965), pentru filmul,neegalat încã în cinematografia româneas-cã, Pãdurea spânzuraþilor.

Liviu Ciulei a fost un iscoditor, un des-coperitor de noi forme ale expresivitãþii tea-trale ºi poate cã aceastã mobilitate i-a între-þinut tinereþea creatoare pânã la sfârºit.

Întors în þarã în anii ’90, a fost directoronorific al Teatrului „Bulandra“, unde apus în scenã ultimele sale spectacole: Visulunei nopþi de varã, Deºteptarea primãverii,Hamlet, Henric al IV-lea, ªase personaje încãutarea unui autor.

Amintim câteva dintre premiile cu carea fost distins în þarã ºi în strãinãtate: Pre-miul UNITER (1996), Premiul de excelenþãUNITER (2001), Premiul de excelenþã încinematografia românã (2002), PremiulTony (echivalentul teatral al premiilorOscar), pentru remarcabila activitate depu-sã la Teatrul „Tyrone Guthrie“ din Minnea-polis. Liviu Ciulei a fost membru de onoa-re al Ordinului Arhitecþilor.

Prin dispariþia sa, teatrul românesc pier-de o lume. O lume a nobleþei artistice.

�

In memoriam

LIVIU CIULEIRoxana Croitoru

Un leninist impenitent: ION ILIESCU nu este un

„renegat“

ACUM CÂTEVA cuvinte despre Ion Iliescu.Sunt convins cã în anii formãrii sale

bolºevice, Iliescu a citit cu admiraþie pam-fletul lui Lenin „Revoluþia proletarã ºi rene-gatul Kautsky“. Pe Imre Nagy l-a conside-rat, în spiritul liniei PMR, un „renegat“, iarRevoluþia Maghiarã a socotit-o o „contra-revoluþie“. Pentru Iliescu, Nagy a fost defapt un trãdãtor. Am meditat de-a lungulanilor asupra rolului personalitãþilor politi-ce în marile rupturi care au determinatprãbuºirea sovietismului. Deºi în dialogulpurtat cu el în 2003 am adus în discuþienumele lui Imre Nagy, Iliescu a preferat sãse abþinã de la o judecatã de valoare. Pen-tru Dubček a avut cuvinte de preþuire, acesta rãmãsese comunist. În mintea luiIliescu, Nagy comisese suprema transgre-siune, anulase tabuul rolului conducãtoral unui partid predestinat, în virtutea „legi-lor istoriei“, sã oblige milioane de oamenisã-i urmeze programul utopic. Având deales între logica aparatului ºi chemarea strã-zii, Nagy a mers cu strada. A plãtit cu viaþapentru aceastã opþiune, un pariu existenþialcare a rãscumpãrat, cred, pãcatele tinereþii.Nu întâmplãtor, în Jurnalul fericirii, cumspuneam, Nagy este singurul comunist(ori, mai precis, ex-comunist) pentru careN. Steinhardt îºi mãrturisea admiraþia. IonIliescu a procedat exact invers. Dupã 22decembrie 1989 ºi în ianuarie 1990, în ace-le sãptãmâni cruciale pentru destinul demo-craþiei româneºti in statu nascendi, Iliescu apatronat regruparea revanºardã a nomen-claturii, reconstituirea poliþiei secrete, ata-curile împotriva formaþiunilor democraticeºi a societãþii civile. Omul ucis, alãturi detrei dintre camarazii sãi cei mai apropiaþi,în iunie 1958, la Budapesta, a avut curajulsã se despartã de trecutul plin de minciuni,crime, intrigi ºi comploturi.

În timpul detenþiei de la Snagov, Nagya formulat nu numai o nouã viziune desprerelaþiile dintre statele socialiste, completopusã hegemonismului sovietic, dar ºi ofilosofie politicã opusã autoritarismului ia-cobin de sorginte leninistã. Era vorba deo viziune nonmaniheistã, eliberatã de con-strângerile procustiene ale „spiritului departid“ (partiinost). Nagy a acceptat com-promisul politic în chip onest, nu ca unsubterfugiu menit sã asigure recuperareaulterioarã a poziþiilor pierdute. A renunþatla pretenþia omniscienþei ºi la ambiþia infai-libilitãþii cognitive, proprii totalitarismului.În limbajul adversarilor sãi, a devenit un„renegat“. Spectrul lui Nagy îi va fi urmã-rit nu doar pe Hruºciov, Kádár, Iuri Andro-pov (ambasadorul sovietic la Budapesta întimpul revoluþiei), Ferenc Munnich, Dej,Ceauºescu, Valter Roman, dar ºi pe Iliescu,cel care, între 1956 ºi 1960, a fãcut carierãîn organizaþia comunistã de tineret, alã-turi de Virgil Trofin, organizând pogro-muri politice împotriva studenþilor rebeli.Dej, Apostol, Bodnãraº, Chiºinevschi, MironConstantinescu, Constantin Pârvulescu,Rãutu, Ceauºescu, Drãghici, Moghioroº,Chivu Stoica, János Fazekas, Coliu, Sãlãjan,toþi aceºti pigmei propulsaþi ºi þinuþi înfuncþii de sovietici, se temeau de „virusulliberalismului stihinic“. Se detestau între ei,

dar fãceau corp comun când era vorba de„apãrarea cuceririlor socialiste ale poporu-lui“, adicã de apãrarea scaunelor lor. Nuputeau suporta vântul de libertate care sufladinspre Ungaria. În acest climat s-a „cãlit“politic Ion Iliescu. Printre foarte puþiniicare s-au opus arestãrilor de studenþi aufost, se pare, academicienii Ilie Murgulescu,Coriolan Drãgulescu ºi Tudor Bugnariu,membru corespondent al Academiei RPR,motiv pentru scoaterea lor de la MinisterulÎnvãþãmântului (informaþie oferitã de dlPavel Þugui, fostul ºef al Secþiei ºtiinþã ºiculturã a CC al PMR, în memoriile sale).

În anii cât a fost preºedinte, Iliescu aînvãþat retorica democraticã, dar angaja-mentul sãu antitotalitar a rãmas unul strictformal. Mentalul sãu este impregnat desumbre viziuni legate de forþe „duºmãnoa-se“; continua sã-ºi stigmatizeze inamicii, sãdesfigureze adevãrul istoric ºi sã se opunãdecomunizãrii veritabile. Utopiile politicesunt exacerbarea consecvenþei, paroxismulºi patologia acesteia. Cel care este un truebeliever nu admite decât propriile „adevã-ruri“. Ca ºi în tinereþe, Iliescu rãmâne con-vins de preceptul leninist: „care pe care“.De-o parte îngerii (socialismului), de cea-laltã demonii (capitalismului). Psihologic,politic ºi moral, Ion Iliescu este opusul mode-lului simbolizat de Imre Nagy.

�

Sugestii bibliograficeAron, Raymond. The Meaning of Destiny. In Ta-

mas Aczel, ed., Ten Years After: The HungarianRevolution in the Perspective of History, 19-31.New York: Holt, Rinehard and Winston, 1966.

Cãtãnuº, Dan ºi Vasile Buga, coord. Lagãrul co-munist sub impactul destalinizãrii. Bucureºti:Academia Românã, Institutul Naþional pen-tru Studiul Totalitarismului, 2006.

Congress for Cultural Freedom. The Truth aboutthe Nagy Affair: Facts, Documents, Comments.Cu o prefaþã de Albert Camus. London:Seeker & Warburg/Praeger, 1959.

Feher, Ferenc ºi Agnes Heller. Hungary 1956Revisited: The Message of a Revolution. AQuarter of a Century After. London: GeorgeAllen & Unwin, 1983.

Fejtö, François. Behind the Rape of Hungary. Pre-faþã de Jean-Paul Sartre. New York: DavidMcKay Company, 1957.

Gati, Charles. Failed Illusions: Moscow, Washing-ton, Budapest, and the 1956 Hungarian Revolt.Washington, D.C.: Woodrow Wilson CenterPress/Stanford University Press, 2006.

Hay, Gyula. Born 1900: The Autobiography of Ju-lius Hay. Prefaþã de Arthur Koestler. Sparks:A Library Press Book, 1975.

Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismãneanu:Marele ºoc din finalul unui secol scurt. Bucu-reºti: Editura Enciclopedicã, 2004.

Jela, Doina ºi Vladimir Tismãneanu, coord. Un-garia 1956: Revolta minþilor ºi sfârºitul mitu-lui comunist. Bucureºti: Curtea Veche, 2006.

Lendvai, Paul. One Day that Shook the World:The 1956 Hungarian Uprising and Its Legacy.Princeton: Princeton University Press, 2008.

Meray, Tibor. Thirteen Days That Shook theKremlin: Imre Nagy and the Hungarian Re-volution. New York: Praeger, 1957.

Nagy, Imre. Însemnãri de la Snagov: Coresponden-þã, rapoarte, convorbiri. Studiu introductiv deIleana Ioanid. Iaºi: Polirom, 2004.

Paetzke, Hans Henning, ed. Budapest. Trente ansplus tard: Entretiens avec les animateurs del’opposition democratique hongroise. Precedatde Ecoutez-les! de Yves Montand ºi TiborTardos. Paris: Editeur Joseph Clims, 1986.

Rainer, János. Imre Nagy: A Biography. London:I. B. Tauris, 2009.

Tismãneanu, Vladimir. Stalinism pentru eterni-tate: O istorie politicã a comunismului româ-nesc. Traducere din englezã de Cristina Pe-trescu ºi Dragoº Petrescu, postfaþã de MirceaMihãieº. Iaºi: Polirom, 2005.

Tismãneanu, Vladimir. Reinventarea politicu-lui: Europa Rãsãriteanã de la Stalin la Havel.Traducere din englezã de Alexandru Vlad,studiu introductiv de Dan Pavel. Ediþia a 2-a.Iaºi: Polirom, 2007.

Tismãneanu, Vladimir. By the Tongue. Recenziea cãrþii lui Paul Lendvai One Day that Shookthe World. Times Literary Supplement, 8 sep-tembrie 2008.

Þugui, Pavel. Istoria ºi limba românã în vremealui Gheorghiu-Dej. Bucureºti: Editura IonCristoiu, 1999.

6 • APOSTROF

�

• Bu

dape

sta,

195

6

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 7

Blazonul de arhonte

Nici mergãtor pe sîrmã la circulde statnici chelner la Viena dupã o spiþã strãbunãnici salvamar la Miaminici universitar la Heidelbergnici comis-voiajor nonºalant prin oraºeledin Orientnici cãlugãr budist prin peºterile Tibetuluinici rege al Etiopiei în fireascadescendenþã familialã.Ce-am ajuns noi, Daniel Corbu?Biet cãlãtor prin barãcile visuluisclav al metaforei oferind adãpost pentrununþile necesare oferindlecþii mentale de fricã ºi extazpurtând ca pe-o invizibilã torþãblazonul de arhonte al cuvintelorce nu ne-au hrãnit niciodatã de-ajuns.

Maºina de inventat idealuri

Aproape cã spusesem toate cuvinteleîmpuþinîndu-mãºi priveam printre gene cum îmi morsecundele unui alt timp unei alte lumi.

Mi se pãrea cã aud gongul din cersemn cã se-apropie corãbiile cu prietenidin Ordinul Metaforeiºi mi se pãrea cã Dumnezeu mã priveºteprin lucarne fierbinþi.Dar seara a venit un fel de îngerstãtea chircit pe singurul fotoliu din camera meaun înger zgribulit ºi tãcut.ªi pe cînd cineva îmi fãcea semne din sicriul prea strîmtîngerul palid repeta refrenul acela aulic alconcordiei omeneºtice umblã tuturora prin creier la cea mai nepotrivitã orã.I-am spus îngerului:Tu n-auzi cã noapte de noapte cineva sapãîn mine-un mormîntºi nu auzi neodihna cum îºi desfãºoarã corpuºtiipe amorþitele cãi ale aºteptãrii?

Atunci el a scos din sîn un ghemotocde fire-ncîlcite de toate culorile„Pentru cã nu excelezi în gîndirea abstractãpriveºte, aceasta e Spaima!“

I-am spus îngerului cel zgribulit ºi abulic:Nu vezi cum atîrn de crucea cuvintelorde parcã-aº atîrna de pãcatul primordial?Toþi iubiþi pãsãrile doar pãsãrile caremor cîntînddar nu vezi cum zi de zi mã surpºi deodatãde greutatea unui cuvînt voi muri?

Aproape cã spusesem toate cuvinteleîmpuþinîndu-mãºi priveam printre gene cum îmi morsecundele unui alt timp unei alte lumi.

Nu-i nimeni s-alunge poeþii din cetate

Deºi poate nu-i nimeni s-alunge poeþiidin cetatetotuºi vã rog, prieteni ai mei:De mã vor cãuta arãtînd fotografia sauportretul-robotsau poate o paginã cu versuri din Poema sfîrºituluisau din Documentele haosuluispuneþi-le cã nu m-aþi vãzutdeºi cutreieraþi oraºul în lung ºi-n latºi victorioºi ieºiþi din parcuri din cîrciumisau din muzee ale vechilor timpurisau din odãile unde iubiþi femei aprinseca niºte iepe de Pomerania – vorba bunului Ioanid –spuneþi-le cã nu mi-aþi vãzut chipul.

ªi de vã vor întreba dacã-am vorbit vreodatãa lepãdare de lumevoi sã negaþi cu tãrieiar de vã vor întreba de instaurarea plictiseliiîn unele unghere ale fiinþei melede obosealã, întristare sau lehamitevoi sã le rãspundeþi:Poetul este al cerurilor ºi al surîsuluiºi bãtãliile sale sunt ca ale bunului templieriar profilul eroic de care vorbiþie doar platoºa de cuvinte înfãþiºatã-ncîntecele sale – glorie a harului ºi singura avere.

Iar de vor întreba dacã-aþi auzitun plîns o hohotire sau dacã aþi întrezãritvreo mîhnire ivitã din binecuvîntate priciniasemenea sã negaþispunîndu-le cã în lupta cu Neantul cel rãuvictoriile mele vor triumfaºi chiar dacã zilele mi-s adunãturi dene-mpliniri ºi vise retezatenevãzutele-mi aripi de ceaþãcu iubire acoperã sanctuarele oraºuluiºi întotdeauna Poezia ia locul absenþei.

Miercuri. Che porta dalla notte?Doar gîndul repaosului mã poartãprin burgul cu ulceraþii de toamnãunde melancolia se-ntîlneºte cu straniulcîntec al cioriloriar Copoul se umple puþin cîte puþin cu întunericprecum paharele cu negrul vin de Burgundia.Nu mai cauþi zeii deasupranu le mai rîvneºti întîmplãrileîi calci odatã cu frunzeleodatã cu propria spaimã pe scãrile vechi ºi pe-alei.Che porta dalla notte?Ce-mi vine dinspre noapte, Mario Luzi?poco/puþin, acel puþin ce taie mai tare decît spada,iubirea ºi candoarea posomorîte rãscrucide preschimbat visele de dãrîmat pereþii de ceaþãai renunþãriiunde poþi încerca singurãtateacu dinþii ca pe monezile zimþateca pe imperiale sãbii de Toledo.

�

Poeme deDANIEL CORBU

8 • APOSTROF

HANNA BOTA sau Acasã, la capãtul lumii

O CURIOZITATE INTELEC-TUALÃ peste medie, o

deschidere spre orizonturiexotice ºi un anume ne-astâmpãr o caracterizeazãpe Hanna Bota. Interesatãde literaturã, etnologie, an-tropologie culturalã, teo-logie, îºi alimenteazã ne-voia aproape freneticã decunoaºtere parcurgând nu doar mii de kilo-metri, ci ºi mii de pagini dintr-o bibliogra-fie la fel de diversã ca lumile pe care le vizi-teazã. Scrisul sãu ezitã între poezie, prozãºi eseu, cu rezultate remarcabile de fiecaredatã ºi cu aceeaºi privire împãrþitã întrescrutarea metodicã, pedantã a celorlalþi ºisondarea propriilor necunoscute. Mai multchiar, fiecare nouã carte a sa, indiferent deprecizarea de pe copertã, depãºeºte dezin-volt limitele unui gen anume ºi convoacãîn paginã savuroase întreþeseri de ton, scrii-turã, atitudine auctorialã. Ultimul canibal,cu subtitlul Jurnal de antropolog (Bucureºti:Cartea Româneascã, 2011, 438 de pagini;cu un text-escortã al lui Cornel Ungu-reanu), este un extrem de interesant ºi binescris jurnal-eseistic-de-cãlãtorie, cu inserþiipoematice ºi desfãºurãri epice. Aºa sunatextul prin care recomandam editurii car-tea. Aici, voi încerca nu atât o amãnunþire– cartea aceasta e de citit, nu de povestit –,cât o descriere a metodei.

Hanna Bota pune la lucru în cartea sadespre ºederea în insulele Vanuatu din Pa-cific o privire lateralã, în mai multele sen-suri ale acesteia. Mai întâi, vede larg, roatãîn jurul ei, punând la bãtaie, în neobositeconexiuni, diversele instrumente de cunoaº-tere ºi interpretare pe care le-a acumulat.Specialistul nu se mulþumeºte cu privireafixã, focalizatã, strict ghidatã de regulileºtiinþei sale, ci tenteazã paºi lãturalnici, sen-suri derivate, improvizeazã interdisciplinar.Nu lipseºte din aceastã privire nici sensulantropologic al efortului de a se pune pesine în locul celuilalt, pentru a-i descifraperspectiva, neliniºtile, modelul de lume.Nu e o situare pe un plan superior pentrua înregistra primitivismul, sãlbãticia, ci unaumanã, fundamentatã pe apartenenþa laaceeaºi specie:

voiam sã mã apropii de ei, sã devin empa-ticã pânã la o cât mai bunã identificare amea, ca om, cu ei ºi cu nevoile lor, cu trãiri-le ºi scopurile lor de viaþã… Un aparat teh-nic poate înregistra ridicarea de sprânceanãa individului din faþa mea, însã eu pot facemult mai mult, eu pot citi dacã ridicareaaceea de sprânceanã înseamnã mirare, sauînseamnã teamã, ori bucurie, ori scepticism,

aºa încât empatia cu care sunt înzestratã sã-mi fie de folos în a-i cunoaºte pe oameni.

Ascultã poveºti ºi legende, dar cautã maiales gesticulaþia umanitãþii de dincolo deele: „îmi propun sã nu mai analizez viaþacelor de aici în categoriile occidentale degândire, valorile noastre nu au aici niciotrecere, trebuie sã descopãr valorile lor“. Sedesparte cu umor de obtuzitatea unor ac-þiuni umanitare – organizaþii europene careau trimis în insule zeci de mii de… sutie-ne! –, dar ºi de ideea cã lecþiile de igienã,asistenþa socialã, educaþia trebuie plãtiteprin convertirea la creºtinism. Dezbrãcatãde prejudecãþi de rasã ºi sociale, chiar isto-rice, aº zice, duce comparaþia dintre lumispre zone incomode, acolo unde primitivis-mul nu mai e primitiv („aici murdãria eraþãrânã, era cenuºã sau resturi alimentare,era ceva bun în esenþã, de care nu trebuiasã te fereºti“), iar civilizaþia îºi reveleazãdefectele:

acolo am înþeles multe despre sufletul alb alcelor negri, despre profunzimea vieþii lorsimple, despre emoþiile ºi nevoile trãirilor lorsufleteºti, la fel de complexe ca ale oricãruiom alb, ale oricãrui savant cu mintea dol-dora de informaþii […] am vãzut cu ochiimei cã ceea ce numim civilizaþie e o pojghiþãcare nu acoperã esenþa, o pojghiþã crãpatã,deoarece diferenþele nu creeazã prãpãstii, ciele doar marcheazã aceeaºi esenþã, o esenþãcare se manifestã pe drumuri diferite […]nevoile sufleteºti îºi cautã ºi acolo exprima-re, uneori gãsind o voce mai nobilã decâtvocea culturilor noastre.

Prozatoare fiind, Hanna Bota suferã, me-taforic vorbind, de „boala ochiului leneº“,foarte frecventã, se pare, printre pictori:ei vãd petele de culoare alcãtuitoare de vo-lume ºi le reproduc pe pânzã ignorând atreia dimensiune; chiar aceastã „deficienþã“(un fel de privire mijitã, eliberatã de balast)face posibil accesul la desenul din covor, celpe care îl vor putea citi ºi recunoaºte maiapoi ºi cei cu ochi „harnic“. Starea „obiº-nuitã“ a omului presupune ignorarea pre-lungirilor latente ale oricãrui obiect devorbe ºi lãsarea grãbitã în voia patternuri-lor moºtenite ale propriei limbi. Discursulscriitorului cere depãºirea sensului imediatal cuvântului ºi scufundarea în zvonul depotenþialitãþi primare. Un ochi leneº ºi unauz fin însoþesc cãlãtoria Hannei Bota. Eti-mologiile ritmeazã paºii sãi spre ceilalþi, eacautã mereu sensul cel mai apropiat de por-tretul interior ºi unic. ªtie sã asculte spo-rovãiala oamenilor din Vanuatu ºi sã citeas-cã emoþii ºi neliniºti în intonaþii ºi modulãriale vocii în limba lor necunoscutã. CorradoBologna leagã vocea, înainte de toate, deprezenþã (vezi Flatus vocis: Metafizica e an-tropologia della voce, 1992). Ea nu e doarinstrumentul comunicãrii, ci ºi proba cãCelãlalt se aflã aproape. Singurãtatea e, ast-fel, atâta vreme cât vocea se aude, pusã întreparanteze: „discuþii, gãtit, sporovãialã, aþâ-

þatul focului, iar poveºti, mâncare, iar vor-bit, cam astea erau activitãþile lor, fie peluminã, fie pe întuneric“, dar zumzetul lore destul de ocrotitor încât panica sã disparãºi „strãina“ sã poatã adormi. Prinsã în vi-braþia lor – „Vocile se auzeau rãzbind dinîntuneric – metalice, fierbinþi, strident-sfâ-ºietoare, fãrã sã reuºeºti sã vezi o singurãfaþã neagrã, era ca ºi cum întunericul prin-sese voce“ –, rezoneazã adânc ºi recunoaºteo apartenenþã profundã la ritmuri ancestra-le: „adulmec aerul, ascult cântecul pesca-rilor. O pace cât universul se lasã în juru-miºi cânt ºi eu în surdinã, cânt cântecul pesca-rilor sau fredonez propriile mele cântece,cântecele mamei, cânt ce-mi trece prin cap,respir ºi cânt, uit ºi sã fiu eu însãmi, parcãdevin o parte din ei“.

Antropologii vorbesc despre diferen-þa dintre ochiul optic, dinamic, care nu seopreºte asupra obiectului observat, ci îlvede rapid, panoramic, ºi ochiul haptic (ter-men derivând din grecescul haptomai, aatinge, a se lipi de), privire care apropie,atinge, mângâie, la figurat, contururileceluilalt, într-un act insistent-delicat derecunoaºtere. Expresiile româneºti „a privicu coada ochiului“ sau chiar „a fura cuochiul“ înseamnã ºi ele atingere virtualã aceluilalt, fãrã a-l incomoda prin indiscreþie.Hanna Bota îºi exerseazã atent ochiul hap-tic, cercetarea ei e minuþioasã, iscoditoa-re, dar niciodatã agresivã. Toate detaliile,oricât de dizgraþioase, sunt luate în firescullor, fãrã urmã de dezgust. Deprinde de laoamenii insulelor iubirea gratuitã pentrucei care o meritã doar fiindcã sunt totoameni: „Mi-am dat seama încã o datã cãnu lucrurile pe care le deþinem compunexistenþa, ci atitudinea faþã de ceea ce deþi-nem, iar oamenii aceºtia ºtiu sã fie maibogaþi decât noi; noi – veºnicii nemulþu-miþi care alergãm pânã cãdem în depresii ºialte boli, socotind cã tot nu avem destul!“Gata sã dea din ºtiinþa ei, ºtie sã ºi primeas-cã, aºa încât semnalele curg în ambele sen-suri, urmele sunt lãsate reciproc. Cãlãtoareaînregistreazã priveliºti exotice, picturale(„verdele crud al pãdurii tropicale ai cãreicopaci îºi coboarã crengile bãtrâne pânãîn apa Pacificului; sub umbrele lor, ºerpu-ieºte nisipul plajei, pe alocuri plaja selãþeºte, odihnind pirogile minuscule alepescarilor din zonã, rudimentare ºi foartesimpatice […] o avalanºã de flori, orhidee,anemone sau crini de pãdure de toate culo-rile […] se aude doar cântul pãsãrilor, stri-gãtul zglobiu al bãºtinaºilor în veºnicul lorpovestit, câte un cântec într-o limbã gâl-gâitã, unduitoare“), dar, deschisã spre cei-lalþi, înþelege încã o datã cât de relative suntsituãrile omeneºti: „Vanuatu e la capãtullumii, doar câþiva metri ºi îþi atârnã picioa-rele în gol, aºa ar spune mitologia anticã,dar iatã cã, pãmântul fiind rotund, pot sãvãd doar faptul cã cei de aici ne considerãpe noi trãitori la capãtul lumii, iar pentruei, aici e însuºi centrul pãmântului!“ „Cee bine ºi ce e rãu în devenirea noastrã? Un-de am fãcut paºi greºiþi în istoria civilizaþieinoastre?“ – sunt întrebãri care însoþesc fie-care paginã a cãrþii, acumulând suporturipentru eventualele rãspunsuri ale citito-rului.

�

Irina Petraº

Mici tandreþi corozive

D ACÃ DORIÞI sã râdeþiîn hohote ºi sã scãpaþi

puþin de tensiunea grotes-cã a tranziþiei care ne înco-voaie, cumpãraþi Epidermade bazalt (Colecþia de mirãri2) a lui Mihai Dragolea dela Editura Limes (2011) ºisavuraþi-i paginile pe înde-lete, cel puþin la fel de hâ-tru ºi de mucalit precum oface autorul, care este, în mod incontesta-bil, unul dintre puþinii umoriºti puri ºi deli-caþi de care dispune în prezent literaturaromânã, copleºitã de mizerabilism ºi de se-xualitãþi heterodoxe, galopante. Structural,Dragolea este undeva la mijloc între „simþulenorm“ ºi „vãzul monstruos“ ale lui I. L.Caragiale, cu o perspectivã ironic-corozivãîmpinsã mai degrabã înspre „drãgãlãºenii-le“ fostului client de la Gambrinus decâtînspre râsul cavernos al colegilor sãi debreaslã. Ceva din tandreþea epicã a luiCreangã intrã ºi ea în aceastã mixturã,medalioanele lui Dragolea (douã-trei pa-gini, arareori patru) fiind eseuri concentra-te de micropatologie cotidianã, surprinsãde regulã „într-o lume zãpãcitã rãu de totde atâta tranziþie“, în rândul cãreia zãpã-ceala de sistem genereazã zãpãceli de com-portament ºi de reacþie concatenate, auto-rul sesizând distrat ºi cu simþurile acutizatela maximum paranoia blândã a vieþii noas-tre de fiecare zi, exhibatã în gãri ºi în gar-nituri de tren insalubre, în pieþe unde sevând viguroase „salate bãrbãteºti“ sau – lalimita extremã – în alcovuri conjugale apa-rent cuminþi, împãrþite cel mai adesea întrebovarism ºi duplicitate, cu accese de senzu-alitate bine drãmuite, divizate între respec-tabilitatea socialã ºi dorul de ducã, noul„drog“ al românului de rând fiind acela dea-ºi îndrãgi iubita lãsând-o pentru o alta, dea-ºi iubi þara pãrãsind-o ºi de a-ºi „exporta“cât mai repejor copiii, ca marcã a standar-dului social ºi a succesului.

Regretatul Ioan Radin (Peianov) prac-tica, înainte de Revoluþia din decembrie1989, acest tip de prozã hipertrofiantã, încare omul era surprins în clipa în care dãdeairaþionalul peste el ºi-l destabiliza isteric,indiciu al unei societãþi „cu capsa pusã“,care explodeazã în mici petarde jucãuºe,repede stinse înainte de a fi pârjolit esenþa.Protagoniºtii lui Mihai Dragolea sunt „in-cendiaþi“ de evenimentele politice ale na-þiei ºi le dezbat „violent“, fiind „puºi pe jar“– câteodatã – de enormitãþile debitate deBãsescu ºi de Boc cel mic, dar cu ghioagamare. Dacã însã cineva crede cã vâlvãtaia lorar putea aduce ºi oarecare purificare, seînºalã profund: românului îi este dat sã seperpeleascã la foc mic, sã punã de incen-dii, dar minuscule. Deranjat sau cãlcat pecoadã, el explodeazã, ca în Chelia, capra ºi câinii timoraþi (toate titlurile date deDragolea sunt conjunctive, epice!), unde„damele din apropiere þipã alert“, viaþatihnitã a unui compartiment de tren devine„un adevãrat vacarm“ ºi „atmosfera rãmâneîncãrcatã“, deºi incidentul care declanºasenebunia era unul cu adevãrat minor, pe careo microcomunitate normalã l-ar fi ignoratcu înþelepciune.

Nu e cazul „spaþiului mioritic“, aratãMihai Dragolea: „românii e nervoºi“, devinpatologici de la o clipã la alta, ca atuncicând – de pildã – dezvoltã scenarii matri-moniale homerice, în favoarea câte uneiJuliete nurlii ºi bine promovate de expec-tanþa socialã, pornitã sã arunce plasa pesteun Romeo ºovãielnic ºi cam prea civilizat.À propos, nu numai amorezii retractili se numesc Romeo, ci ºi câinii. Alte nume (totde patrupede, fireºte): Rafael, Tony, chiarHitler – dar aici e vorba, se pare, de o eroare de memorie. Stabilimente?: carman-geriile Cãtina ºi Transcrenguþa, sau, în altloc, patiseria cu un nume mai blând, undese serveºte „plãcinta «Frâna»“, spre stupe-facþia înfometatã a autorului, care primeºteimediat explicaþiile tehnice de rigoare:„stopeazã brusc foamea, ca o frânã bunã“.Nu mã pot abþine, în acest punct gastro-nomic esenþial al cronicii, sã vã povestescunul dintre motivele pentru care am fostobligat sã amân savoarea intelectualã ºisenzorialã a volumului scos de Mihai Dra-golea: aflându-mã într-un oraº din norduletnografic al patriei noastre în zilele apa-riþiei sale, atenþia mi-a fost atrasã de câtevaafiºe postate la intrarea unor supermar-keturi, pe care scria cã în interior se vinde„carne de pui rasa uºoarã“. Am tot stat sãinvestighez fenomenul ºi mi s-a explicatcã gãina – ca ºi calul românesc patentat –este de trei feluri: uºoarã, semigrea ºi grea.Gãina grea se cultivã numai în curþilegeneroase ale gospodãriilor sãteºti; ceasemigrea a fost un experiment pasagernereuºit, rãmânând cea „uºoarã“, diferenþafiind fãcutã, de fapt, de calitatea furajelorcu care zburãtoarea filiformã este hrãnitã.(În Occident i se spune înfometare sau stresavicol.)

Prin peregrinãrile sale de navetist bo-nom ºi foarte atent la „enormitãþile“ blân-de care i se perindã prin faþã, Dragolea nua avut parte ºi de gãini uºoare, dar a evitat,cu uºoare delicii sibilinice, „pâinea cu ame-liorãri“ cu care a fost ispitit, simplitatealãuntricã fiind o calitate nostalgicã pe careºi-o recunoaºte: retras la þarã dupã cãlãtoriiobositoare pe drumurile în general prãfuiteale patriei, el ar creºte capre ºi bibilici, arculege nuci ºi s-ar uita printre sprâncene laAfrodite, corporalitatea femininã (nu de-vastatoare!) constituind unul dintre delicii-le majore ale volumului. Partizanal, auto-rul preferã femeile „fãcute din globuleþe“:„mignone“ în general (sau „femei-coli-bri“), cu „nuri glorioºi“, „sprijinite de ocarnaþie jucãuºã ºi promiþãtoare“. „Toatenumai gropiþe ºi zâmbet“, femeile din pro-zele sale n-au dileme intelectuale adânci,dar citesc Hermann Hesse (cu doi n, to-tuºi...), pornesc vârtos, dis-de-dimineaþã,la „pescuit masculin estival“, cultivã pisiciºi câini (fiecare pe potriva caracterului ºia elongaþiei bovarice...) ºi sunt „frãmântatede problemele Europei“, pe care le ascultãdupã ce se uitã, religios ºi interiorizat, latelenovele.

Sunt ºi excepþii, de un excepþionalismhermeneutic prodigios, crescut pe tulpinaplãpândã a „corectitudinii politice“: ca înViºinul ºi Harap-Alb, epoca aviarã ºi Spânul,nufãrul ºi baba, de pildã, unde o educatoare„primeºte sarcina“ de a elabora o lucrare încare sã se demonstreze cã Spânul din Harap-Alb este un „personaj pozitiv“, fiindcãaceasta este concluzia mobilizatoare la care

au ajuns superiorii ei pe linie ierarhicã înbinecuvântata erã a lui political correctness,„întrucât contribuie la modelarea carac-terului fiului de împãrat“. Alte femei se re-poziþioneazã – la o vârstã încã aparent in-genuã... – dupã „un ºuvoi de cãsãtorii nudintre cele mai reuºite“: patologia conju-galã e la mare cãutare în Epiderma de bazalt(titlul redã senzaþia de catifelare pe care i-oprilejuieºte autorului o piatrã gãsitã îndrum, folositã ulterior ca talisman), numaicã, ºi aici, dacã românul trãieºte o dramã, oface blând, molcom, ca dealul care se facevale, edulcorarea tragicului fiind, în per-cepþia epicã a lui Dragolea, la ordinea zilei.Acesta e, de fapt, ºi aspectul care-l separãde alþi „cotidianiºti“ din spaþiul epic româ-nesc, cum a fost deja amintitul Ioan Radin,la care isteria socialã e expandatã paranoic,incontrolabil, în tuºe uneori suicidare. Nuse întâmplã aºa la autorul Epidermei debazalt: Dragolea este un contemplativesenþializat, dar înþelegãtor cu oamenii ºicu micile lor racile. Poziþia lui predilectãeste aceea a unui ironist de terasã, pregãtitsã sesizeze disfuncþionalitãþi mãrunte, darnu abisuri, crevase adânci sau prãpãstiisufleteºti fãrã fund. Umanitatea lui e mol-com zbuciumatã: dacã femeile lui ameninþãretoric cu sinuciderea, o fac fiindcã nu le-aieºit zacusca, nu fiindcã lumea n-ar meritasã fie „consumatã“ (cu „trãitul“ unele o ducla greu). La fel e ºi cu bãrbaþii, tandru rãs-pândiþi între alcovul pãrãsit ºi infracþiona-litate: actori duplicitari ai relaþiilor com-plicate cu femeia sau cu coruptocraþianumitã România, ei joacã rolul ipocrit aletalonului moral, dar se sting repede, epo-peea „mãdularelor obosite“ fiind absolutsavuroasã în volum!

Existã un dezechilibru valoric în carte,prozele din partea secundã, în care apare ºiun alter ego, numit Sebastian, fiind mai ex-peditive, deºi mâna finã a lui Mihai Drago-lea se simte peste tot, ca atunci, de pildã,când gliseazã onomastic ºi lexical de la otemã la alta, construind unele eseuri – camuzician ce este! – prin tehnica de bazã a„artei fugii“. Un exemplu, în afarã de douãmedalioane cu „capre“ ºi unul cu „ciori“?:repartizat dupã absolvirea facultãþii aproapede exorcista mânãstire Tanacu, la Muºata(în apropiere de Huºi), el se bucurã în tih-nã de muºcatele de la fereastrã ºi scrie, deunul singur, revista literarã Muºeþelul, pecare o expediazã amicilor. Nu era un samiz-dat, dar pe aproape: oricum, „organele“devin vigilente ºi amuºinã...

�

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 9

ªtefan Borbély

10 • APOSTROF

OESEISTICÃ APROAPE neatinsã de timpeste aceea a Elenei Vianu, autoare de

la a cãrei naºtere se împlinesc în aceastãlunã (în 5/17 noiembrie) o sutã de ani.Elena Vianu a scris mai ales – dar nu nu-mai – despre cultura francezã, cercetãrileºi eseurile ei întinzîndu-se de la scriitoriiºi filosofii francezi din secolul al XVII-lea,cãrora le-a dedicat ºi un volum de uz uni-versitar (Cours de littérature française, ledix-septième siècle, 1962), ºi pînã la autoridin secolul al XX-lea, precum Beckett,Nathalie Sarraute, Robbe-Grillet, EugenIonescu ºi alþii. Opera ei, nu foarte marecantitativ, a fost scrisã în aproximativ zeceani, se pare în intervalul 1955-1965:autoarea a debutat în 1955, ca tradu-cãtoare a poveºtilor ºi povestirilor luiCreangã, apoi în 1956, ca eseistã, cu omonografie despre Racine. Iar în 4 noiem-brie 1965, cu o zi înainte de ziua naºteriiei, a murit, rãpusã de cancer la vîrsta denumai cincizeci ºi patru de ani.

De fapt, scrisul este a doua operã ºi adoua îndeletnicire a Elenei Vianu. Cãciaceasta, cu studii de bele-arte ºi de francezã,a fost întîi pictoriþã ºi doar apoi scriitoa-re. La începutul anilor cincizeci, pictura opasiona încã: aºa cum rezultã din scrisori-le ei, în vara anului 1952, în vacanþã, „cucapul plin de planuri picturale“, fãcea„mici schiþe“ de peisaj, cu gîndul la tablou-rile pe care le va picta în Bucureºti. Camtot în acei ani, din cauza realismului socia-list care domina în artele plastice, ºi la ca-re ea nu s-a putut adapta, Elena Vianu aabandonat pictura ºi a început sã scrie, sãtraducã – ºi, totodatã, sã-ºi facã o carierãdidacticã, fiind conferenþiar la Catedra defrancezã a Facultãþii de Filologie a Univer-sitãþii din Bucureºti.

A scris în total cinci cãrþi: Racine, 1956;Delacroix, 1960; Cours de littérature fran-çaise...,1962; Moraliºti francezi, 1963 ºi Oa-meni ºi idei, carte apãrutã postum, în 1968.Acestora li se adaugã mai multe prefeþe (ºianume, la volumele: Sainte-Beuve, Paginide criticã, 1958; La Fontaine, Fabule, 1961;Balzac, Pescuitorii în apã tulbure, 1962; Mé-rimée, Cronica domniei lui Carol al IX-lea,1963; Teatru francez contemporan: Anouilh,Cocteau, Giraudoux, Ionescu, Salacrou, Sartre,1964; Georges Courteline, Scrieri alese,1965; Doamna de la Fayette, Pricipesa deClèves, 1966) ºi traducerile, nu numai dinromânã în francezã (Creangã), ci ºi dinfrancezã în românã, de exemplu excepþio-nala traducere la Scaunele lui Ionescu sau laLecþia acestuia ºi un volum-antologie dintextele moraliºtilor.

Elena Vianu a scris în anii socialismu-lui dogmatic. În ciuda epocii, eseurile ºimonografiile sale critice ºi istorice sînt vii,interesante ºi au un aer personal. La bazatextelor sale se simte invariabil documen-tarea solidã ºi faptul cã autoarea a regîn-dit subiectul, prezentîndu-l dintr-un unghide vedere propriu ºi care totodatã îl avan-tajeazã pe autorul discutat. Întotdeauna,creatorul despre care scrie este plasat înepoca lui ºi în biografia lui, ceea ce dã tex-telor un aer nu o datã romanesc. EleneiVianu îi place nespus sã povesteascã, recon-stituind din documente calea întortocheatãdin care se iþeºte talentul ºi se naºte opera,felul cum spiritul epocii se combinã cu bio-grafiile evenimenþialã ºi spiritualã ale crea-torului, dînd naºtere operei – uneori capo-doperei. Cînd vorbeºte, de exemplu, despre

fabulele lui La Fontaine, pentru a-i pune înevidenþã, deloc inocent, „tehnica subîn-þelesului“, atît de practicatã chiar în peri-oada cînd scria Elena Vianu ºi chiar de eaînsãºi, ori cînd scrie despre naºterea capo-doperelor picturale ale lui Delacroix, subli-nierea unor detalii biografice ºi recon-stituirea stãrii afective a autorilor þin nunumai de tehnica eseului supradocumentat,cînd eseistul a intrat în pielea personajuluiºi îi identificã resorturile interne ale reacþii-lor, ci ºi de tehnica biografiilor romaneºti,de felul acelora scrise de Stefan Zweig, iareseista adoptã poziþia romancierului om-niscient. De aici ia naºtere un palpit deviaþã care însufleþeºte chiar ºi cele mai aridesubiecte.

Trãsãtura cea mai izbitoare a acesteiopere este însã limpezimea ideilor. ElenaVianu este una dintre puþinele eseiste ro-mâne din primele douã treimi ale secolului

al XX-lea care mînuieºte cu uimitoare uºu-rinþã, chiar cu voluptate, ideile. O maiºtiam, cu studii serioase de filosofie în Oc-cident, pe Alice Voinescu, care a produs oeseisticã pe cît de informatã, pe atîta descãldatã într-un gingaº halou feminin. CuElena Vianu lucrurile stau însã altfel. Subacoperirea largã a studiilor despre litera-tura francezã din secolul al XVII-lea pînãîn extrem-contemporaneitate, Elena Vianueste una dintre puþinele doamne din Ro-mânia care au cutezat sã se atingã de dome-niul ideilor. Astfel, ea se ocupã nu numaide „vechii mei prieteni din veacul al XVII-lea“ ºi nu numai de scriitori precum Ra-cine, Corneille, Molière, Balzac, Proustetc., ci ºi de gînditori ºi filosofi: Diderot,Pascal, Rousseau º.a. Iar în Moraliºti fran-cezi, face monografia „moralismului“, lu-crînd cu metode filosofice ºi la nivel strictconceptual. În felul acesta, rezultã o eseis-ticã de idei, scrisã precis, cu o tãieturã con-ceptualã exactã; ºi, totodatã, o eseisticãplasticã, graþioasã de-a dreptul. Dar nu estedeloc graþia (femininã) a dantelãriei verba-le, ci aceea a gîndului bogat ºi clar, simul-tan inteligent, sensibil ºi precis, care are cul-tura drept mediu natural de viaþã ºi care arefaþã de acest mediu o bogãþie de reacþii per-fect exprimabile în cuvinte.

Pe baza capacitãþii de a defini esenþaunui fenomen ºi de a arãta diferenþa lui spe-cificã faþã de fenomene învecinate sau con-temporane, Elena Vianu pune în luminã înmod ideal originalitatea ºi valoarea auto-rilor de care se ocupã. Unul dintre eseuri-le sale cele mai frumoase este cel despreRousseau ca filosof al umbrei, din volumul,postum, Oameni ºi idei; descrierea pe carei-o face lui Rousseau, ca ins sãtul de civi-lizaþia urbanã ºi tînjind dupã peisajul nea-tins de om, acoperit de iarbã ºi umbrit depãdure, i s-ar potrivi ºi colegului ei de ge-neraþie, cu care s-a nãscut în acelaºi an: luiEmil Cioran. Rousseau însuºi, pentru care„luminã“ ºi „raþiune“ nu sînt, precum pen-tru filosofii luminiºti sau pentru predece-sorul lor, Descartes, „sinonime ale raþiunii“,este definit drept „filosoful bunului-simþ“,bun-simþ însemnînd „vocea naturii în om,sãnãtatea minþii“, drept care cu o „subiec-tivitate supusã salturilor instinctului ºi sen-timentului“.

Nu putem ºti ce ºi cum ar fi scris ElenaVianu în condiþii de totalã libertate ideo-logicã, dar e sigur cã, suveranã pe mate-ria despre care scria, ºi-a luat destule li-bertãþi în ceea ce a scris. Una dintre eleeste ironia ºãgalnicã:

Literatura clasicã are o tristã reputaþie.Oamenii ºi-o închipuie ca pe o profesoarãla pensie, cu perucã ºi ochelari ºi care – ticprofesional – continuã sã dea lecþii. Ea îi

Centenar ELENA VIANU

Marta Petreu

�

• Elena Vianu

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 11

La Maaloula

Eu, omul, Omul cel mai mãreþ ºi cel mai umil,Mereu la adãpostul platoºei ce opacizeazãCa un zid de granitCele douã naturi din mine,Dorm întruna, ca melcii, în carapacea lor caldã ºi bunã,ªi uit mereu cã sunt dator vieþilor viitoare,Mai mult chiar decât celor trecute,Rãmân mereu, ca mãslinii milenari,La umbra roºie a Secretului Ascensiunii,Dar ºtiu cã voi ajunge sã învãþ miºcareaDe la pietrele din Valea Morþii,Voi putea sã simt mireasma ambrozieiÎn vârful gracil al picioarelor de flutur,Voi ajunge poate sã-mi pot minþi ºi apa din creierªi sã ºoptesc drãgãstos cu balenele-albastre...Dar nu voi vedea ochii deschiºi ai DomnuluiCum îºi plimbã de sus privireaDin primãvarã în primãvarãªi numai uneori pleoapele i se apleacã uºorPeste somnul zãpezilor,Peste aburii încinºi ai pãdurilor,Sorbindu-ºi dinainte uºurarea trezieiDin nisipul uscat ºi mântuitor...Nu voi vedea ochii cei fãrã de lacrimiDin vecie fãrã de lacrimi,Nu voi mai ºti cum vibreazã rugãciunilePrin bisericile sãpate în tuf ale Capadochiei,Totuºi pot mãrturisi, cu tot tremurulDin clipa înfiorãrii, la Maaloula,Cum sunã prin piele ºi-n sângeLimba aramaicã vorbitã acolo.

Norocul mãrunt

De când mã ºtiu, în clipele-aceleaCând uit ce-am fost ori ce-aº vrea sã fiu,Întorcând ochii în jos, mã aplec sã culegOrice lucru pierdut, bãnuþi strãlucitori mai ales,

Dar ºi frumoase pene rãtãcite de pãsãriPe strãzi, prin biserici ºi curþi,O grãmãdire nefireascã din norocul mãruntCu zborul paºnic ce-a cãzut din înalt,Ca o celebrare a clipelor mele,Care nu se supun destinului uman,Nici cruntei, nocivei lui imobilitãþi...De-aceea, poate, nu mi-a pãrut prea ciudatãAmintirea spontanã a fiinþei mele realeAlergând ca-ntr-o acceleratã derulare-napoiSpre locurile unde mã vãzusem în oglindã...Toate aceste comori le aºez, undeva, în minteLângã graþia, binevestitã în copilãrie,Care mã face sã nu uit aproape nimicDin ce se petrece ciclic în regnul vegetal...– Ce tare te-ai putut înºela!, mã cãineazã copacul chircitCare se-ncãpãþâneazã sã-mi sufoce glezneleSuferind asemenea cu arborele uriaº ºi bonomPe care l-am gãsit ferecat între niºte gratii solide,La intrarea cimitirului de la Recoleta.(Acum sunt în Buenos AiresSã vãd locul de veci al Evitei Peron.)Numele uriaºului sugereazã umbra cea adâncã ºi bunã,Rãdãcinile-i se-ntind, periculos ieºite-nafarã,ªi ramuri cât niºte stejari seculariSe sprijinã în bolte de jur împrejur...Guralivul geamãn ce-mi însoþea paºiiSe simte dator sã-mi explice liniºtea þintuitului:– E împãcat aºa, i-a fost milã de vecinii luiÎncarceraþi în monumente prea somptuoase,Pe strãzile-acelea arse de soare ºi-i aºteaptã...Stai o clipã aici, mai spuse el mângâindu-miGenunchii cu palmele frunzelor, fiindcãAcum trebuie sã ºtii cã nu vei pãstraNicio sclipire ori puf umbritorDin ce-ai strâns pânã acum,Nimic nu va sta pavãzãÎn parura ce-þi va înãlþa frunteaDeodatã îmbogãþitã în zaleleDe foc ale luminii, în arderea de tot, neorbitoare.

�

Poeme deRODICA MARIAN

învaþã sã imite pe cei vechi, sã asculte dereguli formulate cîndva ºi bine formulate[...]. Ea a putut fi numitã „clasicã“, într-unsens mai general, în sensul cã s-a învãþat înclase,

scrie ea într-un eseu despre teatrul clasicfrancez. Sau remarcã despre tragedia înversuri a lui Corneille cã nu s-a mulþumit„sã declanºeze – fie ºi cu virtuozitate –mecanismul alexandrinilor pînã la ador-mirea inevitabilã a spectatorilor“, ci a cãu-tat drama umanã vie, sentimentul viu.Despre Proust afirmã în treacãt cã are„viziunea [...] unui prezbit, acomodat lamare distanþã, neajutorat faþã de obiec-tele din preajma lui“.

În textele ei, inteligenþa combinatã cuo vastã culturã funcþioneazã ºi ca principiude ordine ºi de libertate, ºi ca sursã de ex-presivitate. Despre La Fontaine spune fi-resc cum cã „în jurul lui oamenii se umfla-serã ca laptele ºi se prãpãdiserã ca spuma“,anumite personaje de-ale lui Proust au o„prostia vegetalã“, poemele lui Sainte-Beuve aratã un „suflet singur, lingav ºimorbid“, iar idealul „omului onest“ este

„împodobit cu pene ºi panglici“. Etc., etc.Unele afirmaþii lapidare sunã a definiþiicategorice: de exemplu, scrie, despre Prin-cipesa de Clèves a Doamnei de la Fayette, cã„este de la prima pînã la ultima ei filã unpoem al orgoliului nobiliar ºi al neîndu-plecatei iubiri de sine“; iar cînd, de pildã,afirmã „orice operã de mare importanþãeste – cu ºtirea sau fãrã ºtirea autorului ei– o operã realistã“, ori cînd atrage atenþiacã „este prerogativa oricãrui adevãrat poet“sã aibã o „veridicitate superioarã“, sau cîndanunþã: „Critica este o muzã austerã“,vocea auctorialã sunã a avertisment.

Cea mai bunã carte a Elenei Vianu esteMoraliºti francezi, la care a început sã lucre-ze în noiembrie 1958 („M-am apucat deMoraliºti“, îi scria ea lui Tudor Vianu în2 noiembrie 1958, iar peste cîteva zile, în11 noiembrie 1958, revenea: „Încolo, facmereu ce ºtii: cursuri, seminarii, «mora-liºti» ºi alte fleacuri“). A lucrat la ea vremede cîþiva ani, fãcînd monografia „moralis-mului“ francez din secolele XVII ºi XVIII, de la Montaigne ºi Pascal la Rivarol ºiJoubert. Moraliºtii... este o carte de filoso-fie, în care autoarea reface motivaþiile cul-turale, sociale ºi psihologice ale „moralis-

mului“, acest gen franþuzesc aparte, pro-fund subiectiv ºi, vorba autoarei, „pãti-maº“. Este ºi cartea la care a plãtit cel maigreu tribut ideologic, deoarece a fost obli-gatã sã includã între factorii explicativi aireacþiei morale ideea marxistã a luptei declasã. Cu toate acestea, cartea (apãrutã înoctombrie 1963) stã în picioare, cãci ca-litãþile ei – ºi anume: informaþia bogatã,acuitatea psihologicã ºi faptul cã autoareareuºeºte sã învie în mod miraculos autoriidespre care vorbeºte – sînt cu mult maimari decît intruziunea acestui cliºeu deepocã ºi o salveazã fãrã dificultate.

Iar din ce a scris Elena Vianu, eloc-vente pentru stilul direct, încãrcat de cãl-durã ºi inteligenþã al personalitãþii sale sîntscrisorile cãtre Tudor Vianu: scrisorinepretenþioase, înþesate de informaþii coti-diene, directe. Împreunã cu celelalte scri-sori pe care membrii familiei Vianu leschimbau între ei, acestea mi-au dat ima-ginea unei doamne încîntãtoare, dintr-olume intelectual-burghezã de un farmecnespus.

�

�

12 • APOSTROF

Sã ne cunoaºtem scriitorii

LECTURILE PUBLICE iniþiate de Uniunea Scriitorilor în urmã cu câþiva ani nuanþeazã ºi redefinesc relaþia scriitor-cititor, oarecum vlã-guitã în era imaginii atotputernice. Ele readuc în atenþia comunitãþii literatura ca „vistiernic al fiinþei“ ºi pun accentele cuvenite

pe rostul sãu în consolidarea unei societãþi cu sens ºi cu ºanse în durata lungã a istoriei. Joi, 22 septembrie 2011, Ovidiu Pecican, Marta Petreu, Petru Poantã, Adrian Popescu, Doina Cetea ºi Ion Cristofor s-au

întâlnit cu tinerii cititori ca invitaþi ai Bibliotecii Judeþene „Octavian Goga“ Cluj – instituþie care ºtie sã fie nu doar încã un loc de trecere,ci ºi spaþiu privilegiat de recuperare ºi ocrotire a însemnãtãþii umane prin lecturã. Evenimentul, bine primit de cei aproape o sutã deadolescenþi prezenþi, a fost inclus în manifestarea Zilele Bibliotecii ºi s-a încheiat cu un moment Carte în dar, pe cale sã devinã ºi eltradiþional. Revista Apostrof gãzduieºte în acest numãr fragmente din textele citite cu acest prilej.

�

Universitatea Daciei Superioare

DUPÃ UNIRE, timp de doi ani Transilvaniaeste administratã de Consiliul Dirigent,

iniþial cu sediul la Sibiu, apoi la Cluj. În acestscurt interval, se realizeazã ceea ce contempo-ranilor, indigeni ori strãini, li s-au pãrut maidegrabã miracole. Astfel, stupefiant ºi aproa-pe de neînþeles, ia fiinþã la Cluj, în 1919, Uni-versitatea româneascã, supranumitã a DacieiSuperioare. Existã studii monografice temei-nice asupra subiectului, însã istoria „secretã“a naºterii o cunosc cel mai bine cei doi pãrinþifondatori ai instituþiei, Onisifor Ghibu ºi Sex-til Puºcariu. Ghibu era numit secretar generalal Resortului de instrucþiune ºi culte al Con-siliului Dirigent, iar Puºcariu vine din Cer-nãuþi, unde fusese profesor universitar. În me-morii ºi în alte scrieri ale lor, ei evocã orianalizeazã minuþios ºi documentat atît con-textul, cît ºi întregul registru al formalitãþilorcare au fãcut posibilã uimitoarea creaþie. Înrelatãrile lor existã un acord asupra faptului cãne aflãm într-un moment revoluþionar, cîndbirocraþia conservatoare poate fi ignoratã prindecizii cu aparenþã de ilegalitate. Urmînd pro-cedurile consacrate, universitatea n-ar fi fostînfiinþatã mai repede de doi, trei ani. Prin Re-sortul de instrucþiuni ºi culte, Consiliul Diri-gent simplificã lucrurile ºi hotãrãºte formareaunei comisii independente cu 20 de persona-litãþi: 12 profesori universitari de la universi-tãþile existente în þarã ºi 8 ardeleni (inte-lectuali). Preºedintele comisiei este SextilPuºcariu, iar membri: Nicolae Iorga, VasilePârvan, D. Gusti, Petre Poni, G. Þiþeica, Em.Teodorescu, M. Cantacuzino, ªt. Longinescu,I. Teodorescu, M. Manicatide, Gh. Marinescuºi E. Juvara; ardelenii: Vasile Goldiº, Ioan Lupaº,Onisifor Ghibu, Al. Borza, Emil Haþieganu,Petru Poruþiu, Iuliu Moldovan ºi Iuliu Haþie-ganu. În numai cîteva luni, aceºtia trebuiausã construiascã structura universitãþii, cu celepatru facultãþi (Litere ºi Filosofie, Medicinã,ªtiinþã ºi Drept), ºi, mai ales, sã asigure nece-sarul de cadre didactice. Presiunea ºi respon-sabilitatea sînt enorme, dar în asemenea con-diþii de situaþie-limitã Sextil Puºcariu sedovedeºte a fi omul providenþial. El se tragedintr-o familie ilustrã de cãrturari ardeleni,din Braºov, unchiul sãu Ioan Puºcariu fiindun cunoscut animator al vieþii culturale tran-silvãnene, dar ºi membru al Curþii Supremejudecãtoreºti din Budapesta. Studiazã filolo-gia ºi lingvistica în mari centre universitare:Leipzig, Paris, Viena, unde, pe rînd, devinestudentul unor celebritãþi precum GustavWeigand, Gaston Paris, W. Meyer-Lübke. LaUniversitatea din Viena conduce, din 1905,Seminarul român, de unde, în 1906, treceprofesor la Universitatea din Cernãuþi. Din1905, este membru corespondent al Acade-miei Române, care îi încredinþeazã continua-

rea Dicþionarului limbii române, de care se vaocupa foarte serios îndeosebi dupã stabilireala Cluj. În 1919, are 42 de ani ºi e conside-rat în mediile academice o somitate în lin-gvisticã, deºi se remarcase ºi ca istoric ºi cri-tic literar. Cum se ºtie, intuiþia lui istoricãrãmâne descoperirea ºi lansarea Poemelor lumi-nii, volumul de debut al lui Lucian Blaga.Onisifor Ghibu îl convinge, aºadar, sã se înha-me la un proiect care pãrea mai tuturor uto-pic. Chiar Ghibu îºi aminteºte cã NicolaeIorga îºi exprimase public scepticismul înNeamul românesc. Pe lîngã prestigiul profe-sional ºi experienþa universitarã, mai deþinecîteva atuuri: e ardelean ºi familiarizat cu lu-mea din fostul imperiu ºi, mai ales, e cunos-cut în mediile universitare europene. În Regata întreþinut, de asemenea, relaþii solide cumulte personalitãþi, cu Nicolae Iorga în pri-mul rînd. Coordonatã de el, comisia reuºeºteimposibilul. Onestul Onisifor Ghibu va recu-noaºte mai tîrziu, în Amintiri despre oameni pecare i-am cunoscut:

ªi aºa, graþie în bunã mãsurã înþelepciunii luiPuºcariu, care s-a dovedit foarte la locul ei,s-a putut face, în timpul scurt de numai cîte-va luni, o universitate care putea sta cu onoa-re alãturi de universitãþi cu oarecare trecutºi care, dupã cum se ºtie, a rãspuns tuturoraºteptãrilor noastre, ba uneori a depãºit chiarºi cele mai optimiste aºteptãri.

Ghibu e mereu idealizant în evocãrile sale, in-sistînd asupra aspectului eroic ºi exemplar almãreþei înfãptuiri. În schimb, Sextil Puºcariuvede ºi micile slãbiciuni ale ardelenilor, în speþãunele vanitãþi ale celor din Partidul NaþionalRomân. El impusese din capul locului depoli-tizarea universitãþii, exigenþã acceptatã în Con-siliul Dirigent, însã ulterior n-au lipsit inter-venþiile nepotiste. Se face o singurã excepþie,cu fratele lui Iuliu Maniu, Cassiu, devenit pro-fesor la Drept. În evocãri ale contemporanilorapare ca un personaj uºor ridicol, dar simpa-tic ºi discret. Mai aflãm de la Sextil Puºcariucã printre cei peste o sutã de candidaþi la pos-turi universitare se gãseºte ºi E. Lovinescuºi cã acestuia i se preferã Bogdan-Duicã. Op-þiunea ni se poate pãrea astãzi injustã, dar în1919 Duicã avea avantajul originii ardeleneºi faima localã a unui bun istoric literar; iar,pe deasupra, era cumnat cu Nicolae Iorga.Am putea specula, pe de altã parte, cã stabi-lirea lui Lovinescu la Cluj ar fi putut schim-ba destinul criticului. Revenind la SextilPuºcariu: el are ideea invitãrii la Cluj a unoruniversitari occidentali, respectiv francezi. Aºase face cã va þine cursuri aici celebrul geografEmmanuel de Martonne, cel care va juca unrol esenþial în trasarea graniþelor RomânieiMari la Conferinþa de Pace de la Paris. Totla iniþiativa lui, se înfiinþeazã Catedra de isto-rie a medicinei, al cãrei prim titular este o altãsomitate, Jules Guyart, de la Universitateadin Lyon. El va fonda Muzeul de Istorie aMedicinei ºi îl va forma pe urmaºul sãu lacatedrã, Valeriu Bologa, care fãcuse studiimedicale la Jena ºi Innsbruck.

Universitatea se deschide în 3 noiembrie1919 ºi primul ei rector este Sextil Puºcariu.Cursurile încep într-o atmosferã obiºnuitã delucru. Ca ºi cum nu s-ar fi întîmplat nimic,cu excepþia faptului cã profesorii maghiari aupãrãsit în bloc instituþia. În realitate, se în-tîmplase un fapt extraordinar: formarea unuicorp profesoral de elitã care, brusc, a trans-format Clujul într-un centru universitar cuvizibilitate europeanã. Cei mai mulþi dintreprofesorii celor patru facultãþi sînt absolvenþiai unor universitãþi strãine ºi s-au afirmat înspecialitãþile lor. Cîþiva sînt academicieni. Oasemenea creaþie trebuia totuºi consacratãprintr-un ceremonial public. Onisifor Ghibuºi Sextil Puºcariu organizeazã, în consecinþã,o deschidere festivã, care va avea loc la 1 fe-bruarie 1920. Scenariul e fastuos ºi de unsimbolism cu un impact devastator. Mizaevenimentului depãºeºte semnificaþia uneisimple inaugurãri, cum corect înþelege lucru-rile O. Ghibu:

Am vrut sã fac din inaugurarea Universitãþiidin Cluj nu numai un moment de impor-tanþã ºtiinþificã, ci ºi unul de importanþãpoliticã. Voiam sã se ºtie pentru vecii vecilorcã noua universitate nu era o ºcoalã oare-care, ci era pilonul principal al drepturilornoastre româneºti în Ardeal, dupã o mie deani de lupte ºi suferinþe.

Momentul e delicat politic, întrucît Tratatulde Pace de la Paris nu fusese încã semnat.Tocmai de aceea, „spectacolul“ clujenilor econceput ca o imagine a unitãþii, dar ºi ca unaa recunoaºterii internaþionale. În acest sens,profesorii depun jurãmîntul de fidelitate faþãde statul român, în faþa regelui ºi a celor doimitropoliþi ai þãrii, cel ortodox ºi cel greco-catolic. La ceremonial erau invitaþi reprezen-tanþi ai misiunilor diplomatice acreditate laBucureºti ºi delegaþi ai universitãþilor de pres-tigiu din Europa. Sînt prezenþi nu doar mulþiuniversitari europeni, ci ºi aproape toþi am-basadorii strãini, care, în cuvîntãrile delocconvenþionale, omagiazã tînãra universitate.Sãrbãtoarea e grandioasã, cu discursuri entu-ziasmante ºi cu diverse gesturi simbolice,dintre care donaþia regelui Ferdinand, de400.000 de lei, pentru înfiinþarea unui insti-tut al istoriei naþionale, are un ostentativnimb de patriotism. Universitatea ºi, odatãcu ea, oraºul devin imaginea esenþializatã aideii naþionale. Mai mult, poate, decît AlbaIulia, Clujul corporalizeazã actul Unirii. Esteprimul mare proiect cristalizat al acesteia.Festivitãþile dureazã douã zile ºi antreneazã omare mulþime de oameni. Ritualizate, elereactualizeazã actul fondator ºi exemplar dela 1 Decembrie. Sentimentul românesc alexistenþei este, la aceastã orã a istoriei, com-plet „naþionalizat“ ºi receptiv la miturile deîntemeiere a naþiunii.

�

Fragment din volumul, în curs de apariþie,Clujul interbelic

Petru Poantã

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 13

Vis

Traversam strada ºi am auzitCã mã strigã cu glas rãguºitÎnvãluit în alte cuvinteBãrbatul iubit.Mi-am întors capulOchi nepãsãtori mã ocoleauPaºi apãsaþi ºi paºi ce abia se auzeauLa fel ºi ei în cercuri miciªi mai mari mã prindeau.Vârtejuri de frunze ºi pene de pãsãriSe iscau din gura uscatãA zidului negru.Din piatra crãpatãFurnici mici, mici de totMiºunau ºi se trãgeau una pe altaDe parcã dansau.Traversam strada, o stradã latãLatã ca un câmp fãrã marginiAºa o vedeamªi auzeam cum mã cheamãBãrbatul cu strigãtul lui rãguºitÎnvãluit în alte cuvinteÎn cealaltã parte a strãziiPe suportul fragil al nisipului galben.Inima-mi bãtea ca un clopotCând vine furtunaBãtea nebuneºte ca un ciocan pe fier înroºit.Unde sã fug? Unde sã zbor?Tãlpile reci ale nopþii din vis m-au trezit.ªi mã dor.

Vrãjitoarele

În scrumierã am tot felulDe podoabeCercei, mãrgele, brãþãriCe se revarsã pe masãCa florile proaspãt tãiateAruncate în balta de apãA ploii cãzute-ntr-o noapteÎn care cristale ascunsePãzesc vrãjitoare.Alege o carte, alege o carteÎmi strigã ele din încuietoareUºa sã o þii ferecatã-mi ºoptesc.Alege ºi o altã, o altã bucatãDe pânzã albã încrustatã cuPietre de râuªi sã nu o arãþiIubituluiSã nu-i spui cã dinMãrgelele tale rãsar steleleªi cerceii pãsãri de pradãSe prefac dacã sloveleScrise în carte l-ar atingeªi praful aºternut între fileL-ar ninge.ªi-mi strigã vrãjitoarele:Alege o carte, alege un versªi veþi fi parte din acest univers.

�

Poeme de

Scheletul de aer

Tãcere forând în oasele în mãruntaiele noastre ca-n galeriile subpãmântene ale unei mine de aur pãrãsite

În timp ce afarã plouã cu vorbe ca într-un paradis pãrãginit lãsat în voia Domnului

Plouã cu vorbe goale ca un butoi de pe care cad cercuri ruginite plouã ca-n þipãtul copilului înspãimântat de lupii ce încolþesc mioarele toamna târziu pe miriºtile brumate

ªi ploaia ce bate disperatã cu degetele ei translucide în ferestrele unei case în care vai Doamne nimeni nu a locuit nimeni nu mai locuieºte

Poate doar scheletul de aer pe care ai clãdit copilul desculþ ºoricelul ºi vrabia înspãimântaþi cu toþii de biciul fulgerului

Doamne, tu nu ai nevoie de slavã

Doamne, tu nu ai nevoie de slavã dar eu în faþa cerului stau ºi piatra de rugãciuni o tocesc cu genunchii cucernici ca Rahila, Avraam ºi Essau.

Sub cerul tãu de sticlã bat mãtãnii la picioarele tale neîncetat mã prostern viaþa e doar pulbere, umbrã ºi fum ca grãunþele-n sitã gânduri negre mã cern.

Vieþi goale

Un cer vânãt de toamnãCu stele ce se agaþã în crengile arborilor.

Sub ultimele asalturi ale anotimpuluiGreierii bat netulburaþi la maºinile lor de scris.Nimeni nu ºtie ce mesaje secrete, ce depeºe urgenteTransmit în limbajul lor cifrat ca un morse.

Ca licuriciul se aprind ºi se stingSperanþele ºi vieþile noastre.

Vieþi goale ca haina ce se zbate în vântul seriiPe sfoara de rufe din curte.

�

Sã ne cunoaºtem scriitorii

14 • APOSTROF

Realitãþi româneºti,confluenþe europene

SPECIA ISTORICULUI lite-rar, atras de savoarea

documentului ºi fascinatde exigenþele exactitãþii,maniac, în sens pozitiv, albibliografiilor ºi al facto-logiei, pare sã fi intrat în-tr-un vizibil declin. Sunttot mai puþini cercetãtoriicare probeazã, prin studiiºi cãrþi publicate, calitãþile unui istoric lite-rar autentic: rigoarea, voinþa exactitãþii,tensiunea circumscrierii detaliului, obiecti-varea ca metodã de lucru ºi resursã inter-pretativã, deschiderea spre unele intenþiimetodologice moderne (istoria mentali-tãþilor, comparatismul). Mircea Popa esteunul dintre aceºti puþini cercetãtori inte-resaþi de valorile trecutului, care, prin stu-dii sistematice, cautã sã recupereze infor-maþii, detalii, aspecte ascunse în filele unorpublicaþii mai mult sau mai puþin obscure.Nu de puþine ori, istoricul literar lumineazãun aspect necunoscut al unei opere, refaceun profil artistic din câteva trãsãturi bio-grafice inedite, sugereazã analogii ºi cores-pondenþe de incontestabilã pregnanþã do-cumentarã.

Mircea Popa a consacrat cãrþi pregnantarticulate unor nume sonore ale literaturiiromâne (Ilarie Chendi, 1973; Ioan MolnarPiuariu, 1976; Octavian Goga între colecti-vitate ºi solitudine, 1981; Introducere în ope-ra lui Ion Agârbiceanu, 1982; Timotei Ci-pariu – ipostazele enciclopedistului, 1994;Mihai Eminescu – contextul receptãrii, 1999;Lucian Blaga ºi contemporanii sãi, 2007).De asemenea, a dedicat cãrþi riguros docu-mentate istoriei presei, iluminismului, crea-þiei scriitorilor români din exil sau, pur ºisimplu, unei tematici diverse (Spaþii litera-re, 1974; Tectonica genurilor literare, 1980;Estuar, 1995; Convergenþe europene, 1995;Aspecte ºi interferenþe iluministe, 1997; Re-întoarcerea la Ithaca, 1999; Presa ºi ideeanaþionalã, 2000; Alba Iulia – rãscruce deveghe, 2000; Homo militans, 2000; Figuriuniversitare clujene, 2002; Inserþii: Contri-buþii ºi precizãri documentare, 2003; Penum-bre, 2004; De la iluminism la paºoptism,2004; Continuitãþi, 2011), realizând ºiediþii din operele lui Grigore Cugler ºiVintilã Horia. Nu mai puþin elocvente suntcãrþile referitoare la confluenþele româno-maghiare (Apropieri literare ºi culturale ro-mâno-maghiare, 1999; Andrei Veress – un

bibliograf maghiar, prieten al românilor,2006) sau cartea despre cultura francezãºi relaþiile literare româno-franceze (Subsemnul Franþei, 2006).

Recenta carte a lui Mircea Popa, De laEst spre Vest: Priveliºti literare europene (Cluj-Napoca: Ed. Eikon, 2010), se înscrie într-oastfel de perspectivã istorico-literarã ce îºipropune sã restituie memoriei cititorilor deazi aspecte ºi laturi importante ale feno-menului confluenþelor, ale contagiunilor ºicorespondenþelor între literatura românã ºiliteratura universalã. Miza cãrþii este, cumprecizeazã, de altfel, autorul, „comparatis-mul literar, punerea în evidenþã a unor re-laþii, similitudini ºi reciprocitãþi literare ºi cul-turale“. E limpede cã atuul cãrþii lui MirceaPopa provine din apelul la sursa primã, ladocumentul de arhivã sau la articolul degazetã, surse dintre cele mai credibile, capa-bile sã scoatã în relief „cazuri“ ale literatu-rii române, sã lumineze din unghiuri noiun anumit aspect al operei literare, sã redeaîn mod optim amprenta particularã a unuicontext literar.

Mircea Popa îºi defineºte, în fond, foar-te sugestiv propriul demers din aceastã car-te în cele câteva rânduri de pe copertã:

Decupând din mulþimea de raporturi reci-proce câteva „popasuri“ semnificative ºi câ-teva „priveliºti“ privind realitãþi naþionale ºieuropene, cãlãtoria imagologicã din Turciaºi Grecia, pânã în Italia, Spania, Franþa sauBelgia dã senzaþia cãlãtorului literar care par-curge acest traseu cã se aflã plasat într-o zo-nã de marcatã vivacitate ºi perenitate a spi-ritului românesc în context european.

Transgresarea, prin intermediul demersuluicomparatist ºi istorico-literar, a limitelordintre literaturi conduce la elaborarea uneiviziuni unitare asupra circulaþiei unor mi-turi, motive ºi modalitãþi estetice, în ciudadiversitãþii temelor abordate, pe care chiartitlurile le sugereazã (Pãdurea spânzuraþi-lor în limba turcã, Avangarda româneascã ºiscriitorii maghiari, Contacte culturale româ-no-slovace, Nichifor Crainic – experimentulvienez, Italia vãzutã de cãlãtori români dinTransilvania, Giuseppe Ungaretti în spaþiulliterar românesc, F. T. Marinetti ºi avangar-da româneascã, Descoperirea Spaniei, Din re-laþiile noastre cu Anglia).

În Etape în receptarea literaturii bulga-re în România: presa din Transilvania între1848-1918, cercetãtorul inventariazã eta-pele de incidenþã ale raporturilor culturaleºi literare dintre români ºi bulgari, încer-când sã identifice prezenþa ºi funcþionareaafinitãþilor între cele douã literaturi, aºacum sunt ele reflectate în presa româneascãdin Transilvania între 1848 ºi 1918. Con-cluzia studiului este cã, „în ansamblu, rela-þiile multiple ºi variate atestã un interes cul-tural statornic ºi reciproc, mãrturisindrespect ºi ataºament sincer pentru cauzapãcii ºi bunei vecinãtãþi în Balcani, o tra-diþie care se continuã neºtirbitã pânã astãzi“.

Aspecte ale receptãrii literaturii din spaþiulfostei Iugoslavii pânã la Primul Rãzboi Mon-dial (cu privire specialã asupra relaþiilor decãlãtorie din România) debuteazã cu câtevaprecizãri foarte pertinente referitoare la re-laþia de cãlãtorie:

relaþia de cãlãtorie a jucat în toate epocile ºila toate popoarele un rol important în cu-

noaºterea de sine a unui popor, prin posibi-litatea de comparaþie cu „celãlalt“, cu cultu-ra ºi mentalitãþile altor popoare. Integrareaunui segment de istorie naþionalã în ori-zontul european de culturã, în fluxul de ideial unei anumite etape istorice, nu se poateface fãrã o cercetare globalizatoare a rapor-turilor dintre o þarã ºi alta.

Informaþii ºi detalii biografice ºi bibliogra-fice extrem de interesante aflãm în studiuldespre Nichifor Crainic – experimentul vie-nez. Pentru Crainic, Viena reprezintã, înviziunea istoricului literar, „o regãsire sufle-teascã, un mod de a-ºi restructura disponi-bilitãþile creatoare, de a-ºi concepe viitoa-rele atitudini“, subliniindu-se, aici, ºi „rolulde catalizator, de ferment al lui Blaga înnoua reorientare a scriitorului“.

Un studiu amplu, pregnant prin docu-mentare ºi resurse interpretative, e Italiavãzutã de cãlãtori români din Transilvania.Subliniind „încãrcãtura sentimentalã apar-te“ pe care a reprezentat-o Italia pentru ro-mâni, Mircea Popa evocã figurile unor inte-lectuali români care au cãlãtorit prin Italia,lãsând impresii de cãlãtorie de mai micã saumai mare relevanþã a reprezentãrii (Ion Co-dru-Drãguºanu, August Treboniu Laurian,Victor Pãcalã, I. T. Mera, Ioan Russu-ªiria-nu etc.). În Giuseppe Ungaretti în spaþiulliterar românesc, sunt reunite comentariilecele mai avizate ale receptãrii operei lui Un-garetti (Al. Balaci, A. E. Baconsky, Gheor-ghe Lãzãrescu, Marin Mincu, Marian Pa-pahagi), circumscriindu-se relaþiile, vizibilesau inaparente, dintre poetul italian ºi cul-tura româneascã. Desigur, demne de inte-res sunt ºi însemnãrile despre Mioriþa înladinã, despre Petøfi la români sau despreEmile Verhaeren – poetul „oraºelor tentacula-re“, studii deloc aride sau terne, ce se re-marcã prin bogãþia informaþiilor, prin pre-cizia detaliilor ºi pregnanþa asocierilortematice sau culturale.

Criticul V. Fanache surprinde, cu acu-rateþe, calitãþile stilului ºi ale demersuluiistoricului literar Mircea Popa,

un nume care se impune prin calitatea scri-sului sãu, prin diversitatea temelor aborda-te, prin capacitatea lui de a cuprinde într-odesfãºurare, aº zice fãrã rival, aproape tot ceeste important în literatura românã. Celecâteva zeci de cãrþi pe care le-a scris sunt totatâtea pietre – câteodatã pietre de hotar –pentru ceea ce însemneazã spiritualitateanoastrã. Mircea Popa ºtie sã pãstreze viugândul vieþii noastre româneºti.

Reuºind sã acumuleze o zestre bibliogra-ficã impresionantã, Mircea Popa lasã impre-sia unui alergãtor de cursã lungã, angajatîntr-o întrecere în care se regãsesc din ce înce mai puþini competitori.

�

Iulian Boldea

D O S A R

„U N FRANCEZ ajuns în Bucureºti sesimte mai puþin departe de þara lui

decât dacã s-ar afla la Viena sau Londra.Limba francezã e, în general, vorbitã detoate personalitãþile lumii bune, ca un felde indiciu clar de apartenenþã la aristocraþiedupã care se recunosc.“ Frumoase cuvinte-le lui Pierre Bourdieu.

Generaþii întregi de aristocraþi, oamenipolitici, militari, avocaþi, medici, oamenide ºtiinþã, matematicieni, istorici, filologi,artiºti ºi scriitori români ºi-au fãcut studiilesau ºi-au continuat cariera la Paris: Ghica,Brãtianu, Vãcãrescu, Bibescu, Brâncoveanu;Grigorescu, Brâncuºi, Enescu, Yonnel,Mihãilescu, Popescu; Alecsandri, Densuºia-nu, ªãineanu; Cãdere, Filderman; Ionesco,Cioran; Cantacuzino, Stoilov, Nicolescu,Barbalat, între mulþi alþii. Cu mult înaintealui Napoleon al III-lea, graþie îndeosebi fa-narioþilor, bazele viitorului „soft power“francez existau în Moldova ºi Þara Româ-neascã, unde faptul de a vorbi franþuzeºteconferea prestigiu nu numai în mediile evo-cate de Aurelia Ghica sau printre intelec-tuali, ci ºi printre semidocþii care introdu-seserã în limba românã cuvinte ca bonjur,monºer, angel radios, madam, musiu, chiul,adoptate cu entuziasm de cei portretizaþide Caragiale – care a fost unul dintre mo-delele lui Ionesco. Pe partea francezã, vor-bim despre Edgar Quinet, ginerele luiGheorghe Asachi, ºi, bineînþeles, despre ge-neralul Berthelot, al cãrui nume îl poartãstrada pe care locuia prietenul meu Ray-mond Danziger (prin 1949 a fost rebote-zatã Popov, în onoarea pretinsului inventa-tor rus al radioului).

Influenþa intelectualã a Franþei era des-tul de mare în anii ’30, pentru a da naºtereideii de a înfiinþa la Bucureºti un liceu caresã facã parte din sistemul de învãþãmânt destat francez. Liceul ºi-a deschis porþile înanul 1940, graþie îndeosebi eforturilor luiGeorges Dementhon. Puþin dupã aceea, înmomentul interzicerii accesului elevilor evrei în ºcolile româneºti, Francis Lebrun,Léon Thévenin (fostul profesor de francezãal regelui Mihai) ºi André Fleury au pusbazele unei ºcoli private de limbã francezã,Academia Ronsard, frecventatã în totali-tate de elevi evrei.

Îmi este greu sã separ anii de ºcoalã dela Liceul Francez de cei de dinainte. În 1939începeam deja sã învãþ limba francezã („Surle pont/ D’Avignon“ sau „Voici venir leprince charmant“) la grãdiniþa de pe lângãInstitutul ce se chema Bossuet, pe stradaChristian Tell, nr. 22. Unii dintre colegiimei s-au îndreptat mai apoi cãtre ºcoalaprimarã de limbã francezã din piaþa Laho-vary. Diplomaþii francezi din Bucureºti,majoritatea gaulliºti (începând cu ministrulJacques Truelle, rãnit în Marele Rãzboi,prieten cu Marcel Proust, care a fugit în

Turcia dupã debarcarea Aliaþilor în Africade Nord, pentru a deveni reprezentantulgeneralului de Gaulle în Spania), nu auaprobat în totalitate mãsurile antievreieºtiluate de regimul de la Vichy ºi de auto-ritãþile române. Elevii evrei înscriºi în 1940la ºcoli ce þineau de Legaþia Franþei, chiarcei ale cãror familii nu se convertiserã1, ºi-auputut, aºadar, continua studiile.2 Cumlocuiam departe de piaþa Lahovary, pãrinþiim-au înscris la ºcoala „Ronetti Roman“, cefuncþiona pe lângã o sinagogã de pe stradaAntim, al cãrei rabin se chema Moses Rosen.Sinagoga a fost incendiatã în timpul rebe-

liunii legionare din ianuarie 1941, fapt cem-a obligat sã-mi întrerup cariera de ºcolarpânã în toamnã, când am reluat-o tot la„Ronetti Roman“. ªcoala era gãzduitã deo umilã sinagogã de pe strada Emigrantu-lui, nr. 3, în apropierea tribunalului. Cursu-rile se desfãºurau într-o încãpere despãrþitãîn douã de o perdea. Douã clase mergeaudimineaþa, douã dupã-amiaza. Anul ºcolar1941-1942 m-a marcat profund, deoarece,cum pãrinþii nu erau practicanþi, primelerudimente de educaþie evreiascã, religioasãºi laicã, le-am dobândit la „Ronetti Roman“.

D O S A R

Anii de ucenicie

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 15

�

• Emil Simiu

Emil Simiu

16 • APOSTROF D O S A R

Aici am învãþat veneraþia datoratã Thorei ºiam trãit experienþa sãrbãtorilor de Sukhot,Purim, Anul Nou. Cartea de ebraicã poves-tea despre faptele eroice ale luptãtoruluisionist Yosef Trumpeldor, despre poetulevreu Chaim Nachman Bialik. Din carteaasta am învãþat primele douã cuvinte înlimba sfântã: souss ºi sal – cal ºi coº.

Drumul de la ºcoalã acasã era periculos,cãci puºtii de la ªcoala „Poenarescu“, inci-taþi de unii profesori, ne atacau, aruncau înnoi cu pietre, ne scuipau. În decembrie1942, casa noastrã din apropierea ParculuiCarol a fost „românizatã“, aºa cã ne-ammutat pe lângã Bariera Moºilor, la jumã-tate de orã de Academia Ronsard, unde so-rã-mea învãþa deja în clasa a V-a. Tata l-aîncredinþat pe proprietar, domnul NicolaeZaharescu, prosper negustor de fãinã, cã vacontinua sã plãteascã asigurarea pentru casanoastrã românizatã. Acesta i-a admirat op-timismul, l-a încurajat ºi l-a ajutat sã-i tri-mitã bani, prin intermediul unor ofiþeri pecare-i cunoºtea, mãtuºii Malcuþa (în ebrai-cã, malca înseamnã reginã), care fusese de-portatã în Transnistria împreunã cu fiul ei,Miþu (al cãrui tatã ºi-a gãsit aici sfârºitul).

Am intrat la Academia Ronsard în clasaa noua, având-o dirigintã pe doamna Mi-thouard. Îmi amintesc numele ºi adreselemultora dintre colegi: Miriam Abramovici,str. Frumoasã 50, Miriam Aronovici, bd.Lascãr 48-50, Yolanda Salter, str. Sf. Con-stantin 22, Jacques Brull, str. Atelierului22, Sergiu Segal, bd. Lascãr Catargiu 40,Raoul Neumann, bd. Ferdinand 72. DarAriana Teiler? Din pãcate, i-am uitat adre-sa! Îmi plãceau mult Micheline, Liliane,Ileana, Marlène, venitã de la Cernãuþi, Ja-nina, refugiatã din Cracovia, finã, surâzã-toare, drãguþã. Doamna Mithouard ne-apus sã învãþãm pe de rost „Nos ancêtres lesGaulois…“, „Le corbeau et le renard“, „Lacigale et la fourmi“, „Le loup et l’agneau“,„La laitière et le pot au lait“, „Le coche etla mouche“, „Le meunier, son fils et l’âne“,„Le singe, la guenon et la noix“ (o fabulãnu prea grozavã a lui Florian), poezii pa-triotice de Paul Déroulède ºi Jean Aicard(„J’ai un gars/Soldat comme toi“, zicea obãtrânã cãreia un soldat îi mulþumea pen-tru primirea cãlduroasã). Ne-a învãþat con-jugãrile (aimer, finir, recevoir); faimoaseleexcepþii (bal, carnaval…; grec, grecque…;soupirail); poveºtile despre regii trândavi,cavalerul neînfricat ºi ireproºabil, castelelecu poduri mobile, Ludovic cel Sfânt ºi Albade Castilla, Henric al IV-lea, gãina din oalãa lui Ravaillac. În cartea de gramaticã a luiClaude Augé am citit povestea micului ca-poral, iar în cartea de francezã cu copertealbastru-deschis din colecþia Lyonnet admi-ram un fel de benzi desenate, serioase, încare un bãiat neinstruit de þãran se fãcea cãciteºte o carte pe care o þinea cu susul înjos, apoi o azvârlea cât colo ºi fugea dupãporci ºi gãini: un foarte urât exemplu, neexplica doamna Mithouard. Din lipsã despaþiu ºi de profesori, clasele a noua ºi aopta îºi þineau orele simultan, în aceeaºisalã. I-am putut astfel auzi pe prietenii meirecitând din Victor Hugo „Mon père, cehéros au sourire si doux/… Le coup tombasi près que le chapeau tomba/… Caramba!… /Donne-lui tout de même à boire, ditmon père“. Am învãþat pentru serbarea desfârºit de an douã cântece: „L’Arlésienne“ºi „Mon père avait cinq cents moutons/Dont j’étais la bergère/Dont j’étais la ber-

gère dondaine don don/Dont j’étais la ber-gère don!“

În pauzã, bãieþii se jucau de-a rãzboiul,destul de violent: aºa mi-am pierdut undinte. Mergeam la ºcoalã cu tramvaiul.Drept în faþa ochilor – aveam pe atunci optani – citeam pe catarama de la cureaua mili-tarilor din Wehrmacht deviza „Gott mituns“, traducerea germanã a expresiei ebrai-ce „Im anu El“, lucru pe care aceºtia sigurnu-l bãnuiau.

În faþa ameninþãrii bombardamentelorAliaþilor, ºcolile au fost închise la întâi apri-lie 1944. Primul mare bombardament asu-pra Bucureºtiului a avut loc în 4 aprilie.(Au mai existat bombardamentele sovieti-cilor, la începutul rãzboiului, dar bombele,dintre care una a cãzut chiar în apropiereacasei noastre, nu explodau aproape nicio-datã. Un vecin a spus la poliþie cã tata urcape acoperiº pentru a trimite semnale lumi-noase aviatorilor ruºi. Agenþii au descins lanoi. Tata le-a arãtat lucarnele închise dinpod, iar aceºtia, în faþa evidenþei, au redac-tat un proces-verbal pentru care aveau ne-voie de un stilou. Tata le-a dat stiloul sãu,dar nu l-a mai primit înapoi. A small priceto pay!) În vreme ce mama ºi sora meaerau înspãimântate de bombardamente, eueram doar curios ºi o sfãtuiam pe sorã-measã nu-i fie fricã, deoarece odatã morþi numai simþim nimic.

Stalingrad, avertizãrile secretarului destat american, Cordell Hull, ºi ale secreta-rului afacerilor strãine, Anthony Eden, caºi intervenþiile unor personalitãþi româneca dr. Lupu, Sabin Manuilã, Maniu, Brãtia-nu, mitropolitul Bãlan ºi regina-mamã,printre alþii, au dus la diminuarea consi-derabilã a persecuþiilor antisemite în 1943.Evreii aveau totuºi interdicþie de a pãrãsicapitala, în pofida mãsurilor de „dispersa-re“, de evacuare a marilor oraºe.

Doctorul Rudolf Czell, proprietarul fa-bricii de bere Luther, nu era nazist. L-a an-gajat pe tata ca avocat sub acoperirea titu-laturii de contabil. Ne-a luat sub aripa sa ºii-a oferit tatei, împreunã cu alþi ºase anga-jaþi, toþi nemþi, un adãpost la ferma sa, aflatã la 12 kilometri de centrul Bucureºtiu-lui ºi la un kilometru de o tabãrã militarãgermanã, Waldlager, din Otopeni. Am pe-trecut la Otopeni o varã minunatã, primamea varã la þarã, printre vaci, oi, cai, porci;ne plimbam prin pãdure ºi livezi, de-a lun-gul câmpurilor de grâu ºi porumb. Mama,pasionatã de botanicã, ne învãþa denumireaplantelor, observa forma frunzelor, pãrea sãºtie tot.

Am fãcut cunoºtinþã cu proprietarul fer-mei vecine, Petre Drãgãnescu-Brateº, pro-fesor de geografie la Academia Comercialã,ºi cu soþia acestuia. Stãtuserã o vreme laLondra, prin anii ’30, iar ea îl numea pe elPita (Peter). Într-o zi, în timp ce se plimbaîmpreunã cu noi ºi cu o femeie pe care ocunoºteam, doamna Drãgãnescu a fãcutobservaþii nepoliticoase la adresa jidanilor.Am vãzut cã femeia i-a fãcut semn cu cotul.Doamna Drãgãnescu a priceput, s-a fâstâ-cit ºi, ca sã-ºi repare greºeala, fiindcã þineala noi, a organizat la fermã o mare petre-cere în cinstea noastrã. Am constatat cusurprindere cã invitase zeci de soldaþi ºiofiþeri germani. Hoch lebe die Familie Si-miu! strigã Pita cu voce puternicã. Corulmasiv al militarilor i-a þinut cu entuziasmisonul (nu toþi dintre aceºtia erau naziºti;într-una din zile l-am auzit pe sergentulZimmermann, muzician, spunând: „Wir

haben den Krieg verloren“, am pierdut rãz-boiul). Pãrinþii mei tremurau de fricã, darmilitarii germani nu bãnuiau cã eram evrei,ºi cum nu se aflau, oricum, într-o þarã ocu-patã, ne-au lãsat în pace.

Vecinii ne-au fãcut cunoºtinþã cu Kristl,secretarã austriacã la serviciul auxiliar de laWaldlager, pe care mama a angajat-o sã neînveþe germana. Ea ne-a învãþat „Lorelei“(ale cãrei versuri erau atribuite de naziºtiunui autor necunoscut, ºi nu lui Heine, ca-re era proscris) ºi alte cântece, unul maifrumos ca altul. Înainte de 1940, sora meaºi cu mine vorbeam germana acasã, darîntre timp am uitat-o, cãci Steffi, guvernan-ta noastrã, ne-a pãrãsit atunci când n-ammai avut nici posibilitatea, nici dreptul são angajãm. Steffi ne-a fãcut o vizitã emo-þionantã la Washington, la scurt timp dupãmoartea pãrinþilor noºtri.

L-am întâlnit la Otopeni pe judecãtorulªerbãnescu, care-l cunoscuse pe tata la tri-bunal înainte de rãzboi. Ne-a invitat la vilasa, construitã în stil aºa-zis florentin, la ki-lometrul 12 pe ºoseaua Bucureºti-Ploieºti.Într-o niºã din fiecare camerã avea portre-tul Fecioarei. Doamna ªerbãnescu ne-a arã-tat fotografia bunicului sãu, generalul dom-nitorului Alexandru Ion Cuza, scos lapensie dupã cãderea acestuia, lucru pen-tru care nu l-a putut niciodatã ierta pe Ca-rol von Hohenzollern-Sigmaringen. Vilaasta frumoasã, ascunsã printre arbuºti, adevenit un „safe-house“ al Securitãþii. Separe cã aici a fost închis Imre Nagy cu pu-þin înainte de a fi executat.

Un contingent de prizonieri ruºi, îm-brãcaþi în uniforme germane feldgrauuzate, fu gãzduit timp de câteva zile în lo-cuinþa doctorului Czell. Unul dintre prizo-nieri, mustãcios ºi trist, îmi zise: „moloko“.Am ghicit cã era vorba de „Milch“ ºi i-amadus o ceaºcã. Ce s-a întâmplat cu prizo-nierul? Ce s-a întâmplat cu Zimmermann?

Sosisem la Otopeni în 10 mai. În jur de15 august, cum nu exista niciun frizer prinîmprejurimi, sorã-mea s-a hotãrât sã mãtundã. Dacã þinem cont de râsetele vecini-lor, se pare cã nu a fost o reuºitã. L-am ru-gat pe tata sã mã ducã la Bucureºti ca sãreparãm dezastrul. În Piaþa Victoriei, aproape de Preºedinþia Consiliului de Mi-niºtri, un domn grãbit s-a oprit sã schimbecâteva vorbe cu tata. Odatã întorºi acasã,tata i-a spus mamei cã ne-am întâlnit cuCoca. Era vorba de Lucreþiu Pãtrãºcanu,vecinul nostru, ce locuia împreunã cu ma-ma lui, Lucreþia – se asemãnau ca douã pi-cãturi de apã –, pe strada Albã, nr. 2; noilocuiam la 2A. Cum telefonul lui era supra-vegheat de Siguranþã – Pãtrãºcanu era co-munist, singurul român care-l vãzuse încarne ºi oase pe Lenin –, îl folosea pe alnostru, pe care am avut dreptul sã-l pãs-trãm pânã la sfârºitul lui 1940. S-a doveditcã Pãtrãºcanu a participat la pregãtirile pen-tru lovitura de stat a regelui Mihai. Zeceani mai târziu avea sã fie torturat ºi împuº-cat la ordinul lui Gheorghiu-Dej.

N-aveam decât zece ani, dar cunoºteammai bine situaþia politicã din România de-cât Gestapoul, Sicherheitsdienstul ºi baro-nul Manfred von Killinger, ministrul Ger-maniei, de care îºi bãtea joc Tudor Argheziîntr-unul din ale sale Bilete de papagal, apã-rut în luna iulie în ziarul Informaþia zilei.Tata îmi împãrtãºise, într-adevãr, un secretpe care i-l încredinþase doctorul Czell: în26 august, în timpul audienþei la rege,mareºalul Antonescu urma sã fie arestat, iar

�

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 17D O S A R

generalul Sãnãtescu trebuia sã formeze unguvern proaliat. Aºa s-a ºi întâmplat, maimult sau mai puþin (înaintarea rapidã a so-vieticilor a fãcut ca audienþa sã aibã loc în23, în loc de 26).

În 24 august am fost treziþi de bunã di-mineaþã de zgomotul exploziilor. În searaanterioarã, regele anunþase la radio prelua-rea puterii de cãtre noul guvern. TrupeleWaldlagerului au început lupta împotrivaRegimentului „Mihai Viteazul“, loial rege-lui. Un mic grup SS, cu capul de mort pechipiu, s-a oprit la ferma noastrã, cu armaîn mânã. Printre ei, fiul lui Herr Friedelt,angajat al doctorului Czell, care locuia cunoi la fermã. Soldaþii SS, recrutaþi dintresaºii din Sibiu, voioºi ºi încrezãtori în vic-toria finalã, s-au alãturat curând comba-tanþilor. Vecinii noºtri au hotãrât cã trebuiasã pãrãsim Otopeniul ºi sã mergem la Pu-cheni, unde doctorul Czell avea o moºie, ºine-au permis sã urcãm în camionul lor.

Pucheni era un adevãrat paradis. Ni s-au servit roºii gigantice, numite roºiiRoosevelt, care, cum am constatat mai târ-ziu, nu existau în Statele Unite. Pucheniulavea ºi o baltã, la care am mers sã prind cumâna peºti foarte mici. Am fãcut-o fãrã a-mi scoate ceasul, socotit etanº, dar s-adovedit cã nu era aºa. Când m-am întorspentru prânz, l-am vãzut pe Herr Hartweg,ºi el angajat al doctorului Czell, încercândsã scoatã svastica de la lanþul ceasului sãude buzunar. A fãcut-o la timp, pentru cã s-au ivit deodatã doi soldaþi ruºi cãlare ºi,politicos dar ferm, ne-au cerut ceasurile:„Davaite ciassi“. Al meu mergea încã, înciuda apei pe care o absorbise, ºi l-am datfãrã pãrere de rãu.

Ne-am întors în Bucureºti în 1 septem-brie. Anul ºcolar trebuia sã înceapã. Amfost puºi sã învãþãm La Marseillaise, imnulsovietic (Saiuz nieruhimi respublik svo-bodnik: Uniunea indestructibilã a republi-cilor libere) ºi God save the King. Dar,lucru curios, nu ºi imnul naþional american,ale cãrui cuvinte nu le ºtiu nici în ziua deastãzi, cu excepþia primului vers, „Oh saycan you see“, pe care, în pofida marii meleadmiraþii pentru þara care m-a adoptat, n-am putut niciodatã sã-l consider înãlþã-tor. Am trecut din clasa a opta direct într-aºasea, deoarece, din raþiuni economice,Academia Ronsard suprimase clasa a ºap-tea. Doamna Rosenzweig, excelenta noas-trã profesoarã de francezã, ne-a predat„Esther“, „Les Plaideurs“, „Les embarrasde Paris“, ºi am învãþat pe de rost scrisoa-rea doamnei de Sévigné despre madriga-lul lui Ludovic al XIV-lea. Doamna Rosen-zweig a fost urmatã de domnul RaymondVincent, cãruia îi datorez învãþarea pe de rost a unor poezii de Verlaine („Il pleutsur la ville/ Comme il pleut dans moncoeur…“; „Les sanglots longs des violonsde l’automne…“; „Je suis venu, pauvre or-phelin,/Riche de mes yeux tranquilles/Versles hommes des grandes villes./Ils ne m’ontpas trouvé malin./A vingt ans un troublenouveau/Sous le nom d’amoureuses flam-mes/Me fit trouver belles les femmes. Ellesne m’ont pas trouve beau/…/Suis-je netrop tôt ou trop tard?/ Qu’est-ce que je faisen ce monde?/O vous tous, ma peine estprofonde,/Priez pour le pauvre Gaspard“);de Baudelaire: „L’Albatros“, „Correspon-dances“, „Elévation“ ºi, de ce nu, „UneCharogne“, piesã pusã la index („Au détourd’un sentier une charogne infâme/Sur un

lit semé de cailloux/Les jambes en l’air,comme une femme lubrique/Brûlante etsuant les poisons/Montrait d’une façonnonchalante et cynique/Son ventre pleind’exhalaisons“). „Monsieur s’il vous plaît,qu’est ce que c’est que lubrique?“ Aveamunsprezece ani. „Cherche dans le diction-naire“, rãspunse domnul Vincent drept re-plicã la explicaþiile pe care i le cerusem. Amînvãþat multe urmându-i sfatul. Doar atunci când l-am întrebat „C’est quoi, aujuste, la diplomatie?“ mi-a rãspuns „La di-plomatie est l’art de mentir officiellement“.

Nivelul ºi rigoarea studiilor de la LiceulFrancez erau considerate superioare. Liceulera deschis fiilor de diplomaþi (Basile Cou-zopoulos, Nermin Isbay, care venea la ºcoa-lã fie într-o Škoda a Legaþiei Turciei, fie peo bicicletã italieneascã); de refugiaþi (Wan-da Romer, fiica contesei poloneze ale cãreibilete de învoire erau împodobite cu o co-roanã; Pierre Davidovici, trecut în modprovidenþial, împreunã cu familia, dinUngaria în România chiar în ziua lovitu-rii de stat din 23 august 1944, ºi pentrucare o întârziere de o zi ar fi însemnat cusiguranþã deportarea la Auschwitz; SergeKlarsfeld, al cãrui tatã a fost arestat la Nisaºi omorât la Auschwitz, sosit din Franþaîmpreunã cu sora ºi cu mama sa, pentrua-ºi vizita bunicii; aceasta ºi-a dat repedeseama – era perioada alegerilor falsificatedin 19 noiembrie 1946 – de ceea ce îi aº-tepta în România, aºa cã s-a întors de înda-tã cu copiii în Franþa); de oameni de afa-ceri (Jean-Pierre Roger, fiul directoruluifilialei bucureºtene Hachette, despre careMihail Sebastian, în jurnalul sãu, vorbeºtecum nu se poate mai rãu; Roger Bouffé).Dar principalul rol al liceului era de a for-ma tineri români meniþi sã devinã, la fel capãrinþii lor, diplomaþi, politicieni, avocaþi,profesori universitari, administratori.

Dupã abrogarea legilor rasiale în august1944, un numãr destul de mare de elevievrei au fost admiºi la liceu. Eu am fostunul dintre ei. Mama ne-a plãtit ore în par-ticular, surorii mele, bunã la matematici ºidisertaþie, care se pregãtea pentru primulbacalaureat, ºi mie, care mã pregãteam pen-tru examenul de admitere în clasa a patra.

Am reuºit amândoi. Îmi datorez succesulnorocului de a fi trebuit sã traduc un pasajdin De viris illustribus urbis Romae de Lho-mond, pe care domnul Vincent ne pusesesã-l învãþãm pe de rost.

Copiii evrei formau un grup destul deeterogen. Se spunea cã familia Karmitz eraextrem de bogatã. Tatãl lui Pierre Hassner,Bruno, bucovinean, era directorul bãnciiFabre & Hassner, de pe strada Lipscani, nr.18, etajele I ºi II (potrivit anuarului telefo-nic bucureºtean din 1930, adevãrat tezauristoric, sociologic ºi antropologic, pe caremi-l dãruise prietenul meu Andrei Brezia-nu). Iar Henry Chapier spune undeva des-pre tatãl sãu cã era avocat internaþional.Majoritatea dintre noi aparþineam claselorde mijloc, medici, arhitecþi, avocaþi, far-maciºti, negustori. Aveam aceeaºi motiva-þie: accesul la o limbã ºi o culturã strãine,care sã ne poatã fi utile în caz de nevoie,lucru de care pãrinþii noºtri erau mai multsau mai puþin conºtienþi, o bunã parte din-tre ei provenind din emigranþi sau emi-grând ei înºiºi din Bucovina, Rusia, Polo-nia, Ungaria, Turcia. Chiar dacã direcþiunealiceului nu era indiferentã la posibilitatea capãrinþii elevilor români sã reacþioneze înfaþa acestei „invazii“ evreieºti, manifestaþii-le antisemite erau, printre noi, dacã nu in-existente, în orice caz extrem de rare. (Amvãzut în sertarul unei bãnci o înjurãturã laadresa jidoavcei Ileana Mãrculescu. ªi, ne-ºtiind cã sunt evreu, un coleg mi-a arãtat olistã cu elevii din clasã, redactatã în româ-neºte, având o majusculã în faþa fiecãruinume: T pentru Nermin, P pentru Wanda,R pentru români, J (jidan) pentru GabrielleKlinger, Raymond Danziger, Vladimir Rit-tenberg, fizicianul strãlucit de mai târziu,Raoul Neumann, Delia Manolescu). At-mosfera în liceu era cosmopolitã, eram per-fect egali în faþa profesorilor, iar ceea ceuram ºi ne scârbea aproape în unanimita-te era comunismul, minciunile ºi crimelesale. Dupã abdicarea regelui Mihai, pe pe-reþii liceului au apãrut, scrise cu cretã, lite-rele TMI. Adicã „Trãiascã Mihai I“.

N-a fost deloc uºor sã fii „nou“. În za-dar m-a învãþat prietenul meu Raymond sã

�

• Liceul Francez, azi

18 • APOSTROF D O S A R

desenez hãrþi cu ajutorul acelor ºi al hârtieide calc, consideram geografia fizicã preaabstractã, aºa cã mi-am fãcut debutul la Li-ceul Francez cu un 4/20 dat de doamnaCharrier. Marianne Langberg – Mary –,fostã colegã la Ronsard, care intrase la Li-ceul Francez cu un an înainte ºi întâmpi-nase ºi ea destule dificultãþi, m-a asiguratcã lucrurile se vor ameliora, deoarece pro-gresele mele erau evidente. I-am fost recu-noscãtor. Era ºi pãrerea doamnei Demen-thon. Am terminat al treilea din clasã.

Domnul Lainé, profesorul de englezã,venise din Madagascar. Ne-a învãþat cã „ac-cording to“ se traduce prin „conformémentà“, e tot ce-mi amintesc. Ca sã fac progre-se la englezã a trebuit sã iau ore în parti-cular. Raymond Danziger mi l-a recoman-dat cãlduros pe domnul Arnold Dagani.Împreunã cu soþia sa (cumnata lui MironGrindea, editorul foarte respectat al revisteiliterare londoneze Adam), fusese deportatdin Bucovina în lagãrul din Mihailovska, laest de Bug. Graþie unui partizan rus, cuplula reuºit sã evadeze. Dl Dagani ne-a dãruitcartea sa Le fossé se trouve dans le verger auxcerisiers [Groapa este în livada cu viºini].Opera sa literarã ºi picturalã, de incontes-tabil interes documentar, dacã nu ºi artis-tic, e pãstratã astãzi la Universitatea dinSussex.3

Dl Dagani (care ºi-a adãugat mai târziuun h la nume) pãrea sã improvizeze în en-glezã, prin inferenþã, pornind de la germa-nã. Cea care mi-a predat primele lecþii utilede englezã a fost Dra Barney, ce locuia pestrada Dionisie Lupu, aproape de stradaMaria Rosetti. Cu ea am fãcut progrese ra-pide, iar engleza devenea ceea ce trebuia sãfie: o limbã vie. Dra Barney împrumutabuletinele de la BBC „This is London Cal-ling“ ºi mã punea sã ascult emisiunile „En-glish by radio“, de unde am învãþat cânte-cul „Irene, good night Irene, I’ll see you inmy dreams“ ºi unde l-am auzit pe LaurenceOlivier recitând scena V, actul V din Mac-beth: „Tomorrow, and tomorrow, and to-morrow/Creeps in a petty pace from day to day/Till the last syllable of recordedtime…“ (Prietenul nostru dintotdeauna,bucovineanul Hugo Bujar, a cãrui mamãera prietenã cu a mea, ne dãruise Macbethîntr-o ediþie bilingvã, pe care am citit-o ºirecitit-o din scoarþã în scoarþã. Tatãl luiHugo fiind creºtin, avea dreptul sã aibãradio. În vremea rãzboiului, tata, care nuera o fire sociabilã, ne însoþea infailibilatunci când mergeam în vizitã la familiaHugo, fiindcã putea astfel asculta BBC-ul.Mã uitam cu jind la bicicleta „Diamant“ alui Hugo din holul apartamentului sãu depe strada Muzelor, nr. 6. A mea, micã ºigalbenã, fusese depusã la comisariatul depoliþie imediat dupã promulgarea legii ceinterzicea evreilor dreptul de a poseda ve-hicule.)

Profesorii noºtri de matematicã, doam-na Cantacuzino ºi domnul Aussenac, careera marseillez, n-au reuºit deloc sã mã facãsã apreciez frumuseþea acestei discipline. Eami-a fost revelatã abia mai târziu, de cãtreRafael Faion, un domn cam þicnit ºi extremde gras, dar cu suflet bun, care preda laºcoala tehnicã de construcþii civile ºi edili-tare, unde tata m-a înscris în 1948 pentrua-mi putea câºtiga existenþa cât mai repe-de, deoarece el tocmai fusese exclus din ba-rou ºi abia reuºea sã-ºi întreþinã familia.

Matematica predatã în ºcolile româneºtiera mult peste nivelul celei de la Liceul Fran-cez. Cred, în schimb, cã liceul cultiva cucompetenþã „spiritul de fineþe“ ºi rigoareaintelectualã, lucru ce avea sã-mi fie de folospeste ani. Interpretãrile de texte, recitarea,studierea limbii latine, iatã ce-am câºtigatîn cei doi ani petrecuþi la liceu. DoamnaGermaine Pavel (nãscutã Martin, fostã pro-fesoarã de francezã la ºcoala normalã defete din Alençon) opunea imaturitatea na-þionalismului oenologic al lui Musset, ce-ºibãtea joc în „Le Rhin Allemand“ de vini-ºorul de dincolo de Rin, grandilocvenþeigeneroase a peroraþiilor lui Lamartine din„La Marseillaise de la paix“: „Fleuve d’Ar-minius, du Gaulois, du Romain!“ Toc-queville detesta, e drept, discursurile inutileºi iresponsabile ale politicianului Lamar-tine, dar nu se putea sã nu-i placã ritmul ºialiteraþiile unor versuri ca: „On n’entendaitau loin, sur l’onde et sous les cieux/Quele bruit des rameurs qui frappaient encadence/Tes flots harmonieux“. Cea desprecare poetul spunea, adresându-se peisajuluidin Mâcou, „Un seul être vous manque ettout est dépeuplé“ (vers celebru, ce devi-ne în „La guerre de Troie n’aura pas lieu“:„Un seul être vous manque et tout estrepeuplé“), iubita poetului era, trebuie s-ospunem, destul de prolixã: „O temps, sus-pends ton vol, et vous, heures propices/Suspendez votre cours,/Laissez nous savou-rer les rapides délices/Des plus beaux denos jours“. Margareth spunea mai simplu:„Verweile doch, du bist so schön“. ªi cumsã nu-þi placã versurile lui Musset: „Pâleétoile du soir, messagère lointaine/ Dont lefront sort brilliant des voiles du cou-chant/De ton palais d’azur au sein du fir-mament/Que regardes-tu dans la plaine?“(am regãsit aceste versuri în Les Thibault,pe care-l voi citi câþiva ani mai târziu).

Doamna Tina Stãnescu, care în vara lui1946 ne-a închiriat douã camere la Zamo-ra, s-a strãduit sã mã facã sã-mi placã Atala,pe care trebuia s-o citesc cu voce tare. Afost o varã mai caldã ca niciodatã, din cau-za, dupã cum se vorbea, a exploziilor dela Hiroshima ºi Nagasaki. Poate ºi din pri-cina cãldurii, Chateaubriand mi se pãreaabsolut plictisitor. Doamna Stãnescu numi-a iertat-o. Era fiica lui Aristide Blank,extrem de bogatul coproprietar al bãnciiMarmorosch-Blank înainte ca aceasta sãdea faliment în 1929, ºi vãduva primaruluidin Buzãu, un aristocrat al cãrui bust fuse-se sculptat de Brâncuºi. Evreicã ruºinoasã,ea îi detesta pe colocatarii noºtri, familiaKahan, care vorbeau o românã împestriþatãcu cuvinte idiº. Pãstrase din vremea tine-reþii sale princiare unele reflexe de atotpu-ternicie, vizibile în atitudinea faþã de servi-toarea sa Iulica, biatã retardatã pe care onumea mereu idioatã ºi o lovea fãrã milã.România abia ieºise din feudalism. Maiputeai vedea încã negustori ambulanþi sezo-nieri, numiþi „olteni“, mergând desculþi pestradã. Gradul de analfabetism era de 80%;mama a învãþat-o sã scrie ºi sã citeascã pebona noastrã de dinainte de rãzboi, IoanaPetroºel. Þara fãcea, e drept, progrese rapi-de sub regimul corupt, dar energic ºi capa-bil al lui Carol al II-lea, cãruia i-a pus capãtrãzboiul.

Dacã doamna Stãnescu nu m-a fãcut sã iubesc literatura, a reuºit asta doamnaPavel. Clasa a patra avea o micã bibliotecã,din care enumãr câteva titluri: Cinq-Mars,

Quatrevingt-treize, Napoléon le petit, Legrand Meaulnes, Maria Chapdelaine, Lescroix de bois, Le petit Pierre, Le livre de monami, Pierre Nozière, L’Atlantide. Îmi plãceaAlain-Fournier; imaginea poeticã a uneipicãturi de ploaie cãzând pe un caiet des-chis m-a tulburat ºi mi-a rãmas întipãritã înminte. Douãzeci de ani mai târziu am avutocazia sã-l ascult pe Francis Ponge, aflatîntr-un turneu de conferinþe prin StateleUnite, spunând o poezie ce mi-a amintitaceastã imagine. Îmi plãcea mai ales Ana-tole France. Suprarealiºtii, despre care nuse vorbea la ºcoalã (cãci îi scuipau în faþãpe preoþi ºi urinau pe steagul francez!), îlacopereau de insulte pe cel cãruia i-au fostfãcute funeralii naþionale ºi care se dovedi-se totuºi a fi un personaj generos. Paul Va-léry, care i-a urmat la Academia Francezã,n-a spus nici el, în discursul de recepþie,nimic de bine despre predecesorul sãu. Iar,în zilele noastre, Anatole France e puþincitit. Dar ce mult m-au ajutat scepticismul,ironia sa, uneori facile, adevãrate antido-turi în anii când eram obligat sã asist, di-mineaþa, la serviciu, la lectura colectivã a editorialului din Scînteia, organul CC alpartidului.

Doamna Pavel ne fãcea sã trãim texte-le pe care le studiam în clasã. Ca un adevã-rat Curiace, strigam plin de pasiune în faþacolegilor: „Je rends grâces aux Dieux den’être pas romain/Pour conserver encorequelque chose d’humain“. Cum putea oareprietenul meu Raymond sã-l prefere pe sãl-baticul Horace? Cum poþi trãi fãrã sã cu-noºti Le bourgeois gentilhomme, L’avare, Tar-tuffe ºi, mai ales, Le misanthrope? Fãrã LiceulFrancez, nu le-aº fi cunoscut. Dar m-am în-trebat mereu de ce domnii Chevailler ºi Au-diat, autorii culegerii de Texte franceze,acordã un loc atât de important parnasi-enilor. Sã fie oare pentru cã Sully Prud-homme a fost primul laureat al PremiuluiNobel pentru literaturã? ªi ce gãsea doam-na Pavel atât de nostim în hiatul, desigurcontrar regulilor prozodiei clasice, din inte-riorul numelui „Chevailler“? De aceea, eaconsidera mai degrabã comicã scena finalã,macabrã, din „La tête du comte“ a lui Le-conte de Lisle. Iat-o: Don Diègue ºi fiulsãu – care l-a rãzbunat pe bãtrânul insul-tat de conte tãindu-i acestuia capul –„Graves et satisfaits mangent la venai-son/En regardant saigner la tête lamenta-ble“. Dar, graþie faptului cã doamna Pavelavea un simþ al umorului deosebit, nunumai Leconte de Lisle ne fãcea sã zâm-bim. Nermin, care ºtia româneºte, gãseateribil de nostime aceste versuri în france-za veche pe care ea le citea fonetic: „Buonapulcella fut Eulalia/Bel avret corps, belle-zour anima“.

La clasa a treia, doamna Pavel preda nunumai franceza, ci ºi istoria ºi geografia.Din cartea de geografie economicã ºi poli-ticã a lui Albert Demangeon ºi André Mey-nier învãþam despre probleme de asolamenttrienal ºi agriculturã extensivã ºi intensivã,care mã interesau în mod deosebit. Autoriicãrþilor noastre de istorie erau Victor L.Tapié ºi Jules Isaac (care, dupã moartea fa-miliei sale la Auschwitz, a ajuns o somita-te în istorie, datoritã eforturilor sale de a-i reconcilia pe creºtini ºi evrei, demers lacare a participat cu curaj ºi papa Ioan alXXIII-lea; în timpul rãzboiului, de la An-kara, unde era delegat apostolic, acesta avegheat asupra evreilor români). Istoria

�

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 19D O S A R

contemporanã mã pasiona. M-am decis sãmã fac diplomat.

Recent, am gãsit pe internet La Tchiba-ragada, piesã de teatru scrisã chiar dedoamna Pavel, din care am jucat o scenãsau douã în clasã. Cartea era expusã pe tej-gheaua librãriei Hachette de pe strada Lip-scani. Era prima carte pe al cãrei autor îlcunoºteam personal (cea a lui Dagani a fosturmãtoarea). Doamna Pavel, care ne era totmai apropiatã, ne-a invitat la ea, pe stradaCalomfirescu, nr. 16, nu departe de CaleaMoºilor. Vechea sa reºedinþã aristocraticãera înconjuratã de o grãdinã cu copaci se-culari. Colega noastrã Mia Cozac a cântatla pian din compoziþiile lui Chopin. Eracald, atmosfera estivalã a dupã-amiezii eradesfãtãtoare, desfãtare distrusã de climati-zare. Era a doua experienþã muzicalã pe ca-re o datoram doamnei Pavel. Prima fuseseun frumos cântec de Crãciun pe care l-amînvãþat în clasa a ºasea. Îmi amintesc foar-te bine melodia (mi fa sol| sol la sol| mire do| mi re| mi fa sol| sol la sol| fa mi re|re do|), dar am uitat versurile. Era despremagii Melchior ºi Gaspar. Dragii mei co-legi, salvaþi-mã! A kingdom for a verse!

Am trecut cu bine un examen introduscu puþin înainte ºi mi-am luat diploma deabsolvent al primului ciclu de gradul doi.Câteva zile mai târziu, în iunie 1948, s-aanunþat închiderea liceului. În septembrie,doamna Pavel a organizat, special pentrunoi, ore de francezã pe strada ChristianTell, în fiecare searã. Autoritãþile le-au inter-zis de îndatã. Cortina de fier devenea totmai etanºã. Sau aproape, deoarece am pur-tat cu Raymond Danziger, plecat în Franþaîn 1948, o corespondenþã regulatã pânãîn momentul în care am pãrãsit România,în 1962. Din cauza ei am fost de mai multeori interogat de Securitate, cãci Raymond,care mi-a scris din Alger pe perioada servi-ciului sãu militar, a fost suspectat de a fimembru al Gãrzii de Fier ºi spion al CIA.

Existã, fãrã îndoialã, o mare diferenþãîntre ceea ce a reprezentat Liceul Francezdin Bucureºti pentru cei care au pãrãsit Ro-mânia înainte de consolidarea regimuluicomunist ºi cei ca mine, care am fost, anigrei, prizonieri în spatele cortinei de fier.Pentru cei dintâi, liceul a fost mai mult o

staþie pe parcursul studiilor gimnaziale.Pentru noi, el a fost un paradis pierdutimposibil de uitat, o luminã, cam slabã, edrept, dar ce continuã sã radieze. LiceulFrancez ne-a oferit privilegiul de a pãtrun-de în universul lecturii. Montaigne, L’édu-cation sentimentale, Proust, le Voyage au boutde la nuit – ceea ce nu ne-a împiedicat sã-icitim pe ruºi, pe americani ºi pe mulþi alþii– au reprezentat pentru mulþi dintre noi oreplicã alternativã la aceastã lume, un refu-giu care ne dãdea putere.

Domnul Dementhon era de o severi-tate care inspira teamã. Am fost primit înbiroul lui împreunã cu tata, în mai 1946,când ne interesam despre modalitãþile deadmitere la liceu. Directorul i-a cerut tatei„hârtiile“. Tata, care ºtia destul de bine fran-cezã, deºi nu la perfecþie, i-a întins o coalãde hârtie. „Dar e o hârtie goalã!“ a exclamatDl Dementhon. N-am fost sigur dacã eramirat sau doar se prefãcea. Tata ºi-a dat sea-ma de greºealã ºi i-a înmânat hârtiile ceru-te. M-a deranjat faptul cã tata a fost pus, înfaþa mea, într-o situaþie jenantã. Dar direc-torul, a cãrui severitate era, dupã pãrereamea, în parte cel puþin, o armã de apãra-re, s-a dovedit generos ºi amabil. Chiar da-cã am avut dificultãþi la începutul clasei apatra, el considera cã puteam face progre-se, ºi în observaþiile pe care le scria cu lite-re mici în josul carnetelor trimestriale þineasã mã încurajeze. L-am întâlnit, într-unadin zile, pe strada Dionisie Lupu, lângãGrãdina Icoanei, ºi l-am salutat aºa cumse cuvine. Mi-a rãspuns cordial, cu amabi-litate, zâmbind: „Bonjour, jeune homme!“

Am descoperit numele lui Georges De-menthon ºaizeci de ani mai târziu, într-oculegere de documente ale Ministerului deExterne, publicatã de profesorul Carol Ian-cu. Existã aici un memoriu pe care el l-aadresat, în 1941, dupã izbucnirea rãzboiu-lui din Est, ministrului Jacques Truelle, înlegãturã cu situaþia din Bucovina dupã ocu-parea acesteia de trupele sovietice în 1940.Documentul este o mãrturie despre depor-tarea românilor, a evreilor ºi a ucrainenilorde cãtre autoritãþile sovietice. Este menþio-natã incendierea sinagogii de la Cernãuþide cãtre trupele germano-române. Suntdescrise cu o extraordinarã acuitate ºi sensi-

bilitate ravagiile provocate de ocupaþia so-vieticã, ca ºi efectele distructive pe care le-aavut antisemitismul sub regimul anterior.

Datoritã acestei culegeri, descoperitegraþie internetului, am ajuns sã-l întâlnesc pecel despre care se striga în curte, în timpulrecreaþiilor: „Feriþi-vã, e fiul Directorului!“Îmi aduc aminte cã am schimbat cu AlainDementhon câteva vorbe, într-o recreaþie,despre filmul Cezar ºi Cleopatra, pe care-lvãzusem la cinematograful Gioconda, delângã Operã. Personajul preotesei m-aimpresionat profund, iar filmul m-a entu-ziasmat. Alain susþinea, în schimb, cã era unfilm slab. Controversa a rãmas nerezolvatã.

Colegul nostru, Dan Cãdere, pe care-lîntâlneam din când în când prin anii cin-cizeci, mi-a reamintit ce ne spusese GeorgesDementhon la o orã de istorie: „En Franceil n’y a pas de délit d’opinion“[În Franþa nuexistã delict de opinie]. Într-o epocã în ca-re, în România, opiniile puteau constituiadevãrate crime, amintirile despre GeorgesDementhon ºi Liceul Francez din Bucureºtierau pentru noi întruchiparea libertãþii ºi arespectului pentru culturã. Liceul Franceza fãcut din noi, pietre vii, ceea ce suntem.Îi sunt recunoscãtor.

�

Note1. Pierre Hassner a scris undeva cã dupã trece-

rea familiei sale la catolicism, tatãl sãu prac-tica iudaismul pe ascuns, în vreme ce el sedevotase cu tot sufletul noii religii.

2. Evreii convertiþi la catolicism se bucurau deunele privilegii, graþie intervenþiei nunþiuluiapostolic Andrea Cassulo, care a invocat însprijinul lor Concordatul semnat de auto-ritãþile române cu Vaticanul. MonseniorulGhica oficiase la Paris convertirea scriitoareiIrene Nemirovski, care a fost cu toate asteadeportatã la Auschwitz, unde a ºi murit.Monseniorul Ghica a murit ca un martir întemniþele comuniste. Andrei Brezianu, MariaPopa Cherechean ºi Marily Chanier au pri-mit, în 1946, 1947 ºi respectiv 1948, premiuloferit elevului de la Liceul Francez clasat pri-mul la educaþie religioasã.

3. Arnold Daghani’s Memories of Mikhailowka:The Illustrated Diary of a Slave Labour CampSurvivor, Deborah Schultz and EdwardTimms, with a contribution by Petru Weber,London and Oregon: Vallentine Mitchell.

• Teatrul din Bucureºti bombardat

20 • APOSTROF

Capitolul al patrulea, în care va fi evidentpentru oricine cã trebuie sã aibã un brand,iar dacã nu are, sã-ºi facã urgent unul...

C ÂND A primit e-mailul de la copii, princare aceºtia spuneau cã vin acasã pentru

douã sãptãmâni, s-a bucurat. Bucurie ames-tecatã, pentru cã timpul trece ca vântul, ºi ci-ne ºtie când o sã-i mai vadã... De aceea, a tã-iat viþelul; nu pe cel gras, fiindcã atunci aveanumai unul. Cât i-au fost copiii acasã, s-auîmbrãþiºat, au povestit, ºi-au arãtat ºi fãcutfotografii... Apoi, a rãmas iar numai cunevasta. La bine ºi la greu. Mai ales la greu.

Munþii, brazii, ponoarele, câinii, lupii l-au aºteptat estimp, ca totdeauna. Cu oi ºicu ajutoare cu tot. Nimic nu s-a schimbat.Când a ajuns la munte, aproape de stânã,ºi-a fãcut o fotografie cu mobilul. Dupã ceoile au fost date în strungã, au fost mulse,iar caºurile (dolofane ºi albe ca niºte þâþe defemeie care alãpteazã) puse la scurs, dupãcinã ºi pãlincã, i-a trimis nevestei fotogra-fia prin calculatorul înghesuit între rafturi-le cu telemea, caºuri, bãrbânþe ºi gãleþi,lângã micul tv... Apoi ºi-a luat þundra, apus-o lângã peretele stânei, nu departe deþarcul oilor.

O vreme, a stat cu braþele sub cap ºi aprivit stelele, sub ploaia de glume a cioba-nilor. „Ia, te uitã, unde stãtea romantismul!Departe, în munþi, pe þundra de oi, mirosinda pãlincã de prune, a carne de berbec ºi amãmãligã vârtoasã cu ceapã! îþi lipseºte doaro drãguþã care sã ºtie ce vrea!“ Baciul îºimuºcã mustaþa bãlanã, sã nu scape vreosudalmã. ªtie cã nu-l prea au la suflet, pen-tru cã nu e ca ei. Neîncrederea lor a începutcând le-a luat calculator copiilor lui, în urmãcu câþiva ani buni. Pentru cã a învãþat în rândcu ei sã-l foloseascã, de la o profesoarã dinsat; pentru cã a cumpãrat celulare pentrutoatã familia. Inclusiv pentru soacrã. Pentrucã el a acceptat un alt mod de a privi lucru-rile. Pentru cã s-a legat la internet ºi poatepescui în mãreþul fluviu virtual tot felul deinformaþii ºi se poate conecta ºi el la lumealargã. Asta nu înseamnã cã se leapãdã de tra-diþii, nici cã se numãrã printre aceia care leajutã sã sucombe. Dacã el e eretic, ei ar tre-bui sã-ºi batã capul sã-l convingã, cu argu-mente serioase, de faptul cã drumul nou pecare a apucat el e greºit, ºi sã gãseascã,împreunã cu alþi þãrani, mijloace de a seopune transformãrilor actuale din þarã. Dacãnu, ar trebui sã-l accepte ca baci, aºa cum e.Dar ei, nu... O þin una ºi bunã cã ceea ce seîntâmplã de câþiva ani în Carpathia e o revo-luþie, ca pe vremea cu electrificarea, ºi, ca ori-ce revoluþie, ºi aceasta va face ca un mod deviaþã sã disparã. Cã satul carpathin, cu puþi-nele lui caracteristici autohtone, nu va maiexista decât în cãrþi, la televizor ºi ca muzeuîn aer liber. Pe uliþele lui încremenite, cai bol-navi de melancolie vor târî cãruþe goale sprenicãieri; la ochiurile oarbe ale ferestrelor vorsta icoanele strãvezii ale bãtrânilor...

Ceea ce pare a le lipsi carpathinilor estepropensiunea spre generalitate, extragerea

din aceastã viziune a unei direcþii clare,temeinice, pozitive, care sã ducã spre un þelde atins. Aceastã expansiune pe orizontalã,precum ºi pe verticala temporalã ar com-pune o rezultantã progresistã. Dar naþiaasta carpathinã acþioneazã, în general, înimpulsuri scurte, aritmice, cu intensitãþifrânte, la nivel de individ, în parte. Mai tottimpul, carpathinul stã în iarbã, tolãnit, cuoglinda în mânã. Nici mãcar nu se con-templã; nici mãcar nu observã întâmplãri-le zilei. Priveºte imaginea rãsturnatã a ceru-lui, încearcã sã deducã mecanismele risipiteale Orologiului, ca sã ºtie când sã iasã laarat, când sã repare osia Carului, când sãîmprospãteze culorile din Pomul Vieþii,când sã meargã cu o canã pânã la Calea-Lactee sã le dea lapte pruncilor; se cruceºtede metamorfoza mioriticã a norilor, însãrãmâne fãrã cojoc iarna. Din când în când,i se sparge oglinda, iar el intrã într-o maredepresie. Atunci se apucã de bãut pãlincãºi, treancãn cum e, se pune pe iubit femeialui sau a vecinului. Dupã caz...

Totuºi, în Carpathia lucrurile se schim-bã; mai greu, mai rãu, dar se schimbã. Nuse poate trãi de-a pururi în cioareci, cu mã-mãligã. Dacã faci mai multã, mãnâncã ºituristul, pe euro. Dacã-i aºterni un pat,banii se înmulþesc...

Pe când oiºtea Carului-Mare se rãstoar-nã, îi vine în minte un cuvânt, pe care l-aauzit nu de mult la tv, despre care s-a fãcutchiar un ºir de emisiuni. Termenul a fostexplicat, întors pe toate feþele, scuturat detoate impuritãþile, ca sumanul puturos dincui. Cuvântul care ridica ademenitor coadaera brandul. Apoi, discuþia a ajuns la bran-dul de þarã, iar invitaþii au ajuns la o con-cluzie unanimã ºi tristã ºi au dat din cap:da, da, Carpathia era deficitarã ºi la acestcapitol! Se putea altfel?! El, cât pe ce sã seînece cu dumicatul din gurã, de indigna-re. Cum adicã?! Þara asta, cu voievozi le-gendari, cu tradiþii milenare, cu atâþia scriitori talentaþi, cu pictori, muzicieni, fi-losofi... mã rog, cu atâtea bogãþii ale solu-lui ºi ale subsolului, cu atâtea fabrici ºiuzine fãcute în mare parte pe vremeaRãposatului, cu o agriculturã... Da, chiar,cum era agricultura?! Era un rãspuns com-plicat, desigur, care necesita el însuºi o...

Precis cã invitaþii erau din opoziþie, alt-fel nu se explicã faptul cã nu vedeau nimicbun în felul în care erau ºi se fãceau trebi-le Þãrii... Apoi, rãcind din tot trupul, Þã-ranul s-a ridicat în capul oaselor. Þara, caÞara, dar care era brandul lui?! ªi a rãmaspaf. Gândurile au început sã alerge ca niºtecâini de vânãtoare; fiecare însã se întorceaspãºit, cãci nu luase nicio urmã. Când, cesã vezi?! Unul, mai jigãrit, de la care nuse aºtepta, i-a adus rãspunsul în bot, l-adepus la picioarele lui, l-a privit în ochi ºia dat vesel din coadã: „Copiii tãi sunt bran-dul tãu... biologic“. A rãsuflat uºurat. Ah,da, aºa, da. Avea ºi el brand, cum de nu s-a gândit de la început?! E limpede calumina zilei. Ãsta era brandul lui reprezen-

tativ: gemenii. Apoi, de undeva de depar-te, a apãrut un noriºor, fiindcã copiii, Meuºi Mea, nu erau tocmai niºte modele. Ter-minaserã ºi ei un liceu, ca toatã lumea, seînscriseserã la facultate, dar o pãrãsiserã re-pede pentru câºtigul din strãinãtate, în con-formitate cu dictonul care fãcea furori:ºcoalã puþinã, acces la slãninã! Cu altecuvinte, brandul lui biologic mai necesitaîmbunãtãþiri...

„Bine. Dar brandul tãu social?!“„Pãi, sunt cioban. Am casã, nevastã, doi

copii, maºinã, bani, calculator, telefon mo-bil, g.p.s., mai citesc ºi eu din când încând... Mã respectã tot satul...“ „Mã rog, sãzicem, deºi n-aº bãga mâna-n foc... ªtii cevreau sã zic... Cum o dai, cum o învârþi, eºtidoar un... biet cioban, orice ai face, oricumai drege-o. Rezultatul muncii tale e... brân-za! Telemeaua sau caºul! Nu cã acestea ar fiîn principiu rele, dar... Degeaba te umfliîn pene, c-o fi, c-o pãþi, cã oile tale aumicrocipuri, cã ai pe computer un întregprogram de procesare a laptelui... Fruntaº,fruntaº, dar tot cioban se cheamã cã te nu-meºti! Pentru mulþi, cuvântul ãsta a ajuns oinsultã, deºi e o ocupaþie strãveche a acestuispaþiu carpatho-danubiano... Ca tine suntmulþi sau, mã rog, nu eºti singurul. Nu vãdeosebeºte nimic. Nu ºtie nimeni de tine,afarã de muntele, oile, câinii, brazii, sãte-nii care-þi dau pe mânã oile, sã le fii baci...Ei, dacã ai ºampona oile la izvor, dacã le-ai pune sã mestece frunze de coca, dacãle-ai da din strungã direct la coafor, dacã le-ai pudra obrajii de mioriþe ºi le-ai da curuj boturile, ar avea trecere... Laptele lor aravea clasã, brânza lor ar mirosi sexy a tran-dafiri, lâna ar rezista la orice schimbãri devreme. Iar tu ai fi un cioban de succes...“

Capitolul al doisprezecelea, în care nu desprefrustrare sau despre ratare este vorba

E RA NOIEMBRIE târziu ºi viºinul de lapoartã înflorise pentru a doua oarã.

Lumea care trecea pe stradã se înãlþa pevârfuri, lungea gâtul ºi se oprea locului,minunându-se. Trebãluind pe lângã oale înbucãtãrie, Iluzia se apropia din când încând de fereastrã ºi se uita prin perdea cuîncântare. Nici soþul ei, nici ea nu obser-vaserã apãrând, umflându-se ºi plesnind pecrengi mugurii primãvãratici ai viºinuluibuclucaº. Era bucuroasã ºi chiar mândrã cãfrumuseþea aceea apãruse în grãdina ei, ºinu în a altuia. Domnul Nimeni, care nu sedãdea în vânt dupã minuni, trebui sã recu-noascã, încurcat, evidenþa unui fapt ieºitdin comun, care, culmea ironiei, se întâm-plase tocmai în ograda lui.

Lumea imagina tot felul de explicaþii,dar mai ales cãuta sã dea un sens acelei în-tâmplãri. Unii vedeau în florile de viºin unmiracol ºi se bucurau de ele ca atare; alþii îºibãteau capul sã înþeleagã ce ºi cum, ºi, totîntorcând explicaþiile pe toate feþele, nici nu

MoralitãþiIleana Urcan

Prozã

�

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 21

„L ICEU, – CIMITIR al tinereþilor mele!“L-am vizitat, nostalgic, astã-varã, cu

tot cu ai sãi profesori, câþi am mai gãsit din-tre ei, cu examene grele, cã tot se dãdeabacalaureatul, ºi lungile sale coridoare. Sãvãd ce s-a mai schimbat.

Ca ºi acum câþiva ani, intrarea în curteafostului gimnaziu al oraºului, ridicat ulteriorla rangul de liceu, aflat sub patronajul însuºiprincipelui moºtenitor Ferdinand, se facedin strada Cuza-Vodã, unde s-a construit uncorp nou, din beton ºi plãci prefabricate, înstilul arhitecturii de duzinã a „epocii deaur“; în vremea Poetului însã, intrarea sefãcea din strada pe care încã se aflã casa sanatalã, fosta stradã a Bãncii, astãzi stradaGeorge Bacovia, ºi dãdea înspre frumoasafaþadã neoclasicã a edificiului.

Lângã cãsuþa portarului, care nu existape vremea Poetului ºi care acum era dublatde un jandarm, s-a construit un chioºc lacare se vând dulciuri ºi gustãri pentru elevi.Terasa de lângã Tribunal, unde ne fãceamliber de cap când chiuleam de la vreo orã, afost închisã. S-au pus termopane (ce-i drept,iarna trãgeai curent dacã stãteai la fereastrã!)ºi aparate de aer condiþionat (iar vara, înMoldova, este sufocantã – la extrema opusãa iernii moldave), dar monumentul istoricrãmâne monument istoric.

Drapelul colegiului, repus în bernãodatã cu revenirea la denumirea iniþialãdupã lupte intestine care au angrenat atâtcorpul profesoral, cât ºi elevii, chiar înainteca eu sã pãºesc pe porþile sale, se afla tot lacapãtul coridorului principal, din care seintrã, la stânga, în sala de ºedinþe a profeso-rilor, ºi la dreapta, în holul care duce sprecancelarie, biroul directorului ºi secretariat.Deasupra sa stau portretele regelui Ferdi-nand ºi reginei Maria.

Clãdirea veche, monument istoric, eraîncã în renovare. Am schimbat câteva vorbecu doi-trei profesori care îmi erau cunoscuþi(cei mai în vârstã se pensionaserã, iar ceimai tineri pãrãsiserã învãþãmântul dupã unan sau doi în care, de voie sau de nevoie, s-au întors în oraºul natal dupã terminareafacultãþii) ºi am ieºit în grãdina din faþacorpului vechi, locul meu favorit de plim-bare în pauza mare. Am privit magnolii,coniferele ºi, în sfârºit, stejarul vechi, plantatde profesorii ºi elevii liceului la 1 decembrie1918, care strãjuieºte colþul stâng al grãdiniidin faþa corpului vechi.

În partea dreapta a grãdinii se aflã unbust de metal al regelui Ferdinand I, pe unpostament placat cu marmurã albã, care afost dezvelit odatã cu revenirea la numeleiniþial al ºcolii, cândva pe la mijlocul tran-

ziþiei. În partea stângã a grãdinii, se aflaun bust de piatrã al lui George Bacovia, cunumele cãruia fusese rebotezat, în anii de-stalinizãrii culturale ºi ai repunerii – ºubredeºi tot mai denaturate – în drepturi a culturiinaþionale (ºi, în mod nemãrturisit, burghe-ze), Liceul Nr. 1 de bãieþi, cum ajunsesesã fie denumit, ad-hoc, Liceul „PrincipeleFerdinand“ dupã declararea Republicii Po-pulare ºi sovietizarea României.

M-am apropiat de locul unde se aflapostamentul de piatrã al bustului lui GeorgeBacovia, ascuns de patru tufe de arbuºti, ºi,spre surprinderea mea, bustul Poetului numai era acolo. „Ciudãþeniile istoriei!“, îmispusei. La ieºire i-am povestit portaruluidespre absenþa bustului lui George Bacoviade pe piedestalul care îi fusese rezervat înpartea stângã a grãdinii neîngrijite de la ve-chea intrare. A fost surprins sã afle cã exis-ta un postament cu un bust între tufele dearbuºti de sub stejarul de la 1918, dar mi-a promis totuºi cã va informa direcþiunea.

�

LiceuBogdan C. Enache

mai vedeau pomul înflorit ºi uitau, chiar, deel; alþii bãteau cu piciorul strãzi lungi sauluau taxiul ca sã vadã viºinul. Unii credeaucã e un semn fast ºi îi invidiau pe deþinã-tori: sigur cã familia în curtea cãreia înflori-se nãstruºnicul pom va prospera sau va aveaparte de vreun alt eveniment aducãtor demare împlinire, bombãneau ei cu jumãtatede gurã; cã lucrurile se vor aºeza la locul lorîn þarã, afirmau alþii, mai cu aplicaþie poli-ticã. Chiar va fi un progres economic ºi fi-nanciar, spuneau alþii, pe care valul proro-ciei îi purta plutind pe deasupra întâmplãrii.Conducerea politicã se va schimba în cu-rând, conchideau plini de speranþã cei careþineau cu opoziþia. Toþi vãzuserã cu ochii lorfunigeii cum þeseau mãtase prin livezi ºicâmpii, semn de toamnã lungã ºi frumoa-sã, cu puzderie de poame ºi cu porumb binecopt, îºi dãdeau cu pãrerea cei lipsiþi de aspi-raþii mãreþe. Cine ºtie ce nenorociri se vormai abate, nu se lãsau mai prejos oameniimai în vârstã, care voiau sã atragã atenþia cãnu au trãit ei chiar degeaba...

Curând, Iluzia ºi Domnul Nimeni nu maiavurã liniºte. Soneria de la poartã zbârnâiaîntruna. Se pomenirã cã le intrã în casã omulþime de curioºi. Furã întrebaþi fãrã în-conjur de îngrãºãminte, modificãri geneti-ce la care ar fi recurs ca sã facã viºinul sãînfloreascã; dacã nu cumva îl altoiserã decurând, dacã nu cumva aruncaserã la rãdãci-na pomului fierturi vrãjite... Oamenii stã-teau, ca la ei acasã, în bucãtãrie, în living, încurte, pe terasã, depãnau tot felul de întâm-plãri pe care le-au vãzut, le-au trãit, le-au au-zit sau, pur ºi simplu, le-au inventat de dra-gul povestitului, fãrã sã-i mai bage în seamãpe stãpânii casei. Când au epuizat amintiri-

le, au început sã-ºi dea cu pãrerea despre casaDomnului Nimeni; despre încãperile nu preamari, despre mobila modestã, despre biblio-teca prea mare sau inutilã, spuneau cei tineri;prea micã, dãdeau din cap nemulþumiþi ceicu pretenþii intelectuale, iar sfaturile pentrucurtea cu flori au început sã curgã gârlã. Gaz-dele se pomenirã nu doar cã nu mai aveaurãgaz sã-ºi vadã de treburile lor, sã mãnânce,sã se odihneascã, dar mai erau ºi criticate.Domnul Nimeni era atât de iritat, încât nu maiputea nici sã citeascã, nici sã scrie. Ba maimult, curtea se umplea zilnic de peturi goalede la sucuri, bere, pãlincã, hârtii, ambalaje deplastic ºi staniol de la dulciuri, sârme, sfori,pungi de cumpãrãturi, obligând soþii sã adunegunoiul ca de pe izlazul comunal. Scoasã dinritmul ei ºi sãtulã de atâta muncã gratis, Iluziaopri soneria de la poartã ºi nu mai ieºi în pragcând o strigarã cetãþenii întârziaþi la eve-niment.

Apoi, apãru un reporter de la televiziu-nea localã, ca sã dea întâmplarea pe post, la„Actualitãþi“. Domnul Nimeni simþi cã seîneacã. Nu mai ºtia ce sã creadã. Era, oare,în acea întâmplare, bãtaia de joc a Destinu-lui, ca sã-i mai aplece încã puþin capul spreþãrâna umilinþei? Trãia în oraºul acela de oviaþã ºi nimeni nu s-a interesat vreodatã desoarta lui; puþini ºtiau cum îl cheamã, cineeste, unde lucreazã. Acum, dintr-odatã, setrezea cã opinia publicã din oraº reacþio-na excesiv în faþa acestei mici întâmplãrineobiºnuite. E drept, întâmplarea se cloci-se în ograda lui. Nu, nu era vorba de vreoinvidie neghioabã; dar când privea spreviºin, se simþea oarecum ruºinat, insultatchiar...

Reporterul vru sã-i ia un interviu Dom-nului Nimeni. Acesta urma sã explice, în

vreme ce se derula pe ecran mândreþea deimagine dublatã de un fond muzical dinVivaldi, cum s-a petrecut minunea. Nimenil-a privit încurcat; nu ºtia ce explicaþii sãofere, fiindcã viºinul înflorise pur ºi simplu,parcã peste noapte; era un fapt elementar,de o mare gingãºie, era adevãrat, dar el, stã-pânul, constatase ca fiecare, ºi atât. Repor-terul local îl privi oarecum dezamãgit ºichiar iritat. Nu înþelegea cum putea omulacela din faþa lui sã fie atât de insensibil ºide anost, sã nu-ºi dea seama de faptul cã ise oferea o ºansã de a ieºi din anonimat pespinarea viºinului înflorit ºi cã lui, reporte-rului, îi strica materialul. Ridicã exasperatdin umeri. Îi spuse plin de importanþã ca-meramanului sã filmeze pomul, doar po-mul, fãrã casã ca fundal, fãrã stradã. Fãrã sãcearã permisiunea Domnului Nimeni. Doaratât sã filmeze. De rest, adicã de comen-tariu, se va ocupa el.

Pe când cameramanul se strãduia sã alea-gã unghiul cel mai potrivit, o rãpãialã ne-aºteptatã, o ploaie repede de toamnã, mâna-tã de rafale de vânt duºmãnos, se nãpustifãrã milã în ogradã. Fu rãsturnat trepiedulcu camerã cu tot ºi florile firave ale viºinuluifurã smulse, spulberate ºi aruncate în noroi...

De dupã perdele, Domnul Nimeni cuprinsecu braþele umerii soþiei; era uºor confuzºi se simþea vinovat pentru insolita, ciuda-ta ºi nãstruºnica poveste a fratelui sãu,viºinul, dar ºi oarecum uºurat de povarã. Sepomeni întrebându-se totuºi, dus pe gân-duri, dacã din florile acelea târzii s-ar filegat fructe ºi dacã ele s-ar fi copt...

�

Fragmente din Romanul cu ferestre albastre de pe colinã (Summer dreams)

�

22 • APOSTROF

Un memorialistbucovinean ºi

nepreþuita sa mãrturie

VOLUMUL DE Amintiri din Þara Fagiloral lui Ovid Þopa deschide un veritabil

ºantier „arheologic“, de recuperare a scri-erilor unui autor necunoscut. Unul impli-cat – totuºi – în istoria noastrã culturalã, caºi în cea politicã, ba chiar legat într-unanume fel ºi de literatura autohtonã, cãciîntîiul sãu fiu, Tudor Þopa, avea sã devinã,dupã publicarea romanelor-jurnal Încerca-rea scriitorului (1975) ºi Punte (1985), unnume cu greutate în proza româneascã dinperioada tranziþiei de la modernitate lapostmodernitate.

Nãscut la începutul ultimului deceniu alsecolului al XIX-lea, în 1891, într-o vechefamilie bucovineanã, atestatã încã din seco-lul al XVII-lea, Ovid Þopa a fost nu doar undistins intelectual, licenþiat în istorie ºi geo-grafie, cu un doctorat în filozofie, profesorla ºcoli ºi licee din Cernãuþi, Chiºinãu, Vãs-cãuþi ºi Bucureºti, ci ºi, cãtre sfîrºitul Pri-mului Rãzboi Mondial, un militant activpentru Unire, în Bucovina ºi în Basarabia,unde a trãit o vreme. Altfel spus, biografiai se împleteºte în acei ani cu politica fier-binte ºi – în fond – cu istoria mare, la al cã-rei mers înainte contribuie: ostil imperiilordin epocã, cel austro-ungar ºi cel rus, pecale de transformare în stat bolºevic, OvidÞopa trãieºte, la 26-27 de ani, în plinã at-mosferã revoluþionarã ºi, împreunã cu alþicolegi unioniºti, pledeazã pentru alipireaprovinciilor de nord-est la regatul carpato-

dunãrean, în ale cãrui graniþe extinse sã seregãseascã tot neamul românesc. Joacã unrol activ ºi în anii urmãtori, contribuindla procesul mai îndelungat de integrareefectivã a noilor teritorii intrate la 1 decem-brie 1918 sub jurisdicþia Bucureºtiului, laridicarea nivelului de educaþie nu doar alelevilor sãi din Bucovina, unde se întorse-se dupã anii de la Chiºinãu, ci ºi al altora,copii ºi adulþi din zonã. Destinul sãu se in-tersecteazã cînd ºi cînd cu figuri proemi-nente din epocã, precum principele Carol,viitorul Carol al II-lea, împreunã cu ZiziLambrino, Alexandru Marghiloman, Nico-lae Titulescu, Simion Mehedinþi sau Oni-sifor Ghibu. Refugiat la Bucureºti atuncicînd, cãtre sfîrºitul celui de-al Doilea Rãz-boi, Uniunea Sovieticã „înghite“ Basarabiaºi Bucovina de Nord, duce la capãt cu dem-nitate o carierã de profesor de liceu, con-damnat fiind – însã – la anonimat, fãrã alteposibilitãþi de manifestare publicã, civicã,naþionalã dupã ce ºi la noi se instaureazãregimul comunist. Dar pãstreazã o acutãconºtiinþã a importanþei istoriei pe care atrãit-o, drept care, ºi înainte de pensionareadin 1959, ºi – mai ales – dupã, pînã la stin-gerea sa din viaþã, în 1974, îºi scrie memo-riile ºi alte evocãri, portrete, eseuri pe te-mele care l-au preocupat dintotdeauna:identitatea naþionalã, istoria românilor ºi aîntregii regiuni central- ºi est-europeneº.a.m.d. Au rezultat cîteva bune sute depagini, pe care n-a mai apucat sã le orga-nizeze ºi sã le finiseze pentru o eventualãpublicare. Le-a pãstrat cu grijã cel de-aldoilea fiu al sãu, mezinul Dimitrie. Le aprecia ºi fratele mai mare, Tudor. Cartea-interviu realizatã cu el de Iolanda Malamense încheie cu aceste cuvinte: „O, tata areniºte memorii extraordinare. Sînt formi-dabile, o sã le revãd. El le are (T. Þopa aratãcãtre fratele sãu) ºi îi e teamã sã nu se piar-dã“ (Literatura e un om fãrã milã: TudorÞopa în dialog cu Iolanda Malamen, ediþia adoua, revãzutã ºi adãugitã, Editura TracusArte, 2008, p. 101). Din fericire – iatã! –nu se pierd: graþie lui Dimitrie Þopa, elesînt restituite acum ca Amintiri din ÞaraFagilor, într-un ºir de – probabil – patruvolume, sub îngrijirea aceleiaºi IolandaMalamen.

Vor impune numele unui valoros me-morialist, cu preþioase mãrturii despre lo-

curile ºi epocile pe care le-a traversat ºi cufoarte expresiv condei. Pentru istoria poli-ticã – o consistentã sursã documentarã; iarpentru istoria literaturii – un impunãtorciclu de amintiri, de reþinut în bilanþul au-tohton al genului, pe rafturile din faþã; nuîn ultimul rînd, exegeþilor lui Tudor Þopa,fiul scriitor, li se pune la dispoziþie o fabu-loasã reconstituire a atmosferei în care acelas-a format, ulterior ºi cu date biograficeutile, din momentul în care viitorul pro-zator îºi va face apariþia pe lume ºi în na-raþiunea tatãlui...

Pînã la perioada studenþiei ºi a începutuluide profesorat, cînd, pe fundalul PrimuluiRãzboi, va deveni june activist unionist,Ovid Þopa îºi deapãnã amintirile dincopilãrie ºi adolescenþã – materia primuluivolum al memoriilor sale.

Sîntem încã strict în spaþiul bucovinean,fãrã extensiile basarabene ulterioare. Deco-rul – rural la început, la Rarancea, apoi laVitelinca (Viteleni), dupã care, la trecereamicului Ovid din ºcoala primarã la liceu,familia se mutã în Chiºinãu. Rarancea erasatul mamei, care va rãmîne o vreme, cusoþul ºi primii doi nãscuþi, Ovid ºi Silvia,în casa pãrinteascã, deci la bunicii materniai copiilor. Rememorarea începe acolo, înRarancea, în iarna 1897-1898, cînd tatãl,preot, se mutã cu ai sãi la Vitelinca, undefusese numit paroh. Ataºat de bunicul sãu,Ovid rãmîne pe loc pentru opt luni, ur-mînd apoi sã se alãture pãrinþilor ºi suroriiºi sã meargã la ºcoalã.

Viaþa la sat nu e totuna cu universul þã-rãnesc. Ambii pãrinþi proveneau din aris-tocraþia ruralã a regiunii, cu ascendenþe bo-iereºti, cu preoþi ºi cãrturari în generaþiileanterioare ºi, de-aici încolo, cu descendenþiintelectuali ºi cu poziþii notabile în Româ-nia modernã. Drept urmare, Ovid e un felde mic prinþ în casa bunicilor, cu servitoriºi angajaþi sezonieri („lucrãtori“), cu multerubedenii care vin în vizitã sau trebuie vi-zitate. „Eticheta“ nu e foarte restrictivã,elita socialã din care familia face parte ne-fiind despãrþitã de o prãpastie de restul sa-tului: „personalul“ gospodãriei e þãrãnescºi bãiatul se simte bine mergînd cu acei oa-meni simpli la cîmp sau stînd de vorbã cufemeile care ajutã la bucãtãrie. Dupã optluni, în toamna lui 1898, la Vitelinca, se va

Ion Bogdan Lefter

Cãrþi primite la redacþie• Ana Blandiana, Celepatru anotimpuri; Pro-iecte de trecut, tabelcronologic de CãtãlinSturza, postfaþã deAna Blandiana, refe-rinþe critice de RãzvanNãstase, prefaþã deVitalie Ciobanu,Bucureºti: Art, 2011.

• Cele maifrumoase poemedin 2010, selecþiede ClaudiuKomartin ºi RaduVancu, Bucureºti:Tracus Arte, 2011.

• Ilie Rad, Un ardelean la Bucureºti, Cluj-Napoca:Tribuna, 2011.

• Paul Aretzu,ºtergereacompletã a feþei, Iaºi:Tipo Moldova,2011.

• Gheorghe Creþu,Dragoste ºi revoltã,Satu Mare:Solstiþiu, 2011.

• StudiaUniversitatisBabeº-Bolyai,Ephemerides 2,Cluj-Napoca,2010.

• GheorgheSãsãrman,Nemaipomeniteleaventuri ale luiAnton Retegan ºiale dosarului sãu,roman, Bucureºti:Nemira, 2011.

• Lucian Nastasã,Intimitatea amfi-teatrelor: Ipostazedin viaþa privatã auniversarilor „lite-rari“ (1864-1948),Cluj-Napoca:Limes, 2011.

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 23

integra în alt spaþiu similar, în casa preo-þeascã a tatãlui, unde va petrece un singuran, timp în care va parcurge în particularmateria primelor douã clase. Inventarul detoposuri ale copilãriei, din Capitolul I alAmintirilor, mai include localitãþile ºi re-ºedinþele rubedeniilor sau apropiaþilor vi-zitaþi.

Urmeazã, un an mai tîrziu, în toamnalui 1899, mutarea tatãlui la o bisericã dinCernãuþi ºi a fiului la o ºcoalã de acolo, un-de va urma clasele a III-a ºi a IV-a, drept ca-re cãtre finele capitolului decorul se schim-bã: locul spaþiului rural îl ia oraºul, capitalaprovinciei. Povestea se deapãnã mai depar-te, tot la Cernãuþi, de-a lungul CapitolelorII, III ºi IV, cu primul an de liceu (de fapt,de gimnaziu, dupã clasele primare) în1901-1902, cu urmãtorii trei în 1902-1905, respectiv cu ultimii („liceul supe-rior“, în terminologia de atunci) în 1905-1909. La final – bacalaureatul. Pe parcurs– alte ºi alte poveºti ºi ocoluri, cu unelesalturi înainte în timp, ca-n finalul primuluivolum al Amintirilor, unde autorul facebilanþul iernilor celor mai grozave pe carele-a trãit, pînã la viscolul din 1953, evocatpe scurt, apoi abandonat pentru con-semnarea unor trãsnete de ianuarie, din1921 sau 1922, în imediatã proximitate,dupã o vreme neobiºnuit de caldã, urmatãde o furtunã cu viscol în cursul cãreia seproduce un fulger orbitor, apoi vine untrãsnet care „fãcu sã se cutremure pãmântulalbit de zãpadã“, apoi altele trei – „fenome-nul meteorologic cel mai interesant pe carel-am trãit iarna, o singurã datã în viaþamea“...

Ceea ce frapeazã peste tot e luxurianþarelatãrii. Beneficiind de o memorie fabu-loasã, Ovid Þopa reparcurge pas cu pas tra-seul copilãriei ºi adolescenþei sale, recupe-rînd o multitudine incredibilã de detalii, deparcã ar revedea totul în gînd, de parcã arasista la proiecþia în reluare a unui film încare obiectivul întîrzie îndelung asupra fie-cãrui cadru: locuri, oameni, situaþii, întîm-plãri. Naraþiunea avanseazã mai rar prindesfãºurãri epice propriu-zise, mai peste totacumulîndu-se descrieri, de unde predomi-nanþa dimensiunii vizuale a amintirilor. Re-zultatul e o absolut uimitoare reconstitui-re a unei lumi, cu atît mai preþioasã cu cît, alocatã Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene ºi supusã rusificãrii dupã alDoilea Rãzboi Mondial, rãmasã din 1991în componenþa noii Ucraine postcomunis-te, Bucovina de Nord e astãzi un teritoriuaproape necunoscut populaþiei din Româ-nia, care-i ignorã practic istoria ºi n-o maiconsiderã „pãmînt strãmoºesc“ (spre deo-sebire de Basarabia, perceputã ca jumãtateesticã a vechii noastre Moldove). Minuþiacu care Ovid Þopa restituie imaginea pro-vinciei transformã memoriile sale într-unfel de „bazã de date“ care tezaurizeazã oistorie astãzi uitatã, scufundatã în neguratrecutului.

Fireºte, profesorul de istorie ºi bucovi-neanul de Nord refugiat la Bucureºti nuface un asemenea efort de rememorare ºide redactare fãrã sã înþeleagã foarte bineimportanþa gestului sãu. Insistenþa asupradetaliilor aºa se explicã, nu doar prin plã-cerea povestirii ºi prin talentul literar. κiasumã – într-un fel – la senectute o „misie“simetricã celei din tinereþe: atunci se de-dicase ridicãrii conºtiinþei naþionale a „fra-

þilor“ sãi din provinciile de nord-est, acumle oferã compatrioþilor din þara-mamã omãrturie care sã le deschidã ochii asupraunor teritorii pierdute ºi abandonate, deparcã n-ar fi fost vreodatã parte a Moldoveiistorice ºi a României Mari.

Descriptivismul neobosit al Amintirilorlui Ovid Þopa mai suportã o interpretareinteresantã, cel puþin în aceastã etapã, a co-pilãriei ºi adolescenþei, înainte de ieºirea pescena politicã a vremurilor: nefiind încãvorba despre evenimente importante, cidoar despre ce vede ºi trãieºte copilul, ele-vul din clasele primare, apoi din liceu, ni seoferã – în fond – o imagine a „istoriei oa-menilor obiºnuiþi“, o mostrã de „nouã isto-rie“, în sensul ªcolii de la Annales a luiLucien Febvre ºi a discipolilor lui. Recu-perarea „structurilor cotidianului“, cum le-a spus Fernand Braudel, are aici în vede-re Bucovina de Nord, aºa cum cercetãtoriide la Annales s-au ocupat de viaþa unor co-munitãþi franceze de-a lungul secolelor.Lipseºte la autorul nostru – totuºi – mini-mul discurs teoretizant care sã confirmeasumarea formulei ca proiect ºtiinþific, deinvestigare a evoluþiei „mentalitãþilor“, încîtrãmîne sã apreciem mai degrabã refacereape cont propriu ºi la un nivel mai ingenuua proiectului istoricilor în cauzã, cu toatemeritele despre care am vorbit, de arbores-centã reconstituire a vieþii cotidiene dinRarancea, din Vitelinca, din Cernãuþi, din-tr-o întreagã provincie uitatã, parcã evapo-ratã din conºtiinþa noastrã naþionalã.

Mai multe detalii despre detaliile din text.Cum e ºi firesc, protagonistul-copil ºi

elev are mereu în faþa ochilor mediul cas-nic, apoi cel ºcolar, adicã o razã de percep-þie limitatã la locuri cunoscute ºi la persoa-ne apropiate. Cu tot contextul rural iniþial,reconstituirea dã la ivealã o viaþa de familieºi – în genere – de comunitate destul deintensã, cu multe ºi amestecate etnic figuri,într-un spaþiu de graniþã al Imperiului Aus-tro-Ungar în care convieþuiau populaþiidescinse din toate direcþiile, intens „metisa-te“ în „creuzetul“ provinciei. Simpla men-þiune a provenienþelor ºi încruciºãrilortransformã prezentarea tuturor personaje-lor, a rudelor ºi a cunoºtinþelor, într-o sui-generis encliclopedie etnoculturalã. Se vor-besc – cum altfel?! – mai multe limbi ºi sepracticã religii varii. Datã fiind condiþia mairidicatã a familiei, Ovid Þopa poate con-semna ambianþe domestice prospere ºi obi-ceiuri sofisticate, chiar dacã vremurile, laînceputurile modernitãþii, nu sînt uºoare.Totuºi, muncind cu spor ºi pãstrînd rîndu-ielile, respectînd vechile valori ºi obiectelecu ºtaif, interesante, frumoase, elitele ruralebucovinene ºi poate cã mare parte din po-pulaþie trãiau la 1900 complex ºi destul deîmbelºugat. Despre relaþiile de familie, des-pre spaþiile de locuit, despre sãrbãtori ºitradiþii sau despre bucatele preparate înbucãtãriile epocii aflãm neaºteptat de multeºi de rafinate amãnunte. Imaginea de an-samblu e aceea a unei civilizaþii evoluate,impresionante.

Memoria fabuloasã a autorului pãstrase– spuneam – vii persoane, locuri, obiecte.Amintirile din copilãrie ºi adolescenþã alelui Ovid Þopa, ca ºi cele de mai tîrziu,abundã ºi la aceste capitole. Aproape pefiecare paginã apar lungi liste de nume derude, vecini, prieteni, colegi sau cunoscuþiai pãrinþilor, notabilitãþi, alte persoane ºi

personaje din localitãþile prin care autorula peregrinat: o umanitate a cãrei tipologiepolicromã e prinsã într-o portretisticãuneori mai detaliatã, adesea rapidã, dintr-olinie-douã-trei, cu un remarcabil simþ deobservaþie ºi cu vocaþia sintezei expresive,în linia vechilor formule din romanele rea-liste de secol XIX. Iar obiectele ºi ambianþasînt recuperate printr-o performanþã des-criptivã dusã pînã la înregistrarea aproapemaniacalã a tuturor dispunerilor în spaþiiexplorate în pliurile lor cele mai ascunse.

Vasãzicã: memorie colosalã, ochi pã-trunzãtor ºi expresivitate stilisticã, combi-naþie din care nu puteau sã nu iasã paginide gen de primã calitate.

Înainte sã se declanºeze fierberile politice,rãzboiul, criza Imperiului, bãtãliile pentruemanciparea naþionalã, tonul general alAmintirilor din Þara Fagilor e al copilãrieifericite, pitoresc-paradiziace, de „vîrstã deaur“. Stilistic vorbind, perfectul compusºi imperfectul alterneazã cu perfectulsimplu al vechilor retorici ale relatãrii, deunde un aer de poveste d’antan, de memo-rialisticã cu parfum de epocã. Textul reiaaici ºi sonoritãþi din Creangã, fãrã ex-presivitatea hîtru-„localistã“ a aceluia, darpregnante: „Vãd ºi astãzi, dupã 55 de ani,sãniile în ogradã, vãd cum au fost încãrcatecu puþina mobilã ºi cu celelalte de-ale casei,ºi vãd cum fulgii deºi albeau încãrcãtura“etc. (scena despãrþirii temporare de pãrinþiºi de sora sa, emoþionantã); „nu numai cãpriveam muncile de primãvarã ale buniciiºi ale servitorilor, dar ajutam ºi eu, ba sã-pând cu hârleþul, ba greblând, prãºeam, cumultã seriozitate, într-un cuvânt fãceamserios toate aceste munci, ferindu-mã nu-mai de cositul ierbii, pentru care puterilemele erau mult prea slabe“; „Mare ne erabucuria când dãdeam drumul apei ca sã serostogoleascã nebuneºte înspre vale, în grã-dina lui Laiben, un lucru care a ºi pricinuitde vreo douã ori intervenþia disperatã a ve-cinilor noºtri“; sau: „Astfel m-am simþitºi eu în faþa casei unchiului Meliton...“.

ªi încã o formulare amplu-retoricã,amintind modele clasice ale genului: „Fe-ricit este cãlãtorul care, dupã un drumlung, ajuns la þintã, dã de o primire cãl-duroasã, de strigãtele vesele ale oamenilorce-i ies înainte, de zgomotul ºi alergãturacopiilor, de cuvinte calde, bune, întreruptede îmbrãþiºãri arzãtoare, capabile sã-i izgo-neascã din minte toate neplãcerile cãlã-toriei“. „Honi soit...“!

Amintirile din Þara Fagilor încep – aºadar– cu dreptul, revelînd un autor delectabil ºio mãrturie nepreþuitã despre Bucovina dealtãdatã. Cercetãtorii ºtiinþelor umane o vorputea exploata mai ales din perspectivesociologice, psihosociologice, demografice,etnologice, de evoluþie a mentalitãþilor etc.,etc., etc. Istoria politicã va profita mai alesde volumele urmãtoare. Iar cea a literaturiiautohtone cîºtigã un al doilea Þopa, me-morialist: Ovid (tatãl).

�

Fragmente din prefaþa la Amintiri din Þara Fagilor de OVID ÞOPA,

în curs de apariþie la Editura Tracus Arte.

24 • APOSTROF

Marginalitãþisilenþioase

PRIVILEGIEREA SCRISU-LUI în ecuaþii existen-

þial-intelectuale transparedin fiecare paginã a volu-mului Tãceri de la margineal lui Ioan F. Pop, dedicatmemoriei lui Radu Enescuºi apãrut în 2011 în tan-dem, la Editura GalaxiaGutenberg din Târgu-Lã-puº, respectiv la Editura Dacia XXI dinCluj-Napoca. Publicate iniþial în Familia,Idei în dialog, Vatra, Echinox, Luceafãrul,Discobolul, Aurora sau Vestitorul, eseurileadunate în aceastã carte iau naºtere – potri-vit mãrturiei autorului – „din insuficienþaorganicã de a putea duce unele tãceri pânãla capãt, din incapacitatea de a reuºi sã ges-tionez à la long interogativitatea lor coro-zivã“, justificare ce imprimã întregului dis-curs valenþe nu numai compensatorii, ciºi purificatoare.

Sedus ºi provocat de virtuþile scrisului,convins cã acesta „este alcãtuit din tãcericare vorbesc ºi din cuvinte care, implicit,ºtiu sã tacã, sã aºtepte“, dar conºtient ºide zãdãrnicia înscrisã în actul scrierii, auto-rul îºi revarsã cu o paradoxalã euforie ama-rã reflecþiile filosofico-lirice ivite în trenaexperienþelor sale culturale ºi existenþiale.Zãdãrnicia scrisului reverbereazã cu o re-semnare aristocratic-spiritualã în primuleseu al cãrþii, Scriu cu credinþa cã Dumnezeuºtie citi, titlu în care se rãsfrânge de altfelatitudinea definitorie pentru un scriitor maiprezent în cuvinte decât în realitate, închisvocaþional în singurãtate, într-o tãcere cri-ticã ºi deseori inflexibilã, extrem de sensi-bil la nuanþe ºi etalând o erudiþie abil dise-minatã într-un discurs care-i integreazãfiresc pe Sfântul Augustin, Toma d’Aquino,Aristotel, Platon, Sartre, Berdiaev, R. Otto,Nietzsche ºi mai ales pe Heidegger. Cap-tivat de paradoxurile care ameninþã sã sfâºiemereu fiinþa, Ioan F. Pop plaseazã ºi triplaidentitate creatoare – scriitorul/poetul/gân-ditorul – sub semnul unui mare blestem –condamnarea de a fi un soi de seismografal contrariilor fiinþei – ºi al unei mari bine-cuvântãri – capacitatea de a atinge imagi-nar trãiri inaccesibile celorlalþi, indiciu alfaptului cã „în el lucreazã în modul cel maigratuit ºi mai fascinant revelaþia divinã“.Extrapolând în logicã orficã, scrisul devinenu numai calea evadãrii din captivitateacontingentului, ci ºi instrumentul decor-ticãrii sinelui în multiplicitatea de euri. Act

de elevaþie multiplã ºi stratificatã, pentru„marginalul“ Ioan F. Pop scrisul þine de„coordonatele verticale ale spiritului, în ten-taþia abruptã a absolutului“, într-o lumecare tinde tot mai mult înspre confortulorizontalitãþii.

Legãtura dintre scris ºi absolut esteaprofundatã în Celãlalt eu, pornind gene-zic de la afirmarea faptului cã Dumnezeu ºiCuvântul „s-au aflat dintotdeauna într-unraport de reciprocitate absolutã“. Graþieacestei perspective, „omul ºi lumea nu suntdecât materializarea rostirii“, Cuvântul în-treþinând în fond existenþa ºi imprimând odozã de sacralitate fiecãrui gest uman. Însãdintre toate faptele învestite cu sacralita-te, cel care-l intereseazã în primul rând pe autor este Sacralitatea actului poetic,deoarece,

privit sub speciae aeternitatis, omul poate fiînþeles ºi ca efect descensiv al unei poeticitãþisacrale, ca poezie fapticã a divinitãþii, prinalcãtuirea sa dualã, rezultantã directã a sin-gularitãþii sale. Scopul sãu iniþial fiind exclu-siv acela de încântare ºi sublimare a creaþiei.Perspectivã din care poietica umanã nu poa-te fi decât o încercare de rãspuns, un vagecou celest, o re-simbolizare a unei genezesacre. Lumea însãºi pare a fi doar un poemneterminat al lui Dumnezeu.

Adept al altitudinii divine a poeziei, auto-rul amendeazã transformarea ei într-un„monolog steril“, axat pe spunere, ºi aruncãanatema asupra postmodernismului, res-ponsabil de acest proces.

Într-o serie de provocãri, de conexiunionto-logice la capãtul cãrora de aflã Dum-nezeu, Literatura ca provocare ocupã un locsecund – apreciazã Ioan F. Pop –, din cauzãcã exerciþiul literar vine sã înlocuiascã o ne-putinþã, aceea de a nu fi nenãscut. Maimult chiar, scrisul literar, ca de altfel oriceprovocare, are ºi o componentã demonicã,rãul fiind eternul provocator, nu binele,neutral prin definiþie. Mergând regresivpânã la pãcatul originar, autorul speculeazãfaptul cã fiinþa cãzutã în temporalitate „în-cearcã, prin intermediul scrisului, o nouãprovocare a timpului originar“, ceea ce în-seamnã cã literatura (cultura, în general)a început ca damnare ºi continuã ca mani-festare a libertãþii, înþeleasã augustinian cavoinþã orientatã exclusiv spre binele su-prem. Obsedat de triada Dumnezeu-cuvânt-om, scriitorul leagã aproape silogistic ter-menii ei: „La Dumnezeu, Cuvântul estelumea, omul, tot ce existã. La om, lumeaeste chemare, cãutare prin cuvânt, litera-turizare“, iar „dialogul omului cu divi-nitatea este unul preponderent literar“, literatura, creaþia în general, mediind co-municarea cu divinitatea ºi reactivând divi-nul din om.

De pe o poziþie de marginalitate autoa-sumatã, Ioan F. Pop îºi desfãºoarã intransi-gent campania împotriva tarelor realitãþiiculturale româneºti de ieri ºi de azi, primaincriminatã fiind instrumentalizarea cul-turii de cãtre totalitarismul de tip comu-nist în detrimentul civilizaþiei. Radiografiacontradicþiei ideologice Culturã versus civi-lizaþie în perimetrul românesc sfârºeºte în-tr-o sentinþã critic-resemnatã, de coloraturãcioranianã:

Pânã la urmã, suntem o culturã de visãtori,nu una de futurologi, de logicieni ºi prag-matiºti. Suntem mai mult o culturã deamanþi, nu una de legãturi culturale stabile

ºi morale sub orice vremuri. Preferãm pase-ismul culturii, nu prezentul ºi viitorul ei.Speculãm metafizic conjunctura, fragmen-tul, dar ratãm sistematic durata, întregul...

Opþiunile identitare motivate politic mutãdezbaterea pe un alt palier tarat în Naþionalºi confesional, contraponderea subtil peda-gogicã venind dinspre Creºtinismul ca bun-simþ. Campania continuã în Cearta cul-turalã cu istoria, unde sunt sancþionateeroismele de manual, mitizãrile ºi falsurilemenite sã acopere „somnolenþa secularã“despre care vorbea Cioran. Atemporalitateaperpetuã, neancorarea în prezent, improvi-zaþia, ºmecheria endemicã, ancestrala lipsãde cuvânt, cacealmaua sau lipsa oricãrei în-clinaþii morale completeazã inventarul „vir-tuþilor“ unui popor formatat sã-ºi urascãelitele, „tot mai abulic la propriu-i destin“ºi „profesionalizat în faliment ºi în paseismtrãit mistic“. Punând în final o livrescã în-trebare –„Ce-i de fãcut?“ –, Ioan F. Pop nupropune o soluþie utopicã, ci rãspunde cuo ironie amarã: „mã tem cã… nimic. Deo-camdatã e suficient sã ducem mai departemeseria de a exista pur ºi simplu. Sã nu pe-riclitãm prea tare profesia de român“. Peacelaºi ton, Prostia ca paradigmã duce laapogeu diagnosticul dur al autorului careconstatã cã „mãsura româneascã a fiinþei aajuns una prosteascã“.

În trena aceluiaºi „controversat“ speci-fic naþional, jocul filosofic-speculativ alautorului din Provincialism ºi centralitatereliefeazã încãrcãtura mai degrabã psiholo-gicã decât concret-geograficã a centralitãþii,furnizând cadrul conceptual pentru oxi-moronica demonstraþie din ªansa centra-litãþii mele rãmâne provincia. În acelaºi regis-tru provocator se menþine ºi La ce mai estebun Eminescu? (trei scrisori deschise), mizatextului nefiind actul eretic de distrugerea unui „tabu absolut“, ci demascarea pa-tologiei comportamentale a poporului român, a ipocriziei sale culturale, a impos-turii ºi urii din spatele promovãrii „gre-gãrimii omnipotente“ ºi a marginalizãriiexcepþionalitãþii. O privire (poeticã) în oglin-da criticii, dar ºi Generaþia ’90 faþã cu eter-nitatea aduc dezbaterea valorii literare înprezent, atentând la tabuuri în curs de con-figurare.

Regimul discursului revine la matca fi-losofico-literarã în Despre lene, Despre înþe-lepciunea senectuþii, Moartea ca trãire, Rea-lismul ficþiunii sau în Tãceri de la margine,cel din urmã eseu reprezentând o elabora-re conceptualã a legãturii indisolubile din-tre tãcere ºi solitudinea pentru care opteazãIoan F. Pop, convins cã cea dintâi repre-zintã „ultima formã de comunicare a cuvin-telor“, cã „esenþa finalã a oricãrei forme descriere nu e decât tãcerea comunicativã, îm-pãrtãºitã“, punerea în act a acestei convin-geri fiind acest volum, în care critica inci-sivã, armãtura filosoficã ºi sensibilitatealiterarã se armonizeazã într-o „tãcere“ pro-vocatoare.

�

Constantina Raveca Buleu

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 25

Monumente sub zodia distrugerii

BUCUREªTIUL S-Aaflat o bunã pe-

rioadã sub zodia dis-trugerii, iar aceastãrealitate s-a vãdit ºiîn cazul monumen-telor de for public.Regimul comunist a excelat în ceea cepriveºte negarea tre-cutului ºi îndepãrtarea urmelor arhitectu-rale moºtenite. Pornind de la o preocuparefireascã privind starea de excepþie sub carefiinþeazã monumentele publice, Anca Be-nera ºi Alina ªerban au editat un volum bi-lingv (în românã ºi englezã) – Bucureºti.Materie ºi istorie: Monumentul public ºi disto-piile lui (Bucureºti: Institutul Cultural Ro-mân, 2011) – care îºi propune sã urmãreas-cã cum, în ce fel ºi de ce supravieþuiescreprezentãrile în spaþiul public (p. 9-10).

Perspectivele criticii de artã, ale istorio-grafiei, arheologiei culturale ºi sociologieimemoriei se împletesc în acest volum re-marcabil, care conþine studii de caz, maimulte texte critice ale unor autori româniºi strãini, precum ºi un CD audio sugerândun tur fictiv prin faþa a 13 monumente aleBucureºtiului, cele mai multe dispãrute.Numeroase hãrþi cu amplasamentul statui-lor ºi fotografii înfãþiºând operele de artã(demolate între timp, mutate sau transfor-mate) întregesc poate cea mai ambiþioasãcarte-album despre capitala României, pri-vitã din perspectiva condiþiilor sociale ºiculturale ce declanºeazã edificarea/distru-gerea unui monument public.

Ellen Blumenstein se concentreazã asu-pra textelor cuprinse în CD-ul audio dato-rat Ancãi Benera (Aproape utopie: Cum poa-te povestirea sã creeze o memorie alternativã aspaþiului public) ºi, în mod provocator, seîntreabã dacã statuile lui Carol I ºi V. I. Le-nin ar putea fiinþa în paralel: „suporteriiideii de a-l reinstala pe Lenin [pe soclul rã-mas gol de la Casa Presei Libere, fostãScânteii] sunt probabil mai puþini – rein-stalarea lui nu ar însemna neapãrat odorinþã de întoarcere la comunism, ci poatedoar de a nu suprima o jumãtate de secolde istorie“ (p. 16). Poate fi pus pe acelaºiplan un rege (strãin ºi autohton, în acelaºitimp) sub a cãrei domnie þara a fãcut paºidecisivi în direcþia modernizãrii, inclusiv lanivel politic ºi civic, cu un lider sovieticcare de fapt a suprimat libertatea de expri-mare ºi a instituit un sistem concentraþio-nar? Nu este atât de important dacã afir-maþia are sau nu sprijin documentar saudacã surprinde sau nu mizele disputei înjurul unei anumite statui. De fapt, multementalitãþi nu s-au schimbat dupã 1989,iar o parte a românilor s-au obiºnuit înspaþiul public cu simboluri ale regimuluitotalitar (nu neapãrat monumente). Certeste cã alte moºteniri arhitecturale din aniirealismului socialist au beneficiat de o maimare toleranþã din partea bucureºtenilor.Ca de pildã, Monumentul eroilor comu-niºti – v. excelenta analizã a lui DuncanLight (Monumente abandonate ºi rãmãºiþeale peisajului socialist: „Mausoleul comuni-st“ din Bucureºti, p. 271-278).

De fapt, afirmaþiile Ellenei Blumensteinexprimã cel mai bine pluralismul istorio-grafic ce se degajã din paginile cãrþii. Iaracest aspect poate fi benefic, deschizândcalea unei polemici adevãrate. Cum putemdefini regimul sub care Bucureºtiul a fostatât de sluþit dupã 1945, prin demontareaa numeroase opere de artã: comunism, socia-lism, socialism de stat? Pare o întrebare sim-plã, dar nu este. Dacã în general autoriiromâni îmbrãþiºeazã paradigma totalitarãde interpretare a naturii sistemului politicpostbelic din România (identificat dreptcomunism), cei occidentali par sã aducãnuanþe sau sã o conteste. Ruben Fowkespune practicile autoritare, care au dus ºila suprimarea unor monumente, pe seamautopiei socialiste; comunismul pare ceva ce nua fost pus încã în practicã (p. 213). Sub-zistã însã o anumitã ambiguitate, cãci auto-rul vorbeºte ulterior despre postcomunism(p. 214) ºi „sisteme comuniste“ (p. 217).

Dacã în primãvara lui 1990 demontareastatuii lui Lenin nu a stârnit controverse– fiind salutatã în epocã chiar de Ion Ilies-cu, cel care poate a perpetuat practici deinspiraþie leninistã ºi în postcomunism –,în cazul demolãrii monumentului repre-zentându-l pe Petru Groza, lucrurile suntmult mai complicate. Pe de o parte, rolulsãu negativ, ca prim-ministru între 1945 ºi1952, în facilitarea sovietizãrii este de ne-contestat. Pe de altã parte, anumite actepolitice ale lui Groza (domolirea zeluluivindicativ al comuniºtilor, salvarea din în-chisoare a unor intelectuali la mijlocul dece-niului ºase, faptul cã nu s-a dezis de apar-tenenþa sa creºtinã etc.) au perpetuat osimpatie difuzã în anumite medii, reflectatãinclusiv în istoriografia postdecembristã ºinu numai. Formal, Petru Groza nu a fostmembru al Partidului Comunist, ci doar li-der al Frontului Plugarilor, formaþiune po-liticã subordonatã comuniºtilor, care a su-pravieþuit pânã în 1953. Demolarea statuiisale din apropierea zonei Cotroceni-Eroilor,la începutul anului 1990, a fost comentatãîn fel ºi chip, mai ales cã în fruntea celorcare au militat pentru îndepãrtarea ei s-aaflat un preot ortodox. Situându-se de par-tea celor care pledau pentru protejarea mo-numentului, un istoric format în anii naþio-nal-stalinismului le vorbea studenþilor de laFacultatea de Istorie despre nedreptatea su-feritã de Groza, cel care nu a avut carnet departid ºi în plus a rãmas membru pânã lamoarte în adunarea naþionalã bisericeascã.Prin urmare, a fost strigãtor la cer cã toc-mai un preot ortodox s-a ridicat împotrivastatuii lui Petru Groza. De fapt, aceastãperspectivã ar merita câteva nuanþãri. Îndeceniile cinci ºi ºase, Groza a influenþatdecisiv, prin politica sa guvernamentalã,restrângerea autonomiei bisericilor. În aldoilea rând, este absolut irelevant dacãPetru Groza a fost integrat, ca membru, înrândurile PCR/PMR; conteazã actele sale po-litice, legislaþia adoptatã de guvernul sãu,care a introdus un cadru juridic antidemo-cratic, facilitând stalinizarea vieþii politiceºi culturale. Astãzi, statuile lui Lenin ºiGroza sunt prãbuºite în curtea Palatuluibrâncovenesc de la Mogoºoia, lângã Bucu-reºti. ªi-ar fi gãsit locul cei doi coloºi în-tr-un (necesar, dar greu de edificat) muzeual dictaturii comuniste, plasat în Bucureºti?Unii contestatari mai vechi sau neprieteniai Muzeului de la Sighet s-au transformatbrusc în frenetici susþinãtori ai Memoria-

lului întemeiat de Ana Blandiana ºi Romu-lus Rusan, sub deviza: existã deja un Muzeual Comunismului, Bucureºtiul nu are nevoiede acest muzeu. În 2011, într-un context încare a apãrut o stângã intelectualã puternicã(tânãrã, dar uneori ignorantã), Sighetuldevine opozabil Bucureºtiului, reflectândpersonalizarea, politizarea ºi superficialita-tea dezbaterii despre un muzeu naþionalal dictaturii comuniste.

Aparent, monumentele reprezentându-ipe oamenii politici conservatori – cei situaþimai la dreapta eºichierului politic decâtliberalii – au fost menajate, scãpând maiuºor de furia demolatoare comunistã.Statuia lui Alexandru Lahovary supravie-þuieºte comunismului, pierzându-ºi doarinscripþia. Statuia lui Lascãr Catargiu a su-pravieþuit aproape 15 ani (în curând va fireamplasatã, dar la câteva sute de metri delocul iniþial). În pofida unui consistentefort de documentare, inclusiv în arhive,încã rãmân pete albe ºi semne de întreba-re – asumate de editori – în ceea ce priveºteistoria monumentelor publice bucureºtene.De pildã, contextul în care a fost demolatãstatuia lui Take Ionescu, din zona Piaþa Ro-manã, nu este pe deplin lãmurit. Statuia asupravieþuit în plin centru al oraºului timpde un deceniu, dupã venirea la putere a co-muniºtilor, deºi baza soclului era strãjuitãde douã statuete nud, reprezentând Nistrulºi Tisa. Ar fi fost de ajuns ca sã fie datã caexemplu de artã decadentã ºi demolatã încãdin 1947-1948. În plus, Nistrul era deja unrâu interior în Uniunea Sovieticã, iar pre-zenþa monumentului în spaþiul publicputea fi uºor interpretatã drept iredentismromânesc. Supravieþuirea ei pare un extra-ordinar exemplu de inadecvare ideologicã,iar o fotografie reprodusã de editori con-firmã aceastã afirmaþie; imaginea înfãþi-ºeazã o demonstraþie comunistã (din anii1950?) celebrând momentul 1 Mai, cumuncitori revãrsându-se prin faþa statuii. Înmod „obiectiv“, statuia nu mai putea rezis-ta; a fost demontatã, probabil în 1958.

Cred cã volumul se impune în primulrând prin încercarea de restituire a imagi-nii vechiului Bucureºti. Neîndoielnic, maiales prin textele critice stârneºte ºi multeîntrebãri: Cât de importantã este naturaregimului politic sub care se produce „epu-rarea“ unei statui? Cât de mult conteazãideile politice de care sunt însufleþiþi ceicare doboarã un monument? Cât de pregã-tiþi (intelectual, moral, chiar civic-politic)au fost funcþionarii Ministerului Culturii ºicei ai Direcþiei de culturã a Primãriei Bu-cureºti care au avut putere de decizie înceea ce priveºte selectarea monumentelorpublice ºi reamplasarea statuilor demolateîn trecut?

�

Cristian Vasile

�

26 • APOSTROF

Firul nesfârºit al timpului

DUPÃ CE a dat lumii unbestseller surprinzãtor

chiar ºi pentru el, Scurtã is-torie a timpului: de la BigBang la gãurile negre (înromâneºte, Bucureºti: Hu-manitas, 1995), carte vân-dutã în lumea întreagã înpeste zece milioane de co-pii, Stephen Hawking a de-cis cã cititorii sãi meritã o ediþie mai simplãa istoriei timpului, un remake în care sãrenunþe ºi mai mult la explicaþiile ºtiinþifice.Aceastã O mai scurtã istorie a timpului, scrisãîmpreunã cu Leonard Mlodinow ºi tradusãde Humanitas în 2007, este mai puþin ocarte de ºtiinþã ºi mai mult o poveste în care„pãcatele“ primei cãrþi sunt exorcizate.

Cartea a fost scrisã din nevoia de a-ºiachita o datorie mai veche faþã de cititoriicare au pãstrat ediþia precedentã timp de 237de sãptãmâni pe lista celor mai vândute cãrþia publicaþiei Sunday Times. Statistic, unexemplar al cãrþii a fost cumpãrat la fiecare750 de bãrbaþi, femei ºi copii de pe glob.

Cum sã încerci sã explici evoluþia de aproximativ 14 miliarde de ani a universu-lui în doar aproximativ 200 de pagini? Sur-prins de interesul arãtat de publicul largpentru cosmologie, Stephen Hawking îºipropune mereu sã simplifice ºi sã aducãmai aproape de pãmânt ºtiinþa stelelor, ga-laxiilor ºi planetelor. El ne poartã prin tre-cutul universului într-o carte asemãnãtoa-re cu punctul originar din care a izvorâttotul, adicã foarte densã, ºi totuºi simplã.Timpul a început în momentul produceriievenimentului primordial cunoscut dreptBig Bang. De 14 miliarde de ani, universulse aflã în continuã expansiune ºi nu ºtimcând se va colapsa, dacã o va face vreodatã.Cert este cã totul se schimbã, galaxiile seîndepãrteazã una de alta, stelele mor, iarnoi planete sunt descoperite.

Prin aceastã carte, Stephen Hawkingvrea sã ne ajute sã gãsim mãcar indicii pen-tru întrebãrile majore ale vieþii: ce cãutãmpe aceastã planetã micã a galaxiei noastre,în jurul unui astru de dimensiune medie,de unde venim ºi care este rostul nostruîn ansamblul de necuprins cu imaginaþia?ªi cum a fost posibil ca aici sã se împlineas-cã atât de multe condiþii pentru ca viaþainteligentã sã se dezvolte? „Dumnezeu nujoacã zaruri“ este faimosul dicton al luiEinstein. Nimic nu e întâmplãtor. În uni-vers, se pare cã totul conspirã pentru a creacondiþiile prielnice vieþii în anumite zoneºi a nu o face posibilã în alte locuri.

Omul s-a pus mereu în centrul univer-sului, a pus planeta pe care locuieºte în cen-trul sistemului solar, chiar dacã informaþii-le pe care le deþinea arãtau contrarul. AtâtNewton, cât ºi Einstein au susþinut (ero-nat) cã universul nu se poate extinde. Ein-stein chiar ºi-a modificat teoria generalã arelativitãþii (1915), astfel încât ea sã fie înacord cu aceastã eroare.

În trecut, se credea cã universul a fostîntotdeauna într-o anumitã stare, cea a pre-zentului. S-a dovedit cã el se schimbã cuo vitezã care, în plus, este în continuã creº-tere. Începând cu Big Bangul, temperatu-ra a scãzut, rãmãºiþele acelui prim momentfiind prezente ºi acum, ca radiaþie de fond.Este posibil ca universul sã se sfârºeascãîn viitor, iar timpul nu va mai exista nici el.Datoritã Big Bangului, timpul a avut unînceput, dar sfârºitul lui este încã departede a fi prezis.

Fizica aspirã la o teorie a totului, unacare sã combine armonios toate piesele rãs-pândite în teoriile mãrunte care existã înprezent. Autorul vorbeºte adesea în pagi-nile cãrþii despre aspiraþia ºtiinþei modernela o teorie unificatã, care sã împace toatecelelalte teorii ºi sã le aducã într-un tot. Cucât scrie mai mult despre ea, cu atât maimult ne dãm seama cã aceasta este greu degãsit. Întoarcerea în trecut, afirmã Haw-king, nu este realizabilã. Nu putem cãlãto-ri în timp, însã viitorul ne poate rezervamulte surprize: „Nu puteþi cãlãtori în tre-cut decât dacã istoria a menþionat cã v-aþiîntors ºi cã, odatã ajuns acolo, nu v-aþi ucisstrã-strãbunicul sau cã nu aþi comis vreunalt act care ar intra în conflict cu istoriamodului în care aþi ajuns în situaþia în carevã aflaþi în prezent“ (p. 129). Totuºi, dacãam reuºi sã ne întoarcem în trecut, am fa-ce-o într-o istorie alternativã, neputând schim-ba cursul evenimentelor deja petrecute.

Cartea seamãnã, pãstrând proporþiile,cu o anecdotã ºtiinþificã spusã pe tonul so-bru al unui învãþat. Paradoxal, aceastã Omai scurtã istorie a timpului are un capitolîn plus faþã de prima variantã. În aceastãvariantã rãmân totuºi multe pagini arideºi greu de savurat de cititorul nespecialist.Acest dezavantaj este contrabalansat de ilu-straþiile adãugate. Hawking îºi ajusteazãterminologia, eliminã formule, rescrie pa-gini întregi ºi le comprimã, dar la MarilynMonroe nu poate renunþa. Forþa gravita-þionalã exercitatã de ea este prea mare.

Cu cât descrie mai mult universul ºivrea sã îl explice, cu atât mai multe între-bãri se nasc, iar ele cer noi rãspunsuri. Abiacând vom reuºi sã unificãm tot ceea ceomenirea a descoperit în existenþa ei, ra-þiunea umanã va cunoaºte cugetul lui Dumnezeu, încheie Stephen Hawking, cupromisiunea nespusã a unei reveniri.

�

Dedal nu pãrãseºteCreta

CONºTIINÞA TRAGICÃ a exis-tenþei, clãditã pe ideea

oarbei necesitãþi, reprezintã,cu siguranþã, aportul cel maiînsemnat al gândirii elene lazestrea spiritualã a uma-nitãþii, iar manifestarea eidevine extrem de consis-tentã în momentele de pre-cipitare a istoriei. Dupãcum susþine Arnold J. Toynbee (Studiu asu-pra istoriei: Sintezã a volumelor I-VI de D. C.Somervell, trad. de D. A. Lãzãrescu, Bucu-reºti: Humanitas, 1997, p. 573, 600-601),membrii unei societãþi în marasm ajungrapid la conºtiinþa dureroasã cã se aflã ladispoziþia unor forþe malefice, ceea ce leprovoacã douã linii distincte de sentimen-te personale: una mergând într-o direcþieactivã, datã de simþul pãcatului, ce deschi-de calea ascezei, alta având un sens pasiv,oferit de simþul inexorabilitãþii, ce implicãacceptarea resemnatã a rãului. Reacþia pa-sivã a sufletului în faþa potrivniciilor mediu-lui înconjurãtor presupune credinþa într-oputere iraþionalã ºi invincibilã, care se exer-citã asupra întregului univers, inclusiv asu-pra sufletului însuºi, ºi care apare ca hazardsau ca necesitate, ambele forme fiind ates-tate în sfera esteticã, în Iliada ºi în toatã tra-gedia clasicã greacã.

Tema vulnerabilitãþii omului târât înspectacolul alienant al unei istorii totalita-re, dictate de crunta ºi capricioasa necesi-tate politicã, este perfect redatã în recentulroman al lui Lucian Dan Teodorovici,Matei Brunul (Iaºi: Polirom, 2011, 400p.). Personajul titular al cãrþii, Bruno Ma-tei, s-a nãscut în Bucureºti, la puþin timpdupã încheierea Primului Rãzboi Mondial,dintr-o mamã italiancã ºi un tatã român.În 1937, când avea ºaisprezece ani, pleacãîmpreunã cu pãrinþii în Italia, întrucât tatãlsãu, George Matei, trebuia sã preia aface-rea bunicului dinspre mamã, Antonio Pi-gnatelli. În pofida dorinþei tatãlui de a-ºivedea fiul avocat, Bruno urmeazã studiileteatrale la Academia „Silvio D’Amico“, iarapoi, descoperindu-ºi pasiunea pentru pã-puºi, uceniceºte pe lângã o veche familiesicilianã de artiºti-marionetiºti. Nu ajungeînsã sã profeseze. Cutremurul produs deizbucnirea unei noi conflagraþii, care a zgu-duit întreaga Europã, va ruina atât impe-riul artelor, cât ºi afacerea familiei Pigna-telli. Dupã ce-i procurã un diagnostic fals(o maladie ce urma sã-l transforme, prinînþepenirea articulaþiilor, într-un buratti-no uman), ferindu-l astfel de înrolare,

Mirel Anghel Cezar Boghici

Cãrþi primite la redacþie

• Adrian Papahagi,Boethiana mediae-valia: A Collectionof Studies on theEarly MedievalFortune of Boethius’Consolation of Philosophy,Bucureºti: ZetaBooks, 2010.

• Teodor Borz,Colivii, Târgu-Mureº: Ardealul,2011.

• NicolaePrelipceanu,Odioseea: Un jurnal pe sãrite,Iaºi: InstitutulEuropean, 2011.

•Vasile Igna,Animale domestice,Cluj-Napoca: Limes,2011.

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 27

George Matei cautã sã-ºi punã fiul la adã-post ºi de consecinþele rãzboiului. Spresfârºitul lui ’45 îl trimite în România,unde, prin intervenþia indirectã a fostuluisãu coleg de la Drept, ministrul LucreþiuPãtrãºcanu, tânãrul este angajat ca specia-list la Teatrul de Pãpuºi ºi Marionete dinBucureºti. Dar istoria nu-l va mai cruþa. Lamai bine de un an petrecut în PenitenciarulUranus, pe 17 martie 1950, Bruno e con-damnat la zece ani de muncã silnicã, dato-ritã asocierii cu ministrul Pãtrãºcanu, mazi-lit în februarie 1948, precum ºi presupuseilui colaborãri cu Miºcarea Legionarã. κiva ispãºi pedeapsa la Canal, în coloniaPeninsula, apoi la Galaþi ºi, în sfârºit, laIaºi; aici, în urma unui accident petrecutpe un ºantier, deþinutul Matei Bruno îºipierde memoria ultimilor douãzeci de anidin viaþã. Dupã spitalizare, revine în peni-tenciar pentru executarea restului de pe-deapsã, având doar amintiri rãzleþe, de pâ-nã la vârsta plecãrii în Italia, ºi douã lucruripersonale, reþinute la data arestãrii, careînsã nu-i lumineazã nimic din negura sa detrecut: o pãpuºã – Pulcinella, dar botezatã,impropriu, Vasilache – ºi o foaie dintr-unmanuscris despre marionete. Or, un indi-vid ca acesta, fãrã trecut, numai cu viitor,oferã o oportunitate excepþionalã pentruregimul comunist de a construi din el„omul nou“. E ceea ce se ºi înfãptuieºte cuBruno Matei, eliberat prin graþiere, la 13aprilie 1958, datoritã acþiunii tovarãºu-lui Bojin, un securist de elitã, prietenulcare-l va modela în funcþie de imperative-le actualitãþii socialiste.

Romanul se bazeazã pe alternarea adouã planuri epice: experienþa din trecuta personajului ºi viaþa sa de dupã detenþie,amândouã fiind, de fapt, etapele aceluiaºiproces persecutoriu. Diferã doar aspectulsub care apar elementele persecuþiei: înprima fazã, acestea sunt concrete, violenþaatingând în spaþiul concentraþionar cotemaxime; în a doua, ele apar sub o formãînºelãtoare, indirect revelatorie, existenþa încotidianul comunist presupunând deopo-trivã intoxicarea victimei cu un adevãr tru-cat ºi inocularea vinovãþiei misterioase.Drama din prezent o egaleazã însã pe ceadin trecut, iar acþiunea din cele douã pla-nuri subliniazã de fiecare datã mecanismulconstant al damnãrii.

Acesta acþioneazã explicit în perimetrulînchisorilor ºi al lagãrelor de muncã princare trece protagonistul. Solii damnaþiunii(„Baba Samca ºi moroii ei“ – p. 107) bân-tuie sistematic imaginarul deþinutului. Casã-i alunge ºi ca sã-ºi gãseascã, astfel, acelcentru de greutate, capabil a-i asigura oviaþã autenticã, cum numai pãpuºile ajun-se în mâinile artistului au, Bruno apeleazãîn primul rând la povestire. Asemenea Pe-nelopei – care, aºteptându-l pe Ulise ºivoind sã scape de sub presiunea concretu-lui social (simbolizat de peþitori), s-a spuscã înºira ºi deºira o poveste, Odiseea –, per-sonajul acesta deapãnã câte o istorisiremiticã, despre demonii roºii Vatapi ºi Ilvalasau despre semizeul Ghatotkacha, a cãruicãmaºã vrãjitã poate stinge lava de foc.Numai cã, aflã el, povestirea nu face decâtsã stârneascã demonii politicii, aºa încâtexorcizaþii Ilvala ºi Vatapi se unesc cu BabaSamca ºi moroii ei. ªi mai aflã ceva: reto-rica pune în miºcare maºinãria politicã,antrenându-i instantaneu angrenajele repre-

sive. Prin urmare, echilibrul râvnit se aratãa fi extrem de precar, linia lui fiind hotãrâtãpermanent de altcineva.

Totuºi, eroul îºi mai îngãduie o iluzie.Este vorba, în esenþã, despre o nouã tenta-tivã de evadare în utopia artei. Repetândparcã gestul miticului Dedal – care con-struise pãpuºi mobile spre încântarea prin-þeselor din Camicos, ajutoarele sale împo-triva lui Minos –, el proiecteazã împreunãcu nea Zacornea, temnicerul-figurist de laPenitenciarul Galaþi, o marionetã. Destinulacesteia aruncã însã umbre negre asupradestinului personajului. Odatã realizatã, eadã o singurã reprezentaþie, cu un singurspectator (bãtrânul gardian), în baia insa-lubrã a închisorii, rãmânând apoi ascunsãpentru totdeauna între pereþii celulei, dreptmãrturie cã în acest spaþiu nu existã mân-tuire. Pe trupul ei din lemn sunt sãpatecuvintele de deasupra porþii Infernuluivãzut de Dante – „Lasciate ogni speranza,voi ch’entrate“.

Utopia artei e învinsã de distopia isto-riei concrete.

Marioneta, noteazã romancierul,

avea sã stea închisã probabil pentru vecie, cao garanþie cã zidurile astea nu se vor dãrâ-ma nicicând, schimbând deþinuþi dupã deþi-nuþi, generaþii de nefericiþi deveniþi din-tr-odatã duºmani ai poporului. A priceputîn cele din urmã cã nimeni nu-i putea ofericu adevãrat o speranþã, ci numai fracþiunidin ea. Fracþiuni ce aveau sã fie nimiciteinvariabil într-un final, cãci nicio altã forþãdin lume, pe orice ar fi ea întemeiatã, n-aveacum sã reziste în faþa uriaºului tãvãlug ce seabãtuse ºi asupra lui de câþiva ani. (p. 238)

Tocmai austeritatea discursului ºi tãieturafermã a frazei sunt cele care susþin aicicaracterul implacabil al sorþii.

Ruptura faþã de orice formã de iluzio-nare ºi, implicit, faþã de lumea penitenciarãse înfãptuieºte prin ascunderea lui Brunosub carapacea convenþionalului ºi a efectu-lui teatral. Câteva enunþuri rostite de capulfamiliei de pãpuºari din Sicilia, pe care con-damnatul ºi le aminteºte la un moment dat,venind înspre el din cu totul altã viaþã, îivor influenþa în mod decisiv comporta-mentul, transformându-l într-un deþinutexemplar:

Într-un spectacol de marionete, trebuie sãavem în vedere douã condiþii esenþiale. Pri-ma: publicul nu are voie sã vadã alte miºcãriîn afara celor impuse de joc, îndelung repe-tate de artistul care mânuieºte pãpuºa. Adoua: publicul nu are voie sã audã alte vociîn afara celor impuse de joc, îndelung repe-tate de artistul care îi dã glas pãpuºii. (n.1, p. 240)

Sunt cuvintele ce fixeazã, de fapt, toposulprivilegiat al romanului – cvasispectacolulcu pãpuºi.

Dar carapacea construitã cu perseve-renþã va fi strãpunsã din interior, de gân-dul multã vreme reprimat al personajuluila zilele eliberãrii sale, omul vãzându-se dinnou înfrânt în lupta cu istoria mare, ca-re-i va inunda toate intervalele sufletului.Acum, într-o ciocnire cu gardienii, Brunoare acel teribil accident, soldat cu o con-tuzie cerebralã, manifestatã clinic printr-oamnezie persistentã de conservare a amin-

tirilor din anii succesivi primei lui tinereþi.Vârsta formãrii sale, petrecutã-n alte locuri,reîntoarcerea în þarã, soarta pãrinþilor, ares-tarea, anii grei de temniþã, toate se ºtergîntr-o clipã, lãsându-l, la cei treizeci ºi optde ani ai sãi, fãrã conºtiinþa popriei iden-titãþi, un veritabil burattino uman, capa-bil a îndeplini orice rol îi rezervã destinul;iar acesta nu întârzie sã-l aºeze în distri-buþia noii lumi româneºti, aflate în glo-rios avânt dupã 1947. Doar cã destinulpoartã un nume ºi necesitatea se înfã-þiºeazã sub masca frivolã ºi stimulatoarea securistului.

Tovarãºul Bojin e cel ce dirijeazã sce-nariul „reintegrãrii“ lui Bruno în cadrulsocietãþii socialiste, pe care fostul deþinutînvaþã s-o iubeascã, simþindu-se legat de eaprintr-o vie recunoºtinþã, dublatã de odifuzã culpabilitate: „El, Brunul, BrunoMatei pe numele sãu din acte, avea de-abiade-acum încolo sã fie cu adevãrat folositorunei societãþi pe care-o iubea, faþã de carerãmãsese dator multã vreme, pe care, în-tr-un fel necunoscut, o trãdase cândva“ (p. 127). Astfel de gânduri ale personaju-lui, transcrise cu ajutorul stilului indirectliber, determinã ca în þesãtura perifrasticãa cãrþii sã-ºi facã loc unele cliºee recupera-te din producþiile realist-socialiste ale epo-cii, fapt ce amplificã impresia de veridici-tate a naraþiunii.

O marionetã se dovedeºte a fi Brunoºi pentru Eliza, tânãra funcþionarã hotelierãde care se îndrãgosteºte ºi care, în realitate,este rezidenta Securitãþii, în subordineatovarãºului Bojin. Ocupându-se la rândulsãu de cazul lui Bruno Matei ºi având accesla unele date ale respectivului dosar infor-mativ, ea ºtie cã mama bãrbatului trãieºteîncã în Italia, de aceea cautã sã-l atragã, ca„paºaport“, într-un plan de trecere a fron-tierei spre Occident. E ceea ce Eliza ºi reu-ºeºte, cãci, personaj tragic, Bruno îºi ur-meazã mut destinul, un destin care s-apronunþat când i s-a livrat motivul con-trafãcut al condamnãrii sale din trecut –încercarea de a fugi din þarã.

Ajuns pe punctul de a sãri peste gardulde sârmã al graniþei, eroul refuzã sã facãpasul decisiv. Îl va face Eliza, care-l ia cusine pe Vasilache, pãpuºa de peste timp alui Bruno, remarcabilã prezenþã simbolicãîn roman, desemnând imaginea sufletuluiinconºtient al protagonistului. În timp ce se aflã reþinut de patrula românã, luiBruno îi este tot mai sigurã perspectiva dea reintra în labirintul închisorilor, dar ºi înalt labirint, cel al propriilor amintiri. Eldevine, astfel, un Dedal care nu doreºte sãfugã din calea urgiei lui Minos – regeleCretei, iar dupã moarte, al lumii inferna-le – ºi rãmâne prizonierul teribilului labi-rint cretan.

�

28 • APOSTROF

Pãpuºi ºi marionete

Î NTRE 17 ºi 21 octombrie a avut loc, laCluj, Festivalul Internaþional al Teatrelor

de Pãpuºi ºi Marionete „Puck“, care anulacesta a marcat un jubileu, cea de-a zecea edi-þie. Gândit ca o întâlnire a spectacolelor repre-zentative ale acestei arte din þarã ºi din strãi-nãtate, în acest an festivalul ºi-a îmbogãþit ºidiversificat oferta. Au fost unsprezece teatredin þarã, din strãinãtate nefiind reprezentatãdecât Ungaria (eterna crizã financiarã...). Auparticipat ºi douã companii particulare ºi doipãpuºari liber-profesioniºti. Au avut loc work-shopuri extrem de interesante ºi o expoziþieineditã de pãpuºi textile. Studenþii de gen –de la UNATC „I. L. Caragiale“ din Bucureºti,de la secþia maghiarã a Universitãþii de Artãdin Târgu-Mureº ºi din anul III actorie, secþiamaghiarã a Facultãþii de Teatru ºi Televiziu-ne din Cluj – au fost ºi ei prezenþi.

Ca de fiecare datã, festivalul s-a încheiatcu decernarea premiilor ºi a menþiunilor.Fiind vorba de o artã atât de diversã, s-a re-nunþat la obiºnuitele titulaturi: „cel mai bunspectacol“ sau „cea mai bunã scenografie“,premiul denumind esenþa reuºitei din spec-tacolul respectiv.

Aventurile lui Pinocchio, de la Teatrul dePãpuºi „Ariel“ din Târgu-Mureº, a deschiscompetiþia. Povestea plinã de peripeþii a fostpusã sub semnul nopþii într-un discurs esen-þializat, fãrã a eluda episoadele principale. Ca-racterele pãpuºilor sunt splendid surprinse descenografa Eugenia Tãrãºescu-Jianu. MirabelaValea, studentã în anul III la actorie-mânuitorde pãpuºi, a obþinut o menþiune pentru debutîn rolul titular din acest spectacol.

Tótágas, de la Teatrul Vojtina, Debrecen(Ungaria), în traducere liberã Lumea pe dos,este o poveste a prostiei omeneºti, într-unspectacol ingenios, bine ritmat. Spaþiul sce-nic a fost rezolvat din cinci roþi de lemn du-ble pictate, cu mijlocul traforat înfãþiºând di-verse spaþii, cu pãpuºi naiv-caricaturale ºi cucei patru interpreþi, care de multe ori, cu oplanºã în chip de costum prinsã de trunchi,preluau chipul pãpuºii. Spectacolul a obþinutmenþiune pentru expresivitatea relaþiei actor-pãpuºã.

Cine va pãzi clopoþeii?, de la Teatrul „Pri-chindel“ din Alba Iulia, este un spectacolconstruit secvenþial într-un decor de mareplasticitate ºi în acelaºi timp foarte simplu,reprezentând un fundal de peisaj asemãnãtortapiseriilor. Spaþiul se animã cu fiecare sec-venþã, cu pãpuºi caracteristice locului. Lian-tul poveºtii este un delicat fulg de pãpãdie(mânuit ca pãpuºile vaiang), care ne poartãîn diverse lumi în confruntarea dintre bineºi rãu. În ciuda diferenþelor culturale, toþiluptã pentru ca binele sã învingã, animaþi deaceleaºi idealuri ºi valori, reuniþi în Cânteculprieteniei. Spectacolul a obþinut menþiunepentru ritmul ºi muzicalitatea spectacolului.

Prinþul fericit, de la Teatrul „Anton Pann“din Râmnicu-Vâlcea, a obþinut menþiunepentru simbioza relaþiei actor-text-imagine.

Spectacolul, pus în scenã de regizorul LászlóVadas, care este ºi autorul scenariului, dupãcelebra poveste a lui Oscar Wilde, se adresea-zã atât copiilor, cât ºi adulþilor. Realizat cueconomie de mijloace foarte inteligent ex-ploatate, spectacolul este o fericitã îmbinarea mai multor stiluri ºi tehnici de interpretare.Actriþa principalã, Irina Melnic, joacã pe rândmai multe personaje: Povestitorul, Prinþul,Rândunelul, trecând cu mare uºurinþã de laun caracter la altul, de la un registru vocal laaltul. Pãpuºa-Prinþul, care-i stã alãturi, e pro-iectatã pe ecran împreunã cu actriþa-Povesti-tor. Ecranul elastic se muleazã reliefând faþamai-marilor oraºului sau umbre chinezeºti(mâinile actorilor), care devin pe rând pãsãrilecãlãtoare în þãrile calde, trestia, iubita Rân-dunelului. Morala poveºtii se imprimã adâncîn mintea ºi inimile spectatorilor: fericit ºibogat este cel ce dãruieºte necondiþionat ºi cudragoste.

Ultima menþiune i-a revenit companieiparticulare „Muºchetarii“ din Bucureºti, pen-tru construcþia armonioasã a spectacolului Spãr-gãtorul de nuci. Un spectacol cu marionete cufir, mânuite foarte bine, ritmat de o muzicãbine aleasã ºi interpretatã. Scena s-a aflat în-tr-un permanent dialog cu micii spectatori.

Demonstraþiile studenþilor s-au bucuratde atenþie, strãdania lor fiind rãsplãtitã cuaplauze. Studenþii de la Târgu-Mureº ne-auoferit o lecþie deschisã. Fiind în primul an destudii, ei abia descifreazã abecedarul în taineleactoriei. Cei de la Cluj sunt în anul III actorieºi ne-au invitat la o orã de improvizaþii, plinãde umor ºi fantezie, cu suluri mobile. Studen-þii de la Bucureºti au venit cu spectacolulMicul Prinþ, dupã Saint-Exupéry. Din pãcate,scenariul dramatic a fost nefericit contempo-raneizat, întreaga filozofie ºi sensibilitate apoveºtii fiind anulatã de un supratext rãuscris. Ne amintim de ediþiile anterioare, cândUNATC-ul s-a prezentat cu excelente spec-tacole, adevãrate demonstraþii de mânuire amarionetei mici cu fire.

Un moment de vârf al festivalului a fostworkshopul Emiliei Nechita, în spaþiul ex-poziþional al Muzeului Etnografic, cu zececopii de grãdiniþã. Materialul „didactic“ aufost chiar pãpuºile din expoziþie. PãpuºileAnei Ponta – artist plastic recunoscut – ex-primã stãri, sentimente ºi sunt alcãtuite ex-clusiv din textile. Jocul materialelor ºi acceso-riilor din care sunt fãcute pãpuºile – varietatede frumos ºi emoþie – le caracterizeazã de laprima privire. Pãpuºa-vedetã a fost Pãzitorultimpului, grãnicer între vis ºi realitate. Numaicopiii au fost în stare sã treacã aceastã graniþã,pãtrunzând în lumea poveºtii.

Atelierul susþinut de Luminiþa Vãlean afost un joc cu mijloace teatrale pentru ca pri-chindeii sã-ºi câºtige încrederea în sine.

Au fost acordate patru premii: Alice înþara minunilor, Teatrul de Animaþie „Þãndã-ricã“ din Bucureºti, premiul pentru vioiciuneaspectacolului ºi pitorescul personajelor. Acesta afost cel mai complex spectacol din festival, cupãpuºi de diverse tipuri ºi dimensiuni, cu oscenografie spectaculoasã. Actorii din aceastãpoveste plinã de fantezie realizeazã trecerilede la lumea realã la cea imaginarã într-un

amestec de culoare ºi farmec, de candoare ºiumor, acompaniaþi de muzica lui Vivaldi.Douã premii au rãsplãtit mãiestria profesieide pãpuºar. Este vorba de spectacolul LászlóVitéz, în interpretarea lui János Pályi dinUngaria, pe care l-am mai admirat într-oediþie anterioarã a festivalului ºi care a luatpremiul pentru mãiestria spectacolului ºi virtuþilecomunicãrii cu publicul. János Pályi este unom-spectacol. Pe lângã charisma cu care estedãruit ºi care capteazã interesul publicului petot parcursul spectacolului, interpretul este unvirtuoz al pãpuºii bibabo. Mânuieºte conco-mitent mai multe pãpuºi în confruntãri fiziceºi verbale pe mai multe registre. De altfel,János Pályi a susþinut ºi un workshop-demon-straþie a spectacolului de bâlci cu pãpuºabibabo.

Premiul pentru virtuozitatea mânuirii ºiumorul marionetelor i-a revenit lui Bence Sar-kadi, tot din Ungaria. Tânãrul interpret aprezentat un spectacol nonverbal, Figura exmachina. Fiecare pãpuºã îºi spunea pe rândpovestea: acrobata, violoncelistul, dansatorulturc cel burtos. Marionetele cu sfori se miºcauîn faþa noastrã, cu nespusã uºurinþã, dupã ocomplicatã tehnicã germanã. „Figurile“ pã-puºilor-marionete din ultimele douã tablourierau chiar tatãl actorului ºi actorul însuºi.Povestea lor era spusã cu tâlc ºi autopersiflare.

Teatrul-gazdã a onorat jubileul cu o pre-mierã, Secretul magic, în regia Monei Marian,directorul teatrului ºi al festivalului. Sceno-grafia: Eugenia Tãrãºescu-Jianu ºi CãtãlinaChirilã. Ilustraþia muzicalã: Corina Sîrbu.Spectacolul a fost premiat pentru valoarea pro-fesionalã a omagiului la adresa teatrului cumãºti. Regizoarea Mona Marian este o spe-cialistã a commediei dell’arte. În rolul Pãpu-ºarii, Dana Bonþidean ºi Cãlin Mureºan inter-preteazã personaje cu mãºti, cu o dezinvolturãºi un ritm ameþitor. Pãpuºile aveau trãsãturiaccentuate, pentru a defini caracterul fix alpersonajului, imprimând nota de umor adialogului de teatru în teatru. A fost un turde forþã în ritm nebun, cu fantezie, umor ºitehnicã de joc, venind ca o continuare la re-plica lui Arlechino: „În teatru, Pulcinella, sepoate petrece orice“.

M-am oprit asupra spectacolelor premia-te, cu toate cã toþi participanþii ar fi meritatatenþia noastrã. Unele spectacole însã nu-ºiaveau locul, poate, în festival. Avarul de laTeatrul de Pãpuºi din Baia Mare este unspectacol multipremiat, cu o vechime în re-pertoriu de peste zece ani. Dupã cum unspectacol realizat identic, cu aceeaºi regie ºiscenografie în douã teatre, la Bacãu ºi Boto-ºani, nu putea fi luat în discuþie.

Cele cinci zile de festival au fost pentruspectatori o desfãºurare de fantezie în ani-marea inanimatului ºi o confruntare întreperformanþe artistice. Aº sugera pentru vii-toarele ediþii ca interpreþi de excepþie, cumsunt János Pályi ºi Bence Sarkadi, sã fieinvitaþi în afara competiþiei.

Specificul acestui festival dã ºansa, unicã,cred, în peisajul festivalier din România, catrupele invitate sã poatã urmãri întreg festi-valul. O ocazie anualã de evaluare în raportcu colegii de breaslã ºi posibilitatea de acunoaºte noi expresii în arta pãpuºãriei.

O surprizã plãcutã a acestei ediþii a fostrevenirea pãpuºii în toate spectacolele pre-zentate. Ca de fiecare datã, micul spectator s-a aflat în centrul festivalului, într-un dialogviu cu mirajul scenei, dar ºi cu comunitateadiversã a colegilor spectatori, într-o coexis-tenþã acceptatã ºi creatoare prin culturã ºieducaþie.

�

Roxana Croitoru

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 29

Î N 22 noiembrie 1959, Mircea Eliade nota– în original – un citat din Ganghy Night,

de Dorothy L. Sayers, pe care socoteapotrivit sã îl ºi comenteze: „«Eu nu suntdecât albinuþa, care adunã mierea ca sã omãnânce matca». Este tocmai ce ar trebuisã-ºi aplice lor înºiºi filologii, erudiþii ºibibliografii. Dar se întâmplã exact contra-riul. De obicei, cei mai infatuaþi, mai si-guri de importanþa lucrãrilor lor sunt spe-cialiºtii în detalii“ (Jurnal, I, Bucureºti: Ed.Humanitas, 1993, p. 344-345). Acest gândal scriitorului ºi savantului îi scapã lui Ale-xandru Ciolan. Presupunând cã dl Ciolanar avea o reflecþie asupra propriului loc încultura româneascã actualã, absenþa unuigând de felul acesta ar putea fi calificatãdrept gravã.

Pe Domnia Sa îl intereseazã însã sã fietipãrit cu orice preþ în Apostrof. De înþe-les, care dintre condeierii de azi sau de ierinu s-ar dori publicat de o revistã bunã? Casã obþinã ceea ce ºi-a propus, Domnia Sase strecoarã în pagina periodicului clujeanpe uºa din dos, în chip viclean ºi nu tocmaicu bunã-credinþã. El se agaþã ca o remorcãde un articol semnat de mine: un elogiuadus vigilenþei unui filolog de calitate, dlAndrei Moldovan. Dl Ciolan dã un rãspunspolemic textului respectiv, deºi nu fuseseprin nicio adresare þintitã poftit (sau obli-gat) sã rãspundã.

Se poate lua poziþie de cãtre oricine faþãde orice text lansat pe piaþa culturalã; nudoar din România, ci de oriunde. A pre-tinde însã publicarea în virtutea unui dreptinexistent la replicã este o falsificare groso-lanã a situaþiei de fapt, într-un caz ca aces-ta. În termeni neechivoci, este un abuz laadresa codului etic ºi un adio definitiv spusprezumþiei de bunã-credinþã.

În aceste condiþii, n-am de gând sã îiacord dlui Ciolan vreun credit moral ºi sãîl iau în serios. Câtã vreme el însuºi îºi re-trage dreptul la demnitatea de publicistonest ºi vertical, de ce l-aº credita eu maimult? Ca o consecinþã, mã voi rezuma lacâteva consideraþii mai degrabã generale,adresate întregii categorii de inºi pentrucare dl Ciolan pare reprezentativ.

Poate este potrivit sã se observe cã lim-ba românã a existat ºi înainte sã aparã filo-logii; la fel ºi literatura scrisã în aceastã lim-bã. Când aceºtia au apãrut, în sfârºit, li s-aîngãduit sã încerce observarea atentã a mo-dului ei de funcþionare, instituind reguli înspiritul acesteia, sesizând uzul ºi abuzul, darnumai menþinându-se în spiritul ei ºi cu osuficient de adâncã înþelegere a flexibilitãþiiei. Cei care au cutezat prea mult, erijându-se în instanþe pe care limba ar trebui sã leasculte, au sãrit peste cal, devenind – ime-diat sau în timp – ridicoli ºi rãmânând decãruþã. Cãci rostul paznicului unei rezer-vaþii nu este sã îngrãdeascã libera dinamicãa unei fiinþe vii. În schimb, aceeaºi limbãromânã le-a concedat scriitorilor dreptulintegral de a explora noile cãi de îmbogãþi-

re a vocabularului, de experimentare lin-gvisticã ºi, de ce nu, de exploatare oricât deoriginalã a posibilitãþilor sale de expresie;cu condiþia de a-i respecta, la rându-le, spi-ritul ºi tipul de dezvoltare, de creºtere.

Acest lucru nu pare destul de clar înmintea unora dintre cei care pretind cãapãrã instrumentul predilect de articularea ideilor ºi viziunilor scriitoriceºti în cul-tura noastrã, drept care se ajunge la epi-soade ridicole în care un ticluitor de dicþio-nare care nu ºi-a cucerit un loc în literaturade pe urma cãreia câºtigã un renume arepretenþia de a pune la colþ un scriitor saualtul ale cãrui poezii, proze, piese de tea-tru sau eseuri îmbogãþesc patrimoniulnaþional. Inºii de acest fel, aflaþi neostenitîn treabã fãrã urme vizibile în palmaresulcultural al naþiei sau al Europei, nu pricepadevãrul simplu cã rostul grãmãticilor nueste sã reteze nici îndrãznelile scriitorilor,nici sã le impunã acestora propria lor vi-ziune (discutabilã) despre limbã. Unii auînþeles sau au simþit intuitiv acest lucru,rezumându-se, precum profesorul Higginsdin My Fair Lady, sã noteze ºi sã înregis-treze vorbirea strãzii pentru a surprindeîntorsãturile ºi volutele unui organism plinde fantezie ºi disponibilitãþi, în plinã ebu-liþie: limba pe care o slujesc. Alþii au fãcutceea ce li s-a pãrut lor mai la îndemânã: auluat drept martori definitivi dicþionarele ºigramaticile, þinându-se de ele ca orbul debâtã, fãrã a lua aminte cã s-ar putea calimba sã evolueze în direcþii pe care ei nule anticipaserã ºi fãrã a le cere lor permi-siunea.

Mã numãr printre admiratorii filologi-lor de supleþe ºi de adâncime care, obser-vând avatarii – reuºiþi sau nu – ai limbiivorbite, se întreabã asupra acesteia ºi în-cearcã reflecþii critice asupra exceselor lin-gvistice momentane. Am însã, în acelaºitimp, o anume lipsã de rãbdare faþã de ri-goriºtii improvizaþi ºi superficiali care, înnumele unui certificat universitar, se soco-tesc etern îndreptãþiþi sã trãncãneascã savantdespre limba care îi îngãduie ºi gãzduieºte,socotindu-se – în virtutea cãrei legitimitãþi?– singurii îndreptãþiþi sã se pronunþe cu pri-vire la normele, corectitudinea ºi creativi-tatea limbii-mame.

S-ar putea crede cã e firesc sã se întâm-ple astfel, dacã Molière nu ar fi ridiculizatdeja de câteva secole preþiozitatea savantã.Ca atare, uitând cã marile contribuþii dinultima jumãtate de secol la cunoaºterea deprofunzime a românei vin, ce sã-i facem,din partea filosofului Constantin Noica ºidinspre poezia lui Nichita Stãnescu, din-spre teatrul lui E. Ionescu ori din poezia luiGellu Naum, un astfel de ins se crede în-dreptãþit sã dea lecþii de limbã ºi de expri-mare corectã… scriitorilor.

Este o eroare gravã pretenþia de a se re-pezi asupra artiºtilor (printre care, cu mo-destie, mã numãr), în loc sã îºi îndrepteatenþia cãtre prãzi mai mãnoase, de exem-

plu înspre belºugul de licenþe din vorbireapoliticienilor.

Într-un articol mai lung decât textul pecare îl combate, dl Ciolan îºi etaleazã cupanaº calitãþile de mânuitor al condeiului,amestecând la niveluri joase acuza trivialã,dar „þintitã“, cu pamfletul de aspect fesierºi savanteria egolatrã cu fermitatea convin-gerii cã româna s-a înþelenit în dicþionarulde sub patul Domniei Sale. În dreaptã con-secinþã, faþã de asemenea logoreicã împrãº-tiere, jurnalistul fãrã metodã rezolvã totulºi nimic, ba acuzând erori logice, ba amen-dând greºeli de utilizare a cuvintelor, barespingând cu semeþie calificarea unui autorcontemporan din provincie pentru cã nupublicã în Bucureºti, ba enervându-se cã mãdeclarasem sceptic cu privire la rãsturnareaunui vocabular grecizant redundant în lim-bajul curent al anului 2011. Dl Ciolan nuare deci nici sistem, nici metodã, necumcoerenþã.

În aceastã discuþie, pe care aº evita-o cape o plictisealã pricinuitã de o bãltoacã dincaldarâm dacã silueta Domniei Sale nu mi-ar bara inoportun calea, rolurile suntclar distribuite. De o parte rãmân eu, scrii-tor de romane, povestiri, teatru ºi poezie,chiar ºi atunci când mã improvizez capublicist; de alta, compilatorul de dicþio-nare, „diortositorul“ de chichiþe doctissimeºi importatorul de balcanisme arhaizante cuiz de tãmâie în vorbirea zilei. Îmbâcsit ºicam acru, el bate demonstrativ cu degetulîn litera dicþionarului, uitând cã acesta dinurmã este o colecþie de definiþii pe careuzul le îmbogãþeºte chiar în acest momentcu noi ºi interesante versiuni. Orice s-arîntâmpla, eu ºi colegii mei scriitorii suntemcei care dãm luminã limbii pe care DomniaSa, aºezat în genunchi, aplecându-se dupãlexicoane ºi gramatici, se osteneºte sã o des-cifreze.

Închei aici, invitând cititorii Apostrofuluipe blogul ovidiupecican.wordpress.compentru a consuma frugal – dacã îi intere-seazã – rãspunsurile punctuale la întâm-pinãrile dlui Ciolan; nu înainte însã de arepara reputaþia unui distins coleg de silue-ta cãruia autoerijata instanþã criticã de je-nantã prestaþie intelectualã nu pare sã maiîncapã. Dl Andrei Moldovan nu este „unnume care evolueazã în liga judeþeanã“ de-cât pentru inepþii care nu au luat seama cãDomnia Sa editeazã, alãturi de NiculaeGheran, de mai mult timp, volumele dinurmã (de la al 22-lea încoace) ale monu-mentalei ediþii de Opere ale lui Liviu Re-breanu. Cititul mai asiduu ºi scrisul maiprudent – cu pauze metabolice ºi de respi-raþie – l-ar fi scutit de aceastã greºealã pe dlCiolan, intransigent ºi acid cu alþii, darrãmas, în raport cu sine însuºi, cu… lecþii-le nefãcute.

�

Cine nu încape de scriitorOvidiu Pecican

Polemici

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,

bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-

toriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii,

nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-

publicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare,

nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr.

147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-

mund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian

Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

Premiile „Poesis” pentru anul 2011 2Evenimente la Filiala Cluj a USR 2

• IN MEMORIAM

Paul Everac Horia Gârbea 2Liviu Ciulei Roxana Croitoru 5

• EVENIMENT

Un bilanþ regal Ovidiu Pecican 3

• PUNCTE DE REPER

Revoluþia Maghiarã, Imre Nagy ºi deloc „renegatul“ Ion Iliescu Vladimir Tismãneanu 4Centenar Elena Vianu Marta Petreu 10

• POEME

Daniel Corbu 7Rodica Marian 11

• CRONICA LITERARÃ

Hanna Bota sau Acasã, la capãtul lumii Irina Petraº 8Mici tandreþi corozive ªtefan Borbély 9

• SÃ NE CUNOAªTEM SCRIITORII

Universitatea Daciei Superioare Petru Poantã 12Vis; Vrãjitoarele Doina Cetea 13

Scheletul de aer; Doamne, tu nu ai nevoie de slavã; Vieþi goale Ion Cristofor 13

• CU OCHIUL LIBER

Realitãþi româneºti, confluenþe europene Iulian Boldea 14Marginalitãþi silenþioase Constantina Raveca Buleu 24Monumente sub zodia distrugerii Cristian Vasile 25Firul nesfârºit al timpului Mirel Anghel 26Dedal nu pãrãseºte Creta Cezar Boghici 26

• DOSAR: EMIL SIMIU

Anii de ucenicie Emil Simiu 15

• PROZÃ

Moralitãþi Ileana Urcan 20Liceu Bogdan C. Enache 21

• MICROLECTURI

Un memorialist bucovinean ºi nepreþuita sa mãrturie Ion Bogdan Lefter 22

• CRONICA TEATRALÃ

Pãpuºi ºi marionete Roxana Croitoru 28

• POLEMICI

Cine nu încape de scriitor Ovidiu Pecican 29

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 31

• Mihail Sebastian. Dilemele identitãþiiediþie îngrijitã de LEON VOLOVICI, 2009, 300 p. 25 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza

culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

• KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt-înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU

(în colaborare cu Editura Polirom)2009, 83 p. + ilustraþii

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEON

ANA SALOMIA CORNEAIRINA PETRAª

Tehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat