A P O S T R O Frevista-apostrof.ro/apowp/reviste/2007-07.pdf · TOT NU-I uºor sã fii femeie...

2 • APOSTROF

Comunicat de presã

C

A

F

ÉA P O S T R O F

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

2

• EDITORIAL

Din nou despre feminin Irina Petraº 3

• PUNCTE DE REPER

Scurtã istorie a unei nedreptãþi ontice Ioana Scoruº 4

• ANCHETA APOSTROF: EU, NARCISISTUL

„Amara adversitate” Gabriela Melinescu 5(anchetã realizatã de Dora Pavel)

• CRONICA LITERARÃ

Vârstele de hârtie ale duducãi Irina Petraº 6Eleganþã ºi erudiþie ªtefan Borbély 7

• PROZÃ

Melinda ºi Malabar Diana Adamek 8Casa goalã Mirela Stãnciulescu 24

• ESEU

Marea, Proust ºi aducerile aminte Alina Andrei 10

• CU OCHIUL LIBER

Un jurnal esenþial Mihaela Ursa 11Câtã valoare, atâta noutate Luminiþa Corneanu 13Megaviolenþa comunistã Cãtãlin Mamali 28

• POEME

Iulia Balcanaº 12Lavinia Braniºte 12Otilia Vanda Ciuban 13Andra Rotaru 14Rita Chirian 15Diana Geacãr 16Cãtãlina George 17Cristina Ispas 18Gabriela Jugãnaru 19Viviana Muºa 20Oana Cãtãlina Ninu 21Miruna Vlada 22

• BIBLIOTECI ÎN AER LIBER

Gedichte von Minerva Chira 23(aus dem Rumänischen von Dieter Schlesak)

• ARHIVA „A“Epistolar Teodor Neº (2) 26

(epistolar îngrijit de Valentin Chifor)

• VESTIAR

30

TEATRUL NAÞIONAL din Cluj anunþã închiderea stagiunii 2006-2007cu un eveniment unic în viaþa culturalã clujeanã: CICLUL ANDREI

ªERBAN, care cuprinde 3 spectacole (4 reprezentaþii) montate derenumitul regizor la Naþionalul clujean, desfãºurat în perioada 17-30iunie a.c., astfel:

DUMINICÃ, 17 IUNIE A.C., ORA 19,00Don Juan în Soho, de Patrick Marber, traducere de Andreea Raluca

Hadâmbu, un spectacol de Andrei ªerban; decorul ºi recuzita: AdrianaGrand. Distribuþia: DJ – CORNEL RÃILEANU; Colm – IONUÞ CARAS;Stan – CRISTIAN GROSU ºi SILVIUS IORGA; Elvira – OFELIA POPII/ANCA HANU; Pete – ADRIAN CUCU; Lottie – RAMONA DUMITREAN;Mattie – RALUCA IANI/PATRICIA BOARU; Un vagabond – IONUÞ CARAS;Aloysius – DAN CHIOREAN; O statuie – ADRIAN CUCU; Dalia –RAMONA DUMITREAN; Ruby – RALUCA IANI/PATRICIA BOARU; Louis– PETRE BÃCIOIU

Premiera la Londra: 30 noiembrie 2006Premiera la Cluj: 5 iunie 2007Spectacolul este realizat în coproducþie cu Teatrul Naþional „Radu

Stanca“ din Sibiu ºi Compania de Teatru Art Act.

MARÞI, 19 IUNIE A.C., ORA 19,00Purificare, de Sarah Kane, traducerea ºi adaptarea: Andrei ªerban

ºi Saviana Stãnescu, un spectacol de Andrei ªerban; decorul ºicostumele: Adriana Grand; consultant artistic: Daniela Dima.Distribuþia: Graham – CRISTIAN GROSU; Tinker – HATHÁZI ANDRÁS;Carl – IONUÞ CARAS; Rod – ADRIAN CUCU; Grace – ANDREEA BIBIRI(Teatrul „L.S. Bulandra“ Bucureºti)/ANCA HANU; Robin – SILVIUSIORGA (student, Facultatea de Teatru ºi Televiziune, UBB, Cluj); Femeia– RAMONA DUMITREAN; Copilul – ANCA HANU

6 nominalizãri ºi 2 premii la Galele UNITER, 2007Spectacolul a fost realizat cu sprijinul Consiliului Local, al Primãriei

Municipiului Cluj-Napoca ºi al Bãncii Transilvania.Ultima reprezentaþie în spaþiul iniþial gândit pentru spectacol.

JOI, 28 IUNIE ªI SÂMBÃTÃ, 30 IUNIE A.C., ORA 19:00Rock ’n’ roll, de Tom Stoppard, traducere de Petre Bokor, regia:

Andrei ªerban ºi Daniela Dima; costume: Bianca Imelda Jeremias.Distribuþia: Max – PETRE BÃCIOIU; Jan – CÃTÃLIN HERLO; Esme –IRINA WINTZE; Eleanor – MIRIAM CUIBUS; Gillian – VASILICASTAMATIN; Anchetatorul – DRAGOª POP; Ferdinand – CÃTÃLINCODREANU; Milan – EMANUEL PETRAN; Magda – ROMINA MEREI;Lenka – ILEANA NEGRU; Nigel – DAN CHIOREAN; Alice – PATRICIABOARU; Stephen – RUSLAN BÂRLEA; Candida – EVA CRIªAN; Deirdre– VASILICA STAMATIN

Spectacolul este realizat în coproducþie cu Compania de TeatruArt Act ºi cu sprijinul Bãncii Transilvania.

Premierã pe þarã: Cluj, 28 iunie 2007, ora 19.00Spectacolele se vor desfãºura în prezenþa regizorului Andrei ªerban.

�• Imagine din spectacolul Don Juan în Soho

Anul XVIII, nr. 7 (206), 2007 • 3

TOT NU-I uºor sã fii femeie într-o þarãexilatã de statistici occidentale la

rubrica „excesiv de misoginã“. Dar nicibãrbat nu cred cã-i mai uºor sã fii. Fe-meia ca „teritoriu colonizat“ care se eli-bereazã nu-i o simplã poveste de speriatbãrbaþii (sau femeile) care mai gândescca Lovinescu (aflat, desigur, într-o panãde... vizionarism): „în ziua în care voravea toate drepturile îºi vor da seama deceea ce au pierdut, întrucât podoaba lorcea mai mare era tocmai în neegalitateaºi în lipsa de drepturi, ºi cu farmeculfragilitãþii au cucerit lumea“. Lumea asta„cuceritã“ se organizeazã încã dupã re-guli masculine atât de... tradiþionale, în-cât pânã ºi femeile preiau discursul mas-culin. „Cu adevãrat femeie“ înseamnãfrivolã, puerilã, iresponsabilã, supusã.Poate conduce imperii din alcov, dar nui se îngãduie sã-l pãrãseascã. Zicerea luiMontaigne – „Regulile lumii sunt fãcutede bãrbaþi, femeile au dreptul sã le ne-socoteascã“ – rãsunã a cappella, cãci si-tuarea în subalternitate poate sã parã,uneori, comodã.

Prejudecata divizãrii teritoriului scrip-tural în masculin (adicã cerebral)/feminin(adicã visceral) continuã sã funcþionezenestingheritã de paºii înainte – oricât demãrunþi – ai perspectivei asupra sexelorºi semnalmentelor lor. Modul de gândirefeminin, descris pânã nu demult de pe poziþii ºi din raþiuni/umori exclusiv falo-crate, rãmâne o enigmã – nu fiindcã eenigmatic anume, ci fiindcã n-a vorbitsuficient despre sine cu voce tare. O scrii-toare e fie „excesiv“ cerebralã, fie stãpâni-tã de un „chiot visceral“, ambele înclinaþiicondamnabile ori mãcar amendabile:prima – ca îndrãznealã de a pãºi într-unþinut rezervat axiomatic bãrbaþilor (hicsunt leones!), a doua – ca laºitate a locuiriiîn þinutul destinat, tot axiomatic, femeilor.O anume meschinãrie a situãrii faþã delume, de o vulgaritate gureºã ºi o com-placere îndãrãtnicã în prejudecãþi, edefinitorie pentru societatea româneascãîn epoci diverse ºi cu manifestãri felurite.Dacã e sã acceptãm etapizarea lui Lipo-vetsky, prima femeie, cea satanizatã ºidispreþuitã cu superioritate „tradiþio-nalã“, e încã în vogã la noi. Femeia adoua, adoratã ºi înãlþatã pe piedestal, eslab reprezentatã, deºi ar fi mãrturisitaceeaºi proiecþie de ideal ºi nevoi mas-culine. De pe poziþia femeii a treia, unastãpânã pe sine, îndrãznind sã aleagãdupã criterii personale, vorbesc deja

vocile feminine ale literaturii contem-porane.

Despre genuri se vorbeºte senin, de-taºat ºi lucid doar dacã nu intrã în dis-cuþie oamenii în carne ºi oase. Într-olucrare impunãtoare despre cuvinte ºigândire, Damourette ºi Pichon enumerãscârbiþi femininele „barbare“ care denu-mesc azi femeile cu o anumitã profesi-une pânã nu demult exclusiv masculinã(într-una dintre chestiile simpatice carecirculã pe internet se spune: „femeia poateface tot ce face bãrbatul, ºi încã pe to-curi!!“) ºi conchid: „sunt denumiri dez-gustãtoare ºi groteºti, atentate la geniullimbii ºi la instinctele cele mai elementareale omenirii“. Pentru Mircea Vulcãnescu,existã „bãrbaþi“ puri, care îºi pãstreazãpersonalitatea ºi la singular, ºi la plural(masculinele), ºi „bãrbaþi“ care slãbesc înstarea de plural, se feminizeazã, decad, aºa-dar, din condiþia superioarã (ambigenele).

Întâmplarea cã limba românã nu areneutru – singura printre limbile europe-ne –, ci ambigen, cu personalitatea sadublã, cu dublã deschidere, ar putea adu-ce nuanþãri surprinzãtoare „ontologieilui între“ (descrisã de Mircea Muthu).Privirea sexuatã a românei, pentru caretoate lucrurile acestei lumi sunt perso-nalizate (el sau ea) ºi care se sprijinã peneobosita „androginie“ a ambigenului,exaltã condiþia intervalului, îmbogãþeºteechilibrul instabil ºi „umanizeazã“ tra-gismul specific. Românului neutralitateaîi e refuzatã. Cãci ambigenul – între –înseamnã mai degrabã ºi-ºi decât nici-nici. Intervalul de la care se revendicã ºipe care îl locuieºte nu este un spaþiu golºi de una, ºi de cealaltã, ci plin de amân-douã. Iar aceastã întâmplare s-ar puteatransforma într-o ºansã. Chiar ºi pentrufeminin!

�

Din nou despre feminin

• Desen de Gabriela Melinescu

UNUL DINTRE scopurile psihoterapiei estetransformarea emoþiilor negative dis-

funcþionale în emoþii negative funcþionale.ªtim cu toþii cã, de exemplu, atunci cândsuntem furioºi, suntem ºi neputincioºi. Dinfurie nu se poate naºte nimic bun. Dacã amfi capabili sã înlocuim furia cu o stare de tristeþe, am reuºi sã funcþionãm cu mult maipotrivit. În starea de furie, emoþiile negati-ve sunt blocante, paralizante prin cantitateade afect pe care o înglobeazã. Tristeþea esteînsã o stare de tranziþie, o stare intermediarãcare ne permite o altã raportare la lume ºi lanoi înºine ºi, implicit, o cu totul altã mobi-litate de gândire ºi de acþiune. Una dintremetodele folosite în terapie pentru transfor-marea acestor emoþii negative disfuncþionaleîn emoþii negative funcþionale este înlocui-rea gândurilor (sã le spun mai preþios, „cog-niþii“) iraþionale cu cogniþii raþionale. Pentrua mia oarã am verificat, pe propria-mi piele,beneficiile acestei metamorfoze, cu ocaziavizionãrii primei pãrþi a filmului despre per-sonalitatea lui Constantin Noica, difuzat peTVR Cultural, dupã scenariul lui Sorin Lavricºi al lui Radu Gãinã.

Îl descopeream pe Constantin Noica înanul II de facultate, în 1987. Ca pentru mulþialþii, impactul – mai degrabã cu modelul luiNoica decât cu ontologia sa – a fost profundtransformator. Desigur, Jurnalul de la Pãltiniººi Epistolar ale lui Gabriel Liiceanu au avuto pondere esenþialã în aceastã transformare,deoarece prin intermediul lor am fãcut, laînceput, cunoºtinþã cu ceea ce mai târziuaveam sã denumesc „spaþiul nicasian“. Din1987 încoace, cãrþile lui Andrei Pleºu ºi Gabriel Liiceanu, dar nu numai, m-au însoþitpermanent ºi tovãrãºia lor a fost unul dintrecele mai bune lucruri pe care le-am lãsat sãmi se întâmple în viaþã. M-am familiarizatrapid cu numele vehiculate în cele douã cãrþiale lui Gabriel Liiceanu, am cãutat mai apoiscrierile celor pomeniþi de autor, ºtiind cãde la fiecare aveam câte ceva de învãþat. Îneconomia vieþii mele, cãutãrile în spaþiulsubîntins de descoperirile fãcute prin in-termediul lui Gabriel Liiceanu au cãpãtato pondere substanþialã. Curând, aveam sãrealizez cã ceea ce se întâmplase cu mine,pusã în contact cu acel spaþiu nicasian, seîntâmplase ºi cu mulþi alþii. Într-o lume abu-zatã de mediocritate, într-o lume în care sen-sul pãrea imposibil de gãsit, acel spaþiu dãdeao orientare cãutãrilor noastre ºi, poate, arãtacalea unui drum de viaþã posibil de urmat.Desigur, ca orice tânãr aflat fãrã alt sprijinºi fãrã ajutor, ºi eu am idealizat personajeleîntâlnite în cãrþile care configurau acel spaþiu.Pânã într-o zi, când am suferit o bruscã dez-idealizare. Bineînþeles, cãderea din ideal nu

se poate produce fãrã suferinþã, dar are mare-le avantaj cã, uneori, reuºeºte sã producã oreaºezare mai în acord cu realitatea a repe-relor personale.

ÎN 2001 mã întâlneam cu În cãutarea sine-lui. Jurnal despre Constantin Noica. Jurnalul

unei psihanalize al lui Vasile Dem. Zamfi-rescu. Numele autorului nu-mi spunea ni-mic, de vreme ce nu îmi aminteam sã fi datpeste el în cãrþile citite. Însemna deci cã per-sonajul nu putea avea o importanþã preamare în scenariul nicasian. Îmi închipuiam,prin urmare, cã Vasile Dem. Zamfirescu tre-buie sã fi fost generaþia lui Noica – aºa mise pãrea firesc – ºi deci, la data lecturii mele,autorul nu putea fi altfel decât mort. Jurnalul

sãu, la a cãrui lecturã pornisem cu acest gândpreconceput, s-a dovedit a fi bulversant. Nudoar cã... mortul meu trãia, nu doar cã eradin generaþia lui Gabriel Liiceanu, dar niciportretul pe care i-l fãcea lui Constantin Noica nu corespundea deloc descrierilor luiGabriel Liiceanu, portret construit în peste20 de ani de discipolat. Mi se pãrea incre-dibil sã dau peste un astfel de discipol în con-diþiile în care, în tumultuoasa perioadã post-decembristã, în care o mulþime se ridicaserãpro sau contra lui Noica, acest personaj nu se fãcuse auzit. Jurnalul lui Vasile Dem. Zamfirescu m-a fãcut sã trec la dezideali-zarea, dar ºi umanizarea lui Noica. Zeul setransformase-n om, iar cãderea din ideal mi-a fracturat o importantã cârjã existenþialã,dar mi-a ºi permis confecþionarea cîrjelorpersonale. Dinafarã-ul fusese înlocuit cudinãuntrul. Mi-am dat seama cã discipolulproaspãt descoperit, nemenþionat aproapeîn nicio carte din cele cu care îmi construi-sem spaþiul nicasian, era, poate, într-o mãsu-rã mult mai... maturã, unul dintre discipo-

lii veritabili ai lui Constantin Noica, care-ºiaºeza mãrturia despre maestrul sãu în altãzonã decât în cea cu care mã obiºnuisem.Straniu însã, personajul Vasile Dem. Zam-firescu rãmânea, în ciuda lungii sale relaþiicu Noica, într-o desãvârºitã penumbrã. Nulua parte – nici din proprie iniþiativã, niciinvitat – la niciun fel de dezbatere publicãpe tema Noica. Stãtea cuminte în universi-tate, unde îºi îndruma studenþii, îºi scria lafel de cuminte cãrþile, se ocupa de editurasa care creºtea uimitor, îºi practica meseriaaleasã din vocaþie, care introdusese disen-siuni în relaþia cu Noica, cea de psihanalist.Ani de zile am fost atentã la cum se „miºcã“pe piaþã tema Noica ºi care-i sunt protago-niºtii, ani de zile am tot aºteptat o reparaþiea lumii culturale în privinþa lui Vasile Dem.Zamfirescu ºi tot ani de zile am discutat cuel, când ºi când, despre Noica, dar se parecã unele lucruri rãmân nedrepte toatã viaþa.„Dar nu e drept!“, i-am spus, nervoasã, în-tr-o zi, plângându-mã de nu mai ºtiu ce marenedreptate mi se întâmpla. „Dar cine spunecã viaþa-i dreaptã?“, mi-a rãspuns Vasile Dem.Zamfirescu, cu o seninãtate sfâºietoare, pecare multã vreme nu am ºtiut s-o înþeleg.Într-adevãr, cine spune cã viaþa-i dreaptã?Nu de foarte multã vreme, revista Vatra aîncercat o repunere în drepturi a acestui per-sonaj al cãrui mers prin lume se produce în-tr-o discreþie inacceptabilã. Un gest bine-venit ºi important în lumea noastrã atât deprofund româneascã. Mã aºteptam ca în cea-sul al doisprezecelea sã vãd, în filmul lui Lavricºi al lui Gãinã, dusã mai departe aceastã re-punere în drepturi. M-am aºteptat degeaba,Vasile Dem Zamfirescu nici mãcar nu estepomenit printre protagoniºtii filmului careurmeazã sã se deruleze la ora la care scriu aces-te rânduri, în încã douã episoade. ªi mi se parenu doar jenant, ci de-a dreptul ruºinos sã vãdpe ecran oameni care nu au avut nicio tan-genþã importantã cu Constantin Noica, înlocul celor care, mai bine de 20 de ani, au fãcutparte din viaþa lui. Dar probabil cã portretuldezidealizat pe care Vasile Dem. Zamfirescui-l creioneazã lui Noica în jurnalul sãu nu se potriveºte cu portretul care se vrea a fi în-treþinut de cei care se considerã deþinãtoriiabsoluþi ai imaginii ultimului mare filosof european. Se vede treaba cã nu adevãrul isto-ric conteazã, ci apãrarea unui adevãr care, cutoate cã nu este prefabricat, este mai folositorde utilizat dupã anumite instrucþiuni.

Articolul de faþã nu ºi-a propus o nouãîncercare de reparare a nedreptãþii aduse luiVasile Dem. Zamfirescu în privinþa „capito-lului Noica“, el este doar ecoul unei tristeþivechi, mereu reînnoite, izvorâtã dintr-o ini-þialã furie de tinereþe, metamorfozatã prinintermediul transformãrii emoþiilor negativedisfuncþionale în emoþii negative funcþio-nale. Cãci cine spune cã viaþa-i dreaptã?

�

4 • APOSTROF

Scurtã istorie a uneinedreptãþi ontice

• Constantin Noica

Ioana Scoruº

„Amara adversitate“

1. Singura fotografie din copilãrie este dela vârsta de doi ani, împreunã cu sora mea,Tatiana, care avea aproape doi ani mai multdecât mine. Urmele rãzboiului se vedeau pestetot, eram la þarã la bunica – fiindcã o partedin casa de la Bucureºti fusese bombardatã.Nimeni nu mai avea aparate de fotografiat,dar la þarã era altfel, nu ºtiu cine ne fotogra-fiase într-o livadã cu pruni în floare. Sora meaþine un buchet de flori în mâna dreaptã ºicu stânga încearcã sã mã þinã de mânã. Eablondã, surâzãtoare, îmbrãcatã frumos cu ojachetã albã ºi o fustã plisatã, cu pantofi noi,pe când eu eram încruntatã, cu o rochiþã carecrapã pe mine, cu picioarele goale. Se vedecã nu-mi plãcea deloc sã fiu fotografiatã, cãnu fusesem un copil dorit, mama încercasezadarnic sã mã avorteze, cu toate cã erammângâiatã cu numele Pisi, eram un leu înminiaturã care putea sã zgârie pe toatã lumeadin te miri ce toane, din lipsã de confort ºistatus în familie. Se vedea pe mine cevasemãnând cu un protest care se va transfor-ma mai târziu într-un nihilism poetic.

2. Eu nu sunt narcisistã, deºi îmi plac nar-cisele, desenându-le cu încântare, ha, ha!Totuºi, simþeam cã nu sunt ca toatã lumea,spunând tuturor cã sunt un copil nãscut duminica. Mama încerca sã nege, spunândcã nu-ºi amintea ce zi era atunci ºi în con-cluzie mã critica pentru tendinþa mea de amã ridica deasupra tuturor. Am continuatsã fiu mândrã de ziua mea de naºtere, 16august 1942, pretinzând chiar cã nu se bom-bardase Bucureºtiul în acea zi pentru cã eu,copil bun, venisem pe lume pe aripi de în-geri, nu dis-de-dimineaþã, ºtiind cât de obo-sitã era mama dimineaþa, ci, ca un om plinde respect, „aranjasem“ naºterea dupã-amia-za. Foarte târziu, când aproape uitasem cãsunt nãscutã duminica, râzând de toate min-ciunile mele adevãrate, am citit jurnale desprerãzboi, anul 1942, ºi chiar Jurnalul lui MihailSebastian, unde se descrie ziua naºterii mele:era duminicã ºi nu se bombardase deloc! Am

aflat cã pe data de 16 august era o maresãrbãtoare în India ºi chiar aici în Stockholm,printre indienii noºtri, pentru cã era ziuacelui mai iubitor ºi frumos zeu, Krishna. CãMadona se nãscuse ºi ea pe aceastã datã, ºialþi arzãtori credincioºi, asta nici nu maiconta! Dar nu-mi place sã mã contemplu,sã mã ador – privesc cu plãcere desenele ºipicturile care mã reprezintã, gândindu-mãla cei care le-au desenat sau pictat. Eu în-sãmi desenând, ºtiu ce înseamnã sã faci unportret, câte priviri trebuie sã trimiþi unuichip pentru a surprinde ceva din ce se ascun-de într-o faþã plinã de mister. E o diferenþãîntre a fotografia apãsând pe un buton ºi acontempla într-un chip chiar misterul existen-þei. Sunt fotogenicã, dar aparatul de foto-grafiat mã iritã – cu toate astea, îmi placfotografiile de grup sau fãcute pe neobser-vate, în care se surprinde ceva dintr-unhazard care-i scapã total tehnicii ºi mai alescelui care apasã pe buton.

3. Am fotografii din cea de a doua viaþã, cumarea noastrã familie, lui René îi plãcea sãfotografieze, toate sunt puse în ordine înalbume elveþiene ºi suedeze, albume pe carele privesc uneori ºi plâng de aceste „arhi-ve“ fãcute parcã sã mã pedepseascã. Am foto-grafii fãcute de jurnaliºti, uneori oficiale, încare se rememoreazã în vid viaþa mea uitatã.ªi fotografii de artiºti, fotografii care au vãzutîn mine ceea ce mie mi-a scãpat mereu: unchip strãin al celui sau celor care mã lo-cuiesc în interior.

4. Nu port nicio fotografie cu mine. Am oiconiþã Maica Domnului cu trei mâini, de lamãnãstirea Nãmãieºti, acolo unde sora mamei

ºi-a petrecut viaþa de la 14 ani pânã la moar-te, rugându-se pentru toþi oamenii. Îmi pla-ce Maria cu ochii umflaþi uºori de plâns, pli-nã de senzualitate divinã, mâna a treia estealbastrã, un fragment de cer cu care îi vindecãpe cei care suferã ºi o cheamã în ajutor. Nuarãt nimãnui ce port în geantã, nici mãcarmica Biblie luteranã pe care mi-am cumpã-rat-o când am ajuns în Nord ºi în care mã uituneori când mi se face dor de un proverb saude un vers din psalmii lui David.

5. Nu duc nicio fotografie la piept sau la bu-ze. Dar ating o bucatã micã de pergamentcu rugãciunea ªema Israel (Ascultã, Israele),ducând-o pe frunte ºi pe inimã, o mezuzãdãruitã de prietenul meu ziaristul ºi tradu-cãtorul Iosif Andronic, dupã ce am tradus,împreunã, înainte de plecarea mea, super-ba Cartea raiului a minunatului poet Iþic Manger. Rugãciunea o þin într-o carte derugãciuni bilingvã (ebraicã ºi francezã)dãruitã de un alt prieten drag, Andrei Bart,dupã cãlãtoria lui la Ierusalim.

6. Þin, cum am spus, la toate fotografiile încare sunt împreunã cu oameni, animale ºipeisaje iubite din naturã, ºi nu în special lafotografii când sunt singurã, cu toate, cãîn fond, nu eºti niciodatã singur într-o fo-tografie, ci împreunã cu cel care te fotogra-fiazã. Nu conteazã niciodatã pentru mineputerea pe care o au oamenii, putere fragilãca toate puterile, sau ierarhia socialã. Dacãar fi sã aleg, îmi plac fotografiile în care n-am râs de complezenþã sau de euforie, încare s-a vãzut ceva ºi din nihilismul meu poetic, acel protest descoperit în singura fo-tografie de când eram copil, protest adresatchiar celui care mã catapultase pe pãmântîmpotriva voinþei dragei mele mame.

7. Pentru mine nu existã fotografia cea maidragã sau cea mai reprezentativã. Sunt ima-gini care îmi amintesc de suferinþele profun-de: de a descoperi, de exemplu, cã existã iu-bire în adversitate, cã totul e zadarnic dacãnu ai mai multe sãgeþi la arcul tãu. Una din-tre „sãgeþile“ mele este desenul care m-a aju-tat sã formulez grafic durerea dupã sinuci-derea tatãlui meu, seriile de gravuri ºi deseneîn care m-am creat strângând în braþe pemotanul Goguþã, care a murit ºi el dupã ces-a stins tata. M-am desenat din interior, con-statând totodatã o îmbunãtãþire a fiinþei meleprin durere ºi singurãtate, aflând cã neno-rocirea e geamãnã cu fericirea, cã moarteatatãlui a fost un protest aruncat în faþa luiDumnezeu, sinuciderea lui fiind un act eroic.Cã pânã la urmã adversitatea este bine-venitãºi inerentã existenþei, aºa cum a scris strãlucitShakespeare în Henric al VI-lea, III: „La-sã-mã sã te îmbrãþiºez, amarã adversitate, cãci, dupã cum spun înþelepþii, ãsta e lucrulcel mai bun de fãcut“.

8. Nu.�

Anul XVIII, nr. 7 (206), 2007 • 5

1. De la ce vîrstã dateazã prima dvs. fotografie?Nu ne-o expediaþi. Descrieþi-ne-o doar, încer-cînd sã vã regãsiþi în ea... personalitatea, acel„ceva“ care consideraþi cã vã identificã în chiarcliºeul bebeluºului „pe burtã“.

2. În ce mãsurã sînteþi un narcisist? Vã place sãvã contemplaþi în oglindã, în vitrine, sã fiþifotografiat, sã vã admiraþi în poze? Sînteþi fo-togenic/ã? Sînteþi mulþumit/ã de „instantane-ele“ care vi se fac?

3. Aveþi multe fotografii personale? Cum le sto-caþi? Aveþi unele expuse ºi prin casã sau chiarsub formã de tablouri mari, postere?

4. Le purtaþi ºi la dvs.? Le arãtaþi cunoscuþilor?

5. Fotografia cui altcuiva o purtaþi la piept? Earãmîne aceeaºi sau o schimbaþi periodic?

6. Alãturi de ce altã personalitate (scriitor, artist,om politic etc.) aþi fost fotografiat (fotografie lacare þineþi în mod special) ºi în ce împrejurare?

7. Care vã este fotografia proprie cea mai dragã(una dintre ele) sau pe care o consideraþi cea maireprezentativã ºi de ce? (Expediaþi-ne-o prin e-mail, pentru a însoþi rãspunsul dvs., cu rugã-mintea ca aceasta sã fie una din vîrsta adultã.)Însãilaþi o scurtã naraþiune în jurul genezei ei.

8. Se spune cã nu ai dreptul la publicarea uneifotografii „în pantaloni scurþi“ decît dacã eºtiun… Dostoievski. Aþi publicat vreodatã oasemenea fotografie? Credeþi cã o veþi face?

Eu, narcisistul

Ancheta

• Gabriela Melinescu

Anchetã realizatã de

6 • APOSTROF

Vârstele de hârtie ale duducãi

DOINA IOANID (nãscutã la24 decembrie 1968, în

Bucureºti, ºi stabilitã la Bra-ºov, o mutare, sã spun deja,în linia firii sale vibrant-aºe-zate ºi reticent-mondene) adebutat în 1995, în Cuvân-tul; relativ târziu, din perspec-tiva vremurilor nerãbdãtoa-re. Debutul editorial se petrecea în 2000, cuDuduca de marþipan (Bucureºti: Editura Uni-vers, 2000), urmat de E vremea sã porþi cer-cei (Braºov: Editura Aula, 2001), Carteaburþilor ºi a singurãtãþii (Constanþa: EdituraPontica, 2003) ºi Poeme de trecere, Bucureºti:Editura Vinea, 2005, 60 p. (cu o prefaþã de Carmen Muºat). S-a vorbit deja, cu oare-care monotonie a instrumentarului critic,despre discreþie, economie a mijloacelor, stilretro recondiþionat, sentimentalism cu finenuanþe patetice. Dacã sunt acceptate ca vala-bile mãrturisirile autoarei, atunci, de la cine-va care pariazã pe francheþe (ºi nu se temesã spunã net „nu-mi plac“, înºirând numede prim-plan ale scrisului contemporan),iubeºte „macii, margaretele, albãstrelele ºifloarea-soarelui, aºa cum sînt ele pe cîmp“(s.m.), manifest al simplitãþii asumate, citeºteFaulkner, Márquez, Caldwell, Vargas Llosa,Updike, Steinbeck, Kundera, FlanneryO’Connor, Salinger, Blecher, Bruno Schulz,Sábato, Rushdie, Villon, Ronsard, Baude-laire, Whitman, Ginsberg, Frank O’Hara,Dimov, Mircea Ivãnescu, ascultã Offenbach,Chopin, Bach, Ennio Morricone, Vangelisºi priveºte Breughel, Bosch, Vermeer,Chagall, Utrillo, nu poþi aºtepta alinieri do-cile la moda exhibãrilor necondiþionate.Biografismul ei este unul întors înãuntru,oarecum pe dos. Nu se citeºte pe sine des-puindu-se de veºminte, ci se cautã vitraliindsecvenþe ale zilei ºi ale nopþii. Nu crede cãsoluþia existenþialã ºi po(i)eticã stã în a(s)pune totul la vedere. ªi asta nu dintr-opudoare exageratã ºi anacronicã, ci fiindcãse ºtie/se aflã, încã ºi mereu, în cãutareafebrilã a acestui tot nesigur, alunecos, al fiinþei.

Vârstele biologice ºi cele de hârtie se pân-desc reciproc, se amestecã, se scruteazã, cusentimentul cã fiecare ºtie ceva fundamen-tal ce trebuie mãrturisit. Între viaþã ºi textse petrece un subtil schimb de experienþã.Întotdeauna cu rest:

ceva din ceea ce gândeºti, din ceea ce simþi,din modul propriu de a privi lumea trece inse-sizabil în orice scriere literarã, chiar dacã subforme mai mult sau mai puþin disimulate.Pentru mine, poemul în prozã este cea mai

potrivitã formã de exprimare. Aºa pot sã spunpoveºti, despre mine, despre ceilalþi [...] Opoveste simplã, conturatã la modul cel mainaiv, poate surprinde foarte bine poezia lumiiîn care trãim

(mãrturiseºte în interviul acordat lui MihaiVakulovski). Scrisul Doinei Ioanid are cevadin tendinþa agripantã a textelor SimoneiPopescu (s-a observat deja), din franca ºi,deopotrivã, anume voalata paradã interioarãa feþelor volubilis, iederatice. Nicoleta Cliveþidentifica, pe bunã dreptate, „o senzualita-te «vegetalã», de interior ºi cu un aer bui-mac“. Însã nu de dibuirea feminitãþii prinaspectele ei exterioare e aici vorba. „Explo-rarea arheologicã“ are loc, nu-i nicio îndoia-lã, chiar dacã nu se scot anume la suprafa-þã vestigii ale „aspectelor abisale, scandaloaseale feminitãþii“. O vagã buimãcealã („dincamera mea de pâslã lumea nu se vede preabine, nici aerul nu pãtrunde cum trebuie“),jucând apãsat pe naivitãþi cu înþelesuri mul-tiple, o tatonare prelungã a apelor din sub-teran (cea mai femininã dimensiune a po-emelor sale în prozã e, cred, polifonicaprezenþã a apei ca metaforã obsedantã – învã-luitoare, insinuantã, blând-senzualã, mulân-du-se temporar pe forme strãine ºi disi-mulând adâncimi nici chiar de ea bãnuite;iubitul însuºi „te înconjoarã ca o apã caldã“)nu ascund neapãrat adevãrurile scandaloase,ci le ignorã calm însemnãtatea. Cã ziceriledeschise ºi brutale despre propriul trup ºidespre pliurile sale erotice sunt rare e oîntâmplare þinând de o structurã anume, careînþelege sã-ºi rãspundã sieºi în primul rând,nu modei.

„Povestea simplã“ e pe cât de fireascã ºiconsunând personalitãþii autoarei, pe atât demigãlos construitã. Simplitatea ei e înºelã-toare. Cãci într-o confesiune precum: „încele din urmã, totul mã trãdeazã, pielea, me-moria ºi puloverul meu turcoaz, deja lãsat.Trãiesc în umbra zidului, a streºinii, fãrã jur-nal, fãrã proiecte, fãrã destinaþii precise. Trã-iesc deodatã cu ziua care trece“, trãdarea arecel puþin douã înþelesuri. Deconspirare ºiînºelare, ea e chiar marca oricãrei cãutãri desine. Totul spune ºi tace în acelaºi timp de-spre adevãrurile ultime. În plus, trecerea în-sãºi consumã, dar ºi îmbogãþeºte „biografia“.Rãul ºi binele sunt tot atât de semnificati-ve în ordine existenþialã, rãnile devenind po-doabe: „vreau sã-mi port bolile ºi nevrozaca pe niºte pistrui sau ca pe niºte brãþãri“.

Mai mult, „poveºtile simple“ pot fi citi-te oricând ca prelungiri coºmareºti ale „rea-lului“, ca de-naturãri plastice. Sau ca niºtescenarii condensate pentru o colecþie de fil-me ambigue, pe muchie de cuþit:

Dimineaþa, deprinderea luminii, chipulplãpând, ameninþat de zgomotul strãzii. Îmilipesc gura de umãrul tãu ºi simþurile mele

zbârnâind se întind spre tine. Când nu mairezist, îmi apãs fruntea de perete, iar pere-tele bubuie gata sã explodeze. Deschid gea-mul ºi încerc sã respir. Totul devine supor-tabil: putem sta faþã în faþã, sorbind dinciocolata fierbinte, discutând despre o mie denimicuri. ªi totuºi, ca o eºarfã molatecã, par-fumul cãrnii tale mi se înfãºoarã în jurul gâtu-lui. Din ce în ce mai strâns

sau

Dugheana e slab luminatã. Înghesuiþi, oame-nii beau halbã dupã halbã. ªi ca sã treacã tim-pul mai repede povestesc, zumzãie, îºi aruncãsudãlmi transparente. Chipurile uleioase plu-tesc peste spuma de bere. Zâmbetul uneifemei traverseazã încãperea ºi se opreºte petãblia unei mese (E vremea sã porþi cercei).

Poemele de trecere asumã vârsta interva-lului (vezi primul ciclu al volumului), a ma-turitãþii implacabile, prag dinaintea alune-cãrii pieziºe pe celãlalt versant. Înfruntânddeja semnele crepusculare („trupul din careseara a început sã muºte“) ºi numãrând clipe-le pânã la scufundarea inevitabilã într-un alt trup, al altei vârste, poemele scâncesc înfaþa inevitabilului. Scrisorile pentru TaiaDumitru, ciclul secund, povestesc simplu ºipoticnit întâlnirea cu moartea ºi trudnicaei învãþare. Numãraþi ca „eroi preferaþi dinviaþa realã“ în rãspunsurile la „chestionarulProust“, bunicii devin personaje ale unuirequiem sfâºietor, frânt, cu ceva din econo-mia neagrã a prozelor lui Bacovia. E vorbadespre o experienþã-limitã, moartea buni-cului („Oricum, de-atunci nimic nu mai e lafel, soarele s-a micºorat ºi a pãlit, plouã mult,iernile sunt mai lungi. Maia s-a aplecat detot ºi zâmbeºte tot mai rar, iar eu umblupe strãzi ca un rãzboinic decapitat“), atenu-atã prin încercãri repetate de recuperare acopilãriei ca timp al fãrã-de-morþii, dar ºiapropriatã ca verificare atroce a unei tristeþipânã acum, în volumele anterioare, suspen-date, fãrã obiect ºi fãrã probe. Moartea deodinioarã, presimþire blândã („plutesc înderivã în apele tulburi de zi cu zi“) ºi sim-plu exerciþiu al trecerii, traverseazã acummomentul morþii celuilalt, cu toatã zbatereasupravieþuitorului „vinovat“ pentru încã adãstarea sa în lumea celor vii, ºi se recule-ge în luciditatea dezîncântatã ºi expresivã amorþii intravitale. Cãci, nu-i nicio îndoialã,timpul nu se va milostivi de „noi, cei vii ºicei morþi“.

Discursivitatea melodicã a poemelor Doinei Ioanid îmi pare mai degrabã vizio-narã decât retro. Ea a depãºit excesul metafo-ral al poeziei moderne, dar ºi „neruºinarea“,adesea tezistã, a unei pãrþi din poezia deultimã orã. Instalatã în interval, capteazãmesaje cifrate ºi le transcrie cu deznãdãjduitasperanþã cã, în cele din urmã, vor în-semnaceva. Poemele-poveºti din Scrisori ar puteafi asemãnate, fãrã a ignora diferenþele ºiputernica originalitate a vocilor, cu poveº-tile-poeme ale Vivianei Muºa din ªcoala specialã.

�

Anul XVIII, nr. 7 (206), 2007 • 7

Eleganþã ºi erudiþie

FIRE ÎN esenþã seninã, lu-dicã, sublimatã auster în

identitatea unei sobrietãþidisciplinate ce urcã din res-pectul obiectiv ºi avizat pen-tru actul de culturã, Constan-tina Raveca Buleu e cel mairealizat nume de pânã acumal seriei postdecembriste detineri comparatiºti clujeni. Ea a pornit ladrum sistematic, ambiþios ºi precis, fãcândremarcabile studii de diacronie culturalã,materializate în volumul Reflexul culturalgrec în literaturã (Cluj-Napoca: Casa Cãrþiide ªtiinþã, 2003), a trecut apoi la abordareapreponderent speculativã, de profunzime, aunei relaþii intelectuale specializate (Dosto-ievski ºi Nietzsche: Congruenþe ºi incongruenþe,Cluj-Napoca: Ed. Limes, 2004), oprindu-seîn cele din urmã, preþ de un doctorat aflatîn curs de finalizare, la reprezentãrile cultura-le ºi literare ale puterii în secolul al XIX-lea.

Cãrþile de pânã acum ale ConstantineiRaveca Buleu confirmã din plin stilul înalt,perfecþionist al omului care le-a conceput.Reflexul cultural grec în literaturã cerceteazãdiacronic imaginea grecului ºi a Greciei îndiferite epoci culturale, din Antichitate pânãla Magicianul lui John Fowles sau nelipsi-tul Zorba al lui Kazantzakis, cu treceri obli-gatorii prin Naºterea tragediei a lui Nietzsche,Paul Valéry (Eupalinos), Albert Camus (Nun-ta, Mitul lui Sisif), André Gide (Tezeu, Pro-meteu rãu înlãnþuit) sau Lawrence Durrell(Cvartetul din Alexandria).

Nu existã domeniu mai potrivit decât ima-gologia Greciei pentru a testa disponibilita-tea cuiva de a-ºi obiectiva atât propensiuni-le constructive, cât ºi pe cele dispersive alefiinþei, fiindcã apolinicul, respectiv dionisiaculelin cer mereu o distribuþie stilisticã ºi exis-tenþialã în douã registre complementare, sin-tactic distincte, sarcinã de care ConstantinaRaveca Buleu se achitã cu fineþea „entuzias-mului raþional“ pe care-l invocã atunci cânddiscutã percepþia culturalã a Greciei în„Secolul luminilor“, mai apropiatã de che-mãrile ei structurale decât de Grecia stihi-alã, orgiasticã, a substratului elementar.

Personal, recunosc cã în De la Heraklesla Eulenspiegel am mers pe o filierã prepon-derent inversã, atras fiind de Grecia psiho-pompã a riturilor funerare ºi de fertilizare,obiectivate, de pildã, ºi de stihialitatea etajatãa unor eroi paradoxali, cum este Herakles,antisolar prin chiar durerea atroce a morþiisale ºi reprezentat, adesea, cu un corn al abun-denþei în braþele-i totuºi noduroase. Inte-riorizându-ºi-l pe Winckelmann, fãrã a uitaînsã ºi de antifraza dionisiacã a disoluþieidezantropomorfizante, Constantina RavecaBuleu este, dimpotrivã, atrasã de o Greciecare sublimeazã în formã întunericul de ne-pãtruns al substratului, dând la ivealã, înacest fel, o sobrietate disciplinatã, respec-tuoasã pentru clasicitate.

Þinând cont de stilistica preponderentclasicizantã a volumului de debut, am fostcurios sã vãd în ce manierã îºi va trata Con-stantina Raveca Buleu a doua carte, Dosto-ievski ºi Nietzsche: Congruenþe ºi incongruenþe,care presupunea, desigur, o radicalã schim-bare de metodologie, prin mutarea accen-tului de pe sinteza obiectivã, detaºatã pe cri-tica abisalã, speculativã. Nu mulþi autoritineri fac saltul stilistic imediat dupã primul

volum, mulþumindu-se sã evolueze în siajulunor teme familiare, tratate parþial anterior.Dimpotrivã, gestul autoarei noastre denotãcuraj intelectual, adecvare la inedit ºi orgoliulpotolit de a-ºi asuma (încã) o provocare ma-jorã, cu atât mai mult cu cât asocierea din titlueste, cultural vorbind, foarte delicatã, înda-toratã preponderent pasiunii cu care exis-tenþialiºtii i-au alãturat pe cei doi, decât vreu-nei filiere directe, fie ea amiabilã sau disociativã.

André Gide, citat în carte, spunea cã „Ni-meni nu l-a ajutat pe Nietzsche mai multdecât Dostoievski“. Nietzsche însuºi, gân-dindu-se la maestrul rus, mãrturisea cã Dos-toievski ar fi fost „singurul om de la care amavut ceva de învãþat“, ambele texte sugerândo armonie consensualã care va face epocã încultura europeanã, urcând, prin existenþia-liºtii francezi, pânã dincolo de Thomas Mann,admirator ºi el al acestei fericite conjuncþiispirituale, pentru înþelegerea cãreia el îl ci-teazã, în Filosofia lui Nietzsche în lumina expe-rienþei noastre, pe altfel gracilul Novalis, cuo observaþie de-a dreptul pãtrunzãtoare pri-vind barbaria de fond a esteticului.

Constantina Raveca Buleu aratã cã, dinacest punct liminal „barbar“, pe care Nietzscheîl preia de la Schopenhauer, pentru a-l intro-duce în sintaxa dionisiacului din Naºterea tra-gediei, stipulând ca funcþie de ajungere nuintelectul, ci sincretismul exuberant al fiinþeiestetice, drumurile celor doi – Nietzsche ºiDostoievski – se despart, cel dintâi mergânddecis înspre histrionismul grotesc al lui Zara-thustra, gãsit într-un spaþiu amoral în caretoate împovãrãrile fiinþei omeneºti au dispã-rut, pe când cel de-al doilea þinteºte pragulreligios al moralei, de sorginte evident pra-voslavnicã, aºa cum a demonstrat, de altfel,ºi Berdiaev, masiv citat în volum. Planul inci-tant al demonstraþiei, asupra cãruia autoareainsistã pentru a sublinia similitudinea atitu-dinalã frapantã a celor douã „soluþii“, îl repre-zintã recursul la clovn, la saltimbanc în ambe-le trasee. Dacã pentru Zarathustra detaliule incontestabil, saltimbancul apãrând din chiarmomentul coborârii profetului în oraºul VacaBãlþatã, la Dostoievski el se leagã, pe de oparte, de histrionismul senect al lui FeodorKaramazov, repudiat de cãtre toþi fiii pen-tru penibilele sale „maimuþãreli“, ºi, pe dealta, de spectacularul lumii prezent în eco-nomia de viaþã a marelui „orchestrator“ fu-nest care este Ivan, demiurg abisal al unuinou theatrum mundi, în care totul se pune înscenã, atât Iisus (în parabola Marelui Inchizi-tor), cât ºi moartea (prin instrumentalizareafunestã a lui Smerdeakov).

Interpretarea lui Ivan – lãudat de cãtreCamus pentru trecerea sa „de la miºcarea derevoltã la insurecþia metafizicã“ – în registruhistrionic-teatral, ca instanþã ficþionalã, e cuatât mai profundã în cartea ConstantineiRaveca Buleu, cu cât ea se bazeazã pe o ana-logie de comportament nietzscheanã, careimplicã Diavolul. „Eºti propria mea întru-chipare“ – îi spune acestuia Ivan –, „mai binezis o întruchipare fragmentarã a mea, [...] agândurilor ºi sentimentelor mele, dar a celormai josnice ºi mai meschine sentimente.“Abia prin „josnicia“ pe care o întreþine Dia-volul Ivan îºi va putea dobândi integralita-tea existenþialã, plenitudinea vieþii fiind –aratã autoarea – primordialã pentru el înraport cu exerciþiul abisal al cunoaºterii(„Vreau sã trãiesc, ºi am sã trãiesc împo-triva oricãrei logici!“), ceea ce-l apropie, dinnou, de Nietzsche.

Intenþia de a radiografia demonismulsecolului al XIX-lea – anunþând, în acest fel,subiectul unei viitoare cercetãri academi-

ce – este explicitã în volumul ConstantineiBuleu, însã mai remarcabil ne apare faptulcã întreaga sa compoziþie, pe care cititorulo poate sesiza punându-ºi în faþã Cuprinsulcãrþii, paginat la sfârºit, reproduce structu-ra triadicã a celebrei parabole a lui Nietzschedin Aºa grãit-a Zarathustra, potrivit cãreiaomul este într-o primã instanþã cãmilã, fiinþãa poverii, devine apoi leu, fiinþã a revoltei,pentru a sfârºi în ipostaza de copil, expresiea jocului plasticizant, de sine al universului.Astfel, în Dostoievski ºi Nietzsche, secþiuneaprimã face tranziþia de la nihilism la „natu-rile puternice“ ale scriitorului rus (Raskol-nikov ºi Stavroghin), pentru a investiga ulte-rior demonismul ºi clovnescul estetizant alpersonajelor (mai ales bãtrânul Feodor Kara-mazov), în intenþia de a ajunge la „figurilesublime“ ale copilãriei, Prinþul Mâºkin, dinIdiotul, respectiv Alioºa, din Fraþii Karamazov.Progresia tematicã este atât de evidentã, încât„cifrul“ nietzschean sugerat de cãtre Constan-tina Raveca Buleu se impune de la sine.

Dincolo de aceastã subtilã punere în pa-ginã, a doua jumãtate a fiºelor tematice foar-te scrupulos redactate de cãtre autoare seopreºte asupra unor analize de sistem (socia-lism, anarhism, catolicism etc.) prezenteîn textele celor doi autori, în intenþia indicã-rii precise a unor distincþii necesare dintremodul în care Nietzsche, respectiv Dosto-ievski se raporteazã la soluþiile comunitareaflate în discuþie. „Pentru Dostoievski“ –precizeazã autoarea –, „socialismul derivã dinrefracþia variantelor propuse de cãtre SaintSimon, Proudhon“ ºi alþi socialiºti utopici,aºa cum se întâmplã, de altfel, ºi în romanulCe-i de fãcut? al lui Cernâºevski, însã, citeazãConstantina Raveca Buleu, „Dostoievskiva specifica [în 1873]: «Ideea mea constã înaceea cã socialismul ºi creºtinismul sunt anti-teze», opoziþie pe care Nietzsche, însã, nu ova mai susþine“, din convingerea cã amân-douã sunt, în perimetre umane ºi culturalediferite, ipostaze ale decadenþei.

Ar mai fi de remarcat foarte incitantuleseu concluziv Hans Holbein versus icoana(sau prezenþa care implicã absenþa), superbãmostrã de interdisciplinaritate deloc exce-dentarã în raport cu subiectul, întrucât ea îiprilejuieºte Constantinei Raveca Buleu sãreleve articulaþiile spirituale profunde aledistincþiilor propuse pânã acum, subsuma-te ideii cã Nietzsche propune o soluþie tipicoccidentalã nihilismului epocii sale, insistândpe exacerbarea individualitãþii („puntea“ pecare omul o aruncã înspre propria sa utopieplenitudinarã, care este Supraomul), în vre-me ce pentru Dostoievski, puternic influen-þat de conversiile ideologice ale pravoslav-niciei (Vladimir Soloviov este scrupulos fiºatde cãtre autoare), soluþia la nihilism este unacolectivistã, spiritualizantã, sintetizatã decãtre Ivan Karamazov prin convingerea cã„statul trebuie sã devinã bisericã“.

Conþinând numeroase aspecte discutateîn premierã în exegeza româneascã, de pepoziþia unei excelenþe stilistice echilibrate,care face ca volumele sã fie foarte dense lalecturã, cãrþile Constantinei Raveca Buleuconfirmã o vocaþie eruditã de tip universi-tar, combinatã cu o disciplinã bibliofilã deesenþã constructivã, sistematizatoare, carac-teristicã pentru un om cu har ºi chemarepentru actul peren de culturã, care suferãatunci când nu gãseºte toate cãrþile de careare nevoie ºi exultã atunci când liniºteabibliotecii îi oferã calmul uman ºi intelec-tual în spiritul cãrora a ales, foarte frumosºi discret, sã trãiascã.

�

8 • APOSTROF

NÃUTUL ªI cicoarea, astea toate s-au termi-nat. Nici cafea nu mai este ºi s-a împuþi-

nat ºi apa. ªi numãrul corãbierilor a scãzut,dupã ultima înfruntare pe puntea fiecãreiadintre cele patru nave ale micii escadre aurãmas locuri lipsã, putem sã-i tot strigãm,osteneala-i zadarnicã, prea multe sunt voci-le care nu vor mai rãspunde la apel. NiciArturo Cala, nici Sebastiao Alves, nici alþiimulþi încã nu vor ieºi dimineaþa ºi seara unpas înainte din rând ºi cu cãlcâiele lipite, celdrept, care vine din spate, bãtându-l scurt ºirãsunãtor pe cel stâng ºi apoi alãturându-i-se, nu vor mai spune Da, Prezent sau Aici.Toate punþile s-au tulburat, în încruntareºi înceþoºare curg zilele acum, deºi ei tot spresoare plutesc, doar cã oboseala e cea careîi duce înainte chiar fãrã sã gândeascã ºi fãrãsã pofteascã, nici mãcar stomacul nu vrea ni-mic, ceai, saramurã de macrou, fierturã delinte ºi, în locul turtelor cu susan, pesmeþi, ni-meni nu se mai înghesuie spre ele. De aceea,poate, Joaquim, chiar dacã nu ºi-a pãrãsitpostul, pare cã nu e de fapt acolo, la locullui, înaintea ºubredei estrade cu ceaunul ºicoºurile acum doar pe jumãtate pline, maiales cã e fãrã nuieluºã, pe ea i-au înghiþit-oapele, ºi ce e mai rãu, fãrã cheful de a ciupipuþin pielea celor rebeli.

Uite aripioara ta de peºte, acelaºi terci ºiaceleaºi aluaturi uscate ºi lângã ele cana cuapã cãlduþã, cu gust de douã ori vag, o datãpentru cã e sãrac ºi apoi fiindcã e amestecat,poate seminþe de chimen cu câteva frunzede mentã aruncate în ceainic, poate salviecu ceva codiþe de cireº, cine mai ºtie din cebolborosesc fierturile. Pentru astea care suntaºa de puþine ºi pentru oasele istovite ºi muº-chii topiþi ºi dinþii ºtirbiþi nu trebuie, o, nu,Joaquim, ºi tu ºtii, ai înþeles, ai simþit, nutrebuie sã ridici mâna. ªi apoi ºi Paulo, celcare þi-a lipit goarna de gurã, zace acum dinnou fãrã vlagã, cu trupul nãpãdit de roºeaþãºi sudoare ºi zgârciuri ºi tremurãturi cãro-ra nu li se mai gãsesc alifii sau priºniþe potri-vite. ªi apoi ºi goarna care a iscat atâtea ºidin pricina cãreia te afli ºi tu aici ºi pãzeºtirândul la cinã, a fost înghiþitã de ape, tot îninele s-a dus spre afund ca ºi când n-ar fivrut, ca ºi când s-ar fi împotrivit.

Oh!Astea se întâmplã pe puntea de pe care

Vasco s-a retras de mult, stã mai mult încabina sa, dar nu mai cerceteazã hãrþile ºiastrolabul, nici cernelurile nu le încearcã pemargini de scrisori pe care oricum nu le vatrimite. Iubitã Isabela, trufaºã cneaghinãºi lacomã reginã, mã mai gândesc, oare, latine? Astfel ar trebui sã înceapã epistolele,dacã ar fi ca ele sã nu mintã, dar rândurilenu se vor întrupa, vocea bãrbatului va rãmâ-ne tãcutã, e mai bine aºa. Iubita, trufaºa,lacoma suveranã nu-ºi va primi tributul, iarpreaînsingurata ºi trista femeie nu va suspi-na. Va juca ºah, doar ea cu ea, la fel ca pânãacuma, împingând un pion înainte pe par-doseala portughezã tãiatã în alb ºi negru,imaginând un salt al calului peste creste,

nebuni ºi scufii care sunã mincinos din clo-poþei de aur, coroane care cad ºi turnuri carese cutremurã, dar nu se înclinã, un evantaipe mãtasea rochiei ºi un frison care trece din-spre umeri spre talie ºi spre coapse, tot trupulse strânge ºi se face o fortãreaþã de gheaþã,el care a ars de dorinþã ºi a tremurat de aºtep-tare ºi alte spasme i-au fost altarul, dar pen-tru toate se plãteºte, iar tu, nordico, ce vreiîn nesãbuinþa sângelui tãu ºi a neamului carete-a trimis sã ispiteºti ºi apoi sã ceri nici maimult, nici mai puþin decât ce? chiar soarele.

Astea nu i le va spune însã Vasco pentrusimplul motiv cã nici nu le mai gândeºte,uitã totul aproape în aceeaºi clipã, ºi chi-pul femeii, ºi cuvintele cãtre ea, valurile mã-turã puntea, amintirea e o nesfârºitã ºterge-re. Acum pluteºte înainte, spre zorii timpuluise duce, spre izvoarele lumii se îndreaptã, ºimintea ºi inima i se fac una, dar vorbirea lorîmpreunã e încã neclarã, sau poate prea grã-bitã, vine ºi trece, cãpitanul nu înþelege preabine. Deschide capacul ultimei cutiuþe cututun ºi-ºi pregãteºte pipa, nu cea de cireº,ea s-a dus la fundul apei însoþind sufletulmorþilor, lângã cei cãzuþi în încãierarea dinurmã stã acum, ci o pipã micuþã, cenuºie,cu gura la fel de lacomã însã. Îndeasã ier-burile amãrui în alveola primitoare, dar întâr-zie sã le aprindã. Gândul fuge însã din nouducând cu el ºi simþurile, astfel cã nãrile luinu mai râvnesc aroma, iar gura nu de fumi se umple, ci de salivã acriºoarã. Lasã ºi pipadeoparte cum a lãsat ºi scrisoarea, îºi plimbãdegetele peste hartã, apoi le retrage ºi înaceastã miºcare are timp sã le priveascã. Suntlungi, dar creºterea lor a urmat fiecare altãporuncã, un mic nod la arãtãtorul drept, altecuiburi tãinuite sub pielea crãpatã a inela-rului, ºerpuiri, pliuri, cruste, o cicatrice. Nue mâna mea, se sperie cãpitanul, scuturân-d-o puternic, de riduri, de bãtrâneþe preadegrabã venitã ar vrea s-o ºteargã, dar elesunt deja acolo, sunt hotãrâte ºi înscrise,chiar dacã n-au izbucnit încã în toatã pute-rea, ci doar s-au arãtat dintr-o parte, pieziº,ca un farmec amânat, dar fãrã îndoialã uci-gaº, de femeie. Cu o parafã de sânge s-a sem-nat tot drumul acesta. Da, tatã, da, iubito,aºa a fost.

Corabia saltã alte creste, spume cenuºiii se sparg pe pântec ºi în coaste, iar Vascotot închis stã. Acum va trebui însã sã des-chidã, cãci prea e puternicã bãtaia în uºã, Cee?, întreabã el ºi vocea îi sunã altfel, rãguºit,parcã nici aceasta n-ar mai fi a lui. Sunt eu,vine rãspunsul, dar acum cãpitanul nu maiare timp sã amestece hotarele pentru cã ºtiecine îl cheamã, e fratele sãu, Nicolao, careîi cere sã vinã imediat, acum, chiar în clipaasta. Paulo, ºopteºte el, se va stinge.

Vasco dã uºa deoparte ºi se repede. Stai,îl opreºte celãlalt, stai. Nu de nãpustirea taare el trebuinþã, ci de leacuri noi, de un po-pas, de aºternuturi ºi apã curatã, dã semndeci de oprire. Aºa vorbeºte Nicolao, aspruºi scurt ºi înstrãinat, ca ºi când l-ar acuza,dar el nu e de vinã decât pentru cã a stat

închis. Toþi am jelit cei douãzeci ºi ºaptede morþi care au cãzut pentru sfânta coroanãa regelui nostru, dar acum gata, trezeºte-te,adaugã fratele, ghicind gândul ascuns al cã-pitanului. Bine, spune Vasco, unde putemancora? La Melinda.

La Melinda vom opri, aºadar, din nou,sultanul e prieten al regelui nostru, sã scoa-tem de sub cheiþã, oare, scrisorile albastresau hârtiile verzi? Vasco se încruntã încercândsã-ºi aminteascã ce ar trebui sã aleagã acum:panglica purpurie sau ºireturile aurii? O vaface mai mult din instinct ºi condus parcãde o altã voinþã, poate a soarelui, aºa se vagândi mai târziu, în acest moment însã, chiardacã ºovãie, mâna lui ºtie cã pentru cei careºi-au deschis casa, El Afortunado a trimisºnurul de aur. Deci: asta facem acum, neapropiem uºor de þãrm, dãm comanda an-corã ºi popas, dupã care punem la brâu sululverzui, legãtura sclipeºte, e prima desfãta-re în luminã a hârtiei, comandantul îºi îm-bracã cizmele de antilopã, mantia galbenãînsã nu, ºi ea a rãmas zãlog mãrii, dar unpieptar de piele se mai gãseºte, la fel ºi ocapã scurtã de catifea violet, hmm, cam mi-roase a mucegai toatã aceastã alcãtuire, maidã-mi pace, tatã!

Estavao tace, dar rãmâne alãturi, astfel cãmicul grup care se îndreaptã spre palatul sul-tanului va arunca mai multe umbre decât tru-purile care pãºesc, cine-i vede spune cã ãstae un truc al strãinilor veniþi de peste mare.Dar nimeni nu se mirã peste mãsurã ºi nicinu se fereºte, chiar dacã ar fi duhuri cele carefac umbra mai spornicã, fiindcã în þinutu-rile stãpânite de Abdelhamid vieþile oameni-lor nu de pãmânt þin, ci de vântul uscat maiîntâi ºi apoi de cel umed, de amândouã îm-preunã unite în tremurul aerului. Rãmâi decicu noi, Estavao! Nici sã nu gândiþi altfel.

Doar atât vorbesc între ei cei care pãºescspre palat pentru a înmâna epistola de prie-tenie a regelui ºi spre a cere leacuri pentrutrupul bolnav al fratelui cãpitanului. Sultanuldesface ºiretul, rupe sigiliul, elibereazã hâr-tia, un suspin uºor rãspunde gestului, poatesã fi fost al foii, poate al umbrei, poate alcelui rãmas pe vas. Abdelhamid citeºte, apoise intereseazã de celelalte toate, de drumulgreu cu furtunã ºi înfruntare duºmanã, deboala grea ºi necunoscutã a lui Paulo. Pentrucare nu mai avem ierburi, poate doar dacãla curtea ta s-ar gãsi ceva sã-i readucã viaþaîn trup ºi sã-i aline suferinþa, cere cãpitanul.Fãrã îndoialã, astea toate se vor încerca, dare voia lui Allah de aici înainte ºi a Domnuluivostru dacã ele se vor ºi împlini, deocam-datã voi trimite oameni sã-l aducã ºi voi ceredoctorilor mei sã-l vadã, iar în acest timpvoi veþi fi oaspeþii mei. Abdelhamid dã co-menzile scurt, cei ce îl slujesc înþeleg totulînainte chiar ca el sã vorbeascã, câþiva din-tre ei au ºi plecat dupã Paulo, cu poruncã dea-i pofti la curte ºi pe ceilalþi, sãnãtoºi saubolnavi sau doar atât de istoviþi.

ªi cu asta bãile se deschid, uleiurile curg,miresmele se amestecã în aburii care nete-

Melinda ºi MalabarDiana Adamek

Sã ne cunoaºtem scriitoarele

Anul XVIII, nr. 7 (206), 2007 • 9

zesc pielea, destind muºchii ºi fac apoi ºigândurile mai uºoare. Lui Vasco i-e multmai bine aºa cum stã acum, întins pe burtãºi masat îndelung, cu savante rãsuciri ºi reve-niri ale mâinii care frãmântã ºi ale palmeicare bate deschisã în evantai sau înãlþatã peo muchie, îi e, da, mult mai bine, în aceºtinori calzi aromaþi ºi adormitori. Va uita detoate ºi va pluti ºi în visul sãu va vedea ungrifon cu trup albastru ºi imense aripi deaur, e semnul puterii mele, îºi spune cãpi-tanul ºi se trezeºte. Simte însã mâinile careîl frãmântã ºi atingerea îi place, se abando-neazã din nou, mareele altui vis îl cuprind.E pe o scarã acum care se adânceºte în spi-ralã, într-o tainiþã duce ea, lângã mare, cãcise aud valurile, iar acolo stã o femeie ghe-muitã, nici bãtrânã, nici tânãrã, cu genun-chii la gurã, oh, dar ãsta e visul Isabelei, sesperie Vasco ºi se scuturã ºi din nou se tre-zeºte. Cu ulei de cocos ºi parfum de lãmâieverde îl freacã cineva acum, nãrile lui inspirãîndelung, cu grijã pentru fiecare nuanþã ºifãrâmã a miresmei, sã nu se piardã, sã nu serisipeascã, fii fãrã grijã, stãpâne, râde o fatã,nu-i vede chipul, îi simte doar mâinile mo-delându-i pulpele, alte mii de muºcãturi caldepe umeri, din nou vrea sã doarmã. E iarãºipe o scarã, dar acum urcã ºi tot urcã, dupão aripã galbenã se întinde, parcã ar fi pele-rina lui de mãtase, ºi totuºi nu, e un steagºi o stemã, dar parcã nici astea nu, ar fi maidegrabã o hartã pe care cineva o face sã zboa-re, o pasãre ºi apoi un vapor pleacã împreunãspre ceruri, ºi un soare rotitor înghite toateastea, dupã care iar se schimbã ceva, pentrucã pe discul brun rãsare un surâs, e doar alochilor, nu ºi al gurii, care rãmâne amarã saunumai îndepãrtatã, cine ºtie, atunci cândspune Netulburarea e darul meu. Vasco seva trezi într-un târziu ºi va fi ca ºi când s-ar fi mutat într-un alt trup, atât de leneºe,deºi uºoare îi sunt miºcãrile. Hainele s-auschimbat ºi ele, poartã cãmaºã de in cu des-chizãturã largã în faþã ºi un ºal de culoareaportocalei la brâu, cizmele i-au rãmas, darau fost curãþate ºi nuanþa lor de cearã întu-necatã, de Alexandria, e ca un rãspuns la fire-turile cu care e împodobitã noua sa vestã decaºmir verde. Cãpitanul surâde, se simte bineaºa, primenit ºi colorat, parfumat cu mosc,tuns, pieptãnat, corectat. ªi ceilalþi, Nicolaoºi mica lui escortã, au chipurile întinerite,apa caldã, uleiurile ºi mâinile bãieºilor aurupt pojghiþa vârstelor. Da, parcã aþi fi niºtemotani, grozav vã stã, acum veþi vrea culcuºpe perna femeilor, dar înainte rãsfãþul bucãtã-riei, pui cu stafide poate veþi pofti, phii!,Estavao s-a supãrat de-a binelea pentru cã,iatã, nici nu terminã ce are de spus, cã far-furiile chiar sosesc ºi, dacã ne uitãm bine,cu fripturã de pasãre cu mirodenii se deschi-de ospãþul. Asta e deci, atunci destrãbãlaþi-vã, eu am plecat, aºa geme umbra, de ciudã,de furie, de neputinþã ºi se retrage, jignitã,într-un colþ.

Abdelhamid îi ia locul, el e cel care intrãîn scenã acum. Poartã caftan albastru, pãuniºi papagali de mãtase îºi deschid aripile înþesãtura veºmintelor lui în care se încruci-ºeazã culori ºi imperii, sudul ºi rãsãritul, apu-sul ºi asfinþitul. Vasco îl ascultã îndemnân-du-i sã încerce bucatele, pe toate sã le guste,din toate sã se bucure, dar ochii i-au rãmasagãþaþi de continentele fastuoase pe care leafiºeazã hainele lui. Palmieri pe gulerul înalt,dune de nisip pe umeri, cu ºerpuiri spre coa-

te ºi încheieturã, peºti ºi pelicani pe brâulsângeriu, talazuri în strânsoarea ºalvarilorverzi, stele pe turbanul violet. Vasco ducespre gurã fiertura de orez cu nuci ºi mig-dale, rupe ºi din turtele tãvãlite în mac, în-cearcã în acelaºi timp ºi frigãruia de pasã-re. Ananasul se alãturã cãrnii, un mic respirodupã pui, apoi vine rândul prepeliþei cu fisticºi cu struguri ºi al potârnichilor umplute cuficat, mãsline verzi ºi curmale, ochii se bu-curã, stomacul renunþã, o, sultane, opreºte-te, ba nu, stai încã, Vasco, cãci de-abia acumîncep dichisurile orientale, acadelele de zahãrcu unt, gogoºile calde, cofeturile împleti-te, rãsucite ºi înmiresmate în vanilie, plã-cintele coapte în miere ºi lapte, colþunaºii culãmâie, baclavalele, zumaricalele, iar apoivinul aromat cu frunzã de dafin ºi scorþi-ºoarã, lichiorul de trandafir ºi cireaºã nea-grã, apa pentru mâini, în care s-au fiert maimulte ceasuri tãmâie tare, boabe de mirt,lemn de aloe ºi chihlimbar cenuºiu, dupãasta, la sfârºit, alune, migdale, gutui ºi rodii,mere de Siran, pepeni turceºti ºi piersici deOman. Iar la urmã cu toate, iar apã pentrudegete, de trandafiri acum, ºi ierburi amarepentru uitare. Tutunul aprins are un gustciudat, pare uºor, dar e întunecat, Vasco îºisimte acum trupul greu, e din pricina sto-macului dezmãþat, care a poftit ºi s-a preaghiftuit, dar mai cu seamã a gândului carenu-l pãrãseºte ºi pentru viaþa fratelui sãu,Paulo, se teme. Nu vor mai ajunge la cântã-rile cu lãuta ºi la dansurile cu bogate vãlu-riri, aºa cum se pregãtise, cãci o aripã a dra-periei care þine loc de uºã se dã de o parteºi doctorul îºi strecoarã capul, e o întreba-re gestul sãu, la care sultanul rãspunde repe-de Vino. Multe sunt pricinile pentru careoaspetele nostru e în starea sa, ºi mai noi, ºimai îndepãrtate, l-am cercetat ºi l-am alinatºi mã rog lui Allah ca leacurile pe care i le-am prescris sã-i fie spre uºurarea greleisuferinþe care de-abia acum va urma, cãci,dacã mi-e îngãduit sã vorbesc fãrã minciunã,numãrate îi sunt de aici încolo zilele. Sã amiertare de la Înãlþimea Ta ºi de la oaspeþii tãipentru cele ce-am spus, încheie doctorul ºise închinã. Allah sã te apere, mulþumeºtesultanul.

Vasco se ridicã brusc din grãmada de per-ne ce tapeteazã jilþul în care aproape cã ar fiadormit din nou de n-ar fi venit vestea astaºi, salutând, cere doar atât: Cu recunoºtinþãpentru ospeþie, îngãduie-mi, sultane, sã plec.Iar Abdelhamid, înclinându-se ºi el ºi ducân-du-ºi mâna dreaptã la frunte, spune Bine.

Trupul zguduit al lui Paulo va face deci,în zori, drumul înapoi pe puntea corãbiei.Cu ierburile ºi prafurile pe care le-a înghiþitnu are dureri, însã privirea i-a rãmas sticloasãºi alburie. Vreau sã vãd ºi eu soarele, cere,dar vocea lui e doar o scâncealã, Ai sã-l vezi,se încruntã Estavao, ºi e prima durere adevã-ratã ºi puternicã ºi omeneascã (uite ce nu seuitã în viaþa de dincolo, aceastã împunsãturãfierbinte în piept) din drumul sãu de umbrãpe care îl face pe puntea pe care o comandãcelãlalt fiu al sãu, Vasco. Grãbeºte-te, cãpi-tane, schimbã braþele obosite cu altele maiproaspete ºi du corabia ta ºi a mea ºi a rege-lui pe drumul spre soare-rãsare cât mai grab-nic cu putinþã. ªi, dacã e sã mai plãteºti cuo moarte aceastã izbândã, atunci sã hotãrâmnoi când va fi ceasul când se va face schim-bul: sânge pentru aur.

Da, tatã, te aud, ºi mã supun ºi te ascultºi tot o grabã e de aici calea mea, las gân-durile ºi balansul ºi mã supun doar vuietu-lui cald din urechi, un val izbeºte peste unaltul care se retrage, corabia urcã o creas-tã, harta se limpezeºte, trupul meu prindeputere. Uit plasele care aproape m-au înghi-þit în gura lor lacomã ºi pe Isabela odatãcu mine, cãci n-a lipsit mult sã o pierd cutotul pe cea care a dat, lângã porunca rege-lui, þel acestui drum, ºi l-a fãcut sã-mi parãdeodatã ºi amar, ºi dulce, aºa cum este oriceizbândã. Dar acum nu la mine trebuie sã mãgândesc, ci la fratele meu care zace ºi în su-ferinþa lui nu are altã dorinþã decât aceea dea vedea lumina caldã a zorilor.

Nu mai încurca iarãºi femeile cu bãrbaþii,regele cu ibovnica ºi nordul cu sudul, cã acumnu e timp pentru rãsuciri, Vasco, Dar, tatã,tu eºti cel ce te-ai pierdut în clipa de faþãcu firea ºi judecata, cãci toate astea desprecare vorbeºti nu deosebire aratã, ci o adân-cã asemãnare, fiindcã în ele aceeaºi dorinþãarde. ªi ea e vântul care ne poartã înainte.

Nu înþeleg nimic din ce spui tu, dar fieaºa, nu stau sã cumpãnesc, numai atât te rog,Grãbeºte-te.

Vasco dã alte comenzi, mai repede, mairepede, nu mai putem sã te urmãm nici cugândul, nici cu uitarea, nu-mi pasã, mai re-pede, trupul bolnav al fratelui meu mã zo-reºte, mai repede, e sângele meu ºi nu-l potlãsa sã se facã negru înainte de a-l înapoia,limpede ºi pur în dorinþa sa, începutului.Mai repede, Vasco, da, mai repede! PãrãsimMelinda, ne îndreptãm spre Malabar. Douã-zeci ºi trei de zile le trebuie navelor noas-tre sã rupã punþile ºi sã se apropie. Împin-se de musonul de sud-est vor trece mareaIndiei ºi astãzi, 18 mai, anul de graþie 1498,ochii noºtri vor da de înalta falezã a Ghaþilororientali de pe atât de râvnita coastã a Mala-barului. Cumplitã e însã furtuna cu care neapropiem de rada marelui port Calicut, ploaie grãbitã ºi deasã, fulgere roºii, buf-nete, tambururi, scrâºnete ne întâmpinã, bunaugur în aversã, cãci astfel sunt semnele: îm-pãrþite.

Iar de aici, doamne, apãrã-ne, fiindcã totele, semnele, spun vom intra în luminã.

�



10 • APOSTROF

VERBUL A contempla este strâns legat demare, precum ºi de anumite tablouri,

fotografii ºi de grãdinile japoneze. Îmi parecã a fost nãscocit de cineva înþelept tocmaipentru a descrie în cuvinte starea celui carestã încremenit pe plajã ori pe falezã, iarna,uitându-se undeva în larg la fâºia groasãde cer, imediat de deasupra orizontului, sau,de ce nu, la firele de nisip. Presupune cevamai mult decât verbul a admira, înrudindu-se mai degrabã cu: a pãtrunde pânã în miez,a visa, apropiindu-se ºi de a-þi aminti, a evo-ca. De fiecare datã când ajung la mare, vã-zând valurile gri ori albastre îmi amintescde ultimele dãþi când erau aproape verzi, dela alge, ori negre, zebrate, de fotografiile pecare le-am vãzut acasã, în albume, de furtu-nile lui Aiwasowski – pictorul preferat altatãlui meu – ºi de corãbiile care mai navi-gheazã doar în romanele unor decedaþi. Darmai ales îmi vin din urmã motivele pentrucare am plecat noaptea departe, departe decasã, doar ca în zori sã stau cu fundul penisip, sã ascult valurile ºi sã fotografiez necu-noscuþi care poate ºi ei plecaserã de acasãdoar pentru a ajunge pe þãrm ca sã contem-ple valurile. ªi cum deseori, vãzând ceva, îmiaduc aminte de altceva, asemãnãtor sau, dim-potrivã, contrastant, pozând-o pe malul mãriipe fata cu pletele de nuanþa castanei coap-te, ascultându-i amintirile fragmentate dincopilãrie ºi evocãrile unor fotografii fãcutede ea sau de alþii, o clipã m-am gândit laProust. La „timpul pierdut“ ºi „timpul regã-sit“, la dormitorul tapetat cu plutã în carecelebrul bolnav ºi-a trãit ultimii ani din viaþãrememorând chipuri dragi, gesturi, plim-bãri, veºminte, vorbe, senzaþii gustative,olfactive, tactile. O asociere cât se poate defireascã atunci când este vorba despre docu-mentele împotriva uitãrii – fotografiile –,aducerile aminte ºi Proust.

În tren, la întoarcere, mi-au sãrit pe limbãdouã amãnunte – îndrãznesc sã le numescfleacuri – pe care le-am verificat acasã, deteamã sã nu se fi amestecat în cap cu zdrenþerãmase din alte amintiri. Într-un eseu desprelecturile copilãriei, Proust povestea cum sejucase într-un parc mãrginit de-un câmp plinde maci ºi albãstrele. Credincioasa lui me-najerã, la decenii distanþã, mãrturisea cã scrii-torul îi vorbise cu mare admiraþie de con-tesa Chevigné, mai exact de ºarmul acesteiacând îºi punea pãlãria cu albãstrele ºi maciºi toca din blanã de cârtiþã, împodobitã cuviolete de Parma. Poate fi o simplã coinci-denþã, totuºi cred cã, întâlnind-o la maturi-tate pe eleganta contesã, s-a extaziat în faþaþinutei ºi pentru cã în subconºtient pãlãriaîi aducea aminte de câmpul cu aceleaºi floriproaspete, de parcul sãlbatic cu lebede ºi delentoarea tihnitã a duminicilor din trecut...Aºa cum necesitatea de a fotografia pletelecastanii poate cã are legãturã cu fructele mici

ºi tari, lustruite, pe care le culegeam în co-pilãrie din iarbã, pentru a le îndesa în buzu-nare. Ajunse acasã, cãpãtau ochi, gurã ºimustãþi pisiceºti, din acuarelã. ªi-apoi mi s-apovestit cã iarna strãzile din Italia miros în-nebunitor a castane coapte, ceea ce se întâm-pla ºi la Braºov, cândva pe la 1900, tamancând erau zãpezile mai mari ºi doamnele dintrãsuri mai înfofolite. Dar n-am trãit pe atunci, prin urmare n-am simþit aroma ieºitãdin cutiile cu jãratic, proþãpite la colþ destradã pentru ca pofta sã se întindã pe subnasurile trecãtorilor ºi la dreapta, ºi la stân-ga; un aragaz cu castane la cuptor, într-obucãtãrie cu gresie, faianþã ºi neon, nu poatefi decât dezamãgitor. Mã lipsesc de o ase-menea experienþã.

Proust pomenea în eseul cu pricina ºi deo alee cu carpeni. Citind numele copaci-lor, pronunþându-l clar în minte, mi-am datseama cã am uitat pe loc cum aratã dânºii.În mod cert înainte ºtiam. Ba, mai mult casigur, poate cã trec zilnic pe lângã carpeni,poate cã i-am ºi atins, fotografiat, dar închi-zând ochii nu pot sã-i vãd pentru cã nu maiºtiu cum au scoarþa, silueta, frunzele ºi ramu-rile. La fel de des mi se întâmplã sã uit nu-mele unor foºti colegi ºi numele unor perso-naje, numere de telefon, cuvinte banale caureche, creion, arpagic, ibric. În urmã cucâþiva ani (am uitat câþi), am imortalizatîn acelaºi loc de pe plaja din Constanþa oaltã fotografã. Se uita la mare ºi-un fir depãr, lung, îi plutea spre dreapta, paralel cuorizontul. Meritul vântului. (A imortalizaeste un verb ce sunã preþios ºi oarecum fals.)Cum totul este pieritor, nici dreptunghiulde hârtie matã cu tânãra ce se uita la va-luri nu va supravieþui o eternitate – un altcuvânt pe care nu pot sã-l vizualizez cu ochiiminþii. În altã fotografie ºuviþele îi stãteauîn aºteptare, chiar înainte de-a zbura careîncotro. Era cumplit de frig ºi atunci. Suntsigurã cã de acum înainte ori de câte ori voizãri pe stradã trecãtoare ºi trecãtori cu pãrulzburãtãcit de vânt, pe lângã faptul cã instinc-tiv îmi voi cãuta aparatul în rucsac, voi ºizâmbi a aducere aminte.

În Swann, în dimineaþa plecãrii la Paris,naratorul (fiind încã copil) fusese dichisit cutoatã grija pentru a fi fotografiat. I s-a încreþitpãrul, i s-a pus pe cap o pãlãrie pe care nuo mai purtase, prin urmare nouã, a fost îm-brãcat într-un pardesiu de catifea. Ignorândimportanþa evenimentului ºi fãrã de teamãcã-ºi va mânia pãrinþii, a fugit departe ca sã-ºi ia rãmas-bun de la tufele de pãducel.Fusese gãsit de mamã îmbrãþiºând ramuri-le þepoase, cu obrajii uzi de lacrimi, pãlã-ria în colb, moaþele smulse ºi pardesiul pier-dut pe undeva. Jelindu-se dramatic, miculfugar promitea tufelor de pãducel cã le vaiubi întotdeauna. În acea clipã, copilul bol-nãvicios de sensibil transformase în fapt po-etic banala promisiune atât de firavã pe bu-

zele adulþilor. Mi-e teamã cã dacã-mi va ieºiîn cale un boschet de pãducel nu-l voi foto-grafia, indiferent de blândeþea luminii oride subtilitatea umbrelor, pentru cã pe datãmi-aº aminti de scena din Swann, de aven-tura atât de prosteascã ºi înduioºãtoare abãiatului, cum numai în copilãrie se poateîntâmpla. Fãrã de braþe care sã îmbrãþiºezespasmodic ramurile, tufa mi se va pãrea denefotografiat.

E ºtiut faptul cã din cauza astmului, înultimii ani de viaþã Proust prefera sã admi-re de la distanþã florile, pentru ca parfumullor sã nu-l rãneascã sufocându-l. Într-o zi ºi-a rugat ºoferul sã-l ducã lângã pãdure,pentru a contempla în tihnã copacii înflo-riþi. I-a privit de pe banchetã, prin geamulbine închis. Mi-ar fi plãcut sã-l vãd foto-grafiat într-o asemenea posturã. Automobildemodat, numai curbe ºi pante, geam înaltprin care ar trebui sã se zãreascã un bãrbatpalid cu ochii apropiaþi ºi cu mustaþã, pico-tind sub haina groasã, grea. Abia la o a douaprivire ai fi putut sã-þi dai seama cã ceeace ai luat drept lâncezealã în colivia de tablãºi geamuri înseamnã de fapt o aprigã con-centrare la ceea ce se petrece afarã.

O doamnã în etate ºi suferindã din operalui Proust (bunica Naratorului) insistasesã fie fotografiatã pentru iubitul ei nepot,înainte ca boala s-o macine de-a întregul.Privitã din afarã pãrea o femeie vanitoasã,frivolã ca o tânãrã debutantã la primul bal.Comentând scena cu pricina, Samuel Beckettobserva: „Or, ea þinuse morþiº la o anumepoziþie ºi o anumitã înclinaþie a pãlãriei, vrândca fotografia sã reprezinte o bunicã, nu oboalã“. ªi totuºi, delicateþea i-a fost confun-datã cu cochetãria tristã ce se întâlneºte de-seori la doamnele cu pielea ca pergamentul,smochinite la chip ºi cu pãrul alb, ce în pre-zenþa unui aparat de fotografiat îºi ciupescobrajii, îºi rujeazã buzele casante, acoperin-du-ºi în ultima clipã gâtul ridat cu eºarfepastel.

Nu ºtiu dacã în ultimii ani de viaþã Prousta fost fotografiat în celebra sa camerã cupereþii din plutã. L-am vãzut în schimbaºezat pe o sofa, monden, aparent neatinsde boalã, cu mustaþa þanþoºã ºi-o mânã labãrbie. ªi pe patul de moarte. Cu ochii în-chiºi, barba neagrã ºi nasul þâºnit în aerulîncãperii. Fusese fotografiat de Man Ray.Am privit ºi portretele pãrinþilor lui, ale menajerei ºi doamnelor elegante care l-auinspirat într-un fel sau altul, însã toate acelebuze groase ori subþiri, sprâncenele, mâi-nile ºi pãlãriile din fotografii nu s-au supra-pus pe ce aveam eu în minte citind cãrþilede, cu ºi despre Proust. Imaginile redatede aparatul de fotografiat mi-au arãtat doarniºte strãini.

�

Marea, Proust ºi aducerile aminte

Alina Andrei

Anul XVIII, nr. 7 (206), 2007 • 11

INCLUS ÎN seria de „Memo-rii, jurnale, convorbiri“ a

Editurii Humanitas, jurna-lul lui Jeni Acterian se aflã laa doua ediþie, revãzutã. În-grijitã tot de Doina Uricaru,proaspãta ediþie pãstreazã ti-tlul original, respectiv Jur-nalul unei fete greu de mulþu-mit, 1932-1947, spre deosebire de cea din1991, care, la sugestia lui Gabriel Liiceanu,pentru a proteja textul „de orice interpre-tãri ilicite sau caricaturale“ (n. ed.), se inti-tula Jurnalul unei fiinþe greu de mulþumit.Precizarea cronologicã din titlu diferã ºi ea(în ciuda faptului cã notaþiile de jurnal mergîn ambele ediþii pânã în 22 august 1947),cea de faþã oprindu-se la 1947, în loc de1949, cum apãrea în titlul celei dintâi. Aco-lo, editoarea dorea sã avertizeze astfel asu-pra existenþei unor pagini încã neîncredin-þate tiparului de cãtre Arºavir Acterian,acoperind cei doi ani de „mãrturisiri preapersonale“ (n. ed.). Adãugirea principalã oconstituie însã scrisorile publicate în Addenda,precum ºi Caietul Clubului „Penei Trãsnite“,respectiv colecþia de parodii la texte ideolo-gice, de subversive ºi suprarealiste comenta-rii alcãtuitã de grupul celor patru prietene:Jeni Acterian (care semneazã „dãrile de sea-mã“), Nuni Dona (care adaugã desenele, re-produse ºi ele), Lucia Vasiliu ºi Alice Botez.Dupã pãrerea editoarei, pe lângã notaþiile din1948-1949, pe care mãrturiseºte cã sperã sãle poatã include într-o ulterioarã ediþie defi-nitivã, completã, din Jurnalul actual mai lip-sesc anumite pagini, poate chiar un caiet în-treg din 1943, cenzurat chiar de cãtre autoaresau de cãtre fratele ei. Nuni Dona, prietenalui Jeni Acterian, susþine cã respectivele pa-gini trebuie sã fi existat ºi cã ele ar fi conþinutmai ales notaþii despre perioada tragicã a ares-tului ºi detenþiei celuilalt frate, Haig.

Jurnalul ºi memoriile, ca specie literarã,au redevenit favorite în cultura acestor aninu neapãrat din nevoia de „autenticitate“ºi „adevãr“, cât ca efect al unei sensibilitãþi

renãscute pentru limitele explicaþiei istori-ce, pentru percepþia ei individualã. Este im-posibil de citit Jurnalul fãrã a admite aceas-tã fascinaþie contradictorie (pentru istorie ºipentru destructurarea discursului ei). Re-laþia acestui text cu istoria este departe desimpla „oglindire“ sau „mãrturie“ din careo mulþime de jurnale (majoritatea masculi-ne!) îºi fac titlu de glorie: pe de o parte, no-taþiile par sã eludeze în bunã mãsurã eve-nimenþialul terorizant, pe de alta, jurnalulde faþã funcþioneazã, mai ales pentru gene-raþiile tinere, ca o lupã empaticã de înþele-gere a complicatelor evoluþii interbelice. Înplus, textul nu este numai purtãtor de isto-rie, ci are el însuºi o poveste de tezaur isto-ric: salvat de cãtre Arºavir Acterian de la maimulte percheziþii ºi confiscãri iminente, astat o vreme într-un cufãr metalic, îngropatîn pãmânt, dupã care a fost editat numaiparþial, pentru a rãmâne într-o custodie in-certã, academicã, de unde nu se ºtie cândsau cât de întreg va mai fi publicat.

În emisiunea de la TVR Cultural, Înapoila argument, din 22 martie 2007, H.-R.

Patapievici îi împãrtãºea Doinei Uricaru descumpãnirea sa în faþa „opacitãþii“ acestuijurnal la evenimentele istorice extrem degrave cu care este contemporan. Din punc-tul meu de vedere, aceastã aparentã „opa-citate“ reprezintã întotdeauna atuul jur-nalului feminin. Nu aº pune-o, în cazul luiJeni Acterian, nici pe seama unei insensi-bilitãþi la politic ºi nici pe seama unui nar-cisism exacerbat. Prezenþa terorii cotidienee obnubilatã aici de bogãþia enormã a vieþiiinterioare, de o rescriere a prioritãþilor exis-tenþiale în ordinea culturii, a creaþiei spiri-tuale, a vitalitãþii în toate formele ei. Totule combinat cu o explicitã oroare „de toatãaceastã barbarie care planeazã, care ne ame-ninþã“. În mod ciudat însã, chiar trecând subtãcere evenimentele, pentru a povesti despreun concert, o reprezentaþie teatralã sau oîntâlnire cu prietenii, Jurnalul scrie ºi o cro-nicã a epocii. Nae Ionescu, Mihail Sebastian,Eugen Ionescu sau Emil Cioran, Alice Botezsau Margareta Sadova sunt personaje ale acestei extraordinare cronici private.

�

Un jurnal esenþialSã ne cunoaºtem scriitoarele

Cãrþi primite la redacþie

• Nora Iuga,Sãpunul luiLeopold Bloom,roman, ediþia a II-a, Iaºi:Polirom, 2007.

• Traian Herseni,Curs de sociolo-gie ruralã, ediþieîngrijitã deMarin Diaconuºi Ioana Herseni,Bucureºti:Renaissance,2007.

• Traian Herseni,Istoria sociolo-giei româneºti,ediþie îngrijitã deMarin Diaconuºi Ioana Herseni,Bucureºti:Renaissance,2007.

• RuxandraCesereanu,Naºtereadorinþelor lichide,Bucureºti: CarteaRomâneascã,2007.


IULIA BALCANAª(n. 13 februarie 1983)

cine sunt oamenii ãºtia care se uitã lung la mine?

de unde încep lucrurile care se terminã în mâinile mele, cum se face cã nu mai pot sã scuip resturi de la prânz prin þeava de plastic pe care am þinut-o atâta timp, cine sunt oamenii ãºtia care se uitã lung la mine din spatele uºilor închise ale troleului, crezi cã aº putea sã le iau cãmãºile, sã le vopsesc gulerele, sã intre pe poarta fabricii fãrã ecuson? cu cine sã-mi petrec sãrbãtorile, pe cine am uitat sã trec pe lista de cumpãrãturi? cât datorez statului ºi în ce mãsurã mai este familia bucata de carne care pluteºte deasupra sosului din tocãniþã? pe cine sã iau de urechi ºi sã aºez pe un scaun mic, cu picioarele depãrtate de masã, cu un ºervet deasupra capului, fãrã tacâmuri, fãrã pâine, cu toate degetele adunate în acelaºi borcan bine legat? ºi tu crezi cã restul vine de la sine?

antropofobii

*** am început sã am glezne de femeie turbatã, cu oasele rotunjite, ºi totuºi ieºite din carne, semn cã încã mai creºte în mine senzaþia cã am un copil, un copil care se hrãneºte cu frica de viaþã ºi calciul din venele cele mai lãturalnice.

*** cu mâinile suflecate pânã la uºa de la intrare, adulmec aerul întunecat; drept în faþa mea, osemintele bibliotecii universitare, dioptrii adormite cu coatele bine înfipte în masã

aici am aflat cum e sã ai toate simþurile îndreptate cu forfecuþa, apoi vopsite cu oja fosforescentã, mai ales noaptea, când tot întunericul vine ºi se aºazã pe tine, haina moale, bãtãtoritã, un patinoar ambulant, deasupra patului, în fiecare dimineaþã...

*** adevãrul e crud, îl rumeg în silã ºi faþa ta, din spatele feliilor de pâine, îmi pare atât de uscatã... nici aer nu-mi vine sã respir, nici apa stãtutã din organe s-o curãþ... e mai uºor sã sapi un mormânt decât sã îþi ucizi demonii cu dinþi

de lapte, se-adunã cu toþii în formã de bibelou, îºi aleg un loc pe raftul

întâi ºi nu-þi rãmâne decât sã înrãmezi hoarde de cioburi în cântecul unor felicitãri colorate, noduri închise ermetic la capãtul zilelor de concediu...

LAVINIA BRANIªTE(n. 23 februarie 1983)

În spatele lor

Mã aºez în metrouTotdeauna în spatele lor:Bãrbaþi cu ceafa frumoasã,Tunsã scurt,Pititã uneori dupã un guler curat.ªi când îºi pleacã ochiiSã-ºi citeascã ziarulCeafa se ridicã încetCa o maºinãrie scoasã la atac,Iar eu mã mutMai încoace sau mai încoloFix în bãtaia ei.Sunt dependentã de bãrbaþii care stau cu spatele la mine.Ceafa mea neatinsã lasã în urma eiO dârã de liniºte.

Viitorul meu

Nu ºtiamCã rusoaica aceea Poate sã-i ghiceascã mamei în palmãViitorul meu.ªi nu ºtiam cã mamaAre palme atât de adânci Încât în ele sã încapãViitorul feteiTeribil de bogat.Vor începe toate peste un an, i-a zis.Peste un an palmele mamei cãuºVor vãrsa peste mineCa la botezTot viitorul adunat de eaªi apoi, cuminte,Se va spãla pe mâini în faþa mulþimiiRetrãgându-se încetCu spatele.

În Gara de Nord, la linia 7

În Gara de Nord,La linia 7,Bãiatul de lângã mineÎºi plânge la telefon amorul pierdut.Vocea lui blândãAtrage ca un miros de mâncare bunãCãlãtori ºi vagabonzi,Câini ºi porumbei ºi vrãbiiªi trenuri care trag la linie cât mai aproapeCa sã audã totul.Zgribuliþi ne strângem în jurul luiªi-i lãsãm respiraþia caldã,Izvorul lumii,Sã ne atingã pielea.Prima ninsoare coboarã ºi ea, curioasã,Peste vagoane.

�

12 • APOSTROF


• Desene de Gabriela Melinescu

Anul XVIII, nr. 7 (206), 2007 • 13


OTILIA VANDA CIUBAN(n. 24 septembrie 1974)

Azi sunt îngerul plângãciosumblu cu tãlpile dezgolite prin margarete

mi-e prieten doar lupulºi numai atunci când îi definesc necuprinsul

Cu respiraþia lãsatã arvunã bãlþilorconfund visul cu vedereaUltima oarã când plânsul ºi-a fãcut adãpostpermanentîn orbitele-mi sângerândelacrima s-a prefãcut numaidecât în fulgJur-împrejurul meuzãpada-ºi construieºte colibã

Sunt singurã cu îngerul plângãciosdedesubtul nostrugreierii joacã-n music-hallurifãrã de oprirecopiii rostesc aceeaºi frazãneºtiind cã roata se desparte de spiþela vederea cercului

Îndãrãtul pãdurilorlupul înfulecã neîncetatcuvintele pe care le scriu

în lipsa ierbii

LebãdaGâtul a început sã mi se lungeascã.Îmi crescuserã aripi pline cu pene albe.Subit am început sã nasc sumedenii de lebede mici.S-a împânzit lacul.Plâng.Nu mã mai recunoaºte mama.

Autoportret„Poezia foloseºte cuvintele

din disperare.“(NICHITA STÃNESCU)

Nu sunt decât o patã minusculãde roºu absentpe o întindere de verde concret

o insectã în drumul ei spre absolut

o lacrimã stâncoasãmântuind floarea de colþ

o imbecilitateîn lumea mizeriei...

un þipãt scurtpe întinsul durerii

o desfãtarea aeruluiîn aºteptarea tangoului...

�

Noua literaturã, Li-teratura tânãrã,

Tânãrul scriitor. Iatãtrei formule intensvehiculate în ultimiiani, începând cu pu-blicarea „în bloc“ apoliromiºtilor, ºi con-sacrate odatã cu pro-

gramul noii conduceri a Uniunii Scriitorilor(bursele, colocviul, concursul de debut, revis-ta). S-a discutat intens în ultima vreme dacãexistã sau nu o generaþie douãmiistã. Suntoare trãsãturi care sã justifice înregimentareatinerilor scriitori de azi sub numele de Gene-raþia 2000 („plus“, dacã vreþi)? Personal,nu sunt încercatã de asemenea îngrijorãri.Mult mai mult mã intereseazã dacã avemindividualitãþi. Cu alte cuvinte, monotonieiunei generaþii (vai!) îi prefer „monotoniagenialã“, „monotonia capodoperei“, fãrã decare, cum a arãtat Irina Mavrodin, nu se poa-te vorbi de un mare scriitor. Existenþa unuistil individual, vital pentru un autor, este ceeace caut în cãrþile tinerilor scriitori. În cali-tate de cititor de poezie, nu mã simt delocconfortabil printre volume care sunã la fel,ca ºi când o unicã ºi preaputernicã muzãar inspira deodatã câteva zeci de poeþi ºipoete. ªi atunci mã întorc, cu fidelitate, cupioºenie (scuzaþi patetismul!), la ai meiDimov, M. Ivãnescu, Rimbaud, Verlaine,

Lorca, Rilke ºi alþi (vorba Simonei Popescu)bãieþi ºi fete, veºnic tineri scriitori.

Cât priveºte noutatea pe care o poateaduce literatura tinerilor de azi, aceasta este,pur ºi simplu, egalã cu valoarea individualãa celor mai buni dintre ei. Originalitateaunui scriitor este, în fond, calitatea sine quanon pentru impunerea sa, în ochii criticii sauai publicului. El se poate încadra într-o di-recþie, creaþia sa îºi va trage iniþial seva din-tr-o tradiþie culturalã, dar recunoaºterea nuvine decât odatã cu desprinderea de mode-le ºi conturarea unui univers original, sin-gular, recognoscibil ca aparþinând scriito-rului respectiv, chiar ºi atunci când elementeale acestui univers apar, în posteritate, la alþiscriitori: astfel, vorbim astãzi de accente emi-nesciene, de atmosferã kafkianã, de frazãproustianã etc. Dacã ne gândim (cã tot vor-bim de generaþii) la ºaizeciºti, aceºtia auînsemnat nu o sumã, ci un summum, fie-care dintre ei; pe Nichita, pe Dimov, peSorescu, pe Ileana Mãlãncioiu îi recunoºtidin câteva versuri, cãci fiecare are sonoritãþilesale, motivele literare favorite, versul sãu

predilect, Weltanschauung-ul sãu. Dacã îmiveþi spune cã þintesc prea sus, vã întreb: dece ar trebui sã þintim jos?

Din aceste motive, ideea de „tânãr scrii-tor“ mi se pare cã nu îºi are locul decât încampaniile de promovare culturalã, fie eleale USR, fie ale diverselor edituri, care-ºi pro-pun sã ofere, cu generozitate ºi – hopefully –responsabilitate, o mânã de ajutor tânãru-lui, astfel încât el sã nu mai alerge cu unmanuscris la zeci de edituri sau sã fie nevoitsã-ºi plãteascã editarea unei cãrþi (adeseaneavând cu ce). În rest, „conceptul“ e ino-perant: dacã „tânãrul scriitor“ e mai degrabãtânãr decât scriitor, dacã criteriul axiologicdoarme ghemuit confortabil în valuri detinereþe, totul e inutil, banii s-au cheltuitdegeaba, iar tânãrului i s-a fãcut un marerãu. Cred cã orice discuþie despre un scriitor,tânãr sau nu, trebuie þinutã strict pe terenulvaloric. Orice altã abordare mi se pare nudoar inutilã, dar de-a dreptul periculoasãpentru efectele pe care le poate avea în timp.

ªi pentru cã tot a venit vorba de axiolo-gie, cred cu încãpãþânare cã, aºa cum criti-cul nu se poate dispensa de „manualul“ deteorie literarã, scriitorul nu poate face ab-stracþie de istoria literaturii universale. Preades se descoperã la noi roata.

�

Câtã valoare, atâta noutate

Luminiþa Corneanu

• D

esen

de

Gab

riela

Mel

ines

cu

14 • APOSTROF


ANDRA ROTARU(n. 5 ianuarie 1980)

Literatura tânãrã sau vârstele ei

Despre noi ºi despre ceilalþi, despre lumea ca un bol de posibilitãþiºi despre datul imediat. Faþã în faþã cu necunoscuþii ºi cu imagineade sine care se construieºte inevitabil prin medieri ºi relaþionãri.

Vârsta I, când imaginea ta pe o cutie de lapte sau o canã de bebeluºnu înseamnã mai nimic, când cei din jur sunt la fel ºi tu eºti la felpentru întreaga lume. Când surâsul alb-negru nu se contureazã încamera de filmat, când vocea ta impregnatã cu vocale ºi consoanestâlcite are melodicitate ca într-un ropot cu foarte multe alte voci.

Caut cu frenezie în þarcul care dintr-un metru ºi jumãtate pe altmetru ºi jumãtate face posibilã fiecare clipã de viaþã. Sunt þinutãdeparte de adulþi ºi de vânzoleala aceasta, printr-un simplu încadra-ment de lemn. Nu pot sã provoc lumea sã facã nimic altceva decâtîi este propriu: sã-mi arate afecþiunea pe care este capabilã sã osimtã ºi sã-mi ofere câte ceva din universul meu: jucãrii, dulciuri, sã se rãstoarne odatã cu mine, care sunt simbolul ei dintr-un trecut.Încã nu fac nimic – decât prin starea de a fi copil, e intrinsec ºi normal.

Vârsta II, sau întâietatea fraþilor în faþa mea – care sunt încã omicã povarã, un numãr a ceva ce deja existã. Înmulþirea familiei,înmulþirea speciei, înmulþirea responsabilitãþilor pãrinþilor ºi rude-lor. Este vârsta subminãrii autoritãþii sau a câºtigãrii ei. Instinctivºi îndoielnic, prin încercãri ºi observarea reacþiilor pe care le pro-voacã micile mele ºiretlicuri. Reacþiile lor sunt hilare, greoaie,greºite: pot primi pedepse sau pot deveni micul Cupidon, micamaimuþã pe care nu se supãrã nimeni. Nu-mi asum lucrurile dinjur, mã joc în fiecare zi cu fiecare nouã descoperire, nu mã trau-matizeazã nimic în afara privirii pãrinþilor, nu ºtiu prea bine ce seîntâmplã dacã mã comport într-un fel sau altul. Viaþa mea constãîn pedepse ºi bucurii. Pedepsele le uit, bucuriile, fiindcã vin pecale oralã, le mãnânc. A doua zi o iau de la capãt.

Vârsta III, când desprinderea din casa în care copilãria nu înþelegearestricþia, lasã urme: dorul, distanþa, schimbarea oamenilor din jur,încercarea altor bariere decât ale celor deja cunoscute. Pierderea ºiinterzicerea reversibilitãþii. Captarea sentimentelor într-un bol deindiferenþe prin care nimic nu este de fapt altfel decât înainte. Astaeste singura soluþie prin care voi zâmbi în continuare ºi nimic numã va speria, nimic nu îmi va provoca fricã sau jenã. Cercul nou de copii care te aratã cu degetul, deºi tu ºtii cã eºti omaimuþã nouã care trebuie sã aparþinã grupului pentru cã ni-meni nu este altfel decât tine. Dar eºti altfel, þi-o repetã. Oareprima temere? Nu, surâsul meu pe buze nu va dispãrea nicio-datã, simt mirosul copilãriei ºi carpetele cu urºi polari ºi cãprioa-re, ºeherezadele ºi gustul gumelor de mestecat care se topesc peorice alt cer al gurii, la fel.

Vârsta 0, vidã, nulã, de respingere ºi anihilare a celor din jur, de provocare ºi cerere a universului de dinainte, de reîntoarcereîntre zidurile þarcului unde normalitatea nu vrea nimic pentru aexista, unde pornirile sunt fireºti ºi fãrã finalitãþi greºite. Privireachipului unei mãºti mortuare ºi plânsul, peste tot acum e plân-sul. Regretul oricãrui lucru care era posibil. Prima poezie în carereconstruiesc toate pierderile. Unde începe sã prindã contur fie-care senzaþie. Scriu ºi asta este bucuria secretã în faþa celorlalþi.Nimic nu mai este ireversibil, mã reîntorc unde vreau – doarsimþind ºi lãsându-mã sã gust din tristeþe.

Vârsta I, când ceea ce scriu nu are voie sã fie privit de nimeni,este cel mai bun ascunziº de mine ºi de ceilalþi. Unde cresc fãrãopreliºti, unde fac doar ceea ce îmi vine sã fac, unde nu ºtiu ce

fac, dar creºte de la sine. Unde nimic nu are definiþia exactã pen-tru scrisul acesta fãrã oprire. Îi spun jurnal ºi îi pun lacãt.Rândurile sunt doar ale mele, e o intimitate bine pãzitã, pentrucã nu ºtiu sã-i fac pãrtaºi ºi pe ceilalþi la ea. Cred cã e normal aºa,nu conºtientizez prea bine de ce sunt pudicã, e ceva ce alþii nuau. Fac comparaþii între mine ºi lumea din jur, iar cei din jurdoar citesc, nu vãd pe nimeni în preajmã care sã aibã stãrile meleschimbãtoare când singurul lucru care mã liniºteºte este sã scriu.Închid uºile de la camere, încep sã am ticuri ºi fiecare gol trebuieumplut, fie cã este vorba de o hârtie sau de un oval pe o tablãºcolarã, forma trebuie definitã bine; de lipsã ºi de vid nu vreau sã aud, ele nu sunt exterioare, le ºtiu prea bine ºi îmi aparþin. Le întorc privirea cãtre organele dinãuntru, cu forme geometricecãrora le intuiesc propria umplere.

Vârsta bis, la care îmi definitivez stãrile ºi le justific curgerea prinvenele astea care încep sã se dilate ºi sã îmi inunde întregul corp,când fluturii agãþaþi în ferestre dau din aripi, când jocul corpuluicapteazã fiecare nouã expunere a sa în faþa celorlalþi. Mã joc aiciºi nu-mi mai este fricã, încep sã înþeleg de ce sunt aºa ºi ce nisi-pos este drumul pe care îl parcurg. Stau cu Florile rãului în braþeºi ele sunt liane pentru mine, de la ele începe viaþa mea. Scriuprima poezie. Am 13 ani. De aici înainte nimic nu mai este lafel, las stãvilarele sã se umple de apã, sã mã inunde ºi nu mi-efricã, nu mã voi îneca. Am construit mult velele acestea, încã de la prima rãsuflare subcerul plin de lumini fericite în leagãnul de copil în care am surâspentru prima datã lumii. Îmi surâde ºi ea mie, dându-mi înapoice i-am luat pe nerãsuflate.

Vârsta II, formele ºi culorile care mã înconjoarã ca un caruselprin care mã leg de oameni, de mâinile ºi trupurile lor. Le faccrochiuri ºi îi las sã treacã prin viaþa mea. O urmã este tot cevreau de la fiecare senzaþie ºi de la fiecare emoþie. Dau cu alb ºi negru, culoarea pãmântie nu-mi face bine, nu pot sã stau îngrund, am nevoie de freamãtul apei din mine, am nevoie de stãrile pasagere, de nou, am nevoie de întreaga lume. Haºurezrapid tot ce este în jur pentru cã formele dispar repede, tristeþeastrânsã trebuie sã îºi urmeze paºii fireºti. Nu o pot þine ascunsãîn mine, este a tuturor, nu este nimic inovator aici, este doar vâr-sta în care eu am sens, în care ceilalþi au un sens, în care albul seumple, în care colile mari de hârtie se deseneazã cu ceea ce esteîn mine. Când ceilalþi nu mã privesc. Expunerea are însã timpi morþi, lucrul acesta este cel dupã carefug. Aleargã, Andra, aleargã! Niciodatã umplând toate lucrurile,niciodatã mulþumitã pe deplin, pentru cã lipsa nu existã doar înmine, o privesc ºi ea existã pânã la judecata de apoi.

Vârsta III, când renunþ la picturile în alb ºi negru pentru cã sufle-tul nu este doar haºurat, el se umple, devine viu, are viaþã, simtdeja pulsul crescând al roºeþii în obraji, trecerea de la paloare lainevitabil ºi moarte. Dar mai ales simt afecþiunea din orice coajãde copac sau natura moartã care trebuie sã fie vie înainte de a oprinde de retina mea, care este ºi ea prea neagrã pentru a închideochii lucrurilor din jur.O aºez din nou în forma ei vitalã, o las sã existe, sã nu se piardã.Prima expunere solarã, chipul încadrat în raze. Nu vãd dacã lumi-nez ceva. Îmi ating propria mânã dupã un parcurs derizoriu. Este.La vârsta de 17 ani am primit cel mai frumos cadou cu putinþã,un album de artã cu picturile Fridei Kahlo. O gust precum unorb, o ating în treacãt cu privirea ºi e insuficient, ea este pentrumine acea mascã mortuarã pe care am vãzut-o prinsã în foileFlorilor rãului, îmi hrãneºte fiecare amintire, fiecare crochiu ºi portret al lui Moise pictat în anii de liceu. Nu este doar alb ºi negru, nu este doar vârsta fugitivã, nu este doar tristeþea demoment. Este întregul ochi al meu care îºi ramificã visceralulpânã înãuntrul locului unde ne naºtem cu toþii.

„Într-un pat sub cearºaful alb“, ºi ceilalþi.

Ezit când aleg titlul, el vine din instinctele primare: „de ce stau într-o camerã cu morþi, nu ies pe stradã?în viitor oamenii vor opri lângã mineun popas lung

�

Anul XVIII, nr. 7 (206), 2007 • 15

RITA CHIRIAN(n. 20 mai 1982)

kirke

XXIIºi mai târziu pleoape translucide ºi-þi spun:eºti o curvã numai curvele fac asta ºijumãtatea ei de banchetã goalã solemnãºi pietrele mici galbene care mã-mpiedicã sã-mi þin spatele dreptºi maria cu umerii imobili ºi cu ochii înfundaþi în orbiteºi mâna ta cãutând pachetul de þigãriîn acelaºi timp cu mâna meaºi mâinii mele fiindu-i ruºine ºiuite zic anii noºtri într-un gestºi pleoape translucide ºi nu plângnici când el vine pe insulã ºi-ntreabã: e bine e bineºi carnea se desprinde de oase lascivºi pereþii se pulverizeazã albaºtriºi n-am plânspe parchetul curat pe gresia curatã pe cerul curatºi dragostea lor ca hârtia murdarã agãþatã de-un tocdragostea lor ºimama: fii calmã ºi: mamã sunt calmãe cald ºi el spune: mi-e dorºi singurãtatea-ºi lipãie apa învenele mele ºitroleibuzul în care urc gândindu-mãce bine sã morºi nuºi ziua se roteºteºi telefonul: mi-e dor ºi:spalã-þi geaca e murdarã îi spun

XXIIIundeva mecanismele intrã în colaps o infimã greºealão coajã care-þi atinge dintele bolnav

o sã coborâþi televizorulmariei i s-au mãrit dioptriilen-am ºters praful de deasupra mi-amintescdin nou teama de improvizaþiiºi nu trag podul de la mal

oare puteþi scoate un fotoliu afarã maria o sã-ºi aducã masa ºi nu prea e spaþiuaº putea veni seara acolo sã fumez o þigarã mã gândesc

maria e obositãtoatã ziua ºi-a cãrat bagajele ca un hamal taciturnºapte etaje cã liftu-i stricat ne-am fi putut atingebraþele pe scãri ne-am fi cerut scuze zâmbindu-ne afabilo-aºteaptã un somn adânc pe ce parte a patului

n-am lãsat lenjerie curatã îmi spun

tãblia mesei între noi ca marea roºie deschizându-seîmi plimb privirea ca peste muºchii unui autopsiatvoi încheindu-vã frazele în nu-þi aminteºti familiar indignatîntrebându-mã de ce maria ºi-a vopsit pãrul blondºi dacã la plecare o sã vã luaþi de mânã

XXIVfiindcã deodatã þi-aminteºtipãrul spãlat hainele periate ca ºi cum ne-am întindepe spate ºi toþi ar veni sã-ºi ia rãmas-bunmãrunþiºuri femeieºti pe porþelanul cariat al veceului

XXVam învins îþi urlu poveºti vând cel mai bine

ºtiiîn prima noapte când m-am mutato maºinã a lovit un câine ºi scâncetul lui eraalarma unui sistem complicatvecinii ieºiserã-n geam cu þigãrile aprinsetoþi câinii din cartier îºi fluturau cozile într-o-ndelungatã

obiºnuinþãam cãutat o piatrã sã-i sfãrâm þeasta sã tacã sã tacã

ºi ei mi-au strigat nu-l pune-ntre flori

m-am plimbat cu câinele agonizând în braþecum mi-aº fi purtat trupul frumos într-un mall

�


cu flori ºi Pietàîntr-un pat sub cearºaful alb oamenii se vor îmbiba de culoarea mea brunã

mã dezlipesc autocolant de ziua de aziºi las stropipe ºoseaua fãrã trecãtori“

Vârsta IV, când nu-mi mai dau seama ce am fãcut ºi toate senti-mentele sunt desacralizate, când mi-am lãsat mâinile sã se prindãde barele þarcului de copil ºi sã ies din acei metri ai lui. Când amvrut sã privesc lumea din jur ºi sã strig cã m-am întors acolo.Unde e bucuria ºi inocenþa, unde pulsiunile se nasc odatã cu fie-care om agãþat în traseul meu mnezic, în fiecare curs aleatoriu alvieþii, când menirea este singura care definitiveazã tot ce este maibun. Care îþi oferã totul, de la fiecare om dispãrut din viaþa ta,fiecare emoþie simþitã, fiecare clipã de durere, când nimic nutrece. Când tu nu ai cum sã devii altcineva decât acea jucãrie în

mâinile protective ale vieþii. ªi scriu despre ea ºi nu vãd în lumedecât împlinirea, când nu gust din bolul naturii moarte decâtînfãþiºarea ei fireascã, când literatura din jur este malul la carestãm aninaþi. Grupuri întregi de tineri care s-au nãscut la fel, care vor trecepoate împreunã prin porþile care ne vor duce cãtre þãrmuri,urcaþi în bãrci cu vele. Vom eºua pe limbi de pãmânt unde lumea se construieºte din doioameni, vom gãsi pavaje în apã, gropi circulare fãrã nimic pe fun-dul mãrii, vom porni în vertij sau vom descoperi pãmânt nou.

ªi este asta de folos când în jurul tãu nu este nimeni, când desco-peri cã ai ajuns undeva unde nu a mai ajuns nimeni, cã sufleteledin jur sunt amintiri, cã nu existã reversibil, cã nu va veni nimenila propria înmormântare, cã nu va citi nimeni gândurile tale, cãsingura cãlãuzã zi ºi noapte când deschizi ochii este dorinþa de aprivi lumea de dincolo în ochi, sigur cã ai atins-o?

�

�


16 • APOSTROF


DIANA GEACÃR(n. 9 ianuarie 1984)

poem de dragoste(pentru vivi)

ea se ridicã pe vârful picioarelorîn faþa fiecãrui gard cu liliacul în floarea plecat de la jobmai devreme decât ar fi trebuit

ea se ridicã pe vârful picioarelorºi se gândeºte pentru cine este crenguþa de liliac

ºi dacã nu ar avea timp sã iasã

este o zi foarte frumoasã

dupã o scurtã cãlãtorie cu metroultotuºise întâlneºte cu o fostã colegã de liceuîntr-o pizzerie din regie

ceva de bãut ceva de mâncareºi pe lângã toatesenzaþia cãn-a mai mâncat de nu ºtiu cândcum sã-i spunceva mult mai gãunos

cã nu aici ar trebui sã fie

ea aºazã crenguþa de liliac lângã meniuºi zâmbeºte chelneriþeipeste douã bucãþi de pizza rãmase(sã vi le pun la pachet?)ca ºi cum nimic nu s-ar fi întâmplat

ca ºi cum nimic nu se întâmplã nici acum

când se ridicã pentru cãeste cam târziu ºiapoi fosta colegã de liceuîi spune:nu-þi iei crenguþa de liliac?

atunci ea face un semn cu mâna în faþa uºiipunându-ºi geanta pe umãrs-a sculat foarte devremearanjându-ºi haineleºi berea asta a fãcut-o bunã de nimic

cu mãtuºa mariana

(nu ºtiu ce sã fac cu mâinileîn situaþii ca astea

ca asta)

cum te mai simþi?nici sã nu mai fumezitreci pe scaunul celãlalt cã eu mai bag câte o þigarãce m-am luat de mã-ta atunciºi i-am zis

lasã fã fata în pacecât stã cu ãla stã ºi dacã-i place poþi sã faci tu ce-oi facecum fã sã te duci cu georgedupã ei la uºã?dacã nu-i placeîl lasã ea

eu nu mã certam aºa cu simona?apoiuna într-un dormitorcealaltã în altueu nu mai mâncam pânã dimineaþaea dacã-i era foame

parcã mã-tacând vorbea cu unu din morenicum fãcea?da sã nu mã spuiºi-o bombãnea mamadumnezeu s-o iertela masã stãteam toþiºi ea cu lingura aºaaa prin farfurieapoi se ridica cicã avea de învãþateu munceam toatã ziuasor-mea stãtea cu cartea de poveºti

(îmi pun o mânã sub genunchicealaltã sub ceaºca de cafea)

ºtie mã-ta cã a murit nicu?i-a plesnit un vas de sânge la cappãcat cã era tânãrtanti rodica n-o mai duce multa stat la noi 2 luni prin bucureºtiface citostaticemai du-te ºi tu la ãl bãtrâncã ºtii cum eo juma de orã sã te vadãi-am luat eu doi saci de haine sã i le spãlduminicã eram înapoii-a mai spãlat ºi simonan-ai venit la pomanã la mama

vezi cã plânge fatasimona pune ceva la ailaltã cã-þi curgeca la robinetcâþi bãnuþi avem câþi?cum zice adi cu geofã ai ºi tu þâþe acumacã erai stearpãaº mai face ºi eu unuîmi pare rãu de ãlape care l-am dat afarã în israel ar fi avut 17 ani credera cu rãzboiul din golf

cu ãla mic al lu geoalergam dupã el toatã ziua la þarãaci aruncã toaate alea prin casãia sã mai vii cã uite ce cuminte enu-i mai înroºesc curucosmin dã un pup la fatãmã plictisesc aici diana

�

• Desene de Gabriela Melinescu

Anul XVIII, nr. 7 (206), 2007 • 17


CÃTÃLINA GEORGE(n. 8 ianuarie 1977)

love flash

mîncam peinirli adicã bãrcuþaaceea de aluat cu strat de bacon ºi brînzãi-aº fi împãrþit grãsimea ºi savoarea cu tinecînd am simþit cum mi se umflã creierulfãrã sã ºtieîmi vîjîiau urechile în subteranacolo unde îþi trec prin haine curenþii oraºuluicu fiecare metrou care trage aerul dupã elca o cometã obositã de atîta miros de tunel ºi urinã

gazele din piaþa uniriidirect pe conturul transparent al nãrilorde la teatrul naþional radiaþiile întind pieleafirele de salivã produse cu efort ºi durerele pãstrezpentru sãruturiletransmiþãtoare de asfalt în stare lichidã

încã vorbeamrezistase semnalulmi-ai zis cã au intrat deja vibraþiile prin conturul palidam încheiat transferul cu o remarcã neclarãdespre banalul situaþieistrîngîndu-mi buzele ºifonate de care se agaþã mereu cîþiva pui de noxe

am putea alunecadacã ne-ar asculta cineva respiraþiile

în pernã (fata din videoclip)

pe fata asta o ºtiam chiar dacã n-o vãzusemtrãieºte într-un videoclipprin care degetele ei ies uneori în relief ca printr-o perdea lipicioasãvie fãrã sã facã nimic

acolo ea îºi miºcã buzele în 10.000 de feluriºi o singurã respiraþiecînd muºcã din hamburger sau îi vorbeºteiubitului direct în pielepe el îl þine ascuns dupã genelesupradezvoltate

nu-þi lasã prea mult de privit

aºa o ºtiam vocea ieºeaca o panglicã argintie de metalapoi miºca valuri prin pereþicînd o asculþi trebuie neapãrat sã strîngibinedegetelepe frunteca sã afli totulaºa am ajuns ºi eu la albul rece strãlucitor al ochilor

cu orice rotire vocea îmi înconjoarãcreierulca o gelatinã cu bucãþi de cãpºuni

pãstrez abdomenul moaleambiþiile se macinã între picioarepînã se fac prafîn videoclipul din buric fata înfigeun tãiº albcu blîndeþea salivei adunateîn perna meanopþi dupã nopþi

tãietura

doi ani pentru astapentru tãietura neprevãzutã în perlele de grãsimeuimitor de albe ºi vii

m-am speriat cînd m-am vãzut pe dinãuntrumi-am strîns cu degetele carnea brusc despicatã ºi am început sã plîng ca un copilaºa rugãtor sã vinã cineva sã acopere ce nu trebuia arãtatapoi doar apoidupã ce sîngele începuse sã se întindã peste totmi-am fãcut griji cu adevãrat

mã gîndeam cã trebuie sã fiu cusutãsã stau treazã într-o camerã de urgenþãpentru o amãrîtã de rãbufnire cu cuþitul în mînã

atîta timp doar pentru a-þi revendicasîngele

dacã nu mã pot vedea pe dinãuntru fãrã sã îngheþ de fricãvampirul trebuie sã fiu eupentru cã tãieturile înainteazã toate în minela derutãsã absorb ce e deasupra ce-i dedesubtcu metrou ºi respiraþii spate la spateºi cîinii cu labe tãiate care se þin dupã minedupã ce le spun o singurã datã „cuþule“mila pentru propriile mele organe zdrobitepoate înghiþi vînãtaie cu vînãtaieîntregul oraº

inele de grãsime

îþi înºiri pe burtã inele de grãsimede care nu mai poþi scãpa nici în somnlipicioasese întind peste întregul oraºlocuitorii lui se revoltã pregãtesc lansatoarele de racheteiar aici te trezeºti

ce mai ºtiiai renunþat sau nu la ultima achiziþie care sã-þi ridice moralulasta pentru toate x-urile agãþate de tinepentru orele dintre paranteze nici mãcar asta nu ajutãte arunci doar cu spatele în oglindã plonjînd directdin scaunul cu roþi ºi spãtar înalt

ai început sã cauþi pe stradãdar prin geamurile maºinilornu se vede nimic

aici se pãstreazã cel mai bine distanþa în grupam încercat sã spun ceva feþele din jur aratã ca decupate direct din altã carneadicã pielea nu rãspunde pentru nimiccînd se desprinde ca o pungã de noilelipicioaseleinele de grãsime

�

• D

esen

e de

Gab

riela

Mel

ines

cu

18 • APOSTROF


CRISTINA ISPAS(n. 29 august 1979)

mese încãrcate cu flori

1.fetiþa e ca un soldãþel de plumbuitat iarna pe balconchircit sub o crustã de frig

stã pe scaun în faþa ta cu genunchii lipiþiîºi pipãie scalpulpãrul moale i se lipeºte de buricele degeteloratâta tot

ieri a aºteptat aºa mai mult de douã ore oamenii s-au luminat rece s-au stinsfrica a crescut s-a strâns la picioare un cãþeluº de aer cald care se dezumflã pe mãsurã ce îl priveºti ºi intri în el

acasã fetiþa ar fi fost alta s-ar fi lãsat turceºte pe covorul de iutã ar fi adunat creioanele colorate ºi caietul cu foi veline ar fi desenat mese încãrcate cu flori

2. dezveleºte cu grijã ºtrudelul cu mere de hârtia foarte finã îl duce la gurã ºi nu mãnâncã omul negru se miºcã dinþii lucioºi deseneazã o parantezã goalã în privirea ei lacrimi calde îi spalã îi curãþã de frig

(dacã n-ar fi fost aici ar fi îngrijit cu dragoste copii tuberculoºi într-un spital de provincie ar fi alunecat liniºtitã pe culoarele fãrã luminã ar fi salutat politicos pe toatã lumea ar fi cãrat tãvile cu cartofi copþi ºi cãnile de ceai fierbinte)

îºi ridicã mâna învelitã în ghipso sprijinã mai bine de masãs-au semnat toþi

unii au lãsat amprente gãlbui de salivã

alþii au zdrobit frunze uscate sau biscuiþi cineva chiar a desenat un soare cu razele ca niºte arcuri scurte boante la vârf

3.mi-aº dori sã-i strâng pe toþi la

un locsã fie un un ecran imensextraplat

fetiþa sã troneze în faþã în haine roºii de catifeacu guler de blanãsã fie mai frig ca niciodatãsã le crape pielea de ger

sã stea cu tãlpile goalepe un strat de zãpadãsã scânteieze zãpadã ca nisipul umed la maresub tãlpile fetiþeiºi ea sã zâmbeascãsã nu-i fie deloc frig

sã aprindã televizorulsã le lumineze ºi lor minteaaºa cum se-ntinde lumina când te muþi cu tot cu pijamala bunicii din valeîntâi pe frunzele fine dup-aia pe scoarþa mãruluidup-aia pe iarbãºi la urmã de tot pe pãmânt

sã înþeleagã sã intre lumina în ei

ºi fetiþa sã nu fie nici proastã nici reanicio clipãsã zâmbeascã cu tãlpile în zãpada aianemaipomenit de frumoasãºi strãlucitoare

4. fetiþa se ceartã cu tinein the cityîºi desface grãbitã fularulgâtul ei rãmâne libersimþi cum se lipeºte frigul de elca o foiþã de staniolrãmâi înfipt în mijlocul aleiite simþi cald ºi îþi simþi braþele goalefetiþa se caþãrã pe bancãumbra ei dincolo pe iarbãpare sã nu se mai termine

�


Anul XVIII, nr. 7 (206), 2007 • 19

GABRIELA JUGÃNARU(n. 14 noiembrie 1988)

Dus

e douã ºi nu mai am tupeu nici câtsã-l trezesc pe Dumnezeu dinsomn

sã-l duc târâº pânã înbaie undecanalul de scurgere e înfundatcu plânsul meu ºicu mine

ai mei n-ar auziºi totuºi amrãmas atât de puþinã& pânã la urmã dacãnu m-aº opri undeva ar fi sfârºitul

ar fi ceva

aº pierde examenul bicicleta pe lucziua meaºi câte aº mai pierde

de-aia mi-e fricã sã mã culcstau culumina aprinsãde trei oreochii pe pereþi în cercuricare usturã

miroase a lucruri cunoscutea drumuri pe muntea frig amucii mei întinºi pemânecãa vise pe care le aºtept cuochii rotunzi& ele vin da

ele vin în silã ca un violdin care ochii mei dilataþi tot mai multrãmânsã strângã mizeria

cine altcineva

Holul

de la uºã pânã la geam e un cartier fãrã luminã o rutã de ocolire un corp strâns cu genunchii la piept

un ochi închis prin care trec târâº ca o anamnezã

gãsesc o grãmadã de obiecte ruptecare nu mai sunt nimic ºi

îmi aduc aminte cã trebuie

sã cred cã respir sã trag în minece apuc

asta pânã mâine

pânãla luminã

când fetele îºi dau afarã iubiþiiºi se hlizesc în faþa oglinzilor ca niºte frânetrase prea aproape de radar

vreau mai mult din aerul ãstapentru care creierul meu nu produce anticorpi în curândmã satur ºi las totul baltã aici fii sigur

pãrul meu mutilat în chiuvetã singura amintire despre mine

Telefon

aici e curent e un vârtej de lucruri mototolite

pe care îl respir fãrã comentarii

e frig orice aº încerca

sunt încercuitã de camera cu faianþã pe pereþicu fire de pãr roºcat lipite cu fetecare se hlizesc spray ieftin

mã inhalezde una singurã

aici

unde e locul meu undeunghiile se rod ca un faxîn care vreau sã spun mamavezi cã mi-e dor de baia meaîn care dimineaþa la orele asteanu geme decât contorul

vocile n-au greutate ºi nu picã în cap

vreau sã spun

ar fi frumos dacã acumaº mai crede cã fiecare are un loc în care sepotriveºte ºi eu sunt perfectã

mai stau aºa doar puþin

îmi sug genunchii

mã satur

ºi vin… �



20 • APOSTROF

VIVIANA MUªA(n. 25 noiembrie 1977)

ªcoala specialã

Gemenele

Maria a furat o curcã din vecini a legat-o cu sârmã a coborât-o în hazna ºi, aºa mânjitã, zbãtându-se din când în când oricum, în stare de ºoc, a trântit-o pe catedra învãþãtoarei de 8 Martie. Noi stãteam în bãnci ºi pufneam

în râs. Nu prea o suportãm pe doamna

Cecilia,dar nimeni n-ar fi avut atâta curaj.

Maria are mâna în ghips ºi-a rupt-o singurã lovind de 1000 de ori în tãblia patului. Infirmiera nu avea dreptate sã o certe cã nu pusese bine cuvertura pentru cã o vãzusem eu de dimineaþã cum o aranjase în felul ei.

Maria se îmbracã acum tot timpul cu o rochie cu dantelã, lungã, albã.

Zice cã se mãritã cu portarul, îºi face inele din pãpãdie ºi zice cã s-a logodit. Are roºu dat cu carioca în obraji. I-a dat vânt infirmierei pe scãri ºi infirmiera a bãtut-o cu coada de la mãturã. Tremura toatã în halatul ei strâns pe cur, înjura pentru cã ºi-a rupt dresul. Toatã lumea i-a dat dreptate. Nu e frumos sã împingi oamenii pe scãri. Infirmiera ºi portarul au plecat asearã pe aceeaºi bicicletã. Asta e frumos din partea lor?

E varã ºi bâzâie muºtele. Nu mã mai intereseazã ce face Maria. Am mari probleme. Dacã crapã pãmântul de la cãldurã de ce nu avem voie la lac? Am vrut sã fug, dar m-a prins vaca de Flori ºi nu mi-a mai dat gustarea. Oricum nu mã intereseazã biscuiþii lor handicapaþi. Muie la toate grasele mucegãite de la bucãtãrie!

Am vãzut ºi eu PURCELUL de plastic, pe care scria PULA SÃ MOARÃ infirma. Mi l-a arãtat la veceu cã îl þine pitit sã nu i-l ia. L-a împuns tot cu cuie ºi cu sârme. E supãratã. Eu cred cã Maria ar trebui sã aibã note mari la scris pentru cã scrie foarte frumos.

Maria s-a tãiat cu ciobu prima pe urmã Ana ºi peurmã aproape toatã clasa. Noi numai ne-am zgâriat aºa cât sã se înroºeascã pielea ºi sã usture un pic atunci când te ºtergi cu scuipat dar Ana s-a tãiat RÃUºi Maria s-a mânjit de sânge pe obraji

ºi zicea „nani nani“ la PURCEL. Îmi fac griji cã ei nu-i place Purcelul ºi nani nani e de bine.

Ana a spart geamul ºi a sãrit da n-a pãþit nimic. Râdea când s-a ridicat de jos. I-a bãtut curu la doamna Jeni. Pãcat, doamna Jeni e de treabã. A ieºit pe geam pentru cã vrea sã stea la soare. A promis sã nu se mai taie cu ciobu, dar acum stã la soare întruna ºi noaptea o usturã rãu ºi plânge, dar nu o intereseazã.

Noi ne-am bucurat când a început iar ºcoala cã vacanþa era ca la puºcãrie.Au adus ºi bãieþi ºi pe noi ne-au înghesuit sã dormim douã în pat dar Maria s-a enervat rãu ºi a fugit. De trei zile nu o gãsesc. A venit directorul ºi ne-a întrebat dacã ºtim de ea.

Noi nu ºtim, dar cred cã e interesant sã fugi chiar dacã noaptea e frig afarã.

Noaptea mã gândesc la ea din cauza asta, cã e frig afarã.

Au adus-o unii cu maºina. A dormit în câmp. M-au certat pe mine cã n-am

avut grijã de ea. Nu-mi pasã cã mã ceartã, dar nu e

deloc drept. Când ne-au trimis aici au zis cã o sã stau

numai un pic pânã se obiºnuieºte ea cu ºcoala, dar acum se fac cinci ani.

Am grijã de ea cã e sor-mea dar eu cu ce sunt vinovatã sã mã þinã aici?

Uneori vreau sã fugã undeva unde sã-i fie bine ºi pe mine sã mã ia înapoi la Casa de copii ºi sã mã dea la ºcoala normalã.

Unii bãieþi sunt nebuni rãu alþii sunt mai ca lumea, dar eu n-am sã mã

mãrit niciodatã cã nu vreau sã fac copii handicapaþi.

Închiderile ºi deschiderile sunt importante

foarte importante oriunde ai fi închiderile ºi deschiderile trebuie închise ºi deschiseºi închise ºi deschise aici e o închidere ºi o deschidere cu fereastrã ºi una cu lemn ºi se închide ºi se deschide ºi se trece la urmãtoarea închidere ºi deschidere care e doar închidere ºi închidere ºi închidere ºi închidere nu existã doar închidere ºi aºtept deschiderea oricât ar dura. se gãseºte mereu ceva închis de deschis ºi dacã e deschis închid ca

sã deschid. cã asta fac eu mereu: sunt închizãtorul-deschizãtorul.

În fiecare searã când se dã stingerea

chicotim toate ne gâdilãm cât mai mult ne zicem glume sau chiar ne înjurãm numai ºi numai sã nu se lase un întuneric prea mare. Unele fete pe sub pãturi mai pun mâinile pe acolo altele se þin în braþe pânã transpirã altele scrâºnesc din dinþi toatã noaptea ºi se piºã pe ele. Eu n-am pãpuºi cu mine sub pãturã deºi mi-au dat multe. Aici nimic nu se pãstreazã. Totul se dã la schimb sau se rupe în bucãþi, în bucãþi mici mici bune de nimic. Uneori visez. Dar nu-mi pasã.

�


• D

esen

de

Gabrie

la M

eline

scu

Anul XVIII, nr. 7 (206), 2007 • 21

OANA CÃTÃLINA NINU(n. 2 mai 1985)

„stãrile intense“

*** „tuturor ne este dor de câte cineva“ tuturor ne trebuie câte un braþ puternic un ciot de lemn care sã

ne iubeascã ºi câte o lamã foarte bine ascuþitã ºi cât mai multe lanterne cu care sã scobim ochii mãcelarului când ridicã toporul deasupra venelor sale îngãlbenite

ºi toate gesturile noastre semnificative cu violenþa lor inutilã de a umple golurile ºi degetele încovrigate retrãgându-se în tremur de pe balustradã ºi picioarele nebune târându-se în neºtire sub maºini ºi eu ºi tu dezlipindu-ne mâinile false ºi reci

mi-a luat ceva timp sã-mi dau seama cã dacã am vrut ceva vreodatã

a fost pur ºi simplu sã trãiesc sã nu mai fiu atât de sensibilã sã nu am genunchii zdreliþi ºi mai ales mai ales sã nu-mi pese

mai avem timp nu trebuie sã disperãm mai avem timp sã ne dezosãm sufletele

sã lovim cu bocancii în noi ca în sacii cu cartofi sã ne croim infinite

marsupii de carton sã ne retragem încet pe lângã pereþi sã ne gãsim locul

sã ne adâncim coatele în schelãria putredã din piept

sentimentul cã ne-am trãit viaþa ne apasã ca o pernã imensã peste faþã

*** ºi totul o sã fie bine ºi totul o sã fie bine ºi nu o sã-mi ratez viaþa ºi o sã opresc sângele ãsta gâlgâind târându-se spre

mine de sub uºã rochia mea albã ºifonatã de pumni grãbiþi apa cu ruginã compartimentându-mi

creierul duºul rece furtunul care îmi încordeazã

coapsele

ºi totul o sã fie bine ºi totul o sã fie bine ºi nu o sã mai plâng ºi cineva mã va þine în braþe tot timpul

tot timpul ºi nu voi mai arunca chiloþii dupã întâlniri

întâmplãtoare saliva întãrindu-se pe pereþi ca o crustã vie de

luminã saliva ca un prag între mine ºi „stãrile intense“ privirile noastre sunt translucide un schelet de elefant într-o arenã de circ pustie

sfâºie-mã sfâºie-mã învineþeºte-mi ochii ºi totul o sã fie bine ºi totul o sã fie bine ºi [nu] o sã mã trezesc la realitate am prins ultimul metrou mi s-a dat un fir o funie rezistentã maþe grunjoase fãcute ghem o sã trag de el pânã ce mi se va încolãci în jurul gâtului

*** dar viaþa noastrã deja s-a terminat cruzimea nu ne mai poate spune nimic uºurinþa cu care ne

desfacem creierele sau ne depãrtãm picioarele ºoricelul cenuºiu din pumni seara înainte de culcare

toate se întorc împotriva noastrã acum

toate schelãlãiturile noastre trecute nu ne-au învãþat nimic scuipãm beþivii din garã lovim cu pietre copiii schilozi din

metrou pentru cã suferinþa ne face mai frumoºi pentru cã avem sufletele þãndãri pentru cã nu avem oricum de ales

soft

***te recunosc, eºti la fel de ratat ca ºi minedeºi hainele mele sunt mai scumpe deºi venele tale sunt mai puternicestâlpii de telegraf ne înnoadã frica undeva susunde ºosetele ude se încreþesc în ciorchini

deºi nimic nu poate fi între noinici mãcar zidul de fier în care îndrãgostiþii scobesc gãuri cu aculdeºi de lucrurile care ne-ar putea lovi trebuie sã ne apropiem

bruscdeºi eºti obosit ºi bãtrân

dragostea noastrã n-ar fi decât îmbrãþiºarea strâmbã a doi handicapaþi aºteptând ultimul autobuz în ploaie

***cineva cu pumnii strânºi cu maletã neagrã

pe gâtcineva trebuie sã ne spunã ce ºi cumce sã facem când voma ni se înghesuie pe

esofag ce sã spunem când suntem întrebaþi ce

vrem de la viaþã

un pat de pluº cât calea victoriei o cafea rece uitatã pe masã de ieri

un mail nou în inboxmai multe unghii mai multe pleoape

închise ermetic

ne strângem în braþe unii pe alþiiatât de mult ne iubimne simþim doar genunchii ºi burþileatât de mult ne iubimgenunchii ºi burþile singure de oameni

cu þeste netederotulele noastre se lipesc brusc

uºile ascensorului þi-au prins mânaþi-au smuls-o

*** te privesc cu ochiul meu miºcãtor dintre pulpemã priveºti cu ochiul tãu miºcãtor dintre pulpete strâng cu pãrul meu tentacularmã strângi cu fesele tale încordateatât de mult ne iubim

�


• D

esen

de

Gab

riela

Mel

ines

cu

22 • APOSTROF

MIRUNA VLADA(n. 17 august 1986)

Povestea de dragoste a urechilor

ªi mi-am dat seama cã dragosteae atunci când vocea lui îmi inventeazã urechile.

Gemetele tale nu vor sã iasã din camerã.Le vãd ochii roºii prin întunericfixându-mã.Peretele are grosimea de-o palmã.Dincolo de el somnul lor se zvârcoleºteîn vise tulburi.

Geamãtul, ca o bormaºinã în creier.

Pun mâna ºi nu te gãsesc.Luna e roºie ºi micã. Sângereazã.Eu nu pot. Din mine nu iese. E secetã.Doar sudoarea pe frunþica o ploaie acidãne gãureºte tâmplelepânã ce ni se vãd sentimentele bãltind.

Tu stai întins pe pat, nemiºcat.La câteva palme de noiatârnã visele lor avertismenteleca niºte perucinespãlate de pãr cãruntsclipind în întuneric.Un întuneric roºu.

Vreau sã te gãsesc mereu aici.Dacã n-am picioare, am sãîngenunchez în cuvinte.ªi dimineaþase vedeîn trupultãu care pâlpâie.

Apropierea noastrã e un copil obraznicmereu cu genunchii juliþi.

Dincolo de pat spaþiul are forma unui geamãt

un bec în formã de inimão mângâiere un scurtcircuit.

Îþi caut bãrbia. Mi-e foarte fricã.Spasme violente îmi încleºteazã maxilarul.Visele lor dãrâmã gemetele tale.Multã sare. Mult roºu.O limbã pe care alunecãvocea timidã de fetiþãcu multe jupe.

Nu vreau sã te pierdºi nu ºtiu alte cuvinte,decât sfâºiereala fel de tandrã ca îmbrãþiºarea.

Capeþi dintr-odatã culoarea sãrutuluiþinându-se de buzele noastre ca de niºte cârje.

Tãcerea acestei camerepe care am construit-o din trupul tãue un geamãt asurzitor.

Aºa s-ar încheia povesteaîn care vocea ta mi-ar desena ºi mi-ar sãrutape o hârtie albãurechile.

Entropie

mâinile mele care îmbrãþiºeazãaºteaptãîncordate

eºti un soldat care se târãºtetãcerea are cerculeþe mici ºi roºiiprin care putem ieºiprin care feþele noastrecapãtã culoarea parchetului cerat

eºti un soldat blândcare ne vrea binelecare se târãºteai ochii mereu umeziîmbrãþiºarea îþi intrã în umerinu vreau sã te ascundca pe-un prigonitdoar mã ascund în ce spun

voi puteþi vedea aicio grãmãjoarã de oasecei lucizi mereu mai lucizipot vedea aici cumpliteprobe de divorþ

îmi frec ochii tare îi apãstrebuie sã fie o îngenunchere

umedãcând vã rog sã uitaþi ora aceastacând mã trage de pãro orã ca un minut

din cruciada copiilor

îl vãd târându-se pe covorspre picioarele melecu gura deschisã

vrea binele fiecãruia dintre noi

dar eºti doar un soldat vlãguitþi-e milã sã-þi împuºti

inamicul în captu îi rupi nasturii cãmãºii

ºi îi miroºi pieptul plângândeºti un dezertor

ei îþi ascuþiserã unghiileca pe niºte cuþitepari doar un ecou de mitralierãcare ºi-a uitat traiectoriaîþi pregãtiserã o plachetã cu litere argintiidar pentru asta trebuiasã fii brutal

o grãmãjoarã de oaseca un praf subþire de cocainãdupã ce mâinile mele îmbrãþiºeazãºi dupã ce puritatea capãtãpe covorculoarea perlelora corneelorei mã privesc acumca pe cea mai albãprobã de divorþ

�

(Selecþie din volumul Fetiþa. Mixaj pe vinil, recent apãrut la Editura Vinea)



Anul XVIII, nr. 7 (206), 2007 • 23

Ich gehe

Ich folge den spurenEines schwarzen fußesAls nichtblindeDem schlaflosen NEINDas sich einem abgrundAn die brust wirftUnstummWiederthallt der nameAuf der zunge der verurteiltenUntaub

Eltern

Die mauern schreien wegeDie erde setzt sichDie treppen geben konturenDer morgendämmerungDie erde setzt sichDas gesicht ist die KarteDer stadt new yorkIm jahre 7000Die erde hat sich nicht gesetzt

Paralelle

Strecke den arm aus und die parallele der schenkelAuf einem wartenZwei schwalbenküken vögelMit offnen schnäbelnAuf dem anderen ein fenster mit einem kopfVöllig selbstvergessenBei dieser invasion von weißHalt mich fest in denen armenBis die übertragene welleZur gleichen intensität anschwilltWie der halm der schon im samenkorn seufztIn dieser wanderung durch die venenDas zarte hauchende murmeln am ohrIst von dem der honig suchtIm Saal der LichterIn der Höhle des Bären.

Meine geliebten

Nur der blitz hat mitleidhat teil an mirin allem was er spaltetmeine geliebtenrot und schwarund sie wollendie fläche der hand aufgeteilt in ihre einflußzonenbeschützt von einemfleischfressenden bananenzüchter

Meere

Ich nehme in meine fäusteDas rote meer, dar schwarzee meer,das ägäische meer, das mittelmeerund mit den lippen versenke ichdie blüte der aprikose

Und alle verhalten sich gleichsie unterscheiden sich nurdurch die geheimnisse der tiefe

Jener der

Jener der gross war in der ErniedrigungStützt mit der StirnDie Decke der Sixtinischen Kapelle

Jener der gross war im VerzichtLiebkost die versteinerten MenschenVon Pompei

Jener der gross war im VerlustBeschreibt die Linienkurven neben der „Pietà“

Begegnung

Für das EntgegenkommenDie Öffnung des Apennin

Für den EmpfangDen Atem der Fontana Trevi

Für die Erkenntnisdie Gebirgsharmonie – als Quell

Es schreit nicht

Der Beraubte verstreut die AkkordeFür eine Lawine der CherubineUnd zittert wie singender NebelAusgetreten in der Bocca de la VeritàUnd weiss nich dass im WaffensaalDes alten DogenpalastesBeflügelte ruhn/Fäden in UnordnungBezeichnen die Augen HöhleUnd behalten was ihnenDas Wasser vorwirftIn den Gedanken verdichtet sichDie Haut einer zerzaust stehenden PalmeRuf nicht, „es schmerzt“.

�

Aus dem Rumänischen von DIETER SCHLESAK

Gedichte vonSã ne cunoaºtem scriitoarele

24 • APOSTROF

TOCURILE ÎNALTE ºi subþiri rãsunã sacadatºi neaºteptat de ameninþãtor pe parche-

tul scâlciat. Ada se opreºte ºi priveºte de jurîmprejur cu o atenþie pentru prima oarã ne-maitulburatã de nimeni ºi nimic. Priveºtefãrã sã simtã ceva anume. Doar o obosealãcrâncenã, gârbovitoare, ca ºi cum anii petre-cuþi în rãzboaie interminabile s-ar fi îngrã-mãdit într-un sac uriaº ºi nevãzut pe care eaîl carã acum în spate.

Ada îºi îndreaptã spinarea.Este 10 ianuarie 2001. – În sfârºit, casa este a noastrã! îl aude

în spate pe domnul Pascu.Vocea lui, care pare sã îºi încerce în mod

fãþiº puterea în spaþiul mut, rãsunã ºi ea nefi-resc de ameninþãtor, zgâriind pereþii dezgo-liþi de tablouri, jupuiþi de tapet.

Ada se întoarce ºi îl mãsoarã pe dom-nul Pascu, surprinsã. Îl vede frecându-ºi mâi-nile energic, cu un zâmbet larg de mulþu-mire pe chipul rotofei.

– Am câºtigat ºi de aceastã datã! Este a ºasea casã pe care o câºtigãm! CabinetulPascu, Pascu & Asociaþii se dovedeºte a fi încontinuare imbatabil! Domnul Pascu îºi ro-teºte ºi el privirile prin casã, cu acelaºi zâm-bet onctuos.

– Aº fi dorit sã rãmân singurã câteva mi-nute, rosteºte Ada, stãpânindu-ºi cu greu iri-tarea. Mi-am dorit de atâta timp sã fiu sin-gurã în aceastã casã! Vã rog sã mã înþelegeþi!

– Dar fireºte! Dar fireºte! repetã domnulPascu, continuând sã înainteze prin casã ºisã o cerceteze cu aviditate. Aveþi tot drep-tul! În sfârºit, aþi dobândit casa! Dar fireºte,vã înþeleg! Va fi mult de lucru pe aici… Vãtrebuie o echipã de meºteri adevãraþi, caresã restaureze cu minuþiozitate acest impo-zant lãcaº. Dacã îmi permiteþi, vã sugerez sãrenovaþi mai întâi casa ºi apoi, numai apoisã o vindeþi sau sã o închiriaþi…

Ada îl priveºte în tãcere. Îi priveºte pãrulrar, distribuit cu migalã pe creºtet, ºi faþa cuo strãlucire falsã de entuziasm profesional.

– Dacã aveþi nevoie de un consilier – darfireºte, veþi avea nevoie pentru o asemeneacasã! –, vã rog sã nu ezitaþi sã mã contactaþi!Biroul nostru oferã consultanþã ºi consiliereîn astfel de probleme adiacente. Dar, pe lângãasta, aº fi sincer onorat sã vã ofer serviciilemele personale – subliniez: personale – pen-tru când vã hotãrâþi sã demaraþi lucrãrile!

Ada dã din cap, continuând sã tacã. – Ei, acum vã las, mai rosteºte domnul

Pascu, privind-o în ochi cercetãtor. Aºteptsã mã contactaþi, oricând! Puteþi conta pemine!

Ada îi întinde mâna înmãnuºatã. Privireaei coboarã înspre privirea lui. Domnul Pascueste mai scund decât ea, în general, iar acum,când Ada poartã cizme cu tocuri semeþe,diferenþa de înãlþime este cu atât mai preg-nantã.

Domnul Pascu se retrage cu demnitateºi Ada aºteaptã nemiºcatã sã îl vadã ieºind,trãgând uºa dupã el. Apoi se îndreaptã spreuºã, rãsucind cheia cu furie în broascã, ºi

se întoarce pãºind apãsat pe tocurile înalteºi subþiri, oprindu-se exact în locul în carese oprise de la bun început, când fusese sur-prinsã de apariþia domnului Pascu.

Este 10 ianuarie 2001.În acelaºi loc se oprise în urmã cu o sãp-

tãmânã. Fusese condusã de menajerã pânãacolo, în mijlocul holului. Soþia consululuiapãruse în pragul unei uºi din fundul holu-lui ºi pãºise cu graþie înspre ea. O invitasesurâzãtoare în camera de zi, la o cafea.

– Nu am timp de cafea, replicase Ada fãrãºovãire. Mã vãd datoare sã vã reamintesc cãîn aceastã dimineaþã trebuia sã eliberaþi casa!

Soþia consulului continuase sã zâmbeas-cã amabil ºi îi povestise, într-o limbã româ-neascã stâlcitã, cã a avut mulþi invitaþi derevelion, cu mulþi copii, ºi efectiv nu avu-sese timp sã împacheteze. Îi solicitase înþe-legere ºi pãsuire de o sãptãmânã. Ada tãcu-se câteva clipe. Pe faþa ei frumoasã nu seputea citi nimic.

– Fie, rostise ea într-un târziu, cu gla-sul ei energic, care contrasta în mod flagrantcu trãsãturile delicate ale chipului. Dar sãp-tãmâna viitoare, pe 10 ianuarie, exact laaceastã orã, doresc sã intru în casa mea!

Îºi fixase în mod ostentativ privirea pependula imensã de pe peretele din faþã. Arã-ta ora 11:11.

– Este o orã uºor de þinut minte! subli-niase ea. Sãptãmâna viitoare, la ora 11:11,mã aºtept sã gãsesc goalã aceastã casã!

Ajunsese cu maºina la ora 11. Nu zãreanicio luminã ºi nicio miºcare în casã. Totuºi,aºteptase pânã la 11:10, când coborâse fãrãgrabã din maºinã ºi urcase treptele spre intra-re. La ora 11:11 descuiase uºa ºi intrase.

Casa era goalã. Mai goalã chiar decât seaºteptase. Firele electrice atârnau jalnic, dez-golind impudic locurile unde înainte se afla-serã candelabre, lãmpi, telefoane, prize, sone-rie. Pereþii fuseserã jupuiþi de tapet. Parchetul,lipsit de veºmântul covorului gros care îl aco-perise, fusese zgâriat nemilos de mobila carefusese târâtã afarã din casã.

Era frig în casã. Ada îºi ridicã gulerul deblanã de la haina lungã din piele neagrã. Bla-na îi mângâie gâtul lãsat descoperit de coa-fura ei scurtã, bãieþeascã. Pãrul negru, tunsdrept, îi contura cu sobrietate obrajii uºorîmbujoraþi de frig. Tãietura pãrului se opreaexact la nivelul buzelor, subliniindu-i guracãrnoasã, conturatã cu un ruj închis la culoa-re. Ada îºi ridicã ochii negri spre plafonuldezmembrat de candelabre ºi continuã sãcerceteze casa, privind fascinatã la ravagiilelãsate de tragedia mutã care se întâmplaseîn ultimele zile. Nu mai existau calorifere,nici centralã termicã. Dispãruserã chiuve-tele, cãzile de baie, duºurile, robinetele. Fu-seserã smulse galeriile de la geamuri, lãsândîn loc niºte gãuri hidoase ºi întunecate.

Pereþii de pe care fusese desprins fãrã milãtapetul îºi etalau o goliciune afumatã, vagcãrãmizie.

– Din câte îmi amintesc, povestise mamaei cu mulþi ani în urmã, la scurt timp dupãrevoluþie, când Ada ºi Nora o întrebaserã decasa bunicilor, parcã avea pereþii roz… Sau,mai degrabã, cãrãmizii… Nu mai þin bineminte. Aveam 5 ani atunci când ne-au expul-zat din casã.

Întotdeauna când pomenea despre cumfuseserã aruncaþi afarã din casã în 1951,doamna Theresa Vasiu folosea termenul de„expulzare“. Ziua când le povestise desprepereþii roz (sau cãrãmizii?) ai casei bunici-lor era ziua de 10 ianuarie 1990. Ada împli-nea atunci 22 de ani ºi era studentã în ulti-mul an la ASE. Nora încã nu plecase din þarãºi nici nu dãdea vreun semn despre aºa ceva,deºi, peste doar câteva luni, avea sã ajungãîn America.

În ziua aceea, când auzise despre pereþiiroz (sau cãrãmizii?), Ada îºi amintise de opoveste de demult pe care le-o spunea dese-ori bunica Elisabeta. („Sabi“, îi spuneau Adaºi Nora când erau mici, iar bunica zâmbeacu bunãtate ºi spunea: „Babi, nu Sabi!“) Erapovestea preferatã a Adei, care o ruga mereupe Sabi sã i-o mai spunã, iar ºi iar.

Povestea era despre o casã mare, cu pe-reþii cãrãmizii, în care locuiau cinci copii carefãceau nenumãrate nãzbâtii. În fiecare searã,bunica le povestea despre o altã ispravã acelor cinci copii din casa cu pereþi cãrãmi-zii, iar Ada asculta serioasã, concentratã.Nora se plictisea repede de poveºti, râdea înhohote de pãþaniile copiilor ºi pe urmã cereaaltã poveste ºi altã poveste. Ada însã o întor-cea pe bunica din drum, îi punea întrebãridespre casã, despre copii, îi plãcea sã aflemulte amãnunte, ca sã vadã totul în mintecât mai clar cu putinþã. Cel mai greu îi erasã-ºi imagineze pereþii cãrãmizii. Îºi închi-

Casa goalãSã ne cunoaºtem scriitoarele

Mirela Stãnciulescu


Anul XVIII, nr. 7 (206), 2007 • 25

puia niºte pereþi fãcuþi din cãrãmizi, neter-minaþi, netencuiþi, nezugrãviþi.

Ada se apropie de un perete ºi îl privi cuatenþie. Culoarea aproape cã nu se maidistingea, totuºi era cu siguranþã cãrãmizie.Îºi scoase mãnuºile ºi întinse palma dreaptã,abia atingând peretele cu degetul arãtãtor.Peretele nu rezonã la atingerea ei. Îi rãspun-se distant, cu rãcealã. Nu o cunoºtea. Doarea îi ºtia povestea.

Ada îºi puse înapoi mãnuºile. Urcã scã-rile la etaj. Uºile deschise vraiºte îi arãtauo goliciune dezarmantã. Le întoarse spate-le ºi coborî. Îi zumzãiau urechile de preamare tãcere. Nu se simþea bine primitã încasã.

Încã mai este casa consulului, îºi spuse.Încã persistã amintirea familiei lui ºi a celor-lalte familii de diplomaþi care s-au succe-dat pe aici. Straturi peste straturi de amin-tiri. Undeva, foarte adânc, trebuie sã persisteînsã ºi amintirea bunicilor mei ºi a strãbu-nicilor mei.

Ieºi din casã grãbitã, uitându-se la ceas.La prânz avea întâlnire cu Toma. Nu îi po-vestise nimic despre casã. Astãzi avea sã-ipropunã o temã ineditã de discuþie: casarecuperatã.

ÎL CUNOSCUSE într-o dimineaþã când seîndrepta cu maºina spre un hotel central,

unde avea loc o conferinþã de presã. Era aproape de hotel, când îºi dãduse seama cã-ºi luase altã geantã, în care nu avea niciunact, nicio acreditare. Frânase brusc, întor-când maºina pe linia continuã. Nu o vãzu-se niciun poliþist ºi rãsuflase uºuratã.

Din brusca relaxare cã reuºise sã întoarcãmaºina, nu mai observase schimbarea culo-rii la urmãtorul semafor ºi intrase în maºinadin faþã. La volan era un bãrbat înalt, cuochelari. Nu se enervase, nu se precipitase.Dimpotrivã, era mult mai calm decât ea, careturuia uitându-se mereu la ceas, cerându-ºiscuze grãbitã, impersonal. O lãsase sã ter-mine ce avea de spus, apoi îi propusese sãse întâlneascã dupã conferinþa de presã.

O aºteptase la hotel rãbdãtor ºi, dupã cerezolvaserã formalitãþile legate de accident,rãmãseserã mult timp de vorbã la o cafea.Toma Petrescu era psiholog ºi prin forma-re, ºi prin vocaþie. O liniºtise brusc prin pre-zenþa lui ºi de atunci rãmãseserã buni prie-teni. Era singurul bãrbat cu care puteadiscuta orice.

– Nu ºtiu ce sã fac cu aceastã casã, îi mãr-turisi ea lui Toma. Nu ºtiu. M-am luptat atâtde mult pentru a o obþine! Pãrinþii mei ºi-au dorit atât de mult aceastã casã, deºi nuo ºtiau – tata deloc, iar mama din niºte amin-tiri foarte vagi ºi deformate, de la 5 ani. Bu-nica însã povestea mereu de casa cu pereþicãrãmizii…

Ada se opri, amintindu-ºi iar de poveºtilebunicii. Apoi continuã:

– Nora ºi-a dorit redobândirea acesteicase strict din raþiuni materiale. Vede în eao investiþie. ªtie cã e un gol pe piaþa imo-biliarã ºi cã multã lume doreºte sã se mutede la bloc în case. Nu o intereseazã cu adevã-rat aceastã casã. Nici pe mine nu mã preaintereseazã, la urma urmelor, decât ca unpariu pe care l-am câºtigat. Mai mult mãintrigã.

– Îþi propun ceva, îi spuse Toma, dupãun rãstimp în care meditase scufundat în

gânduri. Pãstreazã o vreme aceastã casã aºacum este. Nu întreprinde nimic pânã nute obiºnuieºti cu ea ºi pânã nu înveþi sã co-munici cu ea. Pe urmã, dupã un timp, veiºti ce sã faci, ascultã-mã pe mine!

– Cum sã comunic cu o casã? îi rãspun-se Ada, neînþelegând. Cum sã comunic cuniºte pereþi? Vino sã vezi cum aratã! M-amînfiorat pur ºi simplu când am intrat, nu amsimþit nicio uºurare ºi nicio satisfacþie! Eceva sinistru acolo.

– Nu, nu cred cã ai simþit ceva sinistru,Ada! o corectã el cu blândeþe. Cred cã teprefaci ºi nu vrei sã recunoºti cã, de fapt, te-a marcat dobândirea acestei case. Deocam-datã nu ºtii ce sã faci cu ea. Dar vei ºti.Ascultã-mã pe mine. Ai rãbdare. Trebuie sãte înveþi cu casa ºi casa cu tine.

Ada se uitã la ceas. Trebuia sã se întoar-cã acasã. Aºtepta telefonul Norei. Se ridicãscotocind în geantã.

– Astãzi plãtesc eu, spuse Toma, e rân-dul meu.

Pe când Ada dãdea sã iasã pe uºã, Tomao strigã:

– Ada, am uitat! E ziua ta azi! La mulþiani! Sãptãmâna urmãtoare îþi aduc flori!

Am uitat ºi eu, îºi spuse Ada, în timp ceieºea pe uºã, am uitat cu totul. Oricum, nuconteazã. Nu-i aºa o mare plãcere cã trecanii peste tine!

–HEI, SIS, la mulþi ani! Ia ascultã!Vocea Norei se auzea foarte clar, ca

ºi cum ar fi vibrat din camera de alãturi.În telefon izbucnirã niºte glasuri de copiicare cântau „Happy birthday to you!“ voios,uºor desincronizat ºi fals.

– Nu mai îmi spune Sis, ºtii cã mã ener-veazã apelativul ãsta pe care l-ai preluat auto-mat, imediat dupã ce te-ai instalat în Americata, cu accentul tãu american cu tot, mormãiAda în receptor, însã nimeni nu o auzea.Nora îºi adãugase ºi ea glasul în corul copii-lor, pentru a susþine urarea.

– Ai zis ceva? întrebã Nora când termi-narã de cântat. Nu te-am auzit! Ce faci, pe-treci? Bãieþii au cântat ºi au ºi zbughit-o încurte. Nu-i pot þine locului!

– Nu petrec. Deocamdatã. De fapt, ºtiicare este evenimentul zilei? Nu ziua mea denaºtere, ce-mi pasã de ea? Evenimentul zileieste cã am intrat în posesia casei! Azi am intratîn casã! Dupã cincizeci de ani ºi o sãptãmânã,casa a revenit familiei! Ce s-ar bucura Sabi!

– E minunat, spuse Nora, dupã o scurtãtãcere. E de-a dreptul fantastic! M-a sunatdomnul Pascu sã-mi dea raportul, bineînþe-les! Sis, trebuie sã ne gândim ce facem cuea. Nu te grãbi sã iei vreo decizie sau sã facipromisiuni aiurea pânã nu te consulþi cumine sau, când nu poþi cu mine, cu domnulPascu. I-am spus cã îl angajez în continua-re sã ne fie consilier. Casa asta e o minã deaur, dacã ºtim sã o folosim.

– Desigur, Nora, dar nici nu am de gândsã o vând ºi nici nu pot fãrã acordul tãu!Oricum, vom decide totul împreunã.

– Vânzarea poate fi o opþiune, la un mo-ment dat, continuã Nora, preocupatã. Darmai vorbim… Þine-o aºa cum e pânã la varã,când vin în concediu. Îmi promiþi? Nu moa-re dacã o lãsãm sã zacã aºa câteva luni! Amsã-þi trimit niºte bani în cont sã împãrþimcheltuielile de minimã întreþinere, pânã una-alta.

TOATÃ LUNA ianuarie, chiriaºii Adei erauplecaþi din þarã, aºa cã ea se mutase din

apartamentul pãrinþilor în apartamentul eide femeie divorþatã. Era prima datã dupãcei trei ani de la divorþ ºi la mai multe lunidupã moartea tatei când se hotãrâse sã revinãîn apartament.

Îl închiriase imediat dupã divorþ, în 1998,dupã ce îi plãtise lui Bogdan echivalentulpãrþii lui din casã. Calculase totul la sânge,ºtiind cã ºi el va face la fel, doar era finan-þist. Apoi se mutase în apartamentul pãrinþi-lor, cu tatãl ei.

Închiriase locuinþa unor tineri care erauvagi cunoºtinþe de familie, vagi rude, nu ºtiaprea bine, iar acum intra pentru prima datãîn apartament.

O uimi sã vadã cã nu modificaserã nimic,nici mãcar nu zugrãviserã, nu schimbaserãnici covoarele de pe jos, totul era de parcãnu s-ar fi schimbat nimic în viaþa ei de femeiecãsãtoritã ºi ca ºi cum se aºtepta sã audã gla-sul lui Bogdan din dormitor strigând alin-tat: „Ada, adu-mi ºi mie þigãrile, bricheta ºiscrumiera din bucãtãrie!“

Intrã în bucãtãrie, aºteptându-se sã-igãseascã pe masã þigãrile. Probabil însã cãtinerii soþi nu erau fumãtori, nu gãsi niciourmã de scrumierã, nicio brichetã, nu simþiniciun miros de tutun. Recunoscu cu sur-prindere cele trei scaune vechi, desperechea-te, pe care le adusese de mult de acasã, dinprima zi când se mutaserã. Erau scaune dela bunica Elisabeta. Sabi îi arãtase Adei cãpe fundul scaunelor vechi ºi desperecheatescria cu creion chimic: fam. Jean Rodopol,3 ianuarie 1951. Era numele bunicului ei,soþul lui Sabi, pe care Ada nu îl cunoscu-se, ºi era ziua în care fuseserã izgoniþi dincasã. Dedesubt, aproape ºtearsã, era adresacasei ºi semnãtura bunicului Rodopol. Sabiîi povestise cã luaserã numai scaunele cu ei,restul – boccele cu haine ºi caseta cu biju-terii, bine ascunsã printre haine.

Ada întoarse unul din scaune ºi vãzu eti-cheta îngãlbenitã pe fund. Încã se mai zãreainscripþia. Le verificã ºi pe celelalte douã,care aveau însã etichetele rupte.

Fãrã sã ºtie prea bine de ce, luã scaunulcu etichetã când plecã. Se sui în maºinã ºise duse direct la casã.

E bine aºa, îºi spuse, în zilele urmãtoaream sã aduc ºi celelalte douã scaune, sã revinãîn casa lor de drept. Iar pentru chiriaºi amsã cumpãr alte scaune, noi, fãrã amintiri.

Intrã cu scaunul în casã ºi îl aºezã în centrul holului. Se aºezã ºi ea pe scaun, obositã.

ªedea ºi se uita de jur împrejur fãrã nicioemoþie. Nimic nu reverbera în ea. Încercãsã facã un efort de imaginaþie ºi sã-i vadã cuochii minþii pe copiii poznaºi ºi nãrãvaºi decare le povestea atât de des Sabi. Dar, cutoatã concentrarea ei, nu reuºi. O vedea înschimb, foarte clar, pe soþia consulului, cusurâsul ei crispat-afabil, ºi o vedea chiar ºipe menajerã, cu ºorþul alb apretat ºi cu bo-neta albã apretatã ºi ea, ca la carte. Dar nuîi vedea pe copii.

�


26 • APOSTROF

Epistolar TEODOR NEª

(2)

(Urmare din nr. 6)

[3]

Bucureºti, 18 nov. 972Iubite vecine, Traian,

Nu mi se opreºte gîndul pãcãtos la hanul cupescãrii de la marginea ºoselei în dreptulcomunei Cefa, han, din care, odatã, la bosco-rodeala unui vrãjitor ieºeau aburii miresmaþiai ciorbei de peºte cu toate implicaþiile prevã-zute de teoria reflexelor condiþionate a luiPavlov. Mai curînd rumeg stãruitor aperi-tivele greu de mistuit, împachetate în celu-loza artistic decoratã a ultimei scrisori pri-mite de la dumneata.

Pînã acum se vorbea în dialog contra-dictoriu despre poezia ermeticã. Cu prilejuldesfacerii Monografiei Liceului se iveºte unnou fenomen comercial-social aparþinînddomeniului ºtiinþei marketingului – desfa-cerea mãrfii în chip ermetic, quasi esote-ric. Numai o mînã de semeni – strîns cetluiþiprin puterea ºi vraja pãmîntului ce-i leagã –ºtiau de existenþa acestei monografii, în careautorii, dar mai cu seamã iubitul Roºescu,ºi-au împletit lumina ochilor, ºi au scris-ocu lichoarea din cãlimara inimii încãlzitã deiubirea pentru acel lãcaº al culturii româneºtiºi acum, al întregului popor. Nepotul,Alexandru1, chibzuit ºi prudent, a conceputun nou plan de difuzare a lucrãrii. Îl veþiajuta ºi voi, cei din brîul de foc al zonei devest a þãrii noastre care ne-a creat ºi ne-ainsuflat duh arzãtor de a trudi pentru þaradin care fiecare facem parte. Isaiu I., SãlãgeanI. º.a. se vor încadra în acest colectiv: Pop,Sonea, Dringa2 º.a. Bucureºtenii care îºi iro-sesc clipele pe drumuri, în tramvai, auto-buse, tren sau în biblioteci ispitiþi de alte

probleme majore ºi departe de Alma Mater,care i-a hrãnit în pruncie ºi de care îºi aducaminte cu plãcerea subliminalã emoþiei dina-mizante ºi activ-propulsive, n-au vreme curãgaz sã croºeteze din condei cîteva slove– fie de laudã fie de ocarã pentru ce-i bun ºice-i gãunos în lucrare. Difuzarea ei prin librã-rii o va arãta mai multor pricepuþi în aledãscãliei ºi educaþiei, punîndu-le problemeinedite, surprinzãtoare, cum spunea un pro-fesor extrem de exigent, cînd a citit-o.

În altã ordine de idei, cãrþile de istorie-pedagogie din colecþia mea, inclusiv Carteade aur a lui Pãcãþianu ºi Istoria lui N. Iorga,Letopiseþele lui Kogãlniceanu º.a. vã stau ladispoziþie. Cele 4 vol. din Cartea de aur dinBiblioteca Institutului sînt desculþe ºi cuîmbrãcãmintea cam zdrenþuroasã pe lîngãcele douã vol. trimise de noi Institutului.

Ce se ºtie despre conferinþa dlui P. Puºcaºasupra contribuþiei noastre la docimologie?

Mai las scrisul ºi pentru altã datã. – Bineºi sãnãtate tuturor. T. Neº

[4]

Bucureºti, 20 dec. 972Iubite frate Traiane,

La mesajele dumitale a tot tãmãduitoare, înpreajma sãrbãtorilor tradiþionale care acopãrsimetric ºi strãlucitor ziua de Anul Nou curevãrsãri înainte ºi dupã acest soroc al vre-mii, ne concentrãm ºi noi dorinþele torideîn a-þi ura o colcãitoare energie creatoaredesfãºuratã cu aceeaºi seninãtate ºi umor capînã acum. Oamenii creatori ºi zîmbitoriconstituie centre de atracþie socialã, învio-rarea mediului ºi îndemn la muncã rodnicã,

conformã cu semnele ºi aspiraþiile vremii încare trãim.

Bine tuturor celor dragi ºi dumitale.Vechiul dascãl,

T. Neº

[5]

Bucureºti, 15 febr. ’73Iubite Traiane,

mi-a fãcut plãcere ºtirea cã la 20 febr. ne-am putea întîlni la noi. Ar fi o serie deprobleme pe agenda dialogului; unele pro-bleme de ordin material, vital pentru mine,altele de ordin ºtiinþific, teoretic, privinddocimologia. Sã nu te sperii de probleme-le materiale, fiindcã nu solicit nimãnui aju-tor pecuniar ºi nici gir. Din complexul deprobleme materiale, cu caracter practic ar fitransferarea celor patru volume din „Carteade aur“ la Biblioteca Institutului Pedagogic,aºezîndu-le lîngã cele 2 volume (V-VI) tri-mise mai demult Institutului. Eu am vãzutcele 4 volume pe care le aveaþi; nu se potri-vesc ca vestimentaþie cu celelalte douã. Cuvolumele pe care le ofer veþi avea un setîmbrãcat în uniforma cu înfãþiºare esteticã.Nu cerem nimic în schimb; este o donaþiecare la liceul Em. Gojdu n-ar putea avea loc,în urma [...] în vigoare. Preþioasa colecþieam salvat-o în 1940, împreunã cu un volumformat ½ de picturã bizantinã, scris în limbafrancezã de I. D. ªtefãnescu, pe atunci pro-fesor la Universitatea Catolicã din Paris ºicare l-a lãsat liceului. Va constitui un exem-plar unic pentru Inst. Pedag. Odatã v-amdonat actele familiei Chiº3 […] documen-te de preþ în mîna cercetãtorilor. Vã pot oferiºi un Urbariu din 1790, privitor la contractulîncheiat de iobagii din comuna Boi (Baj) ºicontele Rhédey. Prelucrarea lui ar contribuila zugrãvirea situaþiei acestor iobagi exploa-taþi; urbariul ar putea fi generalizat, estedocument tip, tipãrit, completîndu-se doarunele spaþii libere pentru întroducerea date-lor speciale locului. Dacã Inst. Ped. nu leacceptã cred cã direcþiunea Muzeului Criºanaar fi bucuroasã sã le aibã, deºi tinerii isto-riografi bihoreni, cu excepþia lui Dumitraºcuse cam feresc de astfel de documente rare.Vom discuta cazul. Mai am o hartã topo-graficã a comunei Mãdãras din 1854 copiatãde pe alta mai veche, care urmeazã sã fiefolositã de specialiºti la schiþarea trecutuluicomunei mele natale, pentru care am adu-nat puþin material de a-i prezenta trecutul încrochiu, urmînd ca alþii sã-l încarneze cu datenoi. Începutul acestei lucrãri l-aº face eu dacãaº avea alte condiþii de lucru: spaþiu mai mic,întreþinerea cãruia sã nu-mi devoreze mo-destul buget alimentar numai din pensie.Peste 50% din cele douã pensii îl înghiteregia locuinþelor, care totuºi nu ne asigurã

Anul XVIII, nr. 7 (206), 2007 • 27

în camerã o temperaturã mai mare de 15-20° C, în funcþie de datele meteorologice.Dar sã le lãsãm de o parte neajunsurile.Pentru termenul docimologie nu avem uncorespondent neaoº românesc. Rãmîne cavoi, filologii, sã ticluiþi unul, cum fãcuseOctavian Neamþu pentru noua ºtiinþã:„ºtiinþa ºtiinþei“, „[…]“, Science of Sciencesetc. I-a dat numele de „scientism“, omolo-gat oficial ºi pus în circulaþie. Docimologia– psihologia ºi raþionalizarea proceselor deexaminare ale elevilor la noi în þarã s-a dema-rat în 1933, în cancelaria liceului Gojdu.Despre acestea vom dialoga.

Al d-tale, T. NeºBune urãri pentru toþi, cu drag

[6]

Bucureºti, 29 martie ’73Iubite domnule Traiane,

cred cã „fetele“ de la biblioteca Institutuluiþi-au comunicat ce ispravã au fãcut la noi,ducînd cu ele drept mãrturie „borderoul“cãrþilor selecþionate. Deoarece nu mi-audesvãluit scopul ºi criteriile de selecþiona-re, nu le-am putut fi de ajutor. Dacã le ghi-ceam gîndul – ce greu e sã-þi dai seama cegîndeºte o femee – le prezentam în 2-3 apre-cieri distanþa la care se gãseºte cartea apu-catã din raft, ºi ºtearsã de praf de linia ideo-logiei prezente, în vogã de a invada toateconþinuturile sale. Dar orice ar fi luat, ºtiucã va fi citit cu ochi critici, storcînd din eletot ce e progresiv. Din prima miºcare a fete-lor spre secþia de istorie ºi literaturã am înþe-les cã Traian al nostru le-a sugerat sã aleagãîntîi cãrþi ºi documente privind Bihorul ºiapoi cãrþi de lingvisticã – româneºti ºi engle-zeºti. Cred cã profesorul de limbã englezãva fi bucuros de discurile „Eterna“ anexateunui curs scurt de limba englezã, o grama-ticã a limbii engleze scrisã în limba germanã.Dar trec cu vederea contribuþia minimã amea sau a soþiei mele la munca asiduã ºifãcutã la noi de cãtre fetele voastre de la bi-bliotecã ºi sã revenim la ale noastre „ofuri“.

Poate fiindcã începe repede sezonul con-cediilor ºi al grijii oamenilor de a agonisienergie cît mai multã pentru anul viitor, –nu se observã nici o miºcare, nici un interesdeosebit în domeniul schimbãrilor de lo-cuinþe: cumpãrãri, vînzãri, schimb de apar-tamente. ªi juriºtii mei – foºti elevi – nuse pot dumeri în ce priveºte posibilitãþile deschimb de apartamente proprietate parti-cularã ºi apartamente din fondul locativ destat4. Poate voi primi sugestii dupã venireala Oradea, la 16 iunie, la întîlnirea cu absol-venþii din 1928-29 ºi 1933.

Cred cã eºti informat asupra crizei pecare o avusesem în timpul conferinþei despreI. Vulcan. Semnal grav de alarmã!

Complimente ºi urãri de bine întregiifamilii.

Salve amice!

[7]

Bucureºti, la 22.04.’73Iubite Traiane,

„Batã-l sã-l batã“. Dar ne-a bãtut mai crîn-cen pe noi, care ne vedem deocamdatãpierzînd orice speranþã. În orice caz – chiar

dupã colapsul de scurtã duratã, pe care l-amavut în timpul expunerii conferinþei despreI. Vulcan – nu ne lãsãm doborîþi de gîndulunui eºec total ºi nu renunþãm la ideea dea gãsi o soluþie pentru ieºirea la luminiº dinjungla mãrãcinoasã a multelor griji acu-mulate.

Îþi mulþumesc pentru bunele intenþii ca-re poate se vor materializa în fapte.

În ce priveºte „Cartea de aur“, am tri-mis-o în completarea celor douã volume(VII-VIII) date mai demult Instit. Peda-gogic. Harta veche a Mãdãrasului cred cã secuvine unei Instituþii din Bihor; am copiat-calchiat cîteva exemplare pentru mine, cubunul gînd de a schiþa cîte ceva din trecutulcomunei natale.

În privinþa selecþionãrii unor cãrþi pen-tru Inst. Ped. remarc cã sãnãtatea ºubredã ºi [...] nu-mi permit sã mã apuc în grabã de lucru, periclitîndu-mi plãmînii ºubreziþi,cum s-a adeverit a fi la 6 apr. a.c. la confe-rinþa cu bucluc.

În legãturã cu abordarea diverselor pro-bleme referitoare la Bihor ºi în general la þe-lurile care se impun a fi examinate ºi reali-zate pe terenul cultural, îmi îngãdui sã-þirãspund cu plãcere; adicã sã-þi arãt ce aº dorieu sã fac dacã aº dispune de mijloacele nece-sare: sãnãtate, griji reduse etc.

Ce s-a întîmplat cu prof. Puºcaºiu?5 S-atransferat la Oradea, sau numai suplineºteprovizor. Eu îi scrisesem la Baia Mare; dîn-sul mi-a rãspuns cu o felicitare din Oradea.ªarada n-o pot dezlega în pripã.

Sãnãtate tuturor ºi gînduri bune de ziuaÎnvierii.

Familia sã-þi creascã ºi sã înfloreascã caperii, ca merii ºi sã producã roade sãnãtoa-se care sã fie tezaurizate în vistieria como-rilor culturale ale poporului nostru.

Dascãlul d-tale vechi de zile,T. Neº

[8]

Bucureºti, 7 august ’73Iubite domnule Blajovici,

am zãbovit prea mult în trimiterea con-firmãrii sumei de 1106 lei, valoarea cãrþilorselecþionate în zilele de 21-22 mai de biblio-tecara Institutului pedagogic din Oradeaºi socotite necesare studenþilor. Întîrziereaconfirmãrii primirii sumei este motivatã deun complex de motive, pe care nu le potenumera. Sînt nedumerit, în unele privinþe.Acontul de 300 lei, ce mi l-ai dat în ziua de25 iulie, dupã neuitatul ospãþ din „Transil-vania“ ce reprezintã? De ce nu l-aþi reþinutdin valoarea cãrþilor? În lista cãrþilor selec-þionate, tov. bibliotecarã a trecut ca primãapreciere suma de 1167,70. Preþul probabila fost modificat de anticariat sau s-au fãcutscãderile de rigoare, reducîndu-se la tota-lul de 1106, iar acontul de 300 lei nu figu-reazã nicãeri. Prin urmare nu mi se cuvineºi dacã nu voi fi lãmurit, vi-l expediez prinmandat poºtal.

Încolo, „toate-s vechi ºi nouã toate“. Nu-mai statul ºtie încotro mergem. Noi ne zba-tem în lupta pentru existenþã. Interesele indi-vidului cautã sã se armonizeze, sã se rodeze,pentru ca colectivitatea sã prospere. Noi custropii de energie ce ne-au mai rãmas încer-cãm sã ne gãsim un loc mai stabil, ca sã pu-tem instruni stihuri sincere de laudã a vieþii.Cabinetul ºefului Simionescu nu ºtie de

existenþa ºi nevoile noastre. Noi nu ºtimunde lucreazã, ca sã-i facem o vizitã ca oa-meni cunoscuþi ºi sã-i cerem sfat. Am sunatla telefon, ºefa ne-a rãspuns cu un ton dîrz.Ce rost mai avem noi, dupã ce ne-am irositenergia în slujba þãrii, a consolidãrii ei ºi a plecãrii în strãinãtate (Weiner, Kertész,Blaga, Teller etc.) pentru interesele ºi pres-tigiul þãrii?6

Vã dorim sãnãtate, iar Bihorului o ener-gie neostoitã în saltul spre progres, pe ca-re-l face de o vreme încoace cu mai puter-nic elan. Gratitudine tuturor pentru buneleintenþii.

Vechiul dascãl, T. Neº�

Note1. Dr. Alexandru Pop, jurist, nepotul dupã mamã al lui

Teodor Neº. Pomenit adeseori în corespondenþa luiNeº ºi cu apelativul simplu Sandu. La iniþiativa luis-a tipãrit în 2006 ediþia a doua a cãrþii lui Neº, Oa-meni din Bihor, Oradea: Biblioteca Revistei Familia,2006. Îngrijitorul ediþiei este Alexandru Pop, fiulprimului, deci strãnepot al lui Teodor Neº.

2. Ion Isaiu (1915-1994), jurist, publicist, a redactatrevista Cultura (1933-1934); viceconsul la Oradeaîn anii 1940-1944, funcþionar în Ministerul de Exter-ne, a militat pentru apropierea româno-maghiarã.Iosif Sãlãgean (1895-1980), profesor de istorie-geo-grafie, fost director al Liceului „Emanuil Gojdu“,coautor, alãturi de Emil I. Roºescu ºi T. Neº, la Mo-nografia Liceului „Emanuil Gojdu“ la 50 de ani, 1971.Antim Dringa, profesor de matematicã, director alLiceului „Emanuil Gojdu“ (1966-1973).

3. E vorba, probabil, de avocatul dr. Demetru Chiº,din arborele genealogic al familiei Lazãr, din care pro-vine ºi cunoscutul luptãtor unionist dr. Aurel Lazãr(pentru amãnunte, vezi T. Neº, Oameni din Bihor).

4. Într-un text autonom expediat lui T. Blajovici (nere-produs aici), Teodor Neº conta pe demersurile fostu-lui elev întru soluþionarea situaþiei sale locative.Apartamentul închiriat, format din 5 încãperi (îicomunica inclusiv schiþa lui), îi prisosea, încît solici-ta o restrîngere de spaþiu, un apartament cu 3 came-re într-un bloc, deoarece servituþile materiale, celeale vîrstei (o pensie modestã, 2.672 de lei la cursulmonetar din 1973, inferioarã salariului pe care-l avu-sese, spitalizãri, medicamente etc.) grevau seriosbugetul familiei. Profesor emerit, distins cu OrdinulMuncii clasa a II-a, cel care contribuise la înzestra-rea învãþãmîntului cu material didactic, cercetãtordistins al fenomenului cultural bihorean, deºi n-acunoscut gulagul românesc, a suportat ºi el teroareaistoriei („Numai statul ºtie încotro mergem. Noi nezbatem în lupta pentru existenþã“, scrie o datã),fie ºi prin privarea de condiþii propice continuãriipropriilor investigaþii, în speþã elaborarea unei mono-grafii a comunei Mãdãras, localitatea de baºtinã.

5. Petru Puºcaº (n. 1929), pedagog, conf. univ. dr. laUniversitatea din Oradea. Întrebarea din scrisoaredespre statutul sãu provenea din interesul lui T. Neºpentru problemele de docimologie, el fiind cel carea elaborat la noi un prim studiu docimologic, Tîlculnotelor în liceu, 1933, sub impulsul cercetãrilor luiFl. ªtefãnescu-Goangã, directorul Institutului dePsihologie Experimentalã din Cluj (viitor rector aluniversitãþii), dar ºi în sfera mai largã a preocupã-rilor în vogã ale unor psihologi precum EdmondClaparède ºi Henri Piéron.

6. În stil alb, constatativ, dar nelipsit de subtilã iro-nie, lucidul octogenar denunþã în cîteva rînduri descrisoare sistemul kafkian al aparatului nomencla-turii comuniste, al cãrui „castel“ rãmînea mereu inac-cesibil celor mulþi, inclusiv intelectualitãþii care aostenit pentru prestigiul þãrii… Cãrturarul cinstit în-registreazã, fie ºi parantetic, triumfalismul perioa-dei, prostituarea conºtiinþei unora... Cei notaþi înparantezã sînt Iacob Teller, profesor de francezã-englezã la Liceul „Emanuil Gojdu“, iar urmãtoriitrei, Andrei Weiner, Alexandru Blaga ºi FrançoisKertész, foºti elevi ai lui Neº, au fãcut cariere pres-tigioase în Statele Unite ale Americii sau Israel.

Epistolar îngrijit de

28 • APOSTROF

ANALIZA MEGAVIOLENÞEI comuniste decãtre victime ale comunismului, de cãtre

experþi, scriitori, instituþii de cercetare ºicomisii prezidenþiale, precum ºi de persoa-ne care au fãcut parte din sistemul comu-nist de represiune, reprezintã un proces declarificare societalã. Creºterea cunoaºteriicare rezultã din acest proces, ca ºi din inter-pretarea ºi judecarea moralã a megaviolenþeicomuniste, ca teorie, ideologie ºi practicã,este un mijloc necesar pentru evitarea dezu-manizãrii ghidate ideologic ºi practicate lascarã globalã de comunism.

Cunoaºterea, dincolo de valoarea ei des-criptivã, predictivã ºi explicativã, are ºi o func-þie moralã. Raportul Analiza dictaturii comu-niste din România face parte din procesul decunoaºtere, interpretare, judecare moralã,terapie macrosocialã ºi umanizare început lascarã globalã odatã cu dezintegrarea regi-murilor comuniste din Europa în 1989. Efor-tul de cunoaºtere implicat de Raport este deapreciat ºi necesitã exersarea responsabilitãþiiepistemice, a verificãrii intersubiective ºi adialogului public asupra rezultatelor. Califi-cativul „final“ dezvãluie tendinþa pripitã dea considera investigarea comunismului dinRomânia ca fiind terminatã, pretenþie ilu-zorie atât faþã de starea prezentã a Raportuluifinal, cât ºi faþã de cunoaºterea comunismuluidin România, în condiþiile în care accesul laarhive este selectiv, iar conþinutul acestora afost supus unei degradãri intenþionate chiarprin arderea/predarea dosarelor doar unorpersoane (ex.: cazul Brucan).

Au existat reacþii huliganice faþã de pre-zentarea unor concluzii ale Raportului înºedinþa Parlamentului României din 18 de-cembrie 2006, aºa cum apare din comenta-riul reputatului cercetãtor S. Alexandrescu(România liberã, 30 dec. 2006) sau din ace-la al cunoscutei cercetãtoare a gulagului, Ruxandra Cesereanu, publicat tot în decem-brie. În opoziþie cu aºteptarea conform cãre-ia, aºa cum pertinent scrie Alexandrescu, o„condamnare a comunismului era ocaziavisatã“, s-a produs un „vacarm“, iar „încãie-rarea“ a reprezentat un pericol real. Pe dealtã parte, s-a pretins ca Raportul sã fie pri-mit în mod admirativ: „În loc sã aplaude ºisã susþinã Raportul final al Comisiei în caresunt omagiaþi martirii socialiºti (anticomu-niºti), alãturi de cei ai altor partide demo-cratice distruse de comuniºti, social-demo-craþii de ultimul ceas (al comunismului) auzâmbit trivial când preºedintele Bãsescu ºi-a rostit, între huiduielile isterice aleurmaºilor lui Dej ºi Ceauºescu, istoriculdiscurs de condamnare a comunismului“(Vladimir Tismãneanu, Revista 22, nr. 877,2006, italice adãugate). Faptul cã nu suntmenþionate victimele comunismului care NU

au aparþinut niciunui partid politic, dar auavut crezuri morale ºi religioase, limiteazã ariaviolenþei comuniste, care a cuprins ºi pe cei„fãrã de partid“. Epistemic este nefuncþio-nal, iluzoriu ºi iraþional sã se pretindã aplau-darea unui raport de cercetare înainte de stu-dierea lui. Un raport analitic se poate studia,discuta, evalua, completa, critica, revizui,corecta, dezvolta ºi/sau publica. A cere aplau-darea rezultatului acestuia înainte de studie-rea ºi discutarea analiticã reprezintã o formãde narcisism (autocentrism) intelectual. ªiinvers, a huidui, a profera invective, a emitecritici fãrã citirea Raportului este un com-portament nedialogic ºi antiintelectual.

Preºedintele României, în Parlament, acitit un discurs de condamnare a comunis-mului (nu Raportul, 663 de pagini), unexemplar act de hotar. Condamnarea oficialãa comunismului, chiar cu o întârziere de 17ani, este un act necesar din punct de vederemoral, social ºi politic. Dar a cere aplauda-rea Raportului final sunã a regizare propa-gandisticã ºi ritualism ideologic, boli de careRomânia a suferit cumplit cel puþin 45 deani. Aceasta reaminteºte faptul cã Tismãnea-nu a studiat în România propaganda de par-tid ºi a cercetat înainte de ’89, pe teren, aceastã temã.

Pentru România, acest Raport reprezintão parte din cercetarea violenþei comuniste lacare a fost supus timp de peste 45 de anipoporul român. Dar aceastã violenþã a fostpregãtitã cu mult înainte de instaurarea dic-taturii comuniste ºi studierea acestui aspect esteparte integrantã a procesului de explorare amegaviolenþei programului ideologic comunist,a practicii ºi structurilor sale sociale. În aceas-tã recenzie vor fi tratate numai câteva aspec-te: presupunerile teoretice majore ale Rapor-tului; validitatea metodologicã a datelorstatistice privitoare la structura PCR/PMR;transparenþa Raportului.

Probleme teoretice ºi conceptuale

RAPORTUL OBLIGÃ la întrebãri privind pre-supunerile fundamentale ale analizei. De

exemplu, sunt toate cauzele ºi sursele vio-lenþei „dictaturii comuniste“ reductibile laperioada începutã cu uzurparea puterii politi-ce în 1945? Care este relaþia dintre progra-mul Partidului Comunist Român, înainte devenirea sa la putere, ºi dictatura comunistã?Care este relaþia dintre ideologia comunistãoriginalã ºi originarã, inclusiv proiectul ºi„mãsurile“ ei fundamentale, pe de o parte,ºi apariþia miºcãrii comuniste în România,continuatã istoric de realitãþile generate subdictatura comunistã, pe de altã parte? Princhiar titlul Raportului, se exclud din com-plexul cauzal elemente fundamentale pentru

înþelegerea genezei, ascensiunii, exploziei ºi,sperãm, stingerii violenþei comuniste în Ro-mânia. Raportul nu începe cu originile aces-tei megaviolenþe.

Chiar unii autori ai Raportului s-au între-bat asupra începutului crimelor comunisteºi momentului istoric din care trebuie înce-putã analiza. Într-un interviu, Ruxandra Cesereanu se referã la demersul ei de a-l con-vinge pe Tismãneanu de a include în Raportrezultate dintr-un studiu referitor la perioa-da 1940-1941. Cesereanu spune: „Am inter-mediat, pe lângã Vladimir Tismãneanu, pre-zenþa în acest Raport a unui studiu alistoricului basarabean Igor Caºu. Acesta apublicat în volumul coordonat de mine,Comunism ºi represiune în România: Istoriatematicã a unui fratricid naþional, un stu-diu intitulat «Gulagul basarabean: depor-tãri, represiuni, foamete (1940-1941, 1944-1951)». Studiul lui Igor Caºu a fost refãcutºi adus la zi pentru a fi inclus în RaportulComisiei Tismãneanu“.

Raportul anunþã un scop pe care nu-lpoate atinge datoritã concepþiei ºi metodeisale. Iatã scopul: „Raportul Comisiei urmã-reºte sã strângã laolaltã datele incontesta-bile care probeazã natura antiumanã, con-stant, metodic ºi perseverent represivã aregimului comunist“ (p. 19, varianta publi-catã pe site-urile Raportului). Mai întâi enecesarã întrebarea: este natura antiumanãa comunismului prezentã în programul, sco-purile, mijloacele ºi acþiunile generate de Par-tidul Comunist Român din momentul în careacesta s-a format? O altã întrebare funda-mentalã rãmâne neatinsã ºi necesitã sã fieexprimatã: Este natura antiumanã a comu-nismului intrinsec legatã de programul origi-nar exprimat în Manifestul Partidului Co-munist (MPC) ºi în alte texte ale ideologiei ºiteoriei marxiste?

Raportul acordã un spaþiu infim ºi tratea-zã marginal istoria formãrii PCR, ca organi-zaþie violentã nãscutã dintr-o ideologie explicitviolentã, cu scopuri ºi mijloace violente, dedicatãunei practici sociale violente, cu caracter anti-statal ºi antipatriotic. Apariþia acestui partid,corect menþionatã în Raport ca rezultat alscindãrii Partidului Socialist în timpulCongresului de la Bucureºti din mai 1921(„8 Mai, Ziua PCR!“, camuflat serbatã ºi dupã1989), este prezentatã într-un capitol inti-tulat Uniunea Tineretului Comunist din Ro-mânia (p. 139). Abordarea formãrii PCR înacest capitol nu se justificã teoretic ºi isto-riografic. Indiferent de faptul cã istoriogra-fia comunistã a preferat sã reprezinte mo-mentul scindãrii ca fiind primul congres alPartidului Comunist Român, atunci s-a votatafilierea la Internaþionala a III-a. Internaþio-nala a III-a, care recunoºtea MPC ca docu-mentul-program al miºcãrii comuniste inter-naþionale. Acest text, orientat spre acþiunemacrosocialã cu scopuri ºi mijloace explicit

Megaviolenþacomunistã

Cãtãlin Mamali

violente, reprezintã „gena politicã“. Folosindtermenul de „memã“ (Dawkins, 1976), princare se înþelege o unitate de informaþie cul-turalã (nu geneticã, dar analogã) aptã dereproducere în timp ºi spaþiu, se poate spunecã MPC constituie mema politicã a comu-nismului de pretutindeni.

Proiectul politic comunist (mema politicãcomunistã, mai ales cele 10 mãsuri înscrise înMPC) este violent, instigã la urã de clasã, laabolirea proprietãþii private (element cardi-nal în teoria marxistã), dicteazã crearea par-tidului unic, cere centralizarea mijloacelorde comunicaþie ºi transport, precum ºi a fi-nanþelor, cere confiscarea bunurilor rebeli-lor ºi emigranþilor, este pentru revoluþie vio-lentã ºi pentru extinderea acestor schimbãrila scarã globalã. Atunci când partea scindatãa Partidului Socialist, autonumitã PCR, a ade-rat la Internaþionala Comunistã, a aderatºi la aceste reguli de gramaticã politicã ce conduc inevitabil la o politicã antiumanã.Aceastã relaþie de principiu nu este analizatã.

Raportul, la care colaboreazã istorici (so-ciali ºi literari), nu face o analizã semnifi-cativã, bazatã pe documente, a modului încare cei care au aderat la Internaþionala a III-a s-au raportat la cele 10 mãsuri ale MPC.Oare grupul de cercetãtori n-a gãsit docu-mente oficiale, personale (jurnale), inter-personale (scrisori) ale celor care au for-mat nucleul iniþial al PCR, pentru a înþelegemai bine cum percepeau ºi interpretau aceºtiaideologia marxistã ºi mãsurile MPC? Aceastaar ajuta la explicarea modului în care violenþaintrinsecã a MPC a fost internalizatã de mem-brii PCR ºi apoi transformatã în acþiuni poli-tice aplicate ºi dezvoltate în România. Ceºtiau în 1921 cei care au format nucleul PCRdespre crimele comuniste comise deja înUniunea Sovieticã, dar ºi despre violenþelesângeroase comise în revoluþia comunistãconsumatã în Ungaria? Ce cunoºteau ei, îna-inte de a forma propria organizaþie, desprecrimele comuniste sãvârºite? Apar astfel deinformaþii în documentele personale ºi in-terpersonale ale membrilor PCR? Înainte descindarea menþionatã ºi de înfiinþarea PCR,în 1921, cel puþin o parte dintre cei careau iniþiat ºi susþinut aceastã formaþie po-liticã teroristã erau conºtienþi ºi aveau in-formaþii despre violenþa scopurilor ºi mij-loacelor organizaþiei politice pe care auformat-o. O astfel de analizã teoreticã, veri-ficabilã prin fapte social-istorice, lipseºte dinRaport.

Un Raport numit final care este elabo-rat pentru a servi la „condamnarea comunis-mului“ trebuie sã investigheze antecedentelecriminale ale violenþei sistemice comuniste, ºinu doar ce s-a produs dupã instaurarea dic-taturii PCR. Orice act criminal, individualsau colectiv, de mare anvergurã are antece-dente mentale, teoretice, valorice ºi instru-mentale. Studierea „patternurilor“ prezenteîn mentalitatea, metodele, comportamente-le ºi structurile comuniste existente cu multînainte de 1940 reprezintã atât resurse des-criptive, cât ºi explicative. Cazul socialistu-lui/comunistului bulgar Rakovski, care a„activat“ în România (fiind arestat în 1916la Iaºi) ºi apoi, în 1919, a devenit membrual CC al PC Rus, apropiat colaborator al luiTroþki, iar printre multe funcþii a devenitºi ambasador sovietic la Paris, ar reprezentao astfel de sursã (R. Conquest, The GreatTerror: A Reassessment, 1990, p. 360). Astfelde surse aratã cã violenþa ºi perversitatea inte-rogatoriilor comuniste practicate de dicta-

tura PCR au rãdãcini istorice anterioare anu-lui 1940. Ele aratã cã modul de interogareutilizat de Vâºinski în timpul marii terorieste paradigmatic ºi modelator ºi a fost co-piat în închisorile comuniste din România.„Clonarea politicã“ a funcþionat în calvarulla care au fost supuºi cei interogaþi, nu pu-þini dintre ei chiar pînã la moarte. Sã amin-tim cazul lui A. Golopenþia, supus la astfelde interogatorii.

Raportul aminteºte, cvasisuperficial, de„materialismul istoric al lui Marx“ (p. 14),dar nu dezvãluie o intenþie de analizã coe-rentã a componentelor marxismului care audictat ideologic ºi teoretic apariþia dictatu-rilor comuniste. De exemplu, o referire laanalistul Malia dã o imagine deformatã asu-pra originilor „comunismului românesc“.Originea acestuia este plasatã în „modelulleninist-stalinist de inginerie socialã“ (p. 16).O clarificare. Pentru Malia, la rãdãcinile co-munismului se aflã teza lui Marx asupra abolirii proprietãþii private. A recunoaºte cãaceasta este ideea originalã a lui Marx nu în-seamnã a-i scuza pe Lenin ºi Stalin de pro-priile lor idei violente ºi de crimele comi-se. Dar abolirea proprietãþii private, înscrisãîn MPC de Marx ºi Engels, este matricea ge-nerativã care aduce celelalte violenþe socia-le ºi societale specifice comunismului. Iatãce scrie Malia despre principiul marxist – nici-decum un capriciu al unui dictator comu-nist – al abolirii proprietãþii private: „Pur ºi simplu, problema de bazã este: cine do-bândeºte proprietatea privatã atunci cândaceasta este abolitã în favoarea proprietãþii«publice» sau «colective»? Proprietatea pri-vatã nu poate sã ajungã direct la «societate»,dupã cum susþine ipoteza socialistã, ºi aceas-ta pentru cã societatea are mereu nevoie deun instrument administrativ prin interme-diul cãruia sã poatã acþiona. Deci, întrea-ga proprietate ajunge în posesia statului“(M. Malia, Russia under Western Eyes, 1999,p. 309). Ideea clarã a lui Malia conduce laconcluzia logicã, verificatã de o practicã tra-gicã, potrivit cãreia atunci când „criteriileeconomice“ sunt înlocuite de „criterii ideo-logice“ se creeazã condiþiile pentru genera-rea „directivelor politice“. De la directivele

politice arbitrare, în comunism, se trece înmod natural spre dictatura politicã. Ideeaabolirii proprietãþii private este dictatul car-dinal înscris în MPC, bazat pe teoria marxi-stã. Prin aceastã „bazã materialã“ se pre-stabi-leºte ºi cadrul de decizie ºi acþiune, indiferentcã este vorba de dictatura politicã de par-tid sau de dictatura personalã.

Raportul, chiar ºi atunci când are ocaziasã discute rãdãcinile ideologice ale totali-tarismului comunist, ocazie oferitã de lucra-rea citatã Totalitarian Dictatorship and Au-tocracy de C. J. Friederich ºi Z. K. Brzezinski(1956), alunecã pe lângã asemãnãrile struc-turale ºi de conþinut dintre „mãsurile“ dic-tate de MPC, pe de o parte, ºi imperativeleregimurilor totalitare comuniste, pe de alta.Raportul nu analizeazã gradul în care „mãsu-rile“ dictate de MPC au fost reproduse ºi apli-cate în concepþia „originalã“ ºi în practicaPCR. În secþiunea în care autorii enumerã„principalele trãsãturi ale sistemului comu-nist din România“ (p. 14-15), se eludeazãcompararea acestuia cu programul origi-nar al revoluþiei comuniste enunþat în „mã-surile“ dictate de MPC.

Faptul cã raportul doreºte sã analizeze ºidimensiunea economicã a crimelor comu-niste este meritoriu. Dar faptul cã la nivelconceptual, dupã ce aminteºte de „atacul sis-tematic asupra proprietãþii private“ (p. 15),Raportul nu dezvoltã un model coerent, însoþit de operaþionalizarea indicatorilor specifici derivaþi din modul violent în ca-re ideologia comunistã originarã abordea-zã proprietatea privatã, transformã aceastãafirmaþie într-o sferã goalã de conþinut ana-litic. Modul în care comunismul din Româ-nia a „atacat“ (delapidat, naþionalizat, des-fiinþat) proprietatea privatã necesitã o analizãeconomicã empiricã mult mai elaboratã de-cât cea fugarã oferitã de unele segmente dinRaport. Aceasta este o dimensiune sistemicãºi de duratã a crimelor comuniste.

În cazul crimelor împotriva statului român nu se discutã sursele lor ideologice.O analizã conceptualã ºi empiricã a conse-cinþelor eliminãrii statului de drept burghezeste cvasiinexistentã în Raport. Sã amintimnumai critica de esenþã, în acest domeniu,exprimatã de istoricul L. Shapiro asupra con-cepþiei privitoare la „dispariþia“, „trans-cenderea“ statului, „ca rezultat al revoluþieisociale“. O discuþie a utopiei marxiste pri-vind dispariþia statului se aflã ºi în studiul„Marxist Irruption: How and Why“ (Con-quest, 2000). Raportul nu analizeazã rãdã-cinile ideologice ale dictaturii comuniste ºipremisele teoretice care au ghidat strategiapoliticã a PCR (revoluþie violentã, partid unic,abolirea proprietãþii private etc.). Partidelecomuniste au urmat scenariul MPC. Matriceascenariului politic a cunoscut ºi variaþii ori-ginale, naþionaliste ºi internaþionaliste. Dar,în toate cazurile, nucleul mãsurilor MPC a fostreprodus cu loialitate partinicã. Dictaturilecomuniste, inclusiv cea din România, au urmat,ºi istoric, ºi logic, dictatul ideologic înscris în MPC.

�

Anul XVIII, nr. 7 (206), 2007 • 29

(Continuare în nr. viitor)


30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statutu-lui, Uniunea Scriitorilor din Româ-nia nu este responsabilã pentru po-litica editorialã a publicaþiei ºi nicipentru conþinutul materialelor pu-blicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Cãtre cititorii din þarãai revistei Apostrof

Pentru anul 2007, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contrava-loarea abonamentului, prin mandat poºtal, pe adresa:

Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Preþul abonamentului este:

pentru 3 luni: 9 leipentru 6 luni: 18 leipentru 1 an: 36 lei

Taxele de expediere sînt incluse în aceastã sumã.Pentru cei care se aboneazã prin aceastã modalitate,

asigurãm expedierea promptã a revistei. Cei care se abo-neazã pe 1 an primesc revista fãrã majorãrile de preþ pro-vocate de inflaþie.

Cãtre cititorii din strãinãtateai revistei Apostrof

Pentru anul 2007, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie, trimiþînd contravaloarea abonamentului prin-tr-un cec (money order) în contul:

Fundaþia Culturalã ApostrofCont euro: RO73BRDE130SV06534401300Cont USD: RO58BRDE130SV06674381300Banca Românã pentru Dezvoltare – Groupe Société

Générale – Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr.81-83, SWIFT BRDEROBU

Preþul abonamentului este:pentru 3 luni: 13 US$pentru 6 luni: 26 US$pentru 1 an: 52 US$

În costul abonamentului sînt incluse ºi taxele de ex-pediere par avion.

MIERCURI, 13 iunie 2007, Consiliul de conducere al Alianþei Na-þionale a Uniunilor de Creatori – ANUC s-a întrunit în ºedinþã

pentru a transfera exerciþiul preºedinþiei de la Uniunea Compozi-torilor ºi Muzicologilor cãtre Uniunea Scriitorilor.

ANUC, care reprezintã peste 12.000 de membri, este o organi-zaþie nonguvernamentalã ºi nonpoliticã ce reuneºte uniuni ale crea-torilor de artã ºi artiºtilor interpreþi reprezentative pe plan naþio-nal ºi solidare în protejarea moralã ºi materialã a membrilor lor:Uniunea Arhitecþilor, Uniunea Artiºtilor Plastici, Uniunea Cineaº-tilor, Uniunea Scriitorilor ºi Uniunea Teatralã – UNITER. Respectândmisiunea pe care ºi-a asumat-o la înfiinþare, ANUC va continua toateprogramele ºi proiectele menite sã asigure reprezentarea intereselorcreatorilor de artã ºi artiºtilor interpreþi din România.

Consiliul de conducere l-a salutat pe noul preºedinte în exerciþiual ANUC, domnul Nicolae Manolescu, preºedintele Uniunii Scriitorilordin România, organizaþie membrã care preia mandatul conduceriiorganizaþiei pentru o perioadã de douãsprezece luni.

Consiliul a luat în discuþie cel mai important proiect în care esteimplicatã ANUC în acest an: organizarea la Sibiu, în perioada 28.09-1.10.2007, a Conferinþei Consiliului European al Artiºtilor ECA, cutema: Artist, creativitate, societate. Provocãri pentru statutul artistu-lui la începutul sec. XXI, eveniment cu rezonanþã paneuropeanã fi-nanþat de Ministerul Culturii ºi Cultelor ºi inclus în programul ofi-cial al capitalei culturale europene Sibiu 2007. Alianþa sperã cãalegerea acestui subiect va fi un punct de plecare pentru o dezba-tere internã legatã de condiþiile actuale economice ºi sociale încare muncesc artiºtii din România ºi de interesul pe care îl au comu-nitãþile ºi autoritãþile faþã de cum creeazã artiºtii, cum sînt ei inte-graþi în politicile de dezvoltare urbanã, în care produsul cultural ºiartistic sã fie o ofertã localã de þinutã ºi un semn al identitãþii.

S-a hotãrît elaborarea în cadrul Alianþei a unui material care sãsurprindã datele curente ale statutului artistului, la confluenþa culegislaþia existentã ºi cu politicile culturale de rang atît guverna-mental, cît ºi local. Alianþa va solicita conducãtorilor ministerelorculturii, finanþelor, muncii ºi protecþiei sociale ºi Primãriei Genera-le a Municipiului Bucureºti întrevederi pentru a vedea în ce mãsurãexistã programe, politici ºi mijloace concrete de îmbunãtãþire a sta-tutului artiºtilor, de stimulare a creativitãþii acestora ºi a circulaþieioperelor în folosul comunitãþilor. De asemenea, se va pune pro-blema în termeni fermi a sediilor, spaþiilor în proprietate publicã cudestinaþie artisticã ale capitalei, de care uniunile de creatori, orga-nizaþii de utilitate publicã recunoscute prin lege, ar trebui sã bene-ficieze în folosinþã gratuitã sau cu chirii modice, subvenþionate deautoritatea localã.

În cadrul ºedinþei s-a hotãrît continuarea tuturor demersurilorla nivelul instituþiilor abilitate ale statului, cu scopul îmbunãtãþiriicolectãrii ºi utilizãrii eficiente a fondurilor provenite din timbru,conform Legii nr. 35/1995, cu completãrile ºi modificãrile ulte-rioare privind instituirea timbrului literar, cinematografic, teatral,muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii ºi de divertisment.

�

CONSILIUL DE CONDUCERE AL ANUC

Contact ANUC: Monica Lotreanu, tel. 0722 309 756; fax: 021 2119425;

e-mail: [email protected]

Comunicat de presã

Concursul Naþional de Prozã Scurtã ºi Eseu „Pavel Dan“,ediþia a XII-a, Turda, Triteni, septembrie 2007

PENTRU OMAGIEREA operei unuia dintrecei mai valoroºi prozatori români, Pavel

Dan, al cãrui centenar se serbeazã în acestan, Direcþia Judeþeanã pentru Culturã, Cul-te ºi Patrimoniu Cultural Naþional Cluj,Uniunea Scriitorilor din România, FilialaCluj, revista Tribuna, Consiliul Local ºiPrimãria Turda, precum ºi Casa Municipa-lã de Culturã Turda organizeazã cea de aXII-a ediþie a Concursului Naþional deProzã Scurtã ºi Eseu „Pavel Dan“.

Pot participa membrii asociaþiilor pro-fesionale (Uniunea Scriitorilor din Româ-nia, Aspro etc.) sau autori independenþi,indiferent dacã au sau nu volume publi-cate. Textele, în douã exemplare, vor fi ex-pediate pânã la data de 31 august a.c. peadresa Direcþia Judeþeanã pentru Culturã,Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional Cluj,Piaþa Unirii, nr. 1, Cluj-Napoca, tel./fax:0264-597616. Fiecare concurent va anexaºi un scurt CV, conþinând numele, prenu-mele, vârsta, adresa, numãrul de telefonºi un rezumat al activitãþii literare. Plicul

va purta menþiunea: Pentru Concursul „Pa-vel Dan“. La secþiunea prozã, se acceptãtexte de pânã la 15 pagini (30 de mii desemne, cu spaþii cu tot), nepublicate/ine-dite. La secþiunea eseu, se acceptã doar textelegate de opera sau viaþa lui Pavel Dan, depânã la 20 de pagini (40 de mii de semne,cu spaþii cu tot), nepublicate/inedite. Prozaºi eseul pot fi ºi fragmente dintr-un volumaflat în lucru.

Câºtigãtorii concursului literar vor fianunþaþi personal. Premiile vor fi decerna-te cu prilejul manifestãrilor prilejuite desãrbãtorirea Centenarului „Pavel Dan“, carevor avea loc la Triteni ºi Turda în luna sep-tembrie a.c.

Informaþii suplimentare se pot obþinela telefon 0264-597616, Direcþia Judeþeanãpentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cul-tural Naþional Cluj; persoane de contact:Petru Poantã ºi Victor Cubleºan.

�

Anul XVIII, nr. 7 (206), 2007 • 31

• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervãpoezie, 2000, 88 p. 5 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• VLADIMIR JANKÉLÉVITCH, Sã iertãm?

traducere de JANINA IANOªI, postfaþã de ION IANOªI, 1998, 82 p. 3 lei

• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• ION IANOªI, O istorie a filosofiei româneºti,

1996, 392 p. 10 lei

• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã deION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox” sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Fericirea obligatorieprozã, 1999, 192 p. 5 lei

• FLORIN SICOIE, Sîmbãta englezã ºi alte povestiri, 1998, 130 p. 2 lei

• RAMIRO DE MAEZTU, Don Quijote, Don Juanºi Celestina, traducere de MARIANA VARTIC, prefaþã de ION VARTIC, 1999, 264 p. 6 lei

• LIVIU BLEOCA, Biblioteca de buzunarroman, 2001, 128 p. 5 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã”:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• RADU STANCA, Aquariumselecþia textelor ºi cuvînt-înainte de ION VARTIC, ediþie de MARTA PETREU, 2000, 202 p. 5 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

Colecþia „Mica bibliotecã criticã“• IRINA PETRAª, Camil Petrescu: Schiþe

pentru un portret, 2003, 150 p. 8 lei

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

• JACQUES JOUET, Poeme de metroutraducere de LETIÞIA ILEA, 2006, 164 p. 5 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare2007, 182 p. 19,95 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEONIRINA PETRAªALINA MARIA FÎNARTehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP(contabilitate)

MIHAI MAGA(întreþinerea calculatoarelor)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã ApostrofCont la BRD Cluj:în lei: SV7853701300în euro: SV6534401300

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: [email protected]

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

A P O S T R O Frevista-apostrof.ro/apowp/reviste/2007-07.pdf · TOT NU-I uºor sã fii femeie...

Documents

Transcript of A P O S T R O Frevista-apostrof.ro/apowp/reviste/2007-07.pdf · TOT NU-I uºor sã fii femeie...