4. Bibliografie

1. Peeters, P., (2009), Autismul, teorie și intervenție educațională. Editura Poliform

2. Exkorn, K., S., (2010), Să înțelegem autismul, Editura Aramis, p: 32, 33, 40, 44,

151, 392, 394, 396, 402, 414.

3. Asociația Psihiatrilor libei din România,(2003) Manual de diagnostic și statistică

a tulburărilor mentale, DSM-IV-TR, ediția a patra revizuită, p: 70, 71, 75, 76, 81.

4. Leaf, R., și McEachin, J., (2006), Autisme el l’A.B.A.: une pedagogie du progres,

Editura Pearson Education, p: 11, 13.

5. Gîfei, M., (2010), Autismul la preșcolari, Editura Rovimed Publishers,

București, p: 33, 72, 84.

6. Leaf, R., McEachin, J., Dayharsh, J. și Boehm, M., (2010), Ghid de terapie

A.B.A., partea I, Editura Frontiera, București.

7. Murșan, C., (2004),

8. Bălăceanu-Stolnici, C., Borosanu, A. și Berescu M., (2006), De la neurobiologie

la neuropsihologie, Editura Fundației Andrei Șaguna, Constanța.

9. Radu-Tomșa, I., (2007), Fundamentele Psihologiei. Procesualitatea Psihică,

Editura Argument, București, p: 21, 141.

10. Golu, M., (2005), Bazele psihologiei generale, Editura Universitară, București p:

140, 525, 542.

11. Illi, Ș., (2010)

12. Sillamy, N., (2009), Dicționar de psihologie, ediția a II-a, Editura Univers

Enciclopedic Gold, București.

13. Piaget, J., (2005) Psihologia copilului, Editura Cartier, București.

14. Tănăsescu, I., A., (2008), Introducere în tehnicile proiective, Editura Argument,

București.

15. Popescu-Nevreanu, P., (1978) Dicționar de psihologie, Editura Albatros,

București, p: 668.

16. Leleu, G., (2011), Cum să fim fericiți în cuplu. Între fidelitate și infidelitate,

Editura Trei, București

17. Dex, (1998)

18. De Bruin, C., (2008), Give me 5, Editura Fides, București.

19. Bulzan, C., (2008), Sociologia. Știință și disciplină de învățământ, Editura ALL

Educațional, București.

20. Collett, P., (2011), Cartea gesturilor. Cum putem citi gândurile oamenilor din

acțiunile lor, Editura Trei, București.

21. Tustin, F., (2013), Carapacea protectoare. Funcționarea autistă la copii și

adulți, Editura Trei, București.

22. Brazdău, O., (2011), CQ, coeficientul de conștientizare, Editura Info-Sănătate,

București.

23. Bățăceanu-Stolnici, C., Glavce, C., Berescu, M. și Borosanu, A., (2010),

Antropologia între știință și cultură, Editura Pro Universitaria, p:210.

24. Societatea română „Speranța”, Fundația de abilități „Speranța”, Fundația „pentru

voi”, Mencap Marea Britanie, (2007) Includerea persoanelor cu dizabilități

intelectuale în comunitate. Ghid pentru părinți, profesioniști și organizații.

25. Cooper, J., O., Timothy, E. și Heward, W., L., (2007), Applied Behavior

Anaalysis, Second Edition, Editura Pearson Internațional Edition, New Jersey, p:

32.

26. Tănăsescu I., A., (2007), Introducere în psihanaliză, Editura Argument,

București, p: 29.

27. Gherguț, A., (2006), Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii

diferențiate și incluzive în educație, Ediția a II-a, Editura Poliform, Iași, p: 15,

17, 20, 25, 26, 30, 69, 71, 73.

28. Revista Integrarea Copiilor cu CES în școlile de masă, (2010), nr. 3, p: 14

29. Bîrsanu, T., (2012), Dezontogeneza în etapele de dezvoltare umană, Editura

Magic Print, Onești, p: 67, 70, 71, 76.

30. Ghidul Îndrumător pentru Integrarea Școlară a Copilului Autist,(2004), p: 43, 71.

31. Oancea.

4.6.1 ABLLS-R Protocol

ABLLS-R este o evaluare, ghid curriculum și sistem de urmărire a abilităților. Se utilizează în cazul copiilor cu autism sau alte deficiențe în dezvoltare. Acesta permite identificarea deficiențelor de limbaj, academice, de autoservire și motorii și apoi implementarea și monitorizarea intervenției.

Adecvate pentru copii de la naștere până la vârsta de 12 ani, ABLLS-R include două componente: protocolul de evaluare și ănstrucțiuni de notare și orientare.

Protocolul prevede precis informații cu referire la competențele existente ale copilului, precum și condițiile în care copilul folosește aceste abilități. Totodată identifică punctele slabe care împiedică copilul în a dobândi noi competențe, luând în considerare motivația copilului de a răspunde, capacitatea de a participa la stimulii complecşi din mediu, capacitatea de a generaliza abilități și tendința de a folosi in mod spontan aceste abilități.

După ce s-au inregistrat scorurile copilului, puteți folosi protocolul pentru a dezvolta un curriculum individualizat, cu obiective concrete și eficiente de învățământ. Grilele de urmărire a competențelor cuprinse în Protocol permit obsevarea și documentarea cu privire la progresul copilului în dobândirea de competențe vizate. Acesta oferă criterii explicite pentru finalizarea fiecărui obiectiv.