Aristotel

1
Aristotel Viata S-a nascut în 384 î.Hr, la Stagira, colonie grecească din Tracia – de aici numele de “Stagiritul”; a crescut şi s-a format la curtea regelui Amnitas al Macedoniei. Tatăl său, Nicomah, a fost medicul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatăl lui Filip al II-lea și bunicul lui Alexandru Macedon. Phaetis, mama sa, provenea din familie aristocratică. Captivat de studiu şi dornic de a şti cât mai multe, la vârsta de 17 ani pleacă la Atena şi intră în Academia lui Platon, cea mai vestită şcoală a Greciei antice, unde va rămâne vreme de 20 de ani; unde, datorită ideilor sale originale şi rigorii sale argumentative, Platon ii permite să ţină cursuri în Academie, prelegeri ce i-au atras recunoaşterea. După moartea lui Platon, părăseşte Academia şi călătoreşte prin Grecia şi Macedonia vreme de 7 ani. In 343 i.Hr. ,datorita renumelui dobândit de Aristotel Filip al II-lea, regele Macedoniei decide să-i încredinţeze educaţia fiului său Alexandru (viitorul conducător Alexandru cel Mare): “Am un fiu, dar mulţumesc mai puţin zeilor că mi l-au dat, decât că au făcut ca el să se nască pe timpul tău. Sper că grija ta şi vederile tale îl vor face demn de mine şi de viitoarea sa ţară”. Intors la Atena in 355, a înființat propria lui școală de filosofie, retorica si stiintele naturii – Liceul (Lykeion sau școala peripatetică), școală ce va rivaliza cu Academia lui Platon. Va preda aici timp de treisprezece ani și își va continua neobosit cercetările. În 323 î.Hr., odată cu moartea lui Alexandru, la Atena a răbufnit vechea dușmănie față de macedoneni. Aristotel s-a refugiat la Chalkis, în insula Eubeea, unde a murit un an mai târziu. La conducerea școlii îi succede Theofrast, cel mai important discipol al său. Opera Aristotel a scris foarte mult, iar scrierile sale au ca și autorul o istorie interesantă. Relatările spun că textele lăsate de Aristotel au fost păstrate de către elevul şi succesorul său Teofrast, care le-a transmis lui Neleus, propriul său elev. Urmaşii acestuia, din dorinţa de a le proteja de furt, le-au ascuns într-o pivniţă. Aici s-au distrus în timp. Au fost descoperite în jurul anului 100 î.H. de către un colecţionar pe nume Apellicon. Patruzeci şi şapte din operele lui au supravieţuit, iar izvoarele antice îi atribuie nu mai puţin de o sută şaptezeci de cărţi. Uluitor este însă nu atât numărul cărţilor, cât paleta extrem de largă a erudiţiei sale. Lucrările lui ştiinţifice constituie practic o enciclopedie a cunoştinţelor ştiinţifice din vremea sa. Aristotel a scris despre astronomie, zoologie, embriologie, geografie, geologie, fizică, anatomie, fiziologie şi despre aproape orice alt domeniu al cunoaşterii accesibil grecilor antici. Lucrările lui ştiinţifice reprezintă, în parte, o compilaţie a cunoştinţelor deja dobândite de alţii; o altă parte o constituie rezultatele obţinute de asistenţii pe care i-a angajat ca să adune date pentru el; în fine, la acestea se adaugă rezultatele propriilor sale observaţii, deloc puţine la număr. Printre operele sale se numara si "Topica", "Respingerile Sofistice" (scrieri despre logica), "Fizica", "Despre spirit" (scrieri despre fizica) , " Metafizica" (scrieri metafizice), " Etica Nicomahică","Politica" ( scrieri etice) , "Retorica"," Poetica" (scrieri estetice). Unele dintre ideile lui Aristotel par extrem de reacţionare potrivit standardelor actuale. De exemplu, el a afirmat că sclavia era în concordanţă cu legea naturală şi a susţinut inferioritatea firească a femeilor. (Desigur, ambele idei reflectau opiniile dominante ale epocii în care a trăit.) Totuşi, multe dintre părerile lui Aristotel sunt surprinzător de moderne, ca de exemplu: „Sărăcia generează crimele şi revoluţia", şi „Toţi cei care au meditat asupra artei guvernării omenirii sunt convinşi că soarta imperiilor depinde de educaţia tinerilor." (Bineînţeles, în epoca în care a trăit Aristotel nu exista educaţie publică.) În ultimele secole, influenţa şi reputaţia lui Aristotel au scăzut considerabil. Cu toate acestea, el a exercitat o înrâurire puternică, de foarte lungă durată care îl îndrituieşte să fie considerat una dintre cele mai importante personalităţi care au influenţat evoluţia omenirii.

description

aristotel

Transcript of Aristotel

Aristotel

Viata

S-a nascut n 384 .Hr, la Stagira, colonie greceasc din Tracia de aici numele de Stagiritul; a crescut i s-a format la curtea regelui Amnitas al Macedoniei. Tatl su, Nicomah, a fost medicul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatl luiFilip al II-leai bunicul lui Alexandru Macedon. Phaetis, mama sa, provenea din familie aristocratic. Captivat de studiu i dornic de a ti ct mai multe, la vrsta de 17 ani pleac la Atena i intr n Academia lui Platon, cea mai vestit coal a Greciei antice, unde va rmne vreme de 20 de ani; unde, datorit ideilor sale originale i rigorii sale argumentative, Platon ii permite s in cursuri n Academie, prelegeri ce i-au atras recunoaterea. Dup moartea lui Platon, prsete Academia i cltorete prin Grecia i Macedonia vreme de 7 ani.In 343 i.Hr. ,datorita renumelui dobndit de Aristotel Filip al II-lea, regele Macedoniei decide s-i ncredineze educaia fiului su Alexandru (viitorul conductor Alexandru cel Mare): Am un fiu, dar mulumesc mai puin zeilor c mi l-au dat, dect c au fcut ca el s se nasc pe timpul tu. Sper c grija ta i vederile tale l vor face demn de mine i de viitoarea sa ar. IntorslaAtena in 355, a nfiinat propria lui coal de filosofie, retorica si stiintele naturii Liceul (Lykeionsau coala peripatetic), coal ce va rivaliza cu Academia luiPlaton. Va preda aici timp de treisprezece ani i i va continua neobosit cercetrile. n323 .Hr., odat cu moartea lui Alexandru, laAtenaa rbufnit vechea dumnie fa de macedoneni. Aristotel s-a refugiat la Chalkis, n insulaEubeea, unde a murit un an mai trziu. La conducerea colii i succedeTheofrast, cel mai important discipol al su.

Opera Aristotel a scris foarte mult, iar scrierile sale au ca i autorul o istorie interesant. Relatrile spun c textele lsate de Aristotel au fost pstrate de ctre elevul i succesorul su Teofrast, care le-a transmis lui Neleus, propriul su elev. Urmaii acestuia, din dorina de a le proteja de furt, le-au ascuns ntr-o pivni. Aici s-au distrus n timp. Au fost descoperite n jurul anului 100 .H. de ctre un colecionar pe nume Apellicon. Patruzeci i apte din operele lui au supravieuit, iar izvoarele antice i atribuie nu mai puin de o sut aptezeci de cri. Uluitor este ns nu att numrul crilor, ct paleta extrem de larg a erudiiei sale. Lucrrile lui tiinifice constituie practic o enciclopedie a cunotinelor tiinifice din vremea sa. Aristotel a scris despre astronomie, zoologie, embriologie, geografie, geologie, fizic, anatomie, fiziologie i despre aproape orice alt domeniu al cunoaterii accesibil grecilor antici. Lucrrile lui tiinifice reprezint, n parte, o compilaie a cunotinelor deja dobndite de alii; o alt parte o constituie rezultatele obinute de asistenii pe care i-a angajat ca s adune date pentru el; n fine, la acestea se adaug rezultatele propriilor sale observaii, deloc puine la numr. Printre operele sale se numara si "Topica", "Respingerile Sofistice" (scrieri despre logica), "Fizica", "Despre spirit"(scrieri despre fizica) , "Metafizica" (scrieri metafizice), "Etica Nicomahic","Politica" ( scrieri etice) , "Retorica","Poetica" (scrieri estetice). Unele dintre ideile lui Aristotel par extrem de reacionare potrivit standardelor actuale. De exemplu, el a afirmat c sclavia era n concordan cu legea natural i a susinut inferioritatea fireasc a femeilor. (Desigur, ambele idei reflectau opiniile dominante ale epocii n care a trit.) Totui, multe dintre prerile lui Aristotel sunt surprinztor de moderne, ca de exemplu: Srcia genereaz crimele i revoluia", i Toi cei care au meditat asupra artei guvernrii omenirii sunt convini c soarta imperiilor depinde de educaia tinerilor." (Bineneles, n epoca n care a trit Aristotel nu exista educaie public.) n ultimele secole, influena i reputaia lui Aristotel au sczut considerabil. Cu toate acestea, el a exercitat o nrurire puternic, de foarte lung durat care l ndrituiete s fie considerat una dintre cele mai importante personaliti care au influenat evoluia omenirii.