Anul 1821 în istoria românilor

1. Cauzele revoluţiei:

- naţionale: dorinţa de eliberare de sub regimul fanariot;

- economice: fiscalitatea excesivă şi monopolul turcesc asupra comerţului;

- politice: ţările române nu aveau iniţiativă în politica externă.

2. Documente proclamatice:

a) Proclamaţia de la Padeş din 23 ianuarie 1821 prin care Tudor chema poporul la luptă, spunând că "Ţara este poporul şi nu tagma jefuitorilor";

b) Cererile norodului din 23 martie 1821: armata naţională formată din 400 000 de armăuţi. Ocuparea funcţiilor după merit. Au autonomie internă.

3. Forţe participante: ţăranii, pandurii, boierii şi pătura mijlocie a oraşelor şi satelor.

4.Desfăşurarea:

Se desfăşoară concomitent cu mişcarea de eliberare a grecilor de ocupaţie Otomană de către societatea secretă "Eteria" înfiinţată la Odessa în 1814 şi conusă de eforul Alexandru Ipsilanti.

În acest timp Comitetul de Oblăduire îl desemnează pe Tudor drept conducător al revouluţiei.

După proclamaţia de la Padeş, Tudor Vladimirescu porneşte spre Bucureşti unde ajunge la 21 martie 1821.

La 15 mai 1821 părăseşte Bucureştiul îndreptându-se spre Oltenia pentru a împiedica pătrunderea Otomanilor în spaţiul românesc.

Contextul internaţional: Austriecii şi Imperiul Ţarist nu au recunoscut nici mişcarea lui Tudor nici mişcarea Eteristă, dar şi conflictul dintre Tudor şi Ipsilanti aud dus la înăbuşirea revoluţiei.

Tudor a fost ridicat din tabăra de la Goleşti (de către eteriştii Hagi Prodan, Dimitrie Macedonski şi Iordache Olimpiotu), dus la Târgovişte, judecat sumar şi ucis la 27-28 mai 1821.

Consecinţe:

-> negative:- uciderera lui Tudor ţările;

- române rămân sub ocupaţie Otomană până în 1822;

-> pozitive:

- instaurarea domniilor pământene;

- Moldova – Ioniţă Sandu Sturza;

- Ţara Românească – Grigore IV Dimitrie Ghica