012495 ANALELE A. E.—TOM. XXXVIII.— MEM. SECŢ. ISTORICE. No. 9.

, ACADEMIA ROMÂNĂ

DOCUMENTE PRIVITOARE L A

i

EPISCOPIA DIN MARAMURĂŞ .' • • ,>. • , ' V, •.

r-J~ .'- ',• TVB7 • • • •• >-

| !

V i i •

P R E O T U L Dr . A L E X A N D R U C Z 1 P L E

t

." • r • • .'. » •- . , " : E X T R A S DIN

A N A L E L E A C A D E M I E I R O M Â N E Seria II. - Tom. X X X V I I I .

M E M O R I I L E S E C Ţ I U N I I I S T O R I C E .

j

i f -==>0««i>3>>sSsKK===

B U C U R E Ş T I L I B R Ă R I I L E SOCEG & Co., C. S F E T E A , PAVEL SURU

LEIPZIG VIENA OTTO HARRASSOWITZ. GEROLD & COMP.

19l6. 2186

Preţul 1 leu 20 bani. © BCU CLUJ

DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ DF.

I'IÎEOTl I, l»r. ALEXANDRU CZIPLE

Şedinţa dola 29 Main 1914.

Notiţe introductive.

Documentele, scrisorile şi hotârîrile congregaţiei, aflătoare in arhiva comitatului din Sighet şi publicate mai la vale împrăştie o lumină bogată asupra trecutului bisericii din M a r a m u r ă ş şi asupra chestiei mult discutale a episcopiei m a r a m u r ă ş e n e . Aces te docu­mente nu m ă r e s c mult numărul episcopilor maramurăşen i , dai- ne arată întreaga vieaţă bisericească din acel colţ românesc , ne vor­besc pe larg despre legăturile episcopiei cu comitatul , cu biserica reformată şi cu episcopii din Muncaciu şi din Ardeal .

Protocoale le congregaţiei din Maramurăş ni s'au păstrat numai dela 1628 încoace, iar scrisori şi ordinaţiuni oficiale abia din vea­cul al 18-lea. Aceas ta e cauza că în arhiva din Sighet n'am aflat nici un dat mai nou despre situaţia bisericii m a r a m u r ă ş e n e în vre­mea dinainte de veacul al 17-lea.

Scriitoriii străini semnalează c ă nici acum nu e limpezită istoria celei dintâi episcopii şi a celor dintâi episcopi români, cu toate c ă chest ia aceas ta are o l i teratură întreagă (1). Sunt de credinţă c ă în a c e a s t a şi în alte multe chestii, nerezolvate încă, se va face lumină numai după ce multe documente pline de colb se vor scoate din arhivele publice şi ale particularilor. Această credinţă m'a îndemnat să public aceste documente. Făcând aceas ta , n'am pretenţia de a deslegâ marile probleme, nici nu mă închipuesc de reînvietor al trecutului bisericesc din Maramurăş , dar cred că aceste documente vor li de folos istoricilor.

(1) Hodinka, A munkdcsi i/orSff-katholoUfr.nipiiapoksKu Wr&Hvt*, B w l u p e s l 1909, j>ng. 25. Analele A. R. — Tom. XXXVIII. — Memorii:*- Seci, Istorice. \

\ BÎBL. DN1V. CLUJ-S1BIU \ . . -194 © BCU CLUJ

2 250

Mulţumesc şi pe această cale domnului protoarhivar Gheorghe Petrovay care m'a povăţuit şi m'a sprijinit în cercetarea şi copia-rea hotărîrilor protocolare şi a altor documente, apoi domnului protofiscal Ur. Ioan Mihâlyi, membru corespondent al Academiei Române, care a binevoit a-mi comunica documentele cari se află în posesiunea d-sale.

*

Literele patriarhului Antonie din 1391. In seria documen­telor privitoare la episcopia din Maramurăş în locul întâiu am pus actul patriarhiei din Constantinopol din 1391 . Avem şi mai vechi date despre vieaţa religioasă a Maramurăşului. Mănăstirea din Peri, ridicată, la 1391 la rangul de stavropighie, e pomenită într'un do­cument din 1389(1) , iar la 1364 e pomenit preotul român Miri-slău (2). Dar aceste date sunt de mai puţină însemnătate. Ele ne arată atâta, că Maramurăşul şi înainte de 1391 a avut preoţi şi biserici. Scrisoarea patriarhului însă este de o deosebită importanţă. Cu aceasta se închide epoca veche şi se deschide o nouă epocă în vieaţa religioasă a Românilor din Maramurăş. De altfel e cunoscut că dela sfârşitul veacului al 14-lea s'a domolit mult intoleranţa statului ungar faţă de biserica răsăriteană.

In epoca de intoleranţă, statul ungar s'a năzuit să lăţească re­ligia catolică chiar şi în ţerile mărginaşe, atârnătoare de Ungaria; aşa a fondat episcopia din Milcov, cea din Argeş şi alte episcopii catolice (3). Ca o urmare firească apoi acest stat n'a dat voie ca pe teritorul Ungariei să se bucure de libertate vreo altă religie, decât cea catolică. E fapt apoi că episcopii maghiari romano-ca-tolici s'au opus dorinţei pontificelui roman, care la începutul vea­cului al 13-lea voia să înfiinţeze o episcopie unită pentru credin­cioşii de rit oriental din Ungaria (4). Regele Bela al IV-lea la 1234 făgădueşte cu jurământ că pe toţi creştinii orientali îi va sili să se unească cu biserica Romei, fără să le turbure ritul şi obiceiu­rile; acelaş rege declară apoi că pe necatolici îi va izgoni din ţară. Papa Grigore al IX-lea la 1374 e încunoştinţat că orientalii uniţi cu Roma nu sunt îndestuliţi cu preoţii trimişi să-i păstorească,

(1) Dr. Ioan Mihâlyi, Diplome maramurăşene, Sighet 1900, p. 91. (2) Idem, o. c , p. 53. (3) Dr. Augustin Bunea, Lrarhia Românilor clin Ardeal şi Ungaria, Blaj 1904, pp 47—61;

Dr. Ioan Karâcsonyi, Hagyarorszdg egţifidztortenete, Oradea-Mare 1906, p. 23. (4) Bunea, o. c , p. 77.

© BCU CLUJ

251 3

fiindcă aceştia nu le ştiu limba şi datinile, deci ridică din nou idea înfiinţării episcopiei de rit oriental. Fără rezultat. Ludovic cel Mare a izgonit din ţară pe preoţii orientali. Orândueşte apoi ca cnejii şi nobilii orientali să nu poată avea averi imobile (1).

Aşa dară, în această vreme de intoleranţă religioasă Românii n'au putut să aibă ierarhie, episcopii fundate conform canoanelor. Asemenea ierarhie în ţerile locuite de Români se stabileşte abia în 1359 în Ţara-Românească, iar în 1401 în Moldova. In ţerile1 unde nu eră ierarhie organizată, funcţiile episcopeşti le săvârşiau aşa numiţii episcopi de schituri, «pseudoepiscopi» pomeniţi într'o scri­soare a patriarhului Romei din 1234 (2), cari, pare-mi-se, au aceeaş obârşie ca şi chor-episcopii din apus. Aceşti episcopi de schituri, în mare parte măcar, vor fi fost scoşi din eparhiile lor din partea Tur­cilor biruitori. Aceştia, poate chiar cu ştirea şi învoirea patriar­hilor răsăriteni, s'au dus în ţerile cari nu puteau să aibă epis­copii canonice, să îndeplinească funcţiile de sfinţire şi hirotonire. Astfel de episcopi au fost de bună seamă şi în Maramureş, barem de pe vremea voivodului Sas care, la Peri, a durat o mănăstire de piatră (3).

In vremea când Ludovic cel Mare al Ungariei face să se înfi­inţeze în Ţara-Românească episcopia latină din Argeş, iar în Ha-liciul încorporat în Polonia, pentru slăbirea bisericii orientale de acolo, a instituit ierarhie catolică şi când voivodul Moldovei Laţcu a cerut patriarhului Romei să înfiinţeze în Siretiu episcopie la­tină (4) — biserica românească din Maramureş de bună seama a suferit mult. Voivozii Maramurăşului s'au putut gândi să-şi orga­nizeze într'un chip oarecare biserica, numai după ce pe tronul Un­gariei ajunse Sigismund, cu care s'a inaugurat politica de toleranţă religioasă. Baliţă şi Drag de bună seamă ar fi voit să aibă epis­copie, dar convingându-se că o astfel de dorinţă ar fi irealizabilă, cer ridicarea mănăstirii din Peri la rangul de stavropighie. Egumenul mănăstirii e învestit cu putere aproape episcopească, se face câr-muitorul bisericilor şi credincioşilor din toate ţinuturile unde aveau domenii Baliţă şi Drag. Cuvintele patriarhului: «...siquis nostrorum subditorurn Arhiepiscopus, aut Episcopus in dicto monasterio aut pertinentiis eiusdem inveniretur...», cred, au latitudinea ca să în-

(1) Bunea, o. c , p. 78 şi urm. (2) Iorga, Istoria bicericii româneşti, Vălenii de Munte, 1908 şi 1909, I, p. 14—15. (3) Iorga, o, c , p. 51; Hodinka, o. c, p 206. (4) Hodinka, o c, p. 79, 87; Iorga, o. c , p. 32 şi urm.

© BCU CLUJ

4 P R E O T U L DH. A L E X A N D R U C Z I P L E 252

semneze pe acei episcopi de schit, călători, misionari, sau oricum îi vom numi. Aceasta cu atât mai vârtos, că episcopi cari rezidau în eparhii organizate, nici n'ar fi putut să-şi părăsească scaunul vreme atât de îndelungată şi să facă drum atât de lung şi atât de primejdios, şi dacă despre asemenea episcopi ar fi vorba, de bună seamă ar fi pomeniţi în scrisoarea patriarhală (1).

Stavropighia din Peri şi-a păstrat situaţia ce i-a creat patriar­hul din Constantinopol, până când următorii lui Baliţă şi Drag au stat în Maramurăş. Aceştia pe la mijlocul veacului al 15-lea îşi părăsesc legea şi părăsesc şi Maramurăşul (2). De aici începe lupta egumenilor din Peri împotriva celor cari s'au năzuit să în­calce drepturile mănăstirii. Pe la mijlocul veacului al 15-lea, adică îndată după plecarea din Maramurăş a Drâgffy-eştilor, colonia nem­ţească din Câmpulung s'a năpustit asupra averilor mănăstireşti. Egumenul Simion a reuşit să apere dreptul mănăstirii (3).

Mai târziu, se pare, un episcop sârbesc, cu titlul de Belgrad, Ioanichie, ajungând în Peri, întâiu îi stă într'ajutor egumenului la îndeplinirea funcţiilor episcopale, mai târziu încearcă să uzurpeze drepturile egumenului. La cererea acestui episcop, regele Matia, la 1479 , scuti pe preoţii români din Maramurăş de toate contribuţiu-nile (4). Episcopul Ioanichie, ori Ioan (5), neputând să se facă stăpân peste stavropighia din Peri, trece la mănăstirea rusească a Sfân­tului Nicolae de lângă cetatea Muncaciului. In felul acesta se în­cepe memorabilul proces de jurisdicţie între episcopul Muncaciului şi egumenii stavropighiei din Maramurăş.

Hodinka(6), vorbind despre acest proces, riscă enunciaţia că, dacă acuzaţia lui Ilarie(7) ar fi dreaptă, atunci cu tot dreptul s'ar putea spune că episcopia din Muncaciu în minciună s'a zămislit şi în minciună şi-a început activitatea. Că în minciună s'a zămislit

1) Hodinka (o. c , p. 203 şi urm.) crede că patriarhul printr'o altă scrisoare, pierdută, regulează raportul dintre egumenul Stavropighiei şi episcopii cari îi vor sta într'ajutor, hirotonisind preoţi.

(2) Hodinka, o. c , p. 20G. (3) Mihâlyi, o. c , p. 306, 377, 393, 395, 402, 406. (4) Mihâlyi, o. c , p. 536; documentul No. 2. (5) Hodinka (o. c , p. 194) încă crede că Ioanihie din 1479 e identic cu episcopul Ioan

care apare ca episcop al Muncaciului la 1491. (6) O. c , p. 209 şi urm. (7) «Vladislaus . . . Exponitur maiestăţi nostrae in parsona religioşi fratris Hilarii...

t a m e n . . . Ioannes episcopus de Munkacs.. . vigore qaarundam litterarum, ad sinistram expositionem eitisdem... vellet et niteretur taxare . . .» V. doc. no. 5.

© BCU CLUJ

5

nu încape îndoeală. Insuş Hodinka, pe urma scriitorului rus Petrov, recunoaşte că diploma de întemeiere a mănăstirii din Muncaciu, datată din 1360 , e falsificată. Teodor Koriatovici, căruia i se atribue întemeierea şi dotarea mănăstirii, a putut să intre în Ungaria şi să stăpânească Muncaciul numai în deceniul din urmă al veacului al 14-lea şi până în 1414 (1). Koriatovici va fi adus cu sine călu­gări cari, după moartea Iui (1414) şi a soţiei sale (1418), ca să-şi asigure existenţa, au fabricat documentul în chestiune (2). In înţelesul convenţiei dela Tata, despotul sârbesc Brancovici, pe lângă alte domenii ce primise Ştefan Lazarevici, mai căpătă la 1426 şi Muncaciul (3). Călugării din mănăstirea Muncaciului au ştiut să obţină, atât dela Brancovici, cât şi dela Ioan Hunyadi, care a stăpânit Muncaciul dela 1445 , scrisori prin cari li se împărtăşiau anumite favoruri. Se vede că pe vremea lui Ioan Hunyadi ajunge egumen al mănăstirii Luca, un episcop sfinţit, trimis poate din Przemysl, episcop fără eparhie, fără jurisdicţie, fără credincioşi, fără catedrală, a cărui activitate s'a restrâns la cârmuirea mănăs­tirii şi la sfinţirea preoţilor (4). Mănăstirea Muncaciului o căpătă dela regele Matia sub titlul de «plebania» şi această plebanie a lui Luca, de fapt, a fost o transiţie la episcopia lui Ioan (5).

După ce Luca a obţinut o mulţime de diplome, a căror bază a fost diploma falsă koriatoviciană, şi un fel de încuviinţare a regelui pentru exercitarea jurisdicţiei sale episcopeşti, n'a rămas decât să-şi întindă jurisdicţia asupra comitatelor locuite de credin­cioşi de legea grecească (6). Atât Luca cât şi urmaşul său, episcopul Ioan, nu au năzuit să-şi câştige jurisdicţie asupra preoţilor şi satelor din întreg Nord-Estul Ungariei. Dacă se poate primi ipoteza că epis­copul Ioan a stat întâiu în mănăstirea din Peri şi de acolo a trecut apoi în 1 4 9 0 la mănăstirea mai bogată a Muncaciului, vom putea să înţelegem, cum de a cutezat să spună înaintea cancelariei regeşti că e «episcop rutean cu locuinţa în mănăstirea sfântului Arhanghel Mihail», adică în Peri. Atâta e sigur că episcopul Ioan, în năzu­inţa de a-şi întinde jurisdicţia, a fost împiedecat de împotrivirea egumenului Ilarie din Peri. Episcopul Ioan recurge la şiretlic. Se

(1) Hodinka, o. c, p. 106. (2) Idem, o. c , p. 174—175. i3) Idem, o. c , p. 143. H) Hodinka,, o. c , p. 197 şi urm. io) MemK o. c, ])., 197. (6) Idem, o. c , p. 221.

© BCU CLUJ

o P R E O T U L D E . A L E X A N D R U C Z I P L E 254

prezentă la cancelaria regelui Vladislav şi, spunând că e episcopul Muncaciului, dar are din vechime jurisdicţie şi asupra mănăstirii din Peri, unde îşi are şi locuinţa, cere sprijinul regelui împotriva preoţilor cari nu vreau să-i dea venitele obişnuite. Vladislav, încu-viinţându-i cererea, dă două ordine, unul către preoţi şi altul către comitate (1).

Baliţă şi Drag au făcut o mare greşeală că la vremea sa n'au cerut întărirea actului patriarhal din 1391 . Greşeala aceasta s'a răsbunat întâiu pe la mijlocul veacului al 15-lea, când mănăstirea fu nevoită să se lupte pentru averile sale şi s'a răsbunat apoi acum, când episcopul Ioan, prin ordinul regal din 1491 , supune mănăstirea din Peri, dimpreună cu toate bisericile de subt juris­dicţia ei, episcopiei din Muncaciu. înşelăciunea lui Ioan e foarte clară şi Hodinka zadarnic se năzueşte să des vino văţească pe epis­copul Muncaciului şi să prezente ca pe un înşelător tocmai pe egu­menul din Peri (2). întâia învinuire a' lui Hodinka este că egumenii mănăstirii la 1479 , când regele Matia i-a supus mitropolitului din Belgrad, n'au protestat, iar acum, împotriva episcopului din Mun­caciu, protestează. Dar însuş Hodinka recunoaşte că mitropolitul din Belgradul sârbesc, luând în considerare depărtarea, n'a putut să exerciteze jurisdicţie asupra bisericii româneşti din Maramurăş. E evident deci că întâia învinuire e nedreaptă: egumenii n'au protestat atunci, fiindcă mitropolitul Ioaniche n'a putut să ştir­bească drepturile stavropighiei, ori, poate, acest mitropolit s'a stabilit în Peri ca ajutor al egumenilor. A doua învinuire a lui Hodinka este că egumenul llarie la 1494, când se îngrijeşte de confirmarea literelor patriarhale, cere să fie supus nu episcopului din apropiere, din Muncaciu, ci arhiepiscopului transilvănean. Noi însă va trebui să constatăm că llarie, în împrejurările în cari erâ mănăstirea, numai în acest chip a putut să salveze întru câtva interesele stavropighiei. In urma faptului că actul patriarhal n'a fost întărit din partea regelui, apoi că, după depărtarea Drâgffy-eştilor înstrăinaţi de lege şi de limbă, mănăstirea a trebuit să lupte îm­potriva hrăpăreţilor colonişti din Câmpulung, stavropighia încetul cu încetul îşi pierdu jurisdicţia ce exercitase la început, iar acum, după atacul violent al episcopului din Muncaciu, n'a mai putut să-şi recâştige toate drepturile şi întreaga neatârnare garantată

(1) Doc. no. 3; Mihâlyi, o. c , p. 600; Hodinka, o. c , p. 202. (2) 0. c , p. 2 0 3 - 2 1 8 .

© BCU CLUJ

255 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA EPISCOPIA DIN MARAMURĂŞ. 7

prin scrisoarea patriarhului, ci s'a mulţumit putând să scape de ingerenţa primejdioasă a episcopilor vecini din Muncaciu, recunos­când jurisdicţia arhiepiscopului transilvănean.

De altfel întâia înfrângere ce a suferit episcopul Ioan, este cea din 1493 , când s'a dovedit de falsă diploma koriatoviciană. Anume în diploma koriatoviciană, care vorbeşte aproape excluziv despre veniturile mănăstirii, se arată ca venit mănăstiresc şi dijma de vin din Lellecsoka şi Vereshegy şi şi dijma de bucate din Oroszveg. Pentru dijma aceasta s'a născut ceartă la 1488 între Luca şi ple-banul latin din Ivan, apoi în 1493 între episcopul Ioan şi ple-banul Dionisie din Muncaciu (1). Stăpânul Muncaciului din vremea aceea, prinţul Ioan Corvin, în 1493 a cerut episcopului să-i pre­zente documentele cari îl îndreptăţesc la dijmă. Episcopul Ioan i-a prezentat 6 documente. Prinţul a examinat însuş toate documentele şi a lăsat ca şi alţii să le examineze. In urma acestei examinări s'a dovedit că documentul koriatovician e palimpsest. Prinţul scrie: «cognovimus apertissime pergamenum politum et priorem scriptu-ram de eo deletam esse» (2). Faptul acesta îl va fi îndemnat pe egumenul Ilarie să se apere împotriva încălcării lui Ioan şi să ceară regelui Vladislav confirmarea actului patriarhal. In 1494 regele Vladislav al II-lea confirmă actul patriarhal, dar adauge că egumenul Ilarie şi următorii lui vor trebui să cinstească pe epis­copul din Muncaciu, iar faţă de arhiepiscopul din Transilvania să fie cu supunere şi ascultare (3).

Trecând peste învinuirea lui Hodinka, despre care am vorbit mai sus, rămâne să deslegăm întrebarea: cine este acel «archie-piscopus de Transsilvania?»

Scriitorii români mai vechi, cari socotiau ca fapt istoric exi­stenţa unei mitropolii româneşti în Ardeal, măcar dela veacul al 15-lea încoace, tălmăciau cuvintele diplomei: «archiepiscopo vero de Transilvania» aşa că regele Vladislav prin decretul acesta a supus mănăstirea Perilor mitropolitului român din Alba-Iulia. Dimpotrivă Bunea s'a năzuit să dovedească că, înainte de 1599 , nu numai de mitropolie, dar nici de episcopie românească de Alba-lulia nu poate fi vorba(4). Deci Bunea, crezând că e fidelă tran-

(1) Hodinka, o. c , p. 157 fi urm. • 2; Hodinka, o. <••., p. 13(5. 3i Mihâlyi, o. c, p. 606—7 • doc. U U . 4.

ţ4; Bunea, Vechile episcopii, p. 3 şi urm

© BCU CLUJ

8 256

scrierea care ne-o dă episcopul Batthyâny(l) , care în document n'a cetit «archiepiscopus de Transsilvania», ci «archiepiscopus de Transalpina», crede că Vladislav a supus mănăstirea din Peri mitropolitului din Ţara-Românească, iar după ce s'a convins că în copia, care ni s'a păstrat(2), stă «archiepiscopus de Transsilvania», e de părere, întocmai ca şi lorga, că «archiepiscopus de Transsil­vania», căruia a fost supusă stavropighia din Maramurăş, e arhie­piscopul romano-catolic din Ardeal (3).

Părerea mea este că acel arhiepiscop în nici un caz n'a putut să fie episcopul romano-catolic din Ardeal, pentrucă: 1) nu se poate admite ca o cancelarie regală să fi greşit, dând titlul de arhiepiscop unui episcop romano-catolic; 2) pentrucă nici Maramu-răşul, şi cu atât mai puţin celelalte comitate, cari au căzut în sfera de activitate a episcopului din Muncaciu, n'au fost supuse episco­pului romano-catolic din Ardeal, ci episcopului din Agria; deci, dacă Vladislav ar fi voit să supună Maramurăşul unei episcopii latine, atunci de bună seamă l-ar fi supus episcopului din Agria. Este deci evident că, dacă se va dovedi ca text original : archi­episcopus de Transsilvania, acesta ar fi dovadă puternică pentru exi­stenţa mitropoliei româneşti din Ardeal la sfârşitul veacului al 15-lea. Dovezi pozitive, afară doar de acest document, nu avem, dar luând în considerare împrejurările politice şi religioase ce au domnit în Ungaria la acest sfârşit de veac, existenţa unei episcopii ori mitro­polii româneşti în Ardeal e foarte verosimilă(4).

Episcopul Ioan al Muncaciului nu se împacă cu acest decret re­gesc, ci ridică nouă pretenţii faţă de mănăstire şi egumenul aceleia. Egumenul Uarie se plânge la regele Vladislav, iar acesta îi pro­voacă pe amândoi să se prezente înaintea lui. Episcopul nu s'a prezentat. Ilarie a arătat documentele cari dovediau drepturile mă­năstirii. In urmare regele a dat poruncă magistratului comitatens să apere mănăstirea şi drepturile aceleia faţă de nejustele pretenţii ale episcopului din Muncaciu, pretenţii întemeiate pe un document obţinut prin inf'ormaţiuni false(5).

(1) Leges ecclesiasticae regni Hungariae, Albae Oarolinae 1786, I, p. 217. (2) In arhiva diplomatică din Budapesta. (3) Bunca, o. c , p. 4; Ierarhia Românilor, p. Ifi8 şi urm.; Iorga, Istoria bisericii ro­

maneşti, I, p. 223. (4) Cf. Hodinka, o. c , p. 29 şi 30. (5) Mihalyi, o. c , p. 624 şi urm.; Duliskovici, Istor, cerţi Ugrorusskih, Ungvâr 1874,11,

p. 60; Basilovici, Brevis notitia, etc , Caşovia 1799, -I, p. 23; doc. no. 5.

© BCU CLUJ

I

257 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 9

Cu toate că episcopul Ioan, conştient de vinovăţia sa, n'a cute­zat să se prezente înaintea regelui, totuş următorii lui, folosindu-se de situaţia turbure din veacul al 16-lea, s'au năzuit să-şi câştige jurisdicţie asupra Maramurăşului.

Episcopia Maramurăşului. Scriitorii ruşi şi maghiari sunt de credinţa că la 1 5 5 1 , când împăratul Ferdinand în scrisoarea de protejare dată episcopului din Muncaciu, Ladislau, scrie: «Quomodo in bonis vestris ac in medio vestrum et praesertim in comitatu Maromarusiensi» (1), prin aceasta Maramurăşul fără îndoeală a fost supus episcopului din Muncaciu. A doua împrejurare favo­rabilă pentru episcopia din Muncaciu, după părerea lor, a fost că la 1556 Gheorghe Bâthory, noul proprietar al domeniului din Bâcicoiul Maramureşului, a dat poruncă mănăstirii din Peri şi poporului de legea grecească să primească pe episcopul rutean «Lariona» (Ilarion) care va avea să cârmuească mănăstirea (2). Acest «Lariona» la 1561 şi 1567 e pomenit ca episcop al Muncaciului şi astfel ajunge episcop al celor două mănăstiri. De aici încolo toţi episcopii din Muncaciu ar fi stăpânit şi biserica din Maramurăş, până când Tarasovici şi apoi Partenie fac unirea cu biserica Romei. După unire Maramurăşul, rămas în schismă, e cârmuit de episcopii numiţi de stăpânii Muncaciului, Iusco, apoi Zăican şi în urmă Metod. Atâta doar nu trag la indoeală, că dela 1690 Maramurăşul a avut episcopii săi deosebiţi, pe Stoica, pe Ţirca, pe Serafin şi pe Dosofteiu (3).

Scriitorii români mai vechi vorbesc despre episcopia Maramu­răşului, dar în lipsa documentelor nu dovedesc existenţa ei. Bunea tăgădueşte că ar fi existat o episcopie maramurăşană şi spune că aceasta a fost numai un titlu gol. Iorga o identifică când cu epis­copia Vadului, când cu cea a Muncaciului. După părerea lui, episcopia din Muncaciu la 1600 s'a întors la Români şi episcopul Serghie al Muncaciului şi Ioan Cernea al Vadului au fost sufra-gani ai mitropolitului din Alba-Iulia (4). Principii Ardealului dela începutul veacului al 17-lea s'au năzuit să lege şi pe cale biseri­cească Maramurăşul de Ardeal, episcopii români din Ardeal de aici încolo au locţiitori episcopeşti în Maramurăş. Atâta admite

(1) Hodinka. o. c, p. 224, nota 1. (2) Documentul no. 6.

j ' ^ (3) Hodinka, o. c, p. 543, 5G5. iş- (4) Iorga, o. c, I, p. 223 şi urm.

© BCU CLUJ

10 P R E O T U L DR. ALEXANDRU C Z I P L E 258

că în Maramurăş în vremea aceasta au fost şi nişte vlădici ambu­lanţi, primiţi de congregaţia nemeşilor, dar lipsiţi de sfinţire şi fără diplomă dela craiu (1).

Dacă am primi de adevărate aceste păreri, atunci ar rezultă că dela mijlocul veacului al 16-lea au stăpânit Maramurăşul episcopii din Muncaciu: Ladislau de Ârdânhâza (pe la 1551), Lariona (pe la 1561) , Ladislau din Sân-Miclăuş (pe la 1567), Serghie (1597-1616) , Petronie (dela 1623) , Gregori (dela 1627) , Vasile Tarasovici (dela 1634) , după întemniţarea acestuia, Iusco, apoi Zăican (până la 1686) şi Metod (dela 1686-1690) , (2); dar tot în aceeaş vreme şi episcopii români din Ardeal ar fi cârmuit biserica Maramureşului: Spiridon (la 1585 şi 1608) , Teofil (la 1615) , episcopul din Vad Dosofteiu care la 1622 se numeşte «vlădică în Ardeal şi Maramu­răş», poate şi urmaşul lui Dosofteiu, Venedict, pomenit la 1 6 3 1 , vlădica Ghenadie Brad din Bălgrad, care la 1628 căpătă dreptul de a purtă titlul de mitropolit «în scaunul Bălgradului, al Vadului şi Oradiei-Mari şi Satmarului şi a toată ţara Ardealului şi celelalte», a avut locţiitor în Maramurăş pe Ioan din Vişeu, «chipul Vlădicăi lui Ghenadie de Bălgrad», Simion Ştefan, urmaşul lui Iorest dela 1643 , care se numiâ «arhiepiscop al Bălgradului, al Vadului, al Maramurăşului . . . », apoi «popa Sava», care la 1650 căpătă drepturi episcopale în Solnocul Interior şi Mijlociu, în Chioar, în Sătmar şi Maramurăş, Simion Petraşcu (dela 1652), Sava Bran-covici (dela 1656) (3) şi cei cari i-au urmat în scaunul din Bălgrad până la 1690 .

Chestia episcopiei din Maramurăş nu se poate deslegâ în felul acesta. Nişte vlădici ambulanţi şi nişte «chipuri» de vlădici n'ar fi putut să ne lase titlul de episcopi ai Maramurăşului. Titlul acesta nu înseamnă numai atât cât însemna la episcopii şi mitropoliţii români din Ardeal titlul: episcop al Chioarului, al Satmarului, al Oradiei, al Făgăraşului ş. a., ci înseamnă că în Maramurăş a exi­stat o episcopie de sine stătătoare. Aceasta ne-o dovedeşte fap­tul că episcopii din Muncaciu, năzuindu-se să câştige jurisdicţie şi asupra Maramurăşului, au purtat titlul de «episcop al Munca­ciului şi al Maramurăşului. Aşâ se numeşte Serghie (4), aşa Gre­

ii) Idem. o. c , I, p. 327 şi urm. t'2) Hodinka, o. c , p. 224, 228, 234, 235, 265, 273, 294, 414. 13) Iorga, o. c , I, p. 184, 229, 231, 233, 327, 329, 345 , 346. 14) Hodinea, o. o., p. 177.

© BCU CLUJ

259 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURÂŞ. 11

gor i ( l ) şi Tarasovici (2). Lui Hodinka (3) încă îi dă degândit împrejura­rea că Tarasovici, numit de principe episcop al Muncaciului şi al Maramurăşului încă la 1633 , apoi cu toată solemnitatea în 1634 , totuş în Maramurăş fu primit abia la 1639. Sunt de acord cu Hodinea(4) că obârşia titlului de episcopie a Maramurăşului este a se căută in stavropighia din Peri, dar nu se poate ca episcopia de Maramurăş să fi fost numai un titlu gol, adaus la titlul mai vechiu al episcopilor ruşi din Muncaciu şi că abia la sfârşitul vea­cului al 17-lea, cu episcopul Iosif Stoica s'ar fi desbinat Maramu­răşul în cele bisericeşti de episcopia Muncaciului şi s'ar fi stabilit episcopia de puţină durată a Maramurăşului.

Episcopia maramurăşeană la tot cazul îşi trage originea din sta­vropighia din Peri. Egumenii mănăstirii împotriva nouălor atacuri ale episcopilor din Muncaciu trebue să fi cerut scutul comitatului care avea drept şi datorie să apere interesele mănăstirii chiar pe baza ordinului regelui Vladislav din 1498 . Comitatul a putut,s'o facă aceasta cu atât mai uşor, că Maramurăşul în urma păcii dela Adrianopol, încheiată la 1568 între Selim şi Maximilian, şi a con­tractului din Speyer, încheiat la 1571 între Maximilian şi Ioan Si-gismund, a fost alăturat Ardealului, aşa că de aici încolo principii Ardealului purtau titlul: Princeps Transsilvaniae et dominus Par-tium regni Hungariae. In Ardeal apoi şi în părţile anexate, deci şi în Maramurăş, stăpâniau calvinii cari voiau să atragă pe Români cu tot preţul la biserica reformată. Tocmai pentru aceasta congre­gaţia comitatului pe episcopii de schit din Peri i-a recunoscut de episcopi peste toate bisericile de legea grecească din Maramurăş, aşa că dela a doua jumătate a veacului al 16-lea, ori barem dela 1570 încoace, în Peri au rezidat episcopi români cari purtau titlul de «episcop al Maramurăşului». In felul acesta trebue s a s e explice scrisoarea lui Valentin Drugeth de Homonna: . . .«după ce mănă­stirea aceea şi înainte de aceasta, pe vremea principilor de fericită pomenire, a fost lăcaşul episcopilor români . . .» (5 ) . Dacă Drugeth

(1) Idem, o. c , p. 235, no. 1. «Quae ecclusia... rnunus auteni episcopale Munkaes et Maramoros . . . vace t . . . eundem lo. Gregorii in episcopum Muukacs et Maramoros . . . promoviraus...»

(2) Idem, l. c , n. 2. «...eundem Bas. Taraszovics in episcopum districtus arcis nostrae Munkaes et comitatus Maramorus.. . praefîciendum esse duximus . . . »

(3) O. c, p. 548 şi 551. (4) O. c, p. J62 . (5) Doc. n « 7 ; Duliskovici, o. c , II, pag. 69.

© BCU CLUJ

12 P R E O T U L DR. A L E X A N D R U C Z I P L E 260

la 1607 a scris că mănăstirea din Peri a fost sediul unei episcopii româneşti şi iarăş o restitue episcopului român, urmează că epis­copii români (olâh vladikâk) cari au locuit în Peri, n'au putut să fie episcopii ruşi din Muncaciu, pe cari atât împăraţii Maximilian şi Matia, cât şi principele Bocskay îi numesc consecvent; «Episcopus Ruthenorum» şi «Episcopus Ruthenus», iar episcopul care la 1607 a fost aşezat în Peri, n'a putut să fie. Serghie care, deşi era Român de origine, totuş se intitula: «Sergius episcopus Ruthenorum», ori «Sergius universorum Ruthenorum in hoc regno nostro et clauslri Munkâcsiensis districtus episcopus» (1).

Aşa dară pe temeiul stavropighiei din Peri se înfiinţează o epis­copie cu caracter local, cu jurisdicţie asupra unui singur comitat, episcopie recunoscută dela început de administraţia comitatului. N'a fost numai un titlu gol, purtat de episcopii Muncaciului şi de cei ai Ardealului. Dacă Maramurăşul ar fi fost parte integrantă a episcopiei din Muncaciu ori din Ardeal şi numai dela 1 6 9 0 ar fi avut episcopi deosebiţi, cum i-ar fi venit în minte episcopului latin din Agria să făgăduească la 1716 naufragiatului Hodermarski epis­copia Maramurăşului? (2).

Sub principii Ardealului Bocskay şi Bethlen întreg ţinutul nord-estic al Ungariei ajunge sub stăpânirea principilor ardeleni, astfel şi domeniul şi cetatea Muncaciului. Episcopii Muncaciului acum încearcă din nou să ajungă stăpâni peste Maramurăş şi de fapt la începutul veacului al 17 lea trei episcopi din Muncaciu sunt numiţi episcopi ai Muncaciului şi ai Maramurăşului, Petronie la 1623 , Gregori la 1627 şi Tarasovici la 1633 (3).

Acum e întrebare că aceşti episcopi exeroitat-au de fapt juris­dicţie episcopească şi peste Maramurăş, ori au trebuit să se îndes-tulească numai cu titlul? E sigur că soborul, preoţesc şi congre­gaţia nobililor din Maramurăş pe Tarasovici, numit la 1 6 3 3 , l-au primit abia în 1693 (4). împrejurarea aceasta ne lasă să credem că principii Ardealului n'au forţat primirea episcopilor numiţi de dânşii, ci, în interesul reformării bisericii, au lăsat ca Maramurăşul să fie cârmuit de episcopi aleşi de soborul preoţesc şi întăriţi de congregaţia comitatului. Protocoalele congregaţiei ni s'au păstrat abia dela 1628 încoace. Din acelea vedem că în 1634 în Maramurăş

(1) Hodinka, o. c , p. 228 şi urm. (2) Idem, o. c , p. 527 şi 555—fi. \3) Idem, o. c , p. 231. (4) Doc. no. 14, 15 şt 16.

© BCU CLUJ

261 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 13

a fost episcop Dosofteiu, de bună seamă nu cel dintâiu episcop maramurăşean, dar cel dintâiu pe care-1 cunoaştem după nume (1).

Acest Dosofteiu trebue să fie identic cu Dosofteiu care într'o notiţă din 1622 se numeşte «vlădică în Ardeal şi Maramurăş» (2). Deci la început a fost episcop al Vadului, iar când Venedict, po­menit la 1 6 3 1 , îi luă locul (3), s'a retras în Maramurăş. Grigorie al Muncaciului nu 1-a turburat în cârmuirea bisericii maramură­şene. Dar urmaşul acestuia, Tarasovici, numit la 1634, voia cu tot preţul să aibă şi Maramurăşul sub păstorirea sa (4). In urmare Dosofteiu la sfârşitul anului 1634 a fost nevoit să ceară ajutorul nobililor din Maramurăş ca să poată face drumul până în Ardeal şi să capete dela principe întărirea sa în scaunul vlădicesc de aici. Banii dela nobili şi florenii dela bisericile Maramurăşului s'au adunat abia în primăvara anului următor, aşa că Dosofteiu numai în August 1635 se reîntoarce din Ardeal, având acum şi întărirea lui Gheorghe Râkoczi (5).

E sigur dară că în 1634 a funcţionat Dosofteiu, episcop numai al Maramurăşului, încă neavand aprobarea lui Gheorghe Râkoczi, iar dela 1635 cu aprobarea acestuia, şi nu Rusul Tarasovici pe care l-ar fi trimis în Maramurăş la 1633 chiar Varlaam al Mol­dovei (6).

Episcop fără sfinţire şi fără diplomă dela principe, primit şi de congregaţie numai după multe stăruinţe, aşa dar un episcop la fel cu superintendenţii calvineşti, va fi fost pe la 1637 popa Du­mitru din Moiseiu, care nici după ce fusese ales episcop n'a pă­răsit titlul de presbiter, ci se întitula «presbyter possessionis Maj-jszin et episcopus» (7), ori «episcopus Demetrius Pap presbyter-que» (8). Acesta n'a mai putut da piept cu Tarasovici, aşa că la 19

(1) Doc. no. 8. (2) lorga, o. c , I, p. 231 şi urm. (3) Idem, o. c , I, p. 233. (4) Hodinka, o. c , p. 235. (5) Doc. no. 9 şi 10. (6) lorga, Istoria bisericii româneşti, I, p. 327 şi urm. lorga crede că in Maramurăş în

vremea aceasta a funcţionat un vlădică ambulant, popa Miron. Cred că acest «popa Miron» a fost Miron Popa, avocat vestit, asasinat mai pe urmă de duşmanii săi. Numele lui se află şi in documentele publicate de Budu (Disertaţiime despre episcopii şi vicarii din Maramurăş, Gherla 1891, p. 51).

(7) Doc. no. 12. (8) Doc. no. 13.

© BCU CLUJ

262

Iulie 1639 Tarasovici fu recunoscut, din partea soborului şi a con­gregaţiei episcop al Maramurăşului (1).

Tarasovici, care voia să facă trecerea la religia catolică, la sfâr­şitul anului 1640 , e prins de Ralling, căpitanul Muncaciului (2). Din temniţă a scăpat în 1641 , iar în anul următor face trecerea şi e numit din partea regelui episcop de Muncaciu şi Maramurăş(3), dar nici în Muncaciu nu putu să funcţioneze, cu atât mai puţin în Maramurăş, aşa că la 1643 fu nevoit să se retragă în Kâllo (4). Râkoczi în 1643 numi episcop de Muncaciu şi Maramurăş pe un lusco (5), dar Simion Ştefan, numit tot la 1 6 4 3 , încă purtă titlul de «arhiepiscop... al Maramurăşului» (6). Congregaţia Maramură­şului în primăvara anului 1641 a trimis Soli în Ardeal în cauza episcopului (7), iar în toamna aceluiaş an, apoi în primăvara anului următor de fapt a şi funcţionat un episcop în Maramurăş, dar nu ştim cine a fost acel episcop. Tarasovici al Muncaciului a fost în­temniţat, următorul lui, Iusco a fost numit abia în 1 6 4 3 ; deci epis­copul pomenit în protocolul congregaţiei (8) a fost ori Iorest al Ar­dealului, ori popa Dumitru înlăturat la 1639 .

In 1645 , principele Ardealului numi nou episcop maramurăşan, pe egumenul Silvestru (9), care trebue să fie identic cu «tahigraful» Silvestru, fostul egumen dela Govora, tălmăcitor al Noului Testa­ment (10). Episcop cu numele Silvestru pe vremea aceea nu era nici la Muncaciu, nici în Ardeal, deci acest Silvestru a fost episcop numai al Maramurăşului. Pe vremea acestui episcop întreaga preo­ţime maramurăşană a luat poziţie solidară faţă de o chestie im­portantă ce preocupă biserica de acolo. Anume principele Ardea­lului, când aruncase în temniţă pe Tarasovici, care lucră pentru unirea religioasă a Muncaciului cu biserica Romei, a confiscat toate averile episcopeşti (11). Fiindcă Tarasovici fusese şi episcop al Maramurăşului, mănăstirea din Peri, reşedinţa vlădicilor români şi

I I) Doc. no. 14, 15 si 16. (2) Hodinka, o. c , p. 271; Iorga, o. c , p. 327. |3> Idem. o. c , p. 290. (4) Llem. o. c, p. 293. (5) Idem, o. c, p. 294. (6) Iorga, o. c , p. 326, 327. (7) Doe. no. 17. (8) Doc. no. 18, 19. (9) Doc. no. 20.

( IOI Iorga, Istoria bisericii româneşti, I, p. 336 şi urm. (11) Basilovioi, o. c , I, p. 104.

© BCU CLUJ

263 DOCUMENTE P R I V I T O A R E I.A EPiSCOPTA DIN MARAMURĂŞ. 15

izvorul de venit al acelora, încă a fost confiscată. Deci Silvestru se sfâtueşte cu preoţii despre modalităţile recâştigării bunurilor mănăstireşti, apoi convocă sobor mare şi din acest sobor roagă congregaţia nobililor să intervină la principe în cauza mănăstirii din Peri. Congregaţia comitatului, împlinind cererea soborului, în 1 6 4 6 roagă pe principe să înapoieze bunurile mănăstireşti, adăo-gând că preoţimea e gata să plătească despăgubire (1). Averile mă­năstirii din mâna bisericii le-a luat pentru totdeauna Mihail Apafi(2), în urmare e verosimil că rugarea preoţilor maramurăşeni în 1646 a fost ascultată.

In Maramurăş nu se află urme despre activitatea «popii Sava», căruia i s'ar fi dat la 12 Aprilie 1650 drepturi episcopale şi asupra Maramurăşului (3), şi nici despre preotul Simion Petraşcu, numit la 1652 . Acest din urmă a fost numit de superintendentul calvin(4), deci de bună seamă numai pentru Românii trecuţi la calvinism. In schimb însă pe Mihail Molodeţ, ajuns în 1651 episcop al Maramurăşu­lui, îl întâlnim la 1653 şi 1657 (5). N'a fost episcop şi al Muncaciului, fiindcă însemnările rămase din acele vremuri îl deosebesc de epis­copul din Muncaciu (6). Congregaţia comitatului pe Molodeţ nu-1 numeşte «fratele nostru vlădica», ci numai «domnul vlădica», e evident deci că Molodeţ n'a fost nobil şi poate nici n'a fost Mara-murâşan. Pe lângă vieaţa lui stricată, poate şi împrejurarea aceasta i-a pricinuit căderea.

Sava Brancovici a fost numit episcop al Bălgradulul încă la 1656 , cu jurisdicţie şi asupra Maramurăşului (7), dar fiindcă Maramurăşul avea episcop deosebit, pe Molodeţ, Sava n'a putut să-şi validiteze dreptul ce avea pe baza decretelor de numire din 1656 şi 1 6 5 9 ( 8 ) ; când apoi la 1662 e numit a treia oară, acum din partea princi­pelui Mihail Apafi, a exoperat dela principe mandat prin care Mo­lodeţ al Maramurăşului fu destituit (9). Sava, cu toate că protocoa­lele congregaţiei abia în trei rânduri îl pomenesc, totuş a fost ade-

(1) Doc. no. 21. (2) Budu, o. c, p. 22. (3) Iorga, o. c , I, p. 345. (4) Idem, o. c , I, p, 329. (5) Birlea, însemnări din bisericile române clin Maramurăş. Bucureşti 1908, p. 101

şi 209. (6) Birlea, o. c , p. 101. (7) Bunea, Vechile episcopii, p. 112 şi urm. (8) Iorga, o. c , I, p. 347 şi urm. (9) Doc. no. 29.

© BCU CLUJ

16 P R E O T U L DR. A L E X A N D R U C Z I P L E 264

vărat episcop al Maramurăşului şi şi-a exercitat jurisdicţia episco-pească asupra acestui ţinut, fără să fie turburat de cineva. însem­nările aflate pe filele cărţilor bisericeşti încă vorbesc despre Sava, aşa o însemnare din 1675 îl numeşte arhiepiscop-mitropolit (1), o altă însemnare pomeneşte că mănăstirea din Moiseiu s'a zidit în 1672 «sub Episcopo Trarsylvaniae Sabba» (2), în urmă a treia în­semnare arată că ctitorii mănăstirii din Moiseiu la 1680 au fost: Sava Brancovici ş. a. (3). Aşa dară la 1662 Maramurăşului i se iea privilegiul de a avea episcop deosebit. Până la 1680 biserica ro­mânească din Maramurăş e cârmuită de Sava şi e aproape sigur că şi în deceniul următor tot episcopii Ardealului au avut juris­dicţie asupra Maramurăşului.

In urmare după cârmuirea de scurtă durată a lui Tarasovici, Maramurăşul iarăş e păstorit de vlădici maramurăşeni (Silvestru, Molodeţ), iar dela 1662 până la 1690 de episcopii Ardealului. Nilles (3), Mondok (4) şi Bunea (5) spun că lui Tarasovici i-ar fi urmat nişte «vagabundi episcopi» până la 1658 , iar de aici până la 1684 biserica Maramurăşului ar fi fost cârmuită stabil de epis­copul Zăican. Anevoie vei crede-o aceasta când vezi că despre ac­tivitatea acestui episcop «stabil» n'a rămas nici o urmă, iar despre episcopii «vagabonzi» vorbesc atât protocoalele congregaţiei, cât şi însemnările rămase din acea vreme. Zăican a fost episcopul preo­ţilor din eparhia Muncaciului, cari nu s'au unit cu biserica Romei. Metod, urmaşul lui Zăican dela 1 6 8 6 , de fapt a purtat şi titlul de episcop al Maramurăşului (6) şi refugiat în vreo mănăstire din Ma­ramurăş, poate a exercitat jurisdicţie episcopească şi aici (7). Dar activitatea lui n'a dăinuit mult; în primăvara anului 1690 s'a supus noului episcop unit al Muncaciului, Iosif De Camelis (8). Tot atunci Maramurăşul îşi alese nou episcop, pe Iosif Stoica.

Biserica românească din Maramurăş a fost supusă cu totul bi­sericii reformate, întocmai ca şi cea din Ardeal; dar pe când bi­

ţi) Birlea, o. c, p. 36. (2) Idem, o. c, p. 131, (3) Idem o. c, p. 135. (4) N. Nilles, Symbolae ad illustrandam Mstoriam ecclesiae. orientalis in teiris coronae

S. Stepkani, Innsbrm-k 1885, p. 388. (5) Series episcoporum Murikăcsimsium in Schematismo dioecesis Mmtkăcsiensis pro

anno 1878, p. 20. (6) Vechile episcopii, p. 102. (7) Mondok, o. c, p. 28; Bunea, o. c, l. c. (8) Hodinka, o. c , p. 414.

© BCU CLUJ

265 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 1?

serica ardeleană numai silită s'a supus, nobilii maramurăşeni au fâcut-o aceasta cu plăcere: erau măguliţi ca pot să aibă episcop deosebit. Familiile cari s'au ridicat din şirul nobililor de rând, s'au contopit cu totul în religia dominantă reformată, iar nobilii de rând şi iobagii erau bucuroşi că pot să asculte slujbele dum-nezeeşti în limba lor şi pot să vadă des pe episcop care vizită satele, întovărăşit de dregătorii comitatului. Episcopia Maramură­şului era împărţită în patru protopopiate. Protopopii erau numiţi din an în an, din partea soborului general care se ţinea în prezenţa şi subt controlul oficialilor comitatului (1). Fiecare parohie plătiâ pe an episcopului 21 de bani, 4 piei de miel şi 22 de lumânări, iar pentru sfinţirea unei biserici 1 floren (2). Episcopul apoi eră dator să dea tn fiecare an o sumă oarecare comitelui suprem, tot aşa şi preoţii (3). Cheltueala solilor, cari se trimeteau din când în când în Ardeal în cauze bisericeşti, se scotiâ dela preoţii şi locui­torii satelor (4). In înţelesul ordinului dietal din 1657 preoţii mai bine situaţi trebuiau să plătească dare de câte 2, cei mai săraci de câte un floren (5). Totuş va trebui să constatăm că situaţia preoţilor din Maramurăş şi în privinţa aceasta a fost mai uşoară decât a celor din Ardeal, mai cu seamă dacă luăm în considerare că comitatul la 1665 a hotărît ca în satele iobăgeşti darea preo­ţilor să o plătească iobagii (6).

Reformaţii, în schimbul privilegiilor acordate episcopului şi preo­ţilor, au cerut supunere desăvârşită. Biserica maramurăşană de fapt nu eră cârmuită de episcop, ci de comitat şi de soborul care sta subt supravegherea comitatului. Toate hotărîrile soborului nu­mai atunci aveau valoare, când erau aprobate de congregaţia no­bililor. Pe episcop îl alegea soborul, iar comitatul ratifica alegerea. Comitatul da putere episcopului să-şi poată împlini funcţiile episco-peşti, să viziteze satele din cele patru «ieraşuri», să examineze preoţii, să cerceteze bisericile, să-şi scoată plata, să ţină soboare parţiale, dar numai în prezenţa pretorilor. Comitatul avea drept să pornească cercetare împotriva episcopilor, protopopilor şi a preo­ţilor cari nu-i plăceau. Congregaţia comitatului, la fel cu principii

(1) Doc. no. 29. (2) Doc. no. 10. (3) Doc. no. 71 şi no. 103. (4) Doc. no. 17. (5) Doc. no. 26. (6) Doc. no. 31.

Analele A. R. — Tom. XXXVIII. ~ Memoriile Secţ. Istorice.

© BCU CLUJ

18 P f t E O T t J L DR. A I E X A N D R P C Z I P L E 266

Ardealului, punea anumite condiţii episcopilor şi, în caz de neascul­tare, soarta lor eră scoaterea din slujbă. Aceasta ne explică schim­barea atât de deasă a episcopilor. Atârnarea aceasta, soră cu robia, a fost cauza că episcopii şi preoţii nu s'au îngrijit de popor, le era tot mereu teamă să n'ajungă în conflict cu stăpânii comitatului. Au trăit pentru bani. De o îngropăciune luau câte 1 0 — 1 2 floreni; pe vremea aceea 10 floreni erau o sumă atât de mare, încât comi­tatul a fost nevoit să apere pe bieţii oameni împotriva lăcomiei preoţilor (1).

Episcopul Iosif Stoica. Cel mai însemnat episcop maramură-şan a fost Iosif Stoica, care a stăpânit biserica din Maramurăş în vremea cea mai critică pentru biserica românească. In această vreme se face unirea bisericii româneşti din Ardeal, iar unirea episcopiei ruseşti a Muncaciului se consolidează într'atâta, încât episcopii Muncaciului află timpul potrivit pentru a încorpora Mara­murăşul în episcopia Muncaciului.

Iosif Stoica «episcopul român al Maramurăşului», — aşa a iscălit un decret sinodal din 1699 — îşi trage originea dintr'o veche fa­milie nobilă din Maramurăş. Un strămoş al lui, Michael filius Stoica de Krychfalva, e pomenit într'un document din 1 4 2 0 (2). Din ramura reformată a familiei, Vasile Stoica în 1717 , pe vremea in-vaziunii Tătarilor, a fost vicecomite, fiul acestuia, Sigismund, trecut la catolici, ajunge episcop latin al Transilvaniei şi la 1749 , dim­preună cu fraţii săi, primeşte titlul de baron. Episcopul român Stoica a rezidat lângă cetatea Hustului, în Hustbaranya, fiindcă mănăstirea Perilor a fost nimicită încă de pe vremea răscoalei lui Tokoly, între anii 1 6 6 0 — 1 6 7 0 (3). Aici, lângă Hust, călugării bazilitani aveau o mănăstire şi aici îşi avea şi Stoica curia sa ne-meşească. Va fi avut avere mare; comitatul la 1705 scria lui Râkoczi că episcopul Stoica are reşedinţă în valoare de 2 .000 de floreni (4).

Episcopul Stoica mai întâiu e pomenit în 1690(5) , iar mai în urmă în 1711 (6). In acelaş an, vicarul apostolic numit de Vatican

(1) Doc. no. 33. (2) Mihâlyi, o. c„ p. 2 5 3 - 2 5 5 . (3) Hodinka, o. c, p. 774 şi urm. (4) Doc. no. 49. (5) Doc, no. 37. (6) Doc. no. 64.

© BCU CLUJ

*}57 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMtTRAŞ. 1<J

pentru dieceza Muncaciului, In scrisoarea sa datată din Lemberg face pomenire de moartea episcopului din Maramurăş, care n'a putut să fie a l tc ineva decât Stoica (1). Episcopul Bizanţie al Mun­caciului în 1731 scrie că Stoica fusese numit de principele Mihail Apafi şi că a funcţionat vreme de vreo douăzeci de ani (2). De aici rezultă că Stoica a fost ales episcop la începutul anului 1690 . N'a putut să fie episcop înainte de 1690 , pentrucă deciziunea adusă în 5 Decemvrie 1689 de comisia mixtă, alcătuită din oficialii co­mitatului şi din membrii soborului preoţesc, n'a fost supusă revi­zuirii lui Stoica, ceeace nu se întâmpla dacă Stoica pe vremea aceea ar fi fost episcop (3). Din documentele păstrate din vremea aceea se vede că Stoica a fost un episcop de sârguinţă rară. Necruţând oboseală, a cercetat parohiile, a ţinut soboare, a apărat interesele bisericii, chiar cu rizicul de a veni în conflict cu cârmuitorii comitatului.

Kaminski, numit mai târziu de Râkoczi episcop al Muncaciului, în 2 4 Maiu 1692 scria lui Kollonits că episcopul Muncaciului, De Camelis, a nimicit mănăstirea din Mistiţe; auzind despre aceasta preoţii din Maramurăş, s'au speriat şi au ales episcop pe un preot de tot prost şi l-au trimis în Moldova să-1 sfinţească mitropolitul de acolo. (4) De Camelis încă spunea în 22 Aprilie 1690 că preoţii maramurăşeni, îndată ce au auzit despre sosirea lui din Roma, şi-au ales episcop (5). Episcopul De Camelis a sosit în Muncaciu nu cu mult înainte de 22 Aprilie 1690 . A fost dar imposibil ca Ma-ramurăşul să aleagă episcop după venirea lui De Camelis, să-1

(1) Hodinka, o. c , p., 553, no. 1. «Operae autem pretium duci certiorem etiam reddere s. c. dd. meas clem. de morte ouiusdam eppi Rutheni sohismatici, qui in oottu Ung. Maramorissensi... degebat et ab eodem loco titulum eppi derivaverat...».

(2) Hodinka, o. c, p. 551, no. 2. « . . . cottus Maramor. se segregavit... taliterque me-diante favore Michaelis Apaffi de eppo sibi providit schismatico, nempe praefato Ssstoika, qui penes collationem et confirmationem praeattacti principis Apaffi cum plena et ab­soluta iurisdiotione eppali populum et olerum annis circa 20 in schismate conportabat et contra antecessorem meum vere unitum p. m. Io. Ios. Camelis assidue concitabat».

(3), Doc. no. 36. (4) Hodinka, o. c, p. 551, no. 1. «Est prope Szollosinum monasteriolum quoddam Misti-

zovia dictum... Sed revmus dnus tnilites... misit et monasterium depradati sunt... Hoc facto cottus Maramorasiensis terrefactus... hominem rudissimum pro suo eppo delegerunt et ab archieppo Moldaviae consecrari fecerunt seque perpetuo ab Ungaria in spirituali-bus separarunt».

(6) Hodinka, o. c , p. 550, no. 2, « . . . e de fatto nel comit. Maramurus... havehdoquelli preti sentito che io son venuto da Roma, gia cercano di far venire pro loro qualohe altro vescovo scismatico...».

© BCU CLUJ

20 P R E O T U L DR. A L E X A N D R O C Z I P L E 26«

trimită la sfinţire în Moldova şi episcopul, reîntors, în 15 Maiu 1690 să ţină sobor în Budeşti. In urmare Stoica a fost ales epis­cop nu în urma venirii lui De Camelis, ci pentrucă scaunul Băl-gradului, de unde se cârmuiâ Maramurăşul dela Sava încoace, pe vremea aceasta eră ocupat de un bătrân, Varlaam (mort la 1692) care nu putea să poarte grijă de Maramurăşul îndepărtat. Cum de s'a schimbat politica guvernului reformat din Ardeal faţă de bise­rica din Maramurăş? Dela Sava încoace n'a lăsat ca Maramurăşul să fie cârmuit de episcop deosebit, iar acum îi dă episcop pe Stoica. Cauza acestei schimbări va fi fost împrejurarea că reformaţii, în­dată ce a trecut Ardealul subt dominaţiunea Habsburgilor catolici, au observat tendinţa noului stăpân de a atrage pe Români la bi­serica Romei şi au înţeles că mai uşor vor putea să-şi mănţină influenţa asupra bisericii din Maramurăş, dacă îi vor restitui ve­chiul drept de a avea episcop propriu.

B fapt dar că Stoica a fost episcop din primăvara anului 1690 . Informaţia lui Kaminski, cel mai fals om din vremea aceea, că Stoica ar fi fost neînvăţat, bădăran (rudissimus homo), e tendenţi­oasă, dictată de răutate. Bethlen care a cetit scrisoarea trimisă de Stoica «ex synodo suorum collegarum» lui G. Nagyszeghy, în care atacă unirea cu pontificele pe baza sfintei Scripturi şi a hotărîri-lor sinodale, a admirat această scrisoare a lui Stoica, nu şi-a putut închipui ca un «Valah din Maramurăş să aibă aşâ cap» (1). Se vede dar că Stoica a fost bărbat cu carte, a avut cultura care a putut să şi-o câştige pe vremea aceea un nobil mai de frunte, bogat, ieşit dintr'o familie aleasă, care nu mult după aceea a dat comi­tatului un vicecomite şi bisericii latine din Ardeal un episcop. Stoica a fost cel mai de frunte episcop al Maramurăşului, al cărui nume a străbătut hotarele comitatului şi ale terii. (2).

Stoica, în soboarele cari le-a ţinut, s'a năzuit să apere interesele materiale ale bisericii(3), să aplaneze neînţelegerile ivite cu privire la întâietatea în biserică şi astfel să întărească evlavia credincio­şilor turburată de scenele produse în urma ambiţiei deşerte a unor familii (4) şi, precum se vede din protestul vicecomitelui din 6 August 1698 , va mai fi adus şi hotârîri menite a eliberă biserica

(1) Autobiografia tui Bethlen la Puşcariu, Ioan Ţirca de Qambuţ, Bucureşti 1901. (2) Doc. no. 49. (3) Doc. no. 37. (4) Doc. no. 43, 46, 48.

© BCU CLUJ

269 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA EPISCOPIA DIN MARAMURĂŞ. 21

românească de sub jugul reformaţilor (1). Vicecomitele, nu se ştie din ce motive, a fost împotriva lui Stoica, indată dela începutul vlădiciei lui. La 1692 nu-l îndestuleşte dispoziţia ce a luat epis­copul faţă de preoţii din Vajnâg(2), în şedinţa congregaţiei din 6 August 1698 împreună cu mai mulţi funcţionari şi nobili din co­mitat protestează împotriva hotărîrilor sinodale aduse de Stoica şi le anulează, fiindcă sunt împotriva obiceiurilor şi libertăţilor comi­tatului ; în urmă în 27 Fevruarie 1705 adună soborul preoţesc în Sighet împotriva episcopului (3). Episcopul Muncaciului, De Came-lis, s'a năzuit să supună preoţimea din Maramurăş jurisdicţiei sale, dar n'a reuşit; în urmare face repeţite încercări să delăture pe Stoica (4). Muncaciul unit aşadară n'a putut să influenţeze asupra lui Stoica. Unirea religioasă a Românilor din Ardeal încă n'a pu­tut să aibă înrâurire asupra afacerilor bisericeşti din Muramurăş. Dintre Maramurăşeni abia la sinodul de unire din 4 Septemvrie 1700 au luat parte doi protopopi, cel din Sighet si cel din ieraşul de sus (5). Episcopul Stoica, care e chemat înaintea generalului Ră-butin, dar se reîntoarce fără să fi aderat la unire (6), care scrie pomenita scrisoare «contra unionem cum pontifice», la 1698 de bună seamă nu pentru aceea a aflat împotrivire la comitat, fiindcă în soboare ar fi adus hotărîri în interesul unirii cu biserica Romei, ci pentrucă n'a voit să fie instrument în mâna reformaţilor cari, în năzuinţa de a ţinea legaţi de biserica lor pe Românii din Mara­murăş, n'au mai suferit nici credinţa, nici datinile bisericii răsări­tene. O informaţiune de mai târziu ne spune că reformaţii sfăr-mau crucile şi icoanele, nimiciau moaştele şi ardeau cărţile bise­riceşti (7).

Unirea Românilor cu biserica Romei în Ardeal nu s'a putut împiedecă. Rezoluţia împărătească din 14 Aprilie 1698 dă posibili­tate preoţilor români să se unească cu biserica catolică. Dar ace-eaş rezoluţie îngădue şi unirea cu oricare altă religie primită (recepta religio). Contele Nicolae Bethlen, cancelarul guvernului ardelean şi totodată comite suprem al Maramurăşului, în Decern.

(1) Doc. no. 44. (2) Doc. no. 39. (3) Hodinka, o. c, p. 548, no. 1; 552, no. 1. (4) Idem, o. c , p. 551 şi urm. (6) Iorga, Istoria bisericii româneşti, II, p. 20. (6) Iorga, (o. c, II, p. 33) ne spune că Stoica a fost chemat la Viena. (7) Hodinka, o. c , p. 441.

© BCU CLUJ

22 P R E O T U L DR. A L E X A N D R U C Z I P L E 270

vrie 1698 comunică comitatului rezoluţia pomenită şi se îngrijeşte ca Românii maramurăşeni să se declare pentru unirea cu biserica reformată (1). Stăpânitorii reformaţi ai Ardealului, când în 16 Pe-vruarie 1699 împăratul sancţiona unirea Românilor cu Roma, iarăş se gândesc să slăbească această unire ; deci în 26 Septemvrie al aceluiaş an hotărăsc să se trimită comisiuni de câte opt membri, clerici şi laici, din fiecare confesiune câte doi, în ţinuturile locuite de Români. Comisiunea va ceti rezoluţia împărătească «frumos, încet—nude et frigide—şi va însemnă la ce se vor hotărî» (Ro­mânii) (2). O asemenea comisiune a fost şi în Maramurăş şi după cum spune congregaţia nobililor în 1 7 1 3 : «... în anii trecuţi când, din porunca Maiestăţii Sale, au venit în nobilul nostru comitat depu­taţii nobilei teri, reprezentând cele patru religii primite, în prezenţa acelora, fraţii noştri de legea grecească s'au unit cu religia refor­mată...» (3). Dacă Maramurăşul n'ar fi fost stăpânit de biserica reformată, care a absorbit floarea Românilor, atunci episcopul Stoica şi preoţimea de bună seamă n'ar fi primit unirea aceasta. Aşa au trebuit să se supună.

Stoica însă nici după unirea aceasta nu s'a dovedit de mijloc potrivit în mâna reformaţilor. Pe lângă vrăjmăşia ce avuse cu vicecomitele Darvai, a mai câştigat noi duşmani, pe protopopul Sighetului, Popa Ivan de Irholţ, pe care Stoica 1-a fost scos din slujba, şi pe nobilul Ioan Popovici. Aceştia în soborul din 27 Fe-vruarie 1705 s'au năpustit asupra episcopului, acuzându-1 de vieaţă nedemnă de un episcop (4). Vicecomitele Darvai compune 2 0 de puncte şi face ca episcopul să jure că va ţinea cu sfinţenie con­diţiile acestea. Nu vreau să spăl pe Stoica de păcatele cari i s'au atribuit şi s'au adeverit cu prilejul investigaţiei pornite de comitat şi săvârşite în trei ieraşuri(5). Dar va trebui să observăm că pro­cesul a fost pornit şi continuat cu rea voinţă. Cu toate că Stoica făgăduise să ţină toate condiţiile, totuş, Iară de nici o investigaţie şi judecată, a fost aruncat în temniţă şi a fost ţinut din Martie 1705 cel puţin până la sfârşitul acelui an. Solilor Ajtai şi Szaplonczai poate le-a succes să obţină dela Râkoczi eliberarea lui Stoica (6),

(1) Doc. no. 45. (2) Nilles, o. c, p. 253--258, 243. (3) Doc. no. 67. (4) Hodinka, o. c , p. 552, no. 1. (5) Hodinka, A munkdcsi gor. ssert. puspbkseg okmdnytdra, p. 421—463, la Z, Păclişari

in Cultura Creştină, an. III, p. 262—264. (6) Doc. no. 58.

© BCU CLUJ

271 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 23

dar n'a mai putut să-şi ocupe scaunul vlădicesc până la căderea lui Francisc Râkoczi. Condiţia impusă lui Stoica de a nu merge în teri străine fără de învoirea comitatului, va fi fost menită să-1 ferească de contactul cu curentul de unire. Alte condiţii i s'au impus ca să-1 încătuşeze şi mai mult, aşâ ca să nu mai poată face nimic împotriva voinţei stăpânitorilor reformaţi. învinuirile că a fost beţiv şi iubitor de femei încă au putut să izvorască din reavoinţa duşmanilor personali ai lui Stoica şi din lăudăroşia unor femei cari se fâliau că au sărutat pe vlădica. Reavoinţa se vede şi de acolo că, ceeace lui Stoica i se atribue de păcat, de pildă că a hirotonit preoţi veniţi din alte părţi, urmaşului său, lui Serafim nu i se mai socoteşte de vină (1). Dacă Stoica ar fi fost aşâ de pă­cătos precum ni-1 prezentă investigaţia, Românii de bună seamă n'ar fi sărit cu toţii întru apărarea lui. Congregaţia comitatului, la presiunea boierilor români, îndată după întemniţarea lui Stoica, scrie lui Râkoczi în interesul aceluia (2). Râkoczi răspunde că a dat ordin căpitanului din Hust, unde eră Stoica ţinut în temniţă, să procedeze faţă de vlădică conform legii (3). Comitatul ordonează investigaţie şi numeşte investigatori (4). Râkoczi se grăbeşte să dăruească lui Pogan veniturile episcopale şi parohiale; tot la porunca lui comitatul ocupă averile mănăstireşti (5). Trec apoi luni de zile şi Stoica tot întemniţat rămâne. In 22 Maiu toţi «fraţii Români» protestează că pe vlădica l-au prins fără ştirea şi învoirea lor, ceeace e împotriva legilor terii cari prevăd că : Nobilis nonnisi legitime citatus et iuridice convictus nec in bonis nec in persona damnificari potest. Dacă Stoica ar fi fost atât de păcătos, Românii n'ar fi cerut, îndată după înfrângerea totală a lui Râkoczi, resti­tuirea lui (6).

Cred că nu mă înşel, dacă susţin că Ţirca incă a avut mare parte în căderea episcopului Stoica. Ţirca, rival al lui Atanasie Anghel, întors din Bucureşti, trece la reformaţiune, câştigându-şi în felul acesta sprijinul puternicilor Ardealului. Scapă din manile lui Anghel, se refugiază în colegiul reformat din Alba-Iulia, apoi în cel din Aind, mai apoi trece într'o parohie calvinizată din

(1) Doc. no. 70. (2) Doc. no. 49. (3) Doc. no. 50. (4) Doc. no. 51. (5) Doe. no. 62 şi 53 . (6) Doc no. 64.

© BCU CLUJ

24 P R E O T U L DK. A L E X A N D R U C Z I P L E 272

Inidoara. Bethlen ne spune că Ţirca nici acolo n'a putut rămânea multă vreme, ci trebui să fugă în lume dinaintea prigonitorilor ca­tolici (1). Numai în Maramurăş a putut să se refugieze, acolo va fi stat în 1704 şi anii următori şi va fi lucrat şi dânsul la răstur­narea episcopului Stoica, ca, în caz dacă nu va reuşi să ocupe scaunul din Bălgrad cu ajutorul Curuţilor lui Râkoczi, să aibă barem episcopia din Maramurăş. Râkoczi îl luă pe Ţirca subt scutul său (2). Ţirca apoi trece în Moldova, în 1706 e sfinţit în­tru episcop (3), luând numele Iov, apoi se reîntoarce la Râkoczi, în toamna anului 1707, dimpreună cu Curuţii învingători, intră în Alba-Iulia şi ocupă locul lui Atanasie care se refugiase în Sibiiu (4). Curuţii fură învinşi de ostile împărăteşti, în urmare şi Ţirca fu nevoit să se retragă în Maramurăş. Ţirca în scurtă vreme cât a păstorit Maramurăşul —cuvintele: «in anno 1709 proxime praete-rito, piispoksegenek ideje alatt» (pe vremea când eră episcop) par a spune că Ţirca numai în 1709 a fost episcop în Maramurăş—a făcut o mulţime de fărădelegi, «enormităţi»: sate întregi a oprit dela cer­cetarea bisericii, a făcut divorţuri în contra legii, a dat voie preo­ţilor bigami să servească dacă îl plătiau, a bătut şi a arestat preoţi şi nobili, a prădat mănăstiri, a făcut fărădelegi cu fete şi neveste, a trimis scrisori false în numele soborului şi a celor patru pro­topopi, denunţând principelui pe oficialii comitatului. In urmă co­mitatul n'a mai putut să sufere faptele acestui om, caracterizat foarte nimerit de complicele său, de «pastorul» din Năneşti, Popa Ştefan: «Anume e astfel de om că ce a intenţionat ori şi-a pus în gând, s'a năzuit să ducă la îndeplinire folosindu-se de toate mijloacele». Comitatul în Septemvrie 1709 ordonă cercetare îm­potriva lui Ţirca, iar în anul următor în 5 şi 6 Pevruarie îl judecă la moarte, iar pe complicele Popa Ştefan îl pedepseşte cu o amendă de 4 0 0 de floreni (5). Caracteristic este că Stoica a fost întemniţat încă înainte de investigaţie, iar Ţirca, favoritul lui Râkoczi, a fost lăsat să fugă dinaintea pedepsei.

Candidaţii la episcopia Muncaciului, Hodermarski şi Kaminski, apoi preoţimea de acolo, nunciul papal din Lemberg şi episco­pul Vinniczki, căruia îi încredinţase papa administrarea Muncaciului,

(1) La Puşcariu, Ioan Ţirca, p. 6—7; Nilles, o. <?., p. 220-223. (2) Nilles, o. c , p. 372. (3) Iorga, o. e., II, p. 35. (4) Nilles, o. c, l. c. (5) Doc. no. 61 şi 63.

© BCU CLUJ

273 DOCUMENTE P R I V I T O A R E L A E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 25

vorbesc despre Stoica şi după 1705 ca şi despre episcopul Mara­murăşului, care a sfinţit vreo 60 de preoţi pentru eparhia Munca­ciului (1), de care se temeau că va consacra de episcop pe Ka-minski numit de Râkoczi (2) ; vorbesc apoi că Stoica a readus la schismă 16 sate unite, îngădue şi sufere şicanările calvinilor cari sfarmă icoanele şi crucile şi ard cărţile bisericeşti (3), a încercat să intre în Muncaciu (4), chemat de Kaminski în 1709 a hirotonit în Muncaciu pe câţiva ţărani (5). Kaminski în 16 Noemvrie 1709 ştie că în Maramurăş sunt doi episcopi : Stoica şi Ţirca. Despre acest din urmă înseamnă că e «depositus» (6). De fapt, Ţirca erâ scos din slujbă încă din Septemvrie 1709 . Se pare deci că Stoica, scăpat din temniţă, nemai putând fucţionâ în Maramurăş, trece pe teritorul episcopiei Muncaciului, unde după moartea lui De Camelis a numit episcop şi împăratul, şi papa şi şi Râkoczi. O parte a epis­copiei a luat-o Stoica (7) şi hirotonia preoţi (8). In Maramurăş Stoica n'a fost suferit. In 1706 biserica românească de acolo erâ cârmuită de cei patru protopopi (9). Nici după scoaterea lui Ţirca din vlădicie nu putu să se reîntoarcă Stoica. Abia în vara anului 1711 , după potolirea răscoalei râkoczi-ane, e vorbă despre reabili­tarea lui Stoica (10), dar în curând se stinge (11).

Episcopul Serafin. Acelaş Filippovici, care în 1711 scria din Lemberg prezidentului propagandei din Roma despre moartea epis­copului Stoica şi cerea nunciului papal şi primatelui Ungariei să împiedece numirea unui alt episcop maramurăşan, ci să incorpo­reze Maramurăşul în eparhia Muncaciului, — în 15 Iulie 1713 ne

(1) Hodinka, A munkdcsi gor. kath. piisp. tortenete, p. 427. (2) Ibid., o. a, p. 436, no. 1. «perche essendo quel monaco stato nominato dai princ.

Ragozzi, a cui ha prestaţi servigi considerabili nella presente guerra, al sudd. vesc-o vedendosene escluso affatto patrebbe colla protettone di quella impedire l'accesso ivi d'ogni altro ed anche in virtu di tal pretesa nomina farsi consecrare dai ves-o Marmor, schismatico vicino ed a Iui unirsi con summo detrimento di quella dioecesi».

(3) lbid., p. 440 şi urm. (4) lbid., p. 444 şi urm. (6) lbid., p. 448 şi urm. (6) Hodinka, o. a, p. 455 şi urm.; p. 562—3, no. 3. (7) lbid., p. 432. (8) lbid... p. 553. (9) Doc. no. 59.

(10) Doc. no. 04. (11) Hodinka, o. c , p. 653, uo. 1.

© BCU CLUJ

26 P R E O T U L DR. A L E X A N D R U C Z I P L E 274

spune că mişcarea antiunionistă e condusă de un nou episcop maramurăşan (1). Noul episcop a fost Serafin, de obârşie din fa­milia nobililor de Petrova. Când, după izgonirea lui Ţirca, scaunul vlădicesc rămase vacant, Serafin trebue să fi fost preot văduvit şi protopop al ieraşului de sus. O ramură a familiei Petrovay şi acum se numeşte familia «Vlădicaşilor», ceeace dovedeşte că epis­copul Serafin a avut descendenţi (2). In timpul când scaunul vlă­dicesc era vacant, Serafin va fi mers în Moldova să se consacre întru episcop. Intr'aceea muri episcopul legal al Maramurăşului, Stoica, şi îndată după aceasta Serafin fu ales episcop, dar fiindcă, în urma naturelului său sfădalnic, violent, trăia rău cu oficialii comitatului (3), nu se ştia sigur în scaunul vlădicesc. Ca să-şi întă­rească poziţia, îndată după alegere se duse în Ardeal şi înaintea episcopului unit Atanasie s'a declarat gata a propagă unirea reli­gioasă în Maramurăş, dacă în schimb i se va asigura scaunul episcopesc de acolo. Boierii români din Maramurăş, auzind despre călătoria aceasta şi despre învoeala cu Atanasie, in 21 Decemvrie 1711 protestară împotriva lui Serafin, declarând că nu-1 mai recu­nosc de episcop (4). Episcopul Serafin e pomenit şi în 1712 , dar de fapt nu i s'a dat voie să funcţioneze, până când în primăvara anului 1713 lepădă gândul de unire şi făgădui să se supună întru toate comitatului care, la rândul său, ratifică a doua alegere a lui Serafin (5).

Episcopul Serafin a funcţionat puţină vreme. Fiind iute la mânie, a avut tot mereu neînţelegeri cu stăpânii comitatului; cu nobilii şi cu preoţii a tratat dur, a fos apoi şi suspect pentru în­cercările de unire : toate acestea au contribuit la căderea lui. Despre activitatea lui ştim atâta, că a hirotonit diaconi veniţi din Ardeal şi clin părţile Muncaciului. Pentru aceasta vicarul episco­piei din Muncaciu, Bizanţie, ceru comitatului să oprească pe Serafin de a mai hirotoni diaconi din dieceza Muncaciului (6). Congregaţia comitatului, care în Fevruarie 1714 îl apără pe Seralin împotriva

(1) lbid., p. 553, no. 2. «Inter has... coripheum praecipue agit eppus quidam Maramo-riensis (!) de novo provisus ab aula Viennensi...».

(2) Mihâlyi, o. c , p. 222. (3) Doc. no. 71 şi 72; alte două documente din 1712 şi 1714 publicate de Mârfi, citate

la Bunea, Vechile episcopii, p. 105. (4) Doc. no. 65. 5) Doc. no. 68, 69 şi 72. (6) Doo. no. 70.

© BCU CLUJ

275 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 27

recriminărilor vicarului Bizanţie, la două luni după aceea aduce conclus de execuţie împotriva episcopului, iar în vara aceluiaş an scrie consistorului reformat, că, neputând să mai sufere ilegalităţile lui Serafin, a pornit cercetare împotriva lui. Păcatul episcopului este că «obligaţiunii, adică făgăduinţei că se va acomoda întru toate, n'a satisfăcut». Adauge: «Dar nici n'a fost consacrat întru episcop, ci a vrut şi vrea să se facă recunoscut de episcop prin-tr'o scrisoare îndoelnică» (1). Dar tot congregaţia scrisese înainte cu câteva luni lui Bizanţie : «... la dânsul am văzut scrisori cari îl îndreptăţesc să funcţioneze ca episcop...» (2). împrejurarea cape lângă numele de Ştefan purtă şi numele de Serafin, ne face să credem că nu i-a lipsit consacrarea.

Episcopul Serafin, deodată cu pornirea investigaţiei, a fost arestat (3). Comisia de investigare în 26 Noemvrie 1714 e întregită cu doi membri noi (4). Serafin fu suspendat şi până la finaliza­rea cauzei Popa Ionaş din Moiseiu a fost numit inspector al bise­ricii româneşti din Maramurăş (5). Serafin în urmă scăpă din în­chisoare, în 19 Iunie 1715 iscăleşte un contract «Seraphin Episcop», dar comitatul nu-1 mai recunoaşte de episcop şi în 9 Aprilie 1717 hotărăşte arestarea lu «Petrovai Pap Stephan» (6).

Congregaţia comitatului, îndată după destituirea lui Serafin, s'a îngrijit ca preoţimea maramurăşanâ saşi aleagă episcop nou. La începutul anului 1715 soborul preoţesc a ales de episcop pe Popa Andreiu din ieraşul Cosăului, care, faţă de cei trei candidaţi din celelalte ieraşuri, primise mai multe voturi. Congregaţia comita­tului în 15 Maiu al aceluiaş an ceru guvernului din Ardeal să în­tărească alegerea (7). Actul alegerii de bună seamă n'a ajuns la curtea împărătească, ci s'a oprit la guvernul din Ardeal, care n'a aprobat alegerea, fiindcă pentru vlădicia Maramurăşului avea alt candidat.

Hodermarski, episcopul falit al Muncaciului, încă «ştia despre vacanţa episcopiei de aici» (8) şi, fiindcă episcopul Agriei, Erdody,

(1) Doc. no. 72. (2) Doc. no. 70. (3) Doc. no. 73, (4) Doc. no. 77. (5) Doc. no. 75. (6) Doc. no. 84. (7) A. Petrov, Materialy dla istorij Ugorskij-Ruşi, S. Petersburg 1905, I, p. 22—3, la

7J. Păclişan în Cultura Creştină, an. III, p. 300. (8) Hodinka, o. c , p. 654.

© BCU CLUJ

•28 P R E O T U L DR. A L E X A N D R U C Z I P L E 276

îi făgăduise că, dacă va reuşi să aducă la unire pe neuniţii din Maramurăş, va interveni să fie numit episcop al Maramurăşului(l), înarma cu scrisoare protecţională dela consiliul de răsboiu pe frate-său, Procopie şi îl trimise în Maramurăş. Venirea lui Procopie Hodermarski şi tratativele, ce a avut cu preoţimea, au produs nelinişte şi turburare între reformaţi. Vicecomitele Vasile Stoica face tot posibilul ca să împiedece unirea, pune în mişcare guver­nul ardelean, acesta, la rândul său, prin cancelaria ardeleană din Viena, roagă consiliul de răsboiu să nu mai protejeze pe Hoder­marski, fiindcă Maramurăşul aparţine Ardealului, în urmare Ro­mânii maramurăşeni uniţi cu biserica Romei trebue să fie supuşi episcopului unit din Ardeal (2). Guvernorul Ardealului, Sigismund Kornis, cu scrisoarea sa adresată congregaţiei comitatului se nă-zueşte să liniştească şi să încurajeze pe oficialii dela comitat. Spune că episcopia Maramurăşului s'a dat unui bărbat vrednic (3).

Episcopul Dosofteiu 11 Teodorovici. Cel din urmă episcop al Maramurăşului a fost Dosofteiu Teodorovici, arhimandrit al mă­năstirii din Uglea. Pe vremea lui Stoica a fost administrator, adică vicar episcopesc (4). Preoţimea maramurăşană, la recoman­darea guvernului din Ardeal, îl alege episcop şi-1 trimite să se sfinţească în Moldova. In 1718 pe la Crăciun se reîntoarce din Moldova şi-şi începe activitatea episcopească (5). Situaţia lui Do­softeiu Teodorovici a fost foarte anevoioasă. Procopie Hoder­marski, numit de episcopul Muncaciului vicar pentru Maramu­răş, îi controla tot pasul, iar de altă parte episcopii uniţi ai Ar­dealului, Pataki şi Klein, încă l-au oprit dela funcţiile episcopeşti. Comitatul, din partea sa, 1-a sprijinit şi 1-a apărat, dar numai în ascuns, fiindcă nu cuteză să se împotrivească pe faţă poruncilor venite dela domnitorul catolic. Dosofteiu totuş s'a susţinut în scau­nul episcopesc al Maramurăşului până după 1733 când, slăbit de bătrâneţe (6), muri, ori poate a schimbat cârja vlădicească cu toia­gul pribegiei; s'a putut susţinea între împrejurări atât de nepriel-

(1) Ibid., p. 527. (2) lbid., p. 654. (3) Doc. no. 83. (4) Doc. no. 43. (5) Hodinka, o. c , p. 556; cf. doc. no. 101. (61 Dintr'un document publicat de Petrov, (Materialy, I, p. 20, la Z. Pâelişan în Cul­

tura Creştină, an. III, p. 329), apare că Dosofteiu s'a născut In 1648.

© BCU CLUJ

277 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 29

nice, fiindcă tocmai în aceasta vreme a decurs procesul privitor la jurisdicţia peste Maramurăş între episcopii Muncaciului şi ai Ardealului. Jurisdicţia peste Maramurăş, dacă s'ar fi luat în con­siderare naţionalitatea credincioşilor, se cuveniâ atât episcopilor din Muncaciu cât şi celor din Ardeal, fiindcă Maramurăşul e lo­cuit şi de Ruşi şi de Români, dar discuţia nu s'a pornit în di­recţia aceasta. Amândouă partidele s'au bazat pe dreptul istoric. Privitor la acest drept apoi fiecare îşi avea dovezile sale. Principii Ardealului au dat pe vremuri titlul de episcop maramurăşan şi episcopilor din Muncaciu şi mitropoliţilor din Ardeal De aici se explică că regele Ungariei, în decursul acestei controverse, decide când în favorul unuia când în favorul celuilalt. In urmă totuş au ieşit biruitori episcopii Muncaciului; episcopia lor eră mai organi­zată şi mai ferită de turburări interne, aşâ că a avut vreme să se ocupe mai intensiv de chestia Maramurăşului. Congregaţia comi­tatului ar fi fost mai bucuroasă, dacă regele ar fi incorporat bi­serica orientală din Maramurăş în episcopia românească a Ardea­lului, fiindcă episcopul din Muncaciu şi vicarul aceluia, Procopie Hodermarski, i-au făcut foarte multe neplăceri (1).

Episcopul Muncaciului, Bizanţie, după repeţite cereri reuşeşte să obţină dela Carol al Vl-lea diploma de datul 22 August 1720 , prin care Maramurăşul e supus jurisdicţiei episcopului din Muncaciu, iar Dosofteiu e oprit dela exercitarea jurisdicţiei episcopeşti (2). Bi­zanţie în toamna anului 1721 a mers în Maramurăş şi a reuşit să câştige pentru unire 1 4 4 de preoţi (3). Luând în considerare că în satele din Maramurăş pe vremea aceea erau câte trei, patru şi mai mulţi preoţi, nu se poate spune că unirea din 1721 ar fi fost desăvârşirea unirii bisericii maramurăşene, cum o prezentă Ho­dinka (4), fiindcă majoritatea preoţilor a rămas neunită.

Vicarul Hodermarski acum începe să protesteze împotriva comi­tatului, să împroaşte cu vorbe injurioase pe calvini, pe preoţii uniţi îi face să scrie petiţiuni împăratului(5). Purtarea lui Hoder­marski i-a negăjit foarte mult pe reformaţi, şi tocmai pentru aceea s'au arătat buni bucuroşi să dea tot sprijinul episcopului român Pataki, când acesta s'a încercat să scoată biserica maramurăşană

(1) Doc. no. 88, 89. (2) Doc. no. 90; Hodinka, o. c , p. 566 şi 557. (3) Hodinka, o. c , p. 557. (4) Ibid., p. 658. (5) Doc. no. 92, 94, 95,

© BCU CLUJ

30 P R E O T U L DR. A L E X A N D R U C Z I P L E 278

de subt jurisdicţia episcopiei Muncaciului. Cu sprijinul lor, Pataki în 1723 ori 1724 i-a incorporat pe uniţii din Maramurăş în episco­pia Ardealului. Fireşte, sprijinul acesta n'a fost sincer, doar comi­tatul. încă şi în 1728 vorbeşte despre unirea bisericii româneşti din Maramurăş cu biserica reformată (1). Dar, la aparenţă, comi­tatul apără unirea cu Pâtaki împotriva Muncaciului. Bizanţie, ştiind despre amestecul lui Pataki, cere voie superiorului său, episco­pului latin din Agria să facă investigaţie în Maramurăş, ca în felul acesta să dovedească că biserica de acolo aparţine episcopiei din Muncaciu. Episcopul Agriei, Erdody, a dat permisiunea cerută, iar investigaţia s'a început în 11 Martie 1 7 2 5 ( 2 ) . Dar înainte de a face investigaţia, vicarul Hodermarski, dimpreună cu mai mulţi călu­gări, a umblat din sat în sat şi a silit pe preoţi să făgădueascâ cu jurământ că vor recunoaşte de episcop pe Bizanţie. Dacă preoţii nu ascultau de vorbă bună, erau supuşi la fel de fel de pedepse, aşa că protopopul din Giuleşti fu nevoit să ceară sprijinul guver­nului ardelean faţă de volniciile lui Hodermarski. Guvernul a şi dat ordin comitatului să apere interesele episcopului ardelean, în urmare Hodermarski, cu prilejul investigaţiei care a urmat, abia a putut să asculte vreo 38 de preoţi. Fireşte, aceşti 38 de preoţi au mărturisit că Maramurăşul dela Tarasovici încoace a fost supus episcopilor din Muncaciu, că Atanasie al Ardealului n'a avut ju­risdicţie asupra Maramurăşului, că unirea în Maramurăş a fost in­trodusă nu de Atanasie, ci de Hodermarski, că Bizanţie nu atunci a intrat în Maramurăş când episcopia de acolo eră vacantă şi, în urmă, că sunt îndestuliţi atât cu episcopul Bizanţie cât şi cu vi­carul Hodermarski (3).

In vreme ce chestia aceasta controversată ajunge înaintea nun-ciului papal din Viena şi a congregaţiei de propaganda fide din Roma, fără să fie pe deplin rezolvată (4), atât episcopul Muncaciului cât şi cel al Ardealului exercitau, pe cât puteau, jurisdicţie în Ma­ramurăş. Vicarul Hodermarski, bazat pe rezultatul investigaţiei, cere congregaţiei nobililor să aducă hotărîre în aceasta chestie. Congregaţia se adresează comitelui suprem, Bethlen, care din Cluj dă instrucţii comitatului, cum să se poarte faţă de pretenţiile vi-

(1) Doc, no. 106. (2) Hodinka, A murikăcsi gor. hat. piiap. tort-, p. 560. (3) Ibid.; Tit. Budu, o. c , p. 24 şi 27; Dulişcovici, o. c , III, p. 63— 67; Nilles, o. c,

p. 388. (4) Hodinka, o. c, p. 561.

© BCU CLUJ

279 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 31

carului (1). Dintr'o altă scrisoare a lui Bethlen se vede că congre­gaţia comitatului a respins cererea Muncaciului (2).

Congregaţia comitatului si guvernul ardelean Ia aparenţă re­cunosc jurisdicţia lui Pataki. In 18 Noemvrie 1726 guvernorul Kornis, la cererea lui Pataki, a chemat în Ardeal pe episcopul Dosofteiu care, împotriva opreliştei Iui Potaki, hirotonia preoţi noaptea şi 1-a făcut să dea reversal episcopului unit că nu va mai hirotoni preoţi şi nu va îndeplini nici alte funcţii episcopeşti (3). Am spus că comitatul numai Ia aparenţă sprijiniâ pe episcopul unit al Ardealului, iar în ascuns se năzuia să mănţină «frumoasa unire» a Românilor cu biserica reformată. Aşâ în August 1 7 2 8 tri­mite un sol la Viena cu declaraţia nobililor de legea grecească şi cere împăratului să lase neschimbată situaţia bisericii maramură­şene. Arată că locuitorii de legea grecească din Maramurăş s'au unit cu biserica reformată, fără să fie siliţi de cineva, în urma re­zoluţiei împăratului Leopold. Până acum au trăit în cea mai fru­moasă armonie. Biserica reformată a sărit în ajutorul celor de legea grecească. I-a ajutat să-şi edifice biserici, mănăstiri, case parohiale, «altfel, dacă nu există din amândouă părţile unirea aceasta fru­moasă, între aceste împrejurări ticăloase şi grele nu puteam să ajungem nici în starea în care ne aflăm» (4). Politica făţarnică a comitatului e foarte vădită; la două luni, după ce pe Darvai îl tri­mise la Viena în cauza unirii Românilor cu biserica reformată, co­mitatul, în urma ordinului guvernului transilvănean, aduce hotă-rîre să nu mai fie recunoscuţi preoţi legitimi cei hirotoniţi de Dosofteiu (5). Nouăle porunci din 26 Noemvrie şi 20 Decemvrie 1728 , date de guvernorul Kornis, la intervenţia iezuitului Fitter, care după moartea lui Pataki cârmuiâ biserica unită din Ardeal, încă au rămas neexecutate (6).

In 1729 , când în scaunul episcopesc al Ardealului a ajuns Ino-cenţiu Micu Klein, bătrânul episcop al Maramurăşului a trimis pe fiul său şi pe un protopop în Ardeal cu declaraţia că nu va mai hirotoni preoţi, ci se va retrage într'o mănăstire. Dar nu peste mult iarăş îşi calcă făgăduinţa. Klein în 1731 a exoperat o nouă

(1) Doc. no. 99. (2) Doc. no. 100. (3) Doc. no. 101, 102; of. doc. no. 103. (4) Doc. no. 106. (5) Doc. no. 107. (6) Doc. no. 108 şi 109.

© BCU CLUJ

32

poruncă împărătească împotriva lui Dosofteiu, în urma căreia gu­vernul ardelean a ordonat comitatului să admonieze cu toată as­primea «semeţ pro semper, severe et peremptorie» pe bătrânul «episcop schismatic» să nu mai hirotonească nici un preot, iar dacă s'ar află că a hirotonit un singur preot numai, să-1 aresteze şi să-1 ducă la comandantul cetăţii Hustului (1). Ca rezultat al acestui ordin, Dosofteiu fu chemat înaintea comitelui suprem şi dojenit (2). Dar şi de aici înainte şi-a continuat slujba episcopească. Mai în urmă e pomenit în 30 Octomvrie 1733 , când consiliul regesc din Pojon porunceşte comitatului să oprească pe Dosofteiu dela exercitarea ju­risdicţiei episcopeşti (3). După dispariţia lui Dosofteiu reformaţii din comitat şi preoţimea, rămasă credincioasă tradiţiilor şi legăturilor vechi, mai fac o încercare sâ-şi aleagă episcop şi să-1 trimită în Moldova spre consacrare, dar Olşavski, noul episcop al Munca­ciului, le zădărniceşte planul (4).

De aici încolo nu mai întâlnim alt episcop maramurăşan, atâta doar că o însemnare din 1739 pomeneşte pe «Gabriel episcopus de Barczânfalva» (5). Consiliul regesc din Pojon nu mai iea în con­siderare unirea cu reformaţii. Dela 1737 încoace neuniţii nu au voie nici să-şi edifice biserici tară de concesiune regească (6). Biserica Moldovei mai încearcă să rămână in contact cu Românii Maramu-răşeni. Egumenul Putnei în 1756 îl face pe Teofan egumen la schitul din Moiseiul Maramurăşului şi roagă pe arhiereu, pe vicar, pe protopopi şi pe boieri să nu supere pe acest frate egumen şi pe alţi călugăraşi, ci să-i lase să urmeze bună rândueala sfintei biserici a răsăritului, nici să nu fie de nimeni întru nimica smintit afară de dogmele răsăritului (7). Tot din Moldova va fi fost alimen­tată şi răscoala religioasă a Maramurăşului în 1761 (8). In urmă însă Românii maramurăşeni au trebuit să se împace cu cârmuirea episcopului străin, care dela 1733 până la înfiinţarea episcopiei Gherlei a rămas singurul stăpân al Maramurăşului.

Urmaşul lui Pataki, episcopul Klein încă s'a încercat să scoată

(1) Doc. no. 110. (2) Doc. no. 111. (3) Doc. no. 113. (4) Doc. no. 114. (6) Mihâlyi, o. c, p. 108. (6) Doc. no. 116. (7) Doc. no. 117. (8) Hodinka, A munkdesi piisp. tort., p. 328.

© BCU CLUJ

281 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P i S C O P l A DIN MARAMURĂŞ. 33

clin Maramurăş pe Bizanţie al Muncaciului, dar fără rezultat. Con­gregaţia din Roma şi primatele Ungariei l-au provocat pe Klein să dovedească că are drept asupra Maramurăşului. Klein a arătat: 1. Că Maramurăşul a fost o parte a episcopiei ardelene încă şi înainte de unire. 2. Că la 1697 şi Maramurăşul s'a unit şi a re­cunoscut pe Atanasie, mai apoi pe Pataki de episcopi. 3. Că epis­copia unită din Ardeal a obţinut scutire dela îndatoririle iobăgeşti pentru preoţii din Ardeal şi din părţile anexate, şi 4 . Că episcopia Muncaciului nici nu există (1). Bizanţie la rândul său s'a năzuit să combată pe Klein. Dovada lui cea mai puternică a fost ca vica­riatul Muncaciului se află pe teritoriul episcopiei latine din Agria, tot aşâ şi Maramurăşul; în urmare, locuitorii de legea grecească din Maramurăş trebue să fie supuşi vicariatului apostolic din Mun­caciu. Nu ştim cum s'a rezolvat această chestie controversată în con­gregaţia din Roma; se pare că rezolvarea se datoreşte lui Carol al Vl-lea care, prin decretul său, ridicat la valoarea de drept în dieta ardeleană la 1733 , a anexat Maramurăşul la Ungaria (2).

Din cele precedente vedem că: 1. Mănăstirea din Peri a fost învestită cu drepturi mari din partea

patriarhului din Constantinopol, egumenul mănăstirii a fost făcut exarh al preoţilor şi credincioşilor de legea grecească din Mara­murăş, Sătmar, Ugocea, Bălagiu, Dăbâca.

2. Pe vremea dominaţiunii reformate în mănăstirea din Peri au rezidat episcopi români, aleşi de preoţimea maramurăşană şi re­cunoscuţi de congregaţia comitatului şi de principii Ardealului.

3. Comitatul Maramurăşului, până când a stat în legătură cu principatul Ardealului, a sprijinit şi apărat pe episcopii maramură-şeni împotriva episcopilor din Muncaciu şi din Ardeal.

4. E drept că mulţi episcopi din Muncaciu şi din Ardeal au câ­ştigat jurisdicţie asupra Maramurăşului, dar jurisdicţia aceasta au exercitat-o numai dacă au fost primiţi şi recunoscuţi de congre­gaţie şi de soborul preoţesc; aşâ Tarasovici al Muncaciului la 1639 şi episcopii Ardealului, începând cu Sava, dela 1662 până la 1690 .

5. Episcopia din Maramurăş n'a fost întemeiată după normele stricte ale canoanelor bisericeşti, dar episcopii au fost recunoscuţi

(1) Episcopia Muncaciului până la 1771 erâ numai vicariat apostolic, (2) Hodinka, o. c, p. 561 şi urm.; Bunea, Episcopul In. M. Klein, p. 10; Păclişan în

Cultura Creştină, an. III, p. 335; Szdsadok, an. XLVII, p. 41. Analele A. R. — Tom. XXXVIII. — Memoriile Secţ. Istorice. 8

© BCU CLUJ

34 P R E O T U L DR. A L E X A N D R U C Z t P L E 282

de comitat şi, în cele mai multe cazuri, şi de principii Ardealului şi au fost consacraţi de mitropoliţii Moldovei; în urmare e nedrept să-i numeşti: quidam vagabundi episcopi( l ) ; aceasta e tocmai aşa exagerare din partea scriitorilor uniţi, ca şi epitetul de al doilea Herostrat ce-1 dau scriitorii neuniţi lui Atanasie Anghel, întemeie­torul unirii religioase cu Roma.

Intre episcopii maramurăşeni aflăm şi oameni slabi, plini de patimi omeneşti, dar cu toate acestea ei au fost singurii cari au condus, au cârmuit, au mângâiat şi au povăţuit poporul de legea grecească din Maramurăş. Aceasta m'a îndemnat să cercetez documentele privi­toare la episcopia Maramurăşului.

(1) Mondok, o. c , p. 20; Nilles, Simbolae, p. 388; Bunea, Vechile episcopii, p. 102.

© BCU CLUJ

D O C U M E N T E .

1.

Constantinopol, 13 August 1391. Anton, patriarhul din Constantinopol, la rugarea voivodului Baliţă şi a lui Drag Meşter, primeşte mănăstirea din Maramurăş cu hramul «Arhanghelul Mihail» sub proteguirea sa, pe egu­menul mănăstirii îl învesteşte cu dreptul de a putea sfinţi biserici, de a judecă şi de a învăţă şi, în urmă, dreptul de a alege egumen îl dă popora-ţiunii întregului ţinut.

Antonius Dei gratia civitatis Constantinopolitanse, Novse Roma?, ac totius Orbis Patriarcha. Bene beateque progeniti, et in Deo honorati bonique Ghristiani humilitati nostras, secundum confirmationem Sancti Spiritus, dilecti filii et generoşi Vajvoda Balicza et Drag Meşter, qui habent Ecclesiam sive monasterium perpetuum in Maromuras in nomine Sancti Michaelis Archan-geli fundatum, qui venerunt ad nos et humilitati nostrae, infelici et urgente, Imperii Constantinopolitani stătu supplicarant, ac in beatitudine, obedientia, quam habuerunt pro consuetudine Christianae Religionis pracstiterunt, humi-litatique omne ac Ecclesiae... haereditatem de propriis bonis, et bene acqui-sitis Ecclesiam videlicet in nomine Sancti Michaelis Archangeli fundatam dona-runt, ac obtulerunt, ita quod ad Ecclesiam humilitatis nostrae respectu habeat, eidemque obediat. Nos autem videntes iustum eorum desiderium, ac integram fidem consideratites, donationem eiusmodigratamaccepimus voluntatique eorum condescendimus, ac Drag Meşter, velut humilitatis nostrse filium nostra au-thoritate qua fungimur, benediximus patriarchali, itaque quem Deus eliget in dicto monasterio Priorem, quod talis etiam habeat nostram benedictionem, qua valeat omnes Ecclesias, quae sunt in pertinentiis praedicti monasterii consecrare. Ad haec siquis nostrorum subditorum Archiepiscopus, aut Epis-copus in dicto monasterio aut pertinentiis eiusdem inveniretur, quod eius-modi dicto Priori esset in adiutorium velut haec humilitatis nostrae Littera? ostendunt, sigillo nostrae Ecclesiae munitae. Quia nos Ecclesiam istam, ex sincero corde, ac cum magno honore, in nostram protectionem suscepimus, ac pro salute Christianitatis, et concedimus eiusmodi Priori, ac donamus authoritatem super omnes proventu3 dicti monasterii, ac pertinentiarum,

© BCU CLUJ

36 P R E O T U L DR. A L E X A N D R U C Z I P L E 284

quae, hic infra inseruntur, velut: Zilagysag, Megyesalya, Ugotsa, Berzava, Chicho, Bolvanus Almazigy, et in omnibus his nominatis Pachomius Prior et Abbas plenariam authorita fem habeat, ac respectum ad omnes sacerdotes, et ad alios omnes homines, in dicto monasterio, ac eiusdem pertinentiis existentibus, ita ut eos ad bona opera indicet, et erudiat animse et corporis, et habeat iudicare omnes causas, ad sedem Ecclesiasticam spectantes, in dicto monasterio et pertinentiis eiusdem. Et quod omnes Ecclesias in perti­nentiis dicti monasterii, ac omnes earundem, et dicti monasterii proventus ac sacerdotes sub potestate sua habeat et manibus. Et quod in omnibus divinis offciis, pro suo Patriarcha faciet commemorationem. Quamobrem vobis has litteras nostras dedi, et quod si Priori mori (ut omnes mortales sumus) contigerit, omnes fratres spirituales tune, et Balicza ac Drag Meşter cum omnibus hominibus parvis et magnis, in dictis pertinentiis residentibus, ac congregatis aperte ut ita congregati Priorem eligant nostra authoritate et benedictione. Qui ita electus omnimodam potestatem super omnes pro­ventus Abbatiai praedicta? eodem pacto, sicut et Prasdecessor suus a Nobis ad honorem Sancti Michaelis Archangeli habeat concessimus. Et pro maiori fide et veritate ac confirmatione loci sancti has litteras nostras dedimus. Et haec scripta sunt XIII die mensis Augusti anno, in quo scribebantur millenarii VI et CCCCCCCC ac L X X X X nono.

După Dr. I. Mihâlyi, Diplome Maramurăşene, p. 109—110.

2.

Buda, 20 Martie 1479. Regele Matia, la rugarea mitropolitului din Bel­grad, Iovanihic, scuteşte pe preoţii români din Maramurăş de tot felul de contribuţii.

Nos Mathias Dei gratia rex Hungaria>, Bohemise, e t c , memoria? commen-damus tenore prsesentium significantes quibus expedit universis: Quod nos, tum ad humillima3 supplieationis inslanUam fidelis noştri reverendi Iovanyi-chik Metropolitani Nandor albensis, nosirao propterea porrectae maiestăţi, tum vero ex gratia speciaU, universos et singulos Valachos presbyteros fidem grsecam tenentes, in comitatn Maromarosiensi existentes, praesentes et futuros de solutione quarumcunque taxarum tam ordinariarum quam extraordinariarum, per ipsos in medium regnicolarum nostrorum solvi, ma-iestatique nostrae ab eisdem prevenire debentium, perpetuis futuris semper temporibus gratiose duximus eximendos et supportandos. Imo eximimus et supportamus prsesentium per vigorem. Quo circa vobis fidelibus nostris universis et singulis dicatoribus et exactoribus quarumcunque taxarum nos-trarum tam ordinariarum quam extraordinariarum, item comitibus came-

© BCU CLUJ

285 37

rarurn salium nostrorum regalium in praedicto comitatu Maromarusiensi pro tempore constitutis, eorumque vices gerentibus, harum serie firmiter praecipientes mandamus, quatenus amodo deinceps praefatos Valachos pres-byteros ut prsefertur Graecam fidem tenentes, praefatoque Metropolitano subiectos, ad solutionem quarumcunqne taxarum ordinariarum scilicet et extraordinariarum, in medium regnicoiarum nostrorum solvi debentiurn, contra formam praemissae nostrae exemptionis arctare et compellere ipsosque ratione non solutionis earundem, in personis rebusque et bonis ipsorum quibusvis impedire, turbare seu quovis modo damnificare nusquam et ne-quaquam praesumatis, neque sitis ausi modo aliquali, gratiae nostrae sub obtentu. Praesentibus perlectis exhibenti restitutis. Datum Budae Sabbato proximo ante Dominioa Laetare, Anno Domini millesimo quadringentesimo septuagesimo nono. Regaorum nostrorum Hungarise etc. anno vigesimo se­cundo, Bohemiso vero uu locimo. Relatio Urbani prsepositi Thesaurarii Regii.

După Mihâlyi, o. c, p. 536.

3.

Alba-Regală, 31 Iulie 1491. Regele Vladislav al II-lea supune Maramurăşul jurisdicţiei episcopului Ioan din Muncaciu.

Uladislaus Dei Gratia Rex Hungarice et Bohemue etc. Fidelibus nostris universis et singulis Praelatis Baronibus, Comitibus, Castellanis, Nobilibus, isproumque Officialibus. Item Civitatibus, Oppidis et Villis earumque Rec-toribus, Iudicibus scilicet et Villicis ac alterius cuiusvis Status et Condi-tionis honimibus in hoc Regno nostro Hungarke ubivis constitutis et commo-rantibus praesentes visuris salutem et gratiam. Exposuit nobis Fidelis noster Reverendus Ioannes Episcopus Ruthenorum in Claustro Beati Michaelis Archangeli in Maramaros Ritu Griiecorum fundato commorans gravi cum querela: Qualiter in Bonis et Possessionibus vestris et in medio vestri plu-rimi Rutheni Presbyteri item Coloni Graecam fidem tenentes et sub Iuris-dictione sua existentes comorarentur, qui proventus sibi et dictae Ecclesiae ex vetusta consuetudine provenire debent reddere, et restituere difficul-tarent in grave praeiudicium Iurium eiusdem Ecclesiae suae et damnum valde magnum. Et quia nos pati nolumus, ut idem exponens et dicta Eccle-sia sua solitis et Iustis suiş proventibus destituatur, mandamus idcirco Fi­delităţi vestee et vestris cuiuslibet Praesentium serie strictissime, qua­tenus amodo in posterum praefato exponenţi et dictae Ecclesiae suae per praenominatos Ruthenos, Presbyteros et Colonos Graecam fidem, ut prae-fertur, tenentes ubivis in praescriptis Bonis et Possessionibus vestris in medio vestri commorantes de omnibus proventibus et obventionibus suiş locis de-bitis et temporibuş semper opportune . . . et responderi facere modis mo-

© BCU CLUJ

38 P R E O T U L DR. A L E X A N D R U C Z I P L E 286

nibus debeatis et teneamini. Aliud non facturi. Praesentibus perlectis, exhi-benti restitutis. Datum in suburbio civitatis nostrae Albae Regalis, die Do-minica proxima ante f'estum ad Vincula Beati Petri Apostoli, Anno Domini 1491-mo. Regnorum nostrorum Anno Hungarise etc. secundo, Bohemiae vero vigesimo primo. L. S.

După I. Basilovits, Brevis notitia fundationis Th. Koriatovits, I, p. 22—23.

4.

Caşovia, 14 Maiu 1494. La cererea egumenului Ilarie din Peri, regele Vladislav al II-lea întăreşte scrisoarea patriahului din Constantinopo!, Anton, şi lasă ca acest egumen să fie supus episcopului din Mucaciu şi mitropoli­tului din Ardeal.

Nos Vladislaus Dei gratia rex Hungarise et Bohemiae etc. memorise com-mendamus tenore praesentium sianificantes quibus expedit universis. Quod venerabilis et religiosus frater Hilarius prior claustri sive monasterii eccle-sias beati Michaelis Archangeli in Maromarus fundaţi, Graecse (idei professor, nostraa maiestatis accedens in paraesentiam, exhibuit et praesentavit nobis quasdam litteras privilegiales reverendissimi patris quondam Antonii civitatis Costantinopolitanse, Novse Romas ac totius Orbis Patriarchse, in pergameno graecis litteris exaratas sigilloque suo plumbeo impendenti consignatas. Et cum hoc, etiam earundem litterarum exemplum verbotenus in latinum tra-ductum, de et super nonnulis indultis Iuribusque et libertatibus eidem eccle-sise Sancti Michaelis per eundem concessis, inferius in tenore eiusdem exempli denotatis et specificatis. Supplicans maiestăţi nostrse, ut litteras huiusmodi patriarchales, ac omnia in eisdem contenta, rata et accepta habere, ac pro eodem fratre Hilario suisque successsoribus universis, ecclesiaeque praeno-tatse innovantes perpetuo valituras gratiose dignaremur confirmare. Quarum quidem litterarum, et earundem exempli tenor sequitur in haec verba: An-tonius Dei gratia etc. (Vezi întâiul document). Nos igitur huiusmodi suppli-catione memoraţi fratris Hilarii exaudita et clementer admissa praescriptas litteras dicti patriarchae non abrasas, non cancellatas, nec in aliqua sui parte viciatas conspeximus, praesentibusque litteris nostris similiter privilegiali-bus earundem exemplum de verbo ad verbum inseri, et inscribi facientes, eas et omnia in eis contenta, eatenus quatenus eaedem rite et legitime existunt emanatae, viribusque earum veritas suffragatur, acceptamus, appro-bamus, et ratificamus, ac pro eodem claustro Sancti Michaelis Archangeli, et consequenter pro fratre Hilario suisque successoribus universis innovantes perpetuo valituras confirmamus. Ita tamen quod ipse frater Hilarius Prior, et gui successores episcopo de Munkatş sui ordinis reverentiam, arhiepiscopo

© BCU CLUJ

287 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 39

vero de Transsilvania, modernis et futuris, veluti superioribus suiş debitam subiectionem, et obedientiam praestare debeant et teneantur. Harum no-strarum, quibus secretum sigillum nostrum, quo ut rex Hungarise utumur, est appensum, vigore et testimomo litterarum mediante. Datum Casovaise per manus revCrendi in Christo patris domini Thomae episcopi ecclesiao Iauriensis et postulaţi Agriensis, Aulse nostraa sumi et Secretarii Cancellarii ac fidelis noştri dilecti, quarta decima die mensis Maii, anno Domini mille-simo quadringentesimo nonagesimo quarto. Regnorm nostrum Hungarke etc. anno quarto. Bohemia; vero vigesimo quarto.

După Mihâlyi, o. c , p. 606-807 .

5.

Buda, 29 Noemvrie 1498. Scrisoarea regelui Vladislav al II-Iea, în care porunceşte comitatului Maramurăş să apere pe egumenul Ilarie şi mănăs­tirea Perilor împotriva amestecului ilegal al episcopului Ioan din Muncaciu.

Vladislaus Dei gratia rex Hungariaî Bohemia} e t c , fidelibus nostris comiţi vel vicecomiti et iudicibus nobilium comitatus Maromarusiensis, praesenti-bus et futuris salutem et gratiam. Exponitur maiestăţi nostrae in persona re­ligioşi fratris Hilarii, Graecae fidei professoris, Prioris monasterii beati Mi-chaelis Archangeli in Maromarusio fundaţi. Quod licet nos certas litteras re-verendissimi' in Christo patris fratris Antonii Patriarchas Constantinopolitani, super certis indultis et libertatibus ac iuribus praefati monasterii, per eun-dem Patriarcham concessis, ad supplicationem eiusdem exponentis confir-maverimus, tamen venerabilis frater Ioannes episcopus de Munkacs Graecas fidei professor, in aestate proxime praeterita, contra huiusmodi indulta prae­fati Patriarchse, oranes populos, in pertinentiis dicti monasterii commorantes, vigore quarundam litterarum, ad sinistram expositionem eiusdem, de maies­tate nostra ut dicitur impetratarum, veliet et niteretur taxare, et ad illegi-timam receptionem proventuum dicti monasterii inhiare, et licet nos utras-que partes, ad praesentiam maieataiis nostrae vocari fecerimus, ut inter ip­sos super ipso negotio iudicium faceremus. Tamen quia praefatus episcopus de Munkach, pro tempore deputato coram nobis non comparuit, ideo nos ipsum exponentem in iuribus suiş intra revisionem huiusmodi differentiarum turbări nolentes, mandamus fidelitatibus vestris serie praesentium firmiter, ut acceptis praesentibus praefatum exponentem, contra iura et privilegia dicti monasterii, ad solutionem illegitimam aliquorum reddituum praefato episcopo de Munkacs arctari non permittatis, sed ipsum interea quousque scilicet per nos causa et differentia praetacta revidebitur, maiestatis nostrae in persona ac authoritate, praesentibus vobis in hac p^rte concessa et iusti-tia mediante, protegere, tueri et defendere debeatis, secus non facturi. Prae*

© BCU CLUJ

40 P R E O T U L DR. A L E X A N D R U C Z I P L E 288

sentibus perlectis exhibenti restitutis. Datum Budas in vigilia festi beati An­drea} apostoli. Anno Domini millesimo quadringentesimo nonagesimo octavo. Regnorum nostrorum Hungarias etc. anno nono, Bohemise vero vigesimo nono,

După Mihâlyi, o. a, p. 624—625.

Cetatea Erdod, 1556. Corniţele suprem al comitatelor Sătinar şi Sabolciu, Gheorghe Bâthori, trimite pe episcopul rutean Ilarion în Maramurăş să cârmuească mănăstirea din Peri şi poporul de acolo.

Georgius Bathori Szatmar et Szabolcs comes egregio officiali et circum-spectis ao providis Iudicibus, Iuratis et universităţi Iobbagyonum nostrorum in Comitatu Marmoros et pertinentiis Bocsko existentibus favorem. Misimus isthuc in medium Vestri Referendum Larium Episcopum ruthenum, ut claustrum Sancti Michaelis isthic existens ingredi curamque Claustri et a-nimarum vestrarum habere debeat, quare committimus vobis, ut praefatum Larium Episcopum in dictum claustrum immittere universasque res et bona claustri tam mobilia quam immobilia secundum regestrum in Mappis eius-dem dare debeatis et operam adhibere, quomodo praefatus Larius Episco­pus in medio vestri vitam suam ducat, Ecclesiasque provideat ac nobis re-scribere curetis. Datum in Arce Erdeud. 1556 (L. S.).

După Ioan Duliscovioi, Istoriceskia certei, II, p. 73—74.

Cetatea Hustului, 9 Martie 1667. Valentin Drugeth de Homonna, rugat de comitatul Maramurăşului şi de voivodul moldovean, Simeon, restitue episcopului român mănăstirea din Peri.

6.

7.

Nos Valentinus Drugeth — To-vâbbâ mivel talâlânak meg benniin-ket az becsiiletes Mărmaros vâr-megye o kegyelmek es az Moldvay Simon vajda 0 nagysâga kovete az megnevezett becsiiletes Mărmaros vârmegyeben levo egy olâh Clas-trom vegett melly K5rtvelesnek hi-vattatik — minthogy penich az az Clastrom ennek elotte valo boldog emlikezeto fejedelmek idejeben is Olâh Piispokek lakohelye volt es mostani vâltozâsnak idejeben peni-

Noi Valentin Drugeth — Mai de­parte fiindcă privitor la o mănăstire situată în cinstitul comitat al Mara­murăşului, numită «Peri» ne-a ru­gat cinstitul comitat al Maramură­şului şi trimisul Măriei Sale voivo­dului din Moldova, Simeon — iar după ce mănăstirea aceea şi înainte de aceasta, pe vremea principilor de fericită pomenire, a fost lăcaşul episcopilor români şi s'a anexat ce­tăţii Hustului pe vremea schimbă­rilor de acum — deci, cu conside-

© BCU CLUJ

289 41

chlen foglaltatott volt Huszth vârâ-hoz—megtekintv6n azert ebben az dologban mind az Moldovai Simeon vajdât o nagysâgât minekunk ked-ves szomszed barâtunkat, es mint ponigh az becsiiletes Mârmaros vâr-megyet o kegyelmek az o kegyel-mek kivânsâgok szerint azt az Clas-stromot restituâltuk ugy, hogy piis-pok birja, 6s Haszth vârâtol hallgas-son, epichie 6s tovâbbâ 5 roita mi-birunk 6s akaratunkbol szâljon az kovetkezendo Pii?p('jk5kre szânto-foldjeivel, kaszâlo reţjeivel, erdivel s mind halâszo vizeivel egyetemben. Ezt is hozzâ teven, hogy az Clas-trom mind az Piisp5k6vel egyetem­ben Huszth Capitânunkval minde-nekben egyetercsen, melly dolognak eross6gere es jovendd emlekezet6re attunk ez jelenvalo leveliinket pe-cs6tiinkvel es keziink irâsâval mege-rositven.

Actum in arce nostra Huszth 9 Marţii 1607. Comes Valentinus de Ho-monna m. p. (L. S.).

După I. Duliscovioi, o. c , p. 69.

8. Sighet, 28 Noemvrie 1634. In congregaţia comitatului ţinuta la acel dat,

toţi nobilii făgăduesc să dea câte trei bani episcopului român Dosofteiu, să poată să-şi câştige întărirea din partea principelui.

Venerabili viro Domino episcopo Valachorum Dosophte promisit dare quivis nobilium tres-tres numos pro auxilio, ut litteras extrahat ab ipso illustrissimo Principe.

Protocolul congregaţiei comitatense, I, p. 199.

9. Siget, 5 Martie 1635.

Minden szentegyâzak egy-egy fo- Preoţii dela fiecare sfântă biserică rintot adgyanak az papok az olâh să dea câte un floren episcopului ro-

rare atât la Măria Sa voivodul Si­meon al Moldovei, iubitul nostru vecin şi prieten, cât şi la cinstitul comitat al Maramurăşului, amăsurat dorinţei lor, mănăstirea am restitu­it-o aşâ ca să fie a episcopului şi (acesta) să asculte de cetatea Hus-tului, apoi cu puterea şi vrerea noastră defa dânsul să treacă la e-piscoph următori, dimpreună cu pă­mânturile arătoare, cu livezile, pă­durile şi apele de pescuit. Se adauge şi aceea că mănăstirea dimpreună cu episcopul ei trebue să fie în bună înţelegere cu privire la toate lucru­rile cu căpitanul nostru din Hust. Pentru întărirea şi viitoarea pome­nire a lucrului acestuia am dat pre­zenta scrisoare, întărită cu sigiliul nostru şi cu subscrierea noastră.

© BCU CLUJ

42 P R E O T U L DR. A L E X A N D R U C Z I P L E 290

piispoknek, annak folette az egy-egy potrâkot is (polturâkat) minden nemeş emberek, az kik meg nem adtak, erre exmissionâlist ad az var-megye az egy-egy potrâkokert a szolgabirăknak, az papok is, ha meg nem akarnâk adni az egy-egy forin-tot, vigyen szolgabirot reâjuk.

mân, pe lângă aceea nobilii să dea câte o poltură. Comitatul dă împu­ternicire pretorilor să urmărească pe aceia cari nu vreau să dea poltura, şi dacă nici preoţii n'ar vrea să plătească florenul, (episcopul) să ducă pe pretor asupra lor.

Protocolul congregaţiei comitatense,, I, p. 203,

Sighet, 14 August 1635. Az vladikât az vârmegye mege-

gyezve acceptâlta, de igy hogy az fele imide-amoda valo nyargalâsnak bekdst hagyjon. Az mintennek elotte vegeztiink volt, most is azt hagy-tuk heîyben, hogy minden szent-egyhâztul esztendonkent 21 penzt, negy bârânyburt, 22 gyertyât adja-nak neki; az mely templomot meg-szentel, azert 1 forintot adjanak.

Vegeztuk azt vârmegye"ul, hogy az vladika melle az vicecomes se-gitseget adjon, ha valahol szavât nem fogadnâk, avagy fizete\set meg nem akarnâk adra, kikkel exequâl-tasson; az faluk es az papok szavât fogadjâk es adjanak enni es inni sub onere florenorum 12, de nem reszegseghez valot.

Protocolul congregaţiei comitatense, I

Comitatul primeşte pe episcop cu unanimitate, dar aşa ca să nu mai alerge încoace şi încolo. Pre­cum am fost hotărît înainte de a-ceasta, în acelaş fel hotărîm şi a-cum, ca, la an, dela fiecare biserică să primească 21 de bani, 4 piei de miel, 22 de lumânări; iar pentru sfinţirea unei biserici, 1 iloren.

Am adus conclus comitatens, ca vicecomitele să-i fie într'ajutor epis­copului, dacă undeva nu i-ar as­culta cuvântul ori n'ar vrea să-i plătească plata, ca să poată urmări; satele şi preoţii să asculte cuvân­tul lui şi să-i dea mâncare şi beu-tură, sub pedeapsă de 12 floreni, dar nu atâta ca să se îmbete.

p. 214.

11.

Sighet, 16 Oclomvrie 1635. Az vladika valamely jârâsban ki-

megyen, az szolgabirâk vele legye-nek, minden szobor torvenyekben ;

Dacă episcopul iese în vreo plasă, pretorii să fie cu dânsul, la toate judecăţile de sobor; dacă în felul

© BCU CLUJ

291 43

ha azzal procedâlhat, jo; ha hol nem, acesta va putea să isprăvească cauza, a viceispân is segitseggel legyen bine; dacă în vreun loc n'ar putea, neki, levelet is ki kell adnunk rola. atunci să-i stea într'ajutor şi vice-

comitele. Despre aceasta să se dea şi scrisoare.

Protocolul congregaţiei comitatense, I, p. 216.

12. i

Sighet, 3 Noemvrie 1G37. Demetriu Pap, preotul Moiseiului şi episcop al preoţilor de legea grecească din comitat, cere ca comitatul să încredinţeze pe vicecomite, protopretor, pretor şi pe asesori să aducă judecată între dânsul şi preotul din Borşa. Comitatul împlineşte cererea.

Nobilis Dometrius Pap, presbyter possessionis Majjszin et episcopus graecae sectae in comitatu nostro presbyterorum, expetit viceoomitem, iudicem no-bilium et viceiudicem nobilium et assessores, ut iuris mediante pronuntiant inter ipsum et presbyterum iuniorem possessionis Borsa super eo, quia diffamaverit eum proditionis crimine. Concessum est exire.

Protocolul congregaţiei comitatense, I, p. 254.

13.

Sighet, 15 Decemvrie 1637. Demetriu Pap, episcop şi preot în Moiseiu, protestează că răposatul vicecomite 1-a împiedecat în funcţia de episcop. Comitatul recunoaşte pe Demetriu Pap de episcop.

Venerabilis episcopus Demetrius Pap presbyterque possessionis Majjszin protestatur super eo, quod in officio episcopatus tempore domini Nicolai quondam Thordaj de Szigeth olim vicecomitis procedere non potuerit, quo-niam nescitur qua de causa motus et actus fuerit, erga eum se 1 maia . . . et zelo eum prosequutus fuisset. Quocirca expostulavit vehemen.er a sede et congregatione dominorum nobilium, ut eundem officio antiquo re . . . et progredi permittant adversusque prodernos dominus vicecomes cum suo altero iudice nobilium et viceiudice nobilium iure procedant et legitimam executionem superinde impendant. Merita eiusdem et condigna expostula-tione exaudito faventerque admisso sollemni instantiae suae subscripsimus autenticamque secundum antefactam electionem nostram eundem personam agnoscimus officioque suo defungi permisimus officialesque auxilianter pro eodem exmisimus.

Protocolul congregaţiei comitatense, I, p. 257.

© BCU CLUJ

44 P R E O T U L DR. ALEXANDRU C Z 1 P L E 292

14.

Sighet, 26 Ianuarie 1639. Congregaţia convoacă sobor parţial la Apşa-de-jos.

Pro presbyteris iterim congregationem partialem ritus graecanei in hoc processu Szigetiensi et possessiono Also-Apsa ad diem Sabbati consequentem celebrandi facere indiximus.

Protocolul congregaţiei comitatense, I, p. 294.

15.

Matul fogva Sighet, 28 Iunie 1639.

hârom hetre gene­ral is g'yiil^st hirdetfink, melyen az egesz vârmegyebeli gorog vallâsu papok is jelen legyonek, legyen szo-bor is azkor, holot vâljek el egyfele", ha veszik-e be vladikâjuknak az munkâcsi gOrog vallâsu piispokot.

Protocolul congregaţiei comitatense, I, p

Publicăm că de azi în trei săp­tămâni va fi adunare generală, la care să fie de faţă toţi preoţii de legea grecească din comitat, tot atunci să se ţină şi sobor, în care să se hotărască, îl primesc sau nu de vlădică al lor pe episcopul de legea grecească din Muncaciu.

322.

16.

Sighet, 19 Iulie 1639. Tarasovici e rului şi a adunării generale.

Az mik^ppen az elmult gyiile-siinkben egâsz vârmegyeiil elvegez-tiik vala, hogy az mai napra gene-râlis gyiilesiink legyen es az mi kegyelmes urunk fejedelmunknek, o nagysâgânak, az mely m^ltosâ-gos donatiojât praesentâltatta vala Basilius Tarassovicz (sic !) az mâra-marosi vladikasâgnak neki valo con-ferâlâsa felol, ezen mostani gyiik4-sunkben fognânk arrul bizonyos vâ-laszt adni az felill megnevezett vladikânak. Ugyan azkor vâgeztunk volt azt is, hegy az eg6sz orosz 6s olâh papsâg akkorra ezen napon szoborba gyiiljon. Azert az mai na-

primit de episcop din partea sobo-

In adunarea noastră trecută întreg comitatul a hotărît ca în ziua de azi să ţinem adunare generală şi din această adunare să dăm un răs­puns oarecare lui Vasile Tarasovici care ne-a fost prezentat o scrisoare de danie a Măriei Sale graţiosului nostru principe şi domn, prin care i se confereşte episcopia din Mara­murăş. Tot atunci am mai hotărît ca în aceeaş zi să se adune în sobor întreaga preoţime rusească şi româ­nească. Adunaţi fiind aşadară în a-ceastă zi, după ce numitul episcop cere din nou hotărîrea noastră, — noi toţi cei prezenţi, anume Măria

© BCU CLUJ

293 45

pra Osszegyulven az magnevezett vladika sollicitâlvân az resolutiot, mind az jelen valo szemelyek, ugy-mint az foispân oregbik grof Betth-len Istvân o nagysâga, Pogan Gyor-gy, Pogan Menyhârt, Pogan Zsig-mond, ifju Budaj Istvân, Thordaj Istvân, Sztojka Simon, Karully Gâ-bor, Manajila Jânos, Darvaj Peter, Szigethi Gyorgy Deâk, Poncz Gyor-gy Deâk, Bencze Peler, Gerhes Jonâs, Szelestei Busa Alexe, Habka Jânos, Szâsz Gergely, az egesz also jârâs az szigethi procesussal egyiitt Szigeth ezt vegeztfik, hogy az mi kegyelmes nagy urunk, fejedel-miink urunk 5 nagysâga meltosâ-gos parancsolaljânak mi engedel-mesek vagyunk es az o nagysâga kegyelmes donatioja szerint vladi-kânak ismerjuk mind addig, vala-meddig o nagysâga mâsnak nem conferâlja, ilyen bizonyos modokkal 6$ conditiokkal, hogy ege3z vâr-megy^iil az mi n6mii Jsten tisztos-segere az kozonseges igazsâgra es nemeş szabadsâgunkra nezendo doi-gokat elejeben irva adnânk az elotte valo vladikâk excessusira es mod nelkiil valo magok viselesere nezve, o kegyelme is ahhoz tartsa magât. Ha peniglen o kegyelme az mi ne­meşi szabadsâgunknak romlâsâra azokhoz az conditiokhoz ne tartanâ magât, ugyan most protestâlunk, hogy az kegyelmes urunkat, feje-delmtinket megtalâljuk felole.

Notă: Vladika dolgairol.

Sa corniţele suprem contele Ştefan Bethlen senior, Gheorghe Pogan, Melhior Pogan, Sigismund Pogan, Ştefan Budai iunior, Ştefan Thordai, Simion Stoica, Gavrilă Karully, Ioan Mănăilă, Petru Darvai, Gheorghe Szigethi Deâk, Gheorghe Poncz Deâk, Petru Bencze, Ionaş Gerhes, Alexă Busa de Szeleste, Simion Habka, Grigore Sas, întreagă plasa de jos dimpreună cu districtul Si-ghetului am hotărît că ne supunem graţioasei ordinaţiuni a Măriei Sale principelui, a marelui şi graţiosului nostru stăpân şi (pe Tarasovici) a-măsurat scrisorii de danie îl pri­mim de episcop, până când Măria Sa nu va da altuia această episco­pie, — cu anumite modalităţi şi pe lângă anumite condiţii, având să se ţină şi dumneasa de lucrurile cari noi, întreg comitatul, i le vom da în scris, privitor la cinstea lui Dum­nezeu, la dreptatea obşteneaşcă şi la libertatea de nobil, având în ve­dere excesele şi purtarea nevrednică a episcopilor înaintaşi. Iar dacă dumneasa, vrând să ruineze liber­tatea noastră de nobili, n'ar ţinea condiţiile acelea, încă de pe acum protestăm şi vom încunoştinţâ şi pe principele, domnul nostru graţios.

Notă marginală: însemnare despre cauzele episcopului.

p. 330. Protocolul congregaţiei comitatense, I,

© BCU CLUJ

46 P R E O T U L DR. A L E X A N D R U C Z I P I E 294

17.

Sighet, 19 Martie 1641. Az mely negyven forintot az vla-

dika dolga vegett Erdelyben meni) Kovetnek rendeltunk, annak fele, ugy mint tiz forintja esik az papokra, fele az vârmegyere 6s kapuszamra az nyestekkel egutt fl. 28; 99 poltura minden kapura.

Protocolul congregaţiei comitatense, I, p.

18.

Jumătate din cei patruzeci de floreni, ce am orânduit pentru tri­misul care va merge în cauza e-piscopului în Ardeal, cade pe preoţi 10 floreni, iar pe comitat şi pe porţi, dimpreună cu jderii, 28 de floreni; 99 de potori de fiecare poartă.

452.

Sighet, 1 Octomvrie 1641. Exmissionâlis engedtetik az vla-

dika pecsetes torv6ny levele melle, az executiora, Bedei Ivânka Illy6s instantiâjâra, az ellen a lator ellen, ki jobbâgya leânyât tolvajul elvonta volt Isten torvenye ellen, az arti-culus continentiâja szerint.

Se îngădue ieşirea unui funcţionar pentru executarea scrisorii pecetlu­ite, care conţine judecata episcopu­lui, la cererea lui Ilie Ivanca de Bedeu, contra blestematului aceluia care, împotriva legii lui Dumnezeu, a necinstit în mod tâlhăresc fata iobagiului său.

Glossa: Iudicium Episcopi Valachici. Exmissione indiget. Publicată şi la Bud, Disertaţiune despre episcopii şi vicarii din Mărar

murăş, p. 53.

Protocolul congregaţiei comitatense, I, p. 466.

19. Sighet, 29 Aprilie 1642.

Nemzetes Bolsei Budai Istvăn uram-nak az nemeş vârmegye exmissio-nâlist engedett az papokra, hogy o kegyelme az adossăgot megvehesse. Szobort engedett celebrălni az j'Jven-do piinkosd kedâre az ptispoknek, hogy kimehessen az nâgy jarâsra es az poenâkat exigalhassa, autho-ritâst adott az puspoknek az Budai ur penze exigâlâsâra is.

Nobilul comitat a dat împuterni­cire spectatului domn Ştefan Budai de Boise să-şi scoată datoria dela pre­oţi. A dat voie ca episcopul să ţină sobor în Marţia Rusaliilor viitoare, să iasă în cele patru plase şi să adune pedepsele; a mai împuterni­cit pe episcop să scoată şi banii domnului Budai.

Protocolul congregaţiei comitatense, T, p. 478.

© BCU CLUJ

295 DOCUMENTE P R I V I T O A R E I A E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 47

20.

Sighet, 26 Aprilie 1645. Szilveszter hegumen az mi kegyel-

mes urunk donatiojat praesentâlta, az melyben s^atuâlta az mârama-rosi vladikasâgba 5 nasgysâga s az nemeş vârmegye is acceptâlta 6s exmittâlta is az nemeş vârmegye minden n6gy processusokra tem-plomoknak 6s papoknak visitatiojâra.

Protocolul congregaţiei comitatense, II, p. 77.

Egumenul Silvestru a prezentat scrisoarea de danie a graţiosului nostru Domn, cu care Măria Sa 1-a aşezat în episcopia Marmurâşului. Nobilul comitat încă 1-a acceptat şi 1-a şi trimis în cele patru plase să viziteze bisericile şi pe preoţi.

întreaga obşte a cinstiţilor preoţi de legea grecească se roagă sărbă­toreşte, ca nobilul comitat să bine-voeascâ a scrie Măriei Sale Dom­nului, să înapoieze satul şi mănă­stirea numită Peri, — sunt bucuroşi să plătească preţul în bani gata.

21.

Sighet, 13 Fevruarie 1646. Tota universitas presbyterum re-

verendorum confessionis graecanica) sollemniter instâlnak, hogy a nemeş vârmegye medtoztassek irni az ur-nak o nagysâgânak, hogy Kortve-lyes nevii falut es kolostort remit-tâlja, az summât in paratis depo-nâlni keszek.

Protocolul congregaţiei comitatense, II, p. 101.

22.

Sighet, 1 Fevruarie 1650. Vicecomitele Melhior Pogan de Cseb acuză pe Procopie Codra, alias Lokos, locuitor în Berbeşti, că în anul 1648, cam pe la Sânta-Maria-Mică, a răpit pe Bomba Mănăilă, muierea legiuită a lui Andreiu Moiş din Berbeşti. Procopie Codra se apără şi spune că pe numiţii soţi de căsătorie i-a despărţit protopopul şi pretorul.

Post legitimam citationem et trinariam proclamationem factam generosus dominus Melchior Pogan de Cseb uti dominus actor tamquam magistratus contra et adversus Procopium Codra alias Lokos, in poosessione Bârdfalva in comitatu Maromarosiensi residentem et commorantem veluti in causam attractum, penes artirmlos locosque decretales infra notatos, per legitimum suum procuratorem egregium Stephanum Lâzâr de Fancsika cum notis atque sollemnibus cum protestationibus dicit in hune modum: Levata causa generoşi domini actoris, tamquam domini magistratus, contra et adversus superspeciticatum in causam attractum penes articulum anni 1619, 1638, art

© BCU CLUJ

48 P R E O T U L DR. A L E X A N D R U C Z I P L E 290

13 et art. 62 et aliorum artioulorum contra quibusvis publicis malefactoribus violentiisque adulteriis editorum looorumque decretorum Part. I tit. 105 et 14 item 32; quod boc autem

hogy mivel in anno 1648 circa festum Nativitatis Mariaj Viriginis, nem tudatik honnet es micsoda go-nosz lelkiismerettol indittatott le-gyen fel, ez feliil megemlitett annus-ban 6s circâban, Mojs Andrâsnak htttos feles6g6t Manaila Bombat, ki Bârdfalvân, Kaszo jârâsban lakik, nem felvân semmit sem az Istennek rettenetes buntet6s6tol, sem peni-glen az nemeş orszâgnak ilyet6nek ellen levo kem6ny ve"gezâse ellen, hatalmasul elvette es mostan is magânâl tartja az in causam attrac-tus, mindeneknek igen nagy elszen-vedhetetlen bosszujâra^s az dominus magistratuâlis elszenvedhetetlen iniu-riajâra.

Ergo si iuris ita videbitur, iam prajspecificatus dominus actor et magi-stratus iuxta continentiam articuli 1619, et de his similia, ut ipsein causam attractus personaliter si comparet, statim et simpliciter de facto decaptivetur et sub poena maioris potentiae convincatur et aggravetur perdatque caput suum et omnes re3 mobiles quam etiam immobiles. Si autem personaliter non comparaverit, tamquam absens proscribatur et per universum regnum persequatur.

că în anul 1648, cam pe la sărbă­toarea Naşterii Fecioarei Măria, nu se ştie de unde şi de ce fel de con­ştiinţă blestemată a fost îndemnat, în anul şi cam pe vremea ce am pomenit, că pe soţia legiuită a lui Andreiu Moiş, pe Bomba Mănăilă, care locueşte în Berbeşti, plasa Co-săului, fără frică de groaznica pe­deapsă a lui Dumnezeu şi împotriva asprei legi ce a adus nobila ţară împotriva unora ca aceştia, a luat-o cu sila şi o ţine şi acum la sine, spre necazul nesuferit al tuturor şi spre* nespusa injurie a domnului re­clamant din oficiu.

Az mely cselekedet6t az in cau­sam attractus semmi uton-modon nem tagadhat, mert nyilvân vagyon, kit az dominus actornak nem is sziik-s6g approbâlni, iuxta continentiam canonum iuristarum, quod patet ex-presse, hoc non est probare necesse, kit ha contumatia ductus tagadna is, in quantum fieri potest k6sz a dominus magistratus actiojât appro­bâlni.

Acuzatul nu poate să-şi tăgăduească fapta sa nici într'un fel, fiindcă e publică şi, în urmare, domnul re­clamant nu trebue să o dovedească; conform conţinutului regulelor juri­dice : ce e evident, nu trebue să dovedeşti! iar dacă totuş ar tăgă­dui cu încăpăţânare, domnul magi­strat e gata să-şi dovedească, întru cât se poate, acuzaţia sa.

© BCU CLUJ

297 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 49

Ergo iuxta praecitatos articulos cupit dominus actor, ut ipse in causam attractus convincatur et aggravetur, de quibus cupit iudicium et iustitiam debita cum executione. Et Pro in causam attracto procurator legitimua Ionas Bâlya de Iood replicat.

Mindazokat tagadja simpliciter t. i. hogy 5 potentiose semmit sem cse-Iekedett 6s hatalmasul nem vette el az aszszonyt, hanem mint jâm-bor kereszteny ember, ugy vette 6s ugy 61 vele, kinek okât adja, mikor ideje leszen. Azert semmin sem kell maradni, sot protestai azon, hogy Mojs Andrâs, a szek el5tt maga re-ferâlja, hogy 0 tole az protopap es az szolgabiro vâlasztotta volt el a feleseg6t. Azert semmi bizonysâg 5 tSle nem kell, mert maga vallja Mojs Andrâs, melyet ha sziikseg lesz pe-dig, megbizonyitunk, mert ialuban volt az dolog.

Toate cele spuse le tăgădueşte, el anume nici o silă n'a făcut şi n'a luat muierea în mod silnic, ci aşâ a luat-o ca şi un creştin cucernic şi trăeşte creştineşte cu dânsa. Pricina o va spune la vremea sa. Deci nu se poate să fie judecat, ba chiar pro­testează, pentrucă Andreiu Moiş sin­gur spune înaintea Scaunului jude­cătoresc că protopopul şi pretorul 1-a despărţit de muierea sa. Deci nu e nevoie să aducă nici o mărturie, pentrucă însuş Andreiu Moiş măr­turiseşte ; iar dacă tocmai va fi ne­voie, vom dovedi, pentrucă lucrul în sat s'a întâmplat.

Pro actore procurator legitimus praefatus replicat referendo se sua priora proposita per omnia et annexit:

Im, hallom az in causam attrac-tusnak az 5 maga mentse>6t, mely igen helytelen, holott maga is nem tagadja.... megvallja, hogy Mojs An-drâsnak torveny szerint valo feles6-g6£ gonoszul nem birnâ azotatul fogva hutotleniil Isten torvenye el-len 6s az 1612 esztend5ben emâ-nâltatot gyulafehervâri articulusok-nak vigora ellen, melyek nemeş Er-dely orszâgâtol 6mânâItatott. Az6rt iuxta locum... part. 2. tit. 32 et alio-rum locorum supra citatorum ki-vân... dominus actor, az in causam attractust iuxta demerita vi iuris personaliter captivari... Hogy penig hic in foro contradictorio azt mon-

Analele A. R - Tem. XXXVIir

Iată, aud apărarea ne la loc a acuza­tului; doar nici el nu tăgădueşte . . recunoaşte că, dela vremea ce am spus, ţine în mod păcătos femeia legiuită a lui Andreiu Moiş, împotriva legii lui Dumnezeu şi împotriva ar-ticolilor de lege din Alba-Iulia aduşi de nobila ţară a Ardealului în 1612. In urmare domnul reclamant, amă-surat pasagiului.... part. 2, tit, 32 şi altor pasagii citate mai sus, cere ca acuzatul, pentru faptele sale ne­vrednice, în puterea dreptului să fie legat.... Iar după ce acuzatul con­trazicând spune că e gata să dove­dească mai târziu, că pe pomenita sa muiere a luat-o de soţie conform

MtmorilU S?<:f. Iitorlce. 4

© BCU CLUJ

50 P R E O T U L DR. A L E X A N D R U C Z I P L E 298

dja az in causam attractus, hogy jo-vendoben kesz leszen demonstrâlni, liogy o megnevezett feleseget Isten torvenye szerint votte volna magâ-nak hâzastârsul, azt a dominus ac­tor mox et de facto, mivel factum honoris, akarja coram sede doceâlja. Az mi a divortiumot nezi, hogy ak-korbeli szolgabiro es protopap el-vâlasztottak volna, az nem legiti-mum : gondja is leszen az actornak reâjuk, mivel szobor es vladika nel-kul cselekedtek, melyr5l ugyan pro­testai is az actor, s5t az in causam attractusnak felesegenek elobbeni ura fateâlja itt coram sede, hogy o tOle kedve ellen vOttek el erOvel. Pro in causam attracto : A vladika maga hagyta az protopapnak, hogy 5 kepeben az mit elvegez vârme-gye tisztjevel, az helyben marad-jon, mivel elejet5l fogva ugy volt az szokâs koztunk.

Pro actore replicat praifatus pro­curator : Az nemeş Mâramaros vâr-megyenek regi uşura 6s protocol-lumba betâtetett constitutioja sze­rint kellett volna a szekes helyen, Szigethen az vladikânak kozonseges szobort hirdetni es vârmegye tisztje jelenleteben istenesen ilyet nagy dolgot eligazitani es divortiumot tenni; de holott ez ellen cseleke-dett mind peniglen az praifatus in causam attractus, nem stâllhat maga helytelen ments6ge.

Pro in causam attracto : Mi nem vetetttlnk abban, az vladikânak es protopapnak dolga, az minket 6" ke­gyelme nem perelhet azert, hanem a ki elvâlasztotta.

legii lui Dumnezeu, domnul recla­mant, fiind aceasta chestie de onoare, cere să dovedească acum îndată acest lucru, înaintea Scaunului ju­decătoresc. Ce priveşte divorţul în­deplinit de pretorul din acea vreme şi de protopop, acela nu e legitim; va şi proceda împotriva acelora, fiindcă au făcut acest lucru fără so­bor şi fără episcop; domnul recla­mant protestează. Chiar bărbatul de mai înainte al muierii acuzatului mărturiseşte aici, în faţa Scaunului judecătoresc, că peste voia lui, cu puterea, i-au luat muierea. In locul acuzatului: Insuş episcopul aşâ a orânduit ca, tot ce va isprăvi pro­topopul, în numele lui, dimpreună cu funcţionarul comitatului, să ră-mâie aşâ, fiindcă la noi acesta a fost obiceiul dintru început.

In numele reclamantului răspunde plenipotenţiatul pomenit : Amăsurat vechiului obiceiu şi orânduelii îm-protocolate a nobilului comitat a Maramurăşului, episcopul trebuia să publice ţinerea unui sobor ordinar la sediul comitatului, în Sighet şi. înaintea tuncţionarului comitatens, după rândueala lui Dumnezeu tre­buia să reguleze cauza aceasta mare şi să îndeplinească divorţul; dar după ce a procedat altfel şi dânsul şi po­menitul acuzat, desvinovăţirea neîn­temeiată a acestuia nu poate să aibă valoare.

Pentru acuzat: Greşeala nu e a noastră, aceea e treaba episcopului şi a protopopului, deci dumneasa (recla­mantul) nu pe noi, ci pe acela poate să-lpârască,carea îndeplinit divorţul.

© BCU CLUJ

299 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 51

Deliberatum :

Exmittuiitur utraque pars ad communizandum et comprobandum allega tiones et replicationes suas cum Utro a sede extradato. Utrum de eo:

Bizonyitsa meg azt a dominus actor, hogy allegatioja szerint a praefatus in causam attractus modo illegitimo, potentiose, istenteleniil vfltte magâhoz megnevezett mostani feles6g6t es ugy 61 vele 6s az di-vortium is nem lett legitimo modo. Bizonyitsa meg azt az in causam attractus, hogy a megnevezett fele-s6get o a divortium utan vette ma­gâhoz, midon mâr azelOtt az proto-pap es az szolgabiro vâlasztottâk voţna el Mojs Andrâstol s compor-tâljâk ad futuram sedem vicariam: iudiciumont recipiâlnak.

Protocolul congregaţiei comitatense, II, p. 154

Să dovedească domnul reclamant, că pomenitul acuzat pe nevastă-sa de acum a luat-o în mod nelegiuit, cu forţa şi împotriva legii dumne-zeeşti şi aşâ trăeşte cu ea şi că divorţul n'a fost legitim. Să dove­dească acuzatul că pe muierea po­menită a luat-o după divorţ, după ce protopopul şi pretorul au des­părţit-o de Andreiu Moiş. Dovezile să le aducă înaintea Scaunului ju­decătoresc viitor; vor primi jude­cată.

23.

Siget, 25 August 1651. Continuarea procesului anterior.

Cum solită protestatione praemîssa dominus Simon Sztojka de Kricsfalva modernus vicecomes comitatus Mâramarosiensis causam anno 1650, proxime praeterito 1 febr. in sede iudiciaria huius comitatus contra nobilem Proco-pium Kodra alias L5k5s de Bârdfalva ratione et praetextu violentis et ve-titi adulterii per generosum dominum Melchiorem Pogan de Cseb attunc vicecomitem huius comitatus velut magistratum moţam et suscitatam ac post allegationes et propositiones partium ad communem inquisitionem iu-dicialiter exmissam, in se tamquam itidem magistratum per legitimum suum procuratorem Ioannem Zâgoni legitimis condescendi facit.

Solită cum protestatione praemissa:

Nyilvân constâl az nemeş sz6k e- E învederat înnaintea nobilului lott niin6mu actiot erigâlt volt nem- Scaun, ce proces a pornit spectabi-zetes Pogâny Menyh6rt ur, ugymint actor magistratus, Bârdfalvân lako nemeş Kodra alias L5kos Pricop in causam attractus ellen. Tandem post

Iul domn Melhior Pogan, în calitate de reclamant din oficiu, împotriva acuzatului Procopie Codra alias La-kOs, nobil locuitor în Berbeşti. Tn

© BCU CLUJ

52 P R E O T U L DR. A L E X A N D R U C Z I P L E 300

allegationes et replicationes partium az nemeş vârmegye torvenyes szeki bizonyos Utrumba exmittâlta volt az pârsokat ad communizandum. Mivel hogy penig nemzetes Krics-falusi Sztojka Simon ur Mâramaros vârmegyenek mostani viceispânja, ugy mint actor magistratus, ezen causânak tovâbbra val 6 prosecutio-jât legitime magâra szâllitotta cum tota causa et tota eius serie, mostan a nemeş vârmegye t5rvenyes szek6-nek exmissioja szerint actiqjât pro-babilibus documentis doceâlni akarja et producit litteras relatorias ac tes-tatorias et petit iudicium et iusti-tise complementum a iure elargiri. Insuper protestatur actor de litteris relatoriis ipsius in causam attracti, ne videatur in eadem consentire petitque iuxta tit. 27, Part. 2 et 28 et 29 testes examinări.

Pro in causam attracto procura­tor suus, Ionas Bâlya de Iood re­plicat: En nekem semmi vetkem nincs abban, az mivel vâdol a do­minus actor, mert Mojs Andrâs es az asszony maguk veszekedtek es perlekedtek egymâs k0z5tt s ugy vâlasztottâk el oket egymâstol; en hatalmasul nem vottem el, hanem azutân vOttem, mikor mâr elvâiasz-tottâk Oket egymâstol, mint szabad szemelyt.

Pro actore : Az az elvâlasztâs nem legitime lott, mert egy privata per-sona, egy pap, nem vâlaszthatta volna el szobor n61kiil.

urmă, după vorbirile şi răspunsurile partidelor, Scaunul judecătoresc al comitatului a lăsat ca cele două partide să cerceteze împreună, după un anumit «Utrum». După ce actu­alul vicecomite al comitatului Ma­ramurăş, spectabilul domn Simeon Stoica de Kricsfalva, în calitate de reclamant din oficiu, a luat asupra sa continuarea acestui proces cum tota causa et tota eius serie, în mod legitim, dânsul, în urma hotărîrii Scaunului judecătoresc al comitatu­lui, care cere să se aducă dovezi, vrea să dovedească cu documente doveditoare şi prezentă raportul şi protocolul care conţine fasiunile mar­torilor şi cere să se aducă sentinţă şi să se facă dreptate deplină. Pe lângă aceea reclamantul protestează, nu cumva să apară că el ar con­simţi cu rapoartele produse de acu­zat şi amăsurat tit. 27, Part. 2 şi 28 şi 29 cere ascultarea martorilor.

In numele acuzatului, plenipoten-ţiatul său, Ioan Balea de Ieud ripos­tează: Eu nu sunt vinovat de ceea-ce mă acuză domnul reclamant, pentrucă Andreiu Moiş şi muierea sa s'au sfădit şi s'au certat între sine şi, în urmare i-au despărţit; eu n'am luat-o cu sila, ci numai după ce i-au despărţit, ca pe o persoană liberă.

Pentru reclamant: Despărţirea a-ceea n'a fost după lege, pentrucă o persoană privată, preotul, n'a putut să-i despartă, Iară sobor.

© BCU CLUJ

301 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 53

Deliberatum :

Lâtjuk ugyanazt az szolgabiro tes-timonialisâb61, hogy 5 elvâlasztotta volt az protopappal egyUtt es cum sibi adiunctis Manaila Bombat Mojs Andrejkâtol, de az is conatâl, hogy az igen illegitime 6s tiszte kivul cselekedtek, de mivel mindezekre s mind a sok ellenkez5 fassiokra nezve igen nagy akadâly vagyon az dologban, azert most finalis delibe-ratiot nem tehetiink, hanem tetszett, hogy viceispân ur az jOvendo tor-venysz6kre citâltassa Rednik Ger-gelyt is es a papot, kik a divortiu­mot illegitime t5tt6k s mind az as-szonyt, Kodra Prikopnet; adjâk o-kat ezbeli cselekedetOknek s akkor elvâlik, ki micsoda poenaba incurrâl-jon. Ezen in causam attractus ellen is az citatio es allegatio is fennâlljon s Mojs Andrejka is azon compareâl-jon.

Protocolul congregaţiei comitatense.

Din atestatul protopretorului ve­dem că dânsul, dimpreună cu pro­topopul şi cu asesorii lor a despăr­ţit pe Bomba Mănăila de Andreiu Moiş, dar e constatat şi aceea că divorţul acesta s'a făcut într'un mod foarte ilegitim şi necompetent. Dar fiindcă cu privire la acestea şi la deosebitele mărturisiri sunt mari piedeci, nu putem să aducem sen­tinţă finală, ci ne-a plăcut (a or­donă) ca domnul vicecomite să ci­teze la viitorul Scaun judecătoresc atât pe Grigore Rednic şi pe preo­tul cari au îndeplinit divorţul, cât şi pe muierea lui Procopie Codra, să-şi expună motivul faptei lor şi atunci se va vedea, cui şi ce pedeapsă să se dicteze. Citarea şi dovedirea făcută împotriva acuzatului va avea şi a-tunci valoare şi să se prezente şi Andreiu Moiş.

III, p. 31.

Sighet, 28 Maiu 1652.

Az ronai klastromban lako Jânos pap protestai azon, hogy az mely bedei porciot nehai Petrovay Jânos az klastromhoz adott volt, r6szet zâlogban, nemely reszet csak jo af-fectusâbol conferâlta; azt birni akarja az klastromhoz s contradicâl, hogy penzel reâ senki ne adja.

frotocolul congregaţiei vorniiaten.se,

Preotul Ioan, care locueşte în mă­năstirea din Rohna, protestează cu privire la porţiunea de pământ din Bedeu, dată mănăstirii de răposatul Ioan Petrovay, şi anume o parte a zălogit-o, cealaltă a dăruit-o din bună vrerea lui; (preotul) vrea ca acel pă­mânt să rămână în posesiunea mă­năstirii şi contrazice să-şi dea cineva banii pentru pământ.

J , p. 77.

© BCU CLUJ

302

Sighet, 6 Noemvrie 1657.

Az nemeş vârmegyenek tetszett, hogy az csakis nemeş falukon levS olâh papok az orszâg v£gz6se sze-rint 2—2 tallert adjanak, az alâbb valo helyeken lakok 1—1 -et... Amely ember, pap vagy mas, vak-merSkepen meg nem akarnâ adni, az perceptorok brachiumot vitesse-nek magok az ellen, megdulhassâk cum poena fl. 12.

Protocolul congregaţiei comitatense,

Nobilul comitat hotăreşte ca nu­mai preoţii români din satele nobile să dea câte 2 floreni, amăsurat o-rânduelii terii, iar cei din sate mai sărace să dea numai câte un flo-ren . . . Dacă vreun om, preot ori altcineva, ar îndrăzni să se împotri­vească acestei porunci, perceptorii să folosească împotriva lor brachiu, pedepsindu-i cu 12 floreni.

[, p. 319.

Sighet, 14 Fevruarie 1658.

Cum solită protestatione, nemze-tes Sztojka Simon ur, Mâramaros vârmegye viceispânja, ugymint ma-gistratus actor, legitim us procura-tora, Zâgoni Jânos âltal, Kricsfalusi Lukâcs es Kricsfalusi Istvân leânya, Hafia ellen, ugymint in causam at-tractusok ellen igy proponâl:

Mivel azok az in causam attrac-tusok nem viselnek elotiik sem az Istennek, sem az orszâgnak torv6-nyeit, v^rszerint valo atyafiak leven, egymâssal laknak hâzastârsul, s maig is istentelenul egyutt laknak.

Kivânja azârt az actor vi iuris, mivel csak mâsod izen valo atya­fiak, elsoben is penig ante incestu-osam copulam fattyut csinâltak, jo-szâgokat amittâljâk—s ha a tOrveny hozza, fejoket is, de quibus actor petit iudicium.

In causam attractus pro et

26.

După protestarea obişnuită spec-tabilul domn Simion Stoica, vice-comitele comitatului Maramurăş, în calitate de reclamant din oficiu, prin legitimul său plenipotenţiat, Ioan Zâ­goni, vorbeşte în modul următor împotriva acuzaţilor: Luca Kricsfa­lusi şi fica lui Ştefan Kricsfalusi, Hafia :

După ce acuzaţii, nebăgând în sea­mă nici poruncile lui Dumnezeu, nici poruncile terii, locuesc împre­ună ca soţi de căsătorie, cu toate că sunt rudenii după sânge, şi şi acum trăesc împreună în mod ne­legiuit ;

In urmare reclamantul, în pute­rea dreptului, cere ca, după ce sunt rudenii de gradul al doilea, iar îna­inte de împreunarea incestuoasă au avut copil din Hori, să-şi piardă averile şi, dacă Scaunul judeoăto-

© BCU CLUJ

303 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 55

prsefata consorte sua dicit: En nem resc va judeca astfel, — şi capul, tudom atyafiak vagyunk-e vagy nem, Despre acestea cere să se aducă ju­de minket a papunk es a vladika decată. bocsâtott Oszve. Acuzatul în numele său şi al mu-

Deliberatum.BizonyitsâkmegjSvo ierii sale pomenite zice: Nu ştiu, gyttlesen az in causam attractusok, suntem rudenii ori nu, dar ştiu că hogy nem atyafiak s ha azok is, de preotul nostru şi episcopul ne-au în-Oket a pap es a vladika bocsâtotta găduit cununia. 5szve. Az dominus actor bizonyitsa Sentinţă. Acuzaţii în şedinţa vii-meg, hogy atyafiak es menyire va- toare să dovedească că nu sunt ru-16k ? denii şi că, dacă sunt rudenii, că­

sătoria s'a făcut cu îngăduinţa preo­tului şi a episcopului. Domnul re­clamant să dovedească că acuzaţii sunt rudenii şi de ce grad?

Protocolul congregaţiei comitatense, III, p. 325.

27. Sighet, 25 Aprilie 1658.

Măsodik dolgot a k5vetek azt re-ferâltâk, hogy az orszâg vegezte, lâtvan az Ur Istennek eflenank bii-neinke>t fellobbant haragjât es a po-gdnysâgnak ellenttnk valo igyekeze-tiiket s . . . kOzelitO nagy veszedel-met, azert hogy Istenunket imâdsâ-gunkkal s magunk megalâzâsâval inkăbb engesztelhessiik es az ostor-nak rolunk elforditâsât nyerhessuk, rendelt az orszâg minden szerdai napra bojtot, melyben estveig mind âteltol italtol kiki megtartoztassa magât kicsint5l fogva nagyig; hâ-romszor temploinba felmenjenek az Isten szolgâiatra 6s senki semmi kulso dolgot ne tegyen, ez ellen cselekedot, keri, kalodâba Wtesse-nek. Az mely olâh papok ezt elmu-latnâk, fisztekbeii el nem jârnânak,

Al doilea lucru, despre care ra­portează delegaţii, este că ţara, vă­zând mânia lui Dumnezau pornită asupra noastră pentru păcatele noa­stre şi năzuinţa păgânilor împotriva noastră ş i . . . primejdia ce se apro­pie, pentru ca să putem să îmblân­zim mai din adins pe Dumnezeul nostru cu rugăciunea şi cu smeri-rea noastră şi să putem dobândi în­toarcerea sbiciului de către noi, a orânduit ajun pe fiecare zi de Mier­curi. Atunci toţi, mici şi mari, nici să nu mânânce,nici să nu bea nimic până seara, să meargă de trei ori la bi­serică, la slujbă dumnezeească şi nimeni să nu împlinească nici o muncă la câmp, şi cere ca acei cari vor călca această orandueală, să fie legaţi la butuc. Episcopul

© BCU CLUJ

56 P R E O T U L DR. A L E X A N D R U C Z I P L E 304

12 forintra bilntesse az vladika az dimpreună cu vicecomitele comita-vârmegye ispânjâval egyiitt. tului pe preoţii români, cari nu şi-ar

Mindezekre a mâramarosi vladika împlini datoria, să-i pedepsească cu ur jo lelkiismerete es kOtelessege 12 fioreni. szerint joi reâ vigyâzzon, alatta va- Domnul episcop al Maramurăşului loirol gondot viseljen. să grijească despre toate acestea în

mod foarte conştiincios şi, amăsurat datoriei sale, să poarte grijă de supuşii săi.

Protocolul congregaţiei comitatense, III, p. 325.

28. Sighet, 26 Aprilie 1662.

Az olâh atyafiak instânciâjâra ex-mittâltatik az Sziget jârâsi szolga-biro a fejeregyhâzi klastrombeli kOnyvek 6s levelek k^zhez kere-sesere.

La cererea fraţilor Români i se dă pretorului din ocolul Sighetului încredinţare să caute cărţile şi scri­sorile din mănăstirea din Biserica Albă.

Protocolul congregaţiei comitatense, III, p. 437.

Sighet, 28 Iulie 1662. Tiszteletes Szâva Brankovich, er-

dâlyi 6s mâramarosi graecanica ec-clesiâknak ptispokje, praesentâlvân a mi kegyelmes urunktol, m6lto-sâgos Apaffi Mihâly urunktol 5 na-gysâgâtoi conferâlt donatiojât, egesz vârmegy6Ql acceptâltuk 6' kegyel-m6t a mi kegyelmes urunktol o nagysăgâtol adott conditiok szerint, hogy ecclesiâkat aszerint igazgassa, az uj testamentumot olâh nyelven tanittassa 6s a Molodicz botrânkoz-ato, illetlen cselekedetet eltâvoz-tassa.

V6geztuk vărmegy6ul, hogy regi tszokâs szerint a protopapnak ne le-

29.

Veneratul Sava Brancovici, epi­scop al bisericilor greceşti din Ar­deal şi Maramurăş, prezentă scri­soarea de danie primită dela Măria Sa domnul nostru prea graţios, Ilus-tritatea Sa Mihail Apaffi; în urmare pe dumneasa îl primim întreg co­mitatul, pe lângă condiţiile puse de Măria Sa domnul nostru prea gra­ţios, ca să cârmuească bisericile a-măsurat acelor condiţii: testamentul nou să-1 înveţe în româneşte şi să depărteze fapta de sminteală şi ne­cuviincioasă a lui Molodiţ.

Aducem hotărîre comitatensă ca protopopul să nu primească mai

© BCU CLUJ

305 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 57

gyen tobb a nyargalâsra, mint a szolgabironak, hanem d. 12.

Es hogy piispok urunk egy em-ber vetkeert avagy egy sirod ellen essesive (?) ne zârja be mingyârt a templomot, hanem buntesse a bu-nost.

Vegeztetett az is, amint a regi jo szokâs volt, pilsp5k urunk itt Szigethen a szekeshelyen, vârmegye tisztjei es assessori jelenl^teben te-gyen esztendonkent protopapokat.

Protocolul caii'jreyuţiei comitaton.se,

mult pentru o exmisiune decât pre­torul, ci 12 denari.

Şi ca domnul episcop să nu în­chidă îndată biserica, pentru fără­delegea unui om ori pentru.. . (?) împotriva unui mormânt, ci să pe­depsească pe cel vinovat.

S'a hotărît şi aceea ca domnul episcop, după cum a fost bunul o-biceiu vechiu, aici în reşedinţa co­mitatului, în Sighet, să numească din an în an protopopi, în prezenţa oficialilor şi asesorilor comitatului.

!, p. 442.

30.

Sighet, 20 Iunie 1663. Balogh Mihâly, legitimus procu-

ratora generoşi Georgii Dolhai, pro se protestatur super eo, hogy ne-vezze meg vladika ur, kiknel va-gyon suspecta persona, urat vagy feleseget hagyot s el5âllittatja.

Mihail Balogh, plenipotenţiatul le­gitim al generosului domn Gheor-ghe Dolhai, protestând cere ca dom­nul episcop să numească pe aceia la cari se află persoane suspecte cari şi-au părăsit bărbatul ori muie­rea, şi dânsul îi va aduce de faţă.

Protocolul conyreyafiei comitatense, IU. p. 605.

Sighet, 9 Iunie 1665. Mivel pedig az egesz erdelyi bi-

rodalomban levo olâh papokra vet-tetett adoaz nemeş orszâg in summa taller 500, melyet mivel piispok urunk egy-egy tallârjâval akarja fel-szedni, mert ktilonben ki nem fogna telni, az mi vârmegyenkben pedig egynehâny papok vadnak adofizeto helyen, vegeztiik, hogy az egyszer ez mostani adoban az olyan papok ne fizessenek a kapuk kOze, hanem

Fiindcă nobila ţară a aruncat a-supra preoţilor români din întreaga împărăţie a Ardealului dare în sumă de 500 de floreni şi domnul episcop vrea s'o adune, luând câte un flo­ren dela fiecare preot, căci altfel n'ar ajunge, iar în comitatul nostru câţiva preoţi sunt în locuri supuse la dare, — am hotărît ca de data aceasta astfel de preoţi să nu plă­tească darea după sistemul de porţi,

© BCU CLUJ

58 P R E O T U L DR. A L E X A N D R U C Z I P L E 300

az egy-egy talle>t szedhesse meg pttspOk urunk rajtuk; az olyan ka-pubeliek pedig egymâs kozott ves-s£k fel azt az adot is, mely az pa-pokraesnek; ezent ertven a diakonok felol is. De a mely diâkon ipâval egyutt lakik s eltekes nemeş ember az ipa, azon az ipân megvegyek a szolgabirâk feleni adot, mint mă-sokon.

Protocolul congregaţiei comitatense,

ci darea de câte un floren să o scoată dela dânşii episcopul; iar acei cari dimpreună cu preotul for­mează o poartă, să împartă între sine darea preotului; aceasta se re-fereşte şi la diaconi. Dar dacă dia­conul locueşte împreună cu socrul său şi socrul e nobil de frunte, dela acel socru pretorii să încasseze ju­mătate atâta dare cât plătesc alţii.

, p. 130.

32.

Sighet, 20 Iulie 1672. Nemzetunkon Istennek Banyaru

lâ.togat6 ostorât keservesen erezv^n, a mi kegyelmes urunk o nagysâga bolcs tanâcsival decernâlta, hogy minden honapnak primâjât bojt5les-sel szenteln6k meg ez hazânak min­den rendbeli lakosi, azon az napon hâromszor lev6n templombeli isteni szolgâlatok 6s szent gyakorlâsok, kiknek v^gbeviteleig senki sem en-nelv sem inneli, magok, csel^djek s marhâjuk is kulsO dolgozodâstol megszunnek. Mely o nagysâga ke­gyelmes parancsolatja mi kozunkben is ek4rkezv6n, proclamâltuk, elol-vastuk s continentiâjât publicâltuk, poena contra secus facientes tali in eodem mandato per expressum de­clarata. Ha paraszt ember, egy e-g6sz nap k6zi kalodâba tartassek. Ha nemeş ember, 12 forintra bun-tettessSk, fl. 12.

Simţind cu amar biciul cumplit al lui Dumnezeu care cearcă na­ţiunea noastră, Măria Sa domnul nostru prea graţios dimpreună cu în­ţelepţii săi sfetnici a hotărît ca toţi locuitorii acestei patrii, de orice stare socială ar fi, să sfinţească cu ajun întâia zi a fiecărei luni; în ziua aceea în biserici să fie în trei rân­duri slujbe dumnezeeşti şi deprin­deri duhovniceşti şi până la sfârşitul acelora să nu mănânce nimeni nici să bea şi să se reţină atât dânşii cât şi slugile şi vitele lor dela orice muncă externă. Ajungând această poruncă a Măriei Sale şi în mijlocul nostru, am proclamat-o, am cetit-o şi conţinutul ei l-am publicat. Pe­deapsa contra acelora, cari ar face altfel, este expres indicată în po­runcă. Dacă e iobagiu, să fie ţinut o zi întreagă legat la butuc. Dacă e nobil, să se pedepsească cu 12 floreni.

Protocolul congregaţiei comUateiist, \T1, p. 89,

© BCU CLUJ

307 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA EPISCOPIA DIN MARAMURĂŞ. 59

Sighet, 28 Noemvrie 1679. Az orosz es olâh papoknak a te-

metesbeli szegenysegen valo rend-kiviil valo exactiojok felol minden helyekbol sok panasz J0v6n elttnk-ben, egy temetâstul 10, 12 s tobb es kevesebb forintokat, Oreg marhâ-kat extorquâlvân, e felol ex com-muni voto et suffragio concludâl-tuk: hogy ennekutân 1 forintnâl senki tobbet egy ember temetesetol, akâr 5reg akâr gyermek legyen, senki ne agyon ; az mely pap tob­bet extorquâlna, in poenam 11. 12 incurrâljon, mellyet azon processus-beli tisztatyânkfia vigore huius stă­tuţi exequâljanak. Mindazâltal, aki maga jo akarattyâbol egy forintnâl tobbet ad vagy legal, szabadsâgâban âlljon.

./'rotocolul congregaţiei comitatense,

Fiindcă din toate părţile am pri­mit multe plânsori despre nemai­pomenita jupuire a sărăcimii din partea preoţilor ruşi şi români cu pri­lejul îngropăciunilor, storcând pen­tru o îngropăciune 10, 12 şi mai mulţi şi mai puţini floreni, vite mari, — în privinţa aceasta cu una­nimitate am hotărît: ca, de acum înainte, pentru îngropăciunea unui om, fie bătrân, fie prunc, să nu mai dea nimeni mai mult decât un flo-ren; preotul care ar stoarce mai mult, să fie pedepsit cu 12 floreni şi pedeapsa aceasta să o execute, în puterea acestui statut, fratele nostru oficial din acel ocol. Cu toate acestea, dacă cineva din buna lui vrere dă ori testează mai mult, îi stă în voie s'o facă.

:, p. 3&0.

Sighet, 21 Fevruarie 1680. Bedei Tivadar Tamâs querulose

instâlvân es detegâlvân in facie con-gregationis, hogy a Vajnaghi Mihâ-lyne menyecske leânyât jegyezven el magânak teles^gCtl, a bedei orosz papok per hoc nem akarnâk copu-lâlni, hogy a hâzasulo instâns legeny-nek az apja komja volnk az me­nyecske 6des anyjânak; mivel sem az orszâg torvenye, sem az Isten tOrvenye nem szol arrol, hogy az komasâg az libera personâk k0z6tt

34,

Toma Tivadar de Bedeu se plân­ge şi spune în faţa congregaţiei că, încredinţându-şi de soţie pe fata muierii lui Mihail Vajnaghi, preoţii ruşi din Bedeu n'ar vrea să-i cunune, pentrucă tatăl mirelui petente ar fi cumătru cu mama fetei; după ce nici legea terii, nici legea dumnezeească nu spune că cumetria ar fi piedecă de căsătorie, ci dimpotrivă e obicei u ca cumetri să se căsătorească, se hotăreşte ca preoţii din Bedeu pe

© BCU CLUJ

60 P R E O T U L DR. A L E X A N D R U C Z I P L E 308

akadâly volna az hâzassâgban, s5t in usu vagyon, hogy koma komjât elveszi, azert vegeztetett, hogy be-dei papok a megirt hâzasokat, mint libera personâkat, sub poena saepe protocolata copulâljâk:

Protocolul congregaţiei comitatense, VI, p. 3o4

soţii pomeniţi, fiind persoane libere, să-i cunune sub pedeapsa adesea împrotocolată.

35. Sighet, 7 Ianuarie 1683.

Csomânfalvi praedicator, Sztojka Jânos protestai azon, mivel alsojâ-rasi szolgabiro, Kerei Marton ur ci-tâltatta a nemeş vărmegyogyulâs stb.

Ioan Stoica, predicatorul din Cso-mânfalva, protestează că pretorul ocolului de jos, domnul Martin Ke­rei 1-a citat înaintea congregaţiei nobilului comitat şcl.

Protocolul congregaţiei comitatense, VII, p. 29.

36.

Săpânţa, 5 Decemvrie 1689. Judecat biserica din Săpânţa.

Mi Irholczi Popa Ivân, szigethjâ-râsi protopap, szarvaszoi Popa Gyor-gy, fejeregyhâzi Popa Jonâs, also-apsai Popa Stefân âs Popa Petrâs, kozepapsai Popa Jonâs, szaplonczai Popa Jonâs âs Popa Ivân, kokenyesi Popa Fedor, szarvaszoi Karully Pe­trâs es Karully Ivân, szigethi Sze-gedi Jozsef, szaplonczai Manaila Pe-rencz nemeş vărmegyânek hiites assesori, szigethi Pap Dâvid es ugyan szaplonczai Sztân J(3năs hiites vice-szolgabirâk adjuk tudtâra mindenek-nek, az kiknek illik ezen leveliink-ben, hogy midon convocâlt volna benniinketfenn megirt protopap uram in hoc anno 1689, die 5 Decembris Szaplonczâraholmi templombeli con­troversa âllohelynek eligazetâsâra, akkoron mi egyben gyiilven Sza-

a adusă cu privire la proedria din

Noi Popa Ivan din Irholţ, proto­popul ieraşului Sighet, Popa Gheor­ghe din Sarasău, Popa Ionaş din Biserica-Albă, Popa Ştefan şi Popa Petraş din Apşa-de-jos, Popa Ionaş din Apşa-de-mijloc, Popa Ionaş şi Popa Ivan din Săpânţa, Popa Fedor din Ternov, Petraş Karully şi Ivan Karully de Sărăsău, Iosif Szegedi de Sighet, Francisc Mănăilă de Să­pânţa, asesori juraţi ai nobilului co­mitat, David Pap de Sighet şi Ionaş Stan de Săpânţa, vicepretori, în a-ceastă scrisoare dăm de ştire tutu­ror pe cari-i priveşte, că în 5 De­cemvrie anul 1689, pe când ne con­vocase pomenitul domn protopop în Săpânţa, pentru aranjarea controver­sei ivite privitor la un loc de stat in biserică, neam adunat la faţa lo-

© BCU CLUJ

309 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 61

plonczâra ad faciem loci litigiosi vel vero controversi es a pârsok elo-âllvân, egyfelOl mostani szolgabirone Szaplonczai Simonn6, Vida Ilona as-szony, mâsfelol az Popeszk familiâ-bol âllo asszonyemberek, kiknek fe-leletiket meghallgatvân, tOttunk il-lyen t5rv6nyt.

In sede parochiali et ecclesiastica reverendi viri loannis Pap de Irholcz proto sacerdotis processus Sigetht-ensis in templo possesionis Szaplon-cza celebratae.

Deliberatum :

Leven nagy controversia Szaplon­czai Simonne asszonyom es az Po­peszk familiâbol âllo asszonyembe­rek templomban âllo helyiikrol, a szentszek el5tt mindk^t fel exhibeal-vân, bizonysâgit, melyeket is me-gexaminâlvân, nagyobb vilâgossâg-nak okâert az bizonysâgokban az szek elOtt hivatott, kik mind egyen-lOkepen hite aliat valid, hogy az Ti­vadar Istvân uram udvarhâza utân jâro legelsd" helyen emberi emleke-zettol fogva sine controversia min-denkor ketten szoktak âllni egymâs mellett es azutân az Popeszk fami­liâbol mellettok ; igy tetszott azert a szentszeknek, hogy ennek utân a is in perpetuum maradjon abban 6s aszerint ugy, hogy migh Isten Ti­vadar Istvân uramat 6letben tartja, az 0 kegyelme feles^ge vagy relic-tâja ţaz mig nevet viseli o kegyel-menek) az elsO helyen âlljon, mel-lette pedig az o" idOsbik fiânak fe-lesege, mely is Szaplonczai Lâszlo

cului cu pricină, în Sâpânţa, şi fiind de faţă şi partidele, de-o parte mu­ierea actualului pretore Simion Szap­lonczai, Ileana Vida, de altă parte femeile din familia Popescu şi as­cultând răspunsurile acestora, am a-dus următoarea lege.

Soborul ţinut în scaunul parohial şi bisericesc al veneratului bărbat Ioan Pap de Irholţ, protopop al ie-raşului Sighet, în biserica comunei Săpânţa aduce următorul:

Deliberatum :

Fiind neînţelegere' mare între mu­ierea lui Simion Szaplonczai şi fe­meile din familia Popescu pen­tru locul de stat în biserică, amân­două partidele au adus mărturii înaintea sfântului Scaun, iar sfântul Scaun, ca să facă mai mare lumină în cauză, aceste mărturii le-a exa­minat şi toţi au mărturisit la fel, subt jurământ, că, în locul cel din-tâiu competent familiei domnului Ştefan Tivadar, de când îşi aduc aminte oamenii, obişnuiau să stea doi membri din familie şi din acea­sta nu s'a iscat niciodată neînţele­gere: lângă dânşii apoi au stat cei din familia Popescu. Deci Jsfântul Scaun hotăreşte, să fie aşâ şi de acum înainte în veci şi anume în locul întâiu, până ce Dumnezeu îl va ţinea în vieaţă pe domnul Ştefan Tivadar, să stea cinstita lui femeie ori văduva (până ce va purtă nu­mele dumnisale), lângă dânsa apoi muierea feciorului celui mai mare,

© BCU CLUJ

62

uramnak absentiâjâban Tivadar Si-monne asszonyom ; mellettek az Po-peszk familiâbol âlljon egy az as-szonyemberek kozill mindenkor a legid5sbik atyafi felesege, mely most Pap Ferenezne. Hogy peniglen mel-tatlant vexâltâk 6s interturbâltâk hely^ben Tivadar Simonnet, az Po-peszk familia asszonyemberi az6rt elmaradnak az szents6gt0râsert in fl. 24 (koltseg6Ql tartozzek adni fl. 8) vinculumot is vetv6n a szent-szek kozottiik fl. 24, hogyha vala-melyik fel az v6gezâsunket hâbor-gatnâ es az ellen cselekednâk, to-ties quoties azt attentâlnâk, az vio-lâns fel a megirt vinculumon elma-radjon, kit is az akkori protopap uram megvetessen, esclusis omni­bus iuridicis remediis, exceptionibus et subterfugiis. Mely dolog mi elot-tiing igy menven v^gben, mi is e-zen dolognak erOsebb es âllandobb voi tara jSvendo bizonysâgul adtuk ez mi keziink irâsâval es pecsetiin-kel megerQsitett levelvinket, fide no-stra mediante. Datum in possessione Szaploncza die et anno ut in pra--missis.

310

deci acest loc, în absenţa lui Ladis-lau Szaplonczai, e al muierii lui Si­ni ion Tivadar: lângă ele să stea o femeie din familia Popescu, tot deauna muierea celui mai bătrân membru de familie, care acum e muierea lui Francisc Pap. Iar fe­meile din familia Popescu, fiindcă au necăjit pe nedreptul pe muierea lui Simion Tivadar şi au turburat-o din locul ei, pentru sacrilegiul ace­sta sunt pedepsite cu 24 floreni (şi 8 fioreni cheltuelile). Sfântul Scaun pune şi legătura între dânşii, de 24 fioreni, anume, dacă o partidă ar turbura această hotărîre a noastră şi ar lucra împotriva ei, de câte ori ar încercă călcarea hotărîrii, de atâtea ori să plătească pedeapsa pre­scrisă în legătură; pedeapsa aceasta să o execute domnul protopop de pe vremea aceea, fără să bage în seamă nici un fel de remediu juri­dic, nici excepţionare şi nici un fel de pretext de scăpare. După ce acea­stă cauză în acest fel s'a săvârşit înaintea noastră, fide nostra mediante dăm aceasta scrisoare întărită cu subscrierea şi pecetea noastră, pen­tru mărturie în viitor şi pentru în­tărirea şi stabilirea acestui lucru. Dat în comuna Săpânţa, în ziua şi anul ca mai sus.

P R E O T U L DR. A L E X A N D R U C Z I P L E

(Ss) Ivan Protopop (L. S.), Popa Ionaş din Biserica, Albă (L. S.), Popa Ştefan din Apşa-de-jos, Popa Petraş de acolo (L. S.l, Popa Ionaş din Săpânţa. Popa Ivan de acolo (L. S.), Popa Fedor Ternov (L. S.l, Popa Ivan din Apşa-de-mijloc (L. S.), Popa Gheorghe din Sarasău (L. S.).

Exmittiti.ir dominus vicecomes cum adiunctis penes litteras sententionales in negotio introscripto. Ex congregatione die 2 .Tul. 1690. luratus sedis iudi-ciariae notarius comitatus Maramarosiensis.

© BCU CLUJ

811 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 63

Executioba ment die 8 mensis S'a executat în ziua de 8 August Augusti 1690. 1690.

Documentul se află în arhiva comitatului Maramurăş, între scrisorile fa­miliilor nobile, e însemnat cu: Szaplonczai 7/a.

Budeşii, 15 Maiu 1090. Judecata adusă de episcopul Stoica privitor la o moşie a familiei Grigoreasca şi Drăgueasca, dăruită bisericii din Onceşti.

Noi Stojka Iosif, din mila lui Dumnezeu Episcop Maramurăşului, proto­popi şi anume ce suntem dedesupt scrişi, cu jurământ credinţei Săborului, de ştire dăm tuturora, cui se cade a şti, cumcă într'acesta an 1690, în a 15 zi Maiu având noi Parţialeş Săbor pentru îndreptare a multe trebi în satu Budeşti, atunci au stătut înainte a noastră din Onceşti locuitorii Gri-goriu Ştefan, Negre Mateiu cu feciorii şi Drăguş Mihaiu în chipul familiei Grigoreasca şi Drăguiasca, şi ponoslu mare făcând înaintea Săborului, a fe-leluit cumcă jugiau (?) din Onceşti jupanul Iura Ionaş a luat un iosag moşie a lor ce a fost dat Sfintei Biserici, care iosag acum domnia sa 1-a foglăluit şi 1-a lucrat pe sama domniei sale din iosagul Bălşesc sau Iuresc: deci fiind şi domnia sa de faţă şi înţelegând acest alienuşag şi felelet aşişdere şi domnia sa cu todomană a feleluit înaintea noastră, adevărat c'a luat acel iosag, nu cu hătalmă ci ca moşia sa dreaptă, şi cumcă se ţine de dânsul, cine va zice că nu e a domniei sale, are ori (?) merge să-1 cerce cu lege, ma de nu va feleluit atunci. Deci noi Săborul văzând că aceste feleluituri una cătră alaltă pre mănunţăl socotind, chimuluind şi bine cercând acest lucru, cum ne-au înţelepţit milostivul D-zeu cu tot sfatul şi judecarea Să­borului, aşâ am aflat şi judecat.

Cumcă acel iosag se răspunde preoţesc, venitul sfintei biserici, deci că acela lucru este subt grije şi gând părintelui Vlădica; deci Vlădica Sfin­ţenia sa cât mai curând, având şi vreme şi terminus cătră acela lucru, să sorocească pe jupanul Iura Ionaş în scaunul diregătorilor oarmeghei, atunci a cui va fi dreptatea, aceluia va fi mirişigul. Pentru care lucru dăm şi noi aceasta carte a noastră mărturisitoare înainte de dreptate, întărită subt pe-ceţile noastre.

Dat la Soborul nostru, în Budeşti an, luna şi ziua mai sus. Stojka (L. S. Epp.) Iosif. Protopop Ştefan (L. S.) Nemis Gergel (L. S.).

După Bud., o. c, pp. 59—61.

37.

Lege.

© BCU CLUJ

64 l -HEOTUL DR, A L E X A N D R U C Z I P L E 312

38.

Sighet, 19 Decemvrie 1G91. Statutum super sacerdotibus graecan Mivel elszenvedhetetlen kârât ta-

pasztaljuk szeg^ny lakosinknak a papoknak elszaporodâsuk miatt az l'alukon, praestâlvân abusive a faluk kOze' vagy igen keveset vagy sem-mit sem az olâh vallâson lev5 pa-pok; azert unanimi voto et consensu pro perpetuo statuto v<§gezt(ik, hogy amodo in posterum et perpetuum tObb pap a falukban ne admittâltass^k, hanem az mennyit a faluk acceptalnak 6s ad summum ketto legyen el6g egy-egy faluban 6s csak azok fungâl-janak papi tisztekben, akiket a faluk acceptalnak. Az vladika is admoneâl-tassek, ehhez conformâlja dolgait.

icae religionis. Fiindcă experiem că locuitorii

noştri au pagubă nesuferit de mare din pricina îmmulţirii preoţilor la sate şi fiindcă aceşti preoţi de reli­gia românească ori puţin de tot ori chiar nici o slujbă nu fac în sate; în urmare cu unanimitate şi pen­tru totdeauna hotărîm ca de acum înainte şi până în veci la sate sa nu se admită mai mulţi preoţi, decât pe câţi îi primesc satele respective şi cel mult câte doi preoţi să fie destui într'un sat, şi numai aceia să-şi facă slujba preoţească, pe cari îi primesc satele. Episcopul încă să fie admoniat să se conformeze în lucrurile sale acestei hotărîri.

Protocolul congregaţiei comitateme, VIII, p. 32.

Sighet, 11 Martie 1692. Darvai Ferencz atyânkfia prote­

stai azon, hogy ladika uram az vaj-nâgi papokat, maga referâlja a ne­meş varmegye elott, nem tiltotta ki, hanem csak azt tiltotta meg, hogy mis^t ne szolgâltassanak, az urmezei pappal mâskent fungâlja-nak s t o l e tanuljanak a nagy szo-horig, akkor dolgok igazodj6k, jelen 16v£n n szoborban a nemeş varmegye tisztei is.

Protocolul congregaţiei c.omUatewm, \

Fratele Francisc Darvai protes­tează că domnul episcop, precum însuş raportează înaintea nobilului comitat, n'a scos din slujbă pe preo­ţii din Vajnâg, ci numai dela atâta i-a oprit să nu celebreze liturghie, dar alte funcţii preoţeşti să îndepli­nească dimpreună cu preotul din Urmezo şi până la soborul cel mare să înveţe dela acel preot, atunci apoi, fiind de faţă la sobor şi ofi­cialii comitatului, se va aduce ho-tărîre în cauza lor.

"Al p. 36.

© BCU CLUJ

DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 65

40. Sighet, 17 Iunie 1092.

Vladika atyânkfia Sztojka Feren- Fratele nostru episcopul, pentru czet £s az uglyai eskudtet keri ki îndeplinirea unei investigaţii cere inquisitionak peragalâsâra. trimiterea lui Francisc Stoica şi a

juratului din Uglea.

Protocolul congregaţiei comitatense. VIU, p. 51 .

41. Sighet, 24 Aprilie 1694.

Protestalnak az olâh valâson levo hârom felsojârâsbeli atyafiak, mivel producâltatott az vladika es Popovics Jânos kozt a proventus felett ema-nâltatott bizonyos contractus, mely-rol eddig semmit sem hallottak, mely ellen protestalnak, contradicâlnak, semmi reszeben nem consentiâlnak, mivel vergâlna egyenesen nemeşi szabadsâguknak cedâlâsâra.

Protocolul congregaţiei comitalense,

Trei fraţi de-ai noştri de religia româneasca din ieraşul de sus pro­testează, pentrucă s'a scos la iveală un anumit contract tăcut între episcop şi Ioan Popovici privitor la venitu­rile (episcopeşti); împotriva acestui contract, despre care până acum ni­mic n'au auzit, protestează, îi con­trazic şi nu consimt cu acel contract nici într'o parte a lui, pentrucă, pri­mind acel contract, ar urmă să ce deze libertăţile sale nobile.

VIII, p. 145.

42.

Sighet, 23 Iunie 1696. Szigethi scholâhoz conferâlt 100

forintokrol. Conferâltatnak a szige­thi praeceptorok tartâsâra szâz ma-gyari forintok, melyeket annnuatim a nemeş vârmegye igeri megadni, melyek megadâsa terminusa legyen mindenkor ujesztendd napja, melyet unanimi voto kozonsegesen vegez-tunk pro perpetuo statuto ; a schola curatorinak penig szabadsâgâban âl-ljon, ha praeceptorok tartâsâra vagy meşter vagy professor tartâsâra akar-jâk forditani, csak egyebbb profan

Analele A. K ~ Tom. XXXVIII. — Memoriile Scc(.

Despre 100 de floreni dăruiţi şcoa-lei din Sighet, Pentru susţinerea meditatorilor din Sighet se dăruesc 100 de floreni ungureşti, comitatul făgădueşte să dea suma aceasta în fiecare an, terminul predării acestei sume va fi totdeauna ziua de anul nou; acest lucru îl hotărîm cu una­nimitate ca statut perpetuu ; epitro-pilor şcoalei apoi le stă în voie să folosească aceşti bani ori pentru sus­ţinerea meditatorilor ori a unui ma­gistru sau învăţător, numai spre alt

Istorice. 5

© BCU CLUJ

06 t 'KEOTtlL DR. A L E X A N D R U CZiPLλ 31 -i

ususra ne convertâltassek ; ezen v6- scop profan să nu-i folosească. Acela gezâsQnket pedig, ha ki bontogatnâ, care ar strică această hotărîre a noa--legyen aacrilegus ; az olâh atyafiak stră, să fie sacrileg. Pentru întreţi-gyermekei tartâsâârt is tobbet ne nerea copiilor fraţilor români să nu exigâljanak, mint a magyarok gyer- se ceară mai mult decât pentru mekeiârt, kik behozattatnak, hanem copiii maghiari cari se aduc la şcoală, illendokâpen exigăljâk az fizetest. ci să se iea plată în mod echitabil.

Protocolul congregaţiei comitatense. VIII. p. 202.

43.

Sighet, 17 Aprilie 1698. Judecata adusă de episcopul Iosif Stoica în soborul din Sighet în cauza scandalului întâmplat în biserica din Berbeşti.

Săborul mare din Sighet pre scaunid părintelui Vlădică Iosif Stoica fiind sfinţenia sa de faţă şi Protopopii din Ieraşu de sus, protopop Grigore din Vişeu de jos, popa Georgie din Săcel, popa Ionaşco din Vişeul de mijloc, Protopop Lupu din Giuleşti, Protopop Ioan din Iagova ieraşului din Sighet, Popa Ştefan din Apşa de jos, popii din Slatina, toţi asesorii Săborului mare, jupânu Dan Laslo din Beserica Albă, jupânu Nan Ioan din Slatină, asesorii fruntaşi Oarmedei.

Noi şezând în Scaun de judecată adusu-s'au şi lucru lui Şteţ Lupu din Berbeşti şi a jupânesei Codra Axenia de acolo cu soroc. Pâra domniilor sale aşâ a fost: jupânu Şteţ Lupu a pârît pre jupâneasa Axenia, pentrucă în ziua de Paşti să fie împins jupâneasa Axenia pe fata jupanului Şteţ Lupu, anume pre Şteţ Măriuţa, şi să o fi luat şi de păr, şi pre pământ a izbit-o în sf. Beserică, din locul lor de moşie a Şteţenilor. Jupâneasa Axenia fele-lueşte că locul acolo în Beserică, de unde a ieşit a sa fată, a fost şi este a domniilor sale, Godrenilor.

Noi înţelegând pâra domniilor sale de pre amândouă părţile şi. . . văzând am socotit pre amănunt, judecând cum am preceput şi ni s'a părut în drep­tatea sufletului.

Deliberatul)}.

Cu cât că jupâneasa Codrea Axenia a luat de păr pre cocoana lui Şteţ Lupu, anume Măriuţa, în sf. Beserică în ziua de Paşti şi a izbit-o de pământ, a rămas gloaba 24 de floreni şi cheltueala 3 floreni; iară locul tot să-1 ţie cocoana lui Şteţ Lupu de partea jupânesei Axenia; că de ar fi locul dom­niilor sale, este lege, şi n'ar fi iară fără de lege suită cu hătalmu supt gloaba 100 de floreni.

Scris în Sighet, anu şi ziua este scrisă mai sus. (L.S.). (S.j Stoica Iosif. 1698 Iunie 15. Săborul mare din Sichot jupanul Şteţ Lupu din Berboşti 1-a

© BCU CLUJ

sorocit Codre Jurjoia anume Axenia tot de acolo şi Şteţ Lupu a aşteptat 2 zile sorocul şi la lege nu 1-a strigat. (S.) Vlădica Iosif.

Pătrupopul să meargă în sat şi de pre cine ar arătă iată cu bizonşegi şi cu jurământ, cum merge cu hătălmaşag, pătrupopul ducă lucru în vig, cum îi scris într'aceasta carte legătura. (S.) Dositeu archimandrit administrator Episcop Maramurăşului.

Praesens par cum suo gemino originali in omnibus conforme esse testatur. Sig-Somfalva 20 a februarii 1820. Gabriel Raad m. p. de Somfalva Comitatus Maramaros Iurassor.

După Bud, o. c , p. 66—58.

Sighet, 6 August 1698. Protestai vicispân uram a nemeş

vârmegy^nel tobb tiszteivel es tobb nemesseggel, hogy ladika uram a nemeş vârmegye regi ususâval ro-borâlt statutumi s articulusok ellen tâszen szoborokat, ott olyan • vegze-seket teszen, amelyek a nemeş vâr­megye eddig valo szabadsâgi, praxisi ellen lottek, azert 0 kegyelme veg-zes^nek contradicâlnak, nem annuâl-nak, v^gzeseit annihilâljâk.

44.

Vicecomitele dimpreună cu mai mulţi oficiali şi nobili protestează înaintea nobilului comitat, că dom­nul episcop celebrează soboare îm­potriva statutelor şi articolilor de lege ai nobilului comitat, întăriţi prin obiceiu, şi acolo aduce astfel de ho-tărîri, cari sunt împotriva libertăţi­lor şi practicei de până aci a nobi­lului comitat; în urmare dânşii con­trazic hotărîrilor domniei sale, nu-şi dau consimţimântul la acelea şi le nimicesc.

Protocolul congregaţiei comitatense, IX, p. f>2.

Alba-Iulia, 18 Decemvrie 1691 Az kath. statusnak az er-

-delyi olâh papok dolgâban o Felse-genek beadott punctumai. Igen alâ-zatosan kivânjuk az Erdelyben lako olâh papok uniojârol valo Felseged kegyelmes diplomâjăt, az kik sze-rint egyebet nem kivânnak, hanem hogy Felseged m^ltoztassek azon olâh papokat es gorog vallâson levo

Punctele înaintate Maies­tăţii Sale de către statul catolic în cauza preoţilor români din Ardeal. Cu multă smerenie dorim graţioasa diplomă a Maiestăţii Voastre privi­tor la unirea preoţilor români din Ardeal, cari nu doresc altceva, de­cât ca Maiestatea Voastră să bine­voiţi a împărtăşi pe acei preoţi ro-

© BCU CLUJ

6s P R E O T U L DR. ALEXANDRU C Z I P L E 316

szerzeteseket azon privilegiumokban es jussokban reszeltetni, az melyek-kel nemcsak a katholikus, hanem az âriânus, lutherânus es kâlviniâ-nus papok elnek. Az o felsege re-solutiojă. Valaki az gijrog vallâson levo olah papok kozill vallăstetellel, annak az gorog szokâsnak tartâsâra ajânlja magât, az mely az katholi-kusok kozott vagyon, az romai pă-pânak agnitiojâval, az olyan elhet az katholikus papok privilegiumâ-val. Ha ki pedig az emlitett gorog vallâsu papok koziil az emlitett val-lâstetelre nem veszi magât, annak az religionak privil^giumâval 6"lhet, az mely religiok k5ziil valamelyik-kel uniâlja magât; ha az mostani vallâsban iteli, hogy maradgyon, a-zutân is olyan rendben, jusban, âlla-potban tartatik, aminoben most tar-tatik, avagy vagyon

Arhiva comitatului Maramurăş, acte

mâni şi călugări de religia grecească de acelea privilegii şi drepturi, de cari se bucură nu numai preoţii ca­tolici, ci şi cei ariani, luterani şi calvini. Rezoluţia Maiestăţii Sale, Acela dintre preoţii români de reli­gia grecească, care prin profesiune de credinţă se va declara gata să observe ritul grecesc, care e între catolici, recunoscând pe papa dela Roma, poate să se bucure de pri­vilegiul preoţilor catolici. Iar dacă cineva dintre pomeniţii preoţi de religia grecească nu va vrea să facă pomenita profesiune de credinţă, poate să se bucure de privilegiul acelei religii, cu care se va uni; dacă va socoti să rămână în religia-i de acum, şi de acum înainte se va ţinea în rândul, dreptul şi starea în care se ţine ori în care este

din 1698, no. 10.

46.

Kovesliget, Ianuarie 1699. V6geztetett, hogy az felsO eszten-

d5kben levân perlekedesek az Szar-vaszoi Gerhes 6s Kâroly vagy Pap familia k5zott az szentegyhâzban l6vo osokrol maradt templomhelyek irânt, kirol levelek is lev6n, de az szegeny Szaplonczay Jonâs veletle-niil valo megesett halâlakor az ke-gyetlen tolvajok (akkor nâla leven az I6v6n) elszagattâk, elt6pt6k, ki-hez kepest megengedtetett, hogy ket becsiiletes assessor subscriptio-

In anii de mai înainte au fost certe între familia • Gerheş şi Carol sau Pap din Sarasău pentru locurile din biserică rămase de strămoşi, în cauza aceasta sunt şi scrisori, dar pe acestea tâlharii blestemaţi, la moartea neaşteptată a lui Iona Sza­plonczay (scrisorile atunci erau ia acesta) lerau rupt şi le-au sfârticat; în urmare se hotăreşte să se îngă-due ca să se iea copia scrisorilor din originalul adevărat, pe lângă

© BCU CLUJ

317 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 69

juk es pecsâtiik alatt az igaz ori-ginâlbul part vehessenek.

Sztojka Jozsef Mâramarosi olâh piispok Egesz

also jărâsi Săborul.

După Bud, o. c , p.ific"

Sighet, 7 Fevruarie 1702.

A mi kegyelmes urunk o felsege kegyelmes decretuma 6s a melto-sâgos regium gubernium parancso-latja, hogy az diploma szerint min-denik vallds, signanter az olâli val-lâs senkit5l ne hâborgattassek, ha-nem kiki maradjon meg maga sza-badsâgâban s annak exercitiumâban.

Protocolul congregaţiei comitatense,

subscrierea şi sigiliul alor doi ase­sori de omenie. — Iosif Stoica, e-piscop român al Maramurăşului. — Din soborul întregului ocol de jos.

47.

Decretul graţios al Maiestăţii Sale domnului nostru preagraţios şi po­runca ilustrisimului guvern regesc că, amăsurat diplomei, nimeni să nu turbure nici o religiune şi în spe­cial religia românească, ci să ră­mână fiecare in libertatea sa şi în exercitarea aceleia.

IX, p. 2 3 1 .

48.

Sarasău, 29 Septemvrie 1704. Judecata sinodală adusă do episcopul Iosif Stoica în cearta dintre muierea lui Gheorghe Birtoc şi muierea lui Ion Birtoc pentru întâietatea din biserică.

Mi Sztojka Ioseph nemeş Mâra-maros vârmegytSben gorog vallâson levoknek puspiikje, Irhoczi Pap Iâ-nos, Szighet jârâsi protopap, szar­vaszoi Szaplonczai Lâszlo, Karully Petrăs es Karully Thomâs, Birtok Lâszlo es Hrihor Ionâs, nemeş vâr-megye hiltos assessorai, kozepso apsai Pap Ulyes, Pap Jeremei, also rhonai Lipcsei Pap Istvân, Petrovai Pap Stephân, az szeut szobornak htitOs assessorai adyuk tudtâra min-deneknek, az kiknek illik ezen le-velttnkben, hogy in hoc anno 1704, (lie 29 Septembrie szabori alkalma-

Noi, Iosif Stoica, episcopul celor de religie grecească din nobilul co­mitat al Maramurăşului, Ioan Pap de Irholţ, protopopul oculului Si­ghet, Ladislau Szaplonczai de Sa­rasău, Petru Karully şi Toma Karully, Ladislau Birtoc şi Iona Hrihor, a-sesori juraţi ai nobilului comitat, Ilie Pap, Irimie Pap din Apşa-de-mijloc, Ştefan Pap de Lipcse din Rohna-de-jos, Ştefan Pap de Petrova, asesori juraţi ai sfântului sobor, prin această scrisoare a noastră dăm de ştire tuturor cărora se cuvine, cu in acest an, 1704, in ziua de 29

© BCU CLUJ

70

tossăggal, ezen megirt nemeş v;ir-megyeben Szighet jârâsban Szarva-szon egyben gyiilven, alia mi elonk-ben ugyan Szarvaszon lako Birtok Jonâs es proponala mL elottiink, hogy az 6 feleseget Iodi Margitot, ugyan Szarvaszoi Birtok Gyorgyne, lohan-nes Fimika az generalis szaboron lett deliberatio ellon az templombeli hely elott es ceremonialis elsose-geknek rendibol exturbâlta, mclyet Relatoriâval is comprobâla. Kinek is propositiojât 6a az mâs felnek is maga mentseget meghallgatvân, par-tialis szent szaborul deliberai tun k ez szerint.

Nyilvân vagyon az nagy szabor vegez^se Birtok Jonâsne es Birtok GySrgyne peresek kozott, melyet az tekintetes nemeş vârmegye is con-firmâlt, hogy ennekutâna az evân-geliumhoz jâro ceremoniâja vagy elsosege rendre legyen kozottiik, c-gyik vasârnap egyike, măsik mâsike legyen, mely akkori torvenyt Birtok Gyorgyne violâlta olyan vasârnap, az mikor az clsOseg Jonâsnee volt, az mint az bizonysâgokbul lătszik. Tetszett azert az szent szabornak, hogy pro meliori esse Birtok J6-nâsn6 3-szor is jurâlna bizonysâgi melie, hogy otet azon rendben in-terturbâlta Birtok Gyorgyne, az mely vasârnap az 5 szere lett volna, me-lyen ha jurâl, Birtok Gyorgyne el-marad fl. 24, melyet puspok ur irre-missibiliter statim et de facto exi-gâljon rajta; ezen rendtarlâst penig ha ki ennek utânna az ket fel kSziil violâlna, elmaradgyon szâz forinto-

Septemvrie, adunaţi fiind cu prile­jul soborului în pomenitul nobil co­mitat în ocolul Sighet, în Sarasău, s'a înfăţişat înaintea noastră Iona Birtoc, care tot în Sarasău locueşte, şi a spus că Fimica Iohannes, mu­ierea lui Gheorghe Birtoc, tot din Sarasău, pe nevastă-sa, pe Margareta .Iodi, împotriva hotărîrii soborului genera], a turburat-o din ordinea de întâietate la slujba dumnezeească, ceeace dovedeşte şi prin raportul (oficial). Ascultând expunerea aceasta şi şi desvinovălirea celeialte partide, în acest sobor parţial am hotărît în felul acesta.

E evidentă hotărîrea soborului general adusă între litiganţii : mu­ierea lui Iona Birtoc şi muierea lui Gheorghe Birtoc, hotărîre întă­rită şi din partea nobilului co­mitat, că de acum înainte la cere­monia, adică la întâietatea dela e-vanghelie să fie ordinea aceasta între ele, într'o Duminecă întâietatea să tie a uneia, într'altă Duminecă să fie a celeilalte. Legea aceasta a căl­cat-o muierea lui Gheorghe Birtoc într'o Duminecă în care, precum se dovedeşte din mărturii, întâietatea eră a muierii lui Iona Birtoc. A a-flat deci sfântul sobor că ar fi mai bine ca muierea lui Iona Birtoc, pentru adeverirea mărturisirii sale, să joare de trei ori că muierea lui Gheorghe Birtoc a turburat-o în rân­dul de întâietate într'o Duminecă, când trebuia să fie rândul ei. Dacă va jură, muierea lui Gheorghe Bir­toc să rămână globită cu 24 de l'lo-

P R E O T U L T>R. ALEXANDRU CZIVJLE

© BCU CLUJ

319 D O C U M E N T E P R I V I T O A R E L A E P I S C O P I A D I N M A R A M D R Ă Ş . 71

kon, kit is piispok ur statim et de l'acto vehessen executioban, melly-nek lele legyen o kegyelme, fele pedig a vegezest megâllo fele : ha pedig Birtok Jonâsne nem jurâlna, Birtok Gyorgyn6 ezuttal poenân nem marad, 6s ha ezen torvenyes vege­zest jovendOben nem bontogatjâk, koltsegeert 6s făradsâgăert iteliink Birtok Jonâsn^nak ket magyar lo-rintokat. Birtok Gyorgy appellâlo ; az nagy szaboron decidăltassek, mely tSrvânyiinket fide nostra mediante leirtunk. In Szarvaszo die et anno praescripto. Sztojka Joseph m. p., Karully Petras m. p., Karully Tho-mas m. p., Pap Jeremei m. p., Lipcsei Pap Stephan m. p., Petro-vai Pap Stephan m. p.

Anno 1704, die 2 octobris Szi-gheten celebrâlt generalis szaborban egyben gyulven es az fenn megirt pereseknek appellatiojok mellet valo propositiojokat meghallgatvân esre-videâlvân, vegeztunk az ide alâbb megirt rend szerint.

Deliberatum.

Az also forumnak torvenyel me-liorâltuk ennyiben, mivel nyilvân va-gyon, hogy az el^bbi generalis sza-bor t5rveny6t âs v6gez6set violâlta Birtok GyOrgyne" et per hoc azt me-

reni şi episcopul pedeapsa aceasta s'o execute irremissibiliter, statim et de facto. Iar dacă de acum îna­inte ar călca legea aceasta de întâ­ietate vreuna din cele doua partide, să fie globită cu 100 de floreni, care sumă episcopul s'o poată execută imediat şi din care jumătate să fie a episcopului, jumătate a partidei care va observă această hotărîre. Iar dacă muierea lui Iona Birtoc n'ar jură, atunci muierea lui Gheor-ghe Birtoc de astă dată să nu fie globită: şi dacă în viitor hotărîrea aceasta nu va mai fi turburată, mu­ierii lui Iona Birtoc, pentru cheltu­ielile şi osteneala sa, să i se dea 2 floreni ungureşti. Gheorghe Birtoc apelează. Să se aducă hotărîre la soborul cel mare. Aceasta lege a noastră am scris-o cu conştiinţiozi-tate. In Sarasău, în ziua şi anul scris mai sus. (Ss.) Iosif Stoica, Petraş Karully, Toma Karully, Irimie Pap> Ştefan Pap de Lipcse, Ştefan Pap de Petrova,

Adunaţi fiind în 2 Octomvrie 1704 la soborul general celebrat în Si-ghet şi ascultând şi revizuind ex-puneriîe făcute de pomeniţii liti-ganţi pe lângă apelările lor, am a-dus hotărîre în modul descris mai la vale.

Deliberatum.

Judecata adusă de forul inferior am îmbunătăţit-o în felul acesta. După ce e evident că muierea lui Gheorge Birtoc a călcat legea şi ho­tărîrea adusă de marele sobor de

© BCU CLUJ

72

grontvân, in poenatii ealumuia; in-currâlfc, az az mind keresetit anni-hilâlta es annak torvenyes biintete-sen elmaradott. Tetszett azert az generalis szent szabornak, hogy en­nek utâna pratensiojât in perpetuuin amittâlja Birtok Gyorgyn6, Birtok Jonâsne penig az elsosâget helyevel et cvim reliquis accesoriis birja, ugy marad6ki is in perpetuum az ennelc elotte valo rend szerint, minek c-lotte Birtok Gyorgyne nem hâbor-gatta. Annâl is inkâbb, hogy ozt az elsostSget az Birtok Gyorgy anyja, Birtok Mâtth6n6 sem elso menyei nem exerceâltâk, controversioba sem hoztăk, de Birtok Gyorgyne pra> sumptuose akarvân maguknak elso-s^get vindikâlni, inditotta az tem-plomba valo nagy hâborusâgot az elsos^gert Isten 6s a vilâg ellen, mc-lyet solia eddig semmi elei nem kovettenek ; azert ennek utâna Bir­tok Gyorgyne" tartsa ura elso fele-seg^nek helyât 6s ceremonial is ren-dit cum omnibus suiş accessoriis, tevân ennek megâllâsâra az fenn megirt calumnialis poenât, id est perpetuai amissionis es insuper hogy szâs magyar forintoknak poenajaban incurrâljon, toties quoties violâlnâ ezen vegez6st Birtok Gyorgyne 6s marad6ki is Birtok Gyorgynek meg-maradvân erej^ben ezen vegezâs or5k5son, etiam post toties quoties faetam executionem, mely poenât az violâns t'elen akkori piispok ur modo quo supra irremissibiliter exe-quâljon, jurâlvân mindazonâltal bi-zonysâgi melltS Birtok Jonâsnâ egyn.

mai înainte, în urinare pentru stri­carea legii în pedeapsa care se dic­tează pentru ceartă, adică de o parte se nimiceşte petiţia ei şi de altă parte rămâne globită cu pedeapsa dictată de lege. A plăcut deci sfân­tului sobor general să hotărască ca muierea lui Gheorghe Birtoc să-şi piardă pe veci pretensiunea, iar muierea lui Iona Birtoc să aibă în­tâietatea cu locul şi cu celelalte ac­cesorii, atât ea cât şi urmaşii săi în veci, după orândueala care eră înainte de turburarea tăcută de muie­rea lui Gheorghe Birtoc. Aceasta cu atât mai vârtos, că acest drept de Întâietate nu I-a deprins nici mama lui Gheorghe Birtoc, muierea lui Matern Birtoc, şi nici nurorile ei cele dintâi, nici barem n'au făcut din acela chestie de controversă, ci muierea lui Gheorghe Birtoc vrând în mod volnic să câştige întâietatea pe seama lor, a început cearta aceea mare din biserică pentru întâietate, împotriva lui Dumnezeu şi a lumii, ceeace n'a făcut până acum nici unul dintre înaintaşii săi. Deci de acum înainte muierea Iui Gheorghe Birtoc să ţină locul şi ordinea ce-remonială, cum omnibus suiş acces­soriis, ce le-a avut muierea dintâi a lui Gheorghe Birtoc, stabilindu-su pentru întărirea acestei hotărîri po­menita pedeapsă de calumnie, adică saşi piardă pentru totdeauna drep­tul de întâietate şi, pe lângă aceea, de câte ori ar călca această hotă-rîre muierea lui Gheorghe Birtoc ori urmaşii lui Gheorghe Birtoc, de

© BCU CLUJ

7:?

inaga azon, hogy Birtok Gyorgyne az generalis szabor torvenye ellen az 6 ceremonialis rendibol s helye-bol exturbâlta, mely deliberatiot hall-vân az pârsok, Birtok Jonâsne az szent szabor szinen az deliberatio szerint jurâlt is. Kinek juramentu-mât Birtok Gyorgyne b^kessegesen meghallgatta. Datum in oppido Szi-geth anno suprascripto die vero pnesenti generalis synodi pra'scripto.

Sstojka puspok m. p.

Popa lonaş protopop eraşului de sus.

Documentul publicat iu Gdrdy katolikm tatea anticarului «lin Budapesta S. Kun.

atâtea ori să lie globiţi cu 1U0 de floreni, rămânând această hotărîre în valoare pentru totdeauna, ori de câte ori s'ar executa. Pedeapsa acea­sta s'o execute episcopul de atunci dela partida care va violă hotărîrea, în modul cum s'a spus mai sus, fără să se ierte. Dar muierea lui lona Birtoc să joare singură pe lângă mărturisirea sa, că muierea lui Gheor-ghe Birtoc, împotriva hotărârii aduse în soborul general, a turburat-o în ordinea ceremonială şi din locul ei. După ce partidele au ascultat acea­stă hotărîre, muierea lui lona Bir­toc, amăsurat hotărîrii, ajurat în faţa sfântului sobor. Muierea lui Gheor-ghe Birtoc jurământul acesta 1-a as­cultat în pace. Dat în oraşul Sighet, în anul scris mai sus şi în ziua soborului prezent.

(Ss) Episcop Stoica.

Popa lonaş, protopopul eraşului de sus (cu cirilice;.

Szetnle, no. din 6 Ianuarie 1905), o proprie-

49. Sighet, 15 Martie 1705.

Az mi kegyelmes urunknak o her-czegsâgenek ladika mellett irni kell, instâlvân azon o hercegsege meltoz-tass^k observâltatni az rendes pro-cessust ellene es ante inchoationem iuridici processus inquisitio ne per-agâltassâk ellene, hanem meltoz-tassek kegyelmesen megtekinteni: 1) papi hivataljât; 2) ladikasâgât, rnint-hogv vârmegvânk lakosainak na-

Trebue să su scrie Serenităţii Sale domnului nostru graţios în favorul episcopului, rugându-1 să bînevoească Serenitatea Sa să dispună să se ob­serve modul procesului regulat îm­potriva lui şi să nu se facă inchi­ziţie împotriva lui înainte de înce­perea procesului juridic, ci să bîne­voească a lua prea graţios în consi­derare: P slujba lui preoţească; 2'i

© BCU CLUJ

74 P R E O T U L DK. A L E X A N D R U C Z I P L E 322

gyobb râsze hallgatoi leven, instâl-nak mellette, de mas orszâgokban is, ugy tudjuk, ladikasâga irânt res-pectus van: 3) nemeş emberseget, mint hogy nem valami jovev^ny, hanem tozsgyokeres nemeş lev6n, vagyon 2.000 forint ero residentiâja.

faptul că e episcop, pentrucă par­tea cea mai mare a locuitorilor din comitatul nostru, fiind ascultătorii lui, so roagă în favorul lui, dar, aşa ştim, că şi în alte teri e în cinste în calitatea lui de episcop; 3) fap­tul că e nobil, pentrucă nu e vreun parvenit, ci o nobil din moşi-strămoşi şi are avere de 2.0)0 de floreni.

11. Protocolul coiif/regaţiei comitatense, X. p

50.

Agria, 8 Aprilie 1705. Uluslrissimi, Reverendissimi, admodum Revereudi, Spectabilej, Magnifici

ac Generoşi, Domini Egregii item et Nobiles, Amici Nobis observandissimi, Honorandi et Dilecti,

salutem et felices rerum suceessus.

Az nemeş vârmegye levolet v6ven, az gorog ladika dolgainak torvcSnycs revisioja irănt valo kivănsâgât meg-ertettiik, az miert is a torvenyes igazsâghoz, mint miuden dolognak egyones sinor merteket kovetven, parancsoltunk tek. nemzetes Dolhai Gy5rgy huszti tokapitâny hivunknek, azon ladika dolgairol adjon valosâ-gos informatiot es az torvenynek rendes utjân procedâltasson ellene.

Primind scrisoarea nobilului co­mitat, am înţeles dorinţa privitoare la revizuirea legală a afacerilor o-piscopului grecesc; tocmai pentru aceea urmând dreptatea legală, ca măsura dreaptă a fieştecărui lucru, am orânduit ca credinciosul nostru, căpitanul suprem al Hustului, spec-tatul Gheorghe Dolhai să dea Ln-formaţiune adevărată despre aface­rile acelui episcop şi să procedeze pe calea ordinară a legii împotriva lui.

Gaeterum praetitulatas dominatioues vestras feliciter vaiere desideramus. In civitate Agriensi die 8. mensis Aprilis anno 1705. Praetitulatarum dominationum vestrarum amici ad officia paraţi F. P. Râ-

koezi m. p. Sigismundus Jânoki m. p. Paulus Râday de eadem m. p. Inlrc scrisorilo lui Francisc Kăkoczi II, adresate comitatului Maramurâş, no. 29.

51 .

Sighet, 22 Aprilie 1705. Az mi kegyelmes urunknak 5

befczcirsC'gcnek akVzalosan meg kell Trebue să se mulţumească cu

umilinţă Serenităţii Sale, graţiosului

© BCU CLUJ

H2o DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 75

koszonni, minthogy az ladika dolgât o hcrczegsege iorvenyes utra bo-csâtaiii melloztatott.

Ladika ellen valo inquisitoroknak rendeltettenuk: fOlso jărăsban Gyu-lai Ferencz es Szaplonczai Gyorgy, kaszoi jărăsban Bihari Andrâs es Dunka Demeter, szigethiben Piis-pOki Mârton es Szaplonczai Gâbor, also jărăsban Szentesi Daniel es Risko Jânos atyânkfiai, kik mellett szolgabirâk atyânkfiai jelen legye-nek es assistâljanak vagy egy-cgy jo eskudtet adjanak.

1'rotocolul congregaţiei comitatense, }

nostru domn, că Serenitatea Sa a binevoit să dispună ca afacerea epi­scopului să intre în cale legală.

Ca inchizitori în cauza episcopu­lui s'au orânduit: în ieraşul de sus Francisc Gyulai şi Gheorghe Sza­plonczai, în ieraşul Cosăului An­dreiu Bihari şi Demetriu Dunca, in ieraşul Sighetului Martin PiispOki şi Gavriil Szaplonczai, în ieraşul de jos Daniil Szentesi şi Ioan Risko, fraţii noştri, pe lângă cari să fie de faţă şi să-i asiste fraţii noştri pre­tori ori să le dea câte un jurat bun.

p. 15.

Sighet, 22 Aprilie 1705. Comitatul ceteşte şi publică scrisoarea lui Francisc Râkoczi al II-lea, prin care veniturile episcopeşti şi parohiale le dărueşte lui A dam Pogan de Cseb.

Litterae donationalcs generoşi domini Adami Pogâny de Cseb super pro-ventibus ab episcopo exterisque parochis graecanicae religionis comitatus noştri a serenissima sua celsitudine principali domino domino clementissimo Francisco Râkoczi benigne collatae, lectae, publicatae et extradatae, nemine contradicento.

Protocolul congregaţiei comitatense, X, p. IC.

Sighet, 22 Aprilie 1705. Az uglyai klastrom hatârânak

occupatiojâra exmittâltatnak idosb Pogâny Menyhert, Pogâny Gydrgy, Sztojka Lâszlo, Darvai Miklos, Nagy Mihâly es Sztojka Ferencz uramek.

53.

Pentru ocuparea hotarului apar-ţiitor mănăstirii din Uglea se trimet domnii Melhior Pogan senior, Gheor­ghe Pogan, Ladislau Stoica, Nicolae Darvai, Mihail Nagy şi Francisc Stoica.

Protocolul congref/aţiei comitatense, X. p. 17.

© BCU CLUJ

7 0 P R E O T U L DR. A L E X A N D R U C Z 1 P L E

Sighet, 22 Maiu 1705. Mâramarosi egesz olâh atyafiak

sollemniter protestâlnak azon, hogy az o kegyelmek hirek es akaratjok ellen az 5 kegyelmek vallâsokon levo ptlspokjoket contra iurâ regni inegfogtâk (jovendoben meg is ta-nuljâk, ki fogta), holott az oi-szâg torvenye azt tartja: Nobilis nonnisi legitime citatus et iuridice convic-tus nec in bonis nec in persona damnificari potest, melyert az ki oka fog lenni, jovendoben megke-resni serum ne legyen, sot kegyel-mes urunkat o herczegseget is meg-ialâljâk felOlle. Iterum atque iterum protestâlnak, mely protestatiot kia-datni kivânnak sub sigillis authen-ticis az nemeş vârmegye protocol-lumăbol.

Az urnak Dolhai uramnak irni kell ezen materiâban, minthogy ke-gyelmes urunk 5 herezegsege iuris processusra kegyelmeseu resolvâlta dolgât az vladikănak, o kegyelme szabaditsa fel az arestum aiul es via iuris minei hamarâbb procodâljon ellene.

Protocolul congregaţiei comitatense, >

Toţi fraţii noştri români din Ma­ramurăş protestează în mod sărbă­toresc, că episcopul de o religie cu dumnealor a fost prins fără ştirea şi fără învoirea lor, împotriva drep­turilor terii (vor şi căuta să afle cine 1-a prins), cu toate că legea terii dispune : Nobilis nonnisi legi­time citatus et iuridice convictus nec in bonis nec in persona dam­nificari potest. Tocmai pentru aceea să nu fie târziu a căuta după acela care a pricinuit acest lucru. Chiar şi pe Serenitatea Sa domnul nostru graţios îl vor rugă în aceasta cauză. Iară şi iară protestează şi doresc ca protestul acesta să li dea sub pe-ceţi autentice din protocolul nobi­lului comitat.

Să se scrie domnului Dolhai în aceasta cauză, pentrucă Serenitatea Sa graţiosul nostru domn a dispus ca cauza episcopului să fie rezol­vată pe calea procesului juridic, deci dumneasa să-1 slobozească din temniţă şi să procedeze cât de cu­rând împotriva Iui pe calea drep­tului.

, p. 21 .

Sighet, 8 Iunie 1705. Az ur Dolhai Gyorgy uram o ke­

gyelme kivânsâgâra a vladika dol-gâban valo protestatiot ki kell adni sub sigillis authenticis.

Protocolul t-oiisjregaţiv.i

La dorinţa domnului Gheorghe Dolhai, protestul în cauza episco­pului să se dea sub peceţi auten­tice.

© BCU CLUJ

325 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 77

Sighet, 4 August 1705. A mi kegyelmes urunknak o her-

czegsegenek irni kell alâzatosau, hog) vârmegyenkben soha meg eddigsem-mibol d6sma meg ncm exigâltatott az 5t vârosokon kivul, mely desmât ab antiquo parochiâkhoz birtanak minden arenda n^lkill, az jobbâgyi renden peniglen soha sem exigâlta­tott semmi d6sma, nem leven vâr­megyenkben az l'alukon egyeb, ha-nem mint ilyen erdOs, hegyek kO-zott situâltatoU vOlgyben irtvâny foldeknel...

Protocolul congregaţiei contitate.nse.

Sighet, o Septemvrie 1705. Az mi kegyelmes urunknak 6 na-

gysâgânak alâzatosan meg kell ko-sz5nni az desmânak elenged^set mind az nemeş vârmegye reszerol, mind penighlen az papoknak jârni szokott desmâjoknak kiadattatâsârol li'HI kegyelmes annuentiâjât.

Protocolul congregaţiei comitatense,

Sighet, 15 Decemvrie 1705. Ajtai Daniel es Szaplonczai Daniel

kovetek utasittatnak, hogy az olâh ladika szabadulâsât j6 kezessegen munkălodjâk, meltoztassek ("> nagy-sâgakegyelmesen megolegedni eddig valo rabsâgâval.

Protocolul congregaţiei comitatense,

56.

Serenităţii Sale domnului nostru graţios să se scrie cu umilinţă, că din comitatul nostru nu s'a cerut niciodată dijmă, afară de cele cinci oraşe, dar această dijmă de demult se ţine de parohii, fără de nici o arendă, iar dela iobagi niciodată nu s'a luat dijmă, fiindcă în comitatul nostru pe sate nu c altceva decât pământuri lăzuite în văile aşezate între dealurile şi pădurile de pe aici..

\ , p. i.i.

57.

Trebuejsăse mulţumească cu umi­linţă Măriei Sale domnului nostru graţios pentru lăsarea dijmei, atât din partea nobilului comitat, cât şi din partea preoţilor, pentrucă s'a învoit să li se dea dijma după obi­ceiul vechiu.

X, p. 49.

58.

Solii Daniil Ajlai şi Daniil Sza-plonczsi sunt îndrumaţi să mun­cească pentru eliberarea episcopului român, pe lângă garanţie bună, Mă­ria Sa să binevoească a se îndestuli cu robia lui de până acum.

© BCU CLUJ

326

r>9. Sighet, 13 Octomwie 1700.

A n<§gy processusbeli gorOg val-hison levo protopapoknak instantiâ-jokra in casa necessitatis az templo-moknak es cintermeknek nem reno-vatiojokban valo i*enitensek ellen pro asslstontia egy-egy viccszolgabmin-kat, hogy jobban compellâltathas-aanak az lakosok, megengedtetik magok melle vehessek 6s procedâl-janak, de nem exorbitanter es nem is minden dolgukban, hanem csak in casibus praeinsertis.

Protocolul congregaţiei comitutetise, X, p. 124.

60.

La cererea protopopilor tic legea grecească din cele patru ieraşuri li se dă voie ca, în caz de lipsă, să iea într'ajutor pe câte un subpretor şi aşâ să procedeze împotriva ace­lora cari se împotrivesc la renova­rea bisericilor şi a cimitirelor, dar să nu se folosească de aceasta îngă­duinţă cum îi va tăia capul, şi nu în toate afacerile, ci numai în ca­zurile mai sus pomenite.

Sighet, 12 Septemvrie 1709. Gzirka piispok ur ollen valo in-

quisitiora exmittâltatnak l'olso jârâs-ban Szaplonczai Gyorgy es Dunka Alexa, Kaszoban Persa Simon 6s •Jura Thomâs, Szigethiben Szaplon­czai Simon 6s Bihari Andrâs, Alsoban Jenei Mihâly es Nagy Mihâly.

La inchiziţia împotriva domnului episcop Ţirca în ieraşul de sus se trimit Gheorghe Szaplonczai şi Alexa Dunca, în ieraşul Cosăului Simeon Pârja şi Toma Iura, în ieraşul Si-ghetului Simeon Szaplonczai şi An-dreiu Bihari, în ieraşul de jos Mi-hail Jenei şi Mihail Nagy.

Protocolul congregaţiei comitatense, X. p. 278.

61. Sighet, 5 şi 6 Fevruarie 1710. Procesul episcopului Iov Ţirca.

Levata causa spectabilis ac generoşi domini Francisci Darvai de cădem, inclyti oomitatus Maramarosiensis vicecomitis, ratione ol'i'icii sui velut ac-toris, contra et adversus honorabilem Ioabum Czirca, Ecclesiarum graec-e religionis in dicto comitatu Maramorosiensi existentium episcopum seu vladicam nominatum velut in causam attractum. Pro domino actore procu­rator Stephanus Csengeri de Udvarhely et dominus actor personaliter sol-lemni eaque universali protestatione dicit.

Exhibeâlt citatoriânknak seriesebol Din seria citaţiilor e evident, pen-vilâgosan constâl, mie"rt kellett az tru ce a trebuit să improcesuez pe

© BCU CLUJ

32? DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMOKAS. 79

in causam attractust in ius attrahâl-norn, hogy t. i. az, in causam attrao-tus 5 kegyelme posthabeâlvân min-den isteni 6s omberi tfjrvenyeket, si)t a maga hivatalja szerint valo koteless6grol is olfeledkezven in anno 1709, proxime praeterito, pits-poksegenek ideje alatt, diversis vi-cibus, temporibus et locis sok 6s szâmtalan rendeletlen excessusokat patrâlt es kiivetett. Nevezetesen tisz-tesege alatt ugy idegen orszâgbol valo bizonyos papokat, protopapokat, kalugereket, sOt ezen vârmegyeben lako saecularis becsiiletes nemeş embereket is vert, veretett, arestâl-tatott, sok papokat mâsodik hâzas-săge>t a papsâgbol letott, kik koz-ziil n^melyeket fizetes^rt ismet fel-vott avagy legitimâlt; illegitimus divortiumokat peragâlt; klastromo-kat felvert, nevezetesen az uglyait, mely is vagyon ezen vârmegyenek also jârâsâban, az holott talâltatott bizonyos bonumokat elpraedâlt, me-lyeket magâval el is vitt. Rendki-viil valo exactiokat tott es szokat-lan ujsăgokat hozott be, mind papi rendben valo s mind saecularis sok becsiiletes embereket rutul becstole-nitett, becstelenseggel illetett, maga elol a liâzbol is kihajtott, iizott; ne-mely falubelieket kozons6gesen teni-plomoktol eltiltott, a templomok-nak kulcsait maga kezehez veven s mig nem l'izettek, fel nem szaba-detotfa; nem azt cselekedte, az mit a papok gyiilesen ve>eztek, hanem pro suo lubitu, az mit maga akart es a publieumokat illeto ecclesiai

acuzat, anume pentru aceea că a-cnzatul, nebăgând* în seamă toate legile dumnezeeşti şi omeneşti, ba uitând chiar şi de datorinţele îm­preunate cu oficiul său, în anul tre­cut 1709, pe vremea când eră e-piscop, în felurite prilejuri, vremi şi locuri, a făptuit multe şi nenu­mărate excese neorânduite. Anume în vremea oficiului său a bătut, a poruncit altora să bată şi să întem­niţeze atât pe nişte preoţi, protopopi, călugări din ţară străină, cât şi pe oameni de omenie nobili, laici, lo­cuitori în acest comitat, pe mulţi preoţi, pentru a doua căsătorie i-a depus din preoţie şi dintr'aceştia pe unii, pentru plată, i-a reabilitat, a-dică i-a legitimat; a îndeplinit di­vorţuri ilegitime; a călcat mănăstiri, anume pe cea din Uglea, care se află în ocolul de jos al acestui co­mitat, şi bunurile aflate acolo le-a luat pradă şi le-a dus. A făcut exac-ţiuni prea mari şi a introdus inova-ţiuni neobişnuite; pe mulţi oameni de omenie, preoţi şi laici, i-a ocărit prosteşte, i-a necinstit, i-a scos din casă şi i-a alungat; pe enoriaşii din-tr'unele sate, fără nici o pricină i-a oprit dela biserică, luând la sine cheile bisericilor şi, până ce n'au plătit, nu i-a slobozit; n'a îndeplinit ceeace s'a hotârît în adunarea, preo­ţilor, ci a făcut ce i-a plăcut lui; lucrurile bisericeşti privitoare la ob­şte nu le-a extrădat prin notarul so­borului, ci ie-a extrădat singur ori prin alţii, cum a vrut. Acum mai de curând apoi în numele soborului

© BCU CLUJ

80 P R E O T U L I)R. A L E X A N D R U C 7 . I P L E 828

dolgokat nem a szabor notari usa âltal adatta ki, hanem maga adta s adatta. az mint akarta. Kozelebb pe-dig az megnevezett gorOg vallâson lâvO mâramarosi eeclesiâknak syno-dusânak nevezeti es a megirt Mâra-maros vârmegyâben levo negy jâ-râsbeli espereseknek subscriptiojok s pecsâttyek alatt kegyelmes urunk-nak o felsegânek egy Pap Ştefan nevii nânfalvi pap âltal hamis leve-let kuldot, melybe sokakot a ne­meş vârmegye tagjai kozzul synis-tre vâdolt; reszegeskedett gyakorta â3 ital kozben a majszini klastromba egesz eczaka râszeg lâvân, lovoldo-zfitt, mely miâ a Besztercze fele meno passusokon nagy larma lett. Item reszeg korâban leânynyal rej-tezett kttlonosen kamarâban: mâs feleseget elvevân hites ferjetol, azon asszonyt maga szâllâsân tartotta * hogy a ferje kârte vissza, azon fe>-jât az asszony embernek bâkoban verette. Bizonyos gazdâjânak, kinel megszâllott, cselâdit az hâzbol mind kiiizte, az gazda otthon nem letâ-ben, es csak maga halt egy pappal edgyiitt az gazda felesegevol egy hâzban âs tobb insolentiâkat is cse-lekedett e t c , melyeket hiteles docu-mentumokkal kesz vagyok compro-bâlni. Megkivânom azârt iure

1-mo ex eo, hogy az ne mely fa-lubâlieket koz5nsâgesen templomok-tol eltiltott âs mig nem fizettenek, fel nem szabadâtotta, holott ex in-cumbentia ofticii az ilyen excessust patrâlo espereseket âs papokat sub amissione honoris et ofticii magâ-

bisericilor de legea grecească din Maramurăş şi cu subscrierea şi pe-ceţile protopopilor din cele patru ocoale din pomenitul comitat al Ma­ramurăşului, printr'un preot din Nă-neşti, anume Ştefan Pap, a trimis o scrisoare falsă Maiestăţii Sale, gra­ţiosului nostru domn, în care pe mulţi membri ai comitatului i a a-cuzat pe nedreptul înaintea Maies­tăţii Sale; s'a îmbătat deseori şi în beţie, bând toată noaptea în mănăs­tirea din Moiseiu, a început să îm­puşte şi în urma acesteia la garda din pasul de către Bistriţă s'a făcut larmă mare. Tot beat fiind s'a as­cuns dimpreună cu o fată într'o cameră separată ; a luat o muiere dela bărbatul său legiuit şi a ţinut-o în casa sa, iar când bărbatul a ce-rut-o, 1-a pus în cătuşe. A alungat dela casă servitorii unui om, la care a găzduit, şi nefiind acasă stă­pânul, a durmit singur in casă cu muierea stăpânului, dimpreună cu un preot, şi alte multe fapte neier­tate a făcut, e t c , ceeace sunt gata să dovedesc cu documente auten­tice. In urmare cu tot dreptul cer :

1. după ce a oprit dela biserică pe enoriaşii din unele sate şi până ce n'au plătit, nu i-a slobozit, cu toate că în urma oficiului său avea datoria sub amissione honoris et of­ticii să pedepsească pe protopopii şi preoţii cari ar făptui astfel de excese, să-şi piardă cinstea şi slujba şi mai mult să nu fie (episcop), amăsurat Compil. Constit. partea 1, titlul 1, art. 10.

© BCU CLUJ

329

nak az in causam attractusnak kel-lett volna megbuntetni, hogy I. iuxta Compil. Constit, Par. 1. Tit, 1. Art. 10 honorem et officium amittat s tovâbb ne legyen.

2-o az illegitimus divortiumokert hasonlokeppen, hogy tisztit amittâlja es insuper fl. 2!) fizessen iuxta App. Con. Par. 1. Tit. 8. Art. 4.

3-tio az rendkivtil valo exactio-kert is iuxta mentem articuli 9. Compil. Constit. par. I. Tit.

Item 4-o sok papoknak mâsodik hâzassâgokert papsâgbol valo lete-tesekert es azok kOzzul nemelyik-nek fizetesert valo Iegitimatiojâert (minthogz az ilyen excessusokrol expressa poena nincsen) ad mentem editionis 1. Comp. Constit. Part. 5. seorsim et sigillatim kâtszâz forin-tokon maradgyon.

5-to az nemeş vârmegye becstt-letes tagjainak 6 felsegenek kuldott hamis level6ben valo diffamâlâsâert es synistre lott vâdlâsokert,

ugy 6-to sok papoknak es kiilso nemeş embereknek becstelenitese-ert seorsim et sigillatim in poenam emendae linguae incurrâl, iuxta Decr. Tripart. Par. 2. Tit. 72.

7-mo papoknak es kiilso nemeş embereknek megveretesekert, beko-ban valo tettetesekert s magfogatta-tâsokert,

item 8-o az uglyai klastromnak felveretes6ert iuxta Decr. Tripart. par. 2. Tit. 42. et 43. in poenam emendae capitis incurrâljon.

9-no leânynyal kiilonOs helyen el-rejtcz6s6e>t es mâs ember felese-

AnirUle A. R Tom. XXXVIII Memonil, Sec(.

2. pentru divorţurile ilegale iară să-şi piardă slujba şi pe lângă aceea să plătească 200 de floreni, amăsu-rat App. Con. part, 1, tit. 8, art. 4.

H. pentru exacţi uni le prea mari încă în înţelesul articolului 9 din Compil. Constit. part. 1, tit.

Tot aşâ, pentrucă pe mulţi preoţi pentru a doua nuntă i-a destituit şi pe unii dintr'aceia pentru plată i-a legitimat (fiindcă nu se spune expres pedeapsa ce ar ii să se dic­teze pentru asemenea excese) ad mentem editionis 1. Comp. Cons­tit. Part. 5, pentru fiecare caz să fie pedepsit cu 200 de floreni.

5. pentru bârfirea şi acuza­rea răutăcioasă a cinstiţilor mem­bri ai nobilului comitat prin scri­soarea falsă trimisă Maiestăţii Sale, tot astfel 6. pentru necinstirea, mul­tor preoţi şi nobili laici, seorsim et sigilatim să cadă în pedeapsa statorită pentru răscumpărarea lim­bii, amăsurat decretului din Tripart. Par. 2, Tit. 72.

7. pentru baterea, încătuşarea şi arestarea preoţilor şi a nobililor laici,

şi tot aşâ 8. pentru călcarea mă­năstirii din Uglea, amăsurat decre­tului din Tripart. Par. 2, Tit. 42 şi 43, să cadă în pedeapsa hotărîtă pentru răscumpărarea capului.

9. pentru păcatul că s'a ascuns ' în loc singuratec cu o fată şi că

a luat o muiere dela bărbatul său şi că a alungat servitorimea u-nui om şi în lipsa stăpânului fiind de faţă numai un preot, a durmît

© BCU CLUJ

82

genek ferjetol valo elveteleert es maga szâllâsân az gazda otthon nem leteben az cseledeket az hâzbol kitizte es osak egy papnak jelen-leteben csak maga halt egy hâzban az gazda felesegevel (melyek is pa-râznasâgnak nyilvânvalo jelei es bi-zonysâgi) megolettessek.

Pro expensis et fatigiis kivânok fl. 100, egy6b excessusi irant penig, melyekrol fogok doceâlni, a tekin-tetes nemeş vârmegye torvenyes szeki mit log itelni, az emlitett tekintetes nemeş vârmegye torve­nyes szeki iudiciumâra bizom. Mint-hogy penig az in causam attractus-nak, o kegyelmenek residentiâja es a dolognak meritumâhoz kivânhato elegendo zâlogja nincsen, megkivâ-nom a iure iuxta Appr. Const. Par. 3. Tit. 47. Art. 12. et Compil. Cons-tit. Par. 1. Tit. Art. 9. ante omnia âllecson elegseges kezeseket a do­lognak meritumjâhoz kepest ad mi­nus 2000 forintokig, alioquin meg-fogattassek es mind az torvenyek vege szakadtâig f'ogva lartassek.

330

în casă singur cu muierea stăpâ­nului (ceeace sunt evidente semne şi dovezi de preacurvie), să fie o-morît.

Pentru cheltueli şi osteneală cer 100 de floreni. Ce judecată va a-duce Scaunul judecătoresc • al nobi­lului comitat privitor la alte excese ale lui, pe cari le voiu dovedi, las chibzuelii Scaunului judecătoresc din pomenitul spectat şi nobil co­mitat. Fiindcă pomenitul acuzat n'are nici reşedinţă şi nici garanţie îndes! u-litoare, amăsurat meritului lucrului cer ca, conform Appr. Cons. Par. 3, Tit, 47, Art. 12 et Compil. Constit. Par. 1, Tit. Art. 9, înainte de toate să pună garanţi îndestulitori, potrivit cu meritul cauzei, cel puţin până la 2000 de floreni, la din contra să fie arestat şi ţinut în temniţă până la finalizarea procesului.

P R E O T U L nk. A L E X A N D R U C Z I P L E

(nterim actor exhibet quatuor litteras relatorias de et super attestatione certorunv testium legitime confectas. Item falsas Litteras eiusdem Episcopi sub nomine quatuor protopoparum Maramarosiensium emanatas, nec non paria testimonialium Francisci Sztojka, Michaelis Nagy alias B5l5ni et Fran-cisci Risko iuratorum incliti comitatus assesorum de et super actu poten-tiario dicti in causam attraci litteris iisdem declarato emanatarum; item paria litterarum comissionalium suse serenitatis principalis sub dato 23 Aug. 1709 emanatarum. De caeteris actor protestatur reservatis sibi reservandis. Pro in causam attraco : nemo. Differtur prsesentis causse ventilatio ad cras-tiuum diem propter absentiam in causam attracti ex gratia et reflexione incliti cornitatuş.

© BCU CLUJ

331 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA EPISCOPIA DIN MARAMURĂŞ.

Acta secundi diei.

Causa spectabilis ao generoşi domini Francisci Darvai de eadem incliti comitatus Maramarosiensis vicecomitis, ratione ofticii sui velut actoris, contra et adversus honorabilem Iobum Circa, ecclesiarum graecse religionis in corni-tatu Maramarosiensi existentium episcopum seu Vladicam nominatum, velut iu causam attractum. Pro domino actore procurator idem qui superius. Actor cupit in causam attractum in poena supra in levatis fusius specificata oonvinci et aggravari.

Minthogy pedig ugy lâtom, hogy az in causam attractus most is nem compareâlt, kivânom a iure iuxta edictum 42. Appr. Constit. Par. 5. hogy a per non venit sententiânak emanâlâsa elott is az in causam at­tractus megfogattassek ăs mindaddig, mig az ellene emanâlando sententia executioba vetetik, fogva tartassek, vagy az mint feljebb levatâmba meg-irattam, elegendO kezesseg ala ad minus 2000 forintokig vetess6k.

Iar după ce văd că acuzatul nici acum nu s'a prezentat, amăsurat e-dictului 42 din, Appr. Constit. Par. 5, doresc ca, înainte de aducerea sentinţei «per non venit», acuzatul să lie arestat şi să se ţină în arest, până ce nu se va execută sentinţa ce se va aduce împotriva lui, ori, precum am îngrijit să se scrie în a mea «levata», să se pună subt ga­ranţie îndestulitoare, cel puţin până la 2000 de floreni.

Deliberaturi)

Megvizsgalvân a dominus actor-nak az nominâlt Czirka Job in cau­sam attractus ellen valo allegatiojât 6s productumit, melyekb&l azon ne-vezett p(isp5k uram lâttatik vilâgo-san mind Islem niind orszâg tor-venyit manifestissime vilipendâlni, mind kegyelmes urunk 6 felsege fejedelmi autoritâsât csak maga ab-sentâlâsâval is perfunctorie obser-vâlni, mind a nemeş vârmegye au­toritâsât contemnâlni, mely produc-tumokkal comprobâlja is a dominus actor a dominus in causam attractus-nak sokfele enormitâsit, 1-ohogyazfa-lukat tali quali sub colore et praetextu templomoktol eltiltotta, kik is sok

Examinând alegaţiunea şi dovezile produse de domnul reclamant îm­potriva pomenitului acuzat Iov Ţirca, din acelea se vede apriat că numi­tul episcop dispreţueşte în modul cel mai eclatant atât legile lui Dum­nezeu cât şi legile terii, că, chiar şi prin faptul că nu s'a prezentat, nu cinsteşte de loc autoritatea de principe a Maiestăţii Sale graţiosu­lui nostru domn şi că tot astfel dis­preţueşte autoritatea nobilului co­mitat. Domnul reclamant cu aceste documente dovedeşte feluritele enor­mităţi ale domnului acuzat, 1) că tali quali sub colore et praetextu a oprit satele dela biserici şi astfel

© BCU CLUJ

84 P R E O T U L D R . A L E X A N D R U C Z I P L E 332

ideigistenszolgâlat nelkiil voltanak es fizet6sert szabaditotta fel, 2-o iIlegi­tim iun divortiumokat tOtt, 3-o rend-kiviil valo exactiokat t5tt a papokon s a falukon, 4-o ex eo, hogy a pa-pok, meghalvân elsO felesegflk, mâst vftttenek, papi tisztektol eltiltotta, azutân fizetesert a biint nem bitnne teven, felszabadetotta, 5-o a nemeş vârmegye tagjait o felsege elott si­nistre deferâlta, G-o sok embers6ges nemeş embereket es papokat becs-telenitett es mocskolt, 7-o mind nemeşi es papi rendeket megvert, fogatott, bekoba veretett es vert is ontott, 8 - 0 klastromokat vert fol, 9-o leânynyal titkos helyekre zârkozott, mas ember feleseget elvette es maga szăllâsân tartotta, asszonyemberrel mâs egy pappal csak magânosan halt, melyek is parâznasâgnak nyilvânvalo jelei, lO-o a synodus es negy espe-restek nevekkel hamis levelet irt: inindezek ex documentis domini ac-toris vilagosan constâlnak, de mivel a dominus in causam attractus sem per se sem per procuratorem nem eompareâlt, hanem magât opposite absentâlta, az melyert meltân per non venientiam convincâltatik es ag-gravâltatik in totali acquisitione do­mini actoris, de mivel vigore Appr. Constit. P. 5. edicto 42. az residen-tiâtlan nemeş ember ugy az exor-bitans olâh vagy orosz papok is in-captivâltatni . . . ; per hoc az do­minus in causam attractus is statim et de facto incaptivâltassek es ha magâert elegendo kezess6get nem âllithat, legyen arestomban ad deci-

multă vreme au fost fără slujbă (lumnezeească, slobozindule apoi pentru plată, 2) a îndeplinit divor­ţuri nelegitime, 3) a pus exaoţiuni prea mari asupra preoţilor şi a sa­telor, 4) pe preoţii cari, murindu-le muierea dintâi, s'au căsătorit cu alta, i-a oprit dela slujba lor preo­ţească şi apoi, pentru plată, făcând din păcat nepăcat, le-a ridicat opre­liştea, 5) a acuzat pe membrii no­bilului comitat înaintea Maiestăţii Sale, 6) a necinstit şi a ponegrit pe mulţi nobili şi preoţi de omenie, 7) a bătut, a arestat, a încătuşat oameni atât din clasa nobilă, cât şi din cea preoţească, ba chiar şi sânge a văr­sat, 8) a prădat mănăstiri, 9) s'a as­cuns în locuri tăinuite cu o fată, a luat muierea altui om şi a ţinut-o în locuinţa sa, a durmit, numai în societatea unui preot, cu o muiere, toate semne evidente de curvie, 10) în numele soborului şi a celor patru protopopi a scris o scrisoare falsă ; toate acestea se constată evident pe baza dovezilor domnului reclamant, dar după ce domnul acuzat nu s'a prezentat nici în persoană, nici prin plenipotenţiat, ci din împotrivire ab­sentează, pentru aceea e dovedit şi agravat ca unul ce nu se pre­zentă, privitor la toate cele aduse de domnul reclamant: dar fiindcă în înţelesul Appr. Constit. P. 5. e-dict. 42 nobilii fără reşedinţă, pre­cum şi preoţii români şi ruşi.păcă­toşi trebue să fie arestaţi . . . ; pentru aceea domnul acuzat să fie arestat îndată şi, dacă nu va putea

© BCU CLUJ

3 3 3 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 85

sionem litis 6s eg^szen valo satis- să dea garanţie îndestulătoare, să factioig. stea în arest până la sfârşitul

procesului şi până la satisfacerea deplină.

pro expensis et fatigiis ti 60, salvo superinde permanente gratioso sua> serenitatis principalis excelso iudicio. Dominus actor contentus deliberatione et agit gratias sedi iudiciarise petitque litteras sententionale^ in forma au-thentica extrădări.

Protocolul congrjgafiei contitutense, X, pp. 294 -297. Partea dintâi publicată m Gorog katholicus, no. din 11 Iulie 1909.

62.

Sighet, 6 Fevruarie 1710. Ştefan Csengeri de Udvarhely, in numele di­rectorului domeniilor lui Francisc Râkoczi al 11-lea, protestează în cauza episcopului din Maramurăş, Iov Ţirca.

Nomine et in persona generoşi domini Georgii Korosi, causarum suaî serenitatis principalis in Transsilvania et partibus eidem Hungariaî adnexis tiscalium directoris, protestatur nobilis Stephanus Csengeri de Undvarhely super eo sollemniter, ne sit serum Iobum Cirka, ecclesiarum graecae reli-gionis in comitatu Maramarosiensi existentium vladicam, ratione litterarum falsarum sub nomine quatuor protopoparum Maramarosiensium ad suam serenitatem principalem in derogamen et diffamationem certorum prafati* comitatus nobilium vergentium per eundem Iobum Czirka transmissarum via iuris prosequi.

Protocolul congregaţiei comilatense, X. {>. 297.

63.

Sighet, 6 Fevruarie 1710. Judecata adusă în cauza preotului român calvinizat, Ştefan Oros din Năneşti, complicele şi sfătuitorul episcopului Iov Ţirca.

Levata causa spectabilis et generoşi domini Francisci Darvai de eadem, incliti comitatus Maramarosiensis vicecomitis, ratione ofticii sui velut, actoris, contra et adversus honorabilem Stephanum Popa alias Orosz, ecclesiaj graica? religionis in possessione Nânfalva in comitatu Maramarosiensi existentis ha-bita pastorem, velut in causam attractum, pro actore procurator Stephanus Csengeri de Udvarhely et dominus actor.... sollemni protestatione dicit.

Ezârt kellett az in causam attrac- A trebuit să trag în judecată pe tust in ius attrahâlnom, hogy az in acuzat, pentrucă nu s'a gândit nici causam attractus nem gondolvân la legile lui Dumnezeu, nici la le-

© BCU CLUJ

P R E O T U L DR. ALEXANDRU C Z J P L E

sem Isten, sem nemeş orszâg- tor-v6nyeivel, sot maga hivataljât is maga elott nem viselvân, in anno Domini proxime pr;eterito 1709, az emlitettMâramaros vârmegyeben go-rog vallâson I6v5 mostani ptispok-j6vel, Cirka Job uramtnal, magât coniungâlvân, azon piispQknek em-litett 1709 esztendobeli puspokse-geben tortent mind.... enormis ex-cessusiban is, de nevezetesen az megirt nemeş vârmegyeben also jâ-râsban lev6 uglyai klastromnak fel-ver6s6ben es felpredâlâsâban com­plex volt, annak elotte az megneve-zett g0r5g vallâson levo mârama-rosi ecclesiâknak" generalis synodu-sânak nevezeti aliat es ugyanazon Mâramaros vârmegyeben levo negy jârâsbeli esperesteknek subscriptio-juk alatt kegyelmes urunknak o fel-sâgenek megnevezett Circa Job âl-tal iratott hamis Ievâlnek azon sy-nodus neve aliat valo elvitelben, ugy azon hamis levelnek continen-tiâja szerint egyăb dolgoknak is 6 felsege elott a nemeş vârmegye ne-mely becsuletes tagjainak diffama-tiojukra es vâdlâsokra valo âs cz6-lozo propositiojâban k5vet 6s eszkoz volt; megkivânon aze>t a iure, hogy az in causam attractus Circa Job-nak sok enormis excessusiban valo correspondentiâj£rt s complicitâsâert 1-mo honorem et officium amittat es 200 forintokkal bilntettess^k juxta Appr. Constit. Pars. I. Tit. 8. Art. 4 0 , 2-o az nemeş vârmegye becsu­letes tagjainak 5 fels6ge elott sini­stre lett vâdlâsokert s diffamatiojuk-

gile nobilei teri si nici oticiul său nu şi 1-a băgat în seamă. Anume în anul Domnului 1709, trecut, s'a îm­preunat cu Iov 'firea, episcopul ac­tual al celor de legea grecească din pomenitul comitat al Maramu-răşului şi i-a fost complice atât cât şi în marile-i fărădelegi, întâm­plate în 1709, pe vremea episcopa­lului său, dar mai cu seamă cu pri­lejul călcării şi jăfuirii mănăstirii din Uglea, situată în ocolul de jos al pomenitului nobil comitat; înainte de aceea a dus la Maiestatea Sa gra­ţiosul nostru domn scrisoarea falsă scrisă din ordinul pomenitului Iov Ţirca, în numele soborului general al bisericilor de legea grecească din Maramurăş şi cu subscrierea proto­popilor din cele patru ocoale tot din comitatul Maramurăşului, şi a fost sol şi mijloc în bârfirea şi acu­zarea unor membri cinstiţi ai nobi­lului comitat, spunând, precum se vede din conţinutul falsei scrisori, şi alte lucruri înaintea Maiestăţii Sale. In urmare cer ca acuzatul, fiindcă a fost în legătură şi complicitate cu Iov Ţirca în fărădelegile multe şi mari ale acestuia, să-şi piardă onoa­rea şi oficiul şi să fie pedepsit cu 200 de floreni, amăsurat Appr. Con­stit, Par. 1, Tit, 8, Art. 40, 2, pen­tru acuzarea şi bârfirea cinstiţilor membri ai nobilului comitat înain­tea Maiestăţii Sale să fie pedepsit cu pedeapsa ce se dictează pentru răscumpărarea limbii, amăsurat Decr. Tripart. Par. 2, Tit 42 şi 48, iar înainte de toate, amăsurat Appr. Con-

© BCU CLUJ

335 DOCUMENTE P R I V I T O A R E I A EPIFCOPIA DIN MARAMURĂŞ. fi~

stit. Par. 3, Tit. 47, Art. 17 et Comp. Const, Tit. 1 Art. 9 şi tot astfel edictum 12 Appr. Constit. Par. 5, ori, amăsurat importanţei cauzei, să pună garanţi îndestulitori, ori să fie arestat şi să se ţină în arest până la sfârşitul legii.

ert poenam emendas lingua' in-currat iuxta Decr. Tripart. Par. 2. Tit. 42. et 43, mindeneknek elotte pedig iuxta Appr. Constit. Par. 3. Tit. 47. Art, 17. et Comp. Constit. Art. Tit. 1. 9. itern edictum 12. Appr. Const. Par. 5. avagy a dolognak me-ritumâhoz kepest elegendo kezese-ket âllitson avagy megfogattassek es a tOrvenynek vege szakattâig fogva tartass^k.

Interea dominus actor exhibet litteras super citationem legitime confectam et de casteris protestatur reservatis sibi reservandis.

Pro in causam attracto: Nemo ; pnesentis etiam causam revisio differtur ad crastinam diem... sedi iudiciaria comitatus.

Causa continuata spectabilis et generoşi domini Francisci Darvai de eadem, incliti comitatus Maramarosiensis vicecomitis, ratione officii sui uti domini actoris, contra et adversus honorabilem Stephanum Orosz alias Popa, eccle-sia) grsecse religionis in possessione Nânfalva in comitatu Maramarosiensi existentis habita pastorem, velut in causam attractum ; pro domino actore procurator idem, qui supra et actor cupit in causam attractum in poena super in levatis specificata convinci et aggravari, de cseteris dominus actor protestatur.

In causam attractus prasscriptus ad allegata domini actoris in sua persona replicat:

Ertem a dominus actornak elle-nem valo sulyos allegatiojât, Kn ame-nynyiben ptispok uramtol, Circâtol adhibeâltattam, 5 kegyelmetol mint principalisomtol, megvallom, hogy egesz affectioval dependâltam, mint-hogy tartoztam is, de hogy any-nyira el ment volt benne, en ellene nem âllhattam, nem parancsolhattam 6 kegyelmenek, adjon szâmot maga tetteirOl, mâs semmiben annuentiâm es consensusom nem volt sokfele in-dulatos patratusâban. Ugyanis olyan ember, hogy az kit intentiojâban

inţeleg alegaţiunea domnului recla­mant pornită împotriva mea. Recu­nosc că, luat fiind in slujba episco­pului meu, a domnului Ţirca, am atârnat de dumneasa ca de şeful meu, cum eram şi dator, cu toată afecţiunea mea. Dar când a mers prea departe, eu n'am putut să mă împotrivesc şi nici n'am putut să-i poruncesc să dea seamă despre fap­tele sale; învoirea şi consimţimân-tul meu însă nu 1-a avut în nici una din multele lui fapte volnice. Anume (episcopul) e astfel de om că ce a

© BCU CLUJ

88

vagy elmejeben bevOtt, azt omnibus motis in effectum deducâlni igye-kezett. Ami illeti kegyelmes uram fi fels^gehez valo expeditiomat, cse-lekedtem egyiigyu conceptusomtol viseltetven, elhitetven magammal, hogy mindenekbensubiaceâlnom kol! piispok uramnak, most vettem e-szernbe, hogy en az en gorombasâ-gom miatt nagyot vetettem a tekin-tetes nemeş vârmegyenek es tisz-teinek, de minthogy egyiigyu go-rombasâggal cselekedtem, alâzato-san a tekintetes nemeş vârmegyeH deprecâlom es bocsânatot kerek.

A klastrom dolgâban sem râszem, sem akaratom nem volt, in reliquis autem factis domini episoopi res-pondeat pro se, nem tartozom 6rette. Actor ad haec. Az in causam attrac-tus maga megvallja a Cirka Job hamis levelenek kegyelmes urunk o fels6g6hez o ăltala lott elvitetes6t s recognoscâlja, hogy azzal sokak-nak vetett a tekintetes nemeş vâr-megye tagjai kozul s tudatlansâgâ-val menti magât; de ha szinte tu-datlansâgbol cselekedte volna is, siquidem ignorantianeminem iudicio excusat, ezzel magât meg nem men-theti. Azert mivel propria oris fassio pro miile testibus habetur, kivânom azert ut supra, hogy ezen cseleke-detinek alkalmatossâgâval lott diffa-matiojâert sok becsiiletes nemeş vârmegye tagjainak nyelve vâltsâ-gâban maradjon ut supra. Egy6b excessusi penig, noha tagadja 6s amit eselekedett is, mondja, hogy piispokjehez valo obligatiojâbol cse-

intenţionat ori şi-a pus în gând, s'a năzuit să ducă la îndeplinire folo-sindu-se de toate mijloacele. Ce pri­veşte drumul ce l-am făcut la Ma­iestatea Sa domnul nostru graţios, fapta aceasta am făcut-o din prostie, sinamăgindu-mă cu gândul că tre-hne să mă supun întru toate dom­nului episcop ; acuma mi-am dat seama că din nepriceperea mea am ureşit greu împotriva nobilului co­mitat şi oficialilor săi, dar fiindcă am lucrat din nepricepere proastă, mă rog cu smerenie nobilului co­mitat să-mi dea iertare.

In afacerea mănăstirii n'am avut nici parte, nici voinţă, iar pentru celelalte fapte ale domnului episcop să răspundă el însuş, eu nu port răspundere pentru acelea. Recla­mantul la acestea: Insuş acuzatul mărturiseşte că a dus la Maiestatea Sa domnul nostru graţios scrisoarea falsă a lui Iov Ţirca şi recunoaşte că prin aceea a greşit multora din­tre membrii nobilului spectat comi­tat şi se desvinovăţeşte cu neprice­perea sa. Dar şi dacă ar fi lucrat din nepricepere, siquidem ignoran-tia nem inem iudicio excusat, în felul acesta nu poate să scape. In ur­mare după ce propria oris fassio pro miile testibus habetur, doresc, ca mai sus, ca pentru bârfirea multor membri cinstiţi ai nobilului comitat cu prilejul acestor fapte ale sale să fie pedepsit cu pedeapsa dictată pentru răscumpărarea limbii. Cu toate că tăgădueşte celelalte ex­cese şi spune că ceeace a făcut

© BCU CLUJ

337 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 89

lekedte; de mivel exhibeâlt docu-mentumimbol vilâgosan constăl hogy mindeneket, melyeket levatâmban irattam,0 kegyelme cselekedte patrâl-ta, az is nyilvân vagyon, nem volt az in causam attractus 6 kegyelme olyan egyiigyii, hogy ne tudta volna a jot a gonosztol megvâlasztani, nem kellett volna a Circa ur torvenytelen paran-csolatinak effectuâlâsâban elegyiteni magât, melyben minthogy elegyitette magât, kivânoin a iure, hogy az in causam attractus a fennspecificâlt poenăba incurrâljon. Mindeneknek elotte . pedig megfogattassek vagy olegendS kezesseg ala vettessek ut supra. Pro expensis et fatigiis fl. 60, de caeteris protestatur.

a făcut în urma legăturii de atâr-nare către episcopul său, fiindcă din documentele prezentate se dovedeşte olar că toate cele ce am scris în a mea «levata», toate le-a făptuit acu­zatul şi după ce e evident şi aceea, că acuzatul n'a putut să fie atât de nepriceput, încât să nu poată deo­sebi binele de rău, deci n'ar fi tre­buit să se amestece in efectuarea ordinelor nelegale ale domnului Ţirca, — dar fiindcă s'a amestecat, cer a iure ca acuzatul să fie pe­depsit cu pedeapsa mai sus speci­ficată. Iar înainte de toate să fie prins ori să pună garanţie îndestu­lătoare. Pentru cheltueli şi oste­neală 60 de floreni, de altfel pro­testează.

Detiberatum

Megvizsgâlvân a dominus actor-nak az in causam attractus ellen valo melto praetensiojât, mivel vi­lâgosan constâl az exhibeâlt docu-mentumokbol, mind pedig tulajdon fassiojâbol, molyet jollehet qualifi-cative enuntiâl, de ugyancsak az do-ceâlja, hegy nemesak complexe volt ptispokjănek, Czirka Jobnak sok e-normis cselekedetinek, hanem min-denekben tanâcsosa s mintegy in-ductora volt es minden gonoszsâgnak eszkSze, azert a levatâban specifi-câlt decretalis locus szerint, uti est Appr. Constit. Par. 1. Tit. 8. Art. 41 , in poena fl. 200 hungaricalium convincâltatik, 2-o. mivel a nemeş vârmegye sok becsuletes tagjait s kivâlt tisztieit diffamâlta es a fel-

Examinâud justa cerere a dom­nului reclamant faţă de acuzat, după ce se constată clar din documentele prezentate, precum şi din mărturi­sirea proprie care, cu toate că a fâcut-o în mod calificativ, totuş do­vedeşte că acuzatul a fost nu numai complicele episcopului său Iov Ţirca în faptele-i enorme, dar i-a fost în­tru toate sfetnic şi aţiţător şi mijloc la toate răutăţile,— în urmare, con­form decretului specificat mai sus în «levata», adică Appr. Constit. Par. I, Tit. 8, Art. 41, o judecat la pedeapsa de 200 iloreni ungureşti : 2. pentrucă a bârfit pe cinstiţii mem­bri şi mai ales pe oficialii nobilului comitat şi a trimis informaţii în scris şi curţii Maiestăţii Sale, cu

© BCU CLUJ

90 P R E O T U L DR. A L E X A N D R U C Z I P L E

toate că ar fi vrednic să fie pedep­sit pentru fiecare caz singuratic cu pedeapsa ce se dictează pentru răs­cumpărarea limbii, totuş, din graţia Scaunului judecătoresc, (numărul pedepselor) se restringe şi astfel se judecă la o singură răscumpărare de limbă, 100 de floreni; 3. privitor la călcarea mănăstirii, cu toate că Popa Ştefan tăgădueşte şi spune că s'a intâmplat fără vrerea lui, totuş recunoaşte că a fost de faţă, dar din documente se vădeşte şi aceea că a avut parte din bunurile prădate din mănăstire, deci amăsurat locului decretai, anume decret. 3, Part. 2, Tit. 42 şi 43, cu tot dreptul se judecă la pedeapsa dictată pentru răscum­părarea capului, conform hotărîrii Scaunului judecătoresc, la 100 de floreni. Iar fiindcă n'are reşedinţă, până la satisfacere să fie arestat ori să pună garanţi îndestulitori, după cum prevede edictul 42, Par. 5, Appr. Constit. Pentru cheltueli şi osteneală 30 de fi. ungureşti.

Actor contentus deliberatione et agit gratias sedi iudiciariae petique litte-ras sententionales in forma authentica extrădări.

seges udvart is irâsâval informâlta, jollehet seorsim et sigillatim emen-dam linguae erdemelne, mind az âltal ex gratia sedis iudiciariae com-pendâltatik es egy simplex emen-dâra convincâltatik in fi. 100; 3-o. az klastrom felvereset, jollehet ta­gadja Popa Stephân, hogy akaratja kivitl esett, de ugyancsak megvallja, hogy jelen volt, de az documentu-tumokbol az is elucescâl, hogy participâlt is az klastromboi elpre-dâlt jokbol, azert meltân a decre-talis locus szerint, uti ost Decret. 3, Par. 2. Tit. 42 es 43, in emen-dam capitis convincâltatik, secundum authoritatem Sedis iudiciariae fior. 100. Minthogy pedig semni residen-tiâja nincsen, usque ad satisfactio-nem megfogattassâk, vagy elegendo kezeseket âllitson magâert, uti est edicto 42. Par. 5, Appr. Constit. Pro expensis et fatigiis fi. hungari-cales 30.

Protocolul congregaţiei comitatense, X, p. 2\)1.

Sighet, 3 Iunie 1711. Protestâlnak azon gorSg vallâson

lev5 egesz communitasbeli papok, hogy elobbeni functioja piispSlu hivatalja szerint fungâljon 6 felsege tovâbb valo dispositiojâig Sztojka Jozsef ur.

64.

Preoţii din toate comunele de legea grecească protestează ca dom­nul Iosif Stoica să funcţioneze din nou în slujba sa episcopească de mai înainte până la altă dispoziţie a Maiestăţii Sale.

Protocolul congregaţiei comitatense, X. p. 338

© BCU CLUJ

339 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. Ot

Sighet, 21 Decemvrie 1711. Az egesz bojersâg mirtd kozonse-

gesen sollemniter protestâlnak azon, mivel hiriik, akaratjuk nelkiil Pe-trovay Popa Stephân alias Seraphin Erdelybe az erdely gorog valllâson levo piispokig ment, amint a hiro hallatszik, hogyha magât uniălta volna vele <§s regi torvenyek 6s val-lâsok ellen novitasokat akarnak in-troducâlni; tehât puspokviknek nem agnoscâljâk, kiriil iterum atque ite­rum protestâlnak.

Erd«51ybe Darvai Perencz uramnak o kegyelmenek irni kell ezen ladika dolgâban, mivel magât mindenekben i") kegyelmere provocâ'ja.

Protocolul congregaţiei comitatense, X

Jntreaga boierime protestează săr­bătoreşte că Popa Ştefan Petrovay alias Serafin, fără ştirea şi învoirea lor s'a dus până la episcopul do legea grecească din Ardeal şi, pre­cum se aude, s'ar li unit cu dânsul şi vreau să introducă inovaţii în contra legii şi a credinţei lor vechi. In urmare nul recunosc de episcop al lor şi iară şi iară protestează.

Trebue să se scrie în Ardeal dom­nului Francisc Darvai în cauza epis­copului care în toate se provoacă la dumneasa.

, p. 376.

66. Sighet, 6 Fevruarie 1713.

Generalis szabor cstitort5kre ket het promulgâltatik.

Protocolul congregaţiei comitatense, XI,

Sighet, 23 Fevruarie 1713. Az medtosâgos erdelyi deputatio-

jânak alâzatosan irni kell, az mint ertesiinkre vagyon, gorog vallâson levo erdely piispok hivatvân Sera­phin nevu ptispokiinket, ki is per commodalitates akarja magât incor-porâltatni es uniâlni, vagy talan tân eddig magât uniâlta is, holott ennek elâtte valo esztendokben, az midftn az o felsege parancsolatjâbol az negy

Se convocă sobor general pe ziua de Joi în două săptămâni.

p. 44.

Să se scrie cu umilinţă ilustrei deputaţiuni din Ardeal că, precum suntem informaţi, episcopul de le­gea grecească din Ardeal a chemat pe episcopul nostru numit Serafin şi acesta per commodalitates vrea să fie încorporat şi să se unească ori poate s'a şi unit, cu toate că în anii trecuţi, când, din porunca Ma­iestăţii Sale, au venit în nobilul nos-

© BCU CLUJ

92 P R E O T U L DB. A L E X A N D R U C Z I P L E 840

recepta religiobol jottenek vala ne­meş vârmegy6nkbe az tekintetes nemeş orszâg deputatusi, kiknek praesentiâjukban gSrog vallâson levS atyânkfiai magukat uniâltâk az re­formata religiohoz es mind ezidei-glen szep harmoniâban voltanak, most feliink attol, mint olyan piis-pOkre vâgyodo, magât uniâlja, ins-tâlunk azert az meltosâgos deputa-lionak, meltoztass6k az gOrog val­lâson levO atyânkfiai valâsoknak exercitiumâban manutenâlni.

tru comitat deputaţii nobilei teri, re­prezentând cele patru religii primite, în prezenţa acelora, fraţii noştri de legea grecească s'au unit cu religia reformată şi până acum au trăit in frumoasă armonie; acum ne temem că, râvnind acesta (Serafin) la epis­copie, se va uni. Deci rugăm ilustra deputaţiune să binevoească a ocroti pe fraţii noştri de legea grecească în exersarea religiei lor.

Protocolul congregaţiei comitateme. XI, p. ft'.i.

68. Sighet, 2 Martie 1713.

Generalis szabor celebrâltatik Szi- In 9 Martie se va celebră sobor gethre ad praesentis 9. Marţii. general în Sighet.

Protocolul congregaţiei comitatense, XI. p. 62.

Sighet, 16 Maiu 1713. Minthogy tekintetes nemeş vâr­

megye 6s a szent szabor electiojâbol ptispOksegre vâlasztatott tisztelendo Seraphin puspok, aze"rt a nemeş vâr­megye tovâbb is puspoksege hiva-taljât illetO functiqjât approbâlja.

Protocolul congregaţiei comitatense,

După ce în urma alegerii specta-tului nobil comitat şi a sfântului so­bor a fost ales episcop onoratul epis­cop Serafin, nobilul comitat aprobă să-şi Iacă şi mai departe slujba epis-copească.

p. 70.

Sighet, 14 Fevruarie 1714. Replicâlni kell Bizaneczi (sic!;

uramnak Petrovai Seraphin piisp5k dolgâban; minthogy az ptispoktetel ez hazânk torvenyei szerint nem minket illet. noha mi olyan levele-

l'rebue să se răspundă domnului Bizanţie în cauza episcopului Serafin de Petrova: în înţelesul legilor pa­triei noastre nu pe noi ne priveşte numirea episcopilov; după cu la

© BCU CLUJ

341 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMCRĂŞ. 93

ket lâtunk nâla, az melyek mellett proccdâlhat hivatalja szerint es attul nem arceâlhattuk, tovâbb pediglen âlljon 0 kegyelme jo akaratjâban, ha megengedi-e az oda ki valo dia-konokat felszenteltetni.

dânsul (Serafin) am văzut scrisori cari îl îndreptăţesc să funcţioneze ca episcop, n'am putut să-1 oprim dela aceasta. încolo dumnealui are voie să îngădue ori nu sfinţirea dia­conilor din afară.

Protocolul congregaţiei comitatense, XI, p. 120.

71. Sighet, 4 Aprilie 1714.

Seraphin piispOk, renitentia duc-tus, fiiispân uram 0 nagysâgânak jârando forintokat. nem akarta prae-stâlni, ad iteratas requisitiones do­mini vicecomitis etiam, exmittâltatik ltilso" jărăsi szolgabiro atyânkfia ad executionem summae praespecifi-catae.

Episcopul Seralin, renitent fiind, n'a voit să dea comitelui florenii cari se cuvin Măriei Sale, nici după repeţitele recercări ale vicecomitelui. Fratele nostru, pretorele ocolului de sus se încredinţează să urmărească suma specificată mai sus.

Protocolul congregaţiei comitatense, XI. p. 131.

Sighet, 28 August 1714. Ladika dolgâban irni kell a mel-

tosăgos reformatus consistoriumnak i 1 yen formâban : Mi vel hogy enor-mis dolgokat cselekedett, felseg'es cs.iszâr Leopoldus ur o felsege ide-jeben vallâsunkhoz uniâltâk vala ma-gukat a gor5g vallâsuak, de nem szenvedhetven sok enormitasit ugy az maga vallâsân levo atyânkfiai is, azert.... mig a meltosâgos reforma-tus consistoriumnak megirjuk, ad menlem Appr. Constit. Par. 5 edicti 42, hogy eskettetv^n felOle, prose-(juălja viceispân uram 5 kegyelme vigore art. 9. Compil. Constit. Kerni kell o meltosâgukat, jo l^szen ezen processusunk iel5l, Istentiil nem

In cauza episcopului trebue să se scrie ilustrului consistoriu reformat în felul acesta : Fiindcă (episcopul) a făcut fărădelegi pe vremea Ma­iestăţii sale împăratului Leopold, cei de legea grecească s'au fost unit cu religia noastră — aşa că nici fraţii noştri de legea lui nu mai pot să sufere păcatele lui, pentru aceasta.... până ce vom scrie ilustrului con­sistoriu reformat, în înţelesul Appr. Constit. Par. 5, edicti 42, fiind jurat despre aceea, domnul vicecomite să-1 urmărească amăsurat art. 9. Com­pil. Constit. Trebue să ne rugăm Ilustrităţilor Lor să se îngrijească de procesul acesta ; no vede Dumne-

© BCU CLUJ

ţ)4 l ' R E O T d L Dli. A L E X A N D R I ' C Z t P L K 342

szenvedhetjuk, mâskent obligato- zeu că nu mai putem să suferim, riâjânak eleget nem tott, melylyel De altfel nici obligaţiunii, adică fă-appromiltâlta rnagât minden jo maga găduinţei că se va acomoda întru alkalmaztatâsâra ; de nem is volt toate, n'a satisfăcut. Dar nici n'a fost consecratus pilsp5k?egre, hanem per consacrat întru episcop, ci a vrut practicam valami suspicioban valo şi vrea să se facă recunoscut de irâssal akarja es akarta magât con- episcop printr'o scrisoare îndoelnică. secratusnak agnoscâltatni; amellett Nobilul comitat văzând apoi destoi-a nemeş vârmegye is valentiâjât lât- nicia lui, a consimţit până acum să vân, certis conditionibus ideig con- funcţioneze sub anumite condiţii, seritiâlt.

Protocolul congregaţiei comitatense, XI, p. lGfi.

73.

Sighet, 28 August 1714. Tekintetes Nemeş Csebi Pogâny Spectatul nobil Ştefan Pogâny de

Ist vân atyânkfia sollemniter prote- Cseb, fratele nostru, protestează săr-stâl, hogy az vladika ados leven 60 bătoreşte că, după ce episcopul, ca-forintjâval es egy szâlljâval (?) mint- re-i datoreşte cu 60 de floreni şi cu..., hogy incaptivâltatott, jovendOben o e arestat, banii lui să nu fie pierduţi, kegyelme penze ne periclitâljon.

Protocolul congregaţiei comitatense. XI, p. 106.

74.

Sighet, 20 Septemvrie 1714. Agens Tarcsali Zsigmond urani-

nak Becsbe imi kell, hogy senki nemeş vârmegyenkben az gort'ig val-lâson levi'i atyânkfiakat az union co-gâlta volta (?), senki is kozulunk nem talâltatik hanem az o felsege in anno 1701. lott kegyelmes decretuma sze-rint, melyben stat pro lubitu, mely-ik religiohoz uniâljâk magukat, 0k is.... magok serelmekben hozzânk congugâlnak, ez dolgokat igyeke-zUnk tehetsegunk szerint promo-veâlni.

I'rebue să se scrie agentului Si-gisinund Tarcsali în Viena, că nu se află nimeni în nobilul nostru comi­tat, care să fi silit pe fraţii noştri de legea grecească la unire, ci în urma decretului graţios al Maiestă­ţii Sale în 1701, în care se dă voie să se unească cu oricare religie, şi dânşii.... în necazurile lor la noi aleargă şi noi, după putinţă, în tre­burile lor, ne năzuim să-i ajutăm.

Protocolul congrfjjaţiei comiMens '•, XI p. 180.

© BCU CLUJ

DOCUMENTE P R I V I T O A R E L A EPISCOPIA DIN MARAMURĂŞ.

Sighet, 10 Octomvrie 1714. Minthogy gorog vallâson levo be­

csiiletes atyânkfiainak piispdksegek-beli reszessegek suspendâltatott, mi-glen Seraphinnak dolga.... decidâlta-tik, addig praeficiâltatik inspectorul mojszeni Popa Jonâs.

Protocolul congregaţiei comitatense,

După ce cinstiţilor noştri fraţi de legea grecească li s'a suspendat drep­tul de a avea episcop, până ce se va decide.... cauza lui Serafin, până atunci li se pune inspector Popa lo-naş din Moiseiu.

:, p. 184.

Sighet, 29 Octomvrie 1714. A nemeş vârmegye eddig valo re-

laxatiojâval abusâlvân az papok, az (teher) pedig mertekben nevekedven, praesenti unanimi voto vegeztiik, hogy az tehetOs nagy falukban k6t papok immunitâltassanak, az alâbb valo kisebb falukban egy pap im-munitâltass^k, az tâbbi minden onu-sokban es vecturâlâsoknak pra?stâ-lâsâban concurrâljanak.

Protocolul congregaţiei comitatense, XI.

După ce preoţii au abuzat de bu­năvoinţa de până aci a nobilului co­mitat, iar măsura sarcinilor a cres­cut, prin aceasta cu unanimitate am hotărît ca în satele mai mari să fie scutiţi câte doi preoţi, iar în cele mai mici câte unul, ceilalţi să aibă parte la toate sarcinile şi la toate prestaţiile.

p. 186.

Sighet, 26 Noemvrie 1714 Az«ladika ellen valo inquisitiora

rendeltetik Horvâth Sâmuel atyânk-lia helyett Râcz Mihâly Horvâth Gâbor atyânkfîâval egyiitt.

La inchiziţia pornită în contra epis­copului, în locul fratelui nostru Sa-muil Horvâth se orândueşte Mihail Raţiu dimpreună cu fratele nostru Gavril Horvâth.

Protocolul congregaţiei comitatense, XI, p. 191.

Sighet, 19 Iunie 1715. Kn nemeş vârmegytŞben, Petro-

vân, felso" jărăsban lako Seraphin pilspok, adom tudtokra mindenek-

78.

Eu, episcopul Sarafin, locuitor în ocolul de sus al nobilului comitat al Maramurăşului, în Petrova, dau

© BCU CLUJ

96 P R E O T U L 1)R. ALEXANDKt l C Z J P L E 344

nek, az kiknek illik ez contractus-nak rendiben, hogy az mely Rusz-kovân lako Bodnar Alexa nevii jobbâgya nâlarn volt zălogban nehai oregbik Petrovai Simonnak, azt inostani nemeş Mâramaros vârme-gyeben Kozepso Yison lako nem-zetes vitezlu Szaplonczai GyOrgy loszolgabiro ur ii kegyelme hites-târsâval egyiitt, nemzetes Petrovai Perâszka aszszonynyal egyiitt har-minczhârom magyar forinton en tillem, jo ezust penzen, Iev6n 0 kegyelmoknek igaz v6rjussa hozzâ, kivâltotta. Mely dolognak nagyobb erossegere 6s bizonysâgâra adtam a contractus levelemet alabb cora-mizâlando becsiiletes emberek elott. In Szigeth Die 19 lunii, 1715, Se-raphin Episcop (L. S.).

Publicată după copia aflătoare la Dr

de ştire tuturor cărora se cuvine, în acest contract ca iobagiul cu nu­mele Alexa Bodnar, locuitor în Rus-cova, pe care mi 1-a zălogit Simion Petrovai senior, 1-a răscumpărat spectabilul şi bravul Gheorghe Szap­lonczai, actualul protopretore, locui­tor în nobilul comitat al Mararnu-răşului, în Vişeul-de-mijloc, dim­preună cu muierea dumisale, spec-tabila Părăsea Petrovai, cari aveau drept la acel iobagiu, cu 33 de floreni ungureşti, bani buni de ar­gint. Pentru întărirea şi dovedirea mai mare a acestui lucru am dat aceasta scrisoare de contract cora-mizată de oameni de omenie. Sighet, 19 Iunie 1715, SeraPin Episcop (cu

c in i ice ih. S.L

Ioan Mihâlyi.

Sighet, 15 Noemvrie 1715. Az tekintetes nemeş vârmegye az

gorog vallâson levo papok irânt valo elotteni indultuma szerint ve-gezte most is az nemeş vârmegye, hogy minden falunak optiojâba le-gyen egy immunitus papot tartani, ugy az jobb maga biro faluknak ket papot, hac tamen modalitate, hogy ketten egy szemelyre obve-niâlo portiot fizessenek, kulonben mindennemii egy6b onusoktol im-munităltatnak, ugymint foz^stol, po-stdlkodâstol, strâzsâlâstol, szâllotar-tăstol; az mely papok penig nem-csak a/, papsâgbeli jovedelembol

79.

Amăsurat îngăduinţei mai vechi, dată de nobilul comitat privitor la preoţii de legea grecească, nobilul comitat şi acum a hotărît ca fiecărei comune să-i stea în voie să ţină un preot scutit de orice sarcini, iar co­munele mai mari doi preoţi, dar aşa ca aceşti doi preoţi să plătească împreună atâta dare, cât ar trebui să plătească unul singur, altfel se scutesc de toate celelalte sarcini, anume de sarcina de a lierbe, d e a purta poşta, de a sta în strajă, de a da sălaş; iar preoţii cari trăesc nu numai din veniturile preoţeşti, ci

© BCU CLUJ

345 DOCUMENTE PKIVITOAHE LA E P I S C O P I A DIN MAHAMUKÂŞ. 97

elnek, hanein joszâgot birnak, igy, au avere, trebue să plătească în-qua possessionati, joszâgoktol in treaga contribuţie după avere, toto contribuâljanak.

Protocolul congregaţiei comitatense, XI, p. 229,

HO.

Sighet, 26 Fevruarie 1716. Meltosâgos gubernator ur o ex-

cellentiâjânak irni kell aldzatosan, hogy szinten most vetliik kegyel­mes koronâs kirâlyunk o felsâge az excelsa hungarica cancellariârol kolt kegyelmes compulsorium mandatu-măt, melyet munkâcsi piispok ur exhibitâzni kivân, de tudvân in juridicis nemeş Erdely orszâgtol valo depensionkat, azert jollehet mi keszek vagyunk az 6 i'elsege ke gyelmes parancsolatja szerint me-geskiinni, de az excellentiâd kegyel­mes parancsolatja nelktil exhibitâzni nem mertilk.

Trebue să se scrie Excelenţei Sale ilustrisimului domn guvernator, că tocmai acum am primit ordinul aspru al Maiestăţii Sale graţiosului nostru rege încoronat, datat din înalta cancelarie ungară, pe care domnul episcop al Muncaciului do­reşte să-1 împrotocolăm, dar ştiind atârnarea noastră, în cele juridice, de nobila ţară a Ardealului, cu toate că suntem gata să jurăm pe ordinul graţios al Maiestăţii Sale, totuş n'am cutezat să-1 împrotocolăm fără de graţioasa poruncă a Excelenţei Voastre.

Protocolul congregaţiei comitnten <r, X I , p. 229.

81.

Sighet, 4 Iulie 1710. Irni kell meltosâgos gubernator Trebue să se scrie Excelenţei

urnak 0 excellentiâjanak az unitul Sale ilustrisimului domn guvernator piispok dolgâban,hogy Hodermarszki în cauza episcopului unit, că domnul ur, ugy Iâtjuk,egeszen Magyarorszâg- Hodermarski, precum vedem, pe hoz akarja az itt benn valo papo- preoţii de aici vrea să-i aplece kat flectâlni, azert nemeş Mâramaros cu totul către Ungaria, pentru a-vârmegye protestâlt sollemniter per ceasta nobilul comitat al Maramu-modum sollemnisprotestationis,hogy rasului protestează sărbătoreşte, în in futuro ne praeiudicâljon mind az modul protestului sărbătoresc, ca meltosâgos regium guberniumnak, intrarea în Maramurăş a domnului mindpenig az meltosâgos kârolyvâri Hodermarski şi acţiunea şi adunările ecclesiastica cathedrânak az Hoder- ce le ţine cu preoţii de aici să nu

Analele A. R. — Tom. XXXVIII. — Memorii!, Secf. Istorice. 7

© BCU CLUJ

346

marszki ur bejoveteli es ide be valo papokkal lev5 confluxusa c velek ievb" actiqja.

Protocolul congregaţiei comitatense.

prejudece nici 'ilustrului guvern re­gesc, nici catedrei ecleziastice din Alba-Carolina.

X I , |.. 240.

Sighet, 22 Iulie 1716. Vettuk meltosâgos gubernator ur-

nak o excellentiâja kegyelmes leve-let, melyben 5 excellentiâja kiilo-nOsen replicai az mi levelankre, hogy az tehetsegesebb falukban ket papot, az alâbbvalo falukban penig egy-egy papot kell az nemeş orszâg determinatioja szerint immunitâlni a kozonseges contributiotol, at5bbin pedig etiam militari assistentia a portiot meg kell venni, ebben pe­nig a nemeş vârmegye tisztjeit melt6sâgos gubernator ur 0 excel­lentiâja mindeniitt manuteneâlja.

Protocolul congregaţiei comitatense,

82.

Am primit graţioasa scrisoare a Excelenţei Sale ilustrisimului domn guvernator, în care mai cu seamă ne răspunde la scrisoarea noastră, că, amăsurat hotărîrii nobilei teri, în satele mai cu dare de mână tre­bue scutiţi de contribuţiile ordinare doi preoţi, iar în cele mai mici câte un preot, iar dela ceilalţi să se iea darea chiar şi cu ajutorul miliţiei şi că în aceasta Excelenţa Sa ilus-trisimul domn guvernator va spri­jini în tot locul pe oficialii nobilu­lui comitat.

XI. p. 243.

83.

Cluj, 1716. Din scrisoarea guvernatorului Sigismund Kornis, adresată comi­tatului Maramurăş.

Sigethen 15-ta emorientis (sic) ce-lebrălt congregatiobol irt kegyelme-tek levelet kedvesen vettem, mely-bol ertem meltosâgos piispok ur Hoderrnarszki ur 0 kegyelme az ne­meş vârmegy6ben hoj maga hol sub-ordinatusa gyakor megjelenâse miân valamely megijetkez6set az nemeş vârmegyenek, melyen egy szikrâra sem kellett volna az incolâknak con-turbdlodni, mert azon piispokseg va-dâszottja miâ nekiink is van ide be

Am primit cu drag scrisoarea (lumneavoastre trimisă din congre­gaţia ţinută în 15 a lunii care ex­piră, din care înţeleg că nobilul co­mitat s'a cam speriat că Ilustritatea Sa domnul episcop Hodermarski în persoană ori prin delegatul său a-pare des în nobilul comitat, dar fap­tul acesta să nu turbure nici decât, pe locuitori, pentrucă în urma vâ-nârii acelei episcopii şi noi, aici în lăuntru (în Ardeal), avem necaz cu

© BCU CLUJ

347 DOCUMENTE P1UV1TOARE L A E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 99

bajunk nemely eretlen olâh papok-kal, mert ki egy fele ki mas fele hajladoz, de a pitspoks6g mâr egy erdemes szemelynek conferâltatott, akârki mit machinâljon, mase nem leszen, hogy lenemlitett pitspok ur o kegyelme ocscsenek az nemeş vârmegy6ben valo jârâsâra râvigyâ-zott 6"s protestâltatott, az nem helye-sen es considerate esett; ha mi mas tortenik ezutân is, azt kovesse 6s kegyelmetek semmin sem prae-dominâl, mi is ege sz guberniumos-tol az nemeş baza iurisdictiojâra imelytol ftigg az nemeş vârmegye is) kdtelessegiink szerint râvigyâ-zunk; azon dolgok is, valamint az partiumbeliek mind correktiora ia-lrjk, de folseges urunktoljo rem^ny-s6g alatt van kegyelmesen igerve azoknak emendatioja et in locum usumque pristinum reductioja s ugy hiszem inconsolate nem marad az nemeş vârmegye is. De addig is az eddig observâlt usust fentartsa az nemeş vârmegye, az olâh papok irânt is, akârki mint sub quoquumque titulo et termino lactâlja (!) oket, tehetosebb faluba az orszâg deter-minatioja es arra folseges urunk ke­gyelmesen jott confirmatioja szerint k6t erdemes papot kell admittâlni es azokat mindenn^mii onus suppor-tâlâsâtol immunitâlni, alâbb valo fa-luban hoc modo praescripto egyet, a tobbit valamint eddig adoztatni kell es az nemeş vârmegye onusânak sublevatiojâra annak rendi szerint szolgâltatni; âs ha nem akarnânak, tiszt uramek militaris executiot is

nişte preoţi români necopţi, pentru-că unul se pleacă într'o parte, altul într'alta, dar acum episcopia s'a dat unei persoane vrednice şi, orice machinaţiuni s'ar face, nu va fi a altuia. N'aţi lucrat la loc şi cu pre-oauţiune, supraveghiând şi protes­tând împotriva fratelui domnului episcop care umblase în nobilul co mitat. Dacă se va întâmplă orice altceva, urmaţi aceasta şi nimic nu va strică dumneavoastre. Şi noi, gu­vernul întreg, vom griji amăsurat datoriei noastre, ca jurisdicţia no­bilei teri (dela care atârnă şi nobi­lul comitat) să rămână neştirbită. Lucrurile acelea, precum şi cele din părţile anexate Ardealului, toate tre­bue îndreptate şi, bazaţi pe graţi­oasa făgăduinţă a Maiestăţii Sale, avem nădejde bună că acelea toate se vor îndreptă şi toate se vor a-duce la locul şi obiceiul cel vechiu şi cred că nici nobilul comitat nu va rămânea ne mângâiat. Dar şi până atunci nobilul comitat să mănţină vechiul obiceiu şi privitor la preoţii români, ori sub ce titlu şi ori în ce fel ar fi susţinuţi: în satele mai mari, amăsurat hotărîrii terii, întă­rită de Maiestatea Sa domnul nos­tru să fie admişi şi scutiţi de tot felul de sarcini doi preoţi vrednici, în satele mai mici câte un preot, în felul arătat mai înainte, ceilalţi, ca şi până acum, să plătească dare şi să contribuească în toată, regula la uşurarea sarcinii nobilului comitat.

Iar dacă n'ar vrea să plătească, domnii oficiali pot să-i exeoute în

© BCU CLUJ

100 P R E O T U L DR A L E X A N D R U 0 7 - I P L E 348

bizvâst hâzukra vihessenek, ku.ldh.es-senek, ha ki mit praetendâlna ezert tiszt uramekon, vergdljâk râm, meg-felelek en o ketryelmekert.

Arhiva comitatului Maramwr&ş, no,

dragă voie, chiar şi cu ajutorul mi­liţiei ; dacă pentru aceasta ar avea cineva ceva împotriva domnilor afi-ciali, facă-mă pe mine răspunzător, voiu răspunde eu în locul dumnealor.

9, acte din anul 1716

84. Sighet, 9 Aprilie 1717.

A nemeş vârmegye determinâlta, Nobilul comitat a orânduit ca Popa Petrovay Pap Stephân areslâltassek. Ştefan de Pctrova să fie arestat.

Protocolul congregaţiei comitatense, XII, p. 298.

85.

Cluj, 27 Fevruarie 1719. Guvernul Ardealului opreşte pe reformaţi să mai necăjească pe catolicii de rit grecesc.

Ne Graeci ritus Catholicos Helvetae vexare praesiuna.nl, serio prohibet Gubernium Transilvanicum.

Sacrae caesareae regiaeque catholicae Maiestatis Principis Transsilvaniae Domini Domini Noştri Glementissimi Nomine .'

Illustrissime, Illustres, Spectabiles, Magnifici, Generoşi, Egregii et Nobil es: Frater Nobis observande, honorandi et benevoli, Salutem et Gratiae Caesa­reae Regiae Incrementum !

Micsoda panasz kenylelenitettek a mâramarosi mind az olâh romano-catholica religioval unitus clerus, mind pedig kiils5 renden olâh nem-bOl levOk felseges urunk lâbaihoz le-borulva tenni, ugyan felseges urunk a regium guberniumhoz jâtt kegyel­mes decretumânak acludâlt extrac-tumâbol kegyelmetek meglâthatja. Mely kegyelmes decretumât 5 fel-segenek alâzatos engedelmesseggel veven, szomoruan ertetttik mindez-ert, hogy memorata honestas, kO-teless6ge regulâja 6s mutua harmo-nia ellen kegyelmetek veteni es ke-

Din extrasul anexat al graţiosu­lui decret al Maiestăţii sale sosit la guvernul regesc dumneavoastră pu­teţi să vedeţi, ce plânsoare au fost nevoiţi să facă, prosternându-se la picioarele Maiestăţii Sale domnului nostru, atât clerul român din Mara-murăş unit cu religia romano-cato-lică, cât şi laici de viţă românească. Cu umilită supunere luând acest de­cret graţios al Maiestăţii Sale, din-tr'acela am înţeles ou durere că dum­neavoastră aţi greşit împotriva cin­stei, datoriei, regulei şi armoniei îm­prumutate şi că străduinţele noastre

© BCU CLUJ

JOI

gyelmetek vârmegyeje mellett valo fâradozâsinkat ellenkezo' maga ac-comodatiojaval akadâlyozni, mind pedig foispăni instellatiokor kulOnos innctumban kozonsegesen a vârme-gyenek es kivâltkepen valo modon kegyelmeteknek tisztekill felseges urunknak kegyelmes akaratjât az uni-tus olâh clerus conservatioja es ob-servâltatâsa irânt instellator commi-sarius atyânkfia âltal clejokben ad-vân, hogy az ellen ily hamar 6s oly mertekben cselekedjek, hogy a ke-gyelmetek ellen valo panasz Felseges urunk elejebe menjen, mintha mi is tisztunket tenni elmulattuk volna, nem rem6lhettunk. Anak okâert ezen commissionkat voven kegyelmetek, haladek nelkiil mibol indult ez a panasz, kik âltal, kik ellen es mi modon cum omnibus oircumstantiis genuine vegere menjen, magât tisz-tekul hitelesen legitimâlja, maga k5-telessâg6t es felseges urunk az uni-tus olâh clerus irânt tOtt parancso-latjâhoz valo engedelmesseget sal-vâlvaeshogy aszerint felseges urunk elebe alâzatosan remonstratiot tehes-siink, a guborniumot informâlja, azu-tân pedig hasonlo panasztetelre alkal-matossâgotado excessusoktol kegyel­metek supersedeâljon es vârmegye-beli reformata religion levft lakosok-nak az unitus olâh belsO 6s kulsO rendbelieknek iniuriâltatâsăt meg ne engedje: hanem inindeneket az o maguk rendiben csendes, bekesse-ges egyutt valo lakâson, vallâs hâny-torgalâs es mocskolâs nelkiîl valn egyniâs metrbc'-^UltMre, elotte visel-

^ pentru comitatul dumneavoastre le zădărniciţi prin neacomodare. Cu ocaziunea instalării comitelui su­prem, fratele nostru, comisarul in­stalator, în general comitatului şi în .special d-voastre, oficialilor a arătat graţioasa dorinţă a Maiestăţii Sale domnului nostru privitor la conser­varea şi cinstirea clerului român unit şi nu ne-am aşteptat să lucraţi atât de curând şi în aşâ măsură îm­potriva aceleia, încât împotriva dum­neavoastre să ajungă plângeri la Ma­iestatea Sa domnul nostru, ca şi cum şi noi am fi fost neglijenţi în împli­nirea datoriilor noastre. Pentru aceea, îndată ce veţi primi ordinul ace­sta, să aflaţi fără amânare, de unde a pornit plânsoarea, prin cine şi în ce fel, cu toate împrejurările, dumneavoastră, oficialii să vă legi­timaţi în mod vrednic de credinţă, aşâ ca să se vadă că vă împliniţi datoria şi că sunteţi cu supunere faţă de ordinul Maiestăţii Sale pri­vitor la clerul român unit, ca ast­fel să putem face remonstraţie umi­lită înaintea Maiestăţii Sale. Infor­maţi guvernul şi după aceea să vă feriţi de excesele cari dau prilej la astfel de plânsori. Să nu îngăduiţi ca locuitorii de religia reformată din comitat să vateme preoţimea şi po­porul român unit. Să vă năzuiţi ca toţi să trăească, între marginile cla­selor sociale, împreună, în linişte şi în pace, să nu scormonească treburi religioase şi să nu se ocărască pen­tru religie, să se cinstească împru­mutat şi «a nu pierdeţi din rtw

© BCU CLUJ

102 P R E O T U L DR. ALEXANDRU CZIP1 .E 350

ven mindenekben et honorem reli­gionis principis et maiestatem do-minantis, a maga peldâjâval is in-ditson es megtartson kegyelmetek authoritate a sacra c;:esarea regia-que maiestate nobis clementer con-cessa; ktilonben mind fels£ges urunk-nak kemeny animadversiojât magâra vonja, mind a guberninmnak kegyel­metek oltalmânak munkălkodâsâban valo megcs5kken£sre âs az articu-laris poenânak in dclinquentes exe-cutioban valo velelere okot szol-gâltat.

nici cinstea religiei principelui, nici maiestatea domnitorului. La aceasta să-i îndemnaţi şi cu pilda dumnea­voastră şi să-i ţineţi cu autoritatea dată nouă de sacrata maiestate im-rială şi regească. Dimpotrivă aţi trage asupra dumneavoastră de o parte aspra mustrare a Maiestăţii Sale, iar de altă parte ar sluji spre împuţi­narea străduinţei desfăşurate de gu­vern întru ocrotirea dumneavoastră şi ar pricinui executarea pedepsei articulate împotriva delincvenţilor.

Sic facturi alte fata sua maiestas sacratissima benigne propensa manet. Datum ex regio principatus Transsilvaniae gubernio Claudiopoli die 2? Fe-

bruarii 1719.

Extractus decreti caesarii ad regiuni Transilvaniei' gubernium dati.

Carolus etc. expositum est maiestăţi nostrae humillime, qualiter clerus Gr;eci ritus sacral romana; catholicai ecclesiaî unitus aliique Valachi pariter uniţi in comitatu nostro Maramarosiensi ab eiusdem comitatus officialibus aliisque incolis reformata; religionis addictis vexarentur ac gravibus diversi-modo via oppressionibus et scommatibus indigne simul ac iniuriose pros-«iuderent, consequenterque ea non solum instituto et debito mori adversa" ren tur, verum eiusmodi iniuriae subditis principis terra; religionem protiten-tibus illatiB ipsum etiam dominantis sicque ctesareo-regia; maiestatis nostras respectum lauderent. Hinc vobis benigne committimus et serie mandamus, quatenus vos re bene ac diligenter examinata pro mquitatis exigentia excessus corrigere remque ita ordinare, ut ulterior querimoniaj causa propediatur co-mitatensesque reformata} religionis intra debitos observantia) ac modestia cancellos contineantur, bona denique inter omnes mutua consensio colatur, debeatis ac teneamini, de quibus nos genuine et demisse informetis.

Concordat cum originali

S. KOleseri m. p. Secretarius (rubernalis.

Arhiva comitatului Maranmrăş, actul no. IU, anul 1719.

Sigismundus Kornia in. p. Gubernator.

Samuel Â'olesâri m. p.

© BCU CLUJ

351 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ 103

Sighet, 9 Fevruarie 1720.

lini kell meltosâgos gubernator uramnak, hogy milyen licentiâban elnek ladika uram maga fiaival, ve-reti az embereket,, az papok t'attyu-kat csinâlnak s minden iuconvenien-tiâkat elkOvetnek, hacsak o' excel-lentiâja nem meltoztatik orvosolni.

Protocolul congregaţiei comitatense,

Sighet, 9 Fevruarie 1720. Protestai tekintetes nemeş Sztojka

Lâszlo uram, hogy az nemeş var­megye el5tt publice ladika uram azt mondotta, hogy bânja, hogy az 0 kegyelme jobbâgyainak szakăllât ki nem tepette.

Sighet, 3 Maiu 1720. iJizânczi piispjk urnak rescribâi-

ni kell, hogy condecenter votte level6t, de az tekintetes nemeş var­megye az ecclesiasticumokban m ag.il nem immisceâlja; erd6lyi Maranfalvi urtol vagyon dependeiitiâjok 6s pa­ter theologustol.

Protocolul congregaţiei comitatense.

Sighet, 13 Maiu 1720. Bizânczi ur 6 nagysâga levelet

be kell kuldeni foispân ur 5 nagy-sâganak in originali, 5 nagysâga parancsolja, meltosâgos gubernator

86.

Trebue să se scrie llustrităţii Sale domnului guvernator, ce vieaţă slo­bodă duce domnul episcop dim­preună cu fiii săi: bate pe oameni, preoţii fac bastarzi şi făptuesc tot felul de lucruri neiertate. Excelenţa Sa să binevoea«că a îndrepta.

XII, p. 10iî.

87.

Spectatul nobil domnul Vasile Stoica protestează că domnul epis­cop în public, înaintea nobilului comitat, a zis că regretă că n'a poruncit să se smulgă barba ioba­gilor dumisale.

88.

Domnului episcop JJizanţie să i se răspundă că scrisoarea lui s'a pri­mit cu cinste, dar spectatul nobil comitat nu se amestecă în afaceri bisericeşti: mreoţii din Maramurâş) atârnă de domnul Maranfalvi din Ardeal şi de părintele teolog.

XII , p. 112.

89.

Scrisoarea Măriei Sale domnului Bizanţie trebue trimisă Măriei Sale domnului comite suprem — aceasta Măria Sa o porunceşte — în faţa

© BCU CLUJ

104 P R E O T U L DR. ALEXANDRU C Z 1 P L E 352

6 excellentiâja elott, hogy az erele- Excelenţei Sale Ilustrisimului domn lyi iurisdictionakne praeiudicâljon es guvernator, ca Măria Sa domnul Bi-valami formân ne involvăljon Bi- zanţie să nu atingă în nici un chip pre-zânezi ur o nagysâga. judiciul jurisdicţiei Ardealului.

Protocolul congregaţiei comitatense. X I I . p.

90.

Viena, 22 August 1720. Carol al Vl-lea supune Maramurăşul jurisdicţiei episcopului Bizanţie di Muncaciu, iar pe episcopul Desot'teiu îl opreşte dela orice funcţie episcopească.

Oarolus VI, Dei Gratia Electus Romanorum Imperator, Semper Augu-stus ac Germania;, Hispaniarum, Hungariie, Bohemiaeque etc. Rex.

Reverendi, honorabiles, spectabiles ac magnifici, egregii item et nobiles, neenon prudentes ac circumspecţi fideles nobis dilecti, demisse repraesen-tavit maiestati'nostrse fidelis noster honorabilis Georgius Gennadius Bizânczi, graeci ritus unitorum episcopus Sebastopolitanus et Munkâcsiensis, neenon per regnum nostrum Hungarke eiusdem graeci ritus vicarius apostol ic us, quod licet clerus et populus graeci ritus in hoc comitatu vestro degens et commorans de iure et ab antiquo ad eiusdem ecclesiam pertineret, per con-sequens etiam spirituali ipsius iurisdictioni subesse deberet, his nihilominus recenter evolutis temporibus acciderit, quod schismaticus quidam episcopus, Dosotheus nuncupatus, ignoratur cuius authoritate, comitatum hune vestrum aubintraverit, qui spiritualem iurisdictionem in antelati ritus clerum et populum exercendam sibi usurpando legitime coniugatas personam cum maximo scandalo ab invicem separare aliosque excessus pătrare ac obven-tiones etiam spiritualem iurisdictionem concomitantes adeoque praelibatum instantem concernentes sibi appropriare praesumit. Quia vero memorato instanti per attactum episcopatum cum omnibus omnino iuribus, obventio-nibus, emolumentis et iurisdictionibus de iure et ab antiquo eidem compe-tentibus authoritate iuris patronatus noştri Regii ante aliquot iam ab hinc annos clementer contulissemus vellemusque eundem benigna hac regia con-cessione nostra imperturbate uti, frui ac ga ud ore :

ideirco vobis harum serie committimus et mandamus, quatenus acceptis praesentibus clero et populo praefati graeci ritus in medio vestri degenti et commoranti hoc et id ut videlicet memoratum Georgium Gennadium Bizânczi pro suo vero et legitime episcopo cognoscat, eius spirituali iuris­dictioni subsit ac quasvis obventiones eundem ratione ac praevia respioi-entes ipsi absque quapiam renitenlia praestet suo modo serie intiniare, ei-demque episcopo competentem iurisdictionem orga praodeclaratum clerum

© BCU CLUJ

j io î î DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. |Q5

et populuin exercendum adinittere, praefatum vero schismaticum episco-pum ab ulteriori exercitio praetensae spiritualis iurisdictionis distinctim in -hibere debeatis et teneamini. Gratia in reliquo nostra caesareo-regia vobis benigne propensa manente. Datum in civitate nostra Vienna Austria' die 22. mensis Augusti, anno Domini L720.

Carolus m. p. Ladislaus Adamus Gomes Erdodi m. p.

Episcopus Nitriensis losephus Koller m. p.

Pe document o însemnat:

Hodermarszki uram âltal praesentâltatott az mâramarosi piispoksegnek Bizanczî uniak lott collatiojărol. (Prezentat prin domnul Hodermarski privitor la conferirea episcopiei din Maramurăş domnului Bizanţie).

Arhiva comitatului Maramurăş, no. 7, al actelor din 1720.

Sighet, 14 Maiu 1721. Sub dato anno 1720 die 22, Au­

gusti exhibeâltatott Hodermarszki ur o nagysâga âltal a nemeş vârmegye-nek ily tenorra) :

Sufficienter kegyelmes urunk 0 felsege elott comprobâltatvân az ma­ramarosi piispoksegnek ab antiquo az munkâcsi szent sz6ktol valo de-pendentiâja, kegyelmesen paraucsol-tatik a nemeş vârmegyenek, hogy amodo iu posterum mostani mun­kâcsi piispok ur 6 nagysâga agnos-câltassek az itt valo g5r6g ritusu ecclesiâknak puspokjenek, Dosotheus ur penig ab ofticii... prohibeâltassek, az nemeş vârmegye pedig ebben sem nagyot, sem kicsinyt nem cse-lekszik az 6 felsege kegyelmes pa-rancsolatjân kiviil. NB. Meltosâgos Guberniumnak ezen decretum co-piâjât mog koll kiildeni, ezen deere-tumut, pedig az nemeş vârmegye

Prin Măria Sa domnul Hodermar­ski s'a împrotocolat (un ordin) cu datul din 22 August 1720, de ur­mătorul cuprins :

Dovedindu-se în mod în destul itor înaintea Maiestăţii Sale graţiosului nostru domn că episcopia Maramu-răşului din vechime atârnă de sfân­tul Scaun din Muncaciu, se clă no­bilului comitat graţioasă poruncă, ca de acum înainte ca episcop al bise­ricilor de rit; grecesc de aici să fie recunoscut Măria Sa domnul episcop din Muncaciu, iar domnul Dosofteiu să fie oprit dela... slujbei, iar nobilul comitat privitor la aceasta nu va face nici un lucru, nici mic nici mare, în afară de graţioasa poruncă a Maiestăţii Sale. N. B. Copia ace­stui decret să se trimită ilustrului guvern, iar nobilul comitat e gata ,-;â observe u.u supunere acest dec rol.

© BCU CLUJ

100 354

kesz homagialis devotioja szerint eletfink fogytâig observălni alâza-tosan.

In protocolul congregaţiei, la înc şterse următoarale rânduri:

Kegyelnies urunk o l'elsege kegyel-mes parancsolatja erkezett, hogy Dosotheus eddig abusive praeripiâlt puspoks6ge tole elvetetven, az gSrog ritusu ecclesiâknak ptispokenek ag-noscâltassâk Bizânczki munkdcsi piispOk ur o nagysâga, melyet pro-clamâlni kell.

Protocolul congregaţiei comitatense.

amăsurat devoţiunii sale omagiale până la sfârşitul vieţii.

eputul acestei notiţe protocolare sunt

A sosit graţiosul mandat al Ma­iestăţii Sale graţiosului nostru domn, ca luându-se episcopia dela Dosofteiu, care în mod abuziv o uzurpase, să se recunoască de episcop al biseri­cilor de rit grecesc Măria Sa dom­nul episcop din Muncaciu, Bizanţie, ceeace trebue să se proclame.

XII, p. 231.

Sighet, 28 Iunie 1721. Meltosâgos regiuni guberniumnak

irni kell alâzatosan, hogy az mun-kâcsi piispok Bizânczki uram vica-riusa, Hodermarszki Prikop uram itt volt es az meltosâgos gubernium parancsolatja elolvastatvân super non accomodatione nostra erga episco­pum Munkâcsiensem, melyre azt l'elelte o kegyelme, hogy in iuris-dictiohem spiritualem... magât inge-râlta, azert protestâlt sollemniter, hogy ne praejudicâljon az o kegyel­mek jussânak, az mint nem is re-mittâl de suo iure moderno, mig az <> felsege contramandatumât nem lât-ja, mely protestatiot ki akart venni, de mi nem cselekedtiik in praeiu-dicium.

92.

Trebue să se scrie cu umilinţă ilustrului guvern regesc că vicarul domnului episcop Bizanţie din Mun­caciu, Procopie Hodermarski a fost aici şi, cetindu-i-se porunca ilustru­lui guvern despre nesupunerea noa­stră faţă de episcopul din Muncaciu, dumneasa a răspuns că... s'a ame­stecat în jurisdicţie duhovnicească, pentru aceasta a protestat in mod .sărbătoresc, ca să nu fie în preju­diciul domniilor sale şi nici nu lasă ceva din dreptul lor actual, până ce nu va sosi contramandatul Maiestăţii Sale. A cerut să i se dea acest pro­test, ceeace noi n'am făcut, să nu tie în prejudiciul nostru.

Protocolul congregaţiei comitatense, XIII, p. 31

© BCU CLUJ

355 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 107

93.

Sighet, 4 August 1V 22. Masurile de scutire a preoţilor de dâri.

Secunduin excelsi regii gubernii benignissimam resolutionem et super eo factam resolutionem seu intimationem reverendus clerus conservabitur et manutenebitur iuxta specificationem iam exinde fiendam, in maiori pago duas portas constituentur duo presb}rteri, in minori autem portam unam constituetur unus presbyter, ab omnibus publicis oneribus et servitiis im-munis reliquitur, quoad alios cantores et rectores placebit reverendo domino vicario secundum placitum ex illis iam eiectis illos ordinare. Contra reni-tentes et... quoad spiritualia, in quantum saecularibus non immiscerentur, i'acta ad inclytum comitatum recursu reverendo clero in iustis et licitis assis-tere non intermittemus, ita tamen inclytus comitatus etiam efflagitat ad in-stantiam querulentium a reverendo clero satisfaci io impendatur quod haete-nus fuisset denegatum.

Protocolul congregaţiei comitatense, X I V , p. 10.

9-1.

Sighet, 23 Ianuarie 1723. Meltesâgos ptispok Bizânczi urarn-

nak rescribâlni kell: szent Mihâly hetiben, mikor valami controversiâk lOttenek volna nemely gorog A'allâ-son levo atyânkfiai kozott, vicarius Procopius ur kereszteny szent val-lâsunkat publice becstelenitette ilyen szokkal: Az mâramarosi kalvinistâk mind hunczfutok, melyet is k6szen vagyunk edoceâlni 6s elhitesse 0 nagysâga, hogy in negotio religionis a nemeş vârmegye nem ir haszon-talansâgot, kire valo nezve kerni kelll azon 5 nagysâgât, m6ltoztassek ezen iniuriâltatâsunkat remedeâlni es satisfactiot impendâlni.

Ilustrităţii Sale domnului episcop Bizanţie să i se răspundă : In săptă­mâna sfântului Mihaiu fiind o ne­înţelegere între nişte fraţi de-ai noştri de religie greceassă, domnul vicar Procopie a vătămat în public religia noastră sfântă cu astfel de cuvinte: Toţi calvinii din Maramurăş sunt ticăloşi, ceeace suntem gata să do­vedim, şi să fie convins Măria Sa că nobilul comitat în afacere de religie nu scrie fleacuri. In privinţa aceasta să se ceară Măriei Sale să binevo-ească a lecui injuria adusă nouă şi să ne dea satisfacţie.

Protocolul congregaţiei CQinilitten&e, XIV, p. 2 8 .

© BCU CLUJ

108

95. Sighet, 20 Martie 1723.

Az venerabilis gOrog vallâson levo Petiţia prezentata de cinstitul cler becsiiletes clerusnak beadott instan- de venerabila religie greceasca să se tiâjât in paribus agens Tarcsali uram- trimită în copie domnului agent Tar-nak el kell ktildeni, melyet o ke- csali, ca dumneasa să conlucreze din gyelme totis viribus allaborâljon et toate puterile şi, pe lângă prea sme-penes humillimum memoriale 0 fel- rit memorial, să declare înaintea Ma-sege el5tt declarâljon, hogy mind- iestăţii Sale că altfel stau lucrurile: azok az dolgok kiilonben vannak : 1. că ar fi ajuns la o soartă şi stare 1. In peiorem sortem et conditionem mai rea, decât cum au fost înainte incidissent, antequam sacrae roma- de a se uni cu sfânta biserică ro-nae ecclesiae se univissent, holott mană, cu toate că şi acum sunt tra-most is olyan respectussal tractai- taţi cu acelaş respect ca şi înainte tatnak, mint azelOtt, de e contra az de aceea; dimpotrivă clerul se poartă clerus cum misera plebe et etiam cum nu trebue cu bietul popor şi nobilibus ugy bânik, az mely nem cu nobilii chiar. Plângerea ce vor az rendi volna, mely irânt valo pa- da în scris fraţii noştri boieri privi-naszt is, az mit boer atyânkfiai irâs- tor la aceasta, încă se va trimite, ban fogjâk tenni, az szerint fel kell ktildeni.

Protocohd congregaţiei comitatense. XIV, p. U.

96.

Uglea, 25 Octomvrie 1724. Adom tudtâra ezen irâsunk ditai,

hogy Mikuljât... Stephan kezes vala vaja buni voho (?) Poppa Vaszilyert hârom vonâs forintokert id est 3, mely hârom forintokkal t§n nekem mar eleget tett 6s pacifioâlt feliil mogirt Stephan, mely dologert Ste­phan uram szabadon birhasson Popa Vaszilya t'Oldjet a telekkel egyiitt, iniglen viszszanem fordittatnak Ste-phannak azon forintok, melyrol re-cognoscâljuk.

Kolt Uglyan die 25-ta Mensis 8-bris 1724 "

DosulUtej Ug'lvai piispOk.

Prin scrisoarea aceasta dau de ştire că pe Nicolae... Ştefan a fost chizeş... (?) lui Vasile Popa pentru trei, adică 3 floreni. Aceşti trei flo-reni pomenitul Ştefan mi i-a dat şi ne-am împăciuit, deci domnul Şte­fan are voie să folosească pământul lui Vasile Popa dimpreună cu aca­returile do pe el, până ce i se vor înapoia florenii aceia: ceeace recu­noaştem.

Dat în Uglea, 25 Octomvrie 1724.

Dosofteiu episcopul Uglei

© BCU CLUJ

357 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 109

Quod praesens copia suo originali in omnibus punctis concordat praesen-tibus recognosco, quae ex Ruthenico in vernaculum Hungaricum versa est.

Ioannes Erdeu, Papp de Uglya.

Arhiva comitatului Maramurăs, no, III, 1774, 17.

97.

Oluj, 23 Fevruarie 1725. Ordinul guvernului ardelean dat în urni a jalbei protopopului Vasile Rednic din Giuleşti.

Sacrae Caesareae Regiaeque Catholicae Maiestatis Principis Transilvaniae Domini Domini Noştri Clementissimi Nomine.

lllustrissime, Egregii et Nobiles, Frater Nobis Observande et Benevoli, salutem et Gratiae Caesareae-Regiae incrementum.

Mâramarosi gyulafalvi Rednik Lâszlo nevii Petru Pop mirol pa-naszolkodjek, kegyelmetek ezen ae-clusâbol meglâthatja, mind penig fel­seges urunk kegyelmes indultuma mellett reiiuntiâltatott a meltosâgos fogarasi piispok bâro Nemeş Jânos ur alta! ezen dioecesishez az ott valo orszâg olâhsâgga! egyiitt kegyel­metek commissionk mellett requi-râltatvân, illendo assistentiâval a supplicans feleknek lenni el ne mu-lassa.

Dumneavoastră puteţi vedea din această anexă despre ce se plânge protopopul din Giuleşti, cu numele Vasile Rednic. După ce Ilustrilatea Sa domnul baron loan Nemeş, epis­copul Făgăraşului, în urma îngădu­inţei graţioase a Maiestăţii Sale dom­nului nostru, (ara de acolo dimpre­ună cu români mea a declarat-o din nou ca aparţiitoare acestei eparhii, D-Voastră cu acest ordin sunteţi poftiţi să nu întrelăsaţi a da parti­delor suplicante asistenţa cuvenită.

Sic facturi alle fata sua maiestas sacratissima benigne propensa manet. Datum ex regio principatus Transsilvaniae gubernio Glaudiopoli die 23. Febr. 1725. Sigismundus Kornis, gubernator m. p. Sig. Kun m. p.

Copia.

Meltosâgos gubernator ur es mel­tosâgos regiuni gubernium, jo ke­gyelmes uram s nagy patronusim .' .lelentem excellentiânak es az mel­tosâgos regiuni guberniumnak nagy alâzatossâggal: ennek elotte bizo-nyos ideig fiiggven az mâramarosi

Ilustritatea Voastră domnule gu­vernator şi Ilustru guvern regesc, graţiosul meu domn şi mari pa­troni ai mei! Cu mare umilinţă ra­portez Excelenţei Voastre şi Ilustru­lui guvern regesc: înainte de acea­sta o vreme oarecare românimea

© BCU CLUJ

1)0 L'REOTUL DK. ALEXANDRU CZlPLfc 35£

gorog rituson levci olâh os oroszsâg az meltosâgos mimkâcsi pilspoktOl, szinten tavaly fogarasi meltosâgos jiilspokiink bâro Pataki Nemeş .hi-nos uram o negysâga kegyelmes urunk r> felstfge decretuma mellett reuniâlt es revocâlt ad suarn dioe-cesim, megis most munkâesi tiszte-letes vicarius uram holmi becsule-tes paterekkel bejoven, bennunkel uj hittel azon meltosâgos munkâcsi piispok uramhoz akar kotelezni, a papokat kulomb-kulOmbfele birsâglâ-«okkal es exactiokkal enervâlvân. En tudom erdelyi fogarasi emlitett meltosâgos pitsp5k uramhoz o nagy-sâgâhoz valo kOtelessegemet, excel-lentiâdnak s nagysâgtoknak melto­sâgos authoritâsâhoz folyamodni a-kartam, kihez kepest instâllok excel-lentiâdnak s nagysâgodnak igen a-lâzatosan magam es paptârsaim ke-p6ben, me^toztassek excellentiâd es a meltosâgos regiuni gubernium mâramarosi tiszt urameknak serio megparancsolni, hogy o nagysâga es kegyelmek emlitett vicarius ur-nak nemcsak assistentiâval ne legye-nek, hanem afele nem o felsege de­cretuma szerint valo uj esket^seket 6s birsâglâsokat is meg ne enged-jenek: mely excellentiâd s nagysâg-tok kegyes gratiâjâert Isten hosszas directioval, hogy megâld ja nagysdg-tokat, alâzatosan kivânom, maradvân excellentiâdnak es regium guber-niumnak alâzatos hiv szolgâja. Mâ-ramarosi gyulafalvi Petru Pop Fled-nik Lâszlo m. p.

Committâltassek a mâramarosi

şi rusimea de rit grecesc din Ma­ramurăş a atârnat de Ilustritatea Sa episcopul din Muncaciu, dar tocmai în anul trecut Ilustritatea Sa dom­nul baron Ioan Nemeş Pataki, epis­copul nostru de Făgăraş, Măria Sa, în urma decretului Maiestăţi Sale, graţiosului nostru domn, ne-a îm­preunat din nou şi ne-a revocat la eparhia sa. Cu toate acestea a-cum venerabilul domn vicar de Muncaciu, venind la noi cu nişte călugări cinstiţi, vrea să ne legă-tuească cu credinţă nouă de Ilustri­tatea Sa domnul episcop de Mun­caciu, înfricoşând pe preoţi cu fel de fel de gloabe şi exacţiuni. Eu îmi ştiu datorinţa ce o am faţă de Ilustritatea Sa, pomenitul domn e-piscop de Făgăraş, deci am voit să recurg la ilustra autoritate a Exce­lenţei Voastre şi a Măriilor Voastre, şi cu multă smerenie vă rog în numele meu şi al colegilor mei preoţi ca Excelenţa Voastră şi Ilus-Irul guvern regesc să binevoească a da poruncă serioasă domnilor ofici­ali din Maramurăş, ca Măria Sa şi dumnealor nu numai să nu spriji-nească pe pomenitul vicar, ci nici să nu îngăduească acest fel de ju­răminte nouă şi gloabe cari nu sunt în conglăsuire cu decretul Ma­iestăţii Sale. Dorind ca Dumnezeu, pentru graţiosul sprijin al Excelen­ţei Voastre şi al Măriilor Voastre, să vă binecuvinteze cu stăpânire în­delungată, rămân al Excelenţei Voa­stre şi al guvernului regesc umilit şi credincios serv. (8.) Protopopul

© BCU CLUJ

359

tiszteknek, minthogy o felsege ke­gyelmes decretuma mellett remit-tâltatlak az fogarasi meltosâgos piis-pOk ur âltal az idevalo diecesishez, azert legyenek az ott valo tisztek. illendo" assistentiâval.

111

Giuleştilor din Maramurăş Vasile ftednic.

Să se dea ordin oficialilor din Maramurăş ca, după ce (bisericile din Maramurăş) în urma decretului graţios al Maiestăţii Sale prin llus-tritatea Sa domnul episcop de Fă­găraş din nou au fost alăturate la eparhia de aici, oficialii de acolo să fie cu asistenţa cuvenită.

b C C O M E N T E P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ.

Aduni Olaudiopoli die 23 Februarii 1725. Ex regio principatus Transil­vania» gubernio per Sigismundum Kun, gubernialem secretarium.

Arhiva vomitatului Maramurăş, acto din anul 1725 no. 33.

Sighet, 3U Maiu 1725. Meltosâgos Bizauczi piispok urunk-

nak rescribâlni kell, joi tudja 5 nagy­sâga, in quo stătu vadnak az mi dolgaink, meg eddig semmi kulOn-bozo paranosolatunk nem erkezett, mely szerint is az o nagysâga leve-let bekuldatuk, mert ezekben mi moere passive vagyunk, onnan mit fognak parancsolni, az tevok leszilnk.

Meltosâgos grof foispân ur o nagy-sâgânak meltosâgos piispok ur f> nagysâga levelet be kell kuldeni, o nagysâga meltoztasse"k az excelsum regium gubernium olott dolgunkat, promoveâlni, măr az bejOtt expres-susa azt mondotta, hogy az bej5-vendo meltosâgos commissioval pro 20 Iulii maga is fi nagysâga beer-kezik.

98.

Ilustrităţii Sale domnului nostru episcop Bizanţie să se scrie că Mă­ria Sa ştie în ce stadiu sunt lucru­rile noastre. Până acum nu ni-a so­sit încă nici o poruncă deosebită. Scrisoarea Măriei Sale am trimis-o, pentrucă în afacerile acestea suntem cu totul pasivi, ce ne vor porunci de acolo, aceea vom face.

Ilustrului conte, Măriei Sale dom­nului comite suprem să se trimită epistola Ilustrităţii Sale domnului episcop. Măria Sa să binevoească a ne sprijini cauza înaintea înaltului guvern regesc. Trimisul lui, sosit acum, a spus că, de odată cu ilu­stra comisiune care va sosi pe 20 Iulie, şi Măria Sa va sosi.

Protorohil congregaţiei comitatense, XIV, |>. 167.

© BCU CLUJ

112 P R E O T U L DR. A L E X A N D R U C Z I P L E 360

m. Cluj, 12 Octomvrie 1725. Corniţele suprem .fosil Bethlen dă sfaturi şi în­

drumări comitatului, cum să se poarte faţă de Hodermarski.

lllustrissimi, Spectabiles, Magnifici, Generoşi, Egregii, Nobiles Domini et Benevoli mihi respective colendi.

SaVutis voto servitiorumqne meorum paratissimorum reeommendatione promissis.

A nemeş vârmegye 20 Octobris kolt levelet vettem, melyre is bre-vibus kivântam a nemeş vârmegye­nek ezenkiviil mas levelemben a ne-hezebb dolgokrol ugy vâlaszolni, hogy azt a nemeş vârmegye vica-rius Hodermânczki (sic !) uram mal is communicâlhatja, nem ugy min-dazonâltal, hogy levelemet vel in originali vel in veris paribus âtal-adja, hanem csak az szerint tisztes-segesen, resolute adjon utat a ne­meş vârmegye vicarius Hodermân­czki uramnak, levelemet ugyan megmutathatni az urnak, de oda nem kell adni, sem nem kell engedni, hogy pareâltassa. En ezekrOl a ba-jos dolgokrol boven eleget besze-lettem, mind m6ltosăgos gubernator ura mm al 0 excellentiâjâval, mind az urral Wesselenyi uram mal, ki i« vârmegyevel egyiitt veliink hasonlo bajos hajoval hajokâzik, ugy az urak-kal Szentkereszti es Koles^ri urai-mekkal, kiknek is elmejek es tet-sz6sek nyugodt azon meg, amit bre-vibus ezen mâsodik levelemben a nemeş vârmegyenek megirtam.

Primind scrisoarea nobilului co­mitat cu datul 20 Octomvrie, am dorit să răspund pe scurt nobilului comitat afară de aceasta şi în altă scrisoarea despre lucrurile mai di­ficile, aşa că aceea s'o puteţi comu­nică şi cu domnul vicar Hodermar­ski, dar nu aşâ ca să predaţi dân­sului scrisoarea în original ori în copie legalizată, ci nobilul comi­tat aşă cu cinste şi în mod rezolut să dea drumul domnului vicar Ho­dermarski, scrisoarea puteţi s'o ară­taţi, dar să nu i-o daţi în mână, nici să-1 lăsaţi s'oiea în copie. Despre lucrurile acestea dificile am vorbit mult atât cu Excelenţa Sa Jlustrisimul domn guvernator, cât şi cu domnul Wes­selenyi care, dimpreună cu comita­tul său, pluteşte tot cu o astfel de naie primejduită, ca şi noi, precum si cu domnii Szentkereszti şi Ko-leseri, cari sunt îndestuliţi şi le place ce am scris nobilului comitat pe scurt în aceasta a doua scrisoare a mea.

(In cele ce urmează vorbeşte despre alte lucruri!.

© BCU CLUJ

361 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURAŞ. 113

Ami vicarius Hodermânczki uram a nemeş vermegyenek praesentalt re-gium consilium commissiojat illeti, qua; tangunt religiosa, brevibus, a-mint ezen mâsodik levelemben ir-tam a nemeş vârmegyânek, azt fe­le lje vicarius uramnak, s azt mu-tassa meg, secus az urral Wesse-16nyi urammal 6n err5l privatim so-kat beszellettem. Az ur azt javalja, amikor olyan papi emberek bejon-nek, kegyelmetek ne promulgâljon mtndjârt gyiilest, ha szinten sollici-tâljâk is, excusâlvân kegyelmetek avval magukat, hogy fotiszt nelkiil generalis gyiilest nem promulgâlhat, particularisban pedig az ilyen nagy dologhoz kegyelmetek nem szolhat, mert mikor kegyelmetek gyiilest hirdet £s in publica congregatione proponâltatnak ezen dolgok, nehe-zebben excusâlhatja oztân kegyel­metek magât, sot â regium consi-liumnak is, midon postân veszi is kegyelmetek commissiojat, nem per expressum, amint a minap is me-girtam kegyelmeteknek, egyre se vâlaszoljanak kegyelmetek mig 6n văleni nem communicâljâk kegyel­metek. Az ur nemeş vârmegyeje fs ugy cselekszik az ilyenekben 6segyre isaz ur m£g meg nem engedte nemeş vdrmegy6nek, hogy quae religiosa erant, vâlaszoljon. Ha vicarius uram most sollicitâlni fogja,.hogy a consi-liumnak vâlaszolyon a nemeş vârme­gye, csak azt vâlaszolja, felelje: fog vâlaszolni, melyet maga el ist kuld a nemeş vârmegye; instituâlt protes-tâtiot is vicarius uramnak ki ne

Analele A. R. Tom. XXXVIII. - Memoriile tecţ.

Ce priveşte Ordinul consiliului re­gesc prezentat nobilului comitat prin domnul vicar Hodermarski, ordin dat privitor la chestiile religioase, să se răspundă pe scurt, aşâ cum am scris în aceasta a doua scrisoare, care să i-o arătaţi. Altfel cu domnul Wesselânyi am vorbit mult, în parti­cular, despre acest lucru. Domnul \Vessel6nyi recomandă ca D-Voastrâ să nu convocaţi adunare, îndată ce intră astfel de preoţi în comitat. Chiar dacă ar solicită convocarea adună­rii, să vă scuzaţi că adunarea ge­nerală, în absenţa şefului, nu puteţi să convocaţi, iar în adunare parti­culară nu puteţi să tractaţi cauze atât de importante, pentrucă, dacă D-voastră convocaţi adunare şi în această adunare publică se desbat astfel de chestiii, cu mai mare greu puteţi să vă scuzaţi. Nici consiliului regesc, dacă primiţi, nu prin curier, ci chiar prin poştă vreun ordin, să nu răspundeţi, precum v'am mai scris acum de curând, până ce nu veţi comunică mai întâiu cu mine ordinul acela. Comitatul domnului (Wessel6nyi) încă lucrează aşâ şi dânsul n'a dat voie comitatului să răspundă la vreun ordin care pri-viâ chestii religioase. Dacă domnul vicar va solicită acum, ca nobilul comitat să răspundă consiliului re­gesc, să-i răspundeţi numai atât: va răspunde şi răspunsul îl va tri­mite nobilul comitat singur. Nici protestul făcut să nu-1 daţi domnu­lui vicar, nici în numele comitatu­lui, nici în numele notarului şi cu

Isfnrlrr. s

© BCU CLUJ

114 362

adja a nemeş vârmegye sem maga sigiliul aceluia, pentrucă nu e înda-sem notarius neve âs pecsetje a- torat nimeni să dea aşâ ceva împo-latt, mivel nem tartozik senki is maga triva sa. ellen effâlât kiadni.

(In cele ce urmează vorbeşte despre alte lucruri).

Oseterum şervet Deus praHitulatas dominationes vestras diutissime salvas et feliciter superstites. Praatitulatarum dominationum vestrarum Claudiopoli 12 Octobris anni 1725 servus ad obsequia paratissimus comes Iosephus Bethlen m. p.

Nem ezt, hanem ezen copertâban lâvO mâsik bepecsetelt levelemet kell Hodermânczki uram ellott fel-olvasni.

Nu scrisoarea aceasta, ci cealaltă sigilată, care se află în acest plic, trebue cetită înaintea domnului Ho­dermarski.

Arhina comitatului Maramurăş. actele anului 1725, no. 1 1 .

100.

Szent-Mikols, 12 Noemvrie 1725.

Illustrisimi, Spectabiles, Magnifici, Generoşi, Engregii, Nobiles, Domini et Benevoli mihi respective colendi!

Salutis voto servitiorumque meorum paratissimorum recomandatione praemissa.

A nernes vârmegye 16. Octobris k6lt levelât a posta âltal kOtelesseg-gel vettem, melyre mindeddig a nemeş vârmegyânek nem vâlaszol-hattam, mivel a hâzamndl itthon nem lehettem. Hala legyen az Ur Istennek, hogy a nemeş vârmegye Hodermânczki uramat lisztessâges resolutioval elbocsâtotta âs ebben a dologban magât mascule viselte, ha maga pflspok Bizânczki be jon is, semmit a hemes vârmegye hirem nâlktil ne vâlaszoljon, akâr mi nemu propositioi legyenek, ân vâlem corn-

Scrisoarea nobilului comitat de datul 16 Octomvrie trimisă cu poşta am primit-o, dar n'am putut să răs­pund până acum nobilului comitat, fiindcă n'am putut să fiu acasă. Sla­vă Domnului că nobilul comitat 1-a demis cu rezoluţie cinstită pe dom­nul Hodermarski şi s'a purtat băr-băteşte în cauza aceasta. De ar veni însuş episcopul Bizanţie, nici atunci, fără ştirea mea, nimic să nu-i răs­pundă nobilul comitat. Orice ar pro­pune, nobilul comitat să mă avizeze şi eu îmi voiu da părerea înaintea

© BCU CLUJ

IU)

municâlvân a nemeş vârmegye, ujab- nobilului comitat, aşâ cum Dumne-ban amint Isten tudnom adja, a nemeş zeu mă va ajută, vârmegyenek fogom opiniomat adni.

(In cele ce urmează vorbeşte despre alte lucruri).

Oaeterum şervet Deus praetitulatas dominationes vestras diutissime salvas et feliciter superstites. Praetitulatarum dominationum vestrarum benevolus et servus ad obsequia paratissimus Comes Iosephus Bethien m. p.

Arhiva comitatului Maramurăş, actele anului 1725, no. 451.

101.

Cluj, 18 Noemvrie 1726. Guvernatorul Kornis, în urma plângerii episco­pului de Făgăraş, Pataki, chiamă pe episcopul Maramurăşului Dosofteiu înaintea guvernului.

Sacrae Caesareae Regiaeque Catholicae Maiestatis Principis Transsilvaniae Domini Domini Noştri Clementissimi Nomine.'

Illustrissime, Egregii item et Nobiles, Frater Nobis Observande et Bene­voli, Salutem et Gratiae Caesareo-Regiae Incrementum.

Ilustritatea Sa domnul Medtosâgos fogarasi olâh puspSk bâro Pataki Nemeş Iânos ur o na-gysâga panaszolkodvân a gubernium el5tt Dositheus nevii nem unitus kaluger, egzszersmind archimandrita ellen, ki is ennek elotte valo eszteu-dOkben Moldvâban menven âltal Mâ-ramarosbol, magât ott piisp5knek consecrâltatta, az honnet ujabban visszajovân Mâramarosba es ott min-den igaz ok nelkiil nem unitus olâh papoknak szâmât szaporitotta s sza-poritja, clancularie ejszakânak idejen Oket olâh papoknak teszi, nagy prae-iudiciumâra az unitusoknak, nem gondolvân semmit is a meltosâgos olâh ptispOk ur tilalmâval es hogy felseges urunk kegyelmes intentioja es indultuma ellen cselekszik, hogy azert ez a rossz dolog in prima herba suffocâltassek, kegyelmetek-

episcop român al Făgăraşului, baron Ioan Nemeş Pataki se plânge înaintea guvernului împotriva călugărului ne­unit, totodată arhimandrit cu numele Dosofteiu, care înainte de aceasta cu câţiva ani, trecând din Maramurăş în Moldova, acolo a fost consacrat episcop şi, venind apoi iarăş în Ma­ramurăş, a sporit şi sporeşte, fără de nici o cauză dreaptă numărul preoţilor neuniţi, sfinţind preoţi ro­mâni în taină, noaptea, spre ma­rele prejudiciu al uniţilor. Nu soco­teşte nici opreliştea Illustrităţii Sale domnului episcop român şi nici îm­prejurarea că lucrează împotriva in-tenţiunii şi a îngăduinţei graţioase a Maiestăţii Sale. Ca lucrul acesta rău să fie sufocat din bună vreme, vă ordonăm ca pe pomenitul Do-

© BCU CLUJ

116 364

nek iniungâljuk, hogy azon fenn- softein, arhimandrit ori episcop fic-specificâlt Dositheus nevii fictus ar- tiv, dacă n'ar vrea să vină înaintea chimandritât vngy puspokot, ha sze- guvernului de bună voie, să nu în-pen a gubernium elebe nem akarna trelăsaţi a-1 trimite chiar şi sub pază jonni, etiam sub honesta custodia cinstită, kegyelmetek behozatniel nemulassa.

Sic facturi alte fata sua maiestas sacratissima benigne propensa manet. Datum ex regio principatus Transsilvaniae gubernio Claudiopoli 18 Nevem-bris 1726.

Sigismundus Kornis gubernator m. p. Sigismundus Kun m. p.

Arhiva comitatului Maramurăş, actele anului 1726 no. 38.

102. Sighet, 12 Decemvrie 1726.

Az archimandrita dolgâban irni kell az excelsum regium guberni-umnak, effectualtuk az o meltosâguk parancsolatjât es bekuid5ttuk.

In cauza arhimandritului trebue să se scrie înaltului guvern regesc că am împlinit porunca Ilustrităţilor lor şi l-am trimis.

Protocolul congregaţiei comitatense, XIV, p. 237.

103. Sighet, 27 Martie 1727.

Az gorog rituson levO papoktol grof f5ispân ur o nagysâgânak annu-atim obveniâlando honorarium dol­gâban az excelsum regium guber-niumot genuine informâlni kelletik.

înaltului guvern regesc să i se trimită informaţie sinceră cu privire la onorarul ce-1 primeşte Măria Sa Illustrisimul conte, corniţele suprem dela preoţii de rit grecesc.

Protocolul congregaţiei comitatense. XV, p. 10.

104.

Sighet, 26 August 1727. Az excelsum regium locumtenen-

tiale consiliumnak az schismatico-haereticus kOnyveknek sublatuîjuk irant erkezett kegyelmes mandatu-mâtinparibus meMtosâgos gubernator ur o excellentiâjânak be kell kuldeni.

Ordinul graţios al înaltului con­siliu locumtenţial regesc privitor Ia nimicirea cărţilor schismatic.o-eretice să se trimită în copie Excelenţei Sale domnului guvernator.

Protocolul congregaţiei comitatense, XV, p. 27.

© BCU CLUJ

365 117

Sighet, 12 Decemvrie 1727. Irhoczi Pap Ivân mâltosâgos gu­

bernator ur 5 excellentiâjânak alâ-zatosan recommendălni kelletik, ne-hai meltosâgos pater Pataki 6 nagy­sâga âltal elvâtetett vagyis kert piis-pOki vagyis papi kOntosok visszaa-dattatâsa vegett nyujtando instantiâ-jât kegyelmesen megtekinteni es ha me4tonak iteli lenni, 6 excellentiâja patrocinâlni me1toztass6k.

Protocolul congregaţiei comitatense.

Trebue să se recomande cu umi­linţă Excelenţei Sale Ilustrisimului domn guvernator Popa Ivan din Irholţ, ca să iea prea graţios în con­siderare cererea lui ce va înainta privitor la restituirea odăjdiilor epis-copeşti adică preoţeşti, luate adică cerute de Ilustritatea Sa răposatul călugăr Pataki şi, dacă o va află vrednică, Excelenţa Sa să binevo-ească a o sprijini.

",. p. 37.

106.

Sighet, 24 August 1728. Minthogy elej6t5l fbgva ebben az

nemeş vârmegyeben ne4iai boldog emlekezetu fels^ges Leopoldus csă-szâr kegyelmes urunk 5 felsege de-cretuma szerint az szep unici meg-volt, mely szerint az gorog valldson lev5 atyaiîakat 6s observâlt az hel-vetica confession levOk minden igyek-ben, bajokban es ecclesiâjoknak, klastromoknak, templomoknak 6pi-t^seben unanimiter kivântak elOszol-galni, kulOnben ha ez a szep unio ab utrinque kSzottuk nem vigeâlo volna, ennyi sok nyomorusâgos es terhes âllapotok k5z5tt csak eny-nyire valo conservationk sem lett volna, most recenter pediglen az szigethi ecclesiânknak tagjai (vala-mely csekely âllapotbol sub oriâ-lando neminemii casusra nezve meg-rnorittatvân templomunknak militaris assistentiâra leeudO occupationak

După ce, conform decretului Ma­iestăţii Sale împăratului Leopold, domnului nostru graţios de fericită pomenire, în acest nobil comitat dela început s'a înfăptuit frumoasa unire, în urmare cei de confesiunea hel-vetică în conglăsuire s'au năzuit să ajute pe fraţii de religia grecească în toate necazurile lor, în zidirea caselor parohiale, a mănăstirilor şi bisericilor. Altfel, dacă nu există din amâodouă părţile unirea aceasta frumoasă, între aceste împrejurări ticăloase şi grele nu puteam să a-jungem nici în starea în care ne aflăm. Iar acum de curând membrii bisericii noastre din Sighet, pentru un caz oarecare izvorît din o îm­prejurare mică, au fost necăjiţi de sfatul şi instigarea care s'a făcut cu scop de a ocupa cu forţă militară biserica noastră, şi dacă Dumnezeu

© BCU CLUJ

118 P R E O T U L I>R. A L E X A N D R U C Z I P L E 3(30

szândekâval es instigatiojâval) es ha nem 5 szent felsege csudâlatosan dirigâlta volna az intentiokat, veghez is ment volna, kire valo nezve ki-vânvdn in tempore az helvetica cou-fession levo atyânkfiin 5 felsege ke-gyelmes lâbainâl securităst szerezni, unanimi voto, eg6sz nemeş vârme-gyestiil az g5rog vallâson lev5 atya-fiaknak megegyezO declaratiojâbol is deputâltatott Darvai Gâbor a-tyânkfia, mely expeditiojâra deputâl-tatnak Hung. fi. 400 T. R. honora-riumra Aur. 20.

sfântul n'ar fi îndreptat lucrurile, ocuparea s'ar fi întâmplat. Voind deci sâ câştigăm siguranţă din bună vreme la picioarele Maiestăţii Sale pentru fraţii noştri de confe­siunea helvetica, cu vot unanim, din partea întregului nobil comitat şi cu învoirea şi a fraţilor de religie grecească s'a trimis fratele nostru Gravrilă Darvai. Pentru drum i se asemnează 400 de floreni ungureşti T. R. şi ca onorar 20 de galbeni.

Protocolul congregaţiei comitatense, XV, p. 70.

Sighet, 18 Ootomvrie 1728. Ultimario az ex superabundanti

determinâltatott, hogy valakiket lr-hoczi Dosophteus archimandrita pap-pă tott, mindazok legitim us papok-nak ne ismertessenek, sot ha hol szolgabirâk atyânkfiai subolfaceâlnak, eo casu azonnal viceispân atyânk-fiânak hirr6 tegyâk, hogy vice­ispân atyânkfia meltosâgos guber-nator uram excellentiajânak megir-hassa, Ezen materiâban rescribălni kelletik az meltosâgos regium gu-berniumnak, hogy meg ennek elotte joval, mihelyt vOttilk volna az ex-ceisum regivim gubernium kegyel-mes commissumât azonnal, nemeş tiszt atyânkfiaiuak azonnal az mel­tosâgos regium gubernium kegyel-mes parancsolatjânak effectumba ve-jendi) vetetett £s inolâltatotl.

Protocolul congregaţiei coinitaţense}

S'a hotărît încă odată, pentru ul­tima oară, ca toţi aceia cari au fost hirotoniţi preoţi de către arhi­mandritul Dosofteiu din Irholţ, să nu fie recunoscuţi de preoţi legitimi, oi dacă ar da de veste de aşâ ceva fraţii pretori, să facă îndată de ştire fratelui nostru vicecomite, ca a-cesta să poată scrie Excelenţei Sale domnului guvernator. In cauza a-ceasta să se scrie ilustrului guvern regesc, că încă cu mult înainte de aceasta, îndată ce am primit ordinul graţios al înaltului guvern regesc, am avizat pe fraţii noştri nobili ofi­ciali, cu îndrumarea să execute po­runca graţioasă a ilustrului guvern regesc.

X V , p. 82.

© BCU CLUJ

367 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURĂŞ. 119

108.

Cluj, 26 Noemvrie 1728. Ordinul dat de guvornatorul Kornis privitor la episcopul Dosofteiu.

Sacrae Caesareae Regiaeque Catholica; Maiestatis Principis Transilvaniae Domini Noştri Clementissimi Nomine.

Illustrissime, Egregii item et Nobiles, Frater Nobis observande et Bene­voli, salutem et gratiae Caesareae Regiae incrementum.

Vacante sede episcopali graeci ritus unitorum Valachorum mig mâs erdemes szemely nominâltatik azon hivatalra, pro directore eiusdem grae­ci ritus unitorum Valachorum fel-seges urunktol resolvatatott az sacra societasnak mostani actualis rectora pater Fitter 5 kegyelme; azon cle-rusnak leven itt Monostoron az el-mult napokban generalis consistori-alis confluxussa, a hova is minde-niltt levo esperestek convocâltattak, mely confluxusnak alkalmatossâgâval mâramarosi Dositheus nevii orosz piispok ellen sok rendbeli panaszok es excessussi adtak el5 magukat, hogy promiscue ejjel-nappal hozzâ recurrâlo olâh deâkokat ordinâlja, s6t mâr is elfelejtkezett nehai bâro Pataki Jânos piispbknek adott er5s reversalisatol, holott amint referâl-tatik, anynyira debilitâltatott, hogy nagyobbâra nem is lâtna, eo non obstante magno cum scandalo ac sacrilegio ordinal, mely panasztete-16t is hallvân a gubernium a pater rector o kegyelm^nek iuxta mentem clementissimi decreti suae maiesta­tis, melyben is his terminis iratik : prosecutionem et assistentiam ves-tram ei adhibere haud intermittatis; igy megertven azon piispOknek ilyen

Fiind vacant scaunul episcopesc al Românilor uniţi de rit grecesc, până ce nu se va numi pentru ofi­ciul acela o altă persoană vrednică, ocârmuitor al acelor Români uniţi de rit grecesc din partea Maiestăţii Sale domnului nostru a fost numit domnia-sa părintele Fitter, actualul rector al sacrei Societăţi (iesuite). Clerul acela a avut adunare gene­rală consistorială aici în Mănăştur, la care au fost chemaţi protopopii de pretutindenea. Cu prilejul acestei adunări u'au spus mai multe plân­geri despre excesele episcopului ru­sesc din Maramurăş cu numele Do­softeiu, că hirotoneşte pe diaconii români cari se întorc la el, în orice vreme, şi ziua şi noaptea, şi a ui­tat chiar şi de aspra scrisoare re-versalâ ce a dat răposatului epis­cop baron Ioan Pataki, deşi, după cum se spune, e atât de slăbit, în­cât nici nu prea vede, cu toate ace­stea, cu mare sminteală şi în mod sacrileg, hirotoneşte. Auzind guver­nul această plângere a părintelui Fit­ter, amăsurat intenţiunii decretului prea graţios al Maiestăţii Sale, în care se spune: să nu întrelăsaţi a-i da sprijinul şi ajutorul vostru; în­ţelegând astfel răutatea înşelătoare

© BCU CLUJ

120 368

fraudulenta malitiâjât, praesentibus serio iniungâltatik kegyelmeteknek, interdicâlja, hogy senki is amodo in posterum hozzâ ne menjen, maga is se attentălja, hogy valakit ordi-năljon, comperto autem tali excessu, a guberniumot informâlvân de spe­cie facti, arestomban tetetik, sot ha casu quo olâh deâkok ennek utâna deprehendâltatnak, hogy ordinationis fine oda mennenek, incaptivâltatvân, kegyelmetek sub amissione honoris et officii, a pater rectornak bekul-deni el ne mulassa.

a acelui episcop, prin prezenta vă poruncim cu toată seriozitatea să nu îngăduiţi pe nimeni să meargă la dânsul şi nici el să nu încerce a hirotoni pe cineva, iar dacă s'ar des­coperi un astfel de exces, informând guvernul despre felul lucrării, (pe episcop) sâ-1 arestaţi. Iar dacă de acum înainte aţi prinde diaconi ro­mâni cari ar merge acolo cu sco­pul de a se hirotoni, D-voastră să nu întrelăsaţi, sub pedeapsa pierde­rii cinstei şi a slujbei, a-i aresta şi a-i trimite părintelui rector.

Sic facturi alte fata sua maiestas sacratissima benigne propensa manet. Ex regio principatus Transsilvanias gubernio, Claudiopoli die 26 Novembris 1728.

Sigismundus Kornis gubernator m. p.

Sigismundus Kun m. p.

Arhiva comitatului Maramurăş, actele anului 1728, no. 29.

109. Cluj, 20 Decemvrie 1728. Alt ordin privitor la episcopul Dosofteiu.

Sacrae Cassareai Regiaeque Catholicaa Maiestatis Principis Transilvania? Do­mini Domini Noştri Clementissimi Nomine.

Ulustrissime, Egregii item et Nobiles, Nobis Observande et Benevoli, Sa-lutem et Gratia? Cassareo-Regias Incrementum !

Jollehet az Mâramarosi schisma- Cu toate că şi în zilele trecute vi ticus Dositheus nomine olâh pus- s'a trimis ordin în cauza episcopu-pOknek dolgâban az elmult napok- lui român schismatic din Maramu-ban is iniungâltatott volt kegyelme­teknek, hogy sub amissione hono­ris et officii azon contumax schis-maticus olâh piispQkre szorgalmatos vigyâzâssal legyen, aki felseges u-runk kegyelmes parancsolatja ellen is mer contumaciter repugnâlni es tam obstinate schismaticus olâh po-pâkat is creâlni, melyre nezve most

răş cu numele Dosofteiu, ca să su-praveghiaţi cu sârguinţă, sub pe­deapsa pierderii slujbei şi a cinstei, pe acel episcop român schismatic îndărătnic, care îndrăzneşte să se îm­potrivească cu îndărătnicie chiar şi graţiosului mandat al Maiestăţii Sale domnului nostru şi să sfinţească cu încăpăţânare preoţi români schisma-

© BCU CLUJ

369 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA EPISCOPIA DIN MARAMURĂŞ. 121

ujabban bis praesentibus kegyelme-teknek intimâljuk, sot authoritate a sua maiestate nobis clementer attri-buta kegyelmeteknek serio paran-esoljuk, hogy acceptis ins olyan szor-galmatos vigyâzâssal legyen azon schismaticus piispokre, hogy milieut (sic.') valamely olâh papot o felsege kegyelmes intentioja ellen akar cre-âlni, mindjârt sub honesta custodia ide Kolozsvdrra a monostori pater rectornak bektildeni sub poena su-perius specificata el ne mulassa.

tici, — prin prezenta acum din nou vă înştiinţăm, ba chiar vă poruncim tare cu autoritatea nouă graţios îm­părtăşită de Maiestatea Sa ca, după primirea prezentei, cu atâta sârguinţă să supraveghiaţi pe acel episcop schismatic, încât îndată ce ar voi să sfinţească vreun preot român, îm potriva intenţiunii graţioase a Ma­iestăţii Sale, să nu întrelăsaţi a-1 tri­mite îndată aici în Cluj la părintele rector din Mânăştur, sub pază cin­stită, sub pedeapsa specificată mai sus.

Quibus sic facturis alte fata sua maiestas sacratissima benigne propensa tnanet. Datum ex regio principatus Transsilvanias gubernio, Claudiopoli die 20. Decern bris 1728.

Sigismundus Kornis gubernator m. p. Sigismundus Kun m. p.

Arhiva comitatului Maramurăş, actele anului 1728, no. 31.

110.

Cluj, 14 Fevruarie 1731. Noua poruncă a guvernatorului Kornis privitor !a Dosofteiu, în urma memoriului episcopului Clain.

Sacra? C;esarea.' Regia;que Catholica; Maiestatis Principis Transsilvanue Do­mini Domini Noştri Clementissimi Nomine.

Minemu es mirOl valo alâzatos inemorialisât porrigâlta legyen o fel-segenek az ur erdelyi piispSk bâro Klein ur o kegyelme o felsege ke­gyelmes rescriptumâban accludâlva joven proxime a guberniumhoz, in copiis elkuldotte kegyelmeteknek a gubernium 6"s ezen instantiâra ema-nâlt 6 felsege kegyelmes rescriptu-mânak terve szerint serio iniungâlja (amint mâr ezelott t5bbsz6r is men-tek kegyelmetekhez ezen dolog irânt commissioi a guberniumnak), hogy azt a magât maga hatârdban nem tarto szofogadatlan, ven, schismati-

Umilitul memorial al domnului baron Clain, episcop al Ardealului, înaintat Maiestăţii Sale, sosind di­rect la acest guvern ca anexă la res-criptul graţios al Maiestăţii Sale, gu­vernul 1-a trimis în copie şi D-voastre şi, conform planului din rescriptul graţios al Maiestăţii Sale, emanat în urma acestei cereri vă dă poruncă serioasă (precum şi înainte de acea­sta în mai multe rânduri au sosit la D-voastre privitor la lucrul ace­sta poruncile guvernului), ca, îndată ce veţi primi acest ordin, fără de nici o amânare, să nu întrelăsaţi a

© BCU CLUJ

122 370

cus ptispokctt legottan, mihelyt ezen commissionkat fogja venni, eitra om-nem dilationem, meg egyszer semel pro semper, severe et peremptorie admoneâltatni el ne mulassa, hogy mas ember buzâjâba t5bb6 a sarlot ne vesse, magat contineâlja, semmi pvispoki functioba ne elegyitse, ki-valtk^pen amodo in posterum csak egyetlen egyet is pappâ szentelni, ordinâlni ne mer6szeljen, melyet is ha observai ad amussim, bene qui-dem, klilSnben kegyelmetek szor-galmasan reâ vigyâzvân s vigyâz-tatvân, ha deprehendâlja, hogy csak egyet is ordinal, legottan minden ha-lad6k nelkiil megfogatvân, kuldje a huszti commenclans 6 kegyelme ke-zehez jo orizet aliat (kinek is lev6n o fels6g6tol parancsolatja, elhisszuk, aszerint cselekedni vele el nem mu-latja), ha pedig quo casu kezehez nem venne, kegyelmetek tartsa 6s tartassa maga custodiâja alatt, tudo-sitvan azonban a gnberniumot felOle.

admoniâ încă odată, odată pentru totdeauna, strict şi definitiv, pe acel episcop neascultător, bătrân, schis­matic, care nu stă între hotarele sale, să nu-şimai împlânte secerea în grâul altuia, să se reţină, să nu se ame­stece în funcţii episcopeşti şi, mai cu seamă, să nu mai îndrăznească de acum înainte să sfinţească, să hi­rotonească nici chiar un singur preot. Dacă va observă cu punctualitate aceasta, bine, — dimpotrivă, supra-veghiând şi făcând d-voastre să fie supraveghiat cu sârguinţă, dacă veţi găsi că sfinţeşte un singur preot nu­mai, să-1 prindeţi îndată, fără de nici o amânare şi sub pază bună să-1 tri­miteţi la comandantul Hustului (ace­sta, având în privinţa aceasta po­runca Maiestăţii Sale, credem, nu va întrelăsâ să lucreze amâsurat ace­leia), iar dacă nu l-ar primi, să-1 ţi­neţi D-voastră şi să faceţi să fie ţi­nut sub pază bună, avizând despre aceasta guvernul.

Sic facturis alte fota sua maiestas sucratissima benigne propensa manet. Ex regio principis Transsilvanite gubernio, Claudiopoli 14 Februarii 1731. Comes Sigismundus Kornis gubernator m. p. Dâvid Maxai secretarius m. p.

Copia.

Sacratissima C;csarea Regiaque Catholica Maiestas Domine Domine Cle-mentissime .'

A quo sacratissima calarea regiaque maiestas vestra dignata est rae uniţi grweci ritus episcopum clementissime nominare, contigit ut schismaticus epis-copus in Maramaros habitans nec ulla authoritate publica ad hoc munus con-stitutus filium suum et unum archidiaconum ad me post clementissimam mei in episcopum nominationem miserit mihique sancte promiserit, quod ah omnibus episcopalibus functionibus prassertim ab ordinationibus velit ab-stinere, dummodo sinatur in aliquo monasterio quiete vivere, quod pro-missum suum illibate observavit usque ad mortem defuncţi pontificis Bene-

© BCU CLUJ

871 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA E P I S C O P I A DIN MARAMURÂŞ. 128

rlicti XIII, ex post vero indignos idiotas, rudes et inhabiles ad se venientes et iurisdictioni Fogarasiensi subiectos promiscue ordinavit, imo et per lit-leras pro ordinatione invitavit absque ullis dimissorialibus ordinarii sui eiusque vicariorum, non sine magno detrimento et pra^iudicio dominorum etiam ter-restrium. Idem tacit episcopus Aradiensis qui, quamvis protectione excelsi bellici consilii munitus sit, non tamen habet iurisdictionem in eos, qui uniţi sunt et subsunt iurisdictioni episcopatus Fogarasiensis, multo minus in eos, qui clam ad eum ex Transsilvania pro ordinibus recurrunt, quos hic omnes dummodo sol vânt, ordinat. Cum au tem hivc attenta illicite fiant et in per-turbationem publica.' ordinationis ac in pr;eiudicium Episcopi Ordinarii et in grave aliorum Dominorum detrimenturn cedant, hinc sacratissimam ca:sa-ream regiamque maiestatem vestram humillime supplex exoro, dignetur cle-mentissime memoratis duobus episcopis mandatum cajsareum, virtute cuius ab eiusmodi factis neutri convenientibus abstinere iubeantur, dari sinere, quo voto ex caosarea gratia potiri humillime possem, si mandatum cassareum episcopo in Maramaros immediate, Aradiensi vero episcopo per excelsum hellicum consilium ad nos commendantes Husztensem in Maramaros et Ara­diensis prajsidii decerneretur, quatenus cuncta in suo rite ordine disponantur et suum cuique ius salvum relinquatur. Huius clementia; consequendie spe humillima f'retus persevero saeratissima: ccesarea; regiaeque maiestatis ve-str.e humillimus servus.

loannes Innoceutius L . B. Klein episcopus grieci ritus in Transsilvania.

Arhiva comitatului Maramurăş, actele anului 1731, no. 32.

111.

Sighet, 3 Martie 1731. Az archimandrita Dosophtej hi-

vattassek meltosâgos grof foispân nrunk 6 nagysâga pra'sentiâjâba es admoniâltassek ordinarius szolgabiro atyânkfia âltal a sua funclione, quam exercet, sollemniter ordinandi paro-chos et diaconos se abstineat, alio-quin suiş factis et sua> erit red-diturus efficacem secundum excelsi gubernii decreti continentias.

Arhimandritul Dosofteiu să fn; chiemat înaintea Măriei Sale Uustri-simului domn conte, comite suprem, şi să fie admoniat din partea frate­lui nostru, pretorele de rând, să se reţină dela funcţiunea ce exerciteazâ, de a hirotoni în mod solemn parohi şi diaconi, altfel are să dea.... pen­tru faptele sale, şi.... conform con­ţinutului decretului înaltului guvern.

Protocolul congregaţiei comitatense, XV, p. 210.

© BCU CLUJ

124 P R E O T U L DR. ALEXANDRU C Z I P 1 . E 372

112.

Sighet, 7 Noemvrie 1731. Az olâh papok regestuma, melyet

is meltdsâgos grof foispân ur o nagy-sâga recenter kikuldott, hogy mind a negy processualis szolgabirâknak in paribus kiadassek, kik is a do-lognak joi a vegire menvân, a jo-vendO nemeş vârmegye gyill6s6n de effectivo stătu parochorum informa-tiot tegyenek, vegeztetett.

S'a hotărît ca registrul preoţilor români, trimis acum de curând de Măria Sa Ilustrisimul domn conte, comite suprem, să se dea în copie celor patru protopretori de plasă cari, după ce vor sfârşi bine lucrul, în viitoarea adunare a nobilului co­mitat să dea informaţie despre si­tuaţia legală a parohilor.

Protocolul congregaţiei comitatense, XVI, p. 14.

113. Pojon, 30 Octomvrie 1733. Ordinul locţiitorului regesc Pâlffy privitor la

episcopul Dosofteiu.

Illustrissimi, Reverendi, Spectabiles ac Magnifici, Perillustres item ac Ge­neroşi Domini nobis Observandissimi!

Demisse relatum est suaî maiestăţi sacratissimaj domino domino nostro clementissimo, quod certus Dozoteus (sic !) Theodorovits vocatus, grasei ritus episcopus, qui circa finem anni 1716, ex benigno eiusdem suse maiestatis sacratissimaa ab attentandis presbiterorum ordinibus severe inhibitus fuit, metuque strictiori poenae ex partibus Munkacsiensibus ante hoc profugit nunece vero in monasterio Uglensi comitatui huic Maramarosiensi adiacente delitescit, quosvis rudes et ad presbiteratum ineptos pro antelato gracco ritu et quidem ex unitis ordinare iterum soleat. Cum proinde de iurisdictione antelati episcopi nihil penitus constet, ea propter praatitulatis dominationibus vestris ita benigne mandante sua maiestate sacratissima intimari: quatenus memoratum Dosotheum Theodorovits ab exercitio spiritualis iurisdictionis et episcopalium muniorum distinctim inhibore et eidem eiusmodi exercitium nullatenus admittere velint et noverint. Datum ex consilio locumtenentiali regio Posonii die 30 Octobris 1733 celebrato. Prictitulatarum dominationum vestrarum benevolus et respective ad officia paratissimus Comes Ioannes Pâlftî m. p. Andreas Pehm m. p.

Arhiva comitatului Maramurăş, actele anului 1733, no. 13.

114.

Pojon, 15 Noemvrie 1735. Locţiitorul regesc Pâlffy, la cererea episcopului Olsavski diu Muncaciu, atrage atenţia comitatului Maramurăş asupra proto-

© BCU CLUJ

DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA EPISCOPIA DIN MARAMURĂŞ. 125

popului loan Stoica din Kovesliget. Acesta a agitat preoţimea din Maramurăş împotriva episcopului din Muncaciu, a convocat sobor în Sighet, în care vrea să se aleagă unul dintre dânşii episcop şi să fie trimis în Moldova, unde va putea cu uşurinţă să fie consacrat episcop.

Illustrissimi, Reverendi, Spectabiles ac Magnifici, Perillustres item ac Ge­neroşi Domini nobis Observandissimi.

Nomine Simeonis Stephani Orsavski (sic !) episcopi Munkdcsiensis gneci ritus unitorum, qualisnam sua; maiestăţi sacratissiirue adversus unum et al-terum decanum, vulgo Proto-Popam dictum, signanter autem Koveslige-thiensem, nomine Ioannem Stoika, exhibita fuerit querulosa instantia, ex ac-clusis eiusde paribus uberius percipient prsetitulata) Dominationes Vestra?, super qua cum sua maiestas querulantem episcopum Munkacsiensem quoad clerum et populum graeci ritus etiam in hoc comitatu Maramarosiensi de-gentem in activitate ac iurisdictione eidem competente conservandum et ma-nutenendum et dictum Protopopam ab attentandis eiusmodi, uti in annexis instantia' paribus exponuntur, ausibus medio magistratus comitatus huius Maramarosiensis serio inhibendo benigne resolvi.... una consilio huic suo regio locumtenentiali.... repetiti huius comitatus Maramarosiensis.... mox intimandum de dato 10 modo currentis mensis Novembris commisisset,

Ex benigno proinde suse maiestatis sacratissimse domini domini clemen-tissimi mandato praatitulatis dominationibus vestris intimari, quatenus men-tionatum protopopam Kovesligetiensem Ioannem Stoika ab attentandis eius­modi ausibus serio inhibere, prasnominatum autem episcopum Munkacsiensem Simeonem Stephanum Orsavszki in exercitio competentis sua' iurisdictionis erga clerum et populum gneci ritus ibidem utique conservare noverint, de-beant neque intermittant. Datum ex Consilio Regio Locumtenentiali Posonii die 15 Novembris anno 1735, celebrato. Prtetitulatarum Dominationum Ve-strarum benevolus et respective ad officia paratissimus Comes Pâlffi m. p. Ludovicus Ordodi m. p.

Copia.

Sacratissima Csesarea Reg'iaque Catholica Maiestas, Domine Domine Cle-mentissime! Benignis maiestatis vestraî sacratissimse passualibus humillima in submissione perceptis mox iter meum Poloniam versus fine peragendai ibidem consecrationem suscipiens, dum recte submotus e domo luissem, certam ex comitatu Maramarosiensi relationem tristem percipere debui super eo, quod unus et alter decanus vulgo protopopa dictus signanter kOveslige-thiensis Ioannes Stoika ex intentione semeţ ab obedientia episcopo Munkâ-csiensi prsestanda subtrahendi et eum excutiendi, magnam confusionem inter clerum in gremio eiusdem comitatus Maramarosiensis degentem suscitare

© BCU CLUJ

P R E O T U L nn. A L E X A N D R I ; O Z H - L E

inoeperit in ordine ad hoc, ut e medio sui episcopum sibi eligerent, in quem finem pnefatus protopopa etiam congregationem cleri propria authoritate in oppido Szigeth. indicere praasumsit. Et quia plurimum expediret huiusmodi ausus in cinere adhuc sopire, quid enim f'acilius accidere posset, quam ut dictus protopopa cum uno alterove sua> farime presbytero aliquod ens fictuni in Moldoviam ad schismaticum episcopum expediat? ubi faciilime sine col-latione regia et sine bulla Romana consecrationem suam consequeretur, prouti olim practicabant, ex quo nihil sane aliud subsequetur, quam ruina animarum et scaturigo malorum. Ut itaque tam audax praîsumptio prare-censiti protopop.1? et quidem uxorati compesceretur, maiestăţi vestraa sacra-tissimse supplico, quatenus dicto Maramarosiensi comitatui eadem clemen-tissime quo citius prrecipere dignetur, ut is repetitum protopopam a pra> declarato temerario, eoque perniciosissimo ausu cohibere teneatur egoque tali benignissimo ad eiusdem comitatus magistratum expediendo rescripto munitus eo facilius et felicius episcopali meo muneri satisfacere possim. Clementissimam postulaturus resolutionem huiusmodi clemenţi» maiestatis vestraa sacratissim;e Deus omnipotens largissimus erit remunerator, ego vero maneo maiestăţi vestra? sacratissimaî humillimus fidelis subditus et capel-lanus Simeon Stephanus Orsavszki Episcopus Pellensis et Munkâcsiensis in Hungaria et partibus Vicarius Apostolicus.

Arhiva comitatului Maramurăş, actele anului 1735, no. 19.

115. Sighet, 1 Decemvrie 1735.

Henignum excelai regii locumtenentialis consilii decretum ad instantiam illustrissimi ac reverendissimi episcopi Munkâcsiensis Bizânczki (sic!) su;r maiestăţi porrectam atque ad idem excelsum consilium inviatam resolutum ra-tione cleri grasei ritus sonans perlectum publicatum est ac observanduin veniet.

Protocolul congregaţiei comitatense, XVI, p. 91.

116.

Pojon, 16 Octomvrie 1737. Locţiitorul regesc Pâlffy, bazat pe cazul bise­ricii greco-orientale din comuna Graboz, comitatul Tolna, dă ordin ca comi­tatul Maramurăşului să nu îngăduească zidirea de biserici greco-orientale, decât cu concesiunea regelui.

Illustrissimi, Reverendissimi, Spectabiles ac Magnifici, Perillustres item ac Generoşi Domini nobis Observandissimi.

Quando quidem sua maiestas sacratissima ad casum de templo in posses-sione Grabocz comitatui Tolnensi adiacente, per grajei ritus homines cum ecclesia catholica non unitos ;edificari ccepto, et contra inhibitionem quoque

© BCU CLUJ

375 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA EPISCOPIA DIN M A R A M 0 R A Ş , 127

magistratus comitatensis cohtinuato, per consilium hoc locumtenentiale re­gium demisse reprasentatum sub l l -a currentis mensis Octobris id benigne rescribere, quod eiusmodi ritum profitentibus absque prsevio suse maiestatis indultu, nova qusepiam templa extruere seu a^dificare concessum haud esset, praetereaque dict* possesionis incolis coeptas structurai continuationem nul-latenus admitti debere, clementer resolvere et parecipere dignata fuisset.

Hinc quemadmodum hoc in passu antelato comitatui Tolnensi ad effectum huius benignse suse maiestatis resolutionis et mandati intimanda intimantur, ita hsec comitatui quoque huic Maramarosiensi in cuius gremio complures grseci ritus ecclesia; catholicse non uniţi incola; persistunt, pro eiusdem di-rectione praelibatum consilium intimanda esse duxit, quatenus videlicet vi-gilantem semeţ in eo magistratus suus exhibere velit, ne memoratis graecum ritum ecclesise romano-catholica; non unitum profitentes quoquo modo, absque praevio suse maiestatis sacratissim<re benigno indultu quaepiam pro exercitio religionis sua1 deservientia sedificia struere attentent et in casum eum, quod si qui in quampiam eiusmodi structurai erectionem semeţ immitterent, eos et tales sine mora districtim ab opere inhibeat et nullatenus continuări ad-mittat. Datum ex consilio regio locumtenentiali, Posonii die 16 Octobris anno 1737 celebrato. Prsetitulatarum dominationum vestrarum benevolus et respec­tive ad officia paratissimus.

Comes Ioannes Pâlffi m. p. Ludovicus Orddoi m. p.

Arhiva comitatului Maramurăş, actele anului 1737, no. 42.

117.

Putna. 1759. Callistrat, egumenul mănăstirii Putna, face pe Kir Teofan igumen al schitului din Moiseiu şi cere episcopului, vicarilor, protopopilor, preoţilor şi boierilor din Maramurăş, să nu lase ca egumenul şi călugării din Moiseiu să fie supăraţi şi smintiţi din dogmele Răsăritului.

Callistrat, egumenul sfintei mănăstiri Putna ; Facem ştire cu această carte a noastră şi a tot soborului nostru dela sfânta

şi dumnezeeasca mănăstire Putna din ţara Moldovei, la care se cinsteşte şi prăznueşte hramul adormirii preasfintei stăpânei noastre Născătoarei de Dum­nezeu şi pururea fecioarei Măriei: din vrerea milostivului şi preapulernicului Dumnezeu s'au dat bun gând iubiţilor de Hristos pravoslavnicilor creştini, cari se află în ţara Maramurăşului şi au închinat o sfântă mănăstire,, ce se află la Moiseiu, cărei este hramul asemenea ca şi la mai sus numita mănă­stire a noastră, pe care dându-o ctitorii ei, au numit-o să fie mitoc sfintei mănăstiri Putnei:

Pentru aceasta dară pe toţi de obşte înştiinţăm, întâiu pe preaostinţiile voastre arhiepiscopi şi episcopi şi pe cuvioşilor vicarişi şi protopopi şi mo-

© BCU CLUJ

128 P R E O T U L D R . A L E X A N D R U C Z I P L E 37C,

litvele voastre preoţi, cari sunteţi slujitori întru eparhia ţârii a Maramură­şului dela domnul Dumnezeu atotputernicul şi dela a sa preacurată Maică pace, sănătate şi mântuire sufletească, vă rugăm şi cu aceasta vă înştiinţăm pentru sfântul cinstitor dela Moiseiu, care este închinat la mai sus numita mănăstire de vechi ctitori, care dintru început au zidit-o şi din toată râvna inimii lor au dat şi scrisoare la mâna egumenului şi soborului, ce era întru aceea vreme, să fie în veci a sfintei mănăstiri Putna; pe care au şi stăpâ­nit-o până acum — în zădar, fiindcă dela o samă de vremi încoace din în­tâmplarea vremilor care se află acolo aşişderea înştiinţăm, fiindcă sunt mă­năstiri şi schituri în Moldova închinate printr'alte ţări, aşâ şi de pe aicea sunt închinate în Moldova şi sunt căutate de mai marii lor, dela cari se şi folosesc, aşâ şi sfânta mănăstire Putna are mănăstiri, schituri subt stăpânirea ei, da şi în schituri cum şi acest schit dela Moiseiu, şi datori suntem a cer­ceta cum pentru altele aşâ şi pentru acesta, — aci dar fiind cu ştire şi cu blagoslovenie preaosfinţitului arhiepiscopului şi mitropolitului al ţării Mol­dovei şi stăpânitorul nostru Kirio Kir Iacob şi din buna socotinţă a noastră şi a tot soborului sfintei mănăstiri şi cu îndemnarea ctitorilor, la schit am ales pe cuviosul întru ieromonahi Kir Teofan şi am pus egumen : adică so­cotitor şi purtător de grije la acel schit din Moiseiu, pentru care vă pof­tesc pe sfinţiile voastre arhiereu şi pe cuvioşiile voastre vicarişi şi protopopi şi dumneavoastră cinstiţilor de mare neam boieri dumneavoastră nemişi cari sunteţi în părţile locurilor de acolo, pentru acest frate egumen şi alţi călu-găraşi ce s'ar afla din porunca noastră acolo, să nu se supere de nime întru nimica; ce să aibă bună pace, linişte, odihnă, să slujească atât în cele de afară trebuinţe cât şi la cele din lontru ale sfintei liturghii, urmând bună rândueala sfintei soborniceşti şi apostoliceşti biserici Răsăritului, să nu fie de nime întru nimica sminit afară din dogmele Răsăritului; — pentrucă şi aici în ţara noastră a Moldovei sunt mănăstiri şi biserici şi au pace deşi ţin toată rânduiala şi dogmele Apusului, de nimene întru nimica schimbate sau stră-mutete atât de preosfinţiţi arhierei cât şi tot cinul bisericesc, încă le dau toţi mare cinste şi laudă după cuviinţă şi dela iacători de milă boieri şi ne­guţători sunt căutaţi şi miluiţi, cărora câţi le dau buna milă şi îndurările lor.

Pentru aceasta dară vă poftim şi cu duhul blândeţelor vă rugăm şi pe voi să nu fie supăraţi întru nimica, ce să-i primiţi şi să-i miluiţi, ca şi mi­lostivul Dumnezeu să vă miluească şi să vă primească întru împărăţia lui cea cerească împreună cu aleşii săi. Pentru aceasta iată că şi noi am dat această carte de stăpânire cu condeiul nostru am iscălit-o şi cu pecetea mă­năstirii am pecetluit-o 1759.

Calistrat egumenul Putnei şi tot soborul. Documentul original la Dr, Ioan Mihalyi.

© BCU CLUJ