Alexandre Dumas - Egoistul

7/17/2019 Alexandre Dumas - Egoistul

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-egoistul-568c63ac2556e 1/9

AlexandreDumas

Egoistul L'égoïste

Carl a moştenit de la tatăl său, o fermă cu toate acareturile, cu vite şiculturi întinse, hambarele şi grajdurile erau pline, atât de multă bogăie şitotuşi, ciudat, Carl nu părea să vadă nimic din toate acestea, singura luidorină era de a avea şi mai mult, şi lucra !i şi noapte, ca şi cum ar " fost celmai sărac ăran din sat# $l era cunoscut ca "ind cel mai puin generos din toifermierii din !onă, şi nici un om mai sărman nu şi%ar " găsit de lucrupermanent la el# &ersonalul lui era în continuă schimbare, pentru că slujitoriilihnii de foame, se descurajau repede şi plecau# cest lucru crea îngrijorare pentru că avea o soră bună şi iubitoare#mil era o gospodină e(celentă, şi s%a îngrijit întotdeauna pentru bunăstarealui Carl, deşi se străduia, la rândul său, să compense!e !gârcenia fratelui săucu genero!itatea ei, ea nu a putut prea mult, pentru că el era foarte atent# Carl era atât de egoist, încât el mereu cina singur, pentru că era

preocupat să aibă cina caldă doar pentru el, şi trebuia să "e servit doar el, întimp ce sora lui, gusta ceva pe afară, după ce îl servea# Lui nu%i plăcea subnici un motiv să aştepte, nu, singur îşi stabilea când va lua masa, reuşind săajungă e(act la ora stabilită pentru ) cina lui, pe care n%o comunica nimănui#&rin urmare, este clar că Carl era egoist, era o calitate nu tocmai onorabilă# mil era curtată de către un om foarte bine plasat în societate pentru aporni pe drumul său, dar toate acestea îl lăsau rece pe Carl, pentru că setemea că o va pierde pe sora lui, care%l servea fără să crâcnească# *rebuie să înelegei că ei nu erau prieteni foarte buni, pentru că răceala lui Carl eraprea evidentă ca să nu%i sară în ochi, iar lui Carl nu%i păsa de a avea prieteni+$l spunea întotdeauna că el purta cei mai buni prieteni în traista sa, dar, vai+

aceşti prietenii erau, totuşi, cei mai mari duşmani ai lui# ntr%o dimineaă pe când contempla un lan de grâu, a cărui spice de aurse legănau în jurul lui, iar el calcula cât ar putea câştiga de pe această tarla,Carl a simit deodată că pământul i se mişcă sub picioare# - *rebuie să "e o cârtiă mare, a spus el, retrăgându%se, gata pentru aamenina "ara, care se părea că ar " acolo#



.ar pământul a continuat să se ridice, în curând a devenit un mormancare l%ar " răsturnat impetuos pe maestrul Carl, care privea ca un bleg ce se întâmplă cu bogatele sale culturi# *eroare sa a crescut considerabil, când a vă!ut ridicându%se de la sol,nu o cârtiă, ci un &itic foarte ciudat, purtând o frumoasă mantie purpurie, cu

o pană lungă /uturând pe boneta lui# &iticul a aruncat o privire spre Carl carenu anuna nimic bun# - Ce mai faci, agricultorule0 a spus el cu un !âmbet sardonic, careciudat, nu%i plăcu lui Carl# - Cine eşti tu, pentru numele lui .umne!eu0 a întrebat Carl, care sesufoca# - 1u am nimic de a face cu numele Cerului, a răspuns &iticul, pentrucă eu sunt un duh rău# - 2per că nu ai intenia să%mi faci rău0 a întrebat Carl cu umilină# - ntr%adevăr, nu ştiu+ $u propun să%mi dai recolta de grâu în searaaceasta, la lumina lunii, deoarece caii mei, deşi ei sunt supranaturali,

mănâncă, de asemenea, o cantitate de grâu destul de supranaturală, îngeneral, eu recolte! de la cei care sunt cei mai în măsură să%mi dea acestcadou# - 3h+ .ragul meu domn, a spus Carl, eu sunt cel mai sărac agricultordin district, am o 4 soră în îngrijirea mea, şi eu m%am simit groa!nic şi ampierderi multe# - .ar, în cele din urmă, eşti Carl 5rippenhausen, nu%i aşa0 a spus&iticul# - .a, domnule, se bâlbâi Carl# - ceste tarlale imense de grâu, care seamănă cu un oraş mic, îiaparin, da sau nu0 a întrebat &iticul#

- .a, domnule, a spus Carl încă# - ceste plantaii frumoase de napi şi lunga serie de terenuri arabile,frumoasele şi bogatele efectivele de bovine care acoperă o parte a muntelui, îi aparin, de asemenea, cred0 - .a, domnule, a spus Carl cu un glas tremurat, pentru că era îngro!itsă vadă modul în care &iticul evalua atât de corect averea sa# - *u, eşti un om sărac0 3h+ 6i+ &iticul a ridicat degetul ca o ameninarespre mi!erabilul Carl, cu o privire de reproş# .acă vei continua sămi spuiastfel de povesti, voi face, într%o clipă, ca poveştile tale monstruoase sădevină reale7 6i+ 6i+ 6i+

.upă rostirea ultimul cuvânt, el s%a retras în pământ, dar gaura nu s%a închis şi, prin urmare, Carl a continuat să strige cu voce tare, plângând acerut milă de la vi!itatorul său ciudat, care nu catadicsea să răspundă măcar# 1erăbdător şi deprimat, el a pornit încet spre casa lui, pe când el seapropia, trecând prin dreptul unui desiş, el l%a vă!ut pe iubitul surorii salevorbind cu ea peste !idul grădinii# 8n gând i%a venit în mintea lui, un gândegoist, desigur#



nainte de a putea " observat de aceştia, el se repe!i spre ei, şi luând înmâna lui pe cea a lui 9ilhelm, în modul cel mai prietenos, el l%a invitat să iamasa cu el# 3 minune a minunilor+7 $ste de la sine îneles că, în ciudasurprinderii lui e(treme, 9ilhelm a fost de acord# .upă masă, o ideestrălucită a lui Carl s%a născut, spre uimirea surorii lui şi cea a lui 9ilhelm# :i

care credei că era ideea0 1imic altceva, decât de a schimba suprafaa luimare de grâu copt gata pentru a " tăiat, cu o tarla a lui 9ilhelm, unde recoltaera mai puin abundentă# .upă câteva discuii rapide, şi de mari demonstraiide bunăvoină şi de bucurie, acest târg curios a fost încheiat, iar 9ilhelm aplecat acasă cu mult mai bogat decât a plecat# Carl a mers la culcare, mângâiat de tran!acia făcută, prea încre!ător în9ilhelm, iar ; grâul ce ar trebui să "e recoltat la lumina lunii de către &iticullacom să%şi hrănească caii va " considerabil mai puin# $l a deschis ochii devreme în !ori, pentru că &iticul i%a bântuit somnul#$l se grăbi să se îmbrace, şi a ieşit în câmpuri pentru a vedea re!ultatulmuncii de noapte a &iticului< grâu era la locul lui, legănat de bri!a dimineii#

- &robabil, am visat, gândi Carl# poi s%a urcat pe deal pentru a arunca o privire la tarlaua pe care oprimise în schimb pentru grâu ameninat# 3h+ cât de oribil se vedea tarlaua,aproape în totalitate curăată, şi l%a vă!ut pe urâtul &itic, terminând muncalui, aruncând ultimii snopi într%un obscur abis săpat adânc în pământ# - .umne!eule+ Ce faci0 strigă el# Credeam că ai spus că vei culegedupă tarlaua cealaltă0 - m spus, a răspuns &iticul, am avut de gând să recolte! grâul tău,dar, cred că am greşit tarlaua, aceea de care am vorbit este a lui 9ilhelm,nu%i aşa0 - .a, eu sunt un nefericit+

:i se aruncă în genunchi pentru a%l implora pe &itic, Carl i%a cerut săfacă o singură e(cepie# 6ără a băga în seamă rugăminile, &iticul a aruncat ultimul snop, apoipământul s%a închis, fără a lăsa urme care ar putea indica locul unde a fost înghiită bogata recoltă# - .eocamdată, după cum ve!i, am închis uşa la hambarul meu, a spus&iticul, chicotind# cum am de gând să mă odihnesc# =ună !iua, Carl+ :i el a plecat calm şi mulumit# Carl a rătăcit pe aici şi pe acolo, pe jumătate nebun, uitând până şi decină# n cele din urmă, atunci când a venit noaptea, s%a dus acasă, şi, fără a

răspunde la întrebările surorii sale iubitoare, s%a dus la culcare, supărat# .arel abia a pus sărmanul lui cap supărat pe pernă, când o voce a venit să%ltre!ească şi i%a !is< - Carl, prietenul meu, am venit pentru o mică discuie cu tine,tre!eşte%te şi ascultă%mă# scos capul de sub cergă şi a vă!ut cum o lumină strălucitoare îicuprinsese camera, iar &iticul şedea pe podeaua camerei#



- h+ >i!erabile+ strigă el, îmi furi până şi odihna mea, cum mi%ai furatşi grâu meu0 .u%te, sau vei simi ră!bunarea mea# - ?ino, vino, a spus râ!ând &iticul, nu vei regreta+7 1u ştii, prostule,că eu sunt doar o umbră0 r trebui să încerci să îmbrăişe!i aerul pentru a încerca să mă îmbrăişe!i pe mine, şi în afară de asta, am venit aici doar

pentru a%i promite bogăii fără sfârşit, căci eşti un om după inima mea< ceeste rău în oferta mea minunată0 scultă%mă, dragul meu Carl# ?ino să mă ve!i mâine seară, înainte deapus, şi eu îi voi arăta o comoară a cărei abundenă întrece orice imaginaiaumană# 2capă de ferma ta mică, nebunule, l%ai păcălit pe iubitul surorii talecre!ând că este o victimă bună, pentru că el are prieteni care l%ar ajuta săre!iste unei calamităi# &reul pe care l%ai putea lua ar " de mică importană pentru tine, şicând vei a/a de comoara de care vorbesc, vei ajunge să dispreuieşti sumelemici ca se fac prin mijloace obişnuite# 1oapte buna, vise dulci, să te tre!eştifericit+

Lumina dispăru şi &iticul plecă# - h+ Carl, a spus el, ah+ delicios+ ah+ :i el că!u într%un somn adânc# doua !i, toată lumea a cre!ut că Carl a luat%o ra!na, numai că îninteresul său nu a cedat nici o monedă din preul convenit cu 9ilhelm pentrufermă, care a fost, într%adevăr, foarte fericit să ajungă la o înelegere cu el,dar surpri!a lui e(tremă a fost fără nici o îndoială realitatea tran!aciei# ncele din urmă totul a fost gata, şi !iua pentru căsătoria cu mil "(ată,deoarece lui 9ilhelm preul i s%a părut echitabil, mai presus de piaă, bun saurău, ferma şi%a schimbat proprietarul# Carl nu a avut răbdare să aştepte !iuacăsătoriei şi, după ce sărută pe sora lui, el a lăsat%o în grija unor bătrâni şi a

plecat# $l l%a găsit pe &itic, aşe!at pe un gard, aşa cum ar " stat omul cel maiobişnuit# - $şti punctual ca un orologiu, Carl, a spus el, şi mă bucur foarte mult,deoarece trebuie să ajungem la poalele munilor care%i ve!i acolo, înainte derăsăritul lunii# La aceste cuvinte, el a coborât de pârlea!, şi au pornit pe drumul lorpână au ajuns pe malul unui lac pe a cărui suprafaă, spre marea uimire a luiCarl, &iticul a traversat%o ca şi cum ar " fost îngheată# - ?ino, prietenul meu, a spus el, întorcându%se spre Carl, care a e!itatsă%l urme!e# Cu toate acestea, vă!ând că trebuie să treacă prin apă, s%a aruncat, şi a

înotat până în partea cealaltă, &iticul trecuse de multă vreme# Când a ajuns pe mal, era într%o stare foarte neplăcută, dinii îi clănăiau,şi apa îi şiroia din haine, iar la picioarele lui s%a format un lac în miniatură# - *e rog, domnule &itic, a spus el pe un ton destul de acru, un astfel delucru nu a fost prevă!ut, sau vrei să mă fore!i să te abandone!# - 2ă renuni la recunoştina mea, ai spus0 a !is &iticul, cu un surâsdispreuitor# 2timatul meu Carl, acest lucru nu este în puterea ta# 2ingur aihotărât să te arunci pe fundul lacului fermecat, eşti legat de mine pentru



ceva timp# *e voi ine legat până la sfârşit cu cel mai solid lan, ca să "u maisigur că mă urme!i# .eci, mergi şi gândeşte%te la recompensă# Carl a fost un pic uimit de ceea ce a au!it, dar el a a/at curând că totulera adevărat, pentru că de îndată ce &iticul a pornit din nou, se simeaobligat de către o putere ire!istibilă să%l urme!e#

Curând s%au a/at pe versantul unui munte foarte abrupt, &iticul aalunecat pe pantă cu o uşurină perfectă, fără a%şi pierde echilibrul, dar Carlsăracul, el a reali!at această coborâre cu o @A demnitate mult mai mică şi înspecial cu impetuo!itate, astfel încât s%a lovit de bolovanii din dreapta şi dinstânga, s%a împeticat !gomotos, şi că!ut în prăpăstii înspăimântătoare care l%au înconjurat# Bainele îi erau într%o stare deplorabilă cusăturile i%au cedat înmulte locuri, bucăi mari din material erau rupte, căci el pentru a putea încetini o clipă căderea s%a prins de mărăcini şi spinii s%au agăat în modconstant el, pătrun!ând în carnea lui# n cele din urmă, el a ajuns ca un coletla poalele muntelui, unde l%a găsit pe &itic, care se bucura mirosind parfumulunei /ori sălbatice#

Carl se aşe!ă pentru un moment pentru a%şi trage respiraia, şi cumsângele său "erbea de furie, a e(clamat< - &iticanie nenorocită+ $u am fost la un pas de moarte, sunt rănit dincap până în picioare, nu ve!i cum arăt+ - h+ $ minunat+ &iticul era de nemişcat# ?om vedea, băiatul meu+ n ceea ce mă priveşte pe mine, eu suntobişnuit, mi%e uşor, şi vei vedea, atunci când mă vei cunoaşte mai bine, am o"loso"e minunată de sprijin a nenorocirilor altora, Carl, prietenul meu# cest răspuns oribil avea să aibă o semni"caie teribilă pentru Carl, darde acum înainte el era forat să se supună# $l a mers mereu, mereu, cu diniiclănănind de frig, până el a observat atunci că drumul şi peisajul călduros a

devenit arid ca în timpul iernii, şi el a observar, că după piscurile înalte şi în!ăpe!ite care se pierdeau în nori, urmea!ă o mare întinsă, când au ajuns lamarginea ei, mort de oboseală el l%a rugat pe &itic să se odihnească câtevamomente şi în cele din urmă s%au aşe!at# - >%am oprit doar pentru că m%ai implorat, spuse el, dar cred că oşedere prelungită ar " periculoasă pentru tine# .upă aceste cuvinte, el a scos o pipă care părea mult prea mare pentrua%i intra în bu!unar vreodată, o aprinse, începu să fume!e şi îndreptărotocoalele de fum spre Carl# 2ărmanul Carl îl privea de ceva timp, cu diniiclănănind, şi dureri în membrele lui, apoi l%a rugat să îl lase să tragă unul saudouă fumuri din pipa aprinsă#

- 1u aş, Carl< demonul tutunului este mult prea puternic pentru tine#ncăl!eşte%i degetele la fum, dacă poi# 1u pot să îneleg ceea ce îi lipseşte,eu mă simt perfect, dar nu sunt un "losof+ Carl gemu, şi nu a !is nimic celui ce fuma imperturbabil# .upă ce a fumat un timp foarte lung, &iticul a !drobit cu laba picioruluicenuşa din pipa, şi i%a !is lui Carl, care tremura, cu !âmbetul cel maiafectuos<



- =unul meu prieten, ve!i, într%adevăr ai dreptate, nu caut să "uagreabil+ >ai bine ne%am întoarce la treaba noastră# 2e ridică, şi săracul Carl l%a urmat poticnindu%se# - 1e va " mult mai cald de acum, dragul meu prieten, a spus el, întorcându%se spre Carl, care a răspuns cu un mormăit, el s%a gândit la

incapacitatea sa de a scăpa de soarta lui# $i au simit, într%adevăr, căldură în curând, gheaa a dispărut, solul eraacoperit cu smalt@ verde, într%o abundenă de /ori parfumate, ghirlande deviă de vie, acoperite cu clustereA minunate, grupate pe ramurile uriaşe care îi seduceau ochii# $i au urcat pe munte dureros7 şi anume, dureros pentruCarl, de, pentru &itic, @ >asă sticloasă formată din diverş i o(i!i anorganici, cucare se acoperă suprafaa obiectelor de ceramică sau de metal pentru a leface impermeabile, a le feri de o(idare sau a le înfrumusea email# A 6lori de mină# urcuşul a fost mai uşor decât coborârea# n cele din urmă, muntele adevenit arid şi ars, o pătură de cenuşa era sub picioarele lor, şi un fum urât

mirositor ieşea din pământul crăpat# - 2unt curios să ştiu unde ne a/ăm acum, a întrebat Carl mormăind# $l a descoperit în cele din urmă că vorbeşte cu un demon şi ar " fostinutil şi doar o pierdere de timp să mai discute# Dncertitudinea lui nu a duratmult, bubuitul unui vulcan imens îi răsună curând în urechi, şi îl ploua cupietre pe cap şi umeri# $l a trebuit să se apere de "ecare piatră, e(punându%se în "ecare moment la cele mai mari pericole, pământul a cedat subpicioarele sale într%un mod înspăimântător, orbit de fum şi sufocându%se, întimp ce &iticul nu se abinea să%i !ică EBaide+ nainte+F &entru că%i eraimposibil să mai re!iste, el era disperat# n cele din urmă, nu a mai re!istat şia cedat, el a simit doar că a că!ut de pe versantul muntelui şi că aluneca

spre poale# Câiva stropi, şi sen!aia de apă rece, i%au spus că a că!ut pe valurilemării, instinctul de conservare l%a determinat să încerce să iasă la suprafaă# Când a reapărut iar din apă, l%a vă!ut pe &itic şe!ând pe trunchiul unuicopac uriaş, chiar deasupra valurilor# - ntinde mână, bunule &itic+ a spus el cu o voce sugrumată, şi trage%mă# - =ah+ răspunse &iticul, curaj, prietene+ trebuie să scapi singur, această mică bucată de trunchi de copac îieste de ajuns, de ce să te ajut când nu eşti prea obosit# Caritatea începe cutine, după cum ştii, este primul punct, punctul al doilea, îi sugere! să înoi

puternic şi ferm, în ca!ul, desigur, în ca!ul în care nu i%ai dori un neca!#ndreaptă%te direct spre mine, cu e(cepia ca!ului în care nu doreşti săreînnoieşti bunăvoina mea, prin aciunile sau dorinele tale, rămas bun+ 8ndele hohotelor au însoit pentru o clipă batjocura din privirile&iticului, şi Carl a fost lăsat singur pentru a lupta împotriva valurilor# .eci, eltrebuie să înoate până când va ajunge la mal, aşa, din fericire, el a vă!utcâteva fragmente de lemn putre!it plutind pe mare ce păreau să " aparinutunui barca! vechi, şi el a prins o bucată într%o îmbrăişare disperată, şi a



început să urle, sperând că%l va au!i cineva de pe ărm şi%l va salva#2trigătele lui Carl, pe jumătate scufundat, au atras în cele din urmă ateniacopiilor unui pescar care se jucau pe mal, nepăsători la pericol, ei au împins obarcă în apă şi au condus%o spre omul care se părea că e pe cale de a se îneca#

.upă multe eforturi, aceşti copii curajoşi au reuşit să ajungă la Carl,luându%l în barca lor# - >ulumesc+ ?ă mulumesc+ se bâlbâi el, uitându%se la aceşti copii,care nu au e!itat să îşi rişte viaa pentru a o salva pe a lui# - 1u ne mulumi, a spus băieelul, nu ştii cât de fericii suntem căcerul ne%a oferit oportunitatea de a vă feri de la o moarte sigură, noi trebuiesă "m recunoscători ori de câte ori putem face o fapta bună< care este, celpuin, ceea ce ne învaă *atăl nostru bun# - ş vrea şi eu să am parte de aceleaşi lecii, a spus Carl# $l i%a sărutat pe copii cu tandree, el nu a avut nimic altceva să le dea,pentru tot aurul l%a pierdut în timpul călătoriei sale aventuroase cu &iticul

trădător# $l a întrebat de calea lui, şi un tânăr fermier, un pic mai în vârstă decâtcei care l%au salvat, s%a oferit să meargă prin muni cu el şi să%l ducă înapoi lacasa lui, care era la o distanta considerabilă, aşa l%a asigurat tânărulagricultor ceea ce pentru Carl, care era confu!, era o surpri!ă# Cu rănile şi picioarele sale betegite, Carl a pornit cu micul ghid, tânăr şiagil, care l%a sprijinit cu cea mai mare atenie în di"cile şi asprele cărări alemuntelui, Carl s%a simit ruşinat şi a roşit, când a vă!ut că acest simplu copil,fără să gândească la distana până la satul lui îl conduce pe acest sărac şisuferind străin# Ciripitul păsărilor şi cântecele tânărului le%au luminat drumulpe munte, astfel încât nu simea nici oboseală, nici durere, şi atunci când au

ajuns la un loc foarte liniştit, s%au aşe!at la umbra unui copac, tânărul ăran a întins coninutul din traista sa, şi a împărtăşit fericit mâncarea sa cuCălătorul# 2pre sfârşitul drumului, calea a devenit atât de simplă şi traseul direct,iar Carl l%a rugat pe conductorul serviabil să plece şi să se întoarcă acasă, dar înainte de a face acest lucru, tânărul a insistat pe lângă Carl să ia totrucsacul, pentru a nu suferi de foame# Carl nu a fost de acord, pentru că nuar " demn dacă l%ar lipsi pe tânăr de hrana lui# n timp ce persista în refu!ulsău, el l%a sărutat şi i%a mulumit de o mie de ori, şi a început să coboare depe munte G Carl a învăat să se gândească şi la alii# $l a călătorit mai multe !ile, prin văi, liniştind foamea sa cu mure de pe

gardurile vii, stingând setea lui în cursurile de apă albă, şi în @H cele din urmăel a ajuns la un sat de colibe de paie împrăştiate# 3boseala şi lipsa de hranăi%au slăbit constituia lui, o dată pe atât de puternică, el s%a târât nesigur, cusperana de a găsi pe cineva care să%l salve!e, dar nu a vă!ut pe nimeni, cue(cepia unei fete destul de blondă care îl privea şe!ând pe pragul colibeisale şi care mânca pâine înmuiată în lapte# $l a încercat să o abordare, dar nuputut face un pas mai departe, a că!ut cât era de lung, copilul a sărit şi s%aapropiat să%l vadă pe cel că!ut, l%a au!it gemând şi vă!ându%l atât de slab şi



mi!erabil, ea i%a ridicat capul şi cu delicatee, ea i%a dus castronul de lapte lagură şi l%a inut acolo până ce el a înghiit tot, "ind hămesit de foame#ceastă copilă, fără a se gândi o clipă, simind primejdia că străinul ar puteamuri de foame, a vrut în mod voluntar să%şi sacri"ce fericită masa de prân!pentru el#

- minteşte%i de asta Carl+ - $l şi%a amintit, de fapt, atunci când şi%a revenit, el a simit ceva nou, în inima sa a pătruns, Eel a primit#F 1u mai era un drum foarte lung şi foarte obositor până la casa lui7Casa lui+ h+ Dnima lui a tresărit atunci când şi%a amintit că nu mai este casalui, aparinea surorii sale şi prietenului ei, se temea că va " tratat cu răceală#stfel până în ultimul moment egoismul îl domina, în timp ce AI capul lui afost umplut cu mirajul promisiunilor de aur arti"cial ale &iticului, şi%a imaginatmai curând că va avea o avere imensă, apoi în cele din urmă el a încercat săpună prin comportamentul său, între aceştia şi el, o anumită distană, nuputea " vorba de a împări cu ei, chiar dacă aceştia aveau nevoi mai mici#

ncepând să aibă sentimente noi, ca urmare partea bună din el a fost supusăla un calvar de momeală, care fără nici o recompensă a con"scat inima lui,acum simea cum ar " avut puin dreptul de a face apel la caritatea lor, chiardacă la plecare era nedemn de prietenia lor, şi a oftat, gândindu%se de ceeace a fost cândva# 1oaptea l%a surprins într%un loc sterp şi pustiu, şi pentru a%i accentuami!eria a început să ningă cu fulgi mari care l%au orbit# $l şi%a strâns pe lângăcorp haina !drenuită, şi a luptat împotriva furtunii de !ăpadă care l%a înconjurat cu un fel de violenă ră!bunătoare# n cele din urmă, pătura de!ăpada i%a îngheat picioare amorite, se deplasa tot mai lent, şi mersul lui adevenit tot mai greu şi mai dureros# 6rânt de oboseală, el a început să se

clatine, şi se opri ca distrus de un vânt furios, apoi el s%a prăbuşit şi a fostimediat îngropat pe jumătate sub un strat de !ăpadă# 2unete de clopoei dominate de sunetul furtunii, au anunat că o căruăcu coviltir se apropia, cu !gomotul roilor amorti!at de !ăpadă, astfel încât s%ar putea avea îndoieli cu privire la pre!ena ei, dacă un felinar din interior, n%ar " vărsat o lumină strălucitoare# Cărua a ajuns în câteva minute în loculunde Carl !ăcea, şi calul s%a oprit la vederea acestei forme umane întinse pesol, căruaşul a coborât, l%a ridicat pe străinul îngheat, şi după unele eforturienergice, l%a plasat în mod sigur în carul său, şi a plecat cu vite!a ma(imăspre cel mai apropiat cătun, care ar putea " vă!ut după luminile sale# colo,Carl după ce a fost adus la viaă, prima imagine cu care s%a confruntat a fost

aceea a lui 9ilhelm, cumnatul său, care cu greu a putut recunoaşte încălătorul muribund, slab şi !drenăros pe fratele soiei sale, Carl G un om atâtde bogat şi egoist altădată G după câteva cuvinte e(plicative, a descoperit căsărmanul Carl a călătorit cu &iticul timp de peste un an, care părea deneconceput, dar 9ilhelm i%a spus că nimic nu este mai real, şi în acelaşi timpl%a asigurat că era pregătit să%l primească în casa lui, şi să%i acorde, cuuitarea completă a greşelilor sale din trecut, toată afeciunea sa sinceră#



ceasta asigurare a fost ca un balsam pentru vindecarea rănilor "!iceşi morale ale lui Carl, cuprins acum de pocăină# 9ilhelm a plecat, lăsându%lsă%şi odihnească membrelor sale rănite în patul ărănesc moale şi convenabil# n dimineaa următoare Carl, care se confrunta cu ruşinea, a mers lapragul bine%cunoscut al fostei sale case, dar de abia piciorul lui a atins prima

treaptă a scărilor, că sora lui a fugit să se arunce în braele sale şi să%l sărute,el şi%a ascuns faa în sânul acestei femei generoase, şi a plâns abundent# &iticul, care nu a încetat să%l urmărească, sperând că va cădea iar înputerea lui, se oprit brusc atins de acest spectacol, şi în timp ce un vârtej sestârni în aer, acesta a devenit treptat mai mic şi mai puin vi!ibil cu ochiulliber, până a dispărut# .emonul egoismului a plecat pentru totdeauna, şi Carl a adus sinceremulumiri lui .umne!eu pentru calvarul teribil care a cau!at aceastăschimbare şi a a/at diferena dintre interesele caritabile pe de o parte şibunăstarea pe de altă parte# $l trăise şi lucrase doar pentru el şi abia acum aa/at cum se obine cel mai e"cient propria fericire# şa că, de fapt, a

descoperit o comoară de o mie de ori mai preioasă decât tot aurul de pepământ#

26JK:D*

Alexandre Dumas - Egoistul

Documents

Transcript of Alexandre Dumas - Egoistul