Alegerea dintilor corectata.

5/10/2018 Alegerea dintilor corectata. - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/alegerea-dintilor-corectata 1/16

Alegerea, montarea dinţilor şi relaţiile ocluzale la proteza

totală

Alegerea dinţilor frontali

Alegerea dinţilor este o etapă la care participă medicul,tehnicianul, pacientul şi alte persoane. Pentru a obţine un rezultatcât mai apropiat de natural trebuie să se ţină cont de mai multeaspecte legate de dinţi:

- Materialul- Mărimea

- Forma

- Culoarea

1.) Materialul din care sunt confecţionati dinţii unei proteze

totale poate fi ceramică sau acrilat. În trecut ceramica a fostutilizată pe scară largă, dar apariţia polimerilor şi evoluţia

înregistrată în acest domeniu au făcut să apară proprietăţi aledinţilor din răşini care le depăşesc pe cele ale dinţilor ceramici¹.Dinţii ceramici au tendinţă la fractură si uzură. Cei din răşini suntmai puţin susceptibili fracturii şi mai rezistenţi la uzură. Nuanţeledinţilor din răşini sunt excelente comparativ cu cele ale dinţilordin ceramică.

Legătura dinţi-bază este una chimică, superioară celeimecanice, care se poate obţine la dinţii ceramici.

2.) Mărimea dinţilor frontali se alege raportându-se la distanţaintercanină înregistrată în cabinet pe bordurile de ocluzie,



distanţa între comisurile orale. Aceasta se măsoară cu o riglăflexibilă, după care se alege o garnitură de dinţi potrivită.

Alte modalităţi de alegere a lăţimii:

- Raportarea lăţimii frontalilor superiori la lăţimea nasului(Lee), distanţa care separă feţele externe ale celor două aripiale nasului corespunde celei care separă vârful cuspizilorcelor doi canini superiori

- Lăţimea incisivului central superior reprezintă ¼ din lăţimeatotală

- Lăţimea incisivului central=lăţimea incisivului lateral+1/2 dinlăţimea caninului

- Lăţimea incisivului lateral=1/22 din lăţimea feţei

- Lăţimea caninului=1/19 din lăţimea feţei

- Suma diametrelor celor şase dinţi frontali inferiori este egalăcu 4/5 din suma diametrelor dinţilor superiori, pentru ca în

momentul montării versantul mezial al caninului superior săangreneze cu versantul distal al cuspidului caninului inferior

Dacă se vor realiza montări atipice, se vor alege:

- Dinţi laţi , dacă se va realiza o montare cu dinţi înghesuiţi

- Dinţi înguşti, dacă se va realiza o montare cu diasteme şitreme

Înălţimea dinţilor frontali superiori este aleasă în funcţie de o seriede factori care influenţează gradul de vizibilitate a dinţilor:

-vârsta

-lungimea buzei superioare şi gradul ei de mobilitate



-gradul de supraocluzie pe care l-a avut pacientul când eradentat

Vârsta. O dată cu înaintarea în vârstă, dinţii devin mai scurţi prin

uzură. Tonusul buzei superioare scade cu vârsta, buza acoperindmai mult dinţii. La persoanele tinere, când buza este relaxată, sepot vedea 2-3 mm din porţiunea incizală a incisivului central, întimp ce la persoanele mai în vârstă se poate vedea cel mult 1 mmsau dinţii pot fi acoperiţi complet de buză.

Lungimea buzei superioare. Când pacientul are buza superioarăscurtă, este posibil să se vadă jumătate din înălţimea centraluluisuperior atunci când buza este relaxată. O buză lungă poate

acoperi dinţii in totalitate chiar atunci când pacientul este tânăr.

Supraocluzia. În ocluzie adâncă acoperită dinţii superiori vor fi maivizibili.

Înăţimea incisivului central superior a fost raportată la înăţimeafeţei, apreciind că acest raport ar fi de 1/20. Se alege întâi

înălţimea incisivului central superior, care trebuie să aibă muchiaincizală la nivelul planului de orientare protetică şi coletul la

nivelul liniei surâsului. Linia surâsului este linia până la care seridică buza superioară în surâs. Excursia realizată de buză estevariabilă. Pentru a verifica alegerea corectă a dimensiunii dinţilorse poate încerca montarea acestora pe bordura de ocluzie decătre medic în cabinet, astfel încât aspectul acestora poate fiapreciat împreună cu pacientul şi în condiţiile cavităţii orale.

Înălţimea dinţilor frontali inferiori se alege în concordanţă cu ceisuperiori. De regulă dacă dimensiunile au fost bine alese, estevalabilă formula:

Lungimea feţei lungimea dinţilor----------------------- = ---------------------------------

Lăţimea feţei lăţimea dinţilor



3.) Forma dinţilor trebuie corelată cu forma de ansamblu a feţeipacientului: ovoidală, rectangulară (trapez, dreptunghi etc.),ascuţită. Obiectivul este obţinerea armoniei dento-faciale, ştiutfiind că forma incisivului central superior corespunde conturului

răsturnat al feţei (Williams 1911).

Muzi (1959) introduce noţiunea de armonie dento-somato-facială; conform acestuia indivizii scunzi au dinţi mai scurţi şi mailaţi, în timp ce indivizii înalţi au dinţi lungi si dreptunghiulari.

Lejoyeux consideră că forma dinţilor anteriori este influenţatăde : arhitectura facială osoasă, conturul părţilor moi, sexul,vârsta, tipul constituţional şi personalitatea pacientului.

Grant şi Johnson sunt de părere că vârsta, sexul şipersonalitatea sunt factori decisivi in alegerea formei dinţilor.

Cu cât pacientul este mai vârstnic, muchia incizală, prin uzurădevine mai groasă şi dintele mai robust. La femei dinţii au liniimai blânde şi mai rotunjite, fiind înscrise într-o sferă. Dinţiimasculini trebuie să confere forţă,

vigoare, o oarecare aparenţă de rigiditate, formele masculine fiind înscrise într-un cub. (Frusch şi Fischer).

În plan sagital profilul pacientului are, de asemenea, influenţăasupra incisivului central. Unei frunţi bombate, unor obraji rotunzi,trebuie să le corespundă dinţi cu contur asemănător; unei frunţiplane şi unor obraji scobiţi le corespund nişte dinţi plaţi.

Corelaţia cea mai dificilă este cea cu personalitateapacientului, avându-se în vedere că alegerea dinţilor are unimpact foarte mare asupra aspectului său fizic şi în vorbire.Imaginea fiecăruia despre sine trebuie menţinută sau ameliorată,

în nici un caz deteriorată.



Frusch şi Fischer clasifică personalităţile în trei categorii:

- Viguroşii, cu incisivii centrali foarte aparenţi, cu alurărobustă şi primitivă

- Delicaţii, cu incisivi centrali gracili, fragili şi şterşi

- Intermediarii, constituind majoritatea, cu dinţii agreabili,robuşti în mod moderat, sănătoşi şi plăcuţi.

Se consideră că incisivul central prezintă partea concretă apersonalităţii, în timp ce forma incisivului lateral conferă partea saabstractă. Cu cât pacientul este mai viguros, mai aspru, mai dur,cu atât incisivul lateral seamănă cu cel central şi este dominat de

acesta din urmă. Cu cât pacientul este mai evoluat, maiintelectualizat sau mai feminizat, cu atât incisivul lateral are oformă mai plăcută, care atenuează impresia creată de incisivulcentral.

Forma caninului trebuie să fie luată în considerare. Caninul esteascuţit la tineri, la viguroşi, la agresivi; este pătrat la pacienţiirobuşti, în vârstă; este rotunjit la femei, la persoanele blânde.

4.) Culoarea este foarte importantă, poate mai importantădecât celălalte variabile pentru că armonia culorilor este maiimportantă decât cea a formelor. Dinţii de nuanţe închise şi opacisunt aleşi pentru persoane

mai în vârstă, iar nuanţele mai deschise şi cu transluciditatecrescută sunt pentru pacienţi tineri.

Culoarea dinţilor este definită de:

- Culoarea de bază

- Luminozitate



- Saturaţie

- Transluciditate

Culoarea de bază este galbenul (culoarea dentinei), la care se

adaugă nuanţe de albastru, gri, roz etc.

Strălucirea este dată de variaţia de luminozitate sau întunecime adintelui, impusă de negru şi alb.

Gradul de saturaţie este dat de cantitatea de culoare care intră peunitatea de suprafaţă. Un dinte este mai saturat la colet faţă detreimea incizală.

Transluciditatea datorată smalţului este mai evidentă spremuchiile incizale.

La alegerea culorii mai intervin şi alţi factori: vârsta, sexul(mai deschisă la femei decât la bărbaţi), personalitatea (delicaţi-deschis, viguroşi-închis), cadrul cu care urmează să searmonizeze (carnaţia, culoarea ochilor, culoarea părului).

Culoarea dinţilor omologi e identică, cea a dinţilor vecini

diferă. În funcţie de culoarea aleasă a incisivului central superior,incisivul lateral va fi mai deschis, iar caninul mai închis decâtcentralul. Primul premolar va avea aceeaşi culoare cu a incisivuluicentral, continuând armonios grupul dinţilor frontali.

Lejoyeux recomandă respectarea unor condiţii la alegereadinţilor frontali:

- Culoarea dinţilor se va alege la lumina naturală, într-unmoment de luminozitate maximă. Dacă pacientul este actor,se face o excepţie şi se alege culoarea într-un mediu cât maiapropiat de cel în care pacientul îşi desfăşoară profesia.

- Se aşează bolnavul la fereastră, care e preferabil să nu fieorientată spre sud, pentru a avea lumină difuză



- Se umezeşte cheia de culori; dacă se folosesc dinţii extraşi aipacientului şi aceştia trebuie umeziţi

- Se privesc dinţii 5-10 secunde, după care se alunecă cu

privirea spre faţa pacientului, reconstituind mintal efectulestetic. Nu trebuie să cedăm dorinţelor pacientului, care vadori dinţi ca în tinereţe, deschişi la culoare, care atragatenţia prin aspectul nenatural.

- Cea mai bună probă este montarea celor şase dinţi frontalipe şablonul de ocluzie superior

Alegerea dinţior laterali

Alegerea dinţilor laterali respectă aceleaşi principii, ţinândcont de mărime , culoare, formă, material.

a.) Mărimea dinţilor laterali se alege în funcţie de spaţiul

disponibil definit de trei dimensiuni:

-dimensiunea mezio-distală

-dimensiunea ocluzo-gingivală

-dimensiunea vestibulo-linguală

Dimensiunea mezio-distală. Cei doi premolari şi cei doi molaritrebuie să se încadreze în spaţiul dintre faţa distală a caninului şilimita anterioară a tuberozităţii maxilare/tuberculului piriform,deoarece nu se montează dinţi pe aceste formaţiuni anatomice.

Dimensiunea ocluzo-gingivală. Primul premolar trebuie să searmonizeze cu înăţimea caninului. Când se lucrează cu dinţi



prefabricaţi, odată aleasă înăţimea premolarilor practic se aleg şimolarii. Teoretic, înălţimea dinţilor posteriori trebuie să fie egalăcu jumătatea distanţei dintre cele două creste din care se scadegrosimea bazelor protezelor (2-4mm).

Acest lucru nu este valabil la edentaţii foarte vechi cu atrofieextrem de mare, unde baza protezei va fi mult mai groasă pentrua substitui pierderea de ţesut osos.

Dimensiunea vestibulo-linguală se alege în funcţie de lăţimeacrestei: creastă îngustă – dinţi mai înguşti, creastă lată – dinţi mailaţi. În general

se aleg dinţi mai înguşti decât cei naturali pentru a creşte spaţiulfuncţional al limbii şi pentru a reduce presiunile suportate decrestele edentate. Lăţimea dinţilor trebuie astfel aleasă, încât înmomentul montării să poată fi respectate următoarele reguli:

- Faţa linguală a dinţilor laterali nu trebuie să depăşeascăverticala ridicată de pe linia oblică internă

- Faţa linguală a dinţilor laterali nu trebuie să depăşească olinie care uneşte faţa mezială a caninului cu faţa linguală atuberculului piriform (regula lui Pound)

b.) Forma dinţilor laterali

Morfologia ocluzală este cel mai important element caretrebuie luat în considerare când ne referim la formă. După acestcriteriu dinţii pot fi:

-anatoformi - au cuspizi cu forme asemănătoare dinţilor naturali,cu pante de 20-30°.

-neanatomici sau funcţionali - faţa ocluzală plană, deci pantecuspidiene de 0°



După Lejoyeux dinţii anatoformi pot fi utilizaţi în următoarelesituaţii:

1.pacienţi tineri edentaţi prematur şi pacienţi cu creste edentate

proeminente, acoperite cu mucoasă sănătoasă, aderentă2.vechi purtători de proteze cu dinţi cuspidaţi

3.predominanţa mişcărilor de masticaţie verticale

4. condili mandibulari alungiţi situaţi într-o fosă glenoidă profundă

5.obţinerea înregistrării RC fără dificultăţi, ceea ce se traduceprintr-un arc gotic bine trasat , cu contur net şi foarte precis

6. evidenţierea, după montarea în articulator a modelelor, a unorrapoarte favorabile între creste, adică: creste paralele între ele, şiparalele cu planul de ocluzie, de dimensiuni aproximativ egale, curaport interalveolar normal.

Contraindicaţiile dinţilor anatoformi:

1. Pacienţi vârstnici şi/sau cu creste foarte atrofiate

2. Pacienţi cu abraziune foarte marcată la dinţii naturali saucare au purtat proteze cu dinţi cu relief ocluzal şters

3. La cei cu mişcări de masticaţie predominant orizontale

4. Cavitate glenoidă foarte plată

5. Determinare dificilă a RC

6. Rapoarte nesatisfăcătoare între creste, linie interalveolară

oblică, prognaţii mandibulare, retrognaţii.

Dezavantajele dinţilor neanatomici:

-libertate mare de mişcare a mandibulei în toate direcţiile,fiind o invitaţie la bruxism



-favorizează proglisarea mandibulei şi crearea unei falseprognaţii

-eficacitate masticatorie redusă

c.) Culoarea dinţilor laterali este aceeaşi cu cea aleasă pentrudinţii frontali.

d.) Materialul

Este preferat acrilatul în următoarele situaţii:

- Spaţiu redus între cele două creste edentate

- Pacientul e vechi purtător de proteze cu dinţi din acrilat

- Câmp protetic moale

- RC obţinută cu dificultate, când se anticipează echilibrareaocluzală laborioasă în faza de inserare a protezelor încavitatea orală

Montarea dinţilor artificiali

1. Tehnica Gysi utilizează dinţi anatoformi iar montarea seface cu modelele montate în articulator adaptabil sausemiadaptabil.

A. Montarea normală se face respectând următoarele reguli:

-feţele vestibulare ale frontalilor superiori să se înscrie în curbavestibulară a şablonului. Pentru pacienţii mai vârstnici, dinţiianteriori se plasează preferabil mai spre palatinal pentru a nucrea un aspect nenatural prin bombarea buzei superioare,



bombare care nu ar fi concordantă cu aspectul facial deansamblu la această vîrstă.

-marginea incizală a frontalilor superiori trebuie să corespundăplanului de orientare protetică

- incisivii inferiori cu axele verticale paralele şi marginile incizale în general la acelaşi nivel

-incisivii inferiori se montează cu marginea incizală înclinată către

vestibular fără a depăşi perimetrul de sprijin al crestei edentate- se realizează o supraocluzie de 1-2mm şi inocluzie sagitală

Dinţii laterali sunt montaţi pe mijlocul crestei edentate. Montareanormală se face când axa interalveolară face cu planul orizontalde orientare protetică un unghi supero-intern de 80-90°(cu planulvertical face un unghi de 0-10°). Fiecare dinte se montează

folosind o riglă ce permite măsurarea distanţei interalveolare şi înclinarea axei interalveolare faţă de verticală. Fiecare dinteoclude cu doi antagonişti, rezultând unităţi de masticaţie, cuexcepţiile cunoscute din dentaţia naturală.

Conform acestei tehnici zona laterală este caracterizată decoincidenţa IM cu RC, cuspidul mezio-vestibular al MI inferiorarticulează cu foseta dintre cuspidul vestibular al PM II sup şicuspidul mezio-vestibular al MI sup.

Există reguli individuale de montare pentru fiecare dinte careprecizează:

-orientarea faţă de planul de ocluzie



-direcţia axului longitudinal în sens vestibulo-oral şi mezio-distal

Respectarea acestor reguli face ca arcadele artificiale să

prezinte atât curba sagitală cât şi pe cea transversală. În sensvestibulo-oral dinţii superiori depăşesc spre vestibular dinţiiinferiori, realizând astfel o treaptă care nu permite insinuareabuzei superioare.

Pentru secţionarea eficientă a alimentelor, în mişcare depropulsie a mandibulei trebuie să existe contacte echilibrate la

nivelul molarilor. Acestea se obţin corelând: gradul desupraocluzie frontală, curba sagitală de ocluzie şi înălţimeacuspizilor. Scopul este ca în mişcarea de propulsie să existecontact permanent între versantele meziale ale cuspizilor inferiorişi versantele distale ale cuspizilor superiori.

În lateralitate curba transversală de ocluzie trebuie astfelrealizată încât atunci când pe partea activă există contact întrecuspizii vestibulari ai molarilor sup şi cuspizii vestibulari aimolarilor inferiori şi între cuspizii palatinali ai M sup şi cuspiziilinguali al M inf, pe partea opusă să existe contact între cuspiziivestibulari inferiori şi cei palatinali superiori.

B. Montarea laterală inversă este recomandată în situaţia încare axa interalveolară face cu planul orizontal un unghi maimic de 80°.

Cu dinţi anatoformi ocluzia inversă se poate face prin:

-montare încrucişată - dinţii laterali superiori din dreapta semontează în partea stângă jos şi invers, cu suprimarea primuluipremolar superior



-montarea dinţilor laterali superiori din dreapta inferiordreapta, iar cei din stânga la fel.

-păstrarea cadranului dar inversarea rapoartelor, adică

cuspizii vestibulari mandibulari să circumscrie cuspizii vestibularimaxilari

C. Ocluzia distalizată se aplică dacă pacientul a avut înperioada de dentat prognaţie maxilară sau anomalie de clasa IIAngle.

D. Oclu zia mezializată se foloseşte dacă pacientul a avut inperioada de dentat anomalie de clasa III sau prognaţie

mandibulară. Ocluzia inversă frontală se realizează numai dacăpacientul cere acest lucru sau dacă raportul crestelor în zonafrontală impune acest lucru. Este de evitat realizarea ocluzieiinverse frontale, preferată fiind ocluzia cap la cap.

2. Tehnica Pedro Saizar foloseşte o plăcuţă de ocluzie fixată pefaţa ocluzală a bordurii de ocluzie inferioare. Plăcuţa din metal are1 mm grosime şi circumscrie arcada dentară.

Pe plăcuţa fixată se trasează: curbura vestibulară, liniamediană, linia caninilor. Folosind aceste repere , precum şi liniasurâsului şi mijlocul crestei în regiunea laterală se montează dinţiirespectând regulile individuale de montare ale lui Gysi.

3. Tehnica de montare în zona neutrală are la bază erupţiadinţilor pe culoarul în care forţele exo şi endo orale seechilibrează. Indicaţia majoră a acestei tehnici este reprezentatăde câmpurile protetice cu atrofie marcată în care tonicitateamusculară va juca un rol esenţial în menţinerea şi stabilitateaprotezei. Se aplică cu precădere pentru grupul frontalilor inferioricare se montează lingualizat când orbicularul este puternic şilimba este mică sau într-o poziţie posterioară.



Determinarea acestui culoar se face prin tehnici speciale deamprentare care folosesc materiale bucoplastice care se fixeazăfie pe baza şablonului fie pe baza definitivă a protezei. Exemplede astfel de materiale sunt:

-Kerr+pasta ZOE

-acrilat auto + material bucoplastic

-ceară+ZOE

În laborator se confecţionează nişte chei de gips care vor folosi carepere pentru montarea dinţilor.

4. Tehnica Hanau are la bază ideea ca articularea echilibrată şivaloarea funcţională a protezei totale depind de armoniaexistentă între:

-înclinarea pantei condiliene

-profunzimea curbei de compensaţie (Spee)

-înclinarea planului de orientare protetică raportată la orizontalaarticulatorului

-înclinare traiectoriei incisive determinată de plăcuţa incizală aarticulatorului

-înălţimea cuspizilor şi angulaţia pantelor cuspidiene

Monatare propriu-zisă se face într-un articulator Hanau adaptabil ,cu dinţi anatoformi.

5. Tehnica Ackerman urmăreşte montarea dinţilor dupăprincipiul helicoidal modificat conform căruia premolarii si molariiinferiori sunt montaţi înclinaţi spre lingual pentru a conferistabilitate, în timp ce incisivii şi caninii inferiori sunt orientaţi sprevestibular în scop fizionomic.



6. Tehnica Sears porneşte de la ideea că planurile înclinatesunt generatoare de forţe orizontale. Ocluzia monoplan constă inrenunţarea la feţele cuspidate şi la curbele de ocluzie. Funcţia detriturare este preluată de creste şi fosete. Montarea se face în

ocluzor. Dinţii din garniturile Sears prezintă patru categorii de deunităţi funcţionale:

-incizale

-ocluzale triturate prezente la nivelul feţelor ocluzale cu rol de afărâmiţa alimentele prin jumătăţile vestibulare care prezintăfosete şi creste, jumătăţile orale fiind plane cu rol in stabilizare.

-echilibrante cu rol de a contrabalansa forţele orizontaledezechilibrate, care apar la mişcările de lateralitate şi propulsie,suprafeţele lor se montează în funcţie de pantele condiliene.

-subocluzale-mici suprafeţe din jumătatea vestibulară a feţelorocluzale ale dinţilor laterali care intră în contact în anumitemişcări ale mandibulei.

Bibliografie:

Devlin, Hugh Complete Denture. A Clinical Manual for theGeneral Dental Practitioner, Springer, 2002.

Hayakawa, Iwao. Principles and Practices of CompleteDentures–creating the mental image of a denture,Quintessence Publishing Company

Hutu, Emilian Edentaţia Totală, Editura Naţional , Bucureşti 2005

Muraoaka, Hiroshi A Color Atlas of Complete DentureFabrication. A clinical technique using interim dentures.Quintessence Publishing 1989.

Alegerea dintilor corectata.

Documents

Transcript of Alegerea dintilor corectata.