Licenta corectata 2

UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonatori ştiinţifici:

Conf. Univ. Dr. Alexiu Valeriu

Dr. Ing. Gheorghe Angelescu

Absolvent:

IRINA GABRIELA BUTOI

Piteşti,

2012

UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE

SPECIALIZAREA ECOLOGIE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

MENŢINEREA ECOSISTEMELOR FORESTIERE DIN ZONA

CLIMATICĂ FM3 - O.S.CÂMPULUNG

Coordonatori ştiinţifici:

Conf. Univ. Dr. Alexiu Valeriu

Dr. Ing. Gheorghe Angelescu

Absolvent:

IRINA GABRIELA BUTOI

Piteşti,

2012

DECLARAŢIE

Prin prezenta declar că Lucrarea de licenţă cu titlul “Menţinerea ecosistemelor

forestiere din zona fitoclimatică FM3- O.S. Câmpulung”

este scrisă de mine şi nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau

instituţie de învăţământ superior din ţară sau străinătate. De asemenea, declar că

toate sursele utilizate, inclusiv cele de pe Internet, sunt indicate în lucrare, cu

respectarea regulilor de evitare a plagiatului:

− toate fragmentele de text reproduse exact, chiar şi în traducere proprie din

altă limbă, sunt scrise între ghilimele şi deţin referinţa precisă a sursei;

− reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alţi autori deţine

referinţa precisă;

− rezumarea ideilor altor autori deţine referinţa precisă la textul original.

Piteşti,

Absolvent Irina-Gabriela Butoi

_________________________

CUPRINS

Introducere............................................................................................................p.1

Capitolul 1– Situaţia teritorial administrativă..................................................p.2

1.1 – Amplasarea ocolului silvic în spaţiul geografic şi administrativ...................p.2

1.2 – Vecinătăţi, limite, hotare................................................................................p.4

1.3 – Administrarea fondului forestier....................................................................p.5

Capitolul 2 – Gospodărirea din trecut a pădurilor............................................p.6

2.1 – Istoricul şi analiza modului de gospodărire a pădurilor din trecut până la

intrarea în vigoare a amenajamentului expirat........................................................p.7

2.2 – Concluzii privind gospodărirea pădurilor....................................................p.20

Capitolul 3 – Studiul staţiunii şi al vegetaţiei...................................................p.22

3.1 – Metode şi procedee de culegere şi prelucrare a datelor în

teren.......................................................................................................................p.22

3.2 – Elemente generale privind cadrul natural specific ocolului silvic...............p.24

3.3 – Soluri............................................................................................................p.47

Capitolul 4- Tratamente specifice arboretelor de răşinoase din zona F.M.3-

etajul montan de molidiş….………………………...…………………………p.57

4.1 – Tratamente cu tăieri rase şi regenerare pe teren descoperit.........................p.57

4.2 – Tăierile rase în benzi alăturate.....................................................................p.58

4.3 – Tăierile rase cu regenerare artificial.............................................................p.68

4.4 – Tratamente cu tăieri combinate....................................................................p.76

Concluzii..............................................................................................................p.87

Bibliografie..........................................................................................................p.88

Lista figurilor

Fig.1. Însămânțarea benzilor…………………………………………………….p.59

Fig.2. Tăieri rase în benzi alăturate, într-un bloc de tăieri………………………p.59

Fig.3.Tăieri în benzi alterne sau rase…………………………………………….p.61

Fig.4. Tăieri rase în benzi la margine de masiv…………………………………p.62

Fig.5. Orientarea tăierilor în benzi, pe curba de nivel, pe linia de pantă și oblic pe

versant…………………………………………………………………………...p.64

Fig.6. Protecția prin acoperire, izolare și normalizare…………………………..p.65

Fig.7. Înaintarea tăierilor rase contra vântului dominant………………………..p.71

Fig.8. Tratamentul tăierilor successive în margine de masiv…………………...p. 77

Fig.9. Schemă de așezare a tăierilor…………………………………………….p.79

Fig.10. Profilul unei păduri tratate prin tăieri succesive în margine de masiv….p.81

Fig.11. Tratamentul tăierilor progresive combinate cu tăieri succesive în margine

de masiv………………………………………………………………………….p.84

Fig.12. Tăiere în pană……………………………………………………………p.84

Lista tabelelor

Tabel 1.1.1- Repartiția suprafeței fondului forestier pe unități administrativ-

teritoriale și unități de producție.............................................................................p.3

Tabel 1.2.1- Vecinătățile, limitele și hotarele ocolului silvic.................................p.3

Tabel 2.1.2.1.1- Evoluția constituirii ocolului silvic și a bazelor de

amenajare..............................................................................................................p.12

Tabel 2.1.2.2.1- Evoluția reglementării procesului de producție..........................p.15

Tabel 2.1.2.3.1- Aplicarea prevederilor amenajamentelor anterioare...................p.16

Tabel 2.2.1- Date privind structura fondului forestier și reglementarea procesului

de producție in funcție de compoziția pe specii....................................................p.20

Tabel.2.2.2- Date privind structura fondului forestier și reglementarea procesului de

producție in funcție de clasa de vârstă..................................................................p.20

Tabel 2.2.3- Date privind structura fondului forestier și reglementarea procesului de

producție in funcție de clase de producție.............................................................p.20

Tabel 2.2.4- Date privind structura fondului forestier și reglementarea procesului de

producție in funcție de categoriile de constistent..................................................p.20

Tabel 2.2.5 - Reglementarea procesului de producție...........................................p.21

Tabel 3.2.4.1.1 - Principalele date ce caracterizează regimul termic al zonei......p.33

Tabel 3.2.4.1.2 - Date privind temperaturile medii pe anotimpuri și în perioada de

vegetație................................................................................................................p.34

Tabel 3.2.4.1.3- Începutul, sfârșitul și durata perioadei bioactive și a perioadei de

vegetație................................................................................................................p.35

Tabel 3.2.4.1.4- Durata medie și extremele primului și ultimului îngheț.............p.36

Tabel 3.2.4.2.1- Principalele date ce caracterizează regimul pluviometric al

zonei......................................................................................................................p.37

Tabel 3.2.4.2.2- Precipitațiile medii pe anotimpuri și în perioada de vegetație....p.37

Tabel 3.2.4.3.1 – Date privind evapotranspirația potențială lunară și anuală.......p.40

Tabel 3.2.4.5.1- Indicii de ariditate lunari și medii...............................................p.42

Tabel 3.2.4.5.2 - Indicii de ariditate......................................................................p.42

Tabel 3.2.4.5.3 – Indicii de umiditate lunari și anuali...........................................p.42

Tabel 3.2.4.5.4 - Indici de umiditate.....................................................................p.42

Tabel 3.2.4.6.1- Favorabilitatea factorilor și determinanților climatici pentru

principalele specii forestiere..................................................................................p.45

Tabel 3.2.4.7.1- Principalele date fenologice pentru O.S.Câmpulung .................p.46

Tabel 3.3.1.1- Situația solurilor din cadrul ocolului silvic, pe clase, tipuri și

subtipuri, precum și suprafața ocupată de acestea.................................................p.47

Tabel 3.3.3.1 Buletin de analiză............................................................................p.52

Tabel 4.3.1.1 –Coeficientul scurgerii de suprafață și eroziunea solului după o ploaie

de 2,8 mm/minut în păduri parcurse cu diverse tratamente..................................p.72

Introducere

Gimnospermele, reprezentate de cca. 600 de specii actuale (dar fiind

cunoscute peste 50.000 specii fosile), sunt un grup care după dominația din

mezozoic au pierdut lupta în fața angiospermelor, menținându-se în arii cu condiții

de viață mai dificile.

Molidul (Picea abies) este o specie cu răspândire boreală, arealul său

ocupând Peninsula Scandinavă, nordul Europei, iar mai la sud, numai etajele mai

înalte ale munților Alpi, Carpați și Balcani. Analizând dinamica creșterii molizilor,

s-a constatat că maximele creșterii la inelele anuale se produc în anii reci și ploioși,

iar creșterile minime în anii calzi și secetoși.

În Carpați, etajul pădurilor boreale de molid se instalează între 1.200-1.600

(1.700) m altitudine. Limitele altitudinale sunt dependente atât de microclimatul

locului, de orientarea versantului, poziționarea latitudinală mai sudică sau mai

nordică, cât și de impactul intervențiilor umane care au modificat compoziția

naturală a pădurilor. În mod natural, în partea mijlocie a acestui etaj se păstrează

puritatea molidișurilor, iar către limitele superioare și cele inferioare apar și alte

specii de arbori. Molidișurile sunt delimitate în partea inferioară de păduri de

amestec (molid/ brad/fag), iar în partea lor superioară molidișurile de limită trec în

jnepenișuri. Spre deosebire de alte tipuri de vegetație, molidișurile se caracterizează

prin marea lor uniformitate, cu predominarea molidului.

Rădăcinile superficiale ale molizilor fixează stratul subțire de sol. Un molid

răsturnat de vânt, ne convinge cât de puțin profund este stratul de sol și cât de puțin

adânc pătrund rădăcinile între pietre: se extind orizontal în toate direcțiile, se

întrepătrund și mențin molidul "atașat de munte". Există și situații când rădăcinile

fixează atât de puternic arborele, încât vânturile puternice frâng trunchiul, fără ca

baza molidului să fie clintită din loc.

1. SITUAŢIA TERITORIAL ADMINISTRATIVĂ

1.1 Amplasarea ocolului silvic în spaţiul geografic şi administrativ

Ocolul Silvic Câmpulung, în suprafaţa totală de 18.180,4 ha , face parte din

Direcţia Silvică Piteşti şi are sediul în Municipiul Câmpulung din judeţul Argeş.

Geografic, pădurile ocolului silvic sunt situate în zona montană şi premontană

a Munţilor Iezer din Masivul Făgăraş şi a Munţilor Leaota din Masivul Bucegi, în

zona deluroasă a Muscelelor Argeşului din Subcarpaţii Getici, respectiv dealurile

Ciocanu, Măţău, Culmea Groapa Oii şi a Subcarpaţilor Ialomiţei, respectiv Dealul

Bărbuleţului şi zona depresionară a Depresiunii Câmpulung.

Amplasarea geografică este determinată de următoarele coordonate:

-45°15’38’’ latitudine nordică;

-42º56’43’’longitudine estică.

Din punct de vedere fitoclimatic pădurile ocolului silvic sunt situate în

următoarele etaje de vegetaţie :

-F Sa- etajul subalpin-499,2ha (3%);

-F.M3-etajul montan de molidişuri- 3.776,7ha(21%);

-F.M.2-etajul montan de amestecuri-7.430,6ha(31%);

-F.M.1+F.D.4-etajul montan-premontan de făgete-5.532,8ha(31%);

-F.D.3- etajul deluros de gorunete, făgete şi goruneto-făgete-764,9 ha (4%)

În tabelul următor este prezentată repartiţia suprafeţei fondului forestier pe

unităţi administrativ- teritoriale şi unităţi de producţie.

Tabel 1.1.1

Nr.

crt.

Judeţul

Denumirea unităţii

administrativ-teritoriale

Suprafaţa pe unităţi de producţie (ha)Total(ha)

I II III IV V VI VII VIII

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1

Argeş

Mun. Câmpulung

121,7

- - - - - - - 121,7

2 Com. Bughea101,

21670,

0- - - - - - 1771,2

3 Com. Godeni161,

3- - - - - - - 161,3

4 Com.Lereşti - -1065,

72337,

23925,

9- - - 7328,8

5Com. Albeşti

de Muşcel- - - 178,8 - - - - 178,8

6Com. Valea

Mare Pravăţ84,8 - - - -

1322,

3- - 1407,1

7Com.Stoeneşt

i- - - - - -

3880,

9

2582,

96463,8

8 Com.Cetăţeni - - - - - - - 682,5 682,5

9

Com.

Mioarele9,7 - - - - - - - 9,7

Total478,

7

1670,

0

1065,

7

2516,

0

3925,

9

1322,

3

3880,

9

3265,

4

18124,

9

10Dâmboviţ

aCom.Pucheni - - - - - - - 55,5 55,5

Total478,

7

1670,

0

1065,

7

2516,

0

3925,

9

1322,

3

3880,

9

3320,

9

18180,

4

1.2. Vecinătăți, limite, hotare

Vecinătățile, limitele și hotarele pădurii ocolului silvic sunt date în tabelul următor:

Tabel 1.2.1

Puncte cardinale Vecinătăţi Limite Hotare

Felul Denumire

1 2 3 4 5

Nord O.S. Rucăr Naturale Culmea Piscanul

Culmea Păpuşa

Culmea Bădeanca

Culmea Făgeţelu

Culmea Ghebelea

Culmea Râiosul

Liziera

pădurii,borne

, limite O.S.

Artificiale D.J. Câmpulung - Târgovişte

O.S.

Domneşti

Naturale Culmea Iezerul

Sud O.S.

Mihăieşti

Artificiale D.J. Câmpulung – Berevoieşti

D.J. Câmpulung – Mioarele

D.C. Mioarele - BoteniLiziera

pădurii,borne

, limite O.S.Convenţio

-nală

O.S.

Sturzeni

Naturale Culmea Cireşului

Culmea Merişoarelor

Est O.S. Rucăr Naturale Culmea Găinaţului MIC

Culmea Teleleica

Culmea Căpitanului

Culmea Plăişorului

Culmea Muchia Mare

Liziera

pădurii,borne

, limite O.S.O.S.

Moroieni

Naturale Plaiul Vâja

O.S.

Pucioasa

Naturale Plaiul Tâncava-Ţâbra

Culmea Micloşani-Găvana

O.S.

Sturzeni

Naturale Culmea Merişoarelor

Vest O.S.

Aninoasa

Naturale Culmea Colţii Caprei

Culmea Portăresei

Plaiul Toaca-Bughiţa

Plaiul Albeştilor

Liziera

pădurii,borne

, limite O.S

Limitele teritoriale naurale (culmi) sunt bine definite. Hotarele pădurii sunt

materializate pe teren cu limite şi borne amenajistice.

1.3. Administrarea fondului forestier

1.3.1. Administrarea fondului forestier proprietate publică statului

Fondul forestier proprietate publică a statului în suprafaţă de 18.180,4 ha ,

este administrat de Regia Naţională a Pădurilor prin Ocolul Silvic Câmpulung din

Direcţia Silvică Piteşti, în conformitate cu regimul silvic şi cu regulile privind

protecţia mediului.

1.3.2. Administrarea fondului forestier proprietate privată

În limitele teritoriale ale ocolului silvic, există o suprafaţă de 6.109,7 ha,

reprezentând fond forestier proprietate privată (938,3 ha din reconstituirea dreptului

de proprietate conform Legii nr. 18/1991 şi 5171,4 ha din reconstituirea dreptului

de proprietate conform Legii nr. 1/2000), după cum urmează :

-fond forestier proprietate privată indiviză a persoanelor fizice-3093,8 ha;

-fond forestier proprietate privată a persoanelor fizice – 2932,1 ha ;

-fond forestier proprietate privată a unităţilor de cult -83,8 ha.

Administrarea fondului forestier proprietate privată se face de către

proprietarii acestuia, individual sau în asociaţii.

Proprietarii de păduri şi de alte terenuri din fondul forestier proprietate privată,

au obligaţia să le gospodărească în conformitate cu regimul silvic şi cu regiunile

privind protecţia mediului.

1.3.3. Terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră situate în afara fondului

forestier

În limitele teritoriale ale Ocolului Silvic Câmpulung , nu sunt evidenţiate

terenuri acoperite cu vegetaţia forestieră, în afara fondului forestier.

2. GOSPODĂRIREA DIN TRECUT A PĂDURILOR

2.1. Istoricul şi analiza modului de gospodărire a pădurilor din trecut până la

intrarea în vigoare a amenajamentului expirat

2.1.1. Evoluţia proprietăţii şi a modului de gospodărire a pădurilor înainte de

anul 1948

La nivelul anului 1948, an în care a avut loc naţionalizarea tuturor pădurilor,

situaţia pădurilor Ocolului Silvic Câmpulung se prezenta astfel :

- păduri de stat – 36%

- păduri particulare – 52%

- păduri proprietate a obştilor de moşneni – 12%

Până în anul 1948, 52% din pădurile ocolului silvic a fost diferenţiat, în raport

de natura proprietăţii acestora. Starea şi structura actuală a pădurilor , este

determinată în mare parte, de gospodărirea din trecut a acestora.

În gospodărirea acestor păduri se pot distinge două perioade:

- perioada anterioară primelor amenajamente şi reguli tehnice silviculturale,

adică până în anul 1890;

- perioada dintre 1890 – 1948, când apar şi se dezvoltă primele concepţii de

cultură silvică şi apar primele amenajamente.

Până în anul 1864, o parte din păduri au fost proprietăţi ale mânăstirilor pe

care domnitorii Tării Româneşti le-au înzestrat cu dreptul de proprietate deplină

asupra pădurilor.

De asemenea, domnitorii au împroprietărit cu păduri familii boireşti si comune

moşneneşti.

Tăierile în păduri se făceau sporadic, în funcţie de nevoile de material lemnos

şi de accesibilitate, fără nicio preocupare în ceea ce priveşte regenerarea pădurilor.

În anul 1864 a fost emisă ”Legea pentru secularizarea averilor mănăstireşti”

conform căreia pădurile proprietate mănăstirească au trecut în proprietatea statului,

fiind administrate de Serviciul din Ministerul Agriculturii şi Domeniilor.

De la această dată pădurile aparţineau din punct de vedere al proprietăţii

statului, boierilor, moşnenilor şi diferiţilor particulari care au obţinut drepturi de

proprietate prin cumpărări, împroprietăriri şi succesiuni.

Pădurile aparţinând statului au suferit amputări mari prin expropieri, fiind

defrişate suprafeţe întinse de pădure şi distribuite ca izlazuri şi terenuri agricole

comunelor învecinate.

Pădurile particulare prin cumpărări, vânzări şi succesiuni s-au fărămiţat,

defrişându-se suprafeţe întinse în scopul realizării de câştiguri băneşti şi al

transformării lor în terenuri agricole sau păşuni.

După anul 1864, începe să se organizez un serviciu silvic, regimul silvic

începând şi el să fie reglementat printr-o serie de legi şi regulamente de exploatare.

În anul 1868 apare „Legiuirea pentru creşterea pădurilor de pe moşiile mânăstireşti

şi altele”, un regulament ce cuprindea dispoziţii privitoare la vânzarea prin

exploatarea pădurilor statului şi a penalităţilor pentru antreprenorii care vor tăia din

acestea. În anul 1870, Ministerul de Finanţe-care administra în acea vreme

domeniul forestier - formuleză un model statistică şi de amenajament, tipic pentru

crângul cu rezerve.

Aceste reglementări şi legi nu au putut pune o ordine în exploatări, astfel că,

această perioadă se caracterizează prin tăieri rase de dezvoltare şi în crâng compus

la foioase.

Perioada dintre anii 1890 – 1948 este caracterizată ca o perioadă de tranziţie,

în care se renunţă la crângul compus şi se trece la regimul codrului, căutându-se o

reglementare a exploatărilor în majoritatea pădurilor. Spre sfârşitul acestei perioade

se trece la ajutorarea şi pe cale artificială a regenerărilor naturale. Datorită

seminţişului preexistent, lăstărişului şi a rezervelor, fagul s-a extins într-un procent

ridicat ( în mare parte arborete pur ), în detrimentul bradului care aproape a dispărut

şi a molidului care a fost împins către o zonă îngustă la limita cu golul alpin.

Perioada dintre anii 1890 – 1948 poate fi separată ( în baza orientării teoretice şi

gospodăririi aplicate pădurilor) în trei etape.

Prima etapă ( 1890- 1910) se caracterizează prin conturarea unor idei în

privinţa gospodăririi silvice şi apariţia primelor amenajamente, care însă nu s-au

aplicat, tăierile urmând tot sistemul bunului plac al exploatatorilor.

Începutul celei de-a doua etape ar coincide cu aplicarea codului silvic din

anul 1910, în ce priveşte planurile de dezvoltare. În acest timp se întocmesc pentru

aproape toate pădurile amenajamente sau regulamente de exploatare.

A treia etapă începe cu anul 1930, odata cu organizarea regimului silvic, care

impune o activitate metodică de îndrumare, control şi refacere a arboretelor

exploatabile prin tăieri rase. Acum începe aplicarea efectivă a amenajamentelor

prin aşezarea şi executarea tăierilor, în conformitate cu prevederile planurilor de

exploatare şi asigurarea regenerărilor naturale şi artificiale în cadrul prescripţiilor

amenajamentelor.

Rezultate bune s-au obţinut numai la pădurile statului şi la unele păduri mai

întinse ale obştilor sau particulare. Celelalte păduri particulare şi ale obştilor au fost

parcurse în continuare cu tăieri de brăcuire şi crâng.

În afara liniilor generale gospodărirea pădurilor până în anul 1948 a diferit în

funcţie de natura proprietăţii .

Modul de gospodărire aplicat pădurilor statului a diferit de cel aplicat

pădurilor obştilor şi cu atât mai mult celor particulare. Ca urmare şi rezultatele

obţinute exprimate prin structura şi starea arboretelor de astăzi sunt diferite.

Gospodărirea pădurilor statului s-a făcut în conformitate cu prevederile

codurilor silvice din anii 1881 şi 1910 şi a Legii din 20 aprilie 1935 pentru pădurile

de protecţie pe baza unor studii de amenajament, la început sumare şi apoi din ce în

ce mai bine întocmite.

În anul 1910 a luat fiinţă „ Casa Pădurilor” care s-a ocupat de toate problemele

legate de gospodărirea pădurilor până în anul 1930 când s-a constitui „Casa

Autonomă a Pădurilor Statului”. Aceasta a gospodărit pădurile statului până în anul

1948.

Pentru pădurile statului s-au întocmit studiile de amenajament în care s-au

propus aplicarea regimului codru cu tratamentul tăierilor succesive în făgete şi

amestecuri de răşinoase cu fag şi tratamentul tăierilor rase în molidişuri.

Datorită lipsei de drumuri forestiere, prevederile studiilor de amenajament nu

s-au putut aplica , în aceste păduri practicându-se extragerea pe ales, în special a

exemplarelor valoroase de răşinoase ( molid şi brad) şi de specii de amestec (platin,

frasin, ulm). O altă cauză care a condus la nerespectarea prevederilor studiilor de

amenajament, a constituit-o faptul că, s-a urmărit realizarea unor produse lemnoase

cu beneficii mari şi cheltuieli mici de exploatare.

Cu toate acestea, la nivelul anului 1948, pădurile statului erau constituite din

exploatabile bine închise în procente mari.

Gospodărirea pădurilor obşteştilor şi particulare s-a făcut în baza normativelor

prezentate mai sus, în funcţie de nevoile personale ale proprietarilor şi de

posibilităţile de comercializare a lemnului.

O parte din pădurile obştilor au fost gospodărite pe bază de studii de

amenajament, altele au fost gospodărite pe bază de regulamente de exploatare,

uneori sumare. Indiferent de amenajamentele întocmite, caracteristic pentru

pădurile obştilor este epuizarea fondului lemnos şi, în special, cel al răşinoaselor.

Pădurile particulare au fost gospodărite într-un mod cu totul necorespunzător,

în aceste păduri, exploatările s-au făcut pe baze de note statistice, regulamente de

exploatare şi chiar fără niciun studiu. Pădurile au fost supuse la exploatări

intensive, care au consumat în întregime fondul lemnos.

Regulamentele de exploatare au fixat, în general, exploatabilităţi comerciale,

în vederea obţinerii profitului maxim de moment, cicluri de producţie mici,

perioade de exploatare scurte şi perioade de aşteptare lungi.

Din aceste păduri se făceau extracţii pentru lemn de construcţii şi pentru lemn

de foc (pentru gospodăriile personale şi pentru comercializare). De cele mai multe

ori, pădurea a fost defrişată şi terenul transformat în fâneaţă, rămânând păduri

numai pe terenurile cu pantă mare.

Şi în aceste păduri s-a practicat extragerea pe ales, în special a exemplarelor

de molid şi brad în zona montană şi de gorun în zona deluroasă, rezultatul fiind

diminuarea ponderii acestora, în special în amestecuri. Speciile valoroase (paltin,

frasin, cireş, ulm) au dispărut complet, fiind extrase de localnici pentru folosinţe

gospodăreşti, încă din stadiile de păriş şi codrişor.

Nu au existat (cu rare excepţii) nici o preocupare pentru regenerarea

arboretelor. Rezultatul tăierilor dezordonate este că, o mare parte din pădurile

obştilor şi particulare, sunt provenite din lăstari.

Structura actuală a fondului forestier, sub raportul proveninenţei, compoziţiei,

claselor de vârstă, productivităţii, este justificată în mare parte de situaţiile

prezentate mai sus.

2.1.2. Modul de gospodărire a pădurilor după anul 1948 până la intrarea în

vigoare a amenajamentului expirat

În anul 1948 toate pădurile ocolului silvic au trecut în proprietatea statului,

creându-se condiţii nefavorabile gospodăririi unitare a acestora.

Prima amenajare a pădurilor Ocolului Silvic Câmpulung după naţionalizarea

acestora, s-a făcut în anul 1950. La această amenajare pădurile ocolului silvic au

fost arondate Marii Unităţii Forestiere B. Râul Târgului şi Marii Unităţi Forestiere

B. Dâmboviţa, fiind constituite douăsprezece unităţi de producţie.

În anul 1954 s-au constituit pădurile Ocolului Silvic Câmpulung din cele două

M.U.F.-uri, organizat în opt unităţi de producţie ( U.P. I Câmpulung, U.P. II

Bughea, U.P. III Lereşti, U.P. IV Râuşor, U.P. V Voina, U.P. VI Argeşel, U.P. VII

Bădeanca, U.P. VIII Cetăţeni). Această amenajare a fost urmată de cele din anii

1976, 1986, 1996.

În anul 1986 suprafaţa pădurilor comunale Boteni, Bughea de Jos, Mioarele şi

Schitu Goleşti, situate pe raza teritorială a ocolului silvic, au fost arondate ocolului

silvic, în baza Decretului 328/1986.

2.1.2.1. Evoluţia bazelor de amenajare până la amenajarea anterioară

În anul 1950 s-au întocmit primele amenajamente pe bază unitară pentru toate

pădurile Ocolului Silvic Câmpulung.

Aceste amenajamente au constituit un îndreptar pentru organele de aplicare,

atât în ceea ce priveşte structura şi mărimea fondului forestier şi în ceea ce priveşte

măsurile silvotehnice de aplicat.

Bazele de amenajare stabilite în aceste amenajamente au fost regimul codru,

compoziţia-ţel corespunzătoare tipurilor natural fundamentale de pădure,

tratamentul tăierilor rase în molidişuri, tratamentul tăierilor succesive în făgete şi

amestecuri de răşinoase cu fag şi tratamentul tăierilor progresive în gorunete,

goruneto-făgete şi şleauri şi exploatabilitatea tehnică şi de protecţie.

Aplicarea prevederilor amenajamentelor a fost în general corectă, însă cu

unele deficienţe în ceea ce priveşte tăierile de regenerare, astfel:

-în unele cazuri, intervalul dintre tăieri a fost prea scurt, astfel că, nu s-a putut

realiza regenerarea naturală pe toată suprafaţa parcursă cu tăieri;

-în alte cazuri intervalul dintre tăieri a fost prea mare, astfel că, seminţişul

utilizabil s-a dezvoltat mult şi a fost distrus prin aplicarea tăierilor definitive;

-în unele arborete s-au extras numai exemplarele valoroase din punct de

vedere economic, rămânând în arboret exemplarele dominate şi cu defecţiuni

tehnologice.

Pentru amenajările următoare, evoluţia constituirii ocolului silvic şi a bazelor

de amenajare este prezentată în tabelul următor:

Tabel 2.1.2.1.1.

Anul ame-najă-rii

U.P.

Suprafața (ha)Subunități deGospodărire

Re-Gim

Com-pozi-ția-tel

Trata-mente

Exploa-tabili-tatea

Ci-clul(ani)Totală

PădureDenu-mire

Suprafața

TotalăGrupa I

Ha %

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

1964

ICâmpu-lung

1256,0 1226,0 591,3Refa-Cere

1226,0 100 Codru

30FA20AN20ME20SC10DT

T. rase

Tehn.DeProt.60

60

IIBughea

2860,7 2697,0 2697,0Con-Versi-Une

2697,0 100 Codru

40FA20ME20MO10CA10DM

T. succ.T. rase

De.Prot.100

100

IIILerești

2559,2 2490,1 - Codru 2490,1 100 Codru

35FA25MO28ME12DT

T. succ.T. comb.T. rase

Tehn.100

100

IVRâușor

2848, 2746,5 385,1 Codru 2746,5 100 Codru

52MO35FA7BR6DT

T. succ.T. rase

Tehn.DeProt.100

100

V Voina 4971,7 4815,8 351,6 Codru 4815,8 100 Codru

72MO23FA2BR3DT

t. succ.T. rase

Tehn.De.Prot.100

100

VIArgeșel

2915,5 2872,3 309,7 Codru 2872,3 100 Codru

49FA34MO15ME1BR1DT


Tehn.De.Prot.100

100

VII Bă-deanca

4534,9 4405,3 409,2 Codru 4405,3 100 Codru

42FA42MO7BR8DT1DM


Tehn.De.Prot.110

110

VIIICetățeni

4898,0 4680,9 1183,3 Codru 4680,9 100 Codru

76FA8MO1BR15DT

T. succ.T. rase

Tehn.De.Prot.110

110

ICâmpu-lung

1248,5 1188,3 1188,3

Codru 301,8 25 Codru

30FA9MO6PI9DT1DM

T. succ.T. raseCrangSimplu

DeProt.100

100

Refa-cere

274,9 23 Codru 41ME14FA9CA

T. rase DeProt.30

30

11DT25DM

Prot.Abs.

459,7 39 Codru

19FA5MO11ME6PI32DT6DM

- - -

Interes social

151,9 13 Codru

32FA23CA5MO34DT6DM

- - -

II Bughea

2786,2 2678,9 2678,9


45FA25MO15ME3DR7DT7DM

T. succ.T.comb.

DeProt.100

100

Refa-cere

457,5 17 Codru

38ME18FA4MO17DT23DM

T. raseDeProt.30

30

Prot. Abs.

498,7 19 Codru

48MO21FA1BR14DT9DM

- - -

IIILerești

2414,0 2340,3 2340,3


32FA13ME8MO6DT1DM


DeProt.110

110

Interes social

387,9 17 Codru

32ME29MO17FA15DT7DM

- - -

IVRâușor

2848,0 2783,6 2783,6Codru 1496,3 54 Codru

62MO31FA3BR3DT1DM

T. succ.t. comb.T. rase

DeProt. 110

110

Prot. Abs.

1287,3 46 Codru - - -

1976

V Voina 4971,7 4815,8 4815,8


72MO23FA2BR2DT1DM

T. succT. rase

DeProt.110

110

Prot. Abs.

824,1 17 Codru

87MO10FA2DT1DM

- - -

Interes social

935,5 20 Codru

47FA41MO3BR8DT1DM

- - -

VI Argeșel

2910,9 2789,9 2789,9Codru 2089,7 75 Codru

46MO42FA2BR3PI6DT1DM


DeProt.110

110

Prot. Abs.

436,1 16 Codru - - -

Interes 264,1 9 Codru - - -

social

VII Bă-deanca

4534,9 4405,3 4405,3

Codru 1750,0 40 Codru42FA42MO7BR1DR7DT1DM

T. succT. comb.T. rase

DeProt.110

110

Prot. Abs.

2655,3 60 Codru - - -

VIIICetățeni

4058,7 3991,4 2190,0


68FA23MO2BR5DT2DM

T. succT. comb.T. rase

Tehn. 110

110

Prot. Abs.

2190,0 55 Codru

71FA12MO3BR14DT

- - -

1986

ICâmpu-lung

1248,5 1224,6 1224,6

S.U.P. “A”

434,1 35 Codru

43FA20MO16ME7ANN4DR6DT4DM

T. raseDeProt.109

110

S.U.P. “H’

653,9 53 Codru

24SC21FA13ME6PI10DT26DM

- - -

S.U.P. “M”

136,6 12 Codru

32FA16MO16CA13ME5PI5DM

- - -

II Bughea

2800,3 2712,6 2712,6

S.U.P. “A”

2345,8 86 Codru

38FA33MO10ME7DT6DR6DM


De.Prot.110

110

S.U.P. “H”

366,8 14 Codru

37MO36FA12ME9DT2DR4DM

- - -

IIILerești

2497,9 2443,9 2443,9

S.U.P. “A”

1867,8 77 Codru

48FA39MO9ME2DR2DM


DeProt.120

120

S.U.P. “M”

226,5 9 Codru

51MO24FA8DR3DT14DM

- - -

S.U.P. “H”

349,6 14 Codru

41FA31MO20ME1PI7DT

- - -

IVRâușor

2787,9 2765,1 2765,1 S.U.P. “A”

1675,4 61 Codru 65MO30FA

T. succ.T. comb.

DeProt.

120

3BR1AN1DT

T. rase 119S.U.P. “H”

1089,7 39 Codru - - -

V Voina 4854,6 4811,2 4811,2

S.U.P. “A”

2236,9 46 Codru

65MO30FA2DR2DT1DM


DeProt.112

120

S.U.P. “M”

184,4 4 Codru

68FA23MO1DR6DT2DM

- - -

S.U.P. “H”

2389,9 50 Codru77MO20FA3DT

- - -

VI Argeșel

2907,7 2795,1 2795,1

S.U.P. “A”

2467,0 88 Codru48MO43FA4ME2BR4AN2DR


DeProt.110

110

S.U.P. “H”

328,1 12 Codru - - -

VII Bă-deanca

4574,0 4416,6 4416,6

S.U.P. “A”

1935,1 44 Codru

47MO41FA6BR1AN1LA3DT1DM


DePro-tectie129

130

S.U.P. “H”

2481,5 56 Codru - - -

VIIII Cetățeni

4052,1 3993,8 3993,8

S.U.P. “A”

2252,4 56 Codru

70FA20MO2DR4DT4DM


DePro-tectie114

120

S.U.P. “H”

1714,4 44 Codru

75FA10MO2DR2DT2DM

- - -

2.1.2.2. Evoluţia reglementării producţiei

Evoluţia reglementării procesului de producţie este prezentată în tabelul

următor.

Tabel 2.1.2.2.1.

Anul ame-najă-rii

Unități de producție

Subunități de gospodărire

Creșterea indicatoare m3/an

Posibilitatea m3/an

Indicele de recoltare m3/an/ha

Indicele de creștere curentă m3/an/ha

DenumireSupraf. (ha)

1 2 3 4 5 6 7 81964 I Câmpulung Refacere 1226,0 - 2020 1,6 5,4

II Bughea Convers. 2697,0 - 2730 1,0 6,8III Lerești Codru 2490,1 - 3300 1,3 8,1IV Râușor Codru 2746,5 - 6800 2,5 6,4V Voina Codru 4815,8 - 17900 3,7 7,1VI Argeșel Codru 2872,3 - 2810 2,2 6,2VII Bădeanca Codru 4405,3 - 18300 4,1 6,4VIII Cetățeni Codru 4680,9 - 13930 3,0 6,9

Ocol

Codru 22010,9 - 63040 2,9 6,8Refacere 1226,0 - 2020 1,6 5,4Convers. 2697,0 - 2730 1,0 6,8Total 25933,9 - 67790 2,6 6,6

1976

I CâmpulungCodru 301.8 - 870 2.9 7.1Refac. 274.9 - - - 7.1Total 576.7 - 870 1.5 7.1

II BugheaCodru 1722.7 - 3780 2.2 8.5Refac. 457.5 - - - 7.6Total 2180.2 - 3780 1.7 8.3

III Lerești Codru 1952.4 - 1270 0.6 8.1IV Râușor Codru 1496..3 - 1210 0.8 6.4V Voina Codru 3055.2 - 5990 2.0 7.9VI Argeșel Codru 2089.7 - 640 0.3 6.7VII Bădeanca Codru 1750.0 - 6670 3.8 6.4VIII Cetățeni Codru 1801.4 - 8960 5.0 5.6

OcolCodru 14169.5 - 29390 2.1 7.2Refac. 732.4 - - - 7.4Total 14901.9 - 29390 2.0 7.2

1986

I CâmpulungSUP “A” 434.1 3.5 440 1.0 6.0SUP “M” 136.6 - 10 0.1 6.0Total 570.7 - 450 0.8 6.0

II Bughea SUP “A” 2345.8 5.0 1300 0.6 7.1

III LereștiSUP “A” 1867.8 3.6 160 0.1 7.6SUP “M” 226.5 - - - 7.6Total 2094.3 - 160 0.1 7.6

IV Râușor SUP “A” 1675.4 4.3 390 0.2 8.4

V VoinaSUP “A” 1675.4 4.3 390 0.2 8.4SUP “M” 184.4 - - - 7.3Total 2421.3 - 770 0.3 7.3

VI Argeșel SUP “A” 2467.0 3.8 630 0.3 8.6VII Bădeanca SUP “A” 1935.1 4.2 4200 2.2 6.4VIII Cetățeni SUP “A” 2252.4 3.9 6910 3.1 6.6

OcolSUP “A” 15214.5 5.3 14800 1.0 7.4SUP “M” 547.5 - 10 - 6.6Total 15760.3 - 14810 0.9 7.1

2.1.2.3.Aplicarea prevederilor amenajamentelor

Aplicarea prevederilor amenajamentelor anterioare este prezentată în tabelul

următor.

Tabel 2.1.2.3.1

Dece- Denumi- Unități de Suprafața (ha/an) Volum (m3/an) Indice Intensi-

niu de aplicare

rea lucrării

producție

de recoltare m3/an/ha

tatea intervene-țiilor m3/ha

Preve-deri

Reali-zări

%Preve-deri

Reali-zări

%

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 111976-1985

Împăduriri

I Câmpulung 169.1 106.1 63 - - - - -II Bughea 29.7 33.5 113 - - - - -III Lerești 436.6 60.0 14 - - - - -IV Râușor 75.1 75.1 100 - - - - -V Voina 36.8 22.8 62 - - - - -VI Argeșel 80.3 13.1 16 - - - - -VII Bădeanca

147.0 135.6 92 - - - - -

VIII Cetățeni 12.7 10.5 83 - - - - -Total 987.3 456.7 46 - - - - -

Degajări

I Câmpulung 1.0 8.6 860 - - - - -II Bughea 12.3 47.5 386 - - - - -III Lerești 19.8 21.1 106 - - - - -IV Râușor 301.1 301.1 100 - - - - -V Voina - 10.5 - - - - - -VI Argeșel 150.5 259.8 173 - - - - -VII Bădeanca

166.7 170.0 102 - - - - -


Curatiri

I Câmpulung 11.0 15.6 142 90 110122

0.1 7

II Bughea 22.6 32.0 142 70 115164

- 4

III Lerești 11.1 13.2 119 108 125116

0.1 9

IV Râușor 30.1 30.1 100 100 100100

- 3

V Voina 69.1 50.5 73 755 600 79 0.1 12VI Argeșel 409.5 417.1 102 3270 3180 97 1.1 8VII Bădeanca

124.8 112.9 90 700 630 90 0.1 6

VIII Cetățeni 156.0 120.1 77 600 510 85 0.1 4Total 7834.2 791.5 95 5693 5370 94 0.2 7

Rărituri

I Câmpulung 19.6 18.2 93 377 300 80 0.3 17II Bughea 165.6 151.0 91 3680 2200 60 0.8 15III Lerești 6.4 5.1 80 157 103 66 - 21V Voina 29.5 18.4 62 770 470 61 0.1 26VI Argeșel 679.4 410.0 60 13070 8240 63 3.0 20VII Bădeanca

7.8 9.1 117 12 150125

- 17

VIII Cetățeni 78.9 34.7 44 1620 960 59 0.2 27

Total 987.2 646.5 65 1979412423

63 0.5 19

T. igiena I Câmpulung 886.6 620.0 70 750 530 71 0.4 1II Bughea 964.0 720.6 83 940 780 83 0.3 1III Lerești 2100.9 2057.4 98 1140 1124 99 0.5 1V Voina 3197.8 2500.0 78 2770 1860 67 0.4 1

VI Argeșel 1300.7 1300.7 100 1127 1142101

0.4 1

VII Bădeanca

3055.8 2578.9 84 2240 1951 87 0.4 1

VIII Cetățeni 2071.0 1500.0 72 1940 1403 72 0.4 1

Total 13576.8

11277.6

83 10907 8790 81 0.4 1

Produse principale

I Câmpulung - - - 870 420 48 0.7 -

II Bughea - - - 3780 4950131

2.2 -

III Lerești - - - 1270 1300102

0.7 -

IV Râușor - - - 1210 1210100

0.8 -

V Voina - - - 5990 4310 72 1.4 -

VI Argeșel - - - 640 1120175

0.5 -

VII Bădeanca

- - - 6670 5520 83 3.2 -

VIII Cetățeni - - - 8960 7590 85 4.2 -

Total - - - 2939026420

90 1.8 -

1986-1995

Împăduriri

I Câmpulung 5.8 6.1 100 - - - - -II Bughea 23.1 12.9 56 - - - - -III Lerești 3.3 3.3 100 - - - - -IV Râușor 9.1 9.1 100 - - - - -V Voina - - - - - - - -VI Argeșel 7.8 7.8 100 - - - - -VII Bădeanca

8.8 9.0 102 - - - - -


Degajări

I Câmpulung 10.7 3.3 33 - - - - -II Bughea 51.5 58.0 113 - - - - -III Lerești 46.0 43.3 94 - - - - -IV Râușor 11.1 8.5 77 - - - - -V Voina 138.9 82.8 60 - - - - -VI Argeșel 17.2 6.2 36 - - - - -VII Bădeanca

37.7 51.0 135 - - - - -


Curăţări

I Câmpulung 1.9 1.6 84 11 8 73 - 5II Bughea 9.9 12.4 125 88 77 87 - 6III Lerești 109.9 14.2 13 764 100 13 - 7IV Râusor 25.2 18.0 71 147 144 98 0.1 8V Voina 9.4 7.2 77 86 50 59 - 8VI Argeșel 166.2 41.6 25 1692 333 20 0.1 8VII Bădeanca

22.8 36.5 160 183 301164

0.1 8

VIII Cetățeni 56.7 32.5 57 595 228 38 0.1 7Total 402.0 164.0 41 3566 1241 35 - 8

Rărituri I Câmpulung - 5.2 - - 210 - 0.2 42

II Bughea 50.6 57.2 113 1469 1690115

0.6 30

III Lerești 37.7 41.0 109 1159 1440123

0.6 35

IV Râușor - 25.0 - - 860 - 0.3 34

V Voina 2.1 3.6 171 66 160246

- 44

VI Argeșel 31.7 40.3 127 1076 1800 16 0.6 45

7VII Bădeanca

- 8.5 - - 340 - 0.1 40

VIII Cetățeni 23.3 14.2 61 726 570 79 0.1 41

Total 145.4 195.0 134 4494 7070157

0.3 36

T. igiena

I Câmpulung 1100.2 825.1 75 380 280 74 0.2 1II Bughea 1876.7 656.8 35 1359 430 32 0.2 1III Lerești 1434.5 516.4 36 1005 370 37 0.2 1IV Râușor 2388.9 239.2 10 1941 150 8 0.1 1V Voina 4244.0 297.1 7 3265 167 5 - 1VI Argeșel 1580.8 237.1 15 1105 158 14 0.1 1VII Bădeanca

3856.7 1735.5 45 2287 940 41 0.2 1

VIII Cetățeni 2805.8 1403.5 50 1987 1013 51 0.3 1

Total19287.6

5910.7 31 13329 3508 26 0.1 1

Produse principale

I Câmpulung 7.5 1.4 19 450 80 18 0.1 57

II Bughea 6.8 6.8 100 1300 1410108

0.6 207

III Lerești 1.6 0.7 44 160 100 64 - 143

IV Râușor 4.3 4.3 100 390 503131

0.3 117

V Voina 4.5 6.5 144 770 1120145

0.5 172

VI Argeșel 2.7 1.6 59 630 480 76 0.2 300VII Bădeanca

25.0 25.0 100 4200 5030119

2.6 201

VIII Cetățeni 41.7 33.8 81 6910 5580 81 2.5 165

Total 94.4 80.1 85 1481014303

97 0.9 179

În perioada 1964- 1975 , prevederile amenajamentelor în general au fost

respectate, cu excepţia posibilităţii de produse principale care a fost recoltată în

proporţie de 65% şi a lucrărilor de impăduriri care au fost executate în proporţie de

65%.

2.2.Concluzii privind gospodărirea pădurilor

În acest capitol au fost prezentate istoricul şi modul de gospodărire ale

pădurilor Ocolului Silvic Câmpulung, înainte şi după anul 1948. Din cele

prezentate se constată că gospodărirea pădurilor a fost determinată de condiţii

economice, tehnice şi politice.

Până în anul 1948, gospodărirea pădurilor ocolului silvic s-a făcut în funcţie

de natura proprietății acestora (păduri de stat, obștești, particulare), de

accesibilitatea acestora și de nevoile de moment ale proprietarilor pe baza unor

studii de amenajament, note statistice, regulamente de exploatare și chiar fără

niciun studiu.

În anul 1948, prin actul de naționalizare, pădurile ocolului silvic au trecut

integral în proprietatea statului, creându-se condiții pentru gospodărirea unitară a

acestora.

Primele amenajamente au fost elaborate în anul 1950 și au fost urmate de

amenajamentele elaborate în anii 1964, 1976, 1986, 1996 și 2006.

Suprafața fondului forestier al ocolului silvic a suferit modificări de la o

amenajare la alta, modificări ce s-au reflectat și asupra reglementării producției.

Bazele de amenajare adoptate prin amenajamente au fost reactualizate de la o

amenajare la alta, în conformitate cu normele tehnice în vigoare. Reglementarea

procesului de producție diferă de la o etapă la alta, principala cauză reprezentând-o

structura și mărimea fondului forestier, caracteristici ce s-au modificat de la o etapă

la alta în funcție de evoluția mișcărilor de suprafață.

Respectarea bazelor de amenajare adoptate și a reglementării procesului de

producție trebuia să conducă treptat la normalizarea structurii și mărimii fondului

forestier. Acest fapt nu s-a realizat, structura și mărimea fondului forestier fiind

diferite de cele normale. Acestea se datorează evoluției mișcărilor de suprafață din

fondul forestier și nerespectării prevederilor amenajamentelor.

În tabelele următoare sunt prezentate date privind structura fondului forestier

și reglementarea procesului de producție.

Tabel 2.2.1.

Anul amenajării

Compoziția pe specii (%)Total MO FA BR ME CA AN DR DT DM

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 111986 100 45 42 2 4 2 1 1 1 21996 100 47 42 2 3 1 1 2 1 12006 100 49 42 2 2 1 1 1 1 1

Tabel 2.2.2.

Anul amenajării

Clasa de vârstă (%)Total I II III IV V VI

1 2 3 4 5 6 7 81986 100 23 17 27 14 8 111996 100 8 28 17 24 13 102006 100 6 24 16 22 15 17

Tabel 2.2.3.

Anul amenajării

Clase de producție (%)Total II III IV V

1 2 3 4 5 61986 100 4 85 9 31996 100 1 83 13 32006 100 1 86 11 2

Tabel 2.2.4.

Anul amenajăriiCategorii de consistent (%)Total 0.1-0.3 0.4-0.6 0.7-1.0

1 2 3 4 51986 100 - 4 961996 100 1 4 952006 100 1 3 96

Din datele prezentate în tabelele de mai sus se observă că structura fondului

forestier diferă de structura normală. Proporția de participare în compoziție a

molidului și a fagului este mai mare decât cea normală. Nu s-a urmărit introducerea

speciilor de amestec în molidișuri, făgete și goruneto-făgete sau în cazul în care au

fost introduse, au fost eliminate. Pentru viitor introducerea speciilor de amestec în

regenerarea arboretelor, va constitui una din sarcinile principale ale ocolului silvic.

Structura fondului forestier productiv pe clase de vârstă este dezechilibrată.

Există excedent de arborete în clasele a II-a și a IV-a de vârstă și deficit de arborete

în restul claselor de vârstă.

În general se observă o preocupare continuă a ocolului silvic pentru

normalizarea structurii fondului forestier.

În tabelul următor este prezentată reglementarea procesului de producție.

Tabelul 2.2.5.

SpecificăriAnul amenajării1976 1986 1996 2006

1 2 3 4 5Posibilitatea adoptată (m3/an) 29390 14810 17000 18850Posibilitatea recoltată

m3/an 26420 14303 13330 -% 90 97 78 -

În ceea ce privește reglementarea procesului de producție se observă că

posibilitatea de produse principale adoptată în deceniile anterioare a fluctuat de la o

etapă la alta. Aceasta se datorează, în principal, reducerii suprafeței în producție a

fondului forestier și dinamicii claselor de vârstă. La recoltarea posibilității de

produse principale nu au fost respecate prevederile amenajamentelor. La fiecare

etapă volumul de masă lemnoasă recoltat a fost sub nivelul posibilității.

Pentru viitor, se impune respectarea cu strictețe a prevederilor

amenajamentelor în vederea normalizării structurii și mărimii fondului forestier.

3. STUDIUL STAȚIUNII ȘI AL VEGETAȚIEI

3.1. Metode și procedee de culegere și prelucrare a datelor de teren

Culegerea datelor de teren s-a făcut în anul 2005 în conformitate cu

instrucțiunile și normele pentru amenajare a pădurilor aflate în vigoare.

S-au cules date de teren privind studiul stațiunii și vegetației forestiere.

În vederea elaborării studiului stațiunii lucrările de teren s-au executat avându-

se în vedere realizarea cartărilor staționale la scara mijlocie (1:50000). Lucrările de

cartare stațională s-au executat concomitent cu lucrările de amenajare.

Studiul solului s-a realizat prin amplasarea în teren a canevasului profilelor de

sol și prin studiul acestora. S-au amplasat câte doua profile principale de sol la 100

hectare în fond forestier , în zona montană și cate un profil la 100 de hectare fond

forestier în zona de dealuri, în total 357 profile principale de sol. S-au făcut

determinări și observații necesare carateriizării solurilor din punct de vedere

morfologic, fizico-chimic și al regimului aprovizionării cu apă și substanțe

nutritive, al relațiilor cu substratul litologic, cu relieful cu clima și vegetația în

scopul stabilirii tipurilor de stațiuni.

În afara profilelor principale de sol s-au studiat și profile de control (sondaje)

ce s-au executat în fiecare unitate amenajistică, pentru determinarea precisă a

trecerii de la un tip de sol la altul.

Din 30 de profile principale de sol s-au luat probe pentru analize și au fost

trimise la laboratorul de pedologie al ICAS București pentru stabilirea

caracteristicilor fizico-chimice.

Stabilirea tipurilor de stațiune s-a făcut în raport cu factorii fizico-geografici

cu solul și vegetația ținând seama de rezultanta ecologică a acestora. Clasificarea s-

a făcut după lucrarea „ Staţiuni forestiere” din 1977.

Datele de caracterizare a stațiunilor forestiere au fost înscrise în fișa unității

amenajistice și fișa pedologică referindu-se la :

- factorii fizico-geografici (substratul litologic, forma de relief, configurația

terenului, înclinare, expoziție, altitudine);

- caracterisicile solului (litiera, orizonturile diagnostice, grosimea și culoarea

lor, tipul, subtipul și conținutul de humus, pH, textură, conținutul de schelet,

conținutul de calciu CO 3, și săruri solubile, procese de degradare, grosimea

fiziologică, volumul edafic util, regimul hidrologic și de umiditate, adâncimea apei

freatice, tipul, subtipul și varietatea de sol, potențialul productiv , tendințe de

evoluție)

- tipul natural fundamental de pădure, tipul de floră indicatoare și tipul de

stațiune.

Descrierea vegetației forestiere s-a referit cu precădere la arboret.

Pentru studiul și descrierea arboretelui s-au determinat și înregistrat

caracteristici de ordin ecologic , dendrometric, silvotehnic și fitosanitar, de interes

amenajistic și s-au indicat măsurile necesare în deceniul următor pentru fiecare

unitate amenajistică ținând seama de starea arboretelui și de funcțiile atribuite

acestuia.

Determinarea caracteristicilor de mai sus s-a făcut pe etaje și elemente de

arboret, precum și pe ansamblul arboretelui. S-au făcut determinări și asupra

arboretelui și semințișului. Determinările suplimentare au fost înscrise la date

complementare.

S-au făcut determinări asupra următoarelor caracteristici: tipul natural

fundamental de pădure, caracterul actual al tipului de pădure , tipul de structură,

elementul de arboret, proporția speciilor, amestecul, vârsta, diametrul mediu,

înălțimea medie, clasa de producție, calitatea medie, elagajul, consistența, modul de

regenerare, vitalitatea subarboretelui, semințișul, compoziția-țel, folosința fondului

forestier, funcțiile arboretelui, țelul de producție și de protecție, vârsta

exploatabilității, lucrări executate, lucrări propuse, date complementare.

Determinarea acestor caracteristici s-a făcut prin parcurgerea in zig-zag a

unităților amenajistice și în puncte de sondaj amplasate în punctele caracteristice

ale arboretelui.

Datele de caracterizare a arboretelui au fost înscrise în fișa unităților

amenajistice.

Atât datele de caracterizare a stațiunilor forestiere cât și cele ale arboretelor au

fost codificate după sistemul alfanumeric în vederea prelucrării automate a acestor

mijloace moderne de calcul în cadrul sistemului informatic al amenajării pădurilor.

În urma prelucrării automate a datelor de teren s-au obținut următoarele grupe

de evidențe :

-descrierea unităților amenajistice;

-caracterizarea condițiilor naturale de vegetație;

-caracterizarea mărimii, structurii și calității fondului forestier;

-reglementarea procesului de producție ( calculul indicatorilor de posibilitate ți

elaborarea planurilor amenajistice);

-caracterizarea sub raportul accesibilității a fondului forestier și a posibilității

de produse principale și secundare;

-elaborarea hărților ( informații de caracterizare a arboretelui, a stațiunii și a

măsurilor preconizate de amenajament).

3.2. Elemente generale privind cadrul natural specific ocolului silvic

3.2.1. Geologie

Din punct de vedere geologic, teritoriul Ocolului Silvic Câmpulung se

remarcă prin diferențieri structurale conforme unităților mari de relief ce se succed

de la nord spre sud: munți, dealuri și depresiuni.

Substratul litologic al acestui teritoriu este format din roci cristaline intens

metamorofozate și roci sedimentare.

Formațiuni cristaline intens metamorfozate sunt depozitele cele mai vechi ,

fiind constituite din gnaise, paragnaise și micașisturi cu grafit pe fondul cărora apar

mai rar benzi înguste de amfibolit. Mai apar de asemenea complexe magmatice.

În partea de sud a zonei montane mai apare un complex de șisturi micacee

cloritoase grafitice și amfibolitice precum și conglomerate metamorfice.

În partea de nord mai înaltă a ocolului silvic, apar depozite glaciare , pe

suprafețe insulare, constituite din material angular bine sortat.

Ca proprietăți pedogenetice ale rocilor din zona montană, se menționează

faptul că, gnaisele feldspatice cu structura aculară sau lentilculară sunt favorabile

dezvoltării solurilor acide ( brune acide, brune feriiluviale), sărace în calciu și

scheletice. Gnaisele cu biotit sunt mai puțin favorabile pozdolirii iar prin alterare

dau material fin în cantitate mai mare decât precedentele. Paragnaisele micacee cu

granat sunt intermediare ca proprietăți pedogenetice între gnaisul acular și cel

granat. Micașisturile dau naștere unor soluri mai profunde decât gnaisele, dar

sărace în substanțe nutritive. Amfiboliții bogați în cation de calciu și magneziu,

favorizează formarea solurilor brune eumazobazice .

Formațiuni sedimentare sunt caracteristice zonei dealurilor și depresiunilor.

Sunt reprezentate de următoarele depozite :

- depozite paleogene alcătuite din trei orizonturi: un orizont marnos, un

orizont cu gresii gipsifere și un orizont cu marne negricioase și gresii;

- depozite neogene alcătuite din pietrișuri, nisipuri, argile și marne;

- depozite cuaternare situate în luncile râurilor Târgului, fiind constituite din

pietrișuri, nisipuri și argile, așezate în straturi, precum și depozite luossoide, care

acoperă depozitele aluviale ale terasei joase și acumulările luncilor.

Formațiile neogene sunt reprezenate în special, de următoarele depozite:

- depozite burdigaliene care ocupă suprafețe mici și sunt constituite din

conglomerate cu conținut argilo-nisipos ce cuprind șisturi cristaline ,calcare,

pietrișuri și nisipuri;

- depozite helvetiene care sunt ceva mai bine reprezentate și sunt constituite

din conglomerate cu intercalații de nisip, pietrișuri mărunte, nisipuri gresoase și

marne argiloase cenușii;

- depozite pontiene care au răspândire largă și sunt constituite din nisipuri,

marne și argile;

- depozite Levantine care sunt alcătuite dintr-un complex de marne verzui,

argile cenușii-verzui și nisipuri gălbui-cenușii.

Formațiunile geologice menționate mai sus, sunt acoperite, în cea mai mare

parte, de depozite de cuvertură, care prezintă o deosebită importanță pedogenetică.

După duritate rocile din cuprinsul ocolului silvic, se grupează în:

- roci compacte, predominante în zona montană, formate din gnaise ,

paragnaise, micașisturi, amfibolite și conglomerate , ele se prezintă atât în stare

compactă, cât și în diferite stări de degradare și alterare, constituind un amestec de

fragmente dure de rocă de diferite dimensiuni , cu materiale mai fine din aceste

roci;

- roci afânate, moi situate în zona deluroasă și în depresiuni, formate din

nisipuri , argile, luturi argiloase și marne.

În cuprinsul ocolului silvic, nu se poate face o separare netă între cele două

categorii de roci, datorită faptului că rocile compacte, prin dezagregare și alterare

dau materiale parentale formate din material scheletic amestecat cu material afânat,

iar materialele neconsolidate cuprind adesea o mare cantitate de fragmente de roci

tari (aluviuni și depozite de terasă ).

În zona montană și premontană pe roca de solificare (material parental, rocă

parentală) s-au format în funcție de pantă, soluri extreme de superficiale, cu roca la

zi, foarte superficiale pană la superficiale, excesiv scheletice, pe versanții cu pantă

mare și soluri mijlociu profunde pană la profunde, slab scheletice pană la

scheletice, pe versanții cu pantă slabă până la moderată.

În zona de dealuri pe roca de solificare reprezentată de materialul parental

(sedimente afânate moi ) s-au format soluri mijlociu profunde până la profunde și

profunde, fără schelet sau slab scheletice.

Substratul litologic, sub influența factorilor climatici poate da naștere unor

procese de degradare a ecosistemelor forestiere, mai ales atunci când intervențiile

omului sunt necorespunzătoare.

3.2.2. Geomorfologie

Ocolul Silvic Câmpulung este situat în partea nordică a județului Argeș, în

zona montană și premontană a munților Iezer din masivul Făgăraș a Munților

Leaota din Masivul Bucegi, în zona deluroasă a muscelelor Argeșului din

Subcarpații Getici, respective dealurile Ciocanu, Mățău, Culmea Groapa Oii și a

Subcarpaților Ialomiței respectiv Dealul Barbulețului și zona depresionară a

Depresiunii Câmpulung.

Relieful complex pe care vegetează arboretele ocolului silvic, prezintă

particularități ce implică măsuri de gospodărire specifice. În această zonă cad multe

precipitații atmosferice ce pot da naștere unor procese de degradare a substratului

litologic și a ecosistemelor forestiere. Având în vedere importanța hidroenergetică a

râurilor Târgului și Dâmbovița precum și a factorilor climatici prezenți mai sus,

rezultă că măsurile silvotehnice trebuie să fie adaptate condițiilor social economice

și ecologice din zonă, permanența pădurii fiind absolute necesară pentru

îndeplinirea cu eficacitate a funcțiilor pe care trebuie să le îndeplinescă arboretele.

Formele de relief întalnite în cazul ocolului silvic sunt dealurile mijlocii și

înalte și munții.

Unitățile morfologice de relief întâlnite în cadrul ocolului silvic sunt versanții,

văile, platourile și luncile.

Versanții reprezintă unitatea morfologică dominantă, cu înclinare de la slabă

în zona de dealuri până la puternică și foarte puternică în zona montană,

predominând versanții cu panta repede și foarte repede.

În acest complex geomorfologic, suprafața ocolului silvic se împarte în trei

zone și anume:

-zona montană ocupă cea mai mare parte din acest complex și urcă până la

limita vegetației forestiere. În decursul erelor geologice această zonă a suferit

puternice transformări care au dat naștere unor culmi masive care alternează cu văi

adânci. În această zonă vegetează molidul, bradul și fagul;

- zona de dealuri ocupă partea inferioară a acestui complex. În această zonă

unitățile morfologice sunt versanții cu pante ușoare până la repezi, ondulați,

platourile și luncile.

Configurația terenului este variată, de la plană până la frământată și chiar

accidentată, pe porțiuni mici, predominând configurația ondulată.

Variațiile mari ale geomorfologiei teritoriului au determinat constituirea unor

forme de relief cu pante care oscilează în limite foarte largi, cuprinse între 0 și 5

grade pe lunci și platouri și până la peste 40 de grade în zona montană, panta medie

și cea mai frecventă fiind de 20 de grade în zona de dealuri și 30 de grade în zona

montană.

Repartiția suprafeței fondului forestier în raport cu panta se prezintă astfel:

- panta ˂ 16 grade (fără pantă moderată) ;

- 599,0 ha (3%);

- Panta 16 – 30 grade ( repede);

- 9433,5 ha (52%);

- Panta 31 - 40 (foarte repede);

- 7463,7 ha (41%);

- Panta ˃ 40 grade (foarte repede, abruptă) ;

- 684,2 ha (2%);

Pe categorii de altitudine situația se prezintă astfel :

- 400-600m ;35,1ha ;

- 600 – 800 m;2442,0 ha (13%);

- 800 – 1000m ;3227,8 ha(18%);

- 1000-1200m ;4791,6 ha (27%);

- 1200 – 1400 m ;4147,2 ha ( 23%);

- 1400 – 1600 m ;2899,7 ha (16%);

- 1600 – 1800 m ;619,0 ha (3%);

- 1800 – 2000 m;18,0 ha

Altitudinea minimă este de 520 m ( U.P. VIII Cetățeni , u.a. 158 C ) , iar

altitudinea maximă este de 1950 m ( U.P. Râușor , u.a. 31 C).Pădurea vegetează

până la această altitudine. Vârfurile cele mai înalte sunt vârful Roșu(2469m), vârful

Păpușa (2391m), vârful Piscanu (2385m), vârful Bătrâna (2431m), vârful Colții lui

Andrei (2241m) și vârful Leaota (2133m).

Expoziția generală a ocolului silvic este sudică , dar în funcție de direcția de

curgere a rețelei hidrografice, în detalii, există toate expozițiile influențate de

microrelieful terenului.

Pe categorii de expoziție , situația se prezintă astfel:

- versanți cu expoziție însorită – 5743,7 ha (32%)

- versanți cu expoziție parțial însorită – 8633,2 ha(47%)

- versanți cu expoziție umbrită – 3803,5 ha (21%)

Expozițiile constituie de cele mai multe ori, factori limitativi sau compensatori

pentru vegetația forestieră.

Sub aspectul expoziției sunt oferite condiții prielnice de vegetație atât pentru

speciile de umbră ( brad, fag) cât și pentru cele de lumină ( molid, gorun).

3.2.3. Hidrologie

Teritoriul Ocolului Silvic Câmpulung se află situat în bazinul râurilor Târgului

și Dâmbovița. Rețeaua hidrografică este foarte bine reperezentată.

Râul Târgului colectează de pe teritoriul ocolului silvic, următorii afluenți:

Bughea, Râușor, Valea Voina, Bătrâna, Valea Largă, Valea Dobriașului, Argeșel.

Râul Dâmbovița colectează de pe teritoriul ocolului silvic, următorii afluenți :

Bădeanca, Coteneasca, Valea lui Coman, Valea Chiliei.

În afara acestor râuri și pâraie, teritoriul ocolului silvic este străbătut de mai

multe pâraie, care alimentează cu apă cursul văilor principale.

Rețeaua hidrologică fiind bogată, determină o mare variație a reliefului și

expoziției.

Regimul hidrologic este în general echilibrat , dar datorită pantelor

longitudinale mari, pe timpul ploilor mari, cele mai multe dintre pâraie capătă

caracter torențial. S-a constatat că printre tăieri concentrate ce au condus la

dezgolirea unor suprafețe mari de teren, scurgerile de suprafață sunt mari, mai ales

pe versanții cu pante peste 35 grade. Pe aceste porțiuni s-au produs eroziuni de

suprafață și adâncime, solul fiind spălat, ajungându-se până la rocă.

Drumurile forestiere cu taluzuri neconsolidate, sunt foarte ușor erodate de

viituri, constituind un permanent pericol concretizat prin alunecări de teren.

Bazinul râurilor Târgului și Dâmbovița prezintă un rol hidrologic deosebit.

Pentru ca pădurile din cadrul ocolului silvic să îndeplinească în cele mai bune

condiții rolul hidrologic și antierozional, este necesară gospodărirea lor diferențiată

în raport cu funcțiile pe care trebuie să le îndeplinescă.

Astfel, în pădurile situate pe pante mari și pe soluri ușor erozibile, nu se vor

executa tăieri de produse principale. În aceste situații se va menține vegetația

forestieră existentă sau se vor executa lucrări de conservare.

În pădurile din subunitățile de codru regulat, s-au prevăzut tratamente care să

promoveze regenerarea naturală, iar în cazul molidului tăieri rase în parchete mici.

O mare atenție se va acorda amplasării parchetelor în care se vor executa tăieri rase,

în vederea evitării concentrării acestor tăieri pe suprafețe mari.

În lucrările de împădurire, s-au prevăzut folosirea rășinoaselor (MO, BR, LA)

și a DT (PA, FR, UL, CI) care vor avea ca rezultat atât ridicarea productivității

pădurilor cât și mărirea rolului hidrologic al acestora.

O mare atenție se va acorda alegerii tehnologiilor de exploatare și colectării

materialului lemnos. La colectarea materialului lemnos se va acorda întâietate

utilizării funicularului în toate cazurile în care condițiile de relief o permit pentru a

se păstra echilibrul versanților și a se preîntâmpina fenomenele de eroziune și

alunecare.

De asemenea, o atenție deosebită se va acorda consolidării taluzurilor

drumurilor prin lucrări de artă și împădurire.

Se vor întreține și repara lucrările de corectarea torenților pentru a se

preîntâmpina declanșarea unor noi fenomene de eroziune.

3.2.4. Climatologie

Pentru caracterizarea teritoriului din punct de vedere climatologic s-au

interpretat datele climatice de la stațiile meteorologice Câmpulung, Sinaia, Vf.

Negoiu precum și datele extrase din Atlasul Climatologic pentru altitudini

intermediare.

Climatul teritoriului ocolului silvic constituie rezultanta interacțiunii complexe

dintre radiația solară, circulația atmosferică și particularitățile reliefului.

Relieful acționează asupra elementelor meteorologice prin dezvoltarea sa

altitudinală, prin orientarea și înclinarea versanților ca și prin configurația

principalelor sale formelor de relief, determinând etajarea climatică a teritoriului și

o multitudine de topoclimate.

Datele privind mișcarea aerului arată că circulația predominantă a aerului este

din direcția vest, nord-vest și sud-vest (63% din timpul anului) ceea ce face ca

versanții „în vânt” să se caracterizeze printr-un climat mai calm și mai uscat.

Complexele de relief și formele de relief, cum sunt văile, depresiunile, versanții

nordici și sudici, bazinetele sub formă de cuvetă modifică elementele

meteorologice, determinând climatele locale specifice.

Având în vedere corelația strânsă dintre dinamica reliefului, elementele

meteorologice și răspândirea vegetației forestiere, se pot distinge următoarele etaje

climatice:

- subalpin, între 1650 – 1900 m altitudine;

- montan superior, între 1400 – 1650 m altitudine;

- montan inferior, între 900 – 1400 m altitudine;

- deluros premontan, între 400 – 900 m altitudine.

Fiecare etaj climatic se diferențiază prin indicii proprii, care scot în evidență

particularitățile climatice ale acestuia.

Valorile termice extreme ale fiecărui etaj climatic constituie indicii ecologici

prag, determinând unele fenomene climatice specifice. De exemplu:

- în etajul climatic subalpin, durata perioadei de vegetație este de 70 zile, suma

temeperaturilor lunilor reci fiind de ( - 27,9 ) C;

- în etajul climatic montan superior, durata perioadei de vegetație este în

medie de 100 de zile, suma temperaturilor lunilor reci fiind de ( - 20,4)˚C;

- în etajul climatic deluros premontan, durata perioadei de vegetație este în

medie de 170 zile , suma temeperaturilor lunilor reci fiind de (-5)˚C.

La stabilirea limitelor altitudinale ale etajelor climatice, trebuie luate în

considerare modificările valorilor factorilor meteorologici produse sub influența

reliefului. În acest sens, limitele altitudinale ale etajelor climatice sunt valori medii,

în funcție de expoziția și înclinarea versanților, complexul de relief ș.a. De

asemenea, trecerea de la un etaj la altul nu se face brusc, ci printr-o zonă de

interferență.

Tabelul 3.2.4.1.

Statia meteoro-logica (cota)

T>0oC (perioada bioactive) T>10oC (perioada bioactive)

Inceput Sfarsit Durata ∑T>0oC Inceput Sfarsit Durata ∑T>10oC

1 2 3 4 5 6 7 8 9Campu-lung

27.II 7.XII 284 3142 26.IV 8.X 166 2578

(639m)Sinaia (879m)

13.III 27.XI 26 2524 11.V 25.IX 137 1897

Sinaia (1500m)

4.IV 19.XI 231 1875 9.VI 14.IX 95 1148

Vf. Negoiu (2535m)

18.V 12.X 148 554 0 0 0 0

3.2.4.1. Regimul termic

Principalele date ce caraterizează regimul termic al zonei sunt prezentate în

tabelele următoare.

Tabelul 3.2.4.1.1.


Temperature medie lunara si anuala (Co)Ampli-tudine (Co)

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIAnu-ala

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15Campu-lung (639m)

-2.8 -1.4 2.7 8.1 13.1 16.6 18.4 17.9 13.9 8.6 3.3 -0. 8.1 21.2

Sinaia (879m)

-3.9 -3.1 0.6 5.7 10.7 13.9 15.7 15.2 11.5 6.9 1.8 -1.9 6.1 19.6

Sinaia (1500m)

-6.8 -5.6 -2.8 -2.4 73.3 10.6 12.8 12.7 9.5 5.4 0.9 -3.3 3.7 19.6

Vf. Negoiu (2535m)

-11.2

-10.9

-8.3 -4.5 0.1 3.5 6.2 5.6 3.2 -0.4 -4.8 -8.5 -2.3 17.4

Temperaturile medii pe anotimpuri și în perioada de vegetație variază după

cum urmează:

Tabelul 3.2.4.1.2.


Temperatura medie pe anotimpuri si in perioada de vegetatie (C0)

Iarna Primavara Vara ToamnaPerioada de vegetatie

1 2 3 4 5 6Campulung (639m)

-1.7 8.0 17.6 8.6 14.7

Sinaia (879m) -3.0 5.7 14.9 6.7 12.1Sinaia (1500m) -5.2 0.7 12.0 5.3 8.4Vf. Negoiu (2535m)

-10.2 -4.2 5.1 -0.7 2.4

Datele înregistrate de la stațiile Sinaia și Vf. Negoiu caracterizează zona

montană, iar cele de la stația Câmpulung, zona de deal.

Temperatura medie anuală are valori de (-2,3)˚C – 6,1˚C, în zona montană și

de 8,1˚ în zona de dealuri. Luna cu temperatura medie cea mai ridicată este Iulie

(6,2˚C- 15, 2˚C în zona montană și 18,4˚C în zona de dealuri), iar cea cu

temperatura medie cea mai scăzută este Ianuarie [(-11,2) ˚C – (- 3,9) ˚C în zona

montană și (-2,8) ˚C în zona de dealuri].

Maxima absolută s-a înregistrat la 20 August 1958 (32˚C). Aceasta descrește

continuu cu creșterea altitudinii ( 22˚C la 2500 m ) și se realizează în luna Iulie în

părțile joase ale ocolului silvic, în luna August în etajul climatic montan superior și

în luna Septembrie la golul alpin.

Minima absolută s-a înregistrat la 5 februarie 1956 ( -25,5˚C). Aceasta scade

continuu cu altitudinea, situându-se în jur de (-34) ˚C la 1000 m și de (-38)˚C la

2500m. Temperatura minimă absolută se înregistrează în ianuarie – februarie și

poate deveni un factor vătămător pentru culturile tinere ( mai ales în depresiunile

intramontane și colinare) în anii cu ninsori slabe. În general, în aceste luni există un

strat de zăpadă persistent, care apără puieții de gerurile excesive.

Numărul zilelor de vară (temperatura maximă mai mare sau egală cu 25˚C)

descrește cu altitudinea până la limita inferioară a etajului climatic superior,

neexistând zile de vară în acest etaj, ca și în etajul climatic subalpin, ceea ce ar

explica în parte nivelul productivității molidișurilor din aceste etaje, cunoscut fiind

faptul că, din punct de vedere termic randamentul maximal al fotosintezei se

realizează între 25-30˚C.

Începutul, sfârșitul și durata perioadei bioactive (T≥0˚C) și a perioadei de

vegetație (T≥10˚C) sunt prezentate în tabelul următor.

Tabelul 3.2.4.1.3

Statia T>0oC (perioada bioactive) T>10oC (perioada bioactive)

meteoro-logica (cota)

Inceput Sfarsit Durata ∑T>0oC Inceput Sfarsit Durata ∑T>10oC

1 2 3 4 5 6 7 8 9Campu-lung (639m)

27.II 7.XII 284 3142 26.IV 8.X 166 2578

Sinaia (879m)

13.III 27.XI 26 2524 11.V 25.IX 137 1897

Sinaia (1500m)

4.IV 19.XI 231 1875 9.VI 14.IX 95 1148

Vf. Negoiu (2535m)

18.V 12.X 148 554 0 0 0 0

Potențialul termic al ocolului silvic, exprimat prin suma temperaturilor mai

mari sau egale cu 0˚C are valori de 554- 2524˚C în zona montană și de 3142˚C în

zona de dealuri.Comparând acest potențial termic cu exigențele termice ale

principalelor specii forestiere, se constată că sub aspectul teritorial, ocolul silvic

cuprinde în întregime arealele termice ale molidișurilor(1300 - 1800˚C),

amestecurilor de rășinoase cu fag(1800 – 3100˚C), făgetelor(1800 – 3620 ˚C) și o

bună parte din arealul termic a gorunetelor(2500 – 4000 ˚C).

Durata medie și extremele primului și ultimul îngheț sunt prezentate în tabelul

următor.

Tabelul 3.2.4.1.4.


Primul inghet Ultimul inghetDate medii Date extreme Date medii Date extreme

Maxim oCCea mai timpurie

Cea mai tarzie

Minim oCCea mai timpurie

Cea mai tarzie

1 2 3 4 5 6 7 8 9Campu-lung (639m)

6.X 36.5 8.IX 8.IX 30.IV -31.0 28.III 13.V

Sinaia (879m)

1.X 32.5 8.IX 6.XI 6.V -27.0 10.IV 1.VI

Sinaia (1500m)

13.IX - - - 12.V - - -

Vf. Negoiu

- 28.3 - - - -38.0 - -

(2535m)

Referitor la îngheț, cerecetările de specialitate au evidențiat complexitatea

acestui fenomen, dependența lui față de grosimea stratului de zăpadă, variația

altitudinii, de natura terenului ( descoperit, cu vegetație), de expoziția terenului ș.a.

Primul îngheț se înregistrează în jurul datei de 13 septembrie în zona montană

și 6 octombrie în zona de dealuri iar ultimul îngheț în jurul datei de 1 iunie în zona

montană și 13 mai în zona de dealuri.

Comparând datele medii ale primului și ultimului îngheț cu începutul și

sfârșitul perioadei de vegetație rezultă că intervalul de suprapunere este mic atât

primăvara, cât și toamna. Acest fapt are implicații directe asupra dezvoltării

nromale a vegetației, în sensul că, primăvara vegetația nu este surprinsă de

inghețurile târzii, iar toamna înghețurile nu afectează creșterea anuală, aceasta

având timp să se lignifice. În etajele subalpin și montan ( superior și inferior)

ultimul îngheț se produce înainte de începutul perioadei de vegetație,iar în etajul

premontan și de depresiuni odată cu începerea perioadei de vegetație se pot

produce înghețuri târzii care totuși sunt puțin frecvente.

Perioade cu înghețuri puternice se întâlnesc în lunile ianuarie – februarie, iar

perioade calde în lunile iulie – august. Perioade fierbinți nu sunt.

Perioada bioactivă este de 8 luni în zona montană și de 10 luni în zona de

dealuri.

Se poate concluziona că perioada de vegetație este normală, iar regimul termic

este favorabil la puțin favorabil (în zona alpină) speciilor de vază ( molid, brad, fag,

groun).

3.2.4.2. Regimul pluviometric

Principalele date ce caracterizează regimul pluviometric al zonei sunt

prezentate în tabelul următor.

Tabelul 3.2.4.2.1.


Precipitatii medii lunare si anuale (mm)

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIAnua-la

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14Campu-lung (639m)

34.5 31.4 35.9 55.9 94.0110.4

95.1 77.9 59.2 60.6 45.6 37.3 737.5

Sinaia (879m)

38.4 37.0 40.0 57.2 104.1126.2

106.5 82.9 62.4 58.1 52.4 42.8 808.0

Sinaia (1500m)

65.5 64.5 71.0 87.0 110.0130.0

115.0 95.0 75.0 84.0 72.0 60.0 1050.0

Vf. Negoiu (2535m)

112.0

85.0 130.0125.0

125.0165.0

160.0 135.0 95.0 95.0 105.0100.0

1412.0

Precipitațiile medii pe anotimpuri și în perioada de vegetație variază după cum

urmează:

Tabelul 3.2.4.2.2.


Precipitatii medii pe anotimpuri si in perioada de vegetatie (mm)


1 2 3 4 5 6Campulung (639m)

103.2 185.8 283.4 165.4 492.5

Sinaia (879m) 118.2 201.3 315.6 172.9 539.3Sinaia (1500m) 190.0 268.0 340.0 231.0 612.0Vf. Negoiu (2535m)

297.0 380.0 460.0 295.0 805.0

Cantitățile medii anuale de precipitații sunt de 808,0 – 1412,0 mm în zona

montană și de 737,5 mm în zona de dealuri. Variația valorilor medii lunare ale

precipitațiilor în cursul anului prezintă un maxim în iunie ( 126,2 mm – 165,0 mm

în zona montană și 110,4 mm în zona de dealuri ) și un minim în luna februarie

(37,0 mm – 102,0 mm în zona montană și 31,4 mm în zona de dealuri ).

Complexitatea reliefului generează o distribuție cu totul inegală a

precipitațiilor din punct de vedere cantitativ, astfel că, văile și depresiunile situate

în partea sudică a culmilor înalte, primesc precipitații mai slabe decat cele situate în

partea nordică sau nord – vestică.

În perioada de vegetație cad peste 60% din cuantumul precipitațiilor,

cantitatea de precipitații are valori de 539,3 mm – 805,0 mm în zona montană și de

492,5 mm în zona de dealuri.

Perioade de secetă accentuată sau prelungită nu sunt. Nu se semnalează în

mod deosebit existența fenomenelor de chiciură. Umiditatea atmosferică este de

4,59gr/m³.

Cantitățile medii de precipitații pe anotimpuri variază după cum urmează:

- zona montană: iarna: 118,2 mm – 297,0 mm;

primăvara: 201,3 mm - 380,0 mm;

vara: 315,6 mm – 460,0 mm;

toamna: 172,9 mm – 295,0 mm ;

- zona de dealuri : iarna : 103,2 mm;

primăvara: 185,8 mm;

vara : 226,8 mm;

toamna: 156,1 mm.

Cel mai secetos anotimp este iarna (118,2 mm – 297,0 mm în zona montană și

103,2 mm în zona de dealuri).

Precipitațiile sub formă de zăpadă au un important rol ecologic, stratul

persistent de zăpadă îndeplinind rolul unui strat termoizolant protector pentru sol și

culturile forestiere tinere.

Primele ninsori se produc la altitudini mari (1700 m) spre sfârsitul lunii

septembrie, în timp ce în părțile joase de dealuri, primele ninsori cad spre sfârșitul

lunii noiembrie. Ultimele ninsori în părțile joase ale ocolului cad spre sfârșitul lunii

martie, în timp ce în zonele înalte ninge uneori și în lunile de vară.

Primul strat de zăpadă se formează în zona deluroasă a ocolului în a doua

jumătate a lunii noiembrie, dar el devine stabil abia în a doua jumătate a lunii

decembrie sau chiar la începutul lunii ianuarie. La peste 1000 m altitudine, primul

strat apare la sfârșitul lunii octombrie și devine stabil spre sfârșitul lunii noiembrie.

Stratul stabil de zăpadă dispare în zona deluroasă la sfârșitul lunii februarie în

timp ce la altitudini mari ( 1700m), în jurul datei de 1 mai.

Durata stratului de zăpadă crește cu altitudinea, de la 70 zile în zona

deluroasă, la 170 zile la altitudini mari (1700 m).

Umiditatea relativă a aerului este maximă în luna octombrie și scade în luna

august la limita minimă. Aceasta crește cu altitudinea, fiind de 72 % la altitudinea

de 400 m, de 77 % la 1100m și de 80% la 1800m.

Valoarea medie a umidității relative a aerului în timpul sezonului de vegetație

este de 65%.

3.2.4.3. Evapotranspirația potențială

Evapotranspirația potențială medie anuală are valori de 260 mm – 538 mm în

zona montană și de 559 mm în zona de dealuri.

În tabelul următor sunt prezentate date privind evapotranspirația potențială

lunară și anuală.

Tabelul 3.2.4.3.1.


Evapotranspiratia potential lunara si anuala (mm)


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14Campulung (639m)

0 0 12 44 83 107 122 109 79 39 12 0 599

Sinaia (879m)

0 0 4 37 77 98 110 99 65 38 10 0 538

Sinaia (1500m)

0 0 0 32 72 94 107 96 66 37 6 0 510

Vf. Negoiu (2535m)

0 0 0 0 0 60 79 75 46 0 0 0 260

În cursul anului valorile evapotranspirației realizează un maxim în luna iulie

(79 – 110 mm în zona montană și 122 mm în zona de dealuri ) și minime în lunile

ianuarie – mai și octombrie – decembrie în zona montană și ianuarie, februarie și

decembrie în zona de dealuri.

La toate nivelele altitudinale, valorile evapotranspirației potențiale sunt mai

mici decât cele ale precipitațiilor anuale, ceea ce presupune un excedent de apă din

precipitații, care conduce la o bună aprovizionare cu apă a vegetației forestiere,

Excepție fac versanții puternic înclinați cu expoziție însorită din zona de dealuri,

unde valoarea evapotranspirației potențiale poate fi mai mare decat cea a

precipiațiilor, de unde și riscul ivirii unor perioade scurte de uscăciune în sol, mai

ales spre sfârșitul perioadei de vegetație.

3.2.4.4. Regimul eolian

Vânturile dominante care influențează în mare parte regimul climatic al zonei

sunt:

- Crivățul, care bate din direcția nord-est în direcția sud-vest. Acest vânt

provoacă scăderea temperaturii și viscolele de zăpadă;

- Vântul Mare, care bate din direcția nord-vest în direcția sud-est. Primăvara și

toamna acest vânt poate provoca doborâturi de vânt în masă, în mod special în

molidișuri;

- Vânturile calde din sud, care bat din direcția sud-vest în direcția nord-est.

Direcțiile înspre care bat vânturile precum și procentul din timp cât bat sunt

următoarele:

- spre SV – 16,5%;

- spre NV – 13,5 %;

- spre SE – 9,0%;

- spre NE – 8,0%;

- spre S – 7,0%;

- spre E – 3,0%;

- spre V – 2,5%;

- spre N – 2,5%

Total – 62%

Restul de 38 % din timp este calm. După scara Beaufort, tăria vânturilor este

următoarea:

- tăria 1- 42%;

- tăria 2,3,4, - 17%;

- tăria 5,6,7, -3%.

În cadrul ocolului silvic s-au semnalat doborâturi și rupturi de vânt slabe,

moderate, puternice și foarte puternice în toate unitățile de producție.

3.2.4.5. Indicatorii sintetici ai datelor climatice

În tabelele următoare sunt prezentați indicii de ariditate de Martonne ( la =

P/(T+10) și indicii de umiditate ( R=P/T), lunari, anuali, pe anotimpuri și în

perioada de vegetație.

Tabelul 3.2.4.5.1.


Indici de ariditate lunari si medii


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14Campulung (639m)

57.5 43.8 33.9 37.1 48.8 49.8 40.1 33.5 29.7 39.1 41.1 48.6 40.7

Sinaia (879m)

75.5 64.3 45.3 43.7 60.3 63.4 49.7 39.5 34.8 41.2 53.2 63.4 50.2

Sinaia (1500m)

245.6 175.9 118.3 137.4 76.3 75.7 60.5 50.2 46.2 65.5 79.3 107.5 76.6

Vf. Negoiu (2535m)

- - 917.6 272.7 148.5 146.7 118.5 103.8 86.4 118.7 242.3 800.0 183.4

Tabelul 3.2.4.5.2.


Indici de ariditate


1 2 3 4 5 6Campulung (639m)

59.0 48.2 36.3 35.6 39.9

Sinaia (879m) 67.5 51.3 50.7 41.4 48.8Sinaia (1500m) 158.3 100.2 61.8 60.4 66.5Vf. Negoiu (2535m)

- 262.1 121.9 126.9 129.8

Tabelul 3.2.4.5.3.


Indici de umiditate lunari și anuali

III IV V VI VII VIII IX X XI Annual

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11Câmpulung (639m)

159.6 82.8 86.1 79.8 62.0 52.2 51.1 84.6 165.8 91.0

Sinaia (879m)

800.0 120.4 116.7 108.9 81.4 65.4 65.1 101.0 349.3 132.5

Sinaia (1500m)

- - 180.8 147.2 107.8 89.8 94.7 186.7 960.0 283.8

Vf. Negoiu (2535m)

- - 1500.0 565.7 309.7 289.3 356.3 - - -

Tabel 3.2.4.5.4.

Stația meteoro-logică (cota)

Indici de umiditate

Primăvara Vara ToamnaPerioada de vegetație

1 2 3 4 5Câmpulung (639m) 92.9 60.3 76.9 67.0Sinaia (879m) 141.3 84.7 103.2 89.1Sinaia (1500m) 1531.4 113.3 174.3 145.7Vf. Negoiu (2535m) - 360.8 - 670.8

Indicii de ariditate anuali au valori de 50,2 – 183,4 în zona montană și de 40,7

în zona de dealuri.

În perioada de vegetație indicii de ariditate au valori de 48,8 – 129,8 în zona

montană și de 39,9 în zona de dealuri.

Indicii de umiditate au valori anuale de 132,5 – 283,8 în zona montană și de

91,0 în zona de dealuri. În perioada de vegetație au valori de 89,1 – 670,8 în zona

montană și de 67,0 în zona de dealuri.

Ocolul Silvic Câmpulung se află situat în regiunile climatice D.f.b.x. ( zona de

dealuri și depresionară) și D.f.k. ( zona montană).

Ocolul silvic face parte din etajul climei dealurilor ( II. B.p.6.) și din etajul

climei munților mijlocii (IV.C).

Clima dealurilor se caracterizează printr-un regim termic moderat, cu

înghețuri târzii și timpurii și inversiuni termice, în special în văi și depresiuni.

Cantitățile de precipitații anuale variază între 500 – 800 mm.

Clima munților mijlocii, specifică regiunilor cuprinse între 800 m și 1900 m,

se caracterizează printr-un regim termic mai moderat decât clima dealurilor.

Temperatura medie anuală este pozitivă, iar gradientul termic vertical mediu este

de 0,4˚/ 100 m iarna și de 0,6 – 0,7 ˚/ 100 m vara.

Cantitățile de precipitații sunt mai mari pe versanții nord-vestici, vestici și

sud-vestici decât pe versanții adăpostiți (F), cu procese de foen.

Influențate puternic de relief, vânturile produc în aceste zone doborâturi pe

suprafețe întinse.

Atât indicatorii sintetici ai datelor climatice cât și topoclimatul local, arată că

pădurile Ocolului Silvic Câmpulung, au condiții climatice favorabile.

Rășinoasele (MO, BR, LA) se pot introduce în cultură, teritoriul ocolului

silvic fiind situat în zona favorabilă și foarte favorabilă introducerii acestora.

Datele climatice prezentate caracterizează un teritoriu mare, în cadrul căruia,

microclimatul a determinat următoarele etaje fitoclimatice:

- F. Sa – etajul subalpin (3%) se caracterizează prin precipitații abundente

( peste 1150 mm ), temperatura medie anuală scăzută (2,5˚C la limita inferioară și

1,0˚C – 1,5˚C la limita superioară) și vânturi foarte puternice;

- F.M.3. – etajul montan de molidișuri (21%) se caracterizează prin precipitații

abundente (1250 mm ) , temperatura medie anuală scăzută (3-4˚C) și vânturi

puternice.

- F.M.2. – etajul montan de amestecuri (41 % ) se caracterizează prin

precipitații în jur de 800- 1100mm și temperaturi medii anuale de 5-6˚C;

- F.M.1. – F.D.4 – etajul montan – premontan de făgete (31%). Acest etaj se

poate divide în două subetaje:

- F.M.1 – subetajul montan de făgete pure, caracterizat prin precipitații medii

anuale de 900 mm și temperatură medie anuală de 7˚C;

- F.D.4 – subetajul premontan de făgete, cuprinde regiunea de tranziție dintre

deal și munte, între altitudinea de 600 – 800 mm și temperatura medie anuală de 7 -

8˚C;

- F.D.3 – etajul deluros de gorunete, făgete și goruneto-făgete (4%) . Se

caracterizează printr-un climat continental moderat, cu precipitații medii anuale de

peste 800 mm și temperatura medie anuală de 9 – 10˚C și amplitudinea de 22 – 23

˚C. În acest etaj expoziția este principalul element care modifică micro –climatul și

ca urmare vegetația.

3.2.4.6. Favorabilitatea factorilor și determinanților climatici pentru

principalele specii forestiere

În tabelul următor este prezentată favorabilitatea factorilor și determinanților

climatici pentru principalele specii forestiere.

Tabelul 3.2.4.6.1.

Factori caracteristiciFavorabilitatea pentru speciile:

Ridicată și foarte ridicată MijlocieScazută si foarte scazută

1 2 3 4Molid

Temperatura media anuala (oC)

Cerințe 4.0-7.0 3.0-4.0 1.4-3.0Condiții - 3.7 -

Precipitații medii anuale (mm)

Cerințe 800-1200 700-800 <700Condiții 1050 - -

Suma temp >0oC (T>0oC)

Cerințe 1900-2600 1250-1900 2500Condiții 1875 - -


Cerințe - - -Condiții 1148 - -

Durata perioadei de vegetație (luni)

Cerințe 4-6 3-4 2-3Condiții 5 - -

Umiditatea atmosferică relative luna iulie (%)

Cerințe 70-80 60-70 <60

Condiții 75 - -

FagTemperatura media anuală (oC)

Cerințe 6.0-9.0 4.0-6.0 4.0-2.8Condiții 6.1-8.1 - -


Cerințe 700-1200 600-700 <600Condiții 737-808 - -


Cerințe 2200-2800 160-2200 1600Condiții 2524-3142 - -


Cerințe - - -Condiții 1897-2578 - -




Cerințe 70-80 60-70 <65

Condiții - 65 -

BradTemperatura media anuală (oC)

Cerințe 6.0-8.0 4.0-5.0 2.8-6.0Condiții 6.1 - -


Cerințe 800-1000 600-700 <600Condiții 808 - -


Cerințe 2000-2700 1600-2000 1600Condiții 2524 - -


Cerințe - - -Condiții 1897 - -




Cerințe 70-78 60-70 <60

Condiții 70 - -

Din analiza datelor prezentate în tabelul de mai sus se observă că factorii și

determinanții climatici sunt favorabili dezvoltării principalelor specii forestiere ce

vegetează în cuprinsul ocolului silvic.

3.2.4.7. Date fenologice

Înfrunzirea, înflorirea și coacerea semințelor forestiere sunt determinate de

numeroși factori: altitudinea, expoziția, panta, temperatura, lumina, vântul, solul,

substratul litologic și exigențele ecologice ale speciilor.

De regulă, fazele fenologice urmează etajele fitoclimatice. Altitudinal,

pădurile Ocolului Silvic Câmpulung au o amplitudine foarte mare (380 – 1750m),

fapt ce face ca perioada de înfrunzire și înflorire să fie prelungită, fiind întârziată cu

2-3 zile pentru fiecare 100m altitudine. Principalele date fenologice pentru acest

ocol silvic sunt date în tabelul următor.

Tabelul 3.2.4.7.1.

SpeciaÎnceputul Periodicitatea

fructificațieiÎnfrunzirii Înfloririi Coacerii semințelor1 2 3 4 5Molid 15-25 V 25 V – 10 VII 10 – 20 X 3-5 aniFag 15 IV – 10 V 10-20 V 20-30 X 4-6 aniBrad 10-25 V 25 V – 10 VII 10-20 X 2-3 aniGorun 25 IV – 10 V 10-20 V 20-30 X 4-6 ani

Fagul înfrunzește treptat, începând cu altitudinea mai mică și mai luminată. În

general, fagul înfrunzește între 15 aprilie și 10 mai. La altitudine mai mare și pe

versanții umbriți, înfrunzirea întârzie până la 15-20 mai.

Rășinoasele intră în vegetație după 10 mai.

Gorunul înfrunzește mai târziu decât fagul cu aproximativ 10 zile.

Căderea frunzelor se produce din amonte în aval și în primul rând în stațiunile

cu un climat mai rece. În acest sens, perioada de vegetație este din ce în ce mai

mică, cu cât altitudinea este mai mare.

În medie, periodicitatea fructificației este de 3-5 ani la molid, 2-3 ani la brad,

4-6 ani la fag și gorun.

Coacerea semințelor are loc în octombrie.

Toate datele sunt medii, ele variind anual, în funcție de regimul climatic al

fiecărui an.

3.3. Soluri

3.3.1. Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de sol

Situația solurilor din cadrul ocolului silvic, pe clase, tipuri și subtipuri, precum

și suprafața ocupată de acestea este prezentată în tabelul următor.

Tabelul 3.3.1.1.

Clasa de soluri

Tip de sol

Sub-tip de sol

Cod

Suc-cesi-une ori-zon-turi

Suprafața pe UP (ha) Total

I II III IV V VI VII VIII Ha %

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Argi-lu-viso-luri

Brun argilo-iluvial

Tipic 2201Ao-Bt-C

0.6 - - - - - - - 0.6 -

Brun luvic

Tipic 2401Ao-El-Bt-C

46.4 - - - - - - - 46.4 -

Litic 2405Ao-El-Bt-R

100.3

- - - - - - - 100.3 1

Pse-udo-glei-zat

2407Ao-Btw-Cw

- - 70.0 - - - - - 70.0 -

Total tip 146.7

- 70.0 - - - - - 216.7 1

Total clasa147.3

- 70.0 - - - - - 217.3 1

Cam-bi-soluri

Brun eume-zoba-zic

Tipic 3101Ao-Bv-C

275.7

392.8 516.4 - - - - 514.7 1699.6 10

Glei-zat

3108Ao-Bv-CGo

51.2 - - - - - - - 51.2 -

Total tip 326.9 392.8 516.4 - - - - 514.7 1750.8 10

Cam-bi-soluri

Brun acid

Tipic 3301Ao-Bv-C

- 1251.3 288.7 253.5 1188.9 613.1 3067.8 1999.1 8662.4 48

Crip-to-spo-dic

3304Au-Bv-C

- - -1018.3

945.0 11.2 - - 1974.5 11

Litic 3305Ao-Bv-R

- - - - - - 7.2 685.5 692.7 4

Total tip -1251.3

288.71271.8

2133.9

624.33075.0

2684.6

11329.6

63

Total clasa 326.9 1644.1 805.1 1271.8 2311.9 624.3 3075.0 3199.3 13080.4 73

Spo-do-soluri

Brun ferii-luvial

Tipic 4101Aou-Bs-C

- - 177.91196.8

1759.5

669.1 723.9 75.7 4602.9 26

Pod-zol

Tipic 4201Au-Es-Bhs-R

- - - - 13.9 - - - 13.9 -

Total clasa - - 177.91196.8

1773.4

669.1 723.9 75.7 4616.8 26

Nee-vo-luate

Proto-sol a-luvial

Tipic 9401 Ao-C 1.5 0.7 - - - - - 14.2 16.4 -Tipic 9501 Ao-C - - - 32.1 3.9 1.0 36.3 - 73.3 -Molic 9502 Am-C - - - - - - - - - -Total tip - - - 32.1 3.9 1.0 36.3 - 73.3 -

Total clasa 1.5 0.7 - 32.1 3.9 1.0 36.3 14.2 89.7 -Total OS 475.7 1644.8 1053.0 2500.7 3911.2 1294.4 3835.2 3289.2 18004.2 100

Din analiza datelor prezentate în tabel se constată că cele mai răspândite soluri

sunt: brun acid pe 13080,4 ha (73%) și brun eumezobazic pe 1750,8 ha (10%).

3.3.2. Descrierea tipurilor și subtipurilor de sol

Soluri brune acide: Solurile brune acide ocupă o suuprafață de 11329,6 ha

(63%).

Elemente de diagnoză. Orizontul Bv cu grad de saturație în baze mai mic de

55% și culori brun gălbui.

Răspândire. Solurile brun acide sunt răspândite în zona montană a ocolului

silvic, pe versanții cu înclinare moderată și mare.

Alcătuirea și caracterizarea morfologică a profilului. Succesiunea

orizonturilor pe profilul solului este Ao-Bv-c. Orizontul Ao, are o grosime de 10-

20cm, de culoare brună cenușie, moderat până la intens humifer, cu textură mijlocie

și structură slab formată. Orizontul Bv, gros de 20-60 cm, are nuanțe gălbui,

structura poliedrică slab formată, textură mijlocie și adesea cu conținut ridicat de

schelet. Orizontul C, alcătuit din depozite de suprafață provenite din roci acide.

Proprietăți. Solurile brune acide au o textură ușoară spre mijlocie,

nediferențiată pe profil. Structura este grăunțoasă slab formată în Ao și

subpoliedrică, moderat dezvoltată în Bv. Proprietățile fizico-mecanice, hidro-fizice

și de aerație sunt favorabile. Conținutul de humus este variabil, 3-8% la solurile

brune acide cu mull – moder și peste 8% la solurile brune acide montane cu moder.

Raportul C/N are valori cuprinse între 16 și 20 iar constituția humusului predomină

acizii fluvici. Reacția solului este puternic acidă la moderat acidă (pH=4,3 – 5,1),

iar gradul de saturație în baze este mai mic de 55% (40 – 55%). Aceste soluri au

rezerve mici de elemente nutritive și o activitate microbiologică redusă. Sunt bine

aprovizionate în azot total (0,26 – 0,40 g%).

Subtipuri. Subtipurile întalnite în cadrul ocolului silvic sunt: tipic pe o

suprafață de 8662,4 ha (48%), criptospodic pe o suprafață de 1974,5 ha (11%) și

litic pe o suprafață de 692,7 ha (4%).

Caracteristicile solului brun acid tipic au fost prezentate mai sus.

Solul brun acid criptospodic este asemănător celui tipic, dar cu acumulare cu

oxizi de Al în Bv. Are un profil de tipul Au-Bv-C.

Solul brun acid litic este asemănător celui tipic, dar cu R, a cărui limită

superioară este situată între 20 și 50 cm adâncime. Are un profil de tipul Ao-Bv-R.

Fertilitate. Solurile brune acide, fiind aligomezobazice la oligobazice, cu

reacție puternic acidă, au troficitate minerală mijlocie sau submijlocie. Troficitatea

azotată variază în funcție de natura humusului și grosimea orizontului Ao. Pentru

speciile forestiere solurile brune acide sunt de fertilitate mijlocie, pentru rășinoase,

fertilitatea acestor soluri este relativ ridicată. Un alt factor ce influențează

fertilitatea acestor soluri este volumul edafic solurile profunde, cu volum edafic

mare sau mijlociu, au fertilitate ridicată; cele superficiale, cu volum edafic mic au

fertilitate scăzută.

Soluri brune feriiluviale:Solurile brune feriiluviale ocupă suprafața de

4602,9 ha(26%).

Elemente de diagnoză. Orizontul Bs situat sub orizontul Aou, cu nuanțe

roșietice.

Răspândire. Solurile brune feriiluviale sunt răspândit în aceeași areal cu

solurile brune acide, în general sub molidișuri. Insular, în anumite condiții de rocă,

relief, și vegetație, apar și zona făgetelor montane.

Alcătuirea și caracterizarea morfologică a profilului. Solurile brune

feriiluviale au următoarea succesiune de orizonturi pe profil : Aou-Bs-C. Orizontul

Ao, de obicei subțire(5-10cm) este de culoare cenușie negricioasă și prezintă

grăunți de cuarț lipiți de peliculele de humus. Are de obicei o textură nisipoasă, este

nestructurat și se pare tranșant de orizontul Bs. Este bogat în substanțe organice,

însă cu un grad redus de humificare. Orizontul Bs are grosime variabilă (20-50cm),

de culoare brună ruginie în partea superioară și ruginie gălbuie în partea inferioară.

Are textură grosieră și este nestructurat. Orizontul C este alcătuit din materiale

rezultate din dezagregarea și alterarea rocilor acide.

Proprietăți. Solurile brune feriiluviale prezintă o textură nisipo-lutoasă

nediferențiată pe profil. Sunt nestructurate sau cu o structură slab formată.

Conținutul de humus la nivelul orizontului Aou depășește 5-6%, dar cu raportul

C/N cu valori de peste 20 indică humus de tip moder sau moder humus brut, cu

raportul H/F mult subunitar. Sunt soluri cu reacție foarte puternic acidă și

oligobazice, gradul de saturație în baze este mai mic de 30%. Sunt bine

aprovizionate cu azot total (0,28g%).

Subtipuri. În cadrul ocolului silvic s-a determinat subtipul tipic ale cărui

caracteristici au fost prezentate mai sus.

Fertilitatea. Solurile brune feriiluviale, cu reacție puternic acidă, oligobazice

și cu humus de tip moder, au troficitatea minerală și azotată redusă.

Pentru arboretele de molid puțin pretențioase față de troficitatea solului sunt

de fertilitate mijlocie spre ridicată.

Soluri brune eumezobazice:Solurile brune eumezobazice ocupă suprafața de

1750,8 ha (10%).

Elemente de diagnoză. Orizont Bv (cambic) cu grad de saturație în baze

≥55%, având culori mai galbene decât 5YR cel puțin în partea superioară cu valori

și crome ≥3,5 la materialul în stare umedă cel puțin în interiorul elementelor

structurale.

Răspândire. Solurile brune eumezobazice se întâlnesc pe versanții moderat

înclinați.

Alcătuirea și caracterizarea morfologică a profilului. Prezintă următoarea

succesiune de orizonturi pe profil : Ao-Bv-C. Orizontul Ao este gros de 10-20cm și

are culoare brună gălbuie închisă datorită acumulării humusului, cu structură

grăunțoasă stabilă, afânat, permeabil și bine străbătut de rădăcini. Orizontul Bv

(cambic) prezintă grosimi variabile ( 20-100cm), cu culoare brună nuanță gălbuie

sau roșcată și o textură mijlocie și o structură poliedrică, este în general permeabil.

Orizontul C este format din depozite de suprafață, provenite din alterarea unor roci

bogate în minetașe calcice și feromagneziene.

Proprietăți. Solurile brune eumezobazice prezintă textură nediferențiată pe

profil, de la mijlocie grosieră până la fină. Structura este grăunțoasă în Ao și

poliedrică în Bv, fiind foarte stabilă. Datorită texturii nediferențiate pe profil și

structurii bune și celelalte proprietățile fizice, fizico-mecanice, hidrofizice și de

aerație sunt favorabile.

Conținutul de humus este mai mare de 2 % și este de tip mull, cu raportul C/N

˂15. Reacția este moderată acidă( pH = 5,8 - 6,5), iar gradul de saturație în baze

≥55%. Este un sol bine aprovizionat cu elemente nutritive și are o activitate

microbiologică relativ bună. Este foarte bine aprovizionat cu azot total (0,13-0,37g

%).

Subtipuri. Subtipurile întâlnite în cadrul ocolului silvic sunt: tipic pe o

suprafață de 1699,6 ha (10%) și gleizat pe o suprafață de 51,2ha.

Caracteristicile solului brun eumezobazic tipic au fost prezentate mai sus.

Solul brun eumezobazic gleizat este asemănător celui tipic, dar cu orizont Go

în primii 200 cm. Are un profil de tipul Ao-Bv-CGo.

Fertilitate. Fertilitate solurilor brune eumezobazice este condiționată volumul

edafic și expoziția versanților. Asigură o bună aprovizioanre cu apă a vegetației și

are troficitatea mijlocie spre superioară. Este un sol favorabil pentru făgete.

Insular pe teritoriul ocolului silvic se mai întâlnesc soluri brune luvice, soluri

brune argiloiluviale, podzoluri, protosoluri aluviale și soluri aluviale.

3.3.3. Buletin de analiză

Tabelul 3.3.3.1.

U.a., compoziție, productivi-tate, tip și subtip de sol (denumire)

Ori-zont de diag-nostic

Nivel orizont de diag-nostic cm

Umidi-tate%

PH Humus%

Baze de schimb me %

Hidro-gen de schimb me %

Capa-citatea totala de schimb me %

Grad de satura-ție în baze %

Azot total g%

Textura

Cod1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12UP I Câmpulung17 ABrun eumezoba-zic tipic, 10FA, Pm, L.50 ani

Ao 0-6 3.356 3.860 9.515 4.28013.442

17.72224.151

0.488

l-n

Bv 7-80 1.214 4.770 1.119 4.708 8.025 12.73336.975

0.057

l

UP II Bughea20 BBrun acid tipic, 10FA, Pm, L.75 ani

Ao 5 1.756 4.670 6.197 7.49013.001

20.49135.554

0.318

l-n

Bv 70 1.086 4.880 0.811 5.992 9.630 15.62238.356

0.042

l

78 BBrun acid tipic 96FA 3CA1MO Pm,S.90ani

Ao 5 2.4509.4090

8.919 6.42014.846

21.26630.189

0.457

l-n

Bv 70 1.548 4.240 0.985 5.35010.433

15.78333.898

0.050

l

86Brun eumezoba-zic tipic, 10MO, Pm, S.90 ani

Ao 20 2.958 4.080 5.765 5.56410.272

15.83635.135

0.296

l-n

Bv 70 1.543 4.390 0.728 5.350 9.389 14.73936.298

0.037

l

UP III Lerești28 BBrun acid tipic 9MO1FA, Pm, S.110 ani

Ao 0-10 3.695 4.860 7.025 7.93016.538

24.46832.410

0.360

l-n

Bv 60 3.022 5.410 1.056 5.83010.789

16.61935.081

0.054

l

39Brun acid tipic8FA1MO1BR, Pm,S 90 ani

Ao 10 6.890 4.060 7.817 8.98015.750

24.73036.312

0.401

l-n

Bv 70 5.882 4.750 0.951 6.88015.356

22.23630.940

0.049

l

UP IV Râușor10 BBrun acid criptospodic 7FA3MO, Pm, S.110 ani

Ao 15 2.687 4.140 6.604 5.77812.760

18.53831.169

0.339

l-n

Bv 55 2.564 4.540 0.951 6.20611.717

17.92334.627

0.049

l

32 BBrun feriluvial tipic, 10MO, Pi, S.130 ani

Aou 8 6.833 3.710 10.522 5.13617.093

22.2229

23.105

0.540

l-n

Bv 52 5.830 4.240 1.007 7.49014.646

22.13633.837

0.052

l

48 EBrun acid criptospodic 9FA1MO, Pm,S.80 ani

Ao 17 3.822 4.380 9.498 7.490 15.07 22.49733.294

0.487

l-n

Bv 60 2.372 4.740 1.042 7.06210.433

17.49540.367

0.053

l

56 BBrun acid criptospodic, 8MO2FA, Pm, S.75 ani

Ao 20 3.043 3.830 7.819 5.99216.050

22.04227.184

0.401

l-n

Bv 45 2.567 4.430 0.927 7.49011.797

19.28738.835

0.048

l

62 BBrun feriiluvial tipic10MO, Pi, S.85 ani

Aou 10 6.625 3.780 8.116 5.88517.856

23.74124.789

0.416

l-n

Bv 55 5.150 4.300 0.840 7.49017.254

24.74430.270

0.043

l

UP V Voina10Brun acid tipic9FA1MO, Pm, S.80 ani

Ao 20 4.237 4.270 9.961 7.06215.809

22.87130.877

0.511

l-n

Bv 60 3.784 4.700 1.042 8.13214.846

22.97835.390

0.053

l

18 ABrun acid criptospodic7FA3MO, Pm,S140ani

Ao 20 3.299 4.960 9.61410.700

13.402

24.10244.395

0.493

l-n

Bv 60 2.522 5.300 1.158 4.9229.2229

14.15134.783

0.059

l

29 ABrun feriiluvial tipic, 10MO, Pi, S.80 ani

Aou 10 5.121 4.400 9.730 6.42014.846

21.26630.189

0.499

l-n

Bv 40 3.624 4.450 1.158 5.77810.593

16.37135.294

0.059

l

91 BBrun feriluvial tipic, 10MO, Pm,S.50 ani

Aou 20 5.054 4.070 9.067 7.06213.843

20.90533.781

0.465

l-n

Bv 40 4.108 4.560 1.063 6.63412.680

19.31434.349

0.055

l

98 ABrun acid tipic7FA3MO, Pm,S 130ani

Ao 20 2.720 5.120 7.83612.626

15.047

27.67345.626

0.402

l-n

Bv 60 1.871 5.260 0.868 9.09510.834

19.92945.638

0.044

l

105 ABrun acid tipic, 8MO2FA, Pm, S.35 ani

Ao 15 3.220 4.810 7.892 8.77410.914

19.68844.565

0.405

l-n

Bv 60 2.206 5.360 1.00717.120

17.053

34.17350.098

0.052

l

107 ABrun acid tipic, 10FA Pm, S.80 ani

Ao 20 3.474 3.290 10.410 4.28016.371

20.65120.725

0.534

l-n

Bv 60 3.494 4.610 1.035 6.84812.840

19.68834.783

0.053

l

109 BBrun acid tipic 9FA1MO, Pm,S.70 ani

Aou 20 2.972 5.370 6.772 9.095 8.507 17.60251.672

0.347

l-n

Bv 65 2.789 5.120 0.728 8.56010.031

18.59146.043

0.037

l

UP VI Argeșel85 ABrun acid criptospodic

Ao 10 3.575 4.360 5.676 8.13215.007

23.13935.145

0.291

l-n

Bv 70 2.640 4.960 0.985 8.560 13.64 22.203 38.55 0.05 l

8FA2MO, 3 4 0

89 ABrun acid tipic, 10FA, Pm, S. 100 ani

Ao 10 3.696 4.500 11.467 8.34618.056

26.40231.611

0.588

l-n

Bv 70 2.869 4.920 0.927 9.20212.599

21.80142.209

0.048

l

90 ABrun acid tipic, 10FA, Pm, S 130 ani

Ao 10 4.077 4.320 11.351 8.56014.606

23.16636.952

0.582

l-n

Bv 70 2.404 5.290 0.985 3.852 8.081 11.93332.280

0.050

l

UP VII Bădeanca22 ABrun acid tipic, 10FA,Pm,S1 30 ani

Ao 0-8 2.604 5.340 9.17913.910

11.235

25.14555.319

0.471

l-n

Bv 9-80 1.590 5.820 0.95110.272

4.655 14.92768.817

0.049

l

35 ABrun acid tipic,10FA, Pi, S120ani

Ao 0-18 3.213 5.040 5.765 7.490 8.025 15.51548.276

0.296

l-n

Bv 19.80 1.651 5.790 0.95116.692

14.044

30.73654.308

0.049

l

64 DBrun feri-iluvial tipic,10MOPi,S 110ani

Ao 0-10 5.142 3.490 8.571 5.35016.050

21.40025.000

0.440

l-n

Bs 11-60 2.743 4.050 0.811 6.42014.445

20.86530.769

0.042

l-n

65 CBrun feri-iluvial tipic10MO,Pm,S. 110 ani

Ao 0-15 3.976 3.900 11.467 5.99220.223

26.21522.857

0.588

l-n

Bs18—80

2.278 4.230 0.927 5.88510.192

16.07736.606

0.048

l-n

77 ABrun acid tipic6FA3BR1MO,Pm, S.160 ani

Ao 0-15 3.400 4.560 7.413 7.49013.643

21.13335.443

0.380

l-n

Bv 16-80 2.032 5.050 1.100 5.671 8.828 14.49939.114

0.056

L

89 ABrun acid tipic7FA2BR1MO,Pm, S.160 ani

Ao 0-15 3.575 4.320 6.02310.550

16.050

26.60039.662

0.309

l-n

Bv 16-80 2.154 4.530 0.75310.272

10.593

20.86549.231

0.039

L

162 ABrun acid tipic10FA, Pm, S 160 ani

Ao 0-10 2.648 4.990 8.955 7.27614.525

21.80133.374

0.459

l-n

Bv 11-80 1.463 5.050 0.840 3.638 7.223 10.86133.498

0.043

l

197Brun acid tipic10FA, Pm, S.120 ani

Ao 0-8 2.954 4.860 2.631 8.56010.272

18.83245.455

0.135

l-n

Bv 9-80 1.441 4.840 0.61610.700

15.488

26.18840.858

0.032

L

UP VIII Cetățeni

1 DBrun acid litic9FA1PI,Pi, S.16 ani

Ao 12 1.344 5.150 4.981 8.560 8.025 16.58551.613

0.255

l-n

Bv 50 0.970 5.040 0.784 5.992 5.618 11.61051.613

0.040

L

36 BBrun acid tipic10FA,Pm, S160 ani

Ao 5-15 3.607 4.320 8.629 5.350 8.041 13.39139.952

0.443

l-n

Bv 50-60 1.964 5.390 0.985 8.56012.038

20.59841.558

0.050

L

40 BBrun acid tipic9FA1MO,Pm, S.40 ani

Ao 5-15 1.828 5.220 3.127 3.210 4.815 8.02540.000

0.160

l-n

Bv1 30-40 0.948 5.620 1.448 8.560 7.022 15.58254.936

0.074

l-n

Bv2 65.75 1.043 5.430 0.695 3.852 4.614 8.46645.498

0.036

L

42 ABrun acid litic7FA3CA, Pl, S 100 ani

Ao 0-5 2.138 4.250 5.386 7.49014.843

22.3336

33.533

0.276

l-n

Bv 20-30 1.026 5.100 0.753 6.420 6.019 12.43951.613

0.039

L

53 ABrun acid tipic,6FA3MO1ME, Pm,S 90 ani

Au 0-20 8.621 3.830 10.458 6.25017.325

23.57526.511

0.536

l-n

Bv21-110

4.839 4.730 0.951 7.93015.514

23.44433.826

0.049

L

159 ABrun eume-zobazic tipic6FA3ME1DT, Pm,S 70 ani

Ao 0-8 4.726 6.220 6.15721.400

8.226 29.62672.235

0.316

l-n

Bv 8-55 5.008 5.160 1.00719.260

12.760

32.02060.150

0.052

L

4. TRATAMENTE SPECIFICE ARBORETELOR DE RĂȘINOASE DIN

ZONA F.M.3- ETAJUL MONTAN DE MOLIDIȘ

4.1. Tratamente cu tăieri rase şi regenerare pe teren descoperit

4.1.1. Generalităţi

Tratamentele cu tăieri rase se bazează pe exploatarea printr-o tăiere unică a

arboretelui ajuns la termenul exploatării, regenerarea urmând să se producă în

condiţiile bioecologice specific terenului descoperit.

În aceste condiţii, vechea generaţie se recoltează integral, printr-o singură

tăiere denumită tăiere unică sau rasă, de pe o suprafaţă de mărime variabilă, în

funcţie de mărimea posibilităţii. Principal, an de an, se exploatează ras o suprafaţă

cuprinzând arborete exploatabile, iar regenerarea urmează să fie declanşată imediat

după recoltarea şi colectarea masei lemnoase de pe suprafaţa parcursă.

Cu tratamente culturale, tăierile rase au fost fundamentate teoretic abia către

sfârșitul secolului trecut. Concepute ca intervenții care urmăresc atât modul în care

se conduce exploatarea vechiului arboret, cât și regenerarea și deci întemeierea unei

noi păduri, tratamentele cu tăieri rase au reprezentat la începutul aplicării lor un

semn de progres , reușind sa introducă o oarecare ordine în gospodărirea pădurilor.

În practica aplicării lor s-au diferențiat o seamă de variante, după mecanismul

detaliat de conducere al tăierilor și modul cum decurge regenerarea. Astfel, se pot

deosebi două grupe distinct de tratamente :

- Tratamente cu tăieri rase pe suprafețe mari și regenerare artificiala (tăieri

rase pe parchete) ;

- Tratamente cu tăieri rase pe suprafețe mici și regenerare naturala (tăieri rase

în benzi).

Caracteristic pentru tratamentele cu tăieri rase sau unice este faptul că

reprezintă cea mai radical intervenție în viața pădurii cultivate, întrerupând pentru o

perioadă de timp continuitatea funcțiilor pădurii.

Tratamente cu tăieri rase în formă de benzi și regenerare naturală s-au

fundamentat în dorința de a reduce din dezavantajele culturale ale tăierilor rase de

pe suprafețe mari, și în primul rând, pentru a beneficia de capacitatea bioecologică

de regenerare natural a pădurii, precum și pentru a evita o parte din efectele

vătămătoare provocate de vânt, insolație sau alți factori abiotici.

Ele sunt astfel concepute incât urmăresc asigurarea regenerării naturale a

speciilor cu sămânță relativ ușoară, care diseminează la distanțe convenabile și al

căror semințiș suportă bine condițiile ecologice ale terenului descoperit. În afara

obiectivelor vizând exploatarea și regenerarea, tăierile caută să mai rezolve și

problema protecției arboretelor rămase în picioare, a semințișurilor instalate și a

arboretelor nou create față de factorii biotici și abiotici vătămători.

După modul cum sunt conduse tăierile și decurge regenerarea, actualmente se

cunosc mai multe variante distinct și anume: tăierile rase în benzi alăturate, tăierile

rase în benzi alterne, tăierile rase în benzi la marginea masivului etc.

4.2.Tăierile rase în benzi alăturate

Constau din tăieri rase în benzi scurte, așezate una lângă alta și înaintând

împotriva vântului dominant sau a altui factor vătămător, iar regenerarea se bazează

pe sămânță venită din pădurea vecină alăturată.

Acest fel de tăieri se pot aplica în pădurile constituite din specii cu sămânță

ușoară și al căror semințiș crește satisfăcător pe teren descoperit, beneficiind doar

de protecția lateral a arboretelor mature netăiate, cum este cazul la molid, pin,

larice, mesteacăn, plop etc. Nu pot fi aplicate în arboretele din specii cu sămânță

grea sau cu semințiș foarte sensibil la factorii climatic nefavorabili – arșiță,

uscăciune, înghețuri etc.

Principal, se bazează pe tăierea rasă a unor benzi de formă dreptunghiulară, cu

lățimea variind între 1-2(3) înălțimi ale arboretelui.

Lățimea benzii este condiționată de distanța optimă de diseminare a semințelor

și de capacitatea de protecție lateral a arboretelui rămas în picioare asupra

semințișului instalat. Axa mare a benzii se orientează de regulă perpendicular pe

direcția vântului dominant, spre a favoriza diseminarea. Tăierile în benzi înaintând

împotriva vântului dominant, beneficiază de o bună diseminare, ca și de o oarecare

rezistență la doborâturile cauzate de vânturile dominante.

Fig.1. Însămânțarea benzilor: I- tăieri alăturate ; II- tăieri alterne

(după E.G. Negulescu)

În cazul în care insolația, căldura excesivă și uscăciunea sunt factori

limitative, tăierile în benzi se vor orienta de la est la vest și vor înainta de la nord la

sud. În schimb, în regiunile înalte, umede și reci, orientarea benzilor va fi de la nord

la sud, pentru ca benzile să beneficieze de cât mai multă căldură în timpul zilei.

Fig.2. Tăieri rase în benzi alăturate, într-un bloc de tăieri ( după E.G. Negulescu)

Pentru asigurarea regenerării natural din sămânță, este necesar ca tăierile în

benzi sa aibă loc numai în anii de fructificație ai specie de bază. În cazul în care

însă, din diferite considerente, banda exploatată nu se regenerează complet pe cale

naturală, este obligatoriu sa se intervină cât mai neîntârziat cu completări sau

împăduriri integrale, fără a se aștepta o nouă fructificație. Obișnuit, tăierea intr-o

nouă bandă alăturată se poate executa numai după ce banda anterioară a fost

integral regenerată și evident, tot într-un an de fructificație.

Având în vedere aceste considerente, unitatea de producție în care se aplică

aceste tăieri se va împărți în blocuri de tăieri de mărimea unor bazine hidrografice

sau versanți ai acestor bazine, având bine protejate marginile expuse vânturilor

periculoase. În cuprinsul fiecărui bloc de tăieri se realizează așa-numitele înșiruiri

de tăieri, separate între ele prin benzi secundare de protecție.

În fiecare înșiruire de tăieri, benzile se taie într-un ritm determinat de

periodicitatea fructificației. Astfel, dacă fructificația abundentă la molid are loc la3-

5 ani, ritmul de revenire cu tăieri în fiecare înșiruire va fi, pentru siguranță, de 4-6

ani. Ca urmare, tăierea și regenerarea fiecărui bloc de tăieri durează, în medie, 20 –

25 ani.

De remarcat că, în aplicarea tratamentului, urmărindu-se regenerarea naturală,

înaintarea tăierilor și ritmul de revenire cu tăieri în benzile alăturate nu se vor putea

fixa dinainte și în modul mecanic, ci ele se vor stabili pe teren, în funcție de mersul

fructificației, de instalarea și dezvoltarea semințișului. Procedându-se în acest fel,

deși se uzează de tăieri rase, mecanismul de conducere al tăierilor se complică și,

uneori prin înmulțirea gurilor de exploatare se poate mări și mai mult pericolul

producerii doborâturilor de vânt. La noi nu au fost aplicate pe scară de producție,

dar se pune problema adoptării lor mai ales în bazinele de interes hidroenergetic.

Adoptarea și aplicarea acestui tratament în molidișuri trebuie însă făcută cu

mult discernământ și mai întâi cu caracter experimental, deoarece, prin dispersarea

tăierilor pe mai multe benzi, s-ar putea ajunge la mărirea riscului doborâturilor de

vânt, care afectează grav stabilitatea bioecologică și mecanismul de gospodărire al

molidișurilor. Preventiv sunt necesare măsuri de asigurare a protecției marginilor

dinspre vânt a masivelor forestiere, prin aplicarea unor lucrări special de conducere

a marginii masivului.

În pădurile din grupa I funcțională se poate accepta uneori chiar renunțarea la

obligația fermă a recoltări anuale a posibilității integrale fixate, tăierile executându-

se numai în măsura în care se poate asigura o completă și sigură regenerare,

concomitent cu realizarea unei protecții eficiente împotriva factorilor vătămători

atât în arboretele mature, cât și în cele care iau naștere.

4.2.1.Tăieri rase în benzi alterne sau culise.

Constau în aceea că, fiecare bandă ce se taie ras alterenează cu benzile

netăiate. În această situație, prima serie de benzi parcurse cu tăierea, denumite

culise, beneficiază de condiții bune de însămânțare și apoi de protecție lateral a

semințișului instalat, datorită existenței benzilor rămase neexploatate de o parte și

de alta. După tăierea primului rând de benzi din fiecare înșiruire de tăieri, se trece,

în această succesiune, la tăierea rasă a celorlalte benzi. În acest din urmă caz,

instalarea și dezvoltarea semințișului pe cale naturală decurge mai greu, pentru că

nu mai beneficiază de protecție laterală. Ar fi indicat tăierea în aceste benzi să se

facă după ce semințișul s-a instalat pe întreaga bandă.

Fig.3.Tăieri în benzi alterne sau rase ( după V.G. Nesterov)

În cazul în care tăierea ultimei serii de benzi nu se poate eșalona în ritmul

impus de regenerarea naturală, atunci va fi necesar ca imediat după exploatare să se

recurgă la împăduriri sau completări prin plantații și în continuare să se execute

toate lucrările de îngrijire până la închiderea stării de masiv.

Mecanismul de conducere a tăierilor este, în rest, asemănător cu cel prezentat

în cazul tăierilor în benzi alăturate. Această variantă conduce însă la fragmentarea

exagerată a masivelor forestiere, reducându-le astfel și mai mult rezistența la

vânturile periculoase. Ca urmare, ele nu sunt indicate în pădurile noastre și

îndeosebi în molidișuri.

Deși actualmente nu se aplică la noi, în viitor, ar putea fi încercate, mai întâi

experimental, în arboretele de pin, larice și stațiuni în care riscul rupturilor sau

doborâturilor de vânt este redus.

4.2.2.Tăierile rase în benzi la margine de masiv

Fig.4. Tăieri rase în benzi la margine de masiv ( după E.G.Negulescu)

Sunt asemănătoare cu tăierile rase în benzi alăturate, cu deosebirea că benzile

încep să înainteze, în fiecare înșiruire de tăieri, de la marginea masivului înspre

interiorul acestuia. De regulă, este necesar ca tăierea să se execute în marginea

fertilă a masivului. Benzile sunt de regulă mai înguste decât în cazul celor alăturate,

dar lungimea și forma lor se adaptează la forma și lungimea masivului în care se

lucrează. Tăierile se execută cu respectarea acelorași recomandări făcute în cazul

celor în benzi alăturate. Lucrându-se mereu în marginea masivului, favorabilă

ecologic regenerării natural, acesta ar putea să decurgă mai ușor și mai sigur,

avându-se însă grijă ca ritmul de înaintare al tăierilor să fie continuu corelat atât cu

anii de fructificație, cât și cu ritmul de instalare și dezvoltare a semințișului în

benzile tăiate. Dacă acest lucru nu se poate realiza, se va recurge neîntârziat la

regenerarea pe cale artificială sau mixtă.

Aceste tăieri au fost recomandate în molidișuri, dar la noi în țară nu se aplică.

Ele ar putea fi totuși încercate mai ales în cazul culturilor efectuate în afara

arealului natural la molidișuri, pinete, laricete și amestecuri între aceste specii. De

remarcat că, în situații particulare, cum ar fi cazul lucrărilor de refacere și

substituire s-ar mai putea încerca și alte variante de tăieri rase în coridoare, în

ochiuri, in formă de tablă de șah etc.

4.2.3.Reguli generale privind așezarea tăierilor rase în benzi.

Ne referim aici la orientarea benzilor, direcția de înaintare și ritmul de

revenire cu tăierea în benzile alăturate.

Soluționarea acestor probleme este condiționată de îndeplinirea obiectivelor

urmărite prin aceste tăieri și anume:

- Asigurarea unei protecții eficiente a arborilor din benzile neexploatate contra

factorilor perturbanți periculoși;

- Realizarea unei însămânțări cât mai bune în benzile tăiate, ca și a unei

protecții laterale eficiente a semințișului instalat, până ce acesta pune temeinic

stăpânire pe sol;

- Recoltarea posibilității fixate direct prin banda parcursă cu tăierea și evitarea

categorică a scoaterii materialului lemons prin benzile deja regenerate;

- Creșterea rezistenței arboretelor nou create la acțiunea factorilor vătămători

periculoși;

Fig.5. Orientarea tăierilor în benzi, pe curba de nivel, pe linia de pantă și oblic pe

versant (după E.G.Negulescu)

Orientarea benzilor sau frontal tăierilor se referă la dispunerea axei mari a

benzilor față de punctele cardinale. Acestea se apreciază și se stabilește în raport cu

direcția de acțiune a factorilor cu acțiune vătămătoare (vânturi dominante, insolație,

pericol de eroziune pe versanți, scoaterea materialului lemons ș.a. ). De regulă, în

practică, se recomandă ca benzile să fie orientate perpendicular pe direcția vântului

dominant în zone periclitate de doborâturi de vânt, sau pe direcția E - V în regiuni

calde și uscate, pentru a se preveni și atenua efectele insolației puternice asupra

instalării și dezvoltării semințișului și pe direcția N –S în regiunile reci si umede,

în care căldura este factorul deficitar. În regiunile accidentate, orientarea benzilor

se va face astfel încât să permită colectarea materialului lemnos exploatat prin

banda respectivă, evitându-se totodată declanșarea unor procese erozionale sau

chiar torențiale.

În acest caz deci, urmează să se aprecieze care este orientarea optimă a

benzilor pentru a servi în același timp mai multe obiective.

Direcția de înaintare a tăierilor în benzi se stabilește tot diferențiat. Astfel, în

zonele afectate de vânturi periculoase, benzile vor înainta împotriva vântului

dominant, pentru ca marginea pădurii netăiate să nu rămână brusc expusă acțiunii

vânturilor, iar arboretele nou creat să realizeze o rezistență sporită, ca urmare a

profilului pe care îl realizează arboretele condus în acest fel. În felul acesta,

semințișul din fiecare bandă exploatată se ridică beneficiind de protecția marginii

masivului neexploatat, iar arboretele care se constituie realizează o gradație pe

dimensiuni și vârste, astfel ca fiecare arboret să fie protejat de un altul mai tânăr ce

stă în fața vântului dominant. Acest mod de conducere a tăierilor și regenerării

conduce la așa-numita protecție prin acoperire a arboretelor.

Fig.6. Protecția prin acoperire, izolare și normalizare

( după E.G. Negulescu)

În cazul când protecția prin acoperire nu se poate realiza, pentru a se evita, pe

cât posibil efectele catastrofale ale doborâturilor de vânt, se poate recurge și la

protecția prin tăieri de izolare și tăieri de normalizare care permit creșterea în timp

a unor margini de masiv mai rezistente, atunci când masivul mai vârstnic din fața

lor este exploatat.

Adoptarea și aplicarea acestor măsuri este oarecum ușurată în arboretele

situate în stațiuni plane sau cu pantă mică și cu atât mai dificilă cu cât se lucrează în

regiuni mai accidentate. În plus, este de menționat că și atunci când se realizează o

astfel de protecție împotriva vânturilor dominante, rămâne deschis riscul producerii

doborâturilor provocate de vânturile puternice care pot bate din toate direcțiile și

care, în condițiile reliefului accidentat, își modifică atât direcția, cât și viteza în

raport cu formele de relief. Efectele vânturilor periculoase pot fi multiplicate dacă

au loc în perioade ploioase, în perioada topirii zăpezilor, în stațiuni cu soluri ușoare

și superficial, în molidișuri pure etc.

În regiunile călduroase și uscate, tăierea benzilor trebuie să înainteze de la N

la S, pentru a favoriza regenerarea, cât și arborii din marginea sudică împotriva

pârlirii scoarței. În schimb, în regiunile reci și umede, tăierile vor înainta spre V

ținând seama și de direcția vânturilor periculoase.

În regiunile accidentate, direcția de înaintare a tăierilor se adoptă luând în

considerare, posibilitatea de scoatere a materialului lemnos direct din banda

exploatată și, în niciun caz, prin benzile în curs de regenerare și arboretele tinere.

Timpul de revenire cu tăierea în banda următoare depinde de periodicitatea

fructificației speciei de bază, cât și de dinamica creșterii și dezvoltării semințișului

instalat. De aici decurge necesitatea ca tăierile să aibă loc numai în anii de

fructificație abundentă și după ce în banda anterioară a pus temeinic stăpânire pe

sol. Procedând în felul acesta, tipul de revenire imprimă și ritmul de înaintare al

tăierilor în benzi. Adoptând ferm această recomandare, se ajunge prin forța

lucrurilor ca în anii lipsiti de fructificație tăierile în benzi să fie sistate sau, dacă

acest lucru nu este posibil din considerente economice, să se pocedeze la

regenerarea imediată pe cale artificial, fără a se mai aștepta regenerarea lor

naturală.

Pentru a preveni deschiderea unor suprafețe prea mari, care să îngreuneze

regenerarea, este nevoie să se deschidă concomitent mai multe guri de exploatare în

mai multe blocuri sau înșiruiri de tăieri. De aici însă apare și pericolul fragmentării

exagerate a masivelor forestiere, fapt ce conduce la o slăbire accentuată a

rezistenței împotriva doborâturilor de vânt, cu toate consecințele nefavorabile ce

decurg din aceasta.

Măsuri privind asigurarea regenerării benzilor tăiate ras. În afară de

regulile privind așezarea tăierilor este necesar să se aibă în vedere și alte măsuri de

contribuție la regenerarea benzilor, dintre care se menționează:

- valorificarea semințișului preexistent utilizabil rămas după tăiere;

- curățirea benzilor de resturile de exploatare concomitent cu recoltarea și

colectarea lemnului;

- mobilizarea solului înaintea diseminării semințelor în cazul benzilor înierbate

puternic;

- executarea neîntârziată a completărilor sau reîmpăduririlor în toate cazurile

în care însămânțarea natural este nesatisfăcătoare;

- efectuarea lucrărilor de îngrijire și conducere a semințișurilor, pentru a se

grăbi constituirea stării de masiv.

4.2.4.Avantajele și dezavantajele tăierilor rase în benzi

Dintre avantajele tăierilor rase în benzi, se amintesc următoarele:

-punerea în valoare a masei lemnoase este ușoară, nemaifiind vorba de

alegerea arborilor de extras;

-exploatarea este relativ simplă, deoarece se procedează la tăierea rasă în

fiecare bandă, permițând mecanizarea și concentrarea tăierilor; în același timp, este

și oarecum îngreunată din cauza formei, mărimii, numărului de benzi și răspândirii

lor în unitatea de producție;

-regenerarea naturală poate fi asigurată în condiții satisfăcătoare dacă în

aplicarea tăierilor se respect regulile amintite;

-rolul de protecție împotriva eroziunii solului și de reglare a debitelor

cursurilor de apă nu slăbește prea mult, dacă tăierile de regenerare se desfășoară

fără perturbări;

În același timp, sunt de smenalat și o serie de dezavantaje, și anume:

- pentru asigurarea regenerării benzilor este nevoie de completări costisitoare;

- asigurarea unei bune regenerări natural nu permite și continuitatea tăierilor,

ca urmare a anilor lipsiți de fructificație la speciile valoroase;

- cu toate măsurile de protecție preconizate, arboretele devin uneori mai

vulnerabile la vânturile care bat din alte direcții; acest pericol devine extrem în

cazul tăierilor în benzi alterne și de aceea ele sunt cu desăvârșire excluse în

molidișuri.

În concluzie, tăierile rase în benzi, cu toate variantele lor de aplicare,

reperezintă modalități mai avanasate și ingenios concepute, care oferă unele

garanții privind protecția împotriva factorilor vătămători periculoși.

Totuși, ele nu au fost încă aplicate și verificate în condițiile reliefului

accidentat de la noi și, deci, adoptarea și aplicarea lor în viitor trebuie făcută cu

prudență și numai pe măsură ce se verifică experimental. Și aceasta deoarece

vânturile neprevăzute care acționează din toate direcțiile, sau chiar vânturile

dominante care iau direcții diferite în funcție de formele de relief și culoarele create

în masive forestiere, ajung uneori să răstoarne toate previziunile de care s-a ținut

seama în dirijarea tăierilor.

De aceea, aplicare acestor tratamente ar putea fi încercată mai întâi

experimental în păduri rezistente la vânturi, cum sunt pinetele și laricetele, sau în

stațiuni în care pericolul producerii doborâturilor de vânt este redus. În molidișuri și

mai ales în cele din bazinele de interes hidroeneregetic, aplicarea tăierilor rase în

benzi și mai ales în benzi alterne este extrem de riscantă și, deci, contraindicată.

4.3.Tăierile rase cu regenerare artificial

Tratamentul tăierilor rase pe suprafețe mari. Tratamentul tăierilor rase pe

suprafețe mari constă în tăierea anuală a câte unui parchet ajuns la termenul

exploatării, iar regenerarea suprafeței rămase complet descoperită se asigură

ulterior pe cale artificial din sămânță.

Prin parchet se înțelege suprafața păduroasă ce urmează a fi exploatată ras, în

fiecare an, în cadrul unei unități de producție. În practica silvică, termenul de

parchet este folosit într-un sens mai larg desemnând orice suprafață forestieră

angajată în exploatare.

Tăierile rase presupun divizarea unității de producție într-un număr de

parchete oarecum egale între ele, urmărind ca an de an să se exploateze ras

parchetul ajuns la termenul exploatării și să se regenereze apoi pe cale artificial, iar

la sfârșitul unui ciclu de producție, întreaga U.P. să prezinte o înșiruire continuă de

arborete cu vârste gradate. Tăierile rase pe suprafețe mari au fost concepute și

aplicate obișnuit în molidișuri.

4.3.1.Caracteristicile tratamentului

Unitatea de producție se împarte și trebuie să cuprindă un număr de parchete

egal cu mărimea ciclului de producție adoptat.

- posibilitatea fixată pe volum se recoltează în fiecare an de pe suprafața

parchetului devenit exploatabil.

- fiecare parchet anual este parcurs printr-o singură tăiere unică sau rasă, prin

care se recoltează integral arboretul, lăsând terenul complet descoperit.

- Regenerarea parchetelor exploatate se face artificial, prin reîmpăduriri în

teren deschis.

- Arboretul care se întemeiază în fiecare parchet este echien, de regulă

monoetajat și cu închidere pe orizontală.

- În ansamblul unității de producție se realizează o înșiruire de arborete având

suprafața egală cu mărimea parchetului și vârste gradate, de la un an, la vârsta

fiecărui ciclu.

Tehnica tratamentului. În soluționarea tehnicii de aplicare a tratamentului

sunt necesare o serie de măsuri privind mărimea, forma și așezarea parchetelor,

modul de organizare a procesului de exploatare și de conducere a procesului de

regenerare.

Mărimea parchetului anual se stabilește în funcție de mărimea unității de

producție, a ciclului de producție adoptat și a posibilităților fixate, precum și de

variația volumului în fiecare arboret exploatabil.

La noi în țară, în conformitate cu prevederile Programului național de

conservare și de dezvoltare a fondului forestier, mărimea parchetelor anuale este

limitată la maximum 10 ha în cazul arboretelor ce îndeplinesc funcții de producție

și protecție și 5 ha în molidișuri și păduri cu rol deosebit de protecție , urmărind ca,

în viitor, după 1985, suprafața maximă a parchetelor să scadă la 5 și respectiv 3 ha.

În cazul în care suprafața calculată a parchetului este mai mare, se vor deschide mai

multe guri de exploatare în puncte diferite.

Forma parchetului se adapatează, de regulă, configurației terenului,

urmărindu-se însă parchetul delimitat să favorizeze organizarea recoltării și să

asigure colectarea masei lemnoase fără a fi afectate alte păduri vecine. Acolo unde

sunt temute vătămările provocate de factori abiotici(vânt, îngheț, arșițe, eroziune,

alunecări, avalanșe etc.),mărimea și forma parchetelor se va diferenția, astfel încât

să se repete și regulile amintite la tăierile rase în benzi sau se va trece de la început

la aplicarea acestora.

Așezarea tăierilor trebuie astfel făcută, încât să favorizeze atât exploatarea cât

și lucrările ulterioare de reîmpăduriri. Astfel, așezarea și succesiunea tăierilor

trebuie astfel concepută, încât arboretul rămas în picioare să fie cât mai bine

protejat contra factorilor vătămători periculoși, iar regenerarea artificială să

beneficieze de condiții cât mai prielnice, asigurându-se și o ordine convenabilă în

succesiunea exploatării și regenerării. Realizarea acestor sarcini implică respectarea

anumitor reguli de așezare a tăierilor și anume:

- tăierile trebuie să înceapă din partea adăpostită și să înainteze împotriva

vântului dominant, sau a altui factor vătămător periculos;

- tăierile se așează unele lângă altele, ținându-se seama de structura pe vârste a

arboretelor;

- tăierea parchetului alăturat se poate face numai după regenerarea integrală a

celui anterior exploatat, adică după 3-7 ani;

- tăierile pe parchete se orânduiesc astfel încât masa lemnoasă recoltată să fie

colectată fără a trece prin alte arborete neexploatate și, în niciun caz, prin

suprafețele în curs de regenerare;

- în regiuni montane, tăierile pe parchete trebuie să înainteze de jos în sus în

fiecare bazin hidrografic, pentru a se realiza o eficace protecție împotriva vânturilor

dominante care bat obișnuit în sens invers; acesta permite și executarea instalațiilor

de scos-apropiat concomitent cu înaintarea tăierilor;

- tot în regiuni accidentate, este recomandabil ca acestea să fie mai înguste pe

firul văii și lungi cât mărimea versantului, pentru a permite ca întreg materialul de

pe versant să fie colectat direct la drumul de vale.

Fig.7. Înaintarea tăierilor rase contra vântului dominant

(după E.G. Negulescu )

În benzile de la limita pădurii, care au un rol deosebit în asigurarea integrității

fondului forestier și în protejarea culturilor instalate, este contraindicată aplicarea

tăierilor rase. În acest caz se vor executa numai lucrări de igienă.

Regulile amintite constituie doar un minim de măsuri, la care trebuie să se

adauge și altele derivând din luarea atentă în considerare a condițiilor de vegetație

și stațiune în care se lucrează.

Respectând aceste reguli, punerea în valoare a masei lemnoase este mai

simplă, deoarece se procedează la inevnatrierea și marcarea integrală a arborilor din

parchetul delimitat.

Exploatarea arboretelui de pe fiecare parchet anual îmbracă forma cea mai

intensă, concentrând tăierile, în limita posibilităților fixate, pe cea mai mică

suprafață. De aceea procesul tehnologic de exploatare se poate realiza cu mai mare

ușurință, permițând un înalt grad de mecanizare a lucrărilor și ușurând conducerea

și controlul operativ al lucrărilor. În aceste condiții, exploatarea se poate face în

condițiile unui preț de cost de regulă mai scăzut, comparativ cu alte tăieri din

regimul codrului.

În condițiile actuale, când se recomandă exploatarea arborilor cu coroană,

după scoaterea materialului lemnos, parchetul poate fi neîntârziat angajat în

regenerare. Dacă însă rămân resturi de exploatare, este obligatoriu ca acestea să fie

adunate în grămezi și dispuse în șiruri, în formă de chin cons, astfel încât, fără a

îngreuna lucrările de împădurire, să ofere o protecție cât mai eficace împotriva

scurgerilor și eroziunii de suprafață.

Regenerarea se asigură în mod obișnuit pe cale artificială, prin plantații sau

semănături directe și urmează, pas cu pas, cât mai neîntârziat exploatarea. Orice

întârziere duce inevitabil la înrăutățirea condițiilor de regenerare și la intensificarea

scurgerilor și a eroziunii de suprafață, precum și la importante dereglări

hidrologice.

Coeficientul scurgerii de suprafață și eroziunea solului după o ploaie de 2,8

mm/minut în păduri parcurse cu diverse tratamente (după Poliacov, 1978)

Tabel 4.3.1.1

Tratamentul aplicat

Coeficientul

scurgerii de

suprafață

Eroziunea

solului mᶟ/ha

Tratamentul codrului grădinărit 0,079 2,1

Tratamentul tăierilor progresive cu perioadă lungă de regenerare - 4,2

Tratamentul tăierilor rase în benzi cu regenerare naturală 0,250 35,0

Tratamentul tăierilor rase 0,436 320,0

Reîmpădurirea parchetului rămas complet descoperit trebuie făcută cu

material de împădurire cât mai corespunzător, astfel încât să se ajungă în timpul cel

mai scurt și cu eforturi minime la constituirea stării de masiv. În acest sens,

rezultate mai bune se obțin prin plantații cu puieți cât mai viguroși, respectându-se

riguros tehnicile de instalare și de îngrijire a culturii. Înainte de începerea lucrărilor

de împădurire este necesar să se extragă semințișurile preexistenre sau puternic

vătămate, pentru a se evita integrarea lor în viitorul arboret. In cazuri speciale, pe

porțiuni stâncoase, cu roca ieșită la suprafață, în culoare de avalanșe ș.a., dacă

cumva din greșeală, s-a trecut la tăierea rasă a arboretelui matur, semințișul viabil

va fi păstrat, indiferent de starea în care se află.

4.3.2.Aplicarea tratamentului

La noi în țară aplicarea tratamentului tăierilor rase a fost oficializată după

1900 și adoptată pe scară destul de mare atât în pădurile de rășinoase, cât și în cele

de foioase. Antreprenorii capitaliști, dornici de profituri cât mai mari, au aplicat în

mod abuziv aceste tăieri, fără nicio grijă pentru respectarea unui minim de reguli de

tăiere și fără preocupări pentru regenerare și astfel s-a ajuns la devastarea și

măcinarea multor păduri valoroase.

După naționalizarea pădurilor, s-a trecut la aplicarea propriu-zisă a

tratamentului pe circa 12% din suprafața pădurilor de codru. Actualmente,

împreună cu tăierile rase de refacere și substituire s-a extins pe circa 22% din

fondul forestier, localizându-se mai ales molidișurile montane și amestecurile de

rășinoase și foioase, în care molidul depășește 80% din compoziție, în pinete și

laricete artificiale, în cazul tăierilor rase de substituire sau refacere a unor arborete

degradate sau de productivitate scăzută, precum și în cazul culturilor de plopi

euramericani. În viitor, se prevede restrângerea considerabilă a acestui tratament. În

pădurile cu rol deosebit de protecție va fi înlocuit cu alte tratamente mai intensive.

Avantaje și dezavantaje. Tratamentul tăierilor rase pe suprafețe mari prezintă

următoarele avanataje:

- este cel mai simplu și mai extensiv tratament pentru pădurile de codru,

reclamând cunoștințe tehnice mai sumare în operațiunile de punere în valoare a

masei lemnoase;

- introduce ordine în exploatări, permițând o planificare ușoară și o tehnologie

cu un înalt grad de mecanizare;

- necesită investiții mai reduse în procesul tehnologic de exploatare, fapt ce

conduce la un cost mai scăzut al exploatărilor;

- permite organizarea și conducerea lucrărilor de regenerare artificială în

condiții mai bune, iar puieții instalați nu mai sunt uleterior vătămați prin

exploatare,ceea ce poate conduce la întemeierea noului arboret deodată, pe întregul

parchet;

- se pot introduce, după împrejurări și alte specii sau proveniențe valoroase,

care să asigure în viitor o mai intensivă folosire a potențialului productiv și

protector al noii păduri;

Ca urmare a modului de regenerare, se creează arborete echiene, regulate,

capabile să realizeze un indice de utilizare superior al masei lemnoase cu înșiruiri

tehnologice mai bune.

În același timp, tăierile rase pe suprafețe mari prezintă și serioase dezavantaje,

dintre care se menționează:

-prin descoperirea integrală a unor suprafețe mari, se pierde mediul favorabil

și protecția arboretelui matur, fapt ce îngreunează considerabil și scumpește

regenerarea, iar uneori expune terenul la o accentuată și rapidă degradare;

- în condiţiile terenului descoperit, regenerarea unor specii sensibile la

îngheţuri, arşiţe şi secetă, cum sunt la noi în special bradul şi fagul, este foarte

nesigură. Ca urmare, în pădurile din formaţiile făgetelor, făgeto-brădetelor ş.a.,

tăierile rase pe suprafeţe mari nu se admit decât dacă se hotărăşte substituirea lor;

- aplicarea acestui tratament conduce la o mare concentrare de material de

împădurire, de forţă de muncă şi fonduri financiare pentru regenerarea parchetelor

exploatate;

- se ajunge obişnuit la arborete echiene şi pure, mai puţin rezistente la acţiunea

factorilor vătămători de natură biotică şi abiotică;

- se intrerupe pe un număr de ani rolul protector şi productiv al pădurii cu

consecinţe care se agravează proporţional cu mărimea suprafeţei exploatate şi cu

timpul cât durează procesul de regenerare; pentru acest motiv, este interzisă

aplicarea tratamentului în bazinele de interes hidroenergetic şi, în general, în

pădurile cu rol deosebit de protecţie;

- acumularea unui volum însemnat de resturi de exploatare gravează asupra

lucrărilor de împădurire, reprezintă focare infestate cu dăunători biotici şi surse

foarte uşor inflamabile în caz de incendii;

Din punct de vedere estetic, pădurile realizate prin aplicarea tratamentului

tăierilor rase pe suprafeţe mari dau un aspect monoton, fiind mai puţin apreciate în

zone de interes turistic.

Concluzii. Cu toate că tratamentul tăierilor rase pe suprafeţe mari s-a născut

din dorinţa de simplitate şi de concentrare a tăierilor, cu toate consecinţele

favorabile pentru exploatare, acesta a condus adeseori la rezultate dezastruoase în

trecut. Datorită perfecţionării fundamentelor sale teoretice şi mecanismului de

aplicare, el reuşeşte totuşi să rezolve în forma cea mai simplă, mai radicală şi cu

costurile cele mai reduse, recoltarea posibilităţii, asigurând şi o bună, dar

costisitoare regenerare artificială. De aceea, el se impune ca tratamentul cel mai

indicat, în regiuni accidentate, pentru punerea în valoare a pădurilor de molid greu

accesibile, în culturile de molid, pini, larice, din afara arealului, în culturile de plopi

euramericani, precum şi în cazul unor lucrări de refacere şi substituire. În viitor,

respectând regulile amintite şi adaptând judicios tehnica de lucru la realităţile în

care se lucrează, el ar putea da rezultate satisfăcătoare, în pădurile din grupa a II-a

funcţională şi în formaţiile forestiere menţionate.

4.4.Tratamente cu tăieri combinate

4.4.1.Tratamentul tăierilor succesive in margine de masiv.

A fost conceput în dorinţa evitării pagubelor pricinuite de doborâturile de vânt

prin aplicarea tratamentului tăierilor succesive. Fundamentarea teoretică a acestui

tratament a fost realizată de Chr. Wagner (1915). În esenţă se urmăreşte ca

mărimea, forma şi orientarea suprafeţelor parcurse cu tăieri, ritmul şi intensitatea

tăierilor sa fie astfel adoptate încât, paralel cu o bună regenerare naturală, să se

asigure atât arboretelor exploatabile, cât şi celor nou întemeiate, o eficientă

protecţie împotriva vînturilor dominante. Aşa cum a fost conceput, el reprezinta o

combinaţie între tratamentul tăierilor succesive şi a celor în benzi la margine de

masiv, iar regenerarea este şi ea privită ca o formă intermediară, care este

declanşată în interiorul marginii de masiv, deci sub adăpost, si se desăvârşeşte in

exteriorul marginii de masiv in condiţiile de teren descoperit.Tratamentul tăierilor

succesive în margine de masiv constă in aceea că, recoltarea treptată a materialului

lemnos prin aplicarea de tăieri succesive şi instalarea naturală a semnţişului, sunt

legate şi restrânse numai la o suprafaţă ingustă de la marginea masivului .

Caracteristicile tratamentului

- tăierile au caracter uniform şi repetat şi se execută în benzi înguste şi paralele

în marginea masivului.

- pentru asigurarea unor condiţii prielnice de regenerare naturală şi de

protecţie împotriva factorilor vătămători (vânt, insolaţie), tăierile încep dintr-o

anumită margine a masivului şi înaintează, prin benzi cu tăieri succesive în contra

factorilor vătămători.

- regenerarea se produce uniform, din sămânţă, sub masiv, în fiecare din

benzile parcurse şi se desăvârşeşte pe benzi externe, beneficiind şi de protecţia

laterală a arboretului parental nelichidat; ritmul de înaintare al tăierilor în benzi este

condiţionat de mersul regenerării în benzile rămase descoperite.

- arboretul rezultat este uniform in fiecare din benzi, dar, in ansamblu, se

realizează o inşiruire de tăieri cu arborete de vârste şi dimensiuni gradate.

- posibilitatea se fixează numai pe volum.

Tehnica tratamentului

În linii mari, tehnica tratamentului constă din executarea de tăieri succesive

pe benzi înguste care incep dintr-o margine a masivului, mai favorabilă pentru

regenerare şi care asigură o bună protecţie împotriva factorilor vătămători.

Fig.8. Tratamentul tăierilor successive în margine de masiv

( după E.G. Negulescu)

De remarcat că, la marginea masivului se pot recunoaşte două feluri de benzi:

- banda internă care este atacată cu tăieri uniforme şi repetate şi în care se

instalează şi se dezvoltă seminţişul din care se va întemeia noua pădure;

- banda externă, din care apropierea marginii arboretului, care rămâne complet

descoperită şi în care seminţişul instalat se dezvoltă activ, beneficiind încă un timp

de adăpostul lateral al masivului rărit alăturat.

Lăţimea benzii poate varia in funcţie de natura speciilor şi bonitatea staţiunii

de la 0,5 la 2,0 hm., fără a depaşi circa 70m. Banda externă este indicat să nu

depăşească 2/3 hm. Ca regulă generală, banda internă se localizează la marginea

fertilă a masivului, iar orientarea şi direcţia de înaintare se fixează ca şi la tăierile

rase în benzi la margine de masiv. Lăţimea benzii nu trebuie să depăşească distanţa

până la care se resimte influenţa favorabilă a marginii deschise a masivului.

Principal, într-un an de fructificaţie se execută o tăiere de însămânţare într-o

bandă internă, în scopul provocării însămânţării. Într-un nou an de sămânţă, şi dacă

în banda anterioară seminţişului a pus temeinic stăpânire pe sol, se va executa o

tăiere de punere în lumină şi, totodată, şi o tăiere de însămânţare pe o nouă bandă

interioară. În funcţie de periodicitatea fructificaţiei şi creşterea seminţişului se va

continua cu succesiunea de tăieri de însămânţare, de punere în lumină şi definitivă

în benzile interioare, urmărindu-se şi dezvoltarea seminţişului în benzile exterioare

până la constituirea stării de masiv Procedând astfel, instalarea seminţişului pe

benzi poate decurge în bune condiţii, iar dinamica tăierilor succesive poate fi mai

activă. În felul acesta, exploatarea-regenerarea se poate desfăşura şi continua pe 3-4

benzi care înaintează împotriva vântului dominant sau a insolaţiei.

De remarcat însă că, la nevoie, pentru o cât mai bună reuşită a regenerării şi o

proporţionare mai convenabilă a amestecului, se poare recurge şi la tăieri

progresive în margine de masiv. Tăierile pot fi astfel conduse, încât să se asigure

instalarea pe cale naturală a seminţişului speciilor de valoare. De aceea, in anii de

fructificaţie se vor aplica cu precădere tăieri de însămânţare, iar între aceştia tăierile

de punere in lumină şi definitive. Dacă însă regenerarea naturală nu se instalează pe

întreaga bandă, introducem şi alte specii valoroase, se va proceda la completări pe

cale artificială atât în banda externă cât şi în cele interne.

Fig.9. Schemă de așezare a tăierilor : I – înaintare contra vântului dominant;

II- înaintare contra insolației

( după E.G.Negulescu )

4.4.2.Aplicarea tratamentului

Constă în amplasarea masei lemnoase în benzile delimitate, precum şi în

alegerea, inventarierea şi marcarea arborilor în fiecare din benzi, ca şi în controlul

conducerea exploatării regenerării. Lucrându-se pe benzi înguste, regenerarea este

mai bine asigurată decât în cazul aplicării tratamentului tăierilor succesive tipice.

Totodată, ritmul de revenire cu tăierile de regenerare în fiecare bandă poate fi mai

activ, întrucât seminţişul instalat poate fi complet eliberat de arboretul parental

înaintea constituirii stării de masiv.

Tăierile înaintând împotriva factorului vătămător periculos (vânt, insolaţie)

există şi perspectiva realizării unei protecţii bune a arboretelor contra doborâturilor

de vânt. De aceea, a fost propus şi se poate aplica şi în pădurile de molid. Ar putea

fi deci încercat cu bune rezultate în păduri constituite din stejar, gorun, fag, brad şi

molid.

În funcţie de mărimea posibilitaţii, se vor deschide mai multe margini de

masiv. În fiecare înşiruire de tăieri, ritmul de înaintare cu tăieri şi respectiv

revenirea cu o nouă tăiere în fiecare bandă se stabileşte numai pe teren, după o

atentă recunoaştere a dinamicii instalării şi dezvoltării seminţişului. Colectarea

materialului lemnos rezultat se va face numai prin benzile în curs de exploatare şi

în nici un caz prin cele deja exploatate şi regenerate.

Prin aplicarea mai multor tăieri in fiecare bandă şi înaintarea acestora, se

obţine o înşiruire de arborete echiene de vârste şi dimensiuni gradate, care oferă o

şi mai mare siguranţă. Este bine să se lase la marginea pădurii o manta perimetrală

cu rol de protecţie în care se vor executa doar lucrări de igienă.

Respectarea acestor măsuri, s-ar putea aplica şi în pădurile cu rol de protecţie

deosebit. În acest caz, nici nu se mai pune problema recoltării obligatorii a

posibilităţilor fixate, fapt ce poate uşura aplicarea tratamentului.

La noi în ţară, până în prezent, s-au făcut doar unele încercări cu caracter

experimental privind aplicarea acestui tratament. În perspectivă, ar putea fi aplicat

mai ales în pădurile din grupa I şi numai după o atentă şi edificatoare verificare, în

realitățile fondului nostru forestier, a condiţiilor de organizare a procesului de

producţie şi a rezultatelor experimentale obţinute.

Avantaje şi dezavantaje. În comparaţie cu tratamentul tăierilor succesive,

prezintă următoarele avantaje:

- asigură o bună protecţie a arboretului matur şi a celor nou întemeiate

împotriva vântului dominant sau a insolaţiei;

- regenerarea se poate asigura în condiţii prielnice, beneficiind la început de

protecţia de sus a masivului şi ulterior de protecţia laterală a acestuia;

Fig.10. Profilul unei păduri tratae prin tăieri succesive în margine de masiv

( după R. Troup)

- prin modul cum sunt conduse tăierile se poate asigura şi o bună

proporţionare a amestecurilor;

- se evită în mai mare măsură vătămarea seminţişurilor instalate.

Dintre dezavantajele tratamentului se amintesc:

- fragementează şi dispersează mai mult tăierile;

- nu se pot evita în întregime vătămările produse de vânt;

- alegerea frontului şi direcţiei de înaintare a tăierilor nu poate satisface

concomitent interesele legate de protecţia arboretelor, asigurarea regenerării şi

accesibilitatea exploatării.

În concluzie, tratamentul tăierilor succesive în margine de masiv este mai

intensiv decât tratamentele de bază. Arboretele rezultate prin aplicarea

tratamentului pot dispune de o mai bună eficientă rezistenţă faţă de vânturile

dominante, iar regenerarea naturală poate fi favorizată. Totuşi, în molidişurile cu

rol deosebit de protecţie, aplicarea sa este totuşi riscantă, necesitând mai întâi

atente şi îndelungate observaţii şi experimentări.

4.4.3.Tratamentul tăierilor cvasigrădinărite (jardinatorii)

Face parte din grupa tratamentelor cu tăieri repetate şi perioadă lungă de

regenare, fiind un tratament intermediar între tratamentele cu tăieri progresive şi de

codru grădinarit, fundamentat teoretic către sfârşitul secolului trecut.

Tehnica tratamentului. Considerat adeseori ca tratament de bază, el face uz

de tăieri în ochiuri, ca şi tăierile progresive, dar perioada de exploatare-regenerare

este mai lungă, fapt ce face să se apropie de caracteristicile codrului grădinărit .

Principal, unitatea de producţie se împarte în 2-3 suprafeţe, fiecare dintre

acestea urmând să fie exploatată şi regenerată într-o perioadă de 30-60 de ani, prin

tăieri în ochiuri cu un ritm de revenire a tăierilor mult mai lent. Păstrând în picioare

arboretul parental o perioadă mai lungă, se poate obţine un spor de creştere de

lumină la arborii valoroşi. În acelaşi timp, se va evita menţinerea arborilor prea

vârstnici, cu creşteri mult diminuate. Prelungind mult perioada de regenerare în

suprafaţa cu arborete în rând de exploatare, se vor crea arborete cu o structură

pronunţat neregulată.

În intervalul de timp cât se aplica taratamentul în suprafaţa în rând de

exploatare, în restul unităţii de producţie se vor executa operaţiuni culturale

adaptate la structura arboretelor regulate.

În rezumat, tratamentul tăierilor cvasigrădinărite se aseamănă cu tratamentul

tăierilor progresive prin:

- amplasarea tăierilor într-o anumită perioadă de timp şi numai pe o parte de

suprafaţă;

- punerea în valoare a masei lemnoase se face sub formă de ochiuri, cărora li

se aplică tăieri de deschidere, de lărgire şi de racordare, însă într-o perioadă de timp

mai lungă;

- trecerea de la generaţia veche la cea nouă este evidentă, iar tăierile principale

executate în perioada de exploatare-regenerare se deosebesc de tăierile secundare,

care se aplică ulterior pe aceeaşi suprafaţă.

În acelaşi timp, împrumută şi unele caracteristici ale codrului grădinărit şi

anume:

- perioada de regenerare este foarte lungă, până la 60 ani;

- tăierile se împrăştie pe o suprafaţă foarte mare;

- arboretele rezultate sunt neregulate, mai mult sau mai puţin pluriene, cu

închidere pe verticală şi profil dantelat;

- pe suprafaţa în rând, concomitent cu tăierile principale se execută şi

operaţiuni culturale.

La noi în ţară nu s-a aplicat. În viitor ar putea fi incercat mai ales în pădurile

de agrement şi, în general, în cele cu rol de protecţie deosebit. Ar putea fi folosit şi

ca formă de tranziţie în transformarea pădurilor de codru regulat în codru de

grădinărit.

4.4.4.Tratamentul tăierilor progresive combinate cu tăieri succesive în

margine de masiv

Se rezumă, în esenţă, la faptul că odată cu începerea tăierilor succesive în

margine de masiv, prin tăierea de însămânţare în prima bandă, se procedează şi la

punerea în valoare a seminţişurilor utilizabile aflate în interiorul masivului prin

tăieri de deschidere a ochiurilor.

Ulterior, se înaintează cu tăierile succesive în margine de masiv şi cu tăieri de

lărgire a ochiurilor deschise, sau de deschidere a altor ochiuri noi. Pe măsură ce

tăierile succesive înaintează în interiorul masivului, integrează şi ochiurile create şi

astfel regenerarea se desfăşoară mai sigur, mai repede, valorificând şi seminţişurile

utilizabile preexistente şi putându-se realiza cu succes amestecuri valoroare din

specii cu temperaturi diferite.

Tăierile vor incepe tot dintr-o margine de masiv fertilă şi înaintează împotriva

factorului vătămător periculos, cu o dinamică variabilă, dependentă de anii de

fructificaţie, precum şi de instalarea şi dezvoltarea seminţişului.

Fig.11. Tratamentul tăierilor progressive combinate cu tăieri successive în

margine de masiv : I,II,III – diferite faze din aplicarea tăierilor ; î – tăiere de

însămânțare ; pl- tăiere de punere în lumină; d – tăiere definitivă

( după E.G. Negulescu )

Aplicarea acestui tratament în viitor s-ar putea încerca în pădurile pure sau

amestecate de fag şi brad, ca şi în alte păduri de foioase, dar numai după o perioadă

de experimentări.

4.4.5.Tratamentul tăierilor în pană

Fig.12. Tăiere în pană

( după R. Troup)

Se bazează pe regenerarea sub masiv provocată prin tăieri succesive pe benzi

în formă de pană, care se lărgesc şi înaintează treptat în interiorul masivului şi în

contra vântului dominant.

În acest caz, tăierile pot începe atât din margine de masiv, cât şi din interiorul

acestuia, iar succesiunea tăierilor este asemănătoare cu aceea din tăierile succesive

în margine de masiv, cu deosebirea că benzile au o formă caracteristică.

A fost recomandat iniţial în molidişuri. La noi nu s-a aplicat până acum.

4.4.6.Tratamentul tăierilor succesive combinate cu tăierile progresive

A fost conceput ca o combinaţie între tratamentul tăierilor succesive şi

progresive, cu largi posibilităţi de aplicare în cele mai diferite situaţii. În esenţă,

aplicarea sa poate prezenta mai multe variante.

În anumite situaţii, aplicarea tratamentului începe prin efectuarea tăierii de

însămânţare, pe o suprafaţă cât mai mare, fără a se depăşi însă posibilitatea anuală

fixată. Totodată, în punctele în care se găsesc deja seminţişuri preexistente viabile,

se execută tăieri pentru deschiderea sau lărgirea şi luminarea acestora. Uneori se

pot deschide ochiuri şi în introducerii unor noi specii valoroase pe cale artificială.

În continuare, în funcţie de anii de fructificaţie, de ritmul de instalare şi dezvoltare

a seminţişului, recoltarea posibilitaţii se face prin tăieri cu caracter succesiv, fie

progresiv, fie din amândouă, urmărind ca paralel cu lichidarea arboretelor

exploatabile să se asigure şi o bună regenerare.

O altă variantă pretinde mai întâi deschiderea si regenerarea ochiurilor cu

seminţiş valoros preexistent şi aplicarea tăierilor de însămânţare în porţiunile dintre

ochiuri. Ulterior, caracterul tăierilor se combină în funcţie de mersul regenerării.

Prin ultimele amenajamente, acest tratament a fost adoptat în aproape toate

pădurile de codru (excepţie molidişiurile), pe circa 41% din fondul forestier. La o

analiză mai atentă însă, se poate remarca faptul că în mecanismul de conducere al

tăierilor nu apar elemente noi, esenţiale, care să-l deosebească de cele două

tratamente. Ca urmare, există încă serioase controverse şi justificate îndoieli, dacă

avem de a face cu un tratament nou sau dacă, de fapt, este vorba de un mod de

adaptare al tratamentelor de bază, succesive şi progresive, la realităţile

patrimoniului nostru forestier.

CONCLUZII

Regenerarea naturală a arboretelor de răşinoase şi a amestecurilor de foioase

cu răşinoase duce la obţinerea unor ecosisteme terestre stabile cu funcţii de

protecţie a solului şi regimului hidrologic.

Alegerea regimelor şi tratamentelor specific acestor arborete duce la

permanetizarea pădurii în suprafeţele existente deja şi nu implică cheltuieli

materiale care să facă nerentabilă activitatea economică din cadrul acestor

ecosisteme.

Speciile astfel cultivate (brad, molid) realizează creşteri ce dau o

productivitate superioară pădurii ducând la obţinerea sortimentelor de lemn

industrial. Mai exact vom comercializa lemn pentru furnir (industria mobilei), lemn

pentru cherestele, exemplarele din cadrul populaţiilor de astăzi vor avea creşteri şi

dimensiuni mari în urma folosirii resurselor minerale din staţiunile natural

fundamentale.

Structura arboretelor naturale permite stabilitate mare a biocenezei forestiere

în faţa celui mai mare duşman-vântul-doborâturile de vânt aducând mari prejudicii

şi o refacere anevoioasă a ecosistemelor forestiere. Mai exact pericolul cel mai

mare de doborâturi de vânt există în arboretele de răşinoase pure, acest capitol

diminuându-se în arboretele de amestec de fag cu brad.

Menţinerea arboretelor de amestec din zona montană determină un regim

hidrologic normal care favorizează şi dezvoltarea unor specii de salmonide

(păstrăvi) care va îmbogăţi apele din zona de munte. De asemenea eroziunea este

diminuată fapt ce duce la păstrarea biocenezelor lacustre (lacurilor de acumulare).

Menţinerea şi dezvoltarea acesor ecosisteme din zona pădurilor de amestec va

influenţa şi economic (în bine) populaţia din zona montană putând dezvolta

ecoturismul.

Bibliografie

1.DONIȚĂ, Nicolae, CEIANU,Igor, PURCELEAN, Ștefan, BELDIE,

Alexandru, Ecologie forestieră, Editura Ceres București, 1977

2.FLORESCU, Ion I, Silvicultură, Editura Universității Transilvania Brașov

3. RUCĂREANU, Nicolae, LEAHU, Iosif, Editura Ceres București, 1982

4.ICAS , București, Amenajamentul Ocolului Silvic Câmpulung Muscel,

Studiu General

Licenta corectata 2

Documents

Transcript of Licenta corectata 2