2 • APOSTROF

MIRCEA GHIÞULESCU

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºiAsociaþia Scriitorilor Bucureºti anun-

þã cu profundã tristeþe încetarea din viaþã,în ziua de 17 octombrie 2010, a scriitoru-lui MIRCEA GHIÞULESCU, critic literar ºicronicar dramatic de largã reputaþie, autordramatic ºi romancier.

Mircea Ghiþulescu s-a nãscut la 14 au-gust 1945, în comuna Cuca, judeþul Argeº.A absolvit Facultatea de Filologie a Uni-versitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj (1964-1969). În perioda studenþiei ºi dupã aceeaa fãcut parte din grupul literar din jurulrevistei Echinox. A obþinut doctoratul înestetica teatrului, cu teza Direcþii esteticeîn comedia contemporanã, la UniversitateaNaþionalã de Teatru ºi Cinematografie dinBucureºti, în 1995. A fost profesor de lim-ba ºi literatura românã la Liceul din Întor-sura Buzãului, jud. Covasna (1969-1970),ziarist la Cuvântul liber din Sfântu Gheor-ghe (1970), din nou profesor la liceul dincomuna Iara, Cluj (1970-1972), inspec-tor al teatrelor la Comitetul de Culturã aljudeþului Cluj (1972-1978), director alTeatrului de Pãpuºi din Cluj-Napoca (1978-1980 ºi 1991), redactor la revista Steauadin Cluj-Napoca (1985-1989), director alDirecþiei teatrelor din Ministerul Culturii(1990-1992), director artistic al TeatruluiNaþional din Cluj-Napoca (1992-1993),consilier al directorului general al Televiziu-nii Române (1993-1994), secretar al Uniu-nii Scriitorilor din România (2000-2005).A fost director fondator al revistei Dramaîn 2001.

Mircea Ghiþulescu a debutat în revistaEchinox, 9/1969, cu piesa de teatru într-unact Strada teilor, ºi editorial cu volumul depovestiri Oraºul fãrã somn (Dacia, 1978).Au urmat volumele Alecsandri ºi dublul sãu,eseuri, Albatros, 1980 (Premiul ATM);Omul de nisip, roman, Dacia, 1982 (Pre-miul Asociaþiei Scriitorilor din Cluj); Opanoramã a literaturii dramatice române con-temporane, Albatros, 1984; Oglinda luiNarcis, roman, Dacia, 1986; Wiener Walzer,roman, Albatros, 1999 (Premiul Asocia-þiei Scriitorilor din Bucureºti). Opera sacapitalã este Istoria literaturii dramatice ro-mâne contemporane (1900-2000), Albatros,2000. Pentru aceasta a primit PremiulUniunii Scriitorilor din România, PremiulSecþiei române a Asociaþiei Internaþionalea Criticilor de Teatru-AICT, Premiul Mi-nisterului Culturii ºi Cultelor, Premiul „I.L. Caragiale“ al Academiei Române. A maipublicat Cartea cu artiºti: Teatrul românesc contemporan, 2004 (Premiul Uniunii Scrii-torilor din România). A publicat nume-roase prefeþe, studii, eseuri, antologii ºi un numãr imens de cronici teatrale ºi lite-rare în cele mai importante publicaþii deculturã, a condus jurii de festivaluri tea-trale în þarã ºi în strãinãtate. A organizatfestivaluri de teatru ºi „Clubul dramatur-gilor“, manifestare esenþialã pentru drama-turgia contemporanã.

Pe parcursul unei cariere de scriitor ºicronicar teatral de peste 40 de ani, MirceaGhiþulescu a fost un neobosit susþinãtoral valorilor literare ºi teatrale, al dramatur-giei naþionale. S-a bucurat de aprecierea ºiprietenia confraþilor, a regizorilor ºi actori-lor, a strãbãtut þara ºi lumea în cãutarea tea-

trului de calitate, scriind despre el cu înaltãcompetenþã ºi dãruire maximã. Pentru acti-vitatea sa exemplarã, a fost distins cu Ordi-nul Meritul Cultural în grad de ofiþer.

Prin dispariþia lui Mircea Ghiþulescu,literatura românã, teatrul românesc ºi lu-mea noastrã literarã suferã o grea, irepara-bilã pierdere.

�

(HORIA GÂRBEA)

VIRGIL BULAT

UNIUNEA SCRIITORILOR din România,Filiala Cluj anunþã cu durere stingerea

din viaþã, în data de 20 octombrie 2010,a poetului, traducãtorului, editorului, pu-blicistului de marcã VIRGIL BULAT.

Nãscut în 24 februarie 1940, Rãduleni,Basarabia. Poet, traducãtor, eseist. Faculta-tea de Filologie a UBB Cluj (1969). Debutabsolut cu poezii în Tribuna (1965). Volu-me de versuri: Nocturnalia, 1985; Drago-nul de ziuã, 1988; Patimile tânãrului Ioanîn Arcadii, 2000; Mezopunct/Mésopoint,2002; Metaintarsii in mezopunct, 2005;Metaintarsii, 2005. Traduceri: AnatoleFrance, Revolta îngerilor, Zeilor le e sete,1978; Ana de Noailles, Umbra zilelor,1982; Cartea vieþii mele, 1986; MarcelProust, Scrisori cãtre Anna de Noailles, 1986.Ediþii din N. Steinhardt: Monologul polifo-nic, 1991; Jurnalul fericirii, 1996.

Cavaler al Iluziei, fin traducãtor din lite-ratura francezã, Virgil Bulat este un poetde stirpe macedonskianã („cã poþi invulne-rabil fi la tot ce te loveºte doar ajungând totmai sensibil la ceea ce doreºti“), îndrãgostitde marea poezie (biblioteca de suflet a poe-tului îi numãra pe Blaga, Seferis, Elytis sauSaint-John Perse). El degustã, în somp-tuoase, minuþios textualizate fraze, cu o sa-vuroasã (pedantã uneori) gesticulaþie liricã,atât fulguraþia unei metafore, cât ºi dezlãn-þuirea exaltatã a unui poem în prozã. Di-mensiunea livrescã a poemelor este in-discutabilã.

Rãtãcit de bunãvoie în lumea gureºãnãscocitã de propriul verb, poetul dã cep„banalelor porniri / fapte / cuvinte / nesã-buiri / ºi ele de toatã minunea înnãdite întâlcuri meºteºugite“. Înþelesuri, mirãri, pãti-miri, cãutãri, cânturi, strãfunduri, nuanþe,chemãri, oglindiri, toate fragede, neºtiutorpãgâne, îngemãnate, colcãie cu o stranie,paradoxalã ºtiinþã de a sugera limpezimeaºi transparenþa. Muzicalitatea prelungã,insinuantã, dar ºi dibuitoare de sensuri maiadânci traduce lucrarea, ne-starea, forfota.Virgil Bulat se recunoaºte îmblânzitor devorbe – „Învãþ cuvintele sã zboare / în vãz-duhuri mult mai subtile decât mireasmazorilor“; „Nãluci se-ndeasã ca în Goya /îmbrãcând cuvinte“, amânând ceasul „cândtoate înaintele scâncesc“… Odihneascã-se înpace!

�

ªTEFAN GOANÞÃ

LA DOAR douã zile dupã alt prieten alnostru, scriitorul Mircea Ghiþulescu, s-a

stins din viaþã colegul nostru ªTEFANGOANÞÃ (n. 1933), prozator remarcabil,dramaturg, publicist. Cãrþile sale – roma-

nele Altarul de nisip, 1993, Patul de zãpadã,1995, Vinul de piatrã, 1997, Zodia Þârului(col. „Akademos“, 1998), ambiþioasa tri-logie Popescu E. Napoleon (3 vol., 1999-2001), volumul de Teatru ºi cel de povestiriMoartea e facultativã (2002), alãturi deeseul despre Mioriþa, abia ieºit de sub tipar(scris în colaborare cu soþia sa, IrinaGoanþã) – sunt urmele admirabile pe carele lasã printre noi. Odihneascã-se în pace!

�

(IRINA PETRAª)

ION BURNAR

S-A NÃSCUT în Dragomireºti (24 octom-brie 1947), a urmat ºcoala generalã la

Sãliºtea de Sus ºi liceul din Borºa, a absol-vit Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca.A lucrat ca profesor de limba francezã laLiceul din Borºa (1970-1982), apoi s-a sta-bilit prin cãsãtorie la Baia Mare, fiind secre-tar literar ºi director adjunct la AnsamblulFolcloric Maramureºul (1983-1985). A fosto perioadã bibliotecar ºi pedagog. Dupãrevoluþie, a intrat în presa culturalã ºi coti-dianã, ca redactor-ºef al revistei Dialog Mã-iastra (1990-1994), redactor-ºef al revisteiArcheus (1994-1996), redactor al ziarelorlocale Clipa zilei ºi Babylon de Maramureº ºial ziarelor naþionale Evenimentul zilei ºiExpres magazin, iar din anul 2000 a fostredactor cultural al cotidianului Informaþiazilei.

A debutat cu poezie la 19 ani, în ziarulPentru socialism. În 1979, a obþinut loculI pe þarã ºi titlul de laureat pentru poezie alFestivalului Cîntarea României (i-a fostpublicatã cartea Memorandum liric). În1981, a obþinut premiul Editurii Eminescu,pentru Viaþa la þarã cu ºi fãrã Tãnase Scatiu.În 1998, Gâlceava scopului cu mijloacele afost premiatã de Municipiul Baia Mare. Atradus din limba francezã Isus Cristos în isto-rie de Tenney Merill (ceea ce i-a influenþatmult poezia, cãpãtînd accente religioase).În anul 2000, a primit al doilea premiu car-tea anului, pentru ... aici provincialul... aºteptmitropoliþii. În anul 2007, a publicat anto-logia de poezie Tratat de aristologie, în carea cuprins poeme din cele patru volume ºipoezii noi. Cartea de eseuri ºi recenzii lite-rare Adunarea ºi scãderea punctelor cardina-le din 2003 i-a rotunjit cariera. La împli-nirea vîrstei de 60 de ani, BibliotecaJudeþeanã „Petre Dulfu“ l-a omagiat în-tr-un Caiet biobibliografic – personalitãþimaramureºene, 2007.

A fost membru al Uniunii Scriitorilordin România ºi al Societãþii Académie sansfrontières. A fost preºedinte al CenacluluiLiterar „Vasile Lucaciu“ din Cicîrlãu, iniþia-tor al Festivalului de Literaturã „VasileLucaciu“ (1978-2010), preºedinte al Ce-naclului Scriitorilor Maramureºeni (1990-2010). Personalitatea sa a marcat viaþa lite-rarã din nordul þãrii, Ion Burnar prefaþîndcãrþi de poezie ºi prozã ºi girînd cu gene-rozitate zeci de debutanþi. Odihneascã-se înpace!

�

(NICOLAE GOJA)

In memoriam

Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 3

Da

IOANEI EM. PETRESCU, in memoriam

Da, iubitã prietenã, s-ar puteasã murim ºi noi, definitiv, ca pãsãrile ºi frunzele. La urma urmei,nimeni n-a scris despre vreo Cruciadã a vulturilor,nu cunoaºtemnici vreo Istorie a foºnetului universal.ªi nu se scandalizeazã nimeni.

Spre consolare, m-aº putea întreba, desigur,ca Acela din Orient,unde eram eumai înainte ca mama ºi tatãl meusã se fi întâlnit. Ori sã citez din memorieversurile celebre în care valurile fac loc altor valuri,iar soarele stins în cer lasã sã se nascã alt soare.

La toate aceste sfaturi ale Înþelepciuniinu pot rãspunde decât, foarte simplu, cã e pãcat. Atâta tot: e pãcat.

Am fost, totuºi, sarea care-a vãzut sarea,apa care s-a oglindit în ape,flacãra bucuroasã cã lumineazã,ºi adiere de vânt am fost,ºi furtunã ºtiind cã-i furtunã.

Cum ºtiu ºi acum, în aceastã orã,cã, la sfârºitul sfârºitului,voi fi pedepsit pe nedreptsã uit tot ce am fost,sã nu-mi mai aduc amintede ceea ce am fost obligatsã pãstrez în memorie.

Destul de obosit, însã,destul de plin de rãni ºi de gemete,ca sã primesc osândaca pe-o iertare.

Octombrie

E foarte multã, ciudat de multã liniºte-n mare, –inima mea, pe-acest þãrm al Liguriei, e singura care face zgomot.

În spatele meu sunt pini ºi mãslini, iar mai departe,în memorie, peste munþi, pãduri de fag ºi stejar în toamnã,de pe continent, dinspre holdele de porumb uscatecu bostani de aur peste cârtiþele cartofilor, sub fumuri, foºnet de chipuri dragi, viii ºi morþii mei,un pic osteniþi de lungile drumuri spre ora asta de rezumate.

Un copil a ºi ajuns, iatã, în vârful cireºului, –de-acolo, dintre clinchete roºii, se vedea lumea toatã, –un adolescent a rãmas o clipã pe treptele ºcolii de la oraº,în pantalonii lui bufanþi, cu stofa lor demodatãþesutã-n casã de mâini bãtrâne, –cu ochii suspendaþi, se pierde spre-o nãlucire cu lan de ovãz argintiu,

unduind în soare. E melancolia lui, încã verde.

ªi cãrþile-apoi, prin ani, ziduri de apãrare,pe sub asedii, ºi atâtea ferestreîntr-una singurã, fãcând viaþa dreptunghiularã,cu pieþe sub vânt ºi statui ecvestredecât de bronz mai degrabã de cearã,ºi geometrice elegiile, madrigalurile puþine,ºi singurãtãþi, ºi pãrinteºti bucurii, ºi dureri secreteale unui ins semãnând cu mine.

ªi-mi pare cã-a fost ºi moartea-ntr-o zi,ºi-un pic de posteritate,cu oasele de peste ºapte ani, norocoase,doar ca versuri albe dezgropatedin lutul cu sânge-nchegat,pentru o scurtã (mã tem) înviere.ªi cu alte ferestre ºi porþi, cu alte ºoapte, lãcateºi strigãte.

Iar acum în faþãcu aceastã ciudatã, suspectã tãcere,în care-mi aud numai inima la un capãt de continent.Aducândpuþinele roci, puþinul sânge, dragile voci,rãmase în toamna din gând.

Sã fiu foarte atent (în ºoaptã îmi spun)sã nu cumva sã tulbur pacea din mare,în ora asta înaltã, de-amiazã,cu inima asta micã a meaun pic prea tare bãtând:poate acolo se delibereazãse vor trage, poate, ºi concluzii curând.

Dar poate cã marea nici nu-i interesatã de-aceste provinciale întoarceri elegiace –a fãcut o excepþie doar cu unul, Blaga, odatã,iar acum tacenumai fiindcã nu bate vânt. Sigur e doar cã-n ora asta de paceinima-mi bate tare,cu mult prea tare.

Poate da, poate nu,se aude ºi-n mare.

Carnet

De zile-ntregi am tot auzit mareaurcând valuri, izbind în stâncica sã cadã, iarãºi ºi iarãºi.Acum, în sfârºit,s-a liniºtit,mai respirã abia.

Poate cã oboseºte ºi marea,ca un Sisif al apei.

Bogliasco, Liguria, octombrie 2010�

Poeme de

4 • APOSTROF

DINU PILLAT face par-te din ceea ce s-a

numit „generaþia pier-dutã“, aceea care s-a afir-mat în timpul rãzboiuluiºi puþin dupã aceea, pânãprin 1947. Ca romancier,el se regãseºte alãturi deMihai Villara (Frunzelenu mai sunt aceleaºi), deAlexandru Vona (Feres-trele zidite), Pavel Chihaia (Blocada) ºiTheodor Cazaban (Parages), publicat abiaîn 1960, la Paris. Dupã 1944, toþi au avuto existenþã zbuciumatã, unii reuºind sã seexileze, alþii rãmânând în þarã, îndurândasuprirea ºi umilirile comunismului. Desti-nul cel mai dramatic l-a avut Dinu Pillat,fiul poetului Ion Pillat, nepot pe linie ma-ternã al lui I. C. Brãtianu, care, aparþinândacestei mari ºi ilustre familii „burghezo-moºiereºti“, în limbajul politic al epocii,ºi împotrivindu-se, prin însuºi faptul „ori-ginii sociale“, regimului dictatorial nou-instaurat, în plus, ºi ca scriitor, a trebuitsã suporte mãsurile represive cele mai dure, culminând cu condamnarea la 25 deani de muncã silnicã, pentru o aºa-zisã„crimã de uneltire contra ordinii sociale“.

Din corespondenþa sa cu viitoarea so-þie, Nelli, aflãm primele ºtiri despre genezaromanului, care avea sã fie principalul capde acuzare în procesul ce i s-a înscenat lasfârºitul anilor 1950. E vorba de Aºteptândceasul de apoi, confiscat de Securitate în mo-mentul arestãrii ºi care a rãmas ºi el arestat,nu ne-ar veni sã credem, peste 50 de ani!Toate intervenþiile familiei ºi ale unei pa-sionate cercetãtoare, Carmen Brãgaru, s-aulovit de un zid insurmontabil, fiind zadar-nice. Se pierduse orice speranþã cã ar maiputea fi recuperat pânã anul acesta, când,ca printr-o minune, a fost descoperit laCNSAS singurul exemplar, într-un alt dosardecât al autorului. Editat fãrã întârziere de Editura Humanitas, cu o Prefaþã siste-maticã de Gabriel Liiceanu ºi o substanþialãNotã introductivã de Monica Pillat, îngri-jitoarea ediþiei, a constituit un adevãrat eveniment literar.

Dinu Pillat obiºnuia sã se confeseze lui Nelli, iubita lui, sã-i încredinþeze dinsecretele de creaþie, ea fiind ºi primulcititor. Aºa stau lucrurile ºi cu romanul decare vorbim, purtând mai multe titluripânã la cel definitiv: Tinerii noului veac,Vestitorii, În aºteptarea ceasului de apoi.

Mai toþi comentatorii, dupã apariþiacãrþii, au afirmat fãrã nicio ezitare cã a fostînceputã ºi încheiatã în 1948. Corespon-

denþa ºi documentele de arhivã însã îi contrazic, cel puþin în parte. La 14 au-gust 1943, Dinu o anunþa pe Nelli cã îl frã-mânta

de la un timp, pânã la halucinaþie, per-spectiva unui alt roman: Tinerii noului veac.Îl presimt fantomatic în mine, cu persona-giile ºi tematica lui încã ceþoase, ca unînceput de zi. Va fi cu totul altceva decâtTinereþe ciudatã, deºi într-un fel poate sãaparã ca o viziune complementarã a vieþiiexprimatã acolo.

E absorbit de acest nou roman. Chiar ºiîn timpul bombardamentelor din 1944,când stoluri numeroase de avioane roiauameninþãtor deasupra, scriitorul rãmânefascinat, complet absorbit de lucrul sãu. Nus-a sculat de la masã, n-a încercat sã serefugieze. „Privirea s-a plecat din nou pepagina de caiet din faþã ºi cu tocul dinmânã a început din nou sã ducã mai depar-te povestea destinelor regizate pe hârtie.“Momentul reprezenta pentru Dinu Pillat,ºi avea dreptate, „prima victorie a spirituluiasupra biologicului. Da, aceastã persistenþãpateticã în scris tocmai în clipa când capulstãtea sub sabia lui Damocles“.

La 15 mai 1944, o anunþa pe Nelli cã aîncheiat romanul – de fapt, prima variantãa lui, pentru cã definitivat va fi în 1948 (cuunele adaosuri ulterioare). Pare istovit ºidezabuzat, în ciuda satisfacþiilor pe care i leoferã actul creaþiei:

Am sfârºit romanul zilele acestea. Încã oetapã interioarã lichidatã, încã un roi deobsesii de care m-am eliberat, încã ceva dinmine care s-a dus, într-un fel. Acum mã simtgol, epuizat, ostenit, cu ceva din dezorien-tarea tristã a omului dupã o lungã cãlãtorie– se reîntoarce în oraºul existenþei saleaievea, unde s-a nãscut ºi unde va muri în-tr-o bunã zi.

Are un sentiment de zãdãrnicie ºi e bântuitde mari îndoieli în privinþa înzestrãrilor saleepice: „Cred cã nu sunt un adevãrat roman-cier, un scriitor aºa cum aº dori, un talentcapabil de a se exprima simfonic... Sunt unbiet om ca oricare altul. Atât“. Idealul sãurãmâne prinþul Mâºkin.

ªi la 3 octombrie 1948, când încheieversiunea definitivã a romanului, încearcãacelaºi sentiment de „tristeþe pustiitã“ ºi desingurãtate. În acelaºi timp însã, înregis-treazã cu satisfacþie un sentiment de orgo-liu: „încã o luptã câºtigatã cu halucinaþiilelumii configurate din adânc!“ De aceea,entuzismat, þine sã-ºi anunþe aceastã victo-rie lui Ionel Teodoreanu ºi lui G. Cãlinescu,al doilea mare idol al sãu. Doreºte sã-i ci-teascã romanul înaintea tuturor. Lui, ma-estrului sãu spiritual, þine sã-i exprime încão datã admiraþia care-l însufleþise încã depe bãncile facultãþii ºi sã-l încunoºtinþeze cã

în timpul elaborãrii romanului „i-a fostprietenul cel mai de aproape în planul înaltal gândului, cu toate dezamãgirile încercateuneori de pe urma anumitor labilitãþi poli-tice“; nu gãsise cui altcuiva sã-i adreseze„mesagiul buneivestiri“. Nu-i divulgã su-biectul, îi precizeazã doar faptul cã esteunul apt sã-i modifice imaginea pe care ºi-o fãcuse despre el G. Cãlinescu, deveni-tã într-un fel o prejudecatã:

Nu sunt la primul meu roman. ªi totuºi par-cã am impresia cã mã aflu acum, în sensulplenitudinei resimþite în densitatea creaþiei.Este vorba de o carte la al cãrei materialeruptiv cred cã nu vã aºteptaþi deloc, maiales cã m-aþi judecat totdeauna oarecum alt-fel, în coordonatele unei anumite tradiþiifamiliale, decât poate sunt de fapt.

Foarte ciudat, scriitorul pare sã uite maitârziu episodul iniþial din 1944, cãci într-uninterogatoriu din 24 februarie 1960, citatde Monica Pillat în Nota introductivã, p.33, el afirmã categoric: „Romanul Aºtep-tând ceasul de apoi l-am început în 1948 ºil-am terminat în 1955“, datã, fireºte, gre-ºitã (poate sub tensiunea anchetei ºi a grijiide a nu mai implica noi cunoscuþi în pro-ces), contrazicând confesiunile debutului,al primei forme, înfãþiºate copios lui Nelliºi în modul cel mai vibrant.

Nu s-au ºtiut despre roman decât gene-ralitãþi, lucruri sumare, indirecte. MonicaPillat ne încredinþeazã cã era conceput ca opunte între Tinereþe ciudatã ºi Moarteacotidianã ºi, foarte important, „cã orientacãtre simptomatologia gestului înfãþiºândmiºcarea unor vieþi care, însetate de auten-tic, eºueazã, fãrã sã-ºi dea seama, în tero-rism ºi au de contemplat dupã aceea, pânãîn ultima secundã, erorile declanºate de fosta opþiune“. Faptul se confirmã acum,pe deplin, dupã citirea romanului.

Carmen Brãgaru este primul istoric li-terar care, în teza ei de doctorat, publicatãsub titlul Dinu Pillat, un destin împlinit,(DU Style, 2000), a refãcut istoria manu-scrisului, cercetând amintita corespon-denþã ºi, cu o conºtiinciozitate exemplarã,arhivele, dosarele Securitãþii, procese-leverbale ale nenumãratelor ºi înfiorã-toarelor anchete, precum ºi desfãºurareaprocesului. De asemeni, i-a consultat pemartorii supravieþuitori.

Încheiat în a doua lui variantã, cumspuneam, în 1948 (acum titlul Tineriinoului veac fiind înlocuit cu Aºteptând ceasulde apoi), la începutul anilor 1950 era încãîn manuscris, „în ciornã, pe coli de hârtiealbã obiºnuitã capsatã într-un dosar“ (Dininterogatoriul luat lui Dinu Pillat la 25 nov.1959. Dosar nr. 118.988, vol. I, p. 423).Carmen Brãgaru ne informeazã cã toate interogatoriile se gãsesc într-un singur

Avatarurile unuiroman arestat

Al. Sãndulescu

�

Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 5

mare dosar, cuprinzând 19 volume aleprocesului Noica-Pillat, aflate în arhiva SRI.

ªi – continuã cercetãtoarea – pentru cã sereferea la activitatea legionarã dintre 1933-1938, descriind culmile ºi abisurile miºcãrii,ca ºi aderenþa pe care o avusese în rândultinerilor intelectuali, Dinu a þinut sã dea sprecitire romanul tuturor cunoscuþilor sãi careluaserã contact cu fenomenul legionar, fie cãfuseserã membri activi sau simpatizanþi,pentru a le afla pãrerea despre modul în carereuºise el, ca persoanã din afarã, sã surprin-dã ºi sã descrie miºcarea.

Autorul a þinut seama de unele observaþiiutile, ca, de exemplu, acelea venite de la dr.Aurel Vlad, legionar notoriu.

La începutul lui 1955, romanul a fostdactilografiat ºi, în aceastã formã, dat sprelecturã unor mari personalitãþi sau unorcolegi de breaslã, cu scopul de a-i comunicaopiniile despre valoarea lui literarã. Astfel,G. Cãlinescu l-a parcurs numai pânã la ju-mãtate. Nu-i plãcuse, pentru cã Dinu Pillat„încearcã sã-i scuze pe legionari ºi sã jus-tifice actele lor teroriste“. Nici Tudor Vianunu a avut o pãrere mai bunã, pentru cã –dupã cum îi mãrturisea lui Dinu – „vãd lucrurile pe o linie psihologicã unilateralã,fãrã sã dau o explicaþie istorico-politicã ºi

sociologicã a fenomenului legionar, în le-gãturã cu care ºi Vianu a spus cã este un su-biect interesant despre care se poate scrie“.V. Voiculescu a fost, în schimb, încântat deromanul mai tânãrului sãu prieten, pentrucã el „nu cunoºtea deloc manifestãrile clan-destine ale miºcãrii legionare ºi psihologialegionarilor, fenomene asupra cãrora s-aedificat din romanul meu“. Lista celor careau citit dactilograma e cu mult mai bogatã.

Parcurgând toate cele 19 volume, Car-men Brãgaru a constatat cã i s-au luat scrii-torului aproape 50 de interogatorii, cel mailung fiind de aproape 13 ore (10 aprilie1959). Securitatea a catalogat romanuldrept „mistico-legionar“ ºi, spre a-l acuzape inculpat, extrage citate din context, rostite de personaje, pe care le pune, înmod grosolan ºi criminal, pe seama au-torului, care nu a fost legionar ºi nici nu aavut simpatii gardiste:

Pentru a scoate organismul miºcãrii dininerþia unei descompuneri fatale, Rotaruînþelesese cã trebuia neapãrat întreprins ceva.Remediul gãsit de el era sã treacã de la ve-getarea pe loc la o acþiune cu orice risc (citatdin vol. 6, fila 466, p. 222, apud C. B.).

În aceeaºi scriere Pillat Ctin dezvãluindconcepþiile sale ºi a [sic!] complicilor sãi înce priveºte metodele ce le folosesc legionarii,el îndeamnã la acte de teroare despre care

aratã urmãtoarele: „Azi, de pretutindeni, avem informaþii

cã suntem din nou puternici. Astfel stândlucrurile cred cã a sosit momentul sã trecemla acþiune. Orice amânare nu poate sã fiedecât în paguba noastrã. Trebuie sã recur-gem la violenþã. La vãrsare de sânge nu nerãmâne decât sã le rãspundem cu vãrsare desânge“. (citat din vol. 6, fila 475, p. 222)

Cu asemenea revoltãtoare mistificãri ºi pebaza unor declaraþii obþinute cu forþa de laacuzat, supus unor suplicii inimaginabile,Dinu Pillat a fost condamnat la 25 de anide muncã silnicã. Este meritul fiicei sale,poeta Monica Pillat, care a publicat cores-pondenþa dintre pãrinþii sãi (volumul re-marcabil Biruinþa unei iubiri) ºi a întreprinsmereu demersuri pentru recuperarea ma-nuscrisului, al cercetãtoarei de la CNSAS,Raluca Spiridon, care a descoperit roma-nul, publicat în cele mai bune condiþii deGabriel Liiceanu, ºi al lui Carmen Brãgaru,care, în urma multor ani de cãutare prinrafturile prãfuite ale arhivelor, a scos la ivea-lã documente esenþiale în legãturã cu gene-za ºi avatarurile dramatice ale romanului ºiale autorului, muncã deloc uºoarã, crista-lizatã într-o apreciatã monografie.

�

Romanulpoliþist... desuet?

DACÃ AM face un sondaj de opinie înrândul publicului român, am constata

cã cele mai savurate filme sunt cele poli-þiste. Acelaºi sondaj de opinie aplicat citi-torilor de romane poliþiste ne-ar provoca oprofundã dezamãgire.

Ne întrebãm contrariaþi dacã au dispã-rut cititorii români sau dacã romanul po-liþist „nu are piaþã la noi“, lucru remarcatde Nicolae Manolescu.

De ce nu se citesc romanele poliþiste ºimai cu seamã romanele poliþiste româneºti?Suntem prea preocupaþi sã parcurgem sutede pagini de limbaj academic cu DEX-ul înfaþã pentru a reþine la sfârºit câteva neolo-gisme ºi ignorãm romanele poliþiste pentrucã sunt prea superficiale?

Critica literarã asupra romanului poliþistnu este la fel de stufoasã ca în cazul altortipuri de roman, tocmai pentru cã de-a lun-gul timpului s-a vehiculat ideea cã romanulpoliþist este un gen lipsit de valoare literarã.

Este adevãrat cã existã ºi romane poli-þiste proaste, scrise parcã dupã acelaºi tipar,lipsite de intrigã, în care e suficient sã par-curgi primele pagini ca sã-þi dai seama definal. Acest lucru nu ar trebui sã descurajezecititorul, pentru cã scrieri proaste întâlnimadesea ºi în alte tipuri de roman. La fel deadevãrat e ºi faptul cã literatura românã cu-noaºte o crizã a romanului poliþist. Sã fievorba despre o timiditate a scriitorilor ro-mâni în abordarea acestui gen, cauzatã de

statutul precar dat autorului român de ro-mane poliþiste?

Lipsa unei tradiþii, abundenþa traduce-rilor, numãrul redus al celor care au reuºitsã se remarce ºi sã se menþinã, lipsa de pro-fesionalism ºi poate de interes a criticii li-terare, reticenþa editurilor, costurile maricare împiedicã tiraje ºi mai mari, inexistenþaunui sistem eficient de promovare si mar-keting au dus la inhibarea autorului. Iatãdoar câþiva dintre factorii care trezesc reti-cenþa cititorului român, care, lipsit de in-formaþii, lipsit ºi de resurse, preferã sã-ºicheltuiascã puþinii bani pe valori sigure saupe traduceri care sunt mereu cu un pas îna-intea producþiilor autohtone pentru cã auavut succes în alte pãrþi, constatã StelianÞurlea. Consecinþa e cã cititorul român aratat evoluþia romanului poliþist, care a de-venit incredibil de complex, intriga poli-þistã împletindu-se cu istoria, arta, teologia,psihologia, matematica, muzica. Interesulnostru pentru literatura poliþistã autoh-tonã a fost atât de redus, încât acum, în faþaraftului cu romane poliþiste, recunoaºtemdoar nume precum Agatha Christie, Ray-mond Chandler, Arthur Conan Doyle ºi nuputem spune un nume de autor român deroman poliþist.

În pofida diferitelor încercãri de a dis-credita acest gen, romanul poliþist are o va-loare literarã ºi meritã citit, constatã recentªerban Tomºa. Avem autori de romane po-

liþiste care meritã tot respectul, care au datopere remarcabile din punct de vedere artis-tic, a cãror lecturã se face cu foarte mareplãcere: Rodica Ojog-Braºoveanu, GeorgeArion, Haralamb Zincã, Horia Tecuceanu,Olimpian Ungherea, Petre Sãlcudeanu.

O atenþie deosebitã meritã sã fie acor-datã Rodicãi Ojog-Braºoveanu, consideratãdoamna policierului românesc. În romanelesale, precum Moartea semneazã indescifrabil,Enigmã la mansardã, Necunoscuta din con-gelator, Poveste imoralã, Cocoºatul are alibi,Coºmar, O bombã pentru revelion sau în ci-clul Melaniei ºi în romanele de spionaj cuMinerva, remarcãm calitãþile sale de scrii-toare, limbajul aparte, în care arhaismelesunt foarte bine dozate, oferindu-ne olecturã plãcutã ºi captivantã..

Dacã dupã 1990 romanul poliþist ro-mânesc a cunoscut o oarecare decãdere,asistãm azi, din fericire, la o încercare de re-lansare a acestui gen. Reeditarea romanuluiAtac în bibliotecã al lui George Arion a cu-noscut un succes mai mare decât la mo-mentul publicãrii. Alte romane recente caremeritã atenþie sunt Filiera greceascã al luiBogdan Hrib ºi 3 cu ghinion al lui Emil Simionescu. Lista autorilor ºi a romanelorpoliþiste ar putea continua, dar sã lãsamcititorul sã descopere acest gen, care poatefi considerat, fãrã doar ºi poate, literaturãde calitate.

�

�

Marieta Gãurean

6 • APOSTROF

ILEANA MÃLÃNCIOIU

ºi riscurile verticalitãþii

DESPRE ILEANA Mãlãn-cioiu se spun ºi se re-

petã douã lucruri, mai ales:cã e o poetã foarte bunã,una dintre vocile cele maiconsistente ºi mai nuanþa-te ale poeziei româneºti; cã e o fiinþã verticalã carespune exact ceea ce crede,fãrã calcule conjuncturale ori compromisuride salon ºi gaºcã.

Încã în 1967, poemul Pasãrea tãiatã tra-sa un itinerar poetic ºi indica rolul asumatcu precãdere de poetã – acela de bunã-con-ducãtoare-de-moarte. Eul liric îºi pãrãseºtevremelnic rosturile intime ºi se propunedrept intermediar naiv, anume refuzândadevãrata înþelegere ºi alunecând strâmb pedeasupra Tainei teribile: „Strâmb zãvorulºubrezit de vreme, / Ca sã uit ce-am auzit,sã scap, / De aceastã zbatere în care / Tru-pul mai aleargã dupã cap. // Iau c-o mânãcapul, cu cealaltã restul, / ºi le schimb cândmi se pare greu, / Pânã nu sunt moarte, sãmai stea legate / Cel puþin aºa, prin trupulmeu. // însã capul moare mai devreme. /Ca ºi cum n-a fost tãiat bine, / ªi sã nu sezbatã trupul singur / Stau sã treacã moar-tea-n el prin mine“. ªtiinþa excepþionalã avieþii ºi a morþii ºi paradoxala incapacitatede a trãi ºi de a muri sunt temele paraleleale unei poezii a exasperãrii intonate cu vo-ce albã, rece ºi tristã – „cuvintele sufletuluimeu desfãcut de trup“, „singurãtatea ceafãrã de margini“. ªi o rugã întârziatã, lu-creþianã: „Sã mi se lase amintirea cã amfost / trup ºi suflet odatã“. Sonoritãþileasimfonice, frângerile de ritm, cadenþacvasinepãsãtoare faþã de mãsuri ºi mãsurãservesc perfect slujba thanaticã.

În plus, cârtitoare absolutã fiind, în sen-sul cel mai nobil al cuvântului, cel care con-ferã valoare ºi autonomie enunþului, IleanaMãlãncioiu nu îngãduie instalarea automul-þumirii, a conºtiinþei împãcate. Adevãrurileapãrate sunt ale momentului sãu ºi, nu odatã, ale umorii; contrazicerile – semne aleunei personalitãþi puternice tocmai prindezinvoltura cu care îºi impune remanieri– sunt imprevizibile, însã perfect motivatede acumulãri interioare, invizibile ochiuluicomun. Nu este, nu poate fi ostaºul nici-unei cauze, alta decât cea intimã, ºi ea com-plexã, haoticã, supusã reconsiderãrilor: „numã gândesc sã fiu în poezie altfel decât înrealitate, ci dimpotrivã“.

Eseista întreþine verticalitatea luãrilor decuvânt, dar o face, ºi acest lucru e cu totulremarcabil, fãrã trufia de a crede cã fran-cheþea adevãrurilor sale se confundã de fie-care datã ºi neîndoielnic cu Adevãrul abso-

lut ori mãcar cu al celor mai mulþi dintresemeni. În eseuri ºi în publicisticã – veziVina tragicã: Tragicii greci, Shakespeare, Dos-toievski, Kafka, dar ºi Cãlãtorie spre mineînsãmi, Crimã ºi moralitate, A vorbi în pustiuori Recursul la memorie, cu fragmente relua-te ori prelungite în Exerciþii-le de supravie-þuire de acum (Editura Polirom, 396 p.) –,feminitatea, abstrasã, funcþioneazã asemeniunei plasme în care se dezvoltã, miºcã,„merg“ idei, atitudini, revelaþii. O demon-straþie obstinatã a adevãrului cã „rãnile sevindecã mergând“, cã victoria este urmarealegicã a faptului cã nu te dai bãtut. Tot ceþine de culturã devine problemã personalãîntr-o manierã pãtimaº-lucidã. Fiecare pa-ginã probeazã nobleþea darului cititului ºial scrisului, care „numai împreunã fac po-sibilã cultura“: „scrisul mi se pare prin elînsuºi un fel de moarte a morþii ºi de în-viere a vieþii“. Ne aflãm în faþa unui obser-vator avizat, cu „frunte“, gust sigur ºi stil.Comentariile sale sunt, fãrã excepþie, lite-raturã – fãrã sã înceteze o clipã a fi istorie,adicã adevãr.

N-o pot crede când mãrturiseºte despre„sufletul înclinat sã nu prea mai creadã înminuni“. Menþinerea discursului într-o zo-nã abstract-metafizicã, „tropotul neliniºti-tor“ din poeme rezonând în fiecare paginãeseisticã, iritarea fertilã nãscutã din supra-învestirea afectivã a teritoriului culturii þin,toate, de cea mai autenticã credinþã în mi-nuni. Afectatã de asonanþe ºi disonanþe,atinge, ºi în cele mai bãtãioase segmente,armonia în numele rânduielii intrinsece, im-plicite a artei adevãrate. Rezultatul este ouluitoare densitate contextualã ºi subtex-tualã a frazei ºi tentaþia cititorului de a citatotul, fiindcã totul sunã memorabil. IleanaMãlãncioiu ne obligã, cu cele mai rafinatemijloace de con-strângere, sã-i fim însoþi-tori. Adriana Bittel are dreptate: „cu toatãfrancheþea ei uneori causticã, seamãnã cuun fruct þepos pe dinafarã, dar cu miezbun, hrãnitor pentru suflet“. Apartenenþaultimã ºi hotãrâtoare e la propria sensibi-litate, la inteligenþã, la orgoliu, diferenþã,unicitate.

Atentã la vreme ºi vremuri, le ºtie maipuþin importante pentru esenþa poeziei, aartei în genere decât s-ar putea crede. E do-vada extrem de convingãtoare cã „supu-nerea oarbã în faþa cuiva“ nu e specificnaþional. Iatã, de pildã, un comentariu –discret caustic, cãci cu un zâmbet amuzatîn colþul gurii – la un festival închinat Ro-mâniei la care s-au prezentat – involuntar,desigur, circumstanþã ºi mai agravantã –douã filme adulatoare: unul despre Ceau-ºescu, celãlalt despre fostul rege:

Atunci mi-a pãrut rãu pentru rege cã a fostpus într-o situaþie delicatã. Dar, de când s-a împãcat cu toate culorile, de la roºul luiIliescu ºi cenuºiul lui Constantinescu pânãla portocaliul lui Bãsescu, mã gândesc cã,dupã tot ce s-a întâmplat, el s-a ales cu oparte din proprietãþile familiei regale ºi cu

palatul în care ºi-a semnat încã o datã actulde abdicare, iar noi ne-am ales cu prinþulDuda.

Sau:

Pe Herta Müller o voi citi ca ºi cum nu l-arfi luat [Premiul Nobel]. Adicã nici mai mult,dar nici mai puþin decât pânã acum. Pentrucã nu pot sã-mi schimb peste noapte pãrereadespre proza ºi despre poezia ei în funcþiede aceastã întâmplare, care a depins deatâtea motivaþii extraliterare.

Cartea se rotunjeºte din convorbiri cudiverºi, „întrebãtori“ de calibru sau de oca-zie (cu teme reluate prin forþa împrejurã-rilor), texte autonome despre personaje(Nina Cassian, Lucian Raicu) sau cãrþi(Romanul universurilor crepusculare a luiIon Vlad, de pildã), o splendidã conferin-þã (Vina tragicã), teme la zi. Se încheie cu consistentul interviu (120 de pagini)acordat Luciei Negoiþã, veritabil romanautobiografic provocat.

Ileana Mãlãncioiu îºi pãstreazã un en-tuziasm „bine temperat“ faþã de fanfarelevremii, dar la fel se întâmplã ºi cu scepti-cismul faþã de bocitoarele aceleiaºi vremi,cãci ºtie, ca Moromete, cã „politica nu elucru curat“. Nenumãrate secvenþe sunt de-cupabile ca înþelepciuni, rostite tranºant, cuforþa celui consecvent cu sine, dar ºi oare-cum destins, lãsând loc de întors opiniiloralternative, replicilor polemice: „Ce nu în-þelegea disidentul Paul Goma dupã ce a fostnevoit sã opteze pentru exil era faptul cã eusocoteam infinit mai important milimetrulcâºtigat în bãtãliile de aici, decât kilometrulpe care l-aº fi putut strãbate în altã parte,unde nu m-ar fi oprit nimeni sã spun totce-mi trece prin cap“; „pentru mine nupoate exista o ofertã convenabilã în afaraþãrii. Fiindcã nu vreau sã renunþ la literatu-rã, ºi ea se scrie cel mai bine în limba ma-ternã, cu iluzia cã poþi fi înþeles mãcar decei între care trãieºti“; „Câtã vreme ni secere sã ne adaptãm la economia de piaþã,dar tot ce facem noi e considerat muncãvoluntarã e o minune însuºi faptul cã su-pravieþuim“; „cultura românã n-o poate luamereu de la capãt în funcþie de imperativelemomentului ori de dosarele celor care ofac“; „…ar fi trebuit sã mã întrebaþi de ceam trãit în timpul regimului comunist. Nuvoi vorbi despre inconvenientul de a te naº-te într-o vreme neprielnicã. Necum despreinconvenientul de a te naºte“; „Poate ar fitrebuit sã refuzãm ºcoala, pe care am ur-mat-o în regimul comunist, sã facem un actde eroism ºi sã rãmânem analfabete“; „Nupoþi sã fii ºi eminenþã cenuºie, ºi scriitorautentic. Politica presupune prin ea însãºicompromisul, iar Poezia îl respinge“.

O fiºã de observaþie plinã de sugestiiºi de semne de întrebare. Nevoia de „cevasimplu ºi pãtrunzãtor“ a poetei, mãrturisi-tã în excelentul interviu acordat Martei Petreu, e ceea ce rãmâne stãruitor dupãlectura cãrþii: „Nu mi-am dorit, deci, nici-odatã sã fiu bãrbat. Am fãcut ce aveam eude fãcut“. Da. Ceva simplu ºi pãtrunzãtor.

�

Irina Petraº

Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 7

Amintiri cu cei de-acasã

SÃ LUÃM cazul majoritã-þii celor dintre noi care

ne-am dezrãdãcinat de lo-curile în care ne-am nãs-cut. Ne întoarcem acolo,în general, cu prilejul unorevenimente. Nunþi maipuþin, fiindcã a trecut tim-pul. Mai des pentru în-mormântãri ºi pentru parastase. În felulacesta, încetul cu încetul, locul copilãrieinoastre devine o zariºte a morþii: întâlniriºi amintiri, cu ºi despre oameni care nu maiexistã, umbre trecute dincolo de Styx, ºimai ales iertare. Cu oameni care þi-au fãcutrãu, dar care nu mai trãiesc, nu are rost sãte mai rãfuieºti: timpul vindecã – spuneautoarea despre care mi-am propus sã scriu–, dar nu te învaþã sã uiþi. Pentru unii – ceipuþini – amintirile se leagã în texte; nu pen-tru a rãzbuna, ci pentru a depune mãrturieºi pentru a înþelege.

Pe Doina Cetea (Ierboaia: Prozã scurtã,Cluj-Napoca: Ed. Dacia XXI, 2010), primaexperienþã a morþii a prins-o la 18 ani, în-tr-un moment potenþial fericit, când sepregãtea sã se întoarcã pentru o scurtãvacanþã în Cetea, sãtucul de lângã Aleºd, încare se desfãºoarã acþiunea prozelor scurtedin volum. Tatãl ei, preot, s-a opus colec-tivizãrii ºi a fost convocat sub un pretextparohial la Oradea, de unde s-a întors pestecâteva zile, la numai 50 de ani, între patruscânduri. Peste douã-trei decenii, o altãmoarte – de data aceasta a mamei, adusãdupã datinã înapoi în sat, pentru a fi în-mormântatã lângã soþ – declanºeazã înmod imperios mecanismele rememorãrii lafiica ocupatã sã facã totul „cum trebuie“,Ierboaia redând, fãrã intelectualizãri forþa-te ºi fãrã justiþialismul etic retroactivantcu care multe volume similare ne-au obiº-nuit, decantarea epicã a acestor întoarceriîn timp, care au, în ultimã instanþã, un nu-mitor comun: moartea cu care se confruntãmajoritatea protagoniºtilor, fie cã e vorbade dispariþiile nocturne ale anilor ’50, derãmãºiþele unui copilaº mort gãsit la bazagrãdinii sau de accidentul alpin al pãrinþi-lor unuia dintre protagoniºti, doctorul Darius, dispãruþi subit în Bucegi cu prilejulunei ascensiuni de vacanþã.

Sunt sate a cãror existenþã e guvernatãde un alt soi de evenimente definitorii:construcþia vreunui pod sau viaduct, desþe-lenirea unei ºosele, apariþia vreunui învã-þãtor sau preot providenþial, capabil sãschimbe destinul oamenilor de acolo ºi sã-l orienteze spre mai bine. Satului Cetea(de la care Doina Bendorfeanu ºi-a luat nu-mele...) nu-i e dat sã trãiascã nimic dintoate acestea, dacã excludem colectiviza-rea abuzivã ºi îndiguirea unui canal colec-tor, îndeajuns de dizgraþios ca sã nu distru-gã armoniile ancestrale transmise pestegeneraþii. Dimpotrivã însã, micii aºezãripierdute printre dealuri i s-a repartizat des-tinul de a întâlni moartea la orice pas ºide a ºi-o însuºi organic, aºa cum ceilalþi faccu fericirea, tihna vieþii de fiecare zi saucu resemnarea. În anii ’50, aºa cum se obiº-nuia în vremurile acelea, leneºul satului

ajunge secretar de partid, stupefacþia gos-podarilor decantându-se târziu, cu prilejulînmormântãrii sale, când s-au întâmplat„lucruri incredibile“:

Când preotul s-a adresat în final celor pre-zenþi cu formula obiºnuitã „îndureratã fami-lie“, unul din copii a izbucnit în râs ºi niºtefemei au fost nevoite sã-l scoatã de acolo ºisã-l ducã în spatele casei, sã râdã de voie.Numai cã râsetele lui însã se auzeau ºi toþicei prezenþi au început sã zâmbeascã, apoiau început sã râdã ºi ei în hohote, pânã ºipreotul ºi-a întrerupt predica [...] Parcã în-nebuniserã toþi.

Treptat-treptat, aproape imperceptibil – înaceasta constã, de fapt, mãiestria întreguluivolum –, autoarea transgreseazã graniþadintre memorialisticã ºi ficþionalizare, can-titatea masivã de substanþã thanaticã dinlumea amintirilor ajungând sã se supradi-mensioneze în direcþia unui fantastic atentbrodat literar, în care simþi modelul pro-zei sud-americane, fãrã ca similitudinea sãdevinã deranjantã, dimpotrivã: având mânãbunã ºi un foarte acut simþ al autocenzurii,Doina Cetea nu transleazã în efluvii halu-cinatorii, nu-ºi transformã notaþiile în fas-tuoase epigonisme marqueziene, ci rãmânela graniþa fragilã dintre verosimilul docu-mentar ºi fantasmatic, adicã acolo unde estemai greu de rãmas, fiindcã reticenþa cereautocenzurã epicã, fineþe descriptivã ºi dis-creþie. Excedat de „monumentul funerar“pe care-l reprezintã crucea preotului dinograda bisericii, învãþãtorul satului cere înrepetate rânduri exhumarea ºi mutarearãmãºiþelor în cimitirul „din deal“, mai feritde ochii lumii. Povestirea Dincolo de fereas-trã redã, de fapt, existenþa unei fãpturiaproape kafkiene, primarul Mitrofan – defaimã funestã, vinovat pentru multe... –,care se baricadeazã în spatele unei ferestreacoperite cu o pãturã pentru a-ºi trãi restulde viaþã care i-a rãmas ca mortificare. Doc-torul Darius, din Leontia (cea mai elabo-ratã, sub aspect epic, piesã a volumului),þine sub pernã Cartea tibetanã a morþilor,fiind obsedat nu numai de inexplicabilamoarte a pãrinþilor sãi – cãzuþi într-o prã-pastie în Bucegi –, ci ºi de serializarea aces-tei morþi, iubita lui, asistenta Leontia,sugerând cã strãbunicii doctorului ar fimurit tot în Bucegi, în condiþii aparentsimilare. Nu în ultimul rând, rubicondulprieten al doctorului Darius, veselul Ion –vegetarian autoimpus din motive de excesponderal –, moare sub mâna prietenuluisãu în timpul unei operaþii – nu mai puteafi salvat, era un caz irecuperabil... –, dupãce, în timpul unui concediu la mare, desco-perã printre stabilopozi cadavrul descom-pus al unui – se pare – francez, înecat fãrãurmã cu câtãva vreme înainte.

Aºa cum spuneam, cea mai elaboratãsub aspect epic este povestirea Leontia, con-struitã în jurul unei femei foarte frumoa-se, demonizate. Îndrãgostitã de doctorul Darius – care, la rândul sãu, o iubeºte cutandreþe –, Leontia consimte sã-i facã uncopil, însã din clipa în care acesta se naºte,ea are impresia cã spectrele care populeazãcasa iubitului ei îl revendicã, motiv pen-tru care, într-o clipã de rãtãcire, îl ºi aban-doneazã într-o grãdinã, fiind gãsit de doisãteni, Grigore ºi Cornelia. Existã, de alt-fel, în povestire câteva simboluri gravate înfiligran, cea mai subtilã dintre ele fiindaceea a orologiului cu pendul Arthur, adus

de strãmoºi din Viena; la un moment dat,orologiul va fi vizitat chiar de Doamna cuCoasã, însã ceea ce se înþelege din istoria sa este faptul cã, odatã adus din CapitalaImperiului, el transferã în casa de pe str.Salcâmilor nr. 31 un mic sâmbure thanatic,care cu timpul creºte insidios ºi iradiant,cotropind discret tot ceea ce este în jur.Leontia, de altfel, este scrisã în aºa fel, încâtsã ofere o „cheie“ pentru mai multe firenarative aflate în text, sugerând, de fapt, cãîn existenþa oricui planurile reale ºi supra-naturale se întrepãtrund insidios, fãrã sã ºtiiunde se aflã graniþa unuia ºi unde începecelãlalt. Pe de altã parte, tot Leontia indicãuna dintre intenþiile epice majore aleDoinei Cetea, nãscutã din dorinþa de a su-gera cã fantasticul se aflã printre noi, nu arenevoie de falii, crevase sau „porþi“ specia-le pentru a se manifesta. Determinismuloamenilor e deopotrivã realist ºi ocult, fire-le urmând sã se lege abia la sfârºit, cândmoartea vine ºi le precizeazã.

Cabina de duº, schiþa care încheie volu-mul, e o capodoperã comicã, demnã de a ficititã atât pentru economia realistã bono-mã în spiritul cãreia este scrisã, cât ºi pen-tru sugestiile de subtil fantastic cotidian pecare le lasã sã se întrevadã. Pe de altã parte,e imperios necesar sã citeºti textul în „che-ia“ economiei de ansamblu a volumului încare el a apãrut, fiindcã numai în acest felthanaticul devorator al mesajului din finalcuprinde pe de-a întregul atmosfera, tri-miþând-o în direcþia fantasticului de proxi-mitate pe care-l are îm vedere.

Cabina de duº începe într-un mediu încare Kafka ºi Edgar Allan Poe îºi dau mâna:o gospodinã aºezatã, interesatã de îmbunã-tãþirea confortului ei domestic, se decide sãcumpere o apetisantã cabinã de duº cu ja-cuzzi mural aferent, scena cumpãrãrii fiinddescrisã într-un registru de realism minimalcare promite, chiar de la început, imprevi-zibilul. Din chiar clipa achitãrii produsului,acesta „pune stãpânire“ pe proaspãta sacumpãrãtoare: este transportat acasã fãrã sãºtii prea bine cum, montat de doi instala-tori care pun stãpânire timp de o lunã pecasa scãrilor ºi pe apartament, climaxul po-veºtii venind la sfârºit, când, încercândscrupulos cabina sã vadã dacã ea funcþio-neazã, cei doi meºteri dispar fãrã urmã,înghiþiþi de ea, lãsând proprietãreasa în faþaunei dileme terifiante: sã încerce ºi ea cabi-na sau s-o vândã cu apartament cu tot,lãsându-i pe noii proprietari sã facã duº învoie...

Ierboaia, dacã am înþeles bine, este, îndialect local, floarea-soarelui, dar semnificã,într-o ordine consecutivã, vegetaþia voracecare acoperã totul, ºtergând urmele a tot cea fost ºi existã. Volumul Doinei Cetea me-ritã citit: rar veþi vedea, într-un text de maipuþin de o sutã de pagini, o asemenea con-centrare de obsesii thanatice, pe care, cu-noscând-o pe autoare, sincer sã fiu nuºtiam cã le are...

�

ªtefan Borbély

8 • APOSTROF

GETA BRÃTESCU:jurnalul artistei

GETA BRÃTESCU, Copacul din curtea vecinã,Bucureºti: Fundaþia Culturalã Secolul 21,2009, 270 p.

EXTRAORDINARA AR-TISTÃ Geta Brãtescu,

unul dintre cele mai ra-dical experimentale spi-rite creative din culturaromânã contemporanã,la cei aproape 84 de aniai sãi, graficianã, picto-riþã, autoare de colaje,videouri, instalaþii, per-formance-uri ºi cîte alte-le, în multiple formule, inclusiv improvi-zate, friabile, documentate fotografic saufilmic, publicã în paralel cãrþi. Nu e doarun capriciu ºi nu sînt doar notaþii de ca-iet de schiþe, ca la mulþi artiºti: începînddin 1970, mai întîi la intervale mari, apoi,de la mijlocul anilor ’90, mai des, Geta Brãtescu a semnat nici mai mult, nici maipuþin decît ºapte volume.

E – deci – un mod de exprimare impor-tant, complementar celui vizual. Biografiaexplicã atare bibliografie: autoarea noastrãn-a ajuns sã facã însemnãri în caiete din în-tîmplare, ea urmînd în tinereþe ºi filologia,simultan cu studiile de bele-arte (acesteadin urmã – întrerupte fãrã voia ei, în aniiproletcultismului incipient, reluate multmai tîrziu, în 1969-1971). N-a fãcut nici-odatã investiþii egale în cele douã domeniiculturale ºi în cele douã practici creative,considerîndu-se – pe bunã dreptate – esen-þialmente artistã vizualã; dar n-a încetatsã simtã nevoia de a aºterne observaþii ºigînduri pe hîrtie.

Aºa au prins contur, înainte de 1989,însemnãrile de cãlãtorie din De la Veneþiala Veneþia (Editura Meridiane, 1970) ºi no-taþiile din Atelier continuu (Editura CarteaRomâneascã, 1985), pentru ca dupã 1990sã vadã lumina tiparului încã un Atelier…,de astã datã …vagabond (Editura CarteaRomâneascã, 1994), apoi o veritabilã serie

în cadrul colecþiei de cãrþi publicate pe lîn-gã revista Secolul 21, de a cãrei istorie deSecol… 20 Geta Brãtescu e de mult timplegatã (se ocupã de decenii de prezentareagraficã a elegant-austerului periodic-carte):A.R. (2000), Peisaj cu om (2002), Ziua ºinoaptea (2004) ºi Copacul din curtea vecinã(2009; toate la Fundaþia Culturalã Secolul21).

Seria acestor patru cãrþi ilustreazã foartebine maniera reflexivã a autoarei, ca ºi aspi-raþia ei cãtre proza de ficþiune, din care, fãrãca „evadarea“ sã-i reuºeascã pe deplin, re-cade în confesiune. Dorinþa de a imaginapovestiri ºi chiar de a scrie un roman vo-luminos e consemnatã în repetate rînduriîn Copacul din curtea vecinã, însã e doar omicã utopie personalã contra naturii.

A.R., subintitulatã „roman“, începe cufragmente de jurnal, Dintr-un carnet, vi-zibil transferate din caietul propriu încontul unui alter ego, tot feminin, numit(ã)cu iniþialele din titlu (între altele, notaþiidespre culori, linii trasate cu cãrbunele pehîrtie…); continuã cu cîteva secvenþe totcvasiautobiografice (decoruri din Praho-va, de unde provine Geta Brãtescu, des-crierea tatãlui farmacist, ca-n existenþa realãº.a.m.d.); trece la un moment dat lapersoana a III-a, fantazînd în secvenþe scur-te; pentru a reveni în final la notaþiile frag-mentare, tip jurnal, cu o ultimã frazã des-pre inconsistenþa – romanescã, ar trebui sãînþelegem – a protagonistei („A.R. nu ºi-amai înþeles fiinþa; se spulbera ca dor înecoul vocilor de mult stinse“ – p. 160);drept epilog, un interviu în care, stimulatãde întrebãrile Aureliei Mocanu, Geta Brã-tescu oferã de bunãvoie interpretarea amin-tirilor din carte ca pseudoficþiuni ºi face ºilegãturile dintre ce scrie ºi ce creeazã vizual.

Schiþele din Peisaj cu om, subintitulatã„prozã scurtã“, sînt cînd evident imagina-te, cînd revin la notaþia subiectivã.

În Ziua ºi noaptea mai apare un singurtext de ficþiune, mic monolog înaintea uneiincendieri, dupã care, sub genericul cãrþii,sînt transcrise secvenþe de caiet personal,urmate de o secþiune finalã cu desene aleGetei Brãtescu din ciclul „cu ochii închiºi“– foarte interesante siluete schiþate fantas-matic cu cãrbune.

Parte dintre însemnãrile cotidiene dinZiua ºi noaptea vor fi preluate – ºi astfel„deconspirate“ – ºi în jurnalul propriu-zisdin Copacul din curtea vecinã. Încercãrile deieºire din „atelierul continuu“ cãtre spaþiulficþiunii s-au încheiat, mãrturisirea prin cu-vinte, prin scris, de care artista a avut în-totdeauna nevoie, a cîºtigat. Paginile decaiet se vor umple mai departe cu notaþiipersonale…

Jurnalul acoperã perioada 10 mai 2002-28 ianuarie 2009, interval în care trece pra-gul de 80 de ani. ªi înainte, ºi dupã, e dince în ce mai atrasã de scris, din mai multe

motive, unele legate de trecut, altele pre-zente: intratã în etapa amintirilor, anumitepersonaje ºi întîmplãri de altãdatã o obse-deazã, o „bîntuie“; iar lumea din jur conti-nuã sã se cearã privitã, admiratã ºi consem-natã, autoarei fiindu-i mai uºor acum s-ofacã în scris decît lucrînd în atelier, cãci arede luptat cu sîcîielile vîrstei (mãrturiseºtefrecvent dureri de mijloc, are senzaþia cã n-o mai susþine cum trebuie coloana ver-tebralã – deºi, pentru cine o cunoaºte, pareo imposibilitate: cu greu îþi poþi imaginacã Geta Brãtescu, fiinþã miniaturalã, arputea cîntãri mai mult decît un fulg!).

Þine – deci – jurnalul mai constant decîtaltãdatã: noteazã detalii cotidiene, semneleschimbãrii anotimpurilor, micile modificãriale plantelor; îºi aminteºte scene din copi-lãrie ºi din tinereþe, îºi evocã pãrinþii, alterude ºi apropiaþi; îºi consemneazã lecturile,uneori mai ºi transcrie cîte un pasaj din au-torii la care þine (Jünger, Ortega sau, mainou, Orhan Pamuk); trece adeseori de laconcretul imediat la reflecþie ºi ajunge re-pede la tîlcurile mai adînci ale existenþei, pecare le cautã cu emoþie reþinutã; rezumîn-du-ºi ici-colo gîndurile în cîte o concluzielapidarã, cu aer „filozofic“.

Totul – pe un ton aparte, complet lipsitde morgã. Oarecum surprinzãtor dacã negîndim la curajul experimental al artisteivizuale, în scris ea e mai degrabã „cumin-te“, exprimîndu-se cu o simplitate ataºantã,chiar cu o ingenuitate asumatã (dupã cîtevapagini de reflecþie mai teoretizantã, con-chide: „La capãtul naivei mele filozofãridespre Limba Vorbitã…“ – p. 22; altãdatã:„De cîte ori încerc sã filozofez, mã cuprin-de un sentiment de jenã, tresãrirea diletan-tului“ – p. 73). Notaþiile dau sentimentulde mare onestitate, de maximã sinceritate.Uneori propoziþiile sînt spontane, ca dedesen naiv: „personajul cel mai importanta fost un bondar îmbrãcat cu o tunicã decatifea neagrã, nu prea lungã, atît cît sã i sevadã pantalonii galbeni tot de catifea ºimanºoanele galbene de la genunchii pi-cioarelor din spate, picioare fine în cizmu-liþe de lac negru“ etc. (p. 27); „Pe geamulde la bucãtãrie pot vedea, peste douã curþi,doar coroana unui tei, un gãlbenuº mare,umflat pe o bucatã de cer albastru“ (p. 48);„o panglicã de soare a intrat pe uºã tîrîndu-se, frumoasã, pe sub pat, ieºind apoi, strã-lucitoare, galbenã, la temelia peretelui undes-a ºi oprit“ (p. 150); ºi exemplele se potînmulþi oricît.

Pe acest strat de observaþie preponde-rent vizualã, caracteristic artistei, se adaugãcelelalte, în aceeaºi scriiturã a francheþei:evocãrile, reflecþiile. Jurnalul va alternaflashback-urile din copilãria ploieºteanã, din„confortabilul cuib burghez al familiei“ (p.203), portretele mai vechi ori mai recente(cele mai reuºite: al domnului Vlaicu-grã-dinarul – p. 25-26 – ºi al moaºei Trusche-

Ion Bogdan Lefter

Cãrþi primite la redacþie

• Marta Petreu,Diavolul ºi uce-nicul sãu: NaeIonescu – MihailSebastian, ed. a 2-a, rev. ºi adãugitã, Iaºi:Polirom, 2010.

• Carol Iancu,Alexandru ªafran ºiªoahul neterminatîn România: Cule-gere de documente(1940-1944),cuvânt-înainte dedr. Andrei Marga,Bucureºti: Hasefer,2010.

• Norman Manea,Curierul de Est:Dialog cu EdwardKanterian, Iaºi:Polirom, 2010.

• Iordan Datcu,Ioana Andreescu:Eseu despre prozaºi studiile sale deantropologie,Bucureºti: Grai ºiSuflet – CulturaNaþionalã, 2009.

Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 9

Reflex…

Versuride vreascuri arzând…

Tãmâie de cedru spre cer suitoareinima-flacãrã

pentru ceoare

mai doarecând ºarpele pãcii-i eºarfã sonorã

ºerpuindu-ºivocalele carele vor sã

se-nºiruie-n horã de vorbeºoptite

-n urechea cenuºii:Sst!este ºi nu efumul acesta-aromat, de tãmâie

rarritmatdiafan, rarefiat

nafaid ºi faiadin, afanid ºi linsuspin…

sst.

Prãjiturile mamei

Uºor fulguieºteDospesc sub zãpadã

paºii miciºoºonii tãiaþi în cioburile

dimineþii sticloaseNu se leagã nimic!Poezia se fãrâmiþeazã ca un aluat îngheþat.Sunt copila cu degete reci în mãnuºile strâmteCulege-mã ca pe floarea amorþitã ºi singurã foartePieptarul tãu are nasturi de caººorþul tãu e o pajiºte înfloritãochii tãi migdalaþi îngenaþi verzi gãlbiori mâþiºoriZãpada-pulbere de vanilie albã se cerne lin

lin.

Tuciul e tuciuriu

Ninsoarea se cerne lin lin (am mai spus)pulbere vanilatãpeste cornuleþii fragezi smulºi dinburta Vestei cu tavã cu tot

tava-i neagrã neagrãîn ceaþã de foc împachetatã

,,Nu pune mâna – sss, frige! –ai vãzut dacã nu mã asculþi…“

�

Poeme de MONICA ROHAN

vici – p. 135-136; puþine figuri cunoscute:Jean Georgescu – p. 224; discutã ºi desprevedete internaþionale, examinate de la dis-tanþã, precum Leni Riefenstahl, tratatã camprea comprehensiv, cu – însã – concluziajustã cã a fost un personaj „monstruos“ –p. 31-34*), visele, numeroase, sau pur ºisimplu observaþii mãrunte de existenþã co-tidianã. Omniprezente, presante, impresio-nante – detaliile legate de sãnãtate, de pre-caritatea fizicã, gîndurile despre senectute.Aici, doar cîteva: „Viaþa se aglomereazã, teînfãºoarã, te duce, un timp ai impresia cã oconduci, apoi, spre senectute, îþi dai seamacã puterea ta de decizie a fost minimã faþãde presiunea exercitatã de partea necon-struitã, informalã a vieþii“ (p. 62); „Mîineîmplinesc 77 de ani. Nu ºtiu ce sã fac; înfiecare dimineaþã mã întreb: astãzi ce voiface cu mine? Sînt obiectul incert al gîndu-lui meu; teama de a-mi fi pierdut coerenþamã îngrozeºte; am nevoie de oameni, ca eisã infirme aceastã temere. Mã lansez pe pîr-tia vîrstei mele, în loc sã stau sus, în cabinã,tãcutã, în siguranþã, cabina vîrstei mele,sus, atît de aproape de moarte“ etc. (p.80); „Am împlinit 79 de ani, luna aceasta,mai, 4. Ar fi pãcat sã mor cînd, mai multca oricînd, îmbrãþiºez cu atîta bucurie spa-þiile infinite ale spiritului, cînd ºi trupulmeu are tresãriri juvenile, îl animã un erosideal, freamãtã la atingerea aripii cu careipoteticul înger face sã vibreze corzile ima-ginaþiei“, cu o exclamaþie autoironicã la fi-nal, hazlie: „Sînt nebunã“ (p. 132); „Aºdori sã exist fizic dintr-o materie subtilã, nudin carne ºi oase care dor. […] Existã o pu-tere a senectuþii – o putere specificã, aceeade-a controla slãbiciunile fizice, de-a le su-porta, de-a muri“ (p. 165); „Senectutea

este un fel de sertar în care s-au adunat do-cumente, contracte ºi chitanþe din viaþatrãitã. Nu pot sã-i dau foc pentru cã faceparte din dulapul care este întreaga meaviaþã, cea trecutã ºi cea prezentã, indisolubillegate, cît ºi cea care va mai fi, nu se ºtiecît. Cine va lua, apoi, în primire aceastãmobilã? Este, de cele mai multe ori, o moº-tenire împovãrãtoare. Sã-i daþi foc!“ (p.210); etc. ªi o aspiraþie oarecum intelec-tualistã, vibrantã: „Doresc din tot sufletulsã scriu o carte al cãrei sfîrºit sã fie odatã cusfîrºitul meu“ (p. 27).

Pe acelaºi plan: pagini cutremurãtoaredespre bãtrîneþea ºi moartea mamei, acom-paniatã de agonia cîinilor din casã (p. 22-24). Geta Brãtescu avea atunci 60 de ani.Cu timpul, va ajunge sã se gîndeascã la eamereu, zi de zi, va ajunge s-o viseze în fie-care noapte: „Înaintea morþii ei, mama îºivisa pãrinþii. Acest fapt o neliniºtea. ªi euîi visez pe ai mei, din ce în ce mai prezenþi,din ce în ce mai des. Pe mama o visez aproape noapte de noapte“ (p. 125). Denotat ºi pasajul-cheie despre relaþia mamã-fiicã, bazatã pe secretul feminitãþii (p. 108-110)…

Printre întrebãrile, incertitudinile, an-goasele perioadelor de aºteptare dintre re-prizele de lucru vizual, printre retrospecþiileîndoite – rare consemnãri ale unor proiecteconcrete: filmul-performance din 2004 fãcutîmpreunã cu Ionicã Grigorescu (p. 94-95,p. 97-98), seria desenelor cu ochii închiºi(p. 113-114). O mãrturisire despre mobi-litatea sa artisticã: „Trec de la un gen al ex-presiei la altul cu cea mai mare uºurinþã,nu-mi pun problema consecvenþei formalecare dã «prestigiul» unui stil anume“ (p.180); ceea ce dã sens ºi constatãrii aparent

diminuante: „eu sînt un artist fãrã specia-litate“ (p. 31).

Copacul din curtea vecinã, cel din titlulcãrþii, despre care în partea finalã vine vor-ba o datã la cîteva pagini, capãtã semnifi-caþii simbolice: „Istoria mea poate începeºi poate sã se termine pornind de la copaculdin curtea vecinã […] Acest copac poate fiborna de la care în urmã ºi înainte se deru-leazã viaþa“ (p. 164); „Mã uit la copaculdesfrunzit din curtea vecinã – este ca oricecopac desfrunzit din specia lui ºi, în acelaºitimp, e unic. Artistului îi este dat sã-ºi des-copere unicitatea, acceptînd tiparele. Arta,din preistorie pînã astãzi, dezvoltã acestprogram“ (p. 202-203).

O figurã luminoasã traverseazã jurnalul:soþul Getei Brãtescu, Mihai, însoþitor al eiatoateînþelegãtor prin viaþã. Pînã ºi figurilelor seamãnã, încît, vãzîndu-l pe el primaoarã, dupã cãsãtorie, mulþi s-au mirat, cãcinu ºtiau ca ea sã aibã un frate…

�

Notã* Leni Riefenstahl e numitã mereu Reifenstahl;

alte erori similare: Jung apare ca H. G. în locde C. G. Jung, la p. 83 ºi 86; Anselm Kiefere Kifer la p. 152-153, redevenind Kiefer abiala p. 158.

Text publicat iniþial on-line, în revista virtualã

ArtActMagazine/www.artactmagazine.ro,nr. 56, 24 februarie 2010.

10 • APOSTROF

În cheie nietzscheanã...

FASCINAÞIA PROVOCATÃde gândirea nietzscheanã

ºi de consecinþele ei în peri-metrul literar al secolului XXface parte organic din pro-filul intelectual al lui ªtefanBorbély, fapt dovedit de câ-teva dintre volumele saleanterioare – Grãdina magis-trului Thomas, Visul lupului de stepã, DespreThomas Mann ºi alte eseuri. Reluând uneleeseuri cuprinse în aceste volume, rescriindaltele ºi oferind câteva eseuri inedite, Por-nind de la Nietzsche..., volum apãrut în2010 la Editura Limes din Cluj-Napoca,reafirmã aderenþa deschisã ºi virtual ne-sfârºitã a autorului la tema nietzscheanã.„Critic fiind – scrie ªtefan Borbély în Cãtrecititori –, nu pot sã nu constat cã volumulde faþã reprezintã – într-o mai mare mãsurãdecât cele anterioare – rodul exuberant alunei monomanii decomplexate.“ Rod exu-berant, dar nu ºi final, instanþa dedublatãludic a criticului preconizând ºi alte ediþiiconcentrate pe aceeaºi temã, atitudine care,la extrem, poate semnala un fel de pariupersonal cu eternitatea. De altfel, ludiculintrã programatic în regimul existenþial allui ªtefan Borbély. El îl descoperã ºi îl inter-preteazã în schemele mitologice, în texte-le filosofice, în exegeza ºtiinþificã ºi în lite-raturã, îl încorporeazã în propriile scrieri ºiîl alimenteazã pe filierã culturalã cu fiecarenouã achiziþie spiritualã. Aceastã propen-siune spre joc îl condiþioneazã sã observecã Pornind de la Nietzsche... este a douãspre-zecea carte din cariera sa, cuprinzând douã-sprezece eseuri care ilustreazã „un joc inte-lectual obsesiv ºi de duratã“. De fapt, la onumãrãtoare uºor mefistofelicã, incluzândºi Cãtre cititori, ies treisprezece texte, ceeace ar putea sã-i provoace o egalã satisfacþieautorului, mai mult decât atras de cono-taþiile acestei cifre. ªi în aceastã carte, ªte-fan Borbély demonstreazã din plin cã adorãjocurile, ironiile intertextuale, numerolo-gia, coincidenþele de nume sau iniþiale,câmpurile simbolice ºi speculaþiile inte-lectuale care-i permit sã se plimbe prinspaþiile vaste ale culturii, sã lege elementeaparent disparate ºi sã dea o coerenþã her-meneuticã solidã din punct de vedere ºtiin-þific ºi încãrcatã de artisticitate.

Accidental (crono)logic sau nu, Drumulspre Nietzsche deschide eseistic volumul,nucleul sãu fiind incitanta observaþie cãomul nietzschean poate fi interpretat ca in-terioritate dualã, consecinþã a plasticizãrii,

expresie a manifestãrii voinþei de putere.Posibilitatea conceperii simultane a omuluica fiinþã sublimã ºi „caricaturã“ orienteazãtextul spre investigarea traseului caricaturiiîn opera lui Nietzsche, unde beneficiazã ºide suportul exegetic al lui Karl Jaspers.Adâncit controlat în universul nietzschean,autorul ajunge inevitabil la doctrina eterneireîntoarceri ºi, deloc surprinzãtor pentru el,la „pesimismul substanþial, propriu omuluiludic“, obsesiv la Nietzsche, Zarathustrafiind construit pe acest model. În siajulunui alt ºantier deschis, cel dedicat para-digmei eroicului, ªtefan Borbély se opreºteºi asupra configurãrii eroului în economiagândirii lui Nietzsche ºi remarcã condiþiaacestuia de fiinþã neîmplinitã, intermediarãîntre omul frust al naturii ºi Supraom.

Spiritul ludic al lui ªtefan Borbély nuputea gãsi un mai bun partener de joc re-verenþios decât Thomas Mann, ceea ce ex-plicã numãrul mare de texte dedicate crea-þiei acestuia. Primul dintre ele, Laudatiomortis, se concentreazã asupra mãrturieiliterare a atelierului romanului Doctor Faus-tus, Cum am scris Doctor Faustus, exerciþiulhermeneutic transformându-se subtil în-tr-un dialog decomplexat cu ThomasMann. Textul lasã o senzaþie de identificarevoluptuoasã a autorului cu subiectul sãu; eca ºi cum Thomas Mann l-ar fi fãcut parte-ner la sofisticatele sale jocuri ºi ironii. Cuspectrul acestei complicitãþi, ªtefan Borbélydislocã filiaþiile nietzscheene din DoctorFaustus, insistând asupra modelului ascunsal protagonistului (Nietzsche însuºi), ceeace îi permite sã deschidã un domeniufabulos, cel al imaginarului thanatic dinopera lui Thomas Mann.

În Tristan, atenþia autorului este atrasãde mecanismul imaginar ºi simbolic al in-sularizãrii prin boalã, prezent atât în nuvelaTristan, cât ºi în romanul Muntele vrãjit,fãrã însã a eluda relaþia de condiþionareproximã dintre boalã, moarte ºi histri-onism, reflex condiþionat de încadrarea hermeneuticã a discursului lui ThomasMann în dihotomia apolinic-dionisiac.

Dacã, analizând Doctor Faustus ºi TonioKröger, ªtefan Borbély se opreºte mai întâiasupra motivului textului devenit moarte,iar în Tristan atinge problema relaþiei sim-bolice dintre copii ºi moarte, în tripticulCopiii în opera lui Thomas Mann (I Tadgio,II Nepo, III Hanno), acesta abordeazã ex-hautiv subiectul. „Toþi copiii din opera luiThomas Mann ucid, sunt uciºi sau morprematur“, observã ªtefan Borbély, cazulclasic fiind Tadgio din Moartea la Veneþia.Analiza în cheie nietzscheanã a nuvelei, cunecesare extensii schopenhaueriene, scoateîn relief teza artisticitãþii dionisiace. De-monstraþia rafinatã angreneazã nu numaifilosofia lui Nietzsche ºi Schopenhauer, ciºi arsenalul mitologic al epifaniilor lui Dio-nysos. Cãutarea freneticã ºi relaþionareaculturalã a acestora din urmã dau mãsuracapacitãþii hermeneutice a autorului ºi îitrãdeazã propensiunea spre formule sibi-linice a cãror decriptare se converteºte în-tr-un joc extrem de gratificator. Haloulnietzschean se menþine ºi în cazul traseelorspre moarte ale lui Nepomuk (din DoctorFaustus), respectiv Hanno (din Casa Bud-denbrook), în primul caz, moartea legându-se de arhaicitate, iar în cel de-al doilea, demuzicã, atribut dionisiac prin excelenþã.

Un prim intermezzo în simfonia cultu-ralã predominant germanã este reprezentatde Eupalinos, eseu focalizat asupra mode-lului nietzschean al artisticului în dialogulcu acelaºi nume al lui Paul Valéry. Un in-

termezzo secund este prilejuit de o întâlnirenietzscheanã autohtonã, Fondul ºi masca re-evaluând coordonatele personalitãþii luiTudor Vianu. ªtefan Borbély contestã ima-ginea unidimensionalã, de facturã apolini-cã, a acestuia ºi emite ipoteza unui TudorVianu pentru care Nietzsche a reprezentato obsesie grijuliu refulatã.

Între aceste douã excepþii negermane,Elegiile duineze interpreteazã cele zece pieseale ciclului lui Rainer Maria Rilke ca „traseuiniþiatic integral“, cheia nietzscheanã ajutândla deschiderea multor sensuri ascunse înversuri, inclusiv în localizarea rolului Elegieia zecea, aparent neavenitã sub aspect tema-tic, dar care se dovedeºte a fi esenþialã însemnalizarea trecerii spre lumea de dinco-lo, mai ales cã „puþini ºtiu la început (darpot învãþa) cã vieþuim, simultan, ºi aici, ºidincolo“.

Hermann Hesse ºi umbrele lui nie-tzscheene constituie miezul urmãtoarelorpatru eseuri din volum. Ultima varã a luiKlingsor reconfirmã gustul ludic al criticuluiconfruntat cu un spirit înrudit, discursulsãu urmãrind cu voluptate jocul literar per-format de Hesse, joc inter- ºi metatextual,dar ºi, fundamental, joc al morþii ºi al vieþii,„joc al vieþii ca moarte“. Alãturarea joc-moarte lasã se întrevadã un subprodusobsesiv la ªtefan Borbély, în registrul sãuhermeneutic ludicul fiind deseori acom-paniat de moarte.

În Ultima varã a lui Klingsor, autorulspeculeazã valenþele simbolice ale iniþialeiK din numele pictorului dionisiac ºi obser-vã coincidenþa sa cu iniþiala substantivuluigerman Kind (copil), deloc gratuitã în pe-rimetru simbolic. Din aceeaºi clasã faceparte ºi Knulp, personaj care ilustreazã per-fect logica lejeritãþii estetizante a vieþii. Eleste o realizare a „omului despovãrat“ nie-tzschean, entitate a exuberanþei ºi a sim-þului ludic propriu copilului.

Urmãrirea reflexelor dihotomiei apoli-nic-dionisiac în Narziss ºi Goldmund ºi afirelor filosofice ºi mitologice de adâncimeîn Visul lupului de stepã exemplificã forþaspeculativã ºi cultura teoreticã solidã a au-torului, asociaþiile, convergenþele ºi tezeleexpuse în fluiditatea discursivã fiind atentdocumentate ºi cât se poate de incitante.

Ultimul eseu al volumului, ªarpele cupene, trateazã background-ul nietzschean ºiimplicaþiile mitului restitutiv din romanullui D. H. Lawrence. Plecând de la întreba-rea din Aºa grãit-a Zarathustra – ce s-ar în-tâmpla dacã vechii zei ar urca la suprafaþã,înlocuind creºtinismul? –, ªtefan Borbélyanalizeazã scenariul ficþional consecutiv ºiîncheie prin a transla întrebarea tulburã-toare într-o invitaþie la reflecþie (eventualdialogalã), adresatã cititorilor sãi: „Rãmâ-ne, pentru cititor, ipoteza: ce-ar fi dacã,subit, inexplicabil, un zeu strãin ar devenidin nou activ în interiorul nostru, contra-riindu-ne toate cutumele noastre existen-þiale ºi religioase de pânã atunci? ªi ce-ar fidacã ar veni cineva cu gândul de a deturnaaceastã resurecþie într-o direcþie politicã?“Este o întrebare cât se poate de plauzibilãîn logica gândirii ludice a unui autor carevrea sã ne contrarieze cutumele. Verdictulsugerat de ªtefan Borbély („Rãspunsul,cum e ºi firesc, e dat de fiecare dintre noi,în parte ºi-n tãcere...“) nu oferã decât o fal-sã amortizare a anxietãþilor generate de oasemenea întrebare, posibilitãþile ei her-meneutice rãmânând la fel de deschise ca ºiobsesia nietzscheanã – a vârstei noastre culturale ºi a autorului.

�

Constantina Raveca Buleu

Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 11

12 • APOSTROF

Hermeneutica îndoielii

OCARTE aplicatã, adec-vatã subiectului ales ºi,

nu în ultimul rând, cu o ar-mãturã teoreticã certã eOptzecismul ºi promisiunilepostmodernismului (1999).Cel puþin unul dintre mobi-lurile cãrþii are o coloraturãpolemicã, fiindcã autoarearepudiazã, în Argument-ul scrierii sale, acuza de „textualism“ ce a fost prea adeseaformulatã în legãturã cu literatura optzeci-stã. Prima parte a cãrþii (A History of Diverseand Desperate Times) e preponderent ºi asu-mat teoreticã; sunt trecute în revistã cãrþi-le ori studiile de cea mai mare relevanþã cuprivire la paradigma postmodernã, contri-buþii considerate cu o privire criticã atentãla detaliu, ce denunþã, când e cazul, ina-decvãrile sau confuziile conceptuale.

Pe bunã dreptate, autoarea subliniazãun decalaj – explicit, de altfel – între fun-damentãrile programatice ale postmoder-nismului, nuanþate, elaborate ºi incitante,ºi practica scriiturii propriu-zise, de celemai multe ori de o flagrantã ambiguitate,fapt care explicã ºi favorizeazã preeminenþaacordatã criticului-teoretician, racolat une-ori dintre scriitorii înºiºi. Recurgând laprincipiile ºi axiomele teoretice ale telquel-ismului francez ori la beneficiile post-modernismului american, optzecismul nu preia obsesia textului ºi a textualismuluica scop în sine, ca principiu „autogenera-tiv“ mecanic; textualitatea devine, dimpo-trivã, o modalitate privilegiatã de a se an-gaja în discursul despre lume, dar ºi înmecanismele sociale, în virtutea acelui „nouantropocentrism“ despre care vorbea, bu-nãoarã, Alexandru Muºina. Textul – ca in-stanþã a scrierii ºi rescrierii ficþionale apropriei fiinþe ºi a universului în care ea îºiînscrie devenirea – nu face nimic altcevadecât sã exprime/sã camufleze o sumã denostalgii cu certã încãrcãturã ontologicã.

O secþiune importantã, ca întindere ºipondere ideaticã, din aceastã carte e ceaconsacratã analizei creaþiilor unor impor-tanþi prozatori optzeciºti (Mircea Cãrtãres-cu, Mircea Nedelciu, ªtefan Agopian, IoanGroºan, Gheorghe Crãciun), pusã sub untitlu mai degrabã metaforic – Cartea joculuiºi a disperãrii. Mihaela Ursa considerã cã„jocul ºi disperarea descriu cele douã mo-dalitãþi de asumare a poziþiei de moºteni-tor cultural“; e vorba de disperarea de a nu

mai putea regãsi scriitura dinainte, ina-uguralã ºi nepervertitã, ºi de jocul infinitironic ºi parodic ce animã cele mai multedintre scrierile optzeciºtilor, exhibând am-biguitatea lor semanticã structuralã. Ana-lizele din aceastã secþiune vãdesc un spiritmai degrabã aplicat decât speculativ, cu în-clinaþii neîndoielnice spre concretitudi-nea textului interpretat, dar, desigur, ºi cuo largã deschidere spre o exegezã operatã din multiple unghiuri metodologice.

Demn de semnalat e faptul cã ampli-tudinea teoreticã a frazei critice se întâlneº-te aici cu circumscrierea detaliului, cu o pri-vire analiticã atentã ºi pertinentã. Cartesemnificativã prin deschidere teoreticã, prinamploarea demonstraþiilor ºi prin pertinen-þa analizelor de detaliu, Optzecismul ºi pro-misiunile postmodernismului e, fãrã nicioîndoialã, unul dintre cele mai însemnatedebuturi critice din ultimii ani.

În monografia Gheorghe Crãciun(2000), Mihaela Ursa analizeazã cu fineþe,într-un demers critic atent la nuanþe, la de-talii, dar ºi la scenografia narativã de an-samblu, opera prozatorului braºovean,focalizând cercetarea asupra gãsirii nucle-elor textuale care conferã acestei creaþiioriginalitate ºi prestanþã expresivã. Roma-nul Frumoasa fãrã corp mai ales prin grilãintertextualã:

Titlul deschide de la bun început un canalde comunicare cu tradiþia literarã româneas-cã, preluând în mod cert sugestia din titlulbasmului popular prelucrat de Eminescu (ºivalorificat inclusiv în scrierea Luceafãrului),Miron ºi frumoasa fãrã corp. Apelul la vârstaeminescianã a scrisului românesc, mai multchiar, la o prelucrare a unei creaþii populare,deci superioare prin trãire ºi autenticitate, înordinea filosofiei de creaþie a lui GheorgheCrãciun, oricãrei literaturi ulterioare, nupoate fi strãin de eventuala cãutare a unei„corporalitaþi ireductibile“ a literaturii înseºi.

Scriitopia sau Ficþionalizarea subiectuluiauctorial în discursul teoretic (2005) are oconformaþie bivalentã, fiind, deopotrivã,o „întreprindere academicã“ ºi o „lecturãa actualitãþii“, cum precizeazã chiar autoa-rea. Dupã Simona Popescu, Scriitopia este„o carte care creeazã scenarii (teoretice),personaje care doar prin numele lor suntpurtãtoare de poveºti (filosofice, teoretice),multe trasee, intersectãri, circuite, linii defugã specifice literaturii care-mi place mie“.

Mihaela Ursa îºi propune sã interprete-ze „subiectul auctorial ca figurã a imagina-rului criticii ºi teoriei literare“. Metodologiavalorificatã este diversã (ea cuprinde „liniidin gîndirea analogicã, psihocriticã, criticãsociologicã sau lingvisticã, teoria actelor devorbire“) ºi bine aplicatã la texte ºi con-cepte critice. Paginile despre istoria criticiiamericane a anilor ’80 sunt însoþite de o istorie a ideii de autor (din Antichitate la poststructuralism) ºi de o expunere de-taliatã despre condiþia criticului. Atracþiadiacroniei e mereu temperatã de fascinaþiatipologiilor (numite de autoare „un indiceal unei anumite sensibilitãþi teoretice“). De-limitãrile teoretice dintre autor ºi subiect,dintre conºtiinþa demiurgicã ºi conºtiinþaauctorialã prefaþeazã o elaboratã clasificarea ipostazelor auctoriale; autorul e privitca instituþie, ca inspiraþie, ca executant, ca

fantasmã ºi proiecþie ficþionalã, ca artizansau ca funcþie textualã. Concepþia desprecritica literarã este una solid argumentatãteoretic.

Actul critic este, pentru Mihaela Ursa,„imposibil fãrã apelul la imaginar: fantasmaunui autor locuieºte la debutul oricãrui actcritic, dupã cum fantasma unui critic saua unui interpret este presupusã în oriceoperã“. Interesantã este tipologia imagi-narului speculativ din capitolul Criticul-autorul posibil. Autoarea propune, pe lângãmodelele critice stabilite de Brook (mo-delul organicist ºi textualist), un model cri-tic ficþionalist, bazat pe omologie:

omologia mizeazã, desigur, pe mecanismeleanalogiei (care fac deliciul organiciºtilor),dar le transferã de la nivelul termenilor laacela al funcþiilor lor posibile. Astfel, ea rãs-punde pentru orice tip de transformare fic-þionalistã: devine semnul transferului omo-logic, prin care o valoare a funcþiei dintr-unmediu prim dobîndeºte o aceeaºi valoareîntr-un mediu secund.

Poststructuralismul e privit de autoare nuca o simplã reacþie la structuralism, ci caun moment de continuitate, care „îºi sub-sumeazã achiziþiile acestuia, redistribuindaccentele“. În cadrul poststructuralismului,precizeazã Miheala Ursa, „are loc o modi-ficare de imaginar teoretic dinspre meta-forele cunoaºterii ca raþiune ºi luminã [...]spre metaforele biologice ale trupului he-donist (dorinþã, plãcere etc.) sau spre me-tafore etice, ale comunitãþii aflate în relaþieecologicã, prietenoasã cu lumea“.

Definiþia criticului literar („vulnerabil ºiezitant, eterogen ºi dicontinuu, dar nu maipuþin viu“) îi acordã acestuia un accent cul-tural ºi moral cu o tentã scepticã ºi dubita-tivã, în mãsura în care el, criticul literar, nuînceteazã a profesa „o hermeneuticã a în-doielii“. Scriitopia e, aºadar, un spaþiu alficþionalitãþii, produs de relaþia intersubiec-tivã dintre autor ºi criticul ce are conºtiinþaacutã a ficþionalitãþii asumate ºi, prin aceas-ta, puse mereu sub semnul interogaþiei fe-cunde (critica fiind privitã ca „un mod de«a crede fãrã credulitate» în universul tex-tului“).

Cãrþile Mihaelei Ursa beneficiazã, din-colo de armãtura teoreticã solidã, de „bi-bliografia“ asimilatã cu naturaleþe, de oscriiturã suplã ºi expresivã, fiind dominate,înainte de toate, de o luciditate pe cât deresponsabilã, pe atât de nuanþatã. O lucidi-tate care face din îndoialã un instrumenthermeneutic inconturnabil, repunând îndiscuþie ipostazele ºi instanþele textului literar.

�

Iulian Boldea

Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 13

Între New Age ºi second life

NU MAI ºtiu cine a um-plut literatura românã

de îngeri. Cred cã era Emi-nescu – în Înger ºi demon –,iar dupã el a venit Topâr-ceanu (în registru burlesc,comic, cu Minunile Sfântu-lui Sisoie). Nu? Dupã aceeas-au îmbulzit ortodoxiºtiiinterbelici, cu abordãrile lor teoretizante,dar ºi cu poezia îmbibatã de heruvimi ºifloricele, cu Isus pãºind printre ii înflora-te… Nichifor Crainic, gândiriºtii… Dupãinterludiul comunist – în care îngeraºiizglobii ºi mucaliþi au survenit numai prinproza lui Nicuþã Tãnase, rãmânând mai de-grabã o referinþã îndepãrtatã în memora-bilul roman Îngerul a strigat al lui FãnuºNeagu –, abordarea literar-eseisticã a luiAndrei Pleºu i-a adus din nou printre noi,de astã datã cu oarecari pretenþii de serio-zitate ºi deschidere teologicã. De aici înco-lo, poeþii convertiþi la prozã ori prozatoriicu vocaþie dublã, afirmaþi ºi ca poeþi, au datfrâu liber exploatãrii temei. Orbitorul cãrtã-rescian, alþii ºi alþii au colonizat cu îngerigrãdina imaginarului lor, lucru care nu arãmas neobservat. Iatã ce spune un blog-ger, care comparã cartea Ruxandrei Cese-reanu despre care este vorba în comentariulde faþã cu un roman al Laurei Restrepo:

… existã dacã nu o patimã a poveºtilor cuîngeri, cel puþin un trend. La noi, de curânda apãrut romanul Ruxandrei Cesereanu, An-gelus (Bucureºti: Humanitas, 2010), în care,de asemenea, îngerii se scoboarã pe pãmânt;din vestimentaþia lor face parte ºi o mantiealbastrã, mantie pe care o regãsim ºi în ro-manul Laurei Restrepo; îngerii RuxandreiCesereanu sunt muþi; la fel ºi îngerul dinDulce companie. Sau îi vom întâlni (pe ei, peîngeri) cel puþin în titlurile cãrþilor, aºa cumse întâmplã ºi în cazul ultimului roman al luiRadu Aldulescu, numit Ana Maria ºi îngerii.Sã fie doar un simplu trend? Nu prea aº cre-de. (Erasmen, „Dulcea companie a îngeri-lor“, blog, 5 septembrie 2010)

Nu cred nici eu cã ar fi o simplã tendinþã,deºi o anume convergenþã tematicã sau lanivelul motivelor poate fi observatã, iartransformarea zonei angelice în loc comunpoate fi de pe acum prevestitã. Aceeaºi în-clinare pe panta tematicii angelice o ob-servã ºi Daniela Firescu:

Imaginarul romancierilor români pare atrasîn ultimul timp de mythos-ul îngerilor sal-vatori, vãzuþi ca ultimã soluþie de acceptarea realitãþii […] Starea de crizã cu care seconfruntã ºi confundã periodic spaþiul est-european pare propice acestor evdãri în mis-tic, în zone compensatorii, realitãþi alterna-tive, unde miturile salvatoare sunt reactivate,adaptate ºi readaptate în funcþie de condiþii-le particulare contextului istoric. („Chestiu-nea îngerilor“, in Ramuri, nr. 9, 2010)

Dar Angelus (Bucureºti: Ed. Humanitas,2010, 268 p.), romanul Ruxandrei Ce-sereanu, e mai legat de o altã tradiþie: cealatino-americanã. Mie îmi sunã mai degra-bã a arãtarea jumulitã, din coteþul unei po-

vestiri de Gabriel García Márquez, unde daide o tratare ludicã a sacrului care nu se re-veleazã lumii, ci îi apare acesteia, odatãcoborât în istorie, drept o caricaturã de-gradatã a gloriei cereºti. În asemenea per-spectivã, sigur cã ironia, ba chiar sarcasmulunei lumi desacralizate în cãutarea sacruluipierdut devine ironie. Dar nu una stilisticã,prin punerea în paginã, în primul rând, cila nivelul ordonãrii registrelor existenþeiînseºi, între registrele acesteia modernitateaaducând ruptura, falia. Despre ce sã fievorba atunci, în fundamentele construcþieificþionale din Angelus? Evident, desprerupturã, inadvertenþã, contrastare ºi degra-dare, oricât de bizantin sau baroc veºmântar purta. Despre degradare ºi, ar zice unii,ca ºi cum asta ar aduce un spor de cunoaº-tere, despre sensibilitate postmodernã.

Dacã e sã o asculþi pe autoarea însãºi, înAngelus, „Muza a venit chiar de la îngeri(aceia ai lui Andrei Rubliov), dar ºi de ladraci (aceia mucaliþi, ai lui Mihail Bulga-kov), pe care i-am învãlmãºit pânã i-amnãucit în stil Boris Vian ºi mai ales în stilulmeu personal, sper“ (Ruxandra Cesereanuîn dialog cu Alexandra Bãdicioiu). Este claracum în ce mãsurã poetica autoarei se în-temeiazã pe arta decupajelor livreºti, a co-lajului fãrã preocupãri de profunzime fi-losoficã, a unor topoi trataþi în registru maicurând pitoresc ºi decorativ decât cusobrietatea încruntatã a textului profetic.Bianca Burþa-Cernat vorbeºte în acest senschiar despre un „blindaj […] ironic, paro-dic, intertextual ºi livresc“, detectând înconstrucþia naraþiunii „o juxtapunere depoveºti cvasiautonome, prinse într-o ramã“(Observator cultural). Este adevãrat, ºi nuse simte în niciun fel nevoia unei construc-þii mai osmotice ºi mai coerente, câtã vre-me centralã în Angelus rãmâne distorsiuneaîntre niveluri, fractura. De altfel, socoteºteDaniela Firescu, „procedeul expozitiv înregistreazã mecanic, redã obiectiv, son-deazã adânc sau noteazã superficial, hi-perbolizeazã, alterneazã mijoace ºi pro-cedee, efectul fiind unul caricatural“.

Iatã cât de înºelãtoare pot fi strãdaniilede a clasa, în conformitate cu unele motivedominante, operele literare. Mai aproapedecât cei care ar plasa-o pe Ruxandra Ce-sereanu de universul prozei pioase sunt ceicare o socotesc ireverenþioasã, rãsfãþatã,provocatoare, cum face Daniel Cristea-Enache, trecând-o printre „fetele rele“ aleanului literar. Fiindcã, într-adevãr, cei treiîngeri ce viziteazã Metropola din Angelussunt mai curând un revelator de reacþii so-ciale, prilejuind exerciþiului narativ ºiprestidigitaþia unei autoare interesate maidegrabã de nãravurile ºi mãºtile discursiveale unei lumi ºui („un studiu sociologicdintr-o perspectivã simbolic-alegoricã“,dupã comentatoarea din revista Ramuri).

Legatã prin multiple fire de spaþiul uneialte ficþiuni, deloc metafizicã, ci mai curândcotidianã, mediatã de computer, internet ºibloguri, ca ºi de noile geografii ale secondlife – pentru cine nu ºtie, „o lume virtualãtridimensionalã, cu înscriere gratuitã, undeutilizatorii pot socializa, se pot conecta ºicrea, folosindu-se de dreptul la o voce pro-prie ºi de dialog prin text“ (traducere apro-ximativã pentru definiþia oficialã a site-uluiweb: „is a free 3D virtual world whereusers can socialize, connect and create

using free voice and text chat“) –, povesteaRuxandrei Cesereanu pusã pe computer înAngelus include personaje care fac deja par-te, ca avataruri în spaþiul virtual al comu-nicaþiilor electronice ºi ludic-artistice, dinbiografia autoarei înseºi (Mesmeea, Mes-meea Cuttita, Anir Narkom º.a.). În aceastãdirecþie, noul roman ruxandrian – sper sãbrevetez aceastã formulare – translateazãmisticul în netosferã, substituindu-se SF-ului, care înlocuia paradigma imaginaruluipremodern cu o alta, de pretext ºtiinþific, ºipropunând un alt model de amplasare în-tr-un real dezmãrginit, prin includerea învechile cadre ale reprezentãrilor noastre artistice a alternativei, tehnologic mediate,a noului carnaval virtual.

Cred cã Ruxandra Cesereanu a scris, înacest sens, un soi de profeþie mai apropiatãde spiritul New Age, cu elemente de re-cuzitã desprinse din metafizica de inspiraþiecreºtinã, golite de conþinutul lor autentic ºifolosite ca iconuri media, mai degrabã, sprea anunþa adâncirea ºi dublarea (ori punereaîn abis) a adagiului cogito, ergo sum, prin-tr-un posibil „tastez, deci exist“.

�

Esenþã de critic

ADEVÃRATELE EXEGEZE deautor sunt reuºite ingra-

te: pe de o parte, ele compunºi expun un autor în inte-riorul unui sistem criticmenit sã-i ofere o nouã în-þelegere ori sã-i sporeascãgradul de inteligibilitate, sãcompleteze detaliile unuiportret cu cât mai multe nuanþe. Pe de alta,îºi înmormânteazã obiectul de studiu: ca-racterul impecabil al unui volum de exe-gezã este invers proporþional cu caracterulexploatabil al obiectului sãu. Exegeza per-fectã nu va mai lãsa – la modul ideal – ni-mic de spus despre autorul de care se ocu-pã, mãcar pentru o vreme. Este greu sãscrii despre Alexandru Macedonski dupãAdrian Marino sau despre Slavici dupãMagdalena Popescu, dupã cum, recent, adevenit greu sã mai scrii despre G. Cãli-nescu dupã Andrei Terian ºi impresionan-tul sãu debut în volum cu G. Cãlinescu: Acincea esenþã (Bucureºti: Cartea Româneas-cã, 2009). Dacã Paul Cernat susþinea – per-fect just – în Observator cultural cã, „de laViaþa lui Mihai Eminescu (1933) încoace,niciun critic al actualitãþii noastre literarenu a mai debutat în volum atât de substan-þial“, pariul meu este cã va dura poate la felde mult pânã la urmãtoarea carte impor-tantã despre Cãlinescu. Autorul Vieþii luiEminescu este cu atât mai viu, mai prezentîn cartea lui Terian, cu cât este mai meti-culos epuizat în comentariu, cu cât contu-rurile sale obscure sunt mai documentatsubþiate prin elaborare hermeneuticã.

Constituitã, ceva mai bine de jumãtate,dintr-o tezã de doctorat suprarevãzutã ºiadãugitã, dar lipsitã de scorþoºenia aulicã avolumelor de acest fel, G. Cãlinescu: Acincea esenþã ne descoperã un Andrei Terian

Ovidiu Pecican

Mihaela Ursa

�

14 • APOSTROF

integral investit: nu numai un perfectcunoscãtor al lui G. Cãlinescu ºi al istorieiliterare româneºti, ci ºi un redutabil teo-retician al literaturii, excelent comparatistsau maniac sursolog. Una dintre primeledificultãþi ale unui volum critic despre G.Cãlinescu este, lãsând la o parte nevoiaimperioasã de sistematizare a materialului– masiv ºi eterogen – de criticã a criticii, in-trarea în subiect: autorul Principiilor deesteticã este ºi astãzi un subiect „fierbinte“,el mobilizând energii polemice ºi partiza-nale care pretind încã declararea de poziþiepro sau contra cãlinescianismului. Evitândcapcana acestui ideologism primitiv, AndreiTerian – preocupat de stabilirea „valoriioperei sale critice“ – propune formula exe-gezei de reconstrucþie, fundamentate peistoria receptãrii cãlinesciene (în cele patruetape ale sale: perioada stereotipizãrii „cri-ticului «artist», «impresionist», ºi «subiectiv»“,perioada contestãrilor, perioada disputãrilordualiste de pânã în 1989 ºi perioada recon-siderãrilor sale etice pânã astãzi). Nu res-tabilirea unui echilibru între pãrþi (adulatoriºi detractori) îl intereseazã pe autorul cãrþiide faþã, ci de-a dreptul o reconstruire pole-micã în raport cu douã locuri comune alecriticii noastre („sã recompun, sã descom-pun, sã situez ºi sã evaluez sistemul critic allui G. Cãlinescu“). Obiectul cultural Cãli-nescu trebuie recompus pentru mai justa saînþelegere – pare sã spunã autorul – atât înraport cu prejudecata ingenuitãþii reflexive(tradusã astfel: „pentru a fi un bun practi-cant al meseriei sale, un critic nu are nevoiede cine ºtie ce sclifoseli teoretice“), cât ºi– deopotrivã – în raport cu „dispreþul tra-diþional al criticii autohtone pentru com-paratisticã ºi sursologie“. Aºadar, monogra-fia lui Cãlinescu devine, la limitã, studiulde caz în raport cu care se manifestã cealal-tã intenþie – majorã – a lucrãrii lui AndreiTerian, respectiv corectarea unor metehnecritice domestice, precum ideea cã gustuleste suficient pentru a valida criticul ºiideea cã, în ciuda europenismului ºi a mo-dernitãþii criticii româneºti, recunoaºtereamondialã întârzie din raþiuni persecutorii(ceea ce autorul numeºte „protocronis-mul rezidual caracteristic criticii noastre“).

Ce fel de sistem cãlinescian descrie cer-cetãtorul sibian ºi cum împacã aceastã în-treprindere cu prejudecata atât de adâncînrãdãcinatã a unui Cãlinescu absolut ca-pricios ºi nesistemic? În primul rând, auto-rul combate principial ipoteza lipsei demetodã printr-o simplã reducere la absurd,în al doilea, îi atacã punctual pe detractorii,dar ºi pe mitologizatorii lui G. Cãlinescu(de la Ion Bãlu, Dumitru Micu la I. Negoi-þescu sau Gh. Grigurcu – aici aº reproºavedetizarea excesivã a unor critici mediocri,

tocmai prin contestarea prea aplicatã, vezicazul Ilenei Vrancea). În treacãt fie spus,dincolo de reverenþa fireascã pe care o facecoordonatorului sãu de doctorat NicolaeManolescu, singurul nume care primeºte o atenþie ºi o consideraþie deosebite esteMircea Martin. În fine – ºi aceasta mi separe una dintre observaþiile unghiulare aleîntregii construcþii, deºi rãmâne oarecumocultatã de gravitatea altor argumente –,autorul observã cã autorul Principiilor deesteticã

nu a urmãrit sã-ºi creeze un metalimbajpropriu – fie prin inventarea unor conceptesau sintagme, fie prin redefinirea anumitortermeni investiþi cu valenþe teoretice „tari“.Inovaþiile sale terminologice sunt minime(„ºtiinþã inefabilã“ ºi altele la fel de vagi), iarcreatorul lor n-a avut ambiþia sã le impunãîn uzul critic al vremii.

Cu alte cuvinte, Andrei Terian ne aminteºtecã, pentru a face vizibilã existenþa unui sis-tem de gândire oarecare, o minimã inovaþieterminologicã este recomandabilã ºi cã, încazul lui Cãlinescu, lexicul critic este înmare mãsurã polisemantic ºi lipsit de pro-prietate conceptualã. Aici intervine „a cin-cea esenþã“, pe care Terian o identificã ul-terior cu „marea sa cãutare criticã“,

esenþa magicã ce-i permite criticului sã in-venteze Amintirile din copilãrie ca gen sui-generis, pe Goga ca poet „pur“, pe Sado-veanu ca prozator deopotrivã „specific“ ºi„mare“, pe Eminescu ca scriitor „universal“ºi, în ultimã instanþã, o întreagã literaturãromânã originalã ca „fond fãrã forme“. Nu-mai cã, în realitate, asemenea constructe rã-mîn niºte iluzii. Cãci „inefabilul“ cãlinesciannu e ceea ce se aflã dincolo de orice formã,ci doar ceea ce se aflã dincolo de formelecriticii sale. ªi, uneori (de pildã în cazurilemenþionate mai sus), chiar dincoace de ele.

În consecinþã, „a cincea esenþã“ o repre-zintã metafora (în sens larg, ca literaturã),pe care Cãlinescu o învesteºte cu virtuþiconceptualizante ºi definitorii. „Mijlocul dea defini o noþiune stilisticã rãmâne în fond tot metafora“, crede inventatorul „is-toriei literare ca ºtiinþã inefabilã“, ºi acestaeste punctul din care Andrei Terian desfacearticulaþiile unei metode ºi ale unui sistemcritic înþeles ca „ansamblu de propoziþiiinterconectate, relevante în raport cu ariade preocupãri a criticii literare ºi enunþatede cãtre o instanþã anume într-un momentoarecare“. Sã nu existe dubii: nu teoreticianse doreºte autorul, ci pragmatician, nu deo metodã anume se preocupã, ci de un au-tor în carne ºi oase. Deloc întâmplãtor, maiinteresant decât capitolul în care lui Cãli-nescu i se stabilesc afinii europeni (psiha-nalizanþi, prototematiºti în descendenþãcroceanã precum Francesco Flora, Albert

Thibaudet ori Marcel Raymond, ca sã nu-i numim decât pe occidentali) sau decâtpaginile despre relaþia dintre cãlinescianismºi lovinescianism este capitolul pe care toatãlumea îl aºtepta cu sufletul la gurã, desprecolaboraþionismul cãlinescian ºi limitelesale, un capitol în egalã mãsurã despre cri-tic, dar ºi despre om.

Un „Cãlinescu aºa cum a fost“ (în sis-temul sãu critic!), dar ºi o „criticã româ-neascã – aºa cum este“ rezultã geometric lacapãtul acestui volum ambiþios, complex,cvasiexhaustiv documentar, sfãtos în paran-tezele sale contextuale, deloc uºor de urmã-rit în dezvoltãrile sale arborescente ºi pal-pitant în detectivistica sa culturalã (pauzelede lecturã sunt controlate chiar de cãtre au-tor, care opreºte firul argumentativ de câteori este nevoie de stabilirea unor repere, decolorarea unui context, v. istoricul „gus-tului“, al „metodei“ sau „teoriei“ etc.). Aºastând lucrurile, faptul cã volumul se des-chide sub semnul unui comentariu al luiCãlinescu despre Conu Leonida, care arposeda „noþiunea de sistem“ pentru cã pro-cedeazã dialectic la anularea contradicþiilor,mi se pare reflexul ironic ºi autoironic al luiTerian însuºi, contemplând sistemul criticcãlinescian ºi, prin extensie, chiar pe al sãu.

Ar fi redundant de formulat judecata devaloare la capãtul acestei cronici sever limi-tate spaþial, cu atât mai mult cu cât debutulîn volum al lui Andrei Terian – care numaidebutant nu este – a fost deja validat maxi-mal de o serie de premii prestigioase alecriticii, între care ºi acela al Uniunii Scrii-torilor, precum ºi de interesul public (pri-mul tiraj epuizându-se în scurt timp). Va-loarea de exemplaritate a cãrþii este dincolode orice disputã (poate tocmai din acestmotiv ar fi meritat un index de termeni ºiautori, pentru cã va funcþiona inevitabil ºica un manual de cãlinescianism ºi de criticãa criticii). Demnã de menþionat rãmâne de-pãºirea unei probe de foc la care puþini din-tre criticii noºtri fac faþã: atingerea excelen-þei atât în postura de cronicar ºi foiletonist,cât ºi în aceea de istoric ºi teoretician literar.Verva polemicã ºi argumentul critic ale cro-nicarului sibian nu sunt falsificate de stri-denþe academizante, dupã cum discursul ºistrategia sa teoreticã rãmân libere de tarelecolocvialitãþii jurnalistice – iatã o reuºitãsuplimentarã a ceea ce se anunþã a fi „mo-delul Terian“ în cultura românã.

�

�

Cãrþi primite la redacþie

• DumitruÞepeneag,Camionul bulgar:ªantier sub cerulliber, Iaºi: Polirom,2010.

• Floarea Þuþuianu,Mãrinimia Ta, 33de poeme cu uncuvînt-înainte deHoria-RomanPatapievici,Timiºoara: Brumar, 2010.

• BernardusSilvestris,Cosmografia, ediþiebilingvã, trad. deAna Palanciuc ºiFlorina Ion, studiuintroductiv deMichel Lemoine,postfaþã de JeanJolivet, Iaºi: Polirom,2010.

• Tiberiu Fãrcaº,Colosul cu picioarede hârtie: O istoriesubiectvã ºi ilus-tratã a presei scrisedin Cluj-Napoca,1989-2010, prefaþãde Mircea Popa,Cluj-Napoca: Eikon,2010.

D O S A R Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 15

(Urmare din nr. trecut)

UMILIREA, TORTURAREA celor mai emi-nenþi reprezentanþi ai ºcolii medicale

sau ai celei juridice din Cluj, a profesorilorde la Litere ºi Filosofie, oameni de vârstapãrinþilor mei ºi pe care chiar dacã nu-i cu-noºteam personal îi asimilam cu aceºtia, mãjignea, mã durea, mã revolta chinuitor.Exasperat, trânteam uneori zgomotos fe-restrele sau pãrãseam Institutul ºi mã re-fugiam sub arborii tãcuþi ai Grãdinii Bo-tanice din faþã. Cred cã îi plãcea ºi-idisplãcea totodatã exasperarea aceasta vã-ditã a tânãrului care trecea încruntat prinfaþa lui fãrã sã-l salute, fãrã sã scoatã o vor-bã ori sã se uite mãcar la el. Ce ºtia bãiatulãsta despre faptul cã savurarea chinului vic-timelor sale nu în secretul unui cabinet în-chis, ci afarã, în faþa unui public, îi înzecealui impudica desfãtare a voinþei de putere,îl fãcea sã atingã orgasmul? Poate uniculorgasm la care avea acces.

Îmi treceau toate acestea sau mãcar une-le, învãlmãºite, prin minte, în timp ce cobo-ram pe scara interioarã spre biroul de laparter al fostului director, pentru a aºeza înrafturi câteva volume luate de acolo ºi rã-mase la mine în tot timpul detenþiei. Cu-noºteam bine încãperea, unde mã duceamuneori, la îndemnul lui Goangã chiar ºi înabsenþa sa, pentru a lua vreo carte nouã,cãci cele proaspãt sosite din Occident îºifãceau acolo, la început, un stagiu ce puteasã dureze câteva luni, înainte de a ajungesus, în biblioteca mare a Institutului, decare mã ocupam. Bãtrânul profesor îºi pro-punea sã le consulte, dar nu avea timp sã ofacã ºi le uita pe rafturile micii bibliotecidin biroul sãu. Poate tocmai pentru a aveaºi noi, ceilalþi membri ai Institutului, accesla ele, uºa acelei încãperi era întotdeaunadeschisã. Ea îmi devenise însã familiarã ºidintr-un alt motiv, mai delicat intim decâtacela al explorãrilor mele savante. Profe-sorul plecând destul de des la Bucureºti,coboram acolo împreunã cu Claude, maiales în unele dupã-amieze ploioase. Era sin-gurul interior din oraºul nostru în care neputeam adãposti amorul. Clãdirea era pus-tie, tãcutã, fotoliile de piele adânci, strânºiunul într-altul ne pierdeam în ele, cana-peaua Chesterfield bãtrânã, ostenitã ºi foar-te primitoare. Întunericul, atât de lugu-bru îndeobºte, al biroului cu fereastraperdeluitã, devenea în acele ore complicelenostru protector. Dacã ar fi aflat de aceastãutilizare nu prea ortodoxã a cabinetuluisãu, Goangã ar fi ridicat tonul împotriva

tânãrului, la care þinea de altfel, ºi-l preþuiaîntr-atât încât cu un an în urmã se mândrisecu lucrarea lui de licenþã arãtând-o amici-lor sãi liberali din Capitalã, printre care luiGheorghe Tãtãrescu, acesta cerându-i (cummi-a spus-o Goangã la întoarcerea sa dinCapitalã) sã i-l trimitã pe clujeanul acestaisteþ la el ca sã-l plaseze undeva la o legaþieîn Occident. Dupã câteva minute de vitu-perare clamoroasã, bãtrânul s-ar fi potolitînsã, cãci ºi-ar fi amintit – cu zâmbetul as-cuns al foºtilor curvari la bãtrâneþe – tre-cutele sale dupã-amieze galante din acelaºibirou, pe aceeaºi canapea Chesterfield, ºi

printre ele îndeosebi cele cu nostima Ma-dame Burticã.

Coborând scara destul de întunecoasã,am fost surprins deodatã de un scârþâit detreaptã înapoia mea. Întorcându-mã brusc,am zãrit sus, în capul scãrii, pletele plutindnepieptãnate ºi, holbându-se la mine, ochiimai bulbucaþi chiar decât îi ºtiam ai Maria-nei Roºca. Stupoarea prin care capul aces-ta de gorgonã nu reuºea sã mã pietrifice oîncremenea în schimb pe ea însãºi. I-au tre-buit câteva clipe, chinuitoare desigur, pen-

D O S A R

�

În laboratorul minotauruluiideologic (II)

Nicolae Balotã

• Nicolae Balotã. Foto: M. P.

D O S A R16 • APOSTROF

tru ca sã se smulgã din fixarea mea ºi sã dis-parã de parcã nici n-ar fi fost. Nu se aº-teptase – era vãdit – la apariþia mea acolo.Soþii Roºca nu aflaserã cã fusesem eliberatºi nici nu le trecuse prin minte cã aºa cevaar fi cu putinþã. Am înþeles asta ceva maitârziu, întâlnindu-l pe bãrbatul ei. Au fostdesigur meduzaþi când s-au pomenit dinnou cu mine înfãþiºându-mã – comme si derien n’était – acolo la Institutul lor. Cumadicã, cele scrise de el împreunã cu ea Tri-bunalului militar, întru apãsarea, nicidecumapãrarea mea, nu fuseserã luate în seamã?Fireºte, aveau sã se sfãtuiascã la repezealãprecum complicii între ei, sã se reculeagã,sã-ºi ia o atitudine, o minã cât mai detaºatã,când aveam sã dau ochii cu ei, ce dracu’!,nu era el stãpânul Institutului, ba al Uni-versitãþii, ºi cine e Balotã ãsta decât un puide reacþionar, burghez, un visãtor aiurit pecare-l vor da afarã în doi timpi ºi trei miº-cãri? Dar ochii exoftalmici ai femeii trã-daserã siderarea ei la ivirea mea acolo, înpenumbra scãrii. Eram ca o stafie, o umbrãvenitã de dincolo, de acolo de unde, credeauei, nu te mai poþi întoarce.

Departe de a mã contraria, stupefacþiaatât de vizibilã a femeii mã înviorase. Re-prezentându-mi-o holbându-se de sus, ve-deam ochii aceia de broascã speriatã tre-murând pe-o frunzã ºi-mi închipuiamgâtlejul ei de hipertiroidianã umflându-sespasmodic, ca la o batracianã. Dar bunadispoziþie îmi fu curmatã brusc de des-coperirea pe care o fãcui intrând în biroulce fusese al lui ªtefãnescu-Goangã. El nunumai cã nu mai era al fostului director,dar nici nu mai era un birou. Obiºnuit sãvãd vechea rânduialã, m-a izbit amesteculde mobile ºi obiecte heteroclite depozita-te acolo. Abia aici îmi sãrea în ochi schim-barea petrecutã în Institut. Încãperea de-venise un fel de magazie a rebuturilorazvârlite într-o dezordine fãrã nicio noimã.Mã izbea pentru întâia oarã ceea ce urmasã mã ºocheze de atâtea ori în toþi aniiaceia, prin Universitate, prin muzee, biblio-teci ºi alte bãtrâne oficii de culturã. „Revo-luþia“ spãrgea o ordine stabilitã, uneori deo vechime venerabilã, dar întotdeaunafuncþionalã, pentru a o înlocui cu o dez-ordine haoticã. Acea paºnicã tranquillitasordinis, ce domnea în biroul cu perdele lã-sate ºi mobile vetuste, fusese spartã pentrua lãsa în loc urâciunea pustiirii, aidoma ace-leia pe care o descoperisem cu câþiva ani înurmã în casa noastrã din Cluj, la puþine ziledupã intrarea trupelor sovietice în oraº.Atât doar cã soldatesca aceea scitã ce tre-cuse în pripã ori poposise frântã de obo-sealã, toþi acei ruºi ori kalmuci ori uzbecicare spãrseserã geamurile colorate ale mar-chizei sau cele de cristal bizotat ale glas-vandului dintre sufragerie ºi salon se uºura-serã pe unde apucau, mai bine zis pe undeîi apuca, lãsaserã vana din baie ºi dormi-toarele pline de scârnã, aprinseserã focul degãteje pe parchetul din salon pentru a încãl-zi oala de ciorbã pe pirostrii improvizateori a frige carnea de berbec în proþap, lãsa-serã în urma lor chiloþii rupþi ºi însângeraþiai fetelor violate lângã un cap de vitã încare miºunau viermii, toþi soldaþii hoardeiroºii purtau, nefericiþii, cu sine, pe undetreceau, pârjolul ºi acea moarte la care eiînºiºi erau osândiþi, fiind mânaþi de ea spreea. Dar ceva mai bestial decât rãzboiul ºineavând scuzele de înnebunitoare forþã ma-

jorã ale acestuia îi îndemna ºi îi purta pecomuniºti atunci când rãscoleau saloane ºibirouri, rãvãºeau colecþii de gravuri, deºer-tau biblioteci universitare, goleau de in-foliimãnãstiri ºi seminarii teologice. Era un duhal nimicirii, în numele unei idei, nici mãcarîmpãrtãºite. Iar atunci când era adoptatã,ingurgitatã pe nemestecate, de acei Roºcaai epocii, care se considerau iniþiaþi, for-maþi, superiori celor lipsiþi de „nivel ide-ologic“, ideea devenea alibiul tuturor ne-merniciilor lor, o justificare a infamiei.

Mi se pãruse ciudat, încã din varã, cãdupã ce l-a dat afarã pe ªtefãnescu-Goangãºi dobândise, pe lângã celelalte atribuþii alesale, aceea a conducerii Institutului, seto-sul de putere Alexandru Roºca nu se insta-lase de îndatã în apartamentul directorial ºiîndeosebi în biroul fostului director. Sfialaslugii de a intra în bunurile stãpânului,dupã ce l-a izgonit pe acesta? Nu, desigur.Modestie a bãiatului din Cãlata de a-ºiapropria lucrurile boierului? Nici atât. Psi-hologul acesta era, în acei primi ani ai aca-parãrii puterii de cãtre comuniºti, prins înºuvoiul pustiitor al curentului. Inteligenþasa mediocrã era suficientã pentru a-l face sãînþeleagã cã acest ºuvoi îl poate nimici sau,dimpotrivã, purta pe culmi. Întru totul mij-lociu, nu era nicidecum fãcut pentru esca-ladarea culmilor sau planarea în zone înal-te. Îl consideram pe atunci un apter, dar nunumai aripile îi lipseau lui, cu care oricumn-ar fi putut face nimic, cãci era o reptilãtârâtoare. Avea, în schimb, instincte de ani-mal rapace, devorator de hoituri ºi dacã nuîndrãznea sã se dedea la violenþe de rãpi-toare, era atras în schimb de prãzile lesni-cioase, de cei doborâþi deja la pãmânt departidul sãu tutelar. Mirosul cadavrelor îlatrãgea, excita apetiturile sale, fruste, deparvenire, ce s-ar fi mulþumit în epoci mai„normale“ cu ciolanele ce i s-ar fi azvârlitconform legii, cu dumicarea îmbucãturilorapucate ºi mestecate cu o danturã destul deslabã. Or, instinctul acesta îl îndemna, înacea perioadã a tuturor începuturilor posi-bile, în care ºi „Partidul“ privilegia devas-tarea, nu construcþia, sã spargã ordinea,înainte de a se instala într-o nouã orândui-re, sã rãvãºeascã cele aºezate, sã profite depe urma distrugerilor, a morþilor, ciugulinddin leºuri.

Urcam treptele pe care le coborâsemmai înainte, când ridicându-mi privirilezãrii din nou în susul scãrii ochii bulbucaþi,încremeniþi ºi spânzurând în jur ºerpii ple-telor nespãlate. O clipã ºi arãtarea pierea cao închipuire rea. „Mã pândeºte Meduza“,îmi spuneam amuzat de aceastã apariþie ºidispariþie instantanee, din care nu rãmâneasã pluteascã în aer nici mãcar cât rânjetulpisicii din Cheshire. Bine dispus, intram înbibliotecã, unde de asemenea nu mai dom-nea ordinea de pe vremea când bibliotecã-ream acolo. Nici biroul meu nu mai exista.E timpul sã dau ochii cu perechea nefastã– îmi spuneam îndreptându-mã spre cabi-netul lui Roºca. Ciocãnesc la uºa lui, niciovorbã dinãuntru, repet ºi, neprimind niciunrãspuns, intru. Plecaþi amândoi peste unditamai cãrþoi deschis pe masã, erau scu-fundaþi în contemplarea pioasã a unei ima-gini înfãþiºând un câine cu tuburi atârnân-du-i în bot ºi legat prin numeroase cabluride aparate dispuse în jurul lui. E dulãul luiPavlov – am recunoscut eu animalul-fetiº alºtiinþei sovietice, cea mai înaintatã dinlume. Pe care alt zãvod ar fi putut ei sã-l

priveascã cu adulaþia asta în priviri! Pãreauatât de concentraþi, încât se fãcurã cã nicinu remarcã salutul meu la intrare. La unmoment dat, psihologul catadicsi totuºisã mi se adreseze, fãrã sã se uite la mine:„Ia uitã-te aici, domnule Balotã, ce cartene-au trimis tovarãºii noºtri de la Moscova.Sunt cele mai recente cercetãri ale ºcoliisovietice referitor la reflexele condiþionate“.Pauzã. Aºtepta probabil, din partea mea,mãcar un þâþâit admirativ. Îl întreb dacãacum poate sã o citeascã; ºtiam cã, cuvreun an în urmã, se apucase sã înveþelimba rusã. Nu rãspunde. Poate e ofuscatde întrebarea mea. Rãsfoieºte mai departeopul, sub ochii lucind de admiraþie ai Ma-rianei, ºi se opreºte, ca ºi copiii neºcoliþi, lapaginile cu chipuri. Figura bãrboasã a sa-vantului în halat alb apare din când în când.Lungã pauzã. „Poate sã-þi parã rãu, dom-nule Balotã, cã nu mi-ai urmat sfatul. Îþiaduci aminte când þi-am spus sã studiezireflexologia lui Pavlov. Dar nu..., dumnea-ta îi studiai pe Husserl, pe Heidegger ºimai ºtiu eu ce alþi filosofi naziºti!“ Conti-nuã, adresându-se consoartei sale care rica-na ºi ea ironic: „Fenomenologie, auzi ce-linteresa pe dânsul, ce voia sã facã dumnea-lui!“ Sarcasmul tonului mai dãdea oareca-re culoare vocii sale atone. Reptila se des-colãcea, îºi înãlþa capul ºi-ºi scotea limbuþabifurcatã. Foarte probabil, aceste conside-raþii ale sale fãcuserã parte ºi din scrisoareape care o adresase Tribunalului. Dar despreînchisoare, proces, despre eliberarea meanicio vorbã. Nu mã ascultã, pare sã nici nuaudã când îi spun cã, în orice caz, evreulEdmund Husserl nu poate fi bãnuit devreo simpatie pentru naziºtii care l-au per-secutat pânã la moarte. Continuã sã pero-reze despre Pavlov. Se vedea cã mai citisecâte ceva în aceastã materie. Era mai la cu-rent decât se arãtase cu vreun an în urmãcând, în acelaºi birou, îmi reproºa de a nufi „îndeajuns de pozitivist“ ori „materialist“,de a fi „prea metafizic“, ºi-mi dãdea ca uncontraexemplu ce se voia zdrobitor teorialui Pavlov. Tocmai studiam pe vremea aceealucrãrile savantului rus, în cele douã volu-me traduse în limba francezã, ºi gãseamdestul de limitate cunoºtinþele lui Roºca peacest plan. Mã vãzuse citind „Excitareapsihicã a glandelor salivare“, articolul din1910, publicat în Journal de Psychologie, ºifolosise acest argument pentru a mã sedu-ce, cum credeam pe atunci, sau pentru a-miîntinde o cursã, cum cred acum. Citesc înJurnalul meu cã, într-o convorbire cu el dindecembrie 1947, dupã reproºul sãu caresuna mai degrabã a acuzaþie: „te gândeºtiîncã la valori absolute!“, se lansase într-oapologie a lui Pavlov ºi a ºtiinþei sovietice,strecurând, cu abilitatea sa de primitiv rudi-mentar culturalizat, dar suficient de ºiret,ispita unei burse sau a unui post în strãi-nãtate, printre secreþiile condiþionate ori baale câinelui, acuzaþiile de idealism ºi mis-ticism („Citeºti teologie, auzi domnule, da’ce, vrei sã te faci popã? Cine mai citeºte azivechiturile alea?“), pe lângã alte condam-nabile fapte ale mele. Procedase atunci cumine asemenea anchetatorilor Securitãþii,pe care nu-i cunoºteam încã de aproape,dar de care în schimb se apropiase el: îmipromitea când morcovul, când bâta. Tre-cuse mai bine de un an de atunci. De astãdatã, nu-mi mai întindea nicio ispitã, numai fãcea aluzii la posibile burse ori pos-turi în diplomaþie. Nu mai avea nevoie de

�

aºa ceva. Prinsese de un an încoace putere,câºtigase o siguranþã de care nu dispuneamai demult. ªi apoi nu mai avea în faþa luiun tânãr cu anumite calitãþi recunoscute deunii ºi de alþii, pe care-l putea eventual re-cruta pentru Partid sau nãimi pentru cineºtie ce fel de josnice oficii, ci un ins marcatcu fierul roºu, dat la pãmânt, un individ pecare îl socotea sfârºit. Cãci asta reieºea dinatitudinea sa, din cuvintele sale toate.

E adevãrat însã cã nici eu nu mai eramacel tânãr bine crescut, delicat, care cu unan în urmã, întorcându-se acasã, dupã aceaconvorbire cu superiorul cordial dispreþuitde el, o consemna (pe franþuzeºte, cumscria pe atunci în Jurnalul intim), notândrãspunsul sãu dat cu civilitate ºi – credea el– diplomaþie, la avansurile aceluia. „J’airépondu d’une manière évasive en disant queje désire certainement continuer mes études enFrance ou dans un autre centre occidental,mais que je ne me crois pas pourvu de talentspolitiques (que ce soit pour la diplomatie, oupour la propagande).“ Dar dupã ce ai zãcutluni de zile în bezna unei celule, înfome-tat ºi neºtiind ce se va alege de tine, dupãce, în toate acele zile, þi-ai fãcut nevoile, cugardienii chiorându-se la tine, ciucit încurul gol deasupra unei gãuri din acea piv-niþã imundã, nu te mai pot impresiona niciînvinuirile, nici ameninþãrile unei brute cupretenþii de savantlâc. ªi, binenþeles, nicitentaþiile, care de altfel nici nu mai veneaude astã datã. În schimb, se deºteptase înmine, fãrã sã-mi dau seama, tot în aceleluni, o atracþie, un interes, o curiozitate viepentru fãpturile umane, pe care nu o cunos-cusem înainte de închisoare. Singurãtateaaproape totalã, apoi brusc convieþuirea cumulþi alþii într-o încãpere închisã, trezise înmine o poftã de a-i privi, de a-i asculta,de a-i mirosi îndeaproape pe oameni, în-tr-un cuvânt de a-i cunoaºte, poftã ce fuse-se incitatã, dar prea puþin potolitã de toatelecturile mele psihologice de la Institut.Pofta aceasta se va exacerba mai târziu, vacreºte în toþi anii unei detenþii mult maiîndelungate, în care aveam sã-mi spun cã-i„citesc“ pe oameni cu pasiunea cu care înlibertate citeam cãrþile. E adevãrat cã ladorinþa de a afla adevãrul ca ºi falsurilesemenilor mei, se va adãuga cu timpul cevace nu mai era de ordinul cunoaºterii. A-iconsidera pe cei din jur, cu oricât interes,la rece, nu mã va mai satisface. O aseme-nea cunoaºtere obiectivã era aproape întot-deauna una demascatoare; nu lipsea din eao anume cruzime, orgoliul unui cunoscã-tor din afarã, privindu-ºi de sus, din turlacunoaºterii, semenii reduºi la statutul deobiecte. Atât doar cã acolo, în labirintulînchisorilor, „obiectele“ acestea erau toateîn suferinþã. Iar suferinþa lor, pe care oîmpãrtãºeai, nu-þi mai îngãduia sã-i consi-deri doar cu rãceala obiectivã a cunoscãto-rului. Ea trezea în tine o milã irepresibilã,pânã ºi în acele rare cazuri când cunoscã-torul din tine era conºtient cã cel din faþata a comis infamii ºi e gata sã le mai co-mitã. Dar toate acestea aparþineau încã vii-torului. ªi dacã simþisem deja cãldura uma-nã ce emana, acolo în celula din beciulSecuritãþii clujene, dintr-un moþ bãtrân sauun garajist ºi pescar amator, iar apoi laÎnchisoarea Militarã din tãcuþii mei ciobanide prin Apuseni, împãrtãºindu-mã în su-ferinþã cu ei, eram încã foarte departe dea o simþi ajungând din nou într-o falsã li-bertate ºi având în faþa mea un pseudosa-vant psiholog ce mã judeca cu superi-

oritatea pe care ºi-o aroga pe temeiul apar-tenenþei sale la casta „membrilor“.

Îi observam pe amândoi ºi-l ascultam peel (deoarece Mariana se mulþumea cu rolulpersonajului mut), cu o detaºare de-a drep-tul amuzatã. Acum cã se lansase, Roºca numai putea ieºi din proslãvirea pavlovismu-lui ºi, în genere, a ºtiinþei sovietice. Se vedetreaba – îmi spuneam – cã exerseazã atât deintens acest discurs apologetic, încât, odatãce l-a declanºat, nu-l mai poate opri. Vorbaungurului, nici nu mai încarcã, ci doartrage. E adevãrat cã spusele lui torãite eraubanalitãþi elementare cu privire la reflexelecondiþionate (cum greºit le numeam cutoþii pe atunci), la geniul descoperitoruluilor. Nicio vorbã despre rolul hazardului,care l-a fãcut de fapt pe abilul chirurg rus,în timp ce studia în Germania efectul di-verºilor stimulenþi asupra presiunii sangvi-ne la câine, sã descopere aceste reflexe.Dacã psihologul meu s-ar fi mulþumit sãdivagheze retoric asupra salivãrii, a soluþieiacide ca stimul incondiþional devenit con-diþional, l-aº fi ascultat ºi eu în tãcere ca ºisoþia lui, desigur fãrã mimica admirativã aacesteia, evoluând între încântare ºi exalta-re, ca ºi cum pentru întâia oarã i-ar fi reve-lat savantul ei soþ aceste minuni ale celeimai progresiste ºtiinþe. Dar Roºca nu semulþumea cu etalarea cunoºtinþelor sale înmaterie, ci le folosea pentru a-mi demon-stra zdrobitoarea sa superioritate ideologicãºi nimicnicia mea intelectualã. Adoptase decurând expresii ce deveniserã, tot rostogo-lindu-le în gura lui, precum Demostenepietricelele, niºte ºabloane stereotipe. Ast-fel, saliva câinelui lui Pavlov devenise unpion ideologic în materialismul dialectic.Scrutându-l cu privire ascuþitã de cercetã-tor, îmi pãrea cã numai la pronunþarea aces-tor douã cuvinte legate fatal între ele: „ma-terialism dialectic“, psihologul, prin naturãnisipiu, sec, de o ariditate saharianã, înce-pe sã saliveze, nu altfel decât câinele luiPavlov la auzul clopoþelului ce anunþã apro-pierea osului de ros. Pomenirea formulelorconsacrate ideologic îl excita însã ºi în altsens, îi producea un fel de erecþie a agre-

sivitãþii. Nu se putu abþine sã nu revinã, peun ton de astã datã inchizitorial, asupra lec-turilor mele teologice. „Da, asta nu vreisã înþelegi dumneata: fenomenele psiho-fiziologice au toate la bazã materia, dom-nule, nu spiritul! Materia! Asta ne-a de-monstrat Pavlov. De aceea se poate aplicareflexologia în medicinã, la naºterea fãrãdureri, la curele de dezintoxicare pentrualcoolici, la vindecarea enuresisului noc-turn. Asta nu te interesa pe dumneata, carepreferai sã-i citeºti pe misticii germani saupe catolicii dumitale spanioli.“ ªi cãtre soþialui care-l ascultã în beatitudine: „DomnulBalotã studia teologia la Institutul de Psi-hologie“. Se vede cã îmi scotocea prin ser-vietã – îmi spuneam – sã vadã ce citesc.„Pavlov ºi-a început ºi el studiile superioa-re la teologie – i-am întrerupt rechizito-riul – ºi, dupã câte ºtiu, Stalin a fãcut ºi elteologie.“ Roºca a amuþit câteva secunde,ºocat mai ales de pronunþarea numeluisacrosanct, deci tabu, al corifeului ºtiinþe-lor. „Ei au fost obligaþi de mediul din tim-pul lor, ºi apoi s-au lãsat curând, de îndatãce au putut s-o facã. – Nici eu, din pãca-te, nu cred cã voi putea studia tot ce aºdori.“ Descumpãnit, neºtiind ce sã înþe-leagã din oftatul meu, tãcu pentru câtevaclipe. Profitând de acest rãstimp, mi-amexprimat nedumerirea (ce e drept, falsã) cã,cu toatã admiraþia sa pentru reflexologia luiPavlov, a întrerupt în vara anului trecut sin-gura experienþã în spirit pavlovian dinInstitutul nostru, aceea a lui Nicolae Pârvu.„Cum, experienþã în spirit pavlovian eraaceea cu niºte ºoareci dresaþi sã sarã ca lacirc într-o cutie de pantofi? ªi-apoi, ce, eui-am omorât pe ºoarecii ãia?“ Roºca pro-testa cu un aer vinovat; se roºise la faþã,semn cã fusese atins într-un punct extremde sensibil. Într-adevãr, cu mai multe luniîn urmã, îºi pusese pedelul fidel sã îneceºoarecii ºi sã distrugã mica instalaþie dinjurul lor amenajatã de colegul sãu. Toþi,începând cu psihologul Pârvu, ne dãdeamseama cã numai resentimentul stârnit în-tr-o naturã invidioasã, meschinã, de cerce-

D O S A R Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 17

�

• Nicolae Balotã. Foto: M. P.

18 • APOSTROF D O S A R

tarea, oricât de modestã, dar începând sãdea rezultate, a unui confrate mai tânãr îlîmpinsese pe Roºca sã dispunã sabotareacercetãrii aceluia. Desigur, în ascuns, cãcimeschinul era ºi laº. Ca sã pun capãt aces-tei confruntãri penibile, am spus cã voiamsã restitui câteva cãrþi ale Institutului, rãma-se la mine, dar cã nu mai gãsisem rafturiledin biroul directorial. „Biroul este acumaici ºi cãrþile le poþi lãsa la bibliotecã. Dealtfel, cãrþile astea sunt ºi ele toate reacþio-nare. Ni le trimit anume cei din America;fac parte din materialul lor de propagandãºi de subminare. De ce crezi cã ni le oferãei gratuit? Dar am pus capãt intrãrii înbiblioteca noastrã a unor asemenea mate-riale. – ªi am început epurarea bibliotecii –intervenea conºtiincios Mariana. Chiarvoiam sã-þi spunem sã ne-o dai în primi-re. – Cum, vreþi sã o epurez eu? – Nu, astavom face noi. – Dumneata n-ai competenþapoliticã necesarã – reluã atacul Roºca – ºicred cã nici voinþa sã o faci.“ Aici nugreºea. Eram surprins de dimensiunea pecare o lua înverºunarea politicã a acestuienergumen. Nu auzisem pânã atunci pro-feratã o asemenea aberaþie. E adevãrat cãpânã atunci nu stãtusem de vorbã cu niciunmembru de partid. Ca publicaþiile ºtiinþifi-ce sosite din Statele Unite (dar, cum aveamsã aflu în curând, din toate þãrile occiden-tale) sã fie considerate „reacþionare“ ºi, caatare, sã fie interzise, mi se pãrea nu numaiun act de barbarie, ci ºi unul de sinucide-re intelectualã. Toþi cei din Institut, ºi prin-tre ei, crezusem pânã atunci, chiar ºi el,Alexandru Roºca, ne-am bucurat când dinAmerica au început sã ne vinã cãrþi ºipublicaþii periodice. Tot ceea ce rãzboiulîntrerupsese, toate legãturile cu universitãþi,institute de cercetare, edituri de cãrþi ºireviste ºtiinþifice americane fuseserã relua-te. Fundaþia Rockefeller, printre altele, searãta deosebit de generoasã oferindu-ne,evident gratuit, stocuri întregi de asemeneapublicaþii, propunându-ne sã indicãm toatelipsurile din bibliografia americanã prici-nuite de anii de întrerupere a relaþiilor.Consideraþia de care se bucura NicolaeMãrgineanu, fost bursier al Fundaþiei, atâr-nase fãrã îndoialã în cumpãnã în aceastãofertã. Iar acum, paranoia comunistã îlfãcea pe acest pretins învãþat sã taxeze toatãºtiinþa americanã drept „reacþionarã“! Maimult decât înmãrmurire în faþa unei ase-menea afirmaþii, ce avea sã devinã în aniiurmãtori un loc comun al agitpropului sta-linist, mã nãpãdea exasperarea. Îl priveampe micul director-dictator al Institutului dePsihologie ºi, probabil, chiar ºi pentru unpseudopsiholog ca el, privirea mea conþi-nea suficientã furie pentru ca sã mai fienevoie de o precizare a opiniei mele cu pri-vire la el ºi la aserþiunile sale printr-o explo-zie verbalã. Îndârjit ºi el, mã atacã mai fãþiº,spunând cã nu e de mirare cã citeam tot cevenea din America ºi de prin alte „þãri capi-taliste“, cã sunt un reacþionar inveterat, carese „ploconeºte“ în faþa Occidentului. Au-zeam pentru întâia oarã acest verb destinatsã devinã mai rãu decât un simplu cuvântde ocarã. „Ploconirea“, aveam sã o înþelegmai târziu, era o gravã învinuire politicã.N-am luat-o ca atare, dar m-a iritat ca ovulgarã înjurãturã. De aceea am ripostat pe loc: „Dar, dumneavoastrã n-aþi fost lastudii în Germania? ªi încã pe timpulGermaniei lui Hitler? Ca ºi Mihai Beniuc,care era fericit cã poate audia pe baronul

Uexküll la Hamburg, în anii ’30. Cred cãpânã în ziua de azi e mândru cã a avut unasemenea maestru“. Roºeaþa din obrazul lui Roºca virase în vânãt, ceea ce la lividi-tatea sa naturalã însemna o nãvãlire bru-scã a sângelui în cãpãþânã. Pãrea pe pra-gul apoplexiei. Gângãvea, icnea, scoteasunete nearticulate, pe când nevasta lui,complice de nãdejde, îi sãrea în ajutor, re-petând furioasã: „Ce neruºinare! Ce neru-ºinare!...“ Cred cã ar fi sãrit la mine, dacãn-o oprea bãrbatul, care izbuti sã îngaime:„Lasã-l, dragã, lasã-l cã o sã vadã el...“ Nuadãugã ce o sã vãd decât dupã câteva clipede bâlbâialã ininteligibilã, când spusetriumfând asupra propriei neputinþe maicurând decât asupra mea: „Sã-i dea Blagaal sãu un post“. Am înþeles cã rostul meula Institutul de Psihologie se curmase. ªi cãBlaga „al meu“ nu mai are nici el ce cãutaîn Universitate. Mã aºteptam, de fapt, dinpartea lui la o asemenea alungare din In-stitut, ºi eram chiar întrucâtva mulþumit,fãrã sã mã gândesc cã aceasta însemna pen-tru multã vreme o ostracizare din oriceinstituþie de învãþãmânt a þãrii, proscrie-rea politicã fiind echivalentã, în regimul alcãrui fidel servitor era Alexandru Roºca, cuizgonirea din viaþa publicã.

În ziua aceea nu i-am mai vãzut. Au rã-mas în noul cabinet directorial sã-ºi rume-ge furiile. Au trebuit sã treacã decenii pen-tru ca sã constat din vechi documente dearhivã cã încã în acea dimineaþã Roºca afãcut demersurile necesare pentru suspen-darea serviciului meu la Institut, cu înce-pere de la 1 februarie 1949. M-am întorsîn bibliotecã ºi am început inventariereaei pentru a o preda. Eram singur. Liniºteaalbã de afarã se mohorea acolo în sala cãrþi-lor, ce aveau de acum încolo sã rãmânã lo-vite de interdicþia de a fi citite. Îmi treceauprin mânã opuri ºi opuscule bine cunoscu-te, le aºezam la locul lor în rafturi, cu ges-turi de automat. De la un timp, ele îmi pã-reau asemenea frunzelor veºtede luate unacâte una de pe ram ºi cãzând în ceea ceºtiam cã le aºteaptã: uitarea... poate defini-tivã, moartea. Lapsa cadunt folia... Eneea luiVirgil ca ºi, dupã el, Dante, în Divina Com-media, vedeau sufletele pe malul Achero-nului intrând în barca lui Caron, cãzând înInfern precum frunzele veºtede toamna.Volumele, chiar ºi cele recent sosite dinAmerica, îmi pãreau fanate, scofâlcite,îmbãtrânite înainte de vreme. Psihologiatoatã prindea în ochii mei un aer de bãtrâ-neþe decrepitã. Citisem în ultimii doi ani,de când fusesem numit la Institutul de Psi-hologie, multe dintre cãrþile pe care le luamacum în mânã, pentru ultima oarã, ca în-tr-un fel de oficiu funerar. Cu vreo opt aniîn urmã, intrasem în filosofie pe poartaaceasta din dos a psihologiei. Cocoþat pescara din biblioteca lui Mon Père ºi scoto-cind dupã cãrþi, credeam pe atunci, la ceicincisprezece ani ai mei, cã mã iniþiez înfilosofie, citind primele lucrãri franþuzeºtide psihologie, printre care cele ale luiThéodule Ribot ori Pierre Janet. Mã înºe-lam ceva mai puþin atunci când aveam re-velaþii filosofice la lectura Principiilor depsihologie ale lui William James ori Pragma-tismul aceluiaºi. N-am întârziat prea multsã-mi dau seama de greºala mea, atunci cândmi-a cãzut în mânã ºi am citit ºi recitit ºirãscitit cu stupori alternând cu exaltãriPhaidon. Platon mã îndrepta spre conge-nerii sãi, nu întotdeauna, e drept, de înãl-þimea sau profunzimea lui. Eram în plinã

dezordine adolescentinã, nu numai a simþu-rilor, ci ºi a minþii. Nu puteam citi Pascalori Leibniz ori Bergson, fãrã sã nu mã abatºi prin înfundãtura câte unui dascãl neo-tomist de la vreun seminar teologic, doarmã aflam într-o casã ce era a Domnului,dar condusã de un cãlugãr asumpþionist,care cu toatã lãrgimea sa de spirit îºi aveaºi îngustimile formaþiei sale, iar îndrumã-rile sale, fãcute cu autoritate moralã ºi reli-gioasã, nu aveau întotdeauna pertinenþãfilosoficã. Dar studierea cu luare aminte agânditorilor Eladei, în vechiul op venerabilal lui Theodor Gomperz, mi-a oferit, încãîn acel an binecuvântat, petrecut în casablãjeanã a asumpþioniºtilor, propedeuticanecesarã pentru despãrþirea apelor de susale filosofiei de cele de jos ale psihologiei.Roºca avea dreptate atunci când nu mãsocotea „fãcut“ pentru psihologie, ci pen-tru filosofie. ªi totuºi, apetitul meu nesãþiosde explorator al umanului m-a împins, încei doi ani de activitate la Institut, sã cer-cetez tot ceea ce disciplina aceasta putea sã-mi ofere. Nu mai eram inocentul carefusesem cu opt ani în urmã. Nu mai spe-ram revelaþii, pe care ºtiam cã psihologianu mi le poate oferi. Cãutam mai curândfapte decât idei. Nu speculaþii, cãci cele alepsihologilor mi se pãreau debile, ci obser-vaþii ale lor pe viu, pentru ca apoi sã potreflecta asupra lor. Mã interesaserã maipuþin teoriile configuraþioniºtilor, cât celevãzute de Köhler, cu ochiul sãu ager deexplorator, la cimpanzeul Sultan, nu atâtprincipiile de bazã ale behaviorismului sta-bilite de Watson, cât experienþele sale cuanimalele, ori reacþiile ºobolanilor lui Skin-ner la ºocurile electrice aplicate ca dar saupedeapsã, nu teoria structuralã a lui Piagetreferitoare la psihologia copilului, ci obser-vaþiile sale concrete privind inteligenþa co-piilor. Lumea acestor omuleþi mã fascina,ca ºi aceea a „primitivilor“ (cum îi mai nu-meam pe atunci), pe care îi descopeream înlucrãrile lui Frobenius, descoperit nouã deBlaga, sau ale lui Bronislaw Malinowski ºiale atâtor altora. Opoziþia teoreticã dintreMalinowski ºi Freud nu mã amuza maimult decât o partidã de tenis, dar ceea ceantropologul vãzuse urmãrind sexualitatea„sãlbaticilor“ melanezieni din insulele Tro-briand mã interesa. Strãbãtusem cu rãb-dare cele douãsprezece volume ale enor-mului studiu comparativ al miturilor, TheGolden Bough, al diligentului Sir JamesGeorge Frazer, dar dacã gãsisem viziuneasa asupra religiei ºi a „primitivilor“ preanaivã, fenomenele relatate mã fascinaserã.Mai târziu, aveam sã râd citind într-un textcritic al lui Wittgenstein dedicat Ramuriide aur cã „Frazer e cu mult mai sãlbatic de-cât cei mai mulþi dintre sãlbaticii sãi“, ºiaveam sã-i dau dreptate, cãci ºi eu îl consi-deram pe onorabilul Sir James George maiprimitiv decât „primitivii“ sãi. Nu-i vorbi-sem niciodatã despre toate acestea unui Ale-xandru Roºca. Era mult prea mãrginit. Dealtfel, dacã i-aº fi vorbit, tot n-ar fi înþelesnimic. N-ar fi priceput cã, într-un sens,aveam, în privinþa psihologiei, dacã nu oconcepþie, cel puþin o orientare, o preocu-pare dominantã „materialistã“, în sensul ne-ideologic, pragmatic al cuvântului. Scur-mam prin minele exploatate de psihologidupã materiale uman prea umane, aseme-nea arheologilor descoperind viaþa oameni-lor din resturile osemintelor ºi uneltelor lor.

Dupã un timp, sãtul de scotocirea prin-tre relicvele din bibliotecã ºi inventarierea

�

Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 19D O S A R

lor, am simþit nevoia de aer proaspãt. Abiade douã zile ieºisem din duhniþa puºcãriei.Afarã parcã se înseninase. Un soare palidfãcea sã scânteieze îmbietor zãpada tânãrãdin Grãdina Botanicã. Dar, dând sã ies, m-am abãtut pentru câteva minute în în-cãperea în care somnolau într-o pace mu-zealã vechile aparate de mãsurãtoare ºi alteinstrumente ale unei defuncte psihologiiexperimentale. În delãsarea lor, ele îmi apã-reau acum ºi mai sfârºite, mai moarte (dacãexistã un comparativ, ba poate chiar unsuperlativ al morþii) decât îmi apãreau altã-datã, când le fãceam câte o vizitã de curtoa-zie ºi curiozitate. Eram, de altfel, singuruldin Institut ºi, poate, din întreaga lumecare le aduceam acest omagiu. Nu ºtiu dacãaparatele erau sensibile la interesul meu,cãci cu toate cã erau destinate îndeosebimãsurãrii sensibilitãþii umane erau lipsi-te de vreo sensibilitate, fiind – cum spu-neam – defuncte. În orice caz, praful aºter-nut pe ele era acum ºi mai gros decât fusesemai anii trecuþi, adunându-se precum nisi-pul deºertului peste sarcofagele mumiiloregiptene, dovadã cã nici revoluþionarii ze-loºi ai Institutului nu le tulburaserã liniºteade veci. De când le descoperisem, în pri-mele zile ale numirii mele la Institut, elemã atrãseserã, mã interesaserã, mã amuza-serã. Le fãceam câte o vizitã, din când încând, în încãperea lor unde zãceau într-opace de þintirim. Prezentau ochilor mei cu-rioºi aliajul nãstruºnic între hybrisul ºtiinþi-fic al savanþilor pozitiviºti, ce se strãduiserãsã mãsoare nemãsurabilul, ºi deºarta loriscusinþã mecanicã, aparatele nãscocite deei fiind de o impresionantã complicaþie pen-tru un rezultat minim (ele ilustrând zicalacu munþii borþoºi ce nasc un ridiculus mus),aliajul acesta fiind condimentat, spre desfã-tarea mea, cu ingredientele unui dadaisminvoluntar, deci perfect umoristic. Mi-amdat seama, de la prima vizitã, cã e inutilsã pun maºinãriile acestea extravagante înmiºcare. Neutilizate de decenii (dacã pestetot au fost vreodatã de vreo utilitate), elese înþeleniserã ºi rezistau oricãrei tentativede a le desþeleni. Mã mulþumeam sã le con-templu ca pe niºte creaþii ale unei fanteziijucãuºe. Mi le imaginam uneori puse totuºiîn miºcare de o mânã mai îndemânaticã avreunui magician din speþa romanticuluidoctor Copelius, ºi învârtindu-se, ºi apu-când ºi þãcãnind ºi fluturând din palete pre-cum „mobilele“ lui Calder, despre a cãrorgraþios fantasticã existenþã nu aflasem încãpânã atunci nimic, deºi pendulau deja prinlumea ce ne era interzisã.

Cum stãteam acolo în acel cavou al psi-hologiei, scufundat în tãcere, contemplândimobilitatea acelor aparate destinate sã înre-gistreze ºi sã mãsoare tocmai mobilitateafiinþei umane, mi-a apãrut dintr-odatã – caîntr-o oglindã neagrã – imaginea beciuluiSecuritãþii, cu celulele-sicrie în care zãceamnoi, ca niºte cadavre vii, strãjuiþi de umbre-le nu mai puþin fantomatice, mortificateºi ele, ale caraliilor. Din când în când, capuse în miºcare de un mecanism rudi-mentar, fãpturile acestea umbratice, dinspelunca Securitãþii, se prelingeau pe cu-loarele subterane între sicriaºele-celule ºicloaca sordidã. Auzeam, în viziunea measonorizatã, cuvinte stârnite poate tocmaidin acea cloacã imundã: „Omul! Ce mân-dru sunã acest cuvânt!“ Vorbele acestea,repetate la nesfârºit, ne împuiaserã dejaauzul în acei primi ani ai regimului de

umilire generalizatã a tot ce e uman.Aleksei Maksimovici Peºkov alias Gorki,care ne-a fericit, în Azilul sãu de noapte,cu acest „scuipat de aur“, fusese primulscriitor care-ºi fãcuse scrisul de ruºine aser-vindu-l înjositorilor omului.

Plutind în contemplare printre imagi-nile aparatelor în inerþie ºi cele ale trupuri-lor scufundate în beciul ororilor, auzul meusurprindea deodatã scârþâitul lejer al uneiclanþe ce se lasã prudent ºi zãream prinfanta uºii abia întredeschise profilul demeduzã al Marianei. Un ochi al ei exoftal-mic, unul singur, se aþintea prin fantã asu-pra mea. O clipã ºi uºa se închidea brusc.Dacã în clipa aceea s-ar fi proiectat un tunelal timpului care sã mã lege pe mine cel deatunci de mine cel de acum, aº putea pro-babil sã vãd în depãrtare, ca pietricelelecolorate agitate dintr-un caleidoscop oriimaginile în desfãºurare din kinetoscopulstrãmoº al cinematografiei, miºcându-se –cam mecanic, ce e drept, dar oricum miº-cându-se – pe Al. Roºca, minotaurul ideo-logic al Institutului de Psihologie din Cluj,secundat de tovarãºa, iscoada ºi compliceasa, Mariana. Alunecând în jos prin acesttunel al timpului, cu viteza sunetului, dacãnu chiar a luminii, dau peste o veche foto-grafie înfãþiºând „generaþia de tineri psiho-logi“ din Cluj. Sunt doar unsprezece, cuunul mai puþin decât apostolii, dar trãdã-torul nu lipsea nici dintre aceºtia. ªedea lamasã, printre alþi trei, restul pozând înpicioare la spatele lor. Pe unii dintre eiaveam sã-i cunosc ºi eu mult mai târziu.Astfel era, în mijlocul grupului din spate,Liviu Rusu, sobru, cu o timpurie gravitateprofesoralã, exersatã parcã înainte de aocupa vreun oficiu didactic; Tudor Bug-nariu, de o distinsã eleganþã cãutatã, sin-gurul arborând un papion printre colegiipurtãtori de cravate, priveºte cu aerul unuidandy, alãturi de Nicolae Mãrgineanu, celmai degajat dintre toþi, cu o mânã în buzu-narul pantalonului, deloc preþios precumcel de lângã el, sau încruntat ori mãcar con-centrat precum ceilalþi, ci mai degrabã uºoramuzat, unicul ce pare sã nu-i pese prin-tre toþi aceºti ardeleni prea conºtienþi depropria lor seriozitate. Cu o singurã ex-cepþie, toþi aceºti tineri psihologi privesccinstit spre obiectiv, deci ºi spre noi, pri-

vitorii lor ipotetici din viitor. Excepþia es-te a unuia care ºade la masã ºi-ºi ascundeparcã privirile sub ochelarii de miop, fe-rindu-le însã ºi printr-o cãutãturã oblicã, încolþ, cãutãtura pe care pictorii de pe vre-muri i-o atribuiau lui Iuda la masa Cineicelei de tainã, iar actorii ºi-o însuºeaujucând rolul lui Iago. Nu se înºelau niciunii, nici alþii, în fiziognomonia lor maidegrabã empiricã, dar just intuitã! Insulacesta ce-ºi ferea ochii ºi se ascundea pri-vind pieziº era Al. Roºca.

Lipsea din aceastã fotografie, de pe lasfârºitul anilor ’20 sau începutul deceniu-lui urmãtor, profesorul de psihologie, men-torul lor care-i adunase acolo, directorulInstitutului de Psihologie ºi rectorul Uni-versitãþii, Florian ªtefãnescu-Goangã. Aces-ta îmi apãrea în tunelul timpului undevamai departe în trecut. Privind în jurul meu,în acea salã tãcutã a maºinilor încremenite,îl vedeam achiziþionându-le plin de râvnã laLeipzig, cu o neþãrmuritã încredere în efi-cacitatea lor nemþeascã. Doar fusese disci-polul marelui Wilhelm Wundt, între anii1908 ºi 1911, cel ce pusese temeiurile psi-hologiei ca ºtiinþã empiricã. Nu cred cã stu-dentul român ºtia cã, cu un secol înainte deacea întemeiere, Kant ruinase dinainte oastfel de temelie, invalidând ideea însãºi aunei asemenea „ºtiinþe“. Magistrul sãu,Wundt, nu era însã în zadar german. Cutoatã formaþia sa medicalã, nu o neglijasepe cea filosoficã. De aceea, cu toate cã þineacursuri de psihologie din punctul de vede-re al ºtiinþelor naturii (Psychologie vom na-turwissenschaftlichen Standpunkt), deºi ela-borase, printre atâtea altele, un Manual defizicã medicalã, apoi opera sa majorã, Grund-züge der physiologischen Psychologie, din1874, nu rãmânea tributarul unui materia-lism naiv, pe care-l împãrtãºeau încã uniidescendenþi de mâna stângã ai lui Hegel,precum Marx ºi Engels. Spirit enciclopedic,Wundt era prea deschis spre câmpurile maiîntinse ale culturii, limbajului, miturilor,moravurilor pentru a rãmâne cantonat înacela, mult prea îngust, al mãsurãrii per-cepþiilor senzoriale. Cunoºtea, fãrã îndoialã,limitele între care pot sã opereze aparatelesale ca ºi cele ale confratelui sãu mai mare,

• Nicolae Balotã ºi Ion Vartic. Foto: M. P.

�

20 • APOSTROF D O S A R

Gustav Fechner (dupã cum le cunoºtea,cred, ºi acesta). Privind de la capãtul tune-lului, la care mã aflu în ziua aceasta de varãa anului 2010, spre depãrtãrile de la mijlo-cul secolului al 19-lea în care îºi desfãºuraucercetãrile aceºti respectabili Professoren ger-mani, îmi vine sã zâmbesc amintindu-mi„revelaþia“ din 1850 a lui Fechner sau sa-tisfacþia lui Wundt inaugurând în 1879, la Leipzig, primul laborator de psihologiedin lume, modelul celui constituit, dupãPrimul Rãzboi Mondial, de ªtefãnescu-Goangã la Institutul sãu din Cluj. Dar îmicenzurez de îndatã surâsul ireverenþios, cãcitrebuie sã recunosc cã în entuziasmul apa-rent naiv al acestor psihofiziologi se aflaceva mai mult ºi mai preþios decât vor înþe-lege epigonii lor, acei Al. Roºca ºi com-parºii sãi, habotnicii târzii ai psihologieiexperimentale. Îmi amintesc râsul meu în-fundat (ºi nefondat) acolo în cabinetul clu-jean al aparatelor defuncte, când îmi amin-team revelaþia ce l-a podidit pe Fechner la22 octombrie 1850, pe când se afla încã înpat ºi observa, probabil, razele de luminãstrecurate printre jaluzele. A avut deodatãconvingerea exaltantã de a fi rezolvatvechea enigmã filosoficã a raporturilor din-tre suflet ºi corp. ªi aceasta nu numai subforma unei teze oarecare filosofice, ci chiarprintr-o formulã exactã. Sã fii în stare sãgãseºti ecuaþia matematicã ce leagã sau, maibine zis, dezleagã misterul relaþiei dintreintensitatea unei senzaþii (adicã a ceea ceresimþi subiectiv) ºi intensitatea unui sti-mul exterior, obiectiv, iatã ce poate sã tefacã fericit, sã te facã sã sari din pat, sã stri-gi eureka, sã zburzi ca un ieºit din minþi.Fireºte, ºtiam cã raportul dintre psihic ºifizic (dacã peste tot are vreun sens sã vor-bim despre un astfel de raport) nu se defi-neºte prin formula fechnerianã S=k log(I),pe care le-o analizasem primilor mei stu-denþi la proseminarul introductiv pentru ceidin anul întâi. Dacã ºtim cã senzaþia variazãca logaritmul excitaþiei, aceasta nu ne lãmu-reºte întru nimic relaþia dintre trupul mor-tificat prin ascezã ºi încercat de boli alSfintei Tereza de Avila ºi sufletul ei înari-pat, aspirând spre uniunea fericitoare cuDomnul. Dar putem spune acelaºi lucruºi despre relaþia dintre „trupul“ ºi „sufletul“unei prostituate.

Revenind la acea veche fotografie a „ge-neraþiei de tineri psihologi“ – cum sunã le-genda ei, fiind inseratã într-un articol apo-logetic din 2007 al Marianei Roºca, observcã din acea „generaþie“ unul singur a rãmasîn anii Republicii Populare, apoi SocialisteRomâne pe puntea de comandã a „naveiamiral a psihologiei române“, cum o nu-meºte cu falã apologeta. Binenþeles, e Al.Roºca. Toþi ceilalþi „tineri psihologi“ s-aurisipit care încotro. Dar ceea ce mã facegânditor azi, când privesc prin tunelul tim-pului spre figurile lor juvenile, nu este dis-persarea lor, evadarea aproape tuturor dincâmpul psihologiei, ci perturbarea gravã adestinelor lor prin intervenþia politicului înexistenþele lor. Nu cunosc calea urmatã deunii dintre ei, deºi nu mi-e greu sã-mi în-chipui cã n-au rãmas imuni la acþiuneaagenþilor patogeni ai totalitarismelor sân-gerosului lor secol al 20-lea, nici la aceeaa produºilor toxici ai acestora. Despre unii,printre care Liviu Rusu, de care mã voi apropia mult mai târziu, ºtiu cã au avutde suferit de pe urma samavolniciilor re-gimului comunist. Dar când privesc spre

reprezentanþii acestei generaþii din ’20,morþi cu toþii, trebuie sã constat cã numaidespre unul singur pot spune cu certitu-dine cã nu s-a lãsat nicidecum contaminatde acei agenþi, nici otrãvit de acele toxine,dar cã acel unul singur a plãtit mai scumpdecât toþi ceilalþi la un loc rezistenþa sa lapatologia secolului. E Nicolae Mãrgineanu,cel ce se afla deja în închisoarea comuni-stã la data la care eu, ieºit de curând dinprima detenþie, reflectam pentru ultimaoarã în acel old curiosity shop al experimen-telor Institutului de Psihologie din Cluj,ºi va rãmâne închis vreme de ºaisprezeceani, pânã când – ajuns din urmã de mine,în a doua îndelunga mea detenþie – nevom elibera aproape deodatã, în 1964.Numai el, Mãrgineanu, printre toþi aceicolegi ai sãi, a rãmas fidel unei orânduiriumane în care libertatea este garantatã prinlegi, credincios unei democraþii liberale.Marea majoritate a celorlalþi au cãzut încursa totalitarismelor veacului lor. Privindîndelung spre chipurile acelor psihologi enherbe, ce uceniceau la Institutul înfiinþat demagistrul lor absent din fotografia de grup,mã surprinde gândul cã acest profesor acãrui formaþie s-a desãvârºit în Germaniawilhelminã, înainte de Primul RãzboiMondial, într-un stat de drept, dar care nuse poate numi tocmai o democraþie libe-ralã, a fost ºi a rãmas un liberal, nu numaiprin apartenenþa sa politicã, ci prin con-cepþia dupã care s-a cãlãuzit în viaþã. Tineriistudenþi legionari, Lãscãianu ºi Pop (acestadin urmã chiar de la Psihologie), care autras asupra lui (ºi l-au împuºcat mortal pebietul sãu bodigard), nu se înºelau vãzândîntr-însul adversarul lor ireconciliabil. Nicielevul sãu dornic de parvenire cu orice preþcare-l va izgoni mai târziu din Institut ºicare, încã pe atunci, pe timpul atentatu-lui, l-ar fi livrat cu plãcere legionarilor, ºi l-ar fi lãsat sã sângereze acolo pe stradaAvram Iancu, dacã nu intervenea Mãrgi-neanu, nici acesta nu vedea în ºeful ºi creatorul sãu decât un oponent ireductibilfaþã de aceia care-l atrãgeau pe el ºi pe careel era gata sã-i slujeascã, legionari ori co-muniºti. Dacã Goangã era un partizan aldemocraþiei liberale, toþi acei discipoli ai luiGoangã care ne privesc din pozã, odatãajunºi la maturitate în þara lor, o þarã ce-ºidãduse o constituþie democraticã dupã ce-ºi vãzuse împlinite dincolo de aºteptãri

aspiraþiile, s-au lãsat seduºi de doctrineleantiliberale, antidemocratice ale despoþilorvremii. Unii, precum acel dandy purtãtorde papion, Tudor Bugnariu, au fost de laînceput atraºi de sirenele populiste ale co-munismului. Alþii doi, Al. Roºca ºi cel maibun amic al sãu, Salvator Cupcea, s-au în-dreptat mai întâi spre extrema dreaptã,cotizând în mod discret (ºi mai ales pru-dent) la casa Legiunii, pentru ca mai apoisã considere cã e mai „consult“ pentru ei– cum ar fi spus bãtrânii ardeleni – sã vire-ze la stânga, la extrema ei nefastã, adicã lacomuniºti.

Nu ºtiam încã toate acestea, precum ºialtele pe care aveam sã le aflu mai târziu, înziua aceea în care mi se anunþase plecareaapropiatã de la Institutul de Psihologie sau,mai puþin perifrastic, exoflisirea mea. Numã gândeam la aceastã concediere, care eraîn linia dreaptã ce ducea din beciul Secu-ritãþii, prin Închisoarea Militarã, spre unviitor ce-mi era încã neclar. Luându-mi rã-mas-bun de la vechile maºinãrii dezafecta-te ale psihologiei, imaginea lor se asocia,acolo în încãperea în care se alegea prafuldin ele, cu aceea nu mai puþin vetustã a câi-nelui angrenat la tubulaturi, ºi mai depar-te cu aceea a savanþilor bãrboºi din seco-lul al 19-lea, ce se voiau calculatorii (aºputea sã spun contabilii) proceselor psihi-ce prin mãsurarea timpilor de reacþie. Mãpomenesc surâzându-le de departe acelorWundt, ºi Fechner, ºi Pavlov, ºi ªtefãnescu-Goangã. De unde le surâd? Nu, nu de aco-lo, din încãperea aceea demult pãrãsitã, cide aici, din oraºul acesta mediteranean, îndimineaþa însoritã de varã, de unde surâsulmeu învãluie ºi oraºul meu de altãdatã, ceera încã pe atunci foarte „secolul al 19-lea“,oraºului ce-mi apãrea dupã acea primã puº-cãrie mai sumbru, mai ponosit, intrat subzodia ruinei; iar clujenii mei porniþi ºi ei pe calea zdrenþuirii, în pufoaicele lor ce-nuºii, siberiene, în tot mai grelele, bãtrâ-nele lor paltoane vatelinate, pe cap cu dince în ce mai rarele, mai roasele lor cãciulide astrahan, iar femeile în rarisimele lorblãnuri ciupite, deºi mirosind de departea naftalinã.

�

Fragment dinAbisul luminat – Cartea a doua

�

• Nicolae Balotã ºi Alexandru Vona. Foto: M. P.

Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 21

Edgar

este la fel ca în dimineaþa aia frumoasãcând am tras brusc cearceaful de pe tinete-ai speriat ºi te-ai ridicat bruscerai gol ºi foarte alb ºi mi-a venitsã scriu pe pielea ta ca pe un zidsã-mi înfig pixul în tinepânã simþi poezia în veneºi se scurge pe covordar m-am oprit, mi se pãrea cã ai ceva pe spatecâteva urme de camion, aveai niºte dungi negremiroseai puþin a cauciuc arsun fel se smoalã ºi nu preamã uitam atentã, analizam fiecarecentimetru de piele sã vãd ce sunt dârele aleanici pânã a doua zi nu se luaserãcred cã nici acum

dupã ce ai plecat am înþelesnu trecuse peste tine în timpul nopþii nicio maºinãeu eram bine spãlatã pe mâiniîn caz cã aº fi vrut sã-þi impregnez trecutul meula fel de mocirlos aº fi avut grijãsã te spãl dimineaþaam vrut sã chem un medic sau sã anunþ salvareaai încetat sã râzi, þi-ai luat hainele ºi ai plecatnu te-am putut opri erai dornic sã vezi lumea de afarãsã ieºi din mine, din casa mea

abia atunci am înþeles ce umbre negrelãsa lumina mea

Se auzea un zgomot ciudat

cineva îmi bãtea cu picioarele în inimãopresc muzica, sting luminaîncepuse sã mi se facã fricãse auzea ºi mai tare, telefonul suna„sunt jos, deschide uºa“cobor în fugã scãrilenu mã aºteptam sã vinã la o orã aºa târziepun cheia în uºã ºi stupoare stãtea cu braþele ridicate deasupra capuluiavea în mâini cel mai frumos poem de dragosteera un bol imens, imens, strãluceauºor ca un balon plin cu poveºtiprin el mã vedeam când eram micãºi alergam pisicacând mã cãþãram prin copacitotul se derula slow motion ca un film de oscarcând atingeam cu degetul balonul fãcea valuri, valuriºi atunci fetiþa care cotrobãia prin cuibareîntorcea capul miratãdupã care îºi vedea de treburicând m-am trezit el era lângã mineflorile în vazã, ceasul pe noptierãdeschid televizorul începuse decernarea globurilor de aurl-am trezit ºi l-am sãrutatel torcea cu capul pe mine ºi spunea râzând: „acces interzis“, „acces interzis“ aº fi vrut sã mã uit mai mult la rochia bej aelisabettei canalis dar mi-a explicatcã sub oasele mele este cea mai frumoasã rochiepe care a vãzut-o vreodatãîmi desface uºor pielea de la stern în jos

de sub dãrâmãturi ieºea un gaz pestilenþiala fãcut câteva fotografii când culcat pe burtãcând urcat pe un scaunpe fundul toracelui zãcea cevamisterios, nepãsãtorera cel mai frumos poem de dragosteun bol imens, imens, strãluceacând punea degetul fãceam valuri, valuripânã a þâºnit o fântânã camera era inundatã abia respirammã uitam prin tavan dupã un colac de salvarenoroc cã balonul ne-a scos teferi ºi din moartea asta când m-am trezitse terminase decernarea globurilor de aur

Pastila de a doua zi

îmi era frigam tras pãtura peste cap, mi-am dus genunchii la gurãpalmele le-am aºezat pe ochi, cafeaua s-a oprit din fiertpoºtaºul a luat mâna de pe soneriecei de la astral fugeau pe scãri, tu mergeai cu spatele dupã þigãritrupul se înroºise, ceasul îºi întorcea singur limbile înapoi se întâmplã o datã la zece ani sã mã îndrãgostescprima oarã stãteam la fel ca acum numai cã patul se chema mamãpe atunci nu ºtiam de ferestre, de uºi, de zãvoaredormeam cât vroiam, rãsturnam lumi pânã la tocul pantofuluiapoi reveneam cu o scândurã în plusconstruiam moartea ca pe un bloc cu multe etajeîi maceram carnea ºi-i striveam abdomenul ºi doream sã mã punã pe masã odatãsã fiu ospãþul ei infinit din adâncuria douã oarã m-am îndrãgostit de o pisicã tigratãstãtea sub viþa-de-vie, torcea iluziile ca pe niºte organe de pui ºi euo hrãneamo hrãneamzi de zi cu tumbe, cu focul din sobã, îndesam în easurcele ºi resturi de rouã pânã când într-o zi am alergat-o cu puºca de vânãtoarea fost un accident nefericit de tata nu m-am îndrãgostit niciodatãdeºi puºca era a lui uram sã gãsesc alice în icoane el era ca o coajã de mãr indiferent câte note de zece aveamtrebuia sã stau cu spatele drept, sã spun sãrut mânatreceam dintr-o camerã în alta ca o fantomã sublimãnici pânã azi nu a observat cum pliceam muºtelepe pereþii încãrunþiþi de la prima galaxie cãzutã în camerã apoi m-am îndrãgostit de un bãiat blond cu bicicletã verdemergea cu vitezã ºi cãdea când se apropia de minede el nu mai ºtiu nimic poate cã avea ochii prea strâmþila 20 de ani mergeam cu tãlpile altoramai ieftine, mai scumpe, dar care nu lãsau urme pe covorde fiecare datã rãmâneam în urmã sã fac cu mânaîntr-o baltã de plumb, cu rimelul curseram alt om doar unghiile erau falsemã uitam prin copaci, moartea era în pârg pe lumea cealaltã nu poate fi decât o carierã de piatrãcopleºitoare fãcutã din acelaºi pântec umbrosîntre timp nu am cunoscut pe nimeni care sã-mi numere aºchiile sãrite în sânge din acest sicriu plutitorpânã într-o zi de mai sau aprilie, am ºi uitatm-a bãtut pe umãr, mirosea a tâlhar ºimi-a spus: „nu-þi promit decât sã te curãþ de alge“ºi de atunci merg pe pãmânt

�

Poeme de CARMEN MANUELA MÃCELARU

22 • APOSTROF

[I]14 ianuarie 1981

Dragã Lucian,a trecut multã vreme de când nu þi-am scrisºi mã simt vinovat cã am neglijat de a-þirãspunde la scrisoarea ta din 4 decembrie,primitã la sfârºitul lunii (ºi anului) trecute.„Neglijenþa“ aceasta n-a fost însã fãrã oare-care justificare. Voiam în prealabil sã-l mo-bilizez pe B. Brez[eanu] ca sã dea satisfacþiacuvenitã cererii tale. Sunt în mãsurã acumsã atest cã B. Brez[eanu] a fãcut toate dili-genþele ca sã rãspundã aºteptãrilor tale. Aºaîncât – luând act de cele trimise de noi ºicele confirmate de tine – am alcãtuit listaarticolelor tale ce urmeazã a fi fotocopiate,fotocopii pe care le vei primi neîntârziat.

Þi-am mai scris eu cã B. Brez[eanu] are– ca orice poet – pãsãruicile lui, pe care denenumãrate ori, dar zadarnic, am încercatsã le ironizez, sã le batjocoresc, sã le com-bat etc. ªi în cazul celor ce-mi scrii, l-amluat serios în bãºcãlie, citindu-i, înainte deorice, scrisoarea ta ºfichiuitoare. Aproape nue nimic de fãcut. Aproape! Am reuºit totuºisã-l fac sã înþeleagã cã trebuie sã scrie cu uncreion negru, vizibil sau cu un stilou ce lasãurme citibile. Am fãcut ºi haz copios peaceastã chestie. Dar – îþi spun – trebuie, casã conlucrezi eficace cu amicul nostru nãs-truºnic, sã fii mai puþin scrupulos decât eºtiºi sã nu te necãjeºti prea mult. Cãci nu emare lucru de fãcut. Septuagenarul B.Brez[eanu] nu mai e de corijat. Ceea ce nuînseamnã cã nu te poþi folosi de el – cuoarecare rãbdare – ca sã-þi atingi þelul. Mieîmi pare sincer rãu cã nu te pot servi aºacum aº fi dorit. Sunt anumite lucruri caremã depãºesc. În aceastã privinþã – aºa cumþi-am mai spus, Barbu (cu toate „incorigi-bilitãþile“ lui) e un personaj ideal, iertân-du-i bineînþeles o anumitã dozã de neide-alitate.

Þi-am mai scris douã scrisori totuºi, unadin 12 noiembrie (pe tema „Irimia cu oiº-tea-n gard“) ºi a doua din 1 decembrie1980, drept rãspuns la scrisorile tale,respectiv din 28 octombrie ºi 6 noiembrie,încã neconfirmate de tine. Presupunând cã s-au rãtãcit, n-ai pierdut prea mult: ele(epistolele) necuprinzând ce te interesea-zã în chip deosebit.

[continuare pe altã paginã]

18 ianuarie 1981Dragã Lucian,

am început sã-þi scriu în 14 ianuarie ºi con-tinui astãzi. Motivul? Problema, în suspen-sie de mult, a adresei lui Ovid Marinescu.Eu unul – mãrturisesc – n-am putut da deurma lui, deºi – ghidându-mã dupã carteade telefon – l-am cãutat ºi la telefon, ºiacasã, fãrã succes. În urma admonestãriitale, Barbu a fãcut o mai amãnunþitã cer-cetare la presupusa adresã: str. Beloianis 29.

A fost pe la toþi locatarii ºi pânã la urmã animerit la mama ipoteticului Ovid Ma-rinescu, care mamã a spus cã fiul ei s-amutat de la zisul domiciliu. Brb., insistent,a cerut relaþii precise ºi a aflat cã pretinsamamã a lui Ovid se numea de fapt Segal,cã bãiatul ei n-are decât 30 de ani, cã ea nuºtia nimic de tine, de numele tãu, cã soþulrespectivei doamne nu e Ovid Marinescupe care-l cãutãm, aºa încât am fost pe opistã greºitã. Nu cumva ºtii tu de vreunintim prieten al lui, ca sã ne putem infor-ma, bineînþeles afarã de V. Christian, care– precum ºtii – s-a mutat departe, lângãfiica lui, pianista.

Barbu – aflând cã-þi scriu – m-a rugatsã-þi transmit cã a ajuns deocamdatã la unpunct mort cu investigaþiunea privind peOvid Marinescu, iar în ce priveºte fotoco-piile le vei avea cât mai curând posibil. Þi-a primit carta ta de felicitare ºi-þi mulþu-meºte cu temerea – simplã impresie?! – cãeºti puþintel supãrat pe el. Bãnuieºte de ceºi te asigurã cã pânã la urmã se va achitaonorabil pe chestia cronicelor tale litera-re pe care le aºtepþi de-o bunã bucatã devreme.

Cu drag,Arºavir

[II]11 februarie 1981

Dragã Lucian,Þi-am primit de curând scrisoarea ta din

25 decembrie 1980 (de la o vreme cores-pondenþa circulã anevoie). Cronica despreClaude Areloxe, Romanul Doamnei Mail-lart din „Facla“ 22 martie 1931 ºi cronicadespre G. Cãlinescu din „Dimineaþa“, 9iunie 1936, þi-au fost expediate prin osârdialui Barbu, ca ºi celelalte 10 cronici. Arurma deci sã confirmi primirea ca sã ºtimce ai primit ºi ce nu. Þi-au fost expediateîn mai multe plicuri, îmi place sã cred,recomandate (cã Barbiºon are inegalitãþilelui de „geniu“ ºi nu pot sã fiu sigur numaidin spusa lui).

Pe chestia [ªtefan] Baciu m-am dumuritdin amãnunþita-þi relatare. Sunt mulþi oa-meni – chiar cei mai mulþi – care au reacþiiinsolite. Era doar atât de simplu sã-þi deacel puþin o explicaþie, dacã nu o justificare.Îþi mulþumesc cã m-ai pus în gardã, deoa-rece de vreo câtva timp sunt într-o tandrãcorespondenþã cu poetul hawaian, cu co-laborare la „Mele“.

Dar sã revenim la oile noastre. Îmi cerio cronicã: Rânduri despre o expoziþie care s-a închis din „Facla“, 9 martie 1931, pa-gina 30. Îmi aduc aminte de titlul acesta.Am cercetat „Facla“ cu data respectivã ºi

am gãsit o cronicã despre Licurici (OtiliaCazimir), pe care þi-am transcris-o epui-zând douã pixuri, terminând cu greu ope-raþia. ªi n-am avut în sala Bibliotecii vreuncunoscut sã-mi împrumute vreun condei.Nu asta e important desigur, ci dilema: orieu þi-am dat relaþia greºit, ori tu ai transcrisgreºit din scrisorile mele. În orice caz, euam rãsfoit „Facla“ pe întreaga lunã indicatãfãrã sã dau de aºa ceva. Pagina 30?! Mira-m-aº. Poate e vorba de „Dimineaþa“? Amavut uºurãtatea sã distrug notele mele dupãce þi-am scris, aºa încât nu pot sã maiverific.

Cât priveºte America în judecata scrii-torilor din „Facla“ 1931 (iulie sau august),gazeta respectivã e împrumutatã, aºa încâtaºtept sã revinã la matcã spre a controla.

M-am grãbit sã-þi rãspund ca sã nu zicicã te neglijez. ªi aºa dusul-întorsul scriso-rilor sunt, precum vezi, de duratã.

M-au emoþionat rândurile tale despreEmil [Cioran]. Deºi în unele (puþine)privinþi opiniile noastre se bat cap în cap,am o foarte mare admiraþie pentru scrisulciorãnesc (e de o subtilitate, de o adâncimeîn acelaºi timp ºi de o putere de fascinaþiede adevãrat vrãjitor). Nu numai scrisul(despre care Jean-François Revel spunea în„Express“ din 16 noiembrie 1979: „il est àcoup sûr selon moi, le plus grand prosateurd’aujourd’hui“), ci ºi omul (caracterul luide om dintr-o bucatã) meritã fãrã vreoreticenþã admiraþia noastrã. Îþi mulþumescdeosebit pentru referinþele tale din „Nou-velles Littéraires“ din 31 ianuarie 1980, caºi pentru notele tale marginale.

Dragul meu Lucian, sunt în deplinãconcordanþã cu tine ºi subliniez din toatãinima spusa ta: „Este mândria ta ºi a mea,de a ne numãra printre prietenii lui“.

Am primit ºi fotocopiile dupã câtevadin cronicile tale din „Dimineaþa“. Deo-camdatã n-am acces în sala treia: n-amaprobare. ªi abia pe la sfârºitul lui martievoi cere un permis pentru a frecventa Bi-blioteca, deoarece acum – din cauzã de frig,de vreme urâtã ºi de stare deficitarã fizic –nu mã-ncumet sã mã deplasez pânã laAcademie. Dar primul lucru – când voireintra în drepturi – e acela de a depistadata cronicii despre Maitreyi.

Cu mult drag,Arºavir

[III]11 aprilie 1981

Dragã Lucian,la scrisoarea ta din 30 decembrie 1980 amrãspuns prin scrisoarea mea din 18 ianuarie1981, iar la scrisoarea ta din 28 ianuarie

Scrisori ale lui

cãtre LUCIAN BOZ

Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 23

1981 am rãspuns la 11 februarie (vãd cãai primit-o pe aceasta). La scrisorile tale din29 ianuarie (primite de mine la 15 fe-bruarie), aceea din 9 februarie (primitã demine la 28 februarie), cum ºi la scrisoareata din 4 martie 1981 (primitã astãzi 11aprilie), cum ºi la rândurile ce mi le-aiadresat prin Barbu, îþi rãspund acum, cucondamnabilã întârziere, dar nu fãrã niciunrost. Am þinut morþiº sã învestighez pentrua doua oarã – cu acribie ºi ochii în patru –ziarul „Facla“ pe 1931 (vara anului 1931)în vederea datei foiletonului America înjudecata scriitorilor (n-am aflat nici în 1930,nici 1931, nici 1932, când ai cam încetatcolaborarea). Cât priveºte cronica despreMaitreyi apãrutã în „Dimineaþa“, am frun-zãrit paginã cu paginã (având sub ochi ºifotocopiile ce mi le-ai trimis). Am cercetat1933 (12 luni), anul apariþiei romanului cupricina; anul 1934 (când a apãrut ediþia aII-a) – tot 12 luni. Zadarnic. Am luat lavedere ºi ultimele luni ale anului 1932, fãrãsucces. Am constatat cã pânã în martie Înþarã au apãrut purta semnãtura ta. Dupãaceea au apãrut alte iniþiale (V. C., P. N., I.S., M. Gr., H. R.). De altfel, spre sfârºitullui 1934, doar cultura francezã e nelipsitãprin intermediul lui Faur, iar În þarã auapãrut a fãcut loc unor cronici sporadice,din care citez mai jos cronicile tale: în „Fa-cla“, la 20 aprilie 1930 semnezi o cronicãdespre Isabel ºi apele diavolului (MirceaEliade). În „Dimineaþa“: la 13 martie 1933despre Patul lui Procust; 23 mai, N. D. Co-cea, Fecior de slugã; N. Filimon, Nenorocirileunui slujnicar; la 29 aprilie 1934, PaulZarifopol, Pentru istoria literarã; 6 iunie, p.3, Adrian Maniu, Cartea þãrii; 2 iulie, p. 7,Lascãr Sebastian (mort nu demult), Oa-meni; 24 noiembrie, p. 3, Isaia Rãcãciuni,Mâl; 29 decembrie, p. 3, Sandu Teleajen,Drumul dragostei ºi F. Aderca, Oameniexcepþionali. La 31 dec. 1934 (cu portret),D-rul Ygrec scrie o cronicã despre L. Boz,Cartea cu poeþi.

Þi-am descoperit (ºi-þi anexez) în„Facla“, anul XII, nr. 399 din 9 martie 1931,Rânduri pentru o expoziþie care s-a închis.

Dar – precum precizezi în ultima-þi scri-soare – toate acestea nu-þi servesc la mainimic de îndatã ce în 15 martie (trecut) aidat spre publicare volumul. Barbu [Bre-zeanu] m-a rugat sã-þi transmit cã la 27ianuarie (recom[andatã]) avion, chitanþa619, 28 ianuarie, idem, chitanþa 713 ºi 29ianuarie, chitanþa nr. 936, þi-a expediattoate cronicile literare cerute. Nu ºtim dacãîntre 4-15 martie þi-a parvenit plicul din 28ianuarie, care-þi lipsea. Vom vedea. El teroagã sã-l ierþi de încurcãturã. În cazul încare n-ai primit pânã acum, Barbu îþi stã ladispoziþie sã facã noi copii dupã cliºeele pecare le posedã. Eventual sã le ai la înde-mânã pentru un viitor volum.

Mie unul îmi pare rãu cã nu te-am aju-tat aºa cum ar fi fost de dorit, dar mai multn-am putut face, ceea ce desigur ai con-statat. În parte þi-am ºi dat unele explicaþii.

Eu îþi mulþumesc f. f. mult pentru ceculde douãzeci lire sterline a cãrui contrava-loare o voi încasa la Banca Românã pentruComerþul Exterior.

Pe chestia lui Ovid [Marinescu] am sãdiscut cu Barbu sã vedem ce e de fãcut –dacã e ceva de fãcut – spre a-l gãsi.

Îþi urez sãrbãtori fericite, realizarea urgentã tipograficã a volumului, sãnãtatemai presus de orice. Cu drag,

Arºavir

[marginal] Eugen Barbu în al treilea volumdin Incognito (roman cu subiect din rãz-boiul trecut) dã la sfârºitul cãrþii o vastãbibliografie în care figurezi ºi tu cu Franþa1938-1944. Roman complet epuizat.

[IV]8 august 1981

Dragã Lucian,În legãturã cu apariþia „Anilor literari

’30“ a fãcut mare senzaþie pe aici convor-birea ta ºi relaþiile pe care le-ai dat pe caleaundelor, explicitând poziþia ta clarã de marepasionat al literaturii, în special al poeziei.Mie mi-a scãpat prezentarea ta, dar mi s-aspus în amãnunt ce ai spus, printre alteleprecizarea „neºtiutã“ cã fratele meu a înce-put prin a fi poet (n-am cuvinte sã-þi mul-þumesc cã ai amintit de el. E firesc ca oricerememorare a lui – mort la 39 ani – sã mãemoþioneze, pe mine hodorogul care amajuns la 74 ani).

Mulþi se minunau cât de corect ºi fãrãaccent strãin ºtii sã vorbeºti dupã 30 de aniºi mai bine de trãire prin strãinãtãþi. Suntdestui care dupã câþiva ani se împleticescvorbind româneºte, cãpãtând inflexiunifranþuzeºti, englezeºti, nemþeºti etc., dupãþara în care s-au stabilit.

Impresiile tale pariziene m-au interesatîn chip deosebit. Cele câteva fraze despreEugen [Ionescu], Rodica ºi Emil [Cioran]au echivalat cu o vizitã în care i-aº fi bino-clat în înfãþiºarea ºi comportarea lor de azi.

Cât priveºte spectacolele franþuzeºti, da-tele pe care mi le-ai dat, ca ºi pertinenteletale observaþii m-au purtat în imaginaþie laParis în sãli de teatru ºi cinema, informân-du-mã cu noutãþi de care habar n-aveam.Rar mi se întâmplã sã citesc ziare ºi revis-te strãine ca sã fiu la zi cu ultimele eveni-mente teatralo-cinematografice. Poate cã emai bine aºa. Când nu mã fâlfâi prin oraºdupã diferite cumpãrãturi ºi nu-mi facaproape zilnic preumblare în Parcul Herãs-trãu (o adevãratã oazã în Bucureºtiul deve-nit metropolã, cu agitaþia infernalã adec-vatã), mã orizontalizez ºi citesc – mareamea plãcere pe care încã reuºesc s-o resimt.Printre ultimele bucurii lectrice am recititcu ardoare Dostoievski (Fraþii Karamazov)în ediþia Mongault-Gallimard, pare-se com-pletã. Iatã un roman care înglobeazã în-

tr-o viziune profeticã mai toate formulelenoi de roman ce s-au ivit în ultima vremepe mapamond.

Am colindat o grãmadã de librãrii ca sãgãsesc volumele I ºi II din seria La sfârºitullecturii. Nu le-am gãsit. În schimb volumulal III-lea al lui Alexandru George – în carese referã ºi la tine aºa cum te-am informat– þi-l trimit ºi-þi mai expediez totodatã –mi-e ruºine sã-þi expediez o singurã cartedupã atâtea daruri ce mi-ai fãcut – o anto-logie a poetului Dimov, unul din cei maiinspiraþi poeþi dintr-o generaþie mai tânãrãdeât noi, precum ºi Ultimele sonete închi-puite ale lui Shakespeare în traducere imagi-narã, cu care Vasile Voiculescu ºi-a încheiatmagistral o amplã carierã beletristicã (nude prim plan), surprinzând, suscitând chiarsenzaþie, prin aceste sonete cu care a reu-ºit sã se impunã în prima linie a poeþilor noº-tri (printr-un impresionant salt calitativ).

Te îmbrãþiºez, dragã Lucian, cu toatãdragostea,

Arºavir

P.S. Cât priveºte adresa lui AlexandruGeorge n-am reuºit s-o aflu, deoarece s-amutat într-un bloc nou, dupã demolareapropriei sale case. Când oi afla îþi trimitadresa. Nu uit.

[V]9 septembrie 1981

Dragã Lucian,Am primit astãzi scrisoarea ta din 8 au-

gust din care aflu cu stupoare cã nu mi-aiprimit rãspunsul la scrisoarea ta din 6 iulie,expediatã la douã-trei zile dupã 27 iulie(când mi-a parvenit aceastã scrisoare).Desigur ai pe deplin dreptul sã fii supãrat(presupunând cã între timp n-a ajuns scri-soarea mea acolo ºi nu þi-a anulat supãra-rea), dar sunt necãjit cã n-ai cãpãtat încãdestulã încredere în mine ºi te îndoieºti decorectitudinea mea epistolarã. Aflã, dragã,cã þi-am scris imediat dupã 27 iulie, iar lacâteva zile dupã trimiterea scrisorii, þi-amexpediat un colet cu trei cãrþi: vol. III dincartea lui Al. George – în care se vorbeºtede tine (celelalte volume, I-II, nu sunt degãsit); plus Sonetele lui Vasile Voiculescu ºi

�

• Manuscris Arºavir Acterian

24 • APOSTROF

o antologie Leonid Dimov, cu privire lacare fãceam, în scrisoarea mea înainte-mergãtoare (?), unele consideraþii de ordincritic. Þin minte cã-þi mulþumeam ºi pen-tru reportajul tãu cultural parizian, ca ºipentru veºtile privitoare la Eugen ºi Emil.Dacã scrisoarea s-a rãtãcit îmi pare rãu, darnu din vina mea. (ªtii cã de-a lungul anilordin urmã s-au mai rãtãcit unele scrisori.Mi-ar plãcea ca de astã datã sã nu fie vorbade aºa ceva, ci doar de o întârziere, cums-a mai întâmplat în trecut.)

10 septembrieUite, vorbii adineaori cu Nicu Stein-

hardt, citind partea privitoare la el din scri-soarea ta, ºi omul – care mi-a spus cã teiubeºte foarte mult – mi-a transmis – ca sã-þi transmit – vestea primirii unei epistoliidin Sydney (semnatã de tine) în care-iconfirmi primirea scrisorii sale din 15 iulie.ªi cã þi-a trimis ºi un pachet cu cãrþi (Paleologu etc.), care poate þi-a parvenit.Ba mi-a spus sã-þi scriu cã-þi va trimite onouã scrisoare cu niscai adrese pe care sãexpediezi Anii literari ’30! Aºa încât, dragãamice, nu te burzului pretimpuriu cã poºtamerge anevoios de la un capãt la celãlaltal pãmântului. Vorba lui Trahanache: „Aipuþinticã rãbdare, stimabile!“.

Cât priveºte pe Barbu, eu îl caut de câ-teva zile ºi nu-l gãsesc. E solicitat de mul-te doamne ºi „sans aucune affaire il esttoujours affairé“. Dar eu o sã-l mai caut ºipânã la urmã voiu da de el sã-i transmitmustrarea ta. Pot sã-þi spun însã de peacum cã „poetul nostru nu se prãjeºte peplajã“, cum nici eu nu m-am încumetat sãpãrãsesc bârlogul meu bucureºtean. ªtiutotuºi precis – mi-a vorbit de asta maidemult – cã-þi va trimite un colet cu cãrþi.Nu ºtiu dacã n-a uitat. Te voiu lãmuri,dupã ce-l voiu vedea.

L-am prins ºi pe poet adineaori, care teîmbrãþiºeazã cu drag ºi-þi cere iertare cã nuþi-a confirmat primirea opului tãu. A fostla Arad, unde a fãcut parte dintr-o comisiea Uniunii criticilor plastici ºi a comis acolodiferite treburi complicate. Dar fãgãduieºtesolemn nu numai sã-þi scrie ºi sã-þi mul-þumeascã pentru carte, dar sã-þi ºi trimeatãun colet cu cãrþi, printre care ºi ce i-aicerut. Deci, „puþinticã rãbdare, stimabile!“

Nãdãjduind cã pânã îþi va parveni aceas-tã epistolie, ai primit ºi vechea mea scri-soare ºi modestul meu colet cu cãrþi, te îm-brãþiºez cu drag,

Arºavir

[VI]18 septembrie 1981

Dragã Lucian,Am primit scrisoarea ta din 21 august

(astãzi) ºi îþi scriu. Mã bucur cã þi-a par-venit epistola mea din 8 august. Îmi placesã cred cã-þi va parveni ºi coletul (cu celetrei cãrþi) pe care þi l-am expediat dupãcâteva zile de la epistola cu pricina.

I-am transmis lui Barbu cererea ta (þi-aº fi transcris eu bucuros medalionuldespre Ion Barbu, dar n-am legitimaþiepentru cercetarea Fondului Special). Barbute roagã sã nu te superi cã te-a neglijat, darfiind întruna plecat în provincie (mâinepleacã din nou) n-a apucat sã-þi satisfacãrugãmintea. Când se va reîntoarce în Bu-

cureºti primul lucru pe care-l va face estesã-þi scrie, sã transcrie medalionul ºi sãexpedieze coletul cu lucrarea d-nei FloricaIchim, Scrisori cãtre Camil Petrescu, pe ca-re-l posedã la ora asta special pentru tine.

Am vorbit cu Edgar Papu, care s-a bu-curat cã nu l-ai uitat. Adresa lui: Bucureºti,str. Gheorghe Moceanu 9, sector I, cod71282. Este de pãrere sã trimiþi un exem-plar pe adresa „Tribuna României“, revistãcondusã de poetul Petre Ghelmez, Bd.Dacia, nr. 35, Bucureºti 9, cod 70256. E orevistã care se ocupã de activitatea româ-nilor din strãinãtate.

Acestea fiind zise, aºtept nerãbdãtorconfirmarea coletului pe care þi l-am ex-pediat, ca sã fiu liniºtit sufleteºte în ce pri-veºte aceastã problemã care vãd cu mirarecã necesitã timp cam mult pentru a fi so-luþionatã. Te îmbrãþiºez ºi-þi doresc nu-mai bine,

Arºavir

[VII]7 octombrie 1981

Dragã Lucian,Am rãmas consternat de faptul cã ºtii

luna în care m-am nãscut ºi plãcut surprinsde darul cu care m-ai cadorisit. Sunt puþinicei care cunosc ziua ºi luna naºterii mele.Þi-oi fi spus eu, fãcând o excepþie? Nu con-sider cã e cazul sã mã mândresc cu venireamea pe lume, dar dacã asta a trebuit sã seîntâmple, nu gãsesc cã aºa ceva e un motivde sãrbãtoare. Ce vrei? Nu mã pot lecui deun oarecare – puþintel – pesimism, deºi vã-zut, contemplat în relaþiile mele obiºnuitecu semenii – în societate, cum se zice –,sunt departe de a mã comporta pesimistic.Oricum mã bucur sincer (sunt ºi bucuriifalse) când constat cã unii din prietenii meibuni – printre care francezi – se gândesc cudragoste la puþinãtatea mea.

Þin sã spun cã s-a întâmplat sã fiu laPoºtã (alaltãieri), când Barbu þi-a expediatsub ochii mei Camil Petrescul cerut (suntdouã volume): La ieºirea mea de-acasã lua-sem din cutia poºtalã scrisoarea ta, din caream detaºat partea privitoare la Barbu ºi i-am remis-o. Mi-a spus cã în curând va trebui sã plece o lunã în Grecia, dar cã vaface tot posibilul sã-þi satisfacã cerereaînainte de a pleca. Afarã de Erastia Peretz– pentru care articol ai omis sã dai vreoprecizare (ziua, luna, anul).

Mai adaug – ca sã-þi excit curiozitatea –cã numele tãu a apãrut într-un articol al lui

Barbu B[rezeanu], Brâncuºi, Voronca ºiavangarda româneascã. Intenþia mea lãu-dabilã dar sterilã a fost sã-þi fac ºi eu osurprizã, expediindu-þi revista în care aapãrut articolul citat aici, ºi anume cea maibunã revistã româneascã la ora actualã,Secolul 20. Deoarece nu puteam ºti datacând apare (foarte neregulat) ºi e probabiltiraj mic, înghesuialã mare, n-am reuºit sãgãsesc niciun exemplar, cu toate inves-tigaþiile fãcute. Însuºi Barbu ca autor n-aputut cãpãta decât un exemplar, el având înnumãrul cu pricina încã un articol.

Îþi transcriu rândurile în care e vorba detine: „Poetul (Voronca) avea sã-l revadã pesculptor în 1930 la Bucureºti, când împreu-nã cu Dan Botta ºi Lucian Boz îi vor faceo vizitã la Hotel Bulevard, unde cu toþiivor fi primiþi în «camera numãrul 8» (cumrelateazã cu o admirabilã minuþie LucianBoz, autorul interesantului interviu ce arealizat). Tinerii scriitori vor fi «entuzias-maþi» – ba chiar «transportaþi» – de per-sonalitatea ºi înþelepciunea lui Brâncuºi,care – în protestele acestuia – va fi com-parat cu însuºi Dumnezeu! Voronca (nemai spune Lucian Boz) a istorisit atunci omulþime de lucruri frumoase despre el,deoarece «timp de doi ani a avut fericirea»sã se numere «printre prietenii lui»1, pri-vilegiu pe care îl mai împãrtãºise, ucenicindpentru un mai lung sau mai scurt rãstimppe lângã sculptor o cohortã de compatrioþi(Miliþa Pãtraºcu, Irina Codreanu, MacConstantinescu, Victor Brauner, AlexandruIstrati, Natalia Dumitrescu sau aproape întreacãt Sanda Polizu Micºuneºti-Kessel,Eugen Drãguþescu, Niculae Agârbiceanu,George Teodorescu, Margareta Cosãceanu,Ioan Tureatcã), unii cu foarte bune, alþii cumai dezagreabile aminriti. Romul Ladea,Gheorghe Anghel, ori Jacques Herold (iz-gonit fiindcã i-a ars lintea!); în fine, uniialegându-se cu uluitoare ºi generoase cer-tificate de capacitate, Constantin Anto-novici.

... Vizita prilejuitã de interviul lui Bozpare-se cã a trezit în poet (Voronca), nos-talgia pentru bãtrânul meºter, îmbiat maiales de ambianþa atelierului din Fundãtu-ra Ronsin, acolo unde domnea «o tãcere cao luminã de cristal izbucnitã prin largileferestre»“.

Am transcris tot ce te privea. Restul edespre cãrticica nepublicatã a lui Voronca– pare-se destul de fantezistã – în legãturãcu Brâncuºi.

Acest „Secolul XX“ – deºi a apãrut camde vreo câteva zile (deja epuizat) – încheie,cu oarecare întârziere, anul 1980, cu unnumãr ce corespunde lunilor 10-11-12/1980(tom masiv, de 272 pagini), în care figureazãºi N. Steinhardt cu un articol intitulat Peversantul anecdotic al „Muntelui Vrãjit“ (cudocumente fotografice de la Davos).

Te îmbrãþiºez, cu drag ºi urãri desãnãtate,

Arºavir

[VIII]30 octombrie 1981

Dragã Lucian,Þi-am primit – cu destulã întârziere –

scrisoarea din 1 octombrie 1981. Parcã nudemult, poºta era mai expeditivã.

Sunt tare curios sã ºtiu dacã ºi când aiprimit coletul cu cele trei cãrþi expediate

�

• Arºavir Acterian

Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 25

(Alexandru George, Vasile Voiculescu ºiLeonid Dimov). În acest mod îmi voi daseama de încetineala de melc cu care navi-gheazã pe cale maritimã coletele. E adevãratcã drumul e lung, dar mãcar sã fie vorbanumai de încetinealã, nu ºi de dispariþie.Om trãi – dac-om trãi – ºi om vedea...

În ce priveºte rugãmintea ta faþã deBarbu B. spre a-þi trimite niscai cronici ce-þi lipsesc, el mi-a spus cã þi-a expediat nu mai puþin de trei scrisori pe care poa-te-ar dori sã fie sigur cã le-ai primit înaintede a-mi citi aceste rânduri. E adevãrat cãexpediþia s-a sãvârºit nu demult, asta ºi dincauza unor complicaþii de la Bibliotecã,complicaþii pe care isteþul poet al Noduluiars a ºtiut sã le anihileze.

B. B. n-a primit încã ecourile din pre-sa australianã ale expoziþiei soþilor Iacobi.Desigur le va primi.

Puteam sã-þi scriu de alaltãieri acesterânduri, dar n-am fãcut decât astãzi, aºtep-tând apariþia în „România literarã“ a unuiarticol despre activitatea ta literarã de pestemãri ºi þãri. Autorul articolului este Alexan-dru Paleologu, care s-a dovedit un criticalert, subtil ºi incisiv, cu unele lucrãri pecare le-am citit cu vãdit interes. El e bunprieten cu Niculae Steinhardt, care bãnu-iesc cã l-a mobilizat pe Paleologu sã seocupe de generoasa ºi atât de semnificativata manifestare pro-româneascã din depãr-tata Australie.

Dacã articolul va trece prin multele furcicaudine ºi, într-adevãr, va apare, þi-l voiuexpedia imediat.

Îmi place sã cred cã þi-a parvenit scri-soarea mea de confirmare a primirii ceculuipe care abia la sfârºitul lunii viitoare mi-lva onora Banca Comerþului Exterior: aºase obiºnuieºte. Aºa încât – cam de sãrbãtori– mã voi fuduli cu unele cumpãrãturi de la„ºopurile“ Comturistului.

Se pare cã prietenul nostru Eugen [Io-nescu] nu se simte prea bine în apele luiturburate de diabet ºi de providenþiala(straºnica) tutelare a Rodichii. Lucru decare, de altfel, luasem cunoºtinþã dintr-omai veche scrisoare a ta cu referire la ovizitã (masã mi se pare) parizianã la Io-neºti. E adevãrat cã nu e neapãrat nevoie sãbolim, dar la vârsta noastrã – mai multdecât la alte vârste – trebuie sã ne aºteptãmla orice. Eu – cel puþin – sunt resemnat ºinu m-aºtept la mare lucru de la picul deviaþã ce mi-a rãmas. Mult a trecut, puþin arãmas. Deie Domnul sã nu bolesc mai taredecât bolesc. ªi sã dispar prin hocus-pocus.Dar între timp caut sã gust – cât pot, pefurate – din dulciurile mai puþin vãtãmã-toare ale vieþii. ªi o fac – pot spune fãrãruºine – cu nesaþ. Ce þi-e ºi cu omul ãsta,subsemnatul, care te îmbrãþiºeazã. Cu drag,

Arºavir

[IX]9 noiembrie 1981

Dragã Lucian,Am primit scrisoarea ta din 31 octom-

brie 1981 ºi mã grãbesc sã-þi rãspund.Constat cã viitoarea ta carte va fi închi-

natã aproape în întregime poeziei. Deºi ne-poet, am avut – de când mã ºtiu – o febleþepentru poezie, citind mai tot ce-mi picaîn mâini în acest domeniu atât de vast în-cât e uºor sã te rãtãceºti ºi sã te pierzi în el.N-am avut vânã de poet, deºi în propria

mea familie l-am avut pe însuºi frate-meu,poet trup ºi suflet, sub pseudonimulMihail, pe care l-ai divulgat tu însuþi nudemult prin Radio.

Dacã-mi vei trimite ºi mie un esemplardin viitorul tãu op, bucuros voiu citi ce n-a intrat în Cartea cu poeþi ºi cu deosebitinteres reflecþiile tale despre Ion Pillat ºi IonBarbu (mai ales sã vãd cum îl comentezi peacesta, pe care în Cartea cu... îl luai la ra-panghel). ªi în plus ancheta despre Sensulpoeziei poate fi destul de incitantã într-ovreme în care s-ar pãrea cã poezia e iz-gonitã din preocupãrile contimporanilornoºtri, dar în realitate mulþi oameni se re-fugiazã în poezie spre a-ºi gãsi o relativãasvetã. ªi în juneþea noastrã se scria poeziecu ghiotura – ºi bunã, ºi mai puþin bunã –,astãzi se scrie enorm (cu mulþi, foarte mulþiavând focul sacru).

Nu mã-ndoiesc cã mãcar unele din rãs-punsurile la ancheta aceasta vor fi re-velatoare ºi vor suscita un deosebit interes,înmulþindu-se ºi la noi în chip uluitortãlmãcirile ºi rãstãlmãcirile la capitolulpoezie. Sunt atât de mulþi comentatori depoezie, încât aceºtia fac concurenþã nu-mãrului surprinzãtor de mare de poeþi.

E un fel de refugiu în poezie, fie din ne-voia de a transfigura o viaþã devenitã preaprozaicã sau plinã de necazuri, fie din ne-cesitatea de a funda fiinþa (prea bãtutã devânturi neprielnice) într-un (aproximativ)absolut.

Sunt curios sã vãd ºi ce spune Jules Romains, care cu unanimismul lui a fãcutatâta vâlvã în timpul tinereþii noastre ºi pe care eu l-am preþuit îndeosebi ca autorde roman-fluviu, echivalent unei fresce avremii noastre.

În ce priveºte pe filosoful ConstantinNoica, aflã cã reºedinþa lui cvasi-perma-nentã o are la Pãltiniº, judeþul Sibiu, undeprobabil are mai bune condiþii de meditaþiedecât la Bucureºti unde descinde rar cu di-ferite treburi. Nu l-am mai vãzut de mult...

Aflã cã Barbu nu se mai duce la Atena.E atât de solicitat de coniþele (ºi fetele) dinBucureºti, încât a trebuit sã-ºi contraman-deze plecarea în strãinãtate. Tinereþe fãrãbãtrâneþe! Sunt invidios pe el, dupã cumvezi.

Cu drag,Arºavir

[X]28 noiembrie 1981

Dragã Lucian,Am întârziat sã rãspund la calda ta scri-

soare din 21 octombrie, în care îmi con-firmi primirea celor trei cãrþi pe care m-amînvrednicit (îmi pare rãu cã numai atâtea!)sã þi le trimit.

Motivul? Cu greu am reuºit sã aflu adresa completã a lui Alexandru George.Iat-o: Alexandru Georgescu (George), ªo-seaua Mihai Bravu nr. 392, bloc B, etajVIII, ap. 67, sector III, Bucureºti, cod74365.

Încolo, dragã prietene, pot sã-þi spun cãmã tot aflu în treabã – ceea ce nu e rãu –(gospodãresc, mã plimb – nu pe ploaie ºinu pe frig, care mã paralizeazã, mai citesc– principala mea ocupaþie plãcutã, mai mã-ndulcesc – sunt oriental ºi-mi plac dulciurile la bãtrâneþe – deºi nu e sãnãtos – aºa cum mi-au plãcut ºi la tinereþe, mâz-gãlesc câte ceva ca sã-mi dau aere descriitor fãrã debuºeu ºi aºtept sã citescopurile scoase de amicii mei, printre carefigurezi dupã cum vãd cu douã cãrþi înpregãtire).

Te îmbrãþiºez,Arºavir

�

Notã1. Lucian Boz, De vorbã cu Const. Brâncuºi, in

„Facla“, 13.X.1930; idem, Brâncuºi, in„Vremea“, 27.IX.1931.

Scrisori transcrise de MIRCEA POPA

• Manuscris Arºavir Acterian

26 • APOSTROF

S-a stins din viaþã în 22 august a.c. doamnaVIORICA Z. MARINCA,distinsa noastrã colabora-toare, a cãrei prezenþã nesugera splendoarea doam-nelor transilvãnene dealtãdatã. DoamnaMarinca a fãcut parte dincercul de admiratoare ºi prietene ale luiLucian Blaga. Cu puþin timp înainte demoarte i-a apãrut volumul de poezie Lirice(Editura Echinox, 2010). Publicãm în acestnumãr un portret pe care doamna Marincai l-a fãcut profesorului Ion Chiricuþã.Doamna Marinca a lãsat revistei Apostrofcîteva seturi de corespondenþã ineditã întrecunoscute personalitãþi literare.

Apostrof

În amintirea profesorului

dr. ION CHIRICUÞÃ

22 noiembrie 1988

LA RITA, ca întotdeauna, interiorul a apã-rut frumos, aglomerat, cu mobile, co-

voare persane, tablouri pe pereþi ºi nenu-mãrate obiecte de argint. Printre ele, un vascu garoafe ofilite pe jumãtate. Întreaga camerã degaja ceva foarte obosit. Doarmãtasea azurie a scaunelor ºi fotoliilor scân-teiazã viu, în timp ce într-un colþ al cana-pelei îl zãresc pe Fifiduº, cãþelul îndrãgital profesorului. Acum e apatic, foarte bol-nav, întors cu spatele spre lume.

La masã am resimþit profund absenþaprofesorului. El o umplea impunãtor, îi stã-tea atît de bine, mereu, în fruntea ai. Toatãmasa era acoperitã cu aperitive fin orna-mentate, pe tãvi de argint, mari ºi mici, înmijloc rãsãrea la fel de încãrcatã o tavã cumânere grele, ovale, cu zimþi.

Ce dureros au sunat cuvintele Ritei lamasã, dupã ce doamna Macavei ºi Dr. Boe-riu ºi noi am spus: „Dumnezeu sã-l odih-neascã!“, câtã durere în glasul Ritei: „Acolounde eºti, sã fii fericit!“ A repetat acesteaca pe o urare, de parcã era vorba de cinevacãlãtor în depãrtãri. O luminã ceva maicaldã, de la focul arzând cu putere, se lãsapeste sufrageria veche de nuc, împodobitãcu lucruri preþioase, fel de fel. De pe undulãpior spaniol ieºea în relief o vazã chi-nezeascã înaltã, din porþelan trandafiriu,diafan. Rita se armoniza nemaipomenit debine cu interiorul ei. Faþa albã, ochii ºisprâncenele în linii drepte, pãrul negru,strâns pieptãnat, îi împodobeºte mâna uninel cu piatrã mov-închis, dispuse în jurbriliante. Dedesubtul lui un inel masiv dinaur, cu rubin. Îmbrãcatã în negru, îl îmbrã-þiºeazã pe Fifiduº, îl alintã, îl sãrutã pefrunte ca pe un copil bolnav. Acesta stã caadormit în braþele ei, coboarã apoi pe co-vor, stã cu spatele spre noi. Pe urmã se re-trage în cealaltã camerã, de unde îl auzimîn rãstimpuri plângând. „Ascultã maºinacare trece pe stradã“, spune Rita. κi amin-teºte de profesor, cum îi pregãtea pacheþelulcu fripturã, cum se bucura vãzându-l pe Fifiduº cã apare tandru ºi cã îi cuprinde

piciorul cu lãbuþele. Înduioºat, repeta cumîi simþea lãbuþele calde pe piciorul bolnav.O groazã copleºitoare am vãzut ivindu-seîn ochii Ritei când a spus cum se gândeºtela Fifiduº bolnav, cã ar putea muri, apoi cuea ce o sã se întâmple ºi cu lucrurile ei. κiaminteºte, în felul ei dureros, cum în dimi-neaþa zilei de miercuri – aici ochii i se mã-resc halucinant – i-a spus profesorului sãrãmânã acasã, la pat. Profesorul n-a rãspunsdecât cu un grãbit „La revedere!“ ºi apoicele ce au urmat. Cum i s-a încreþit pieleape braþe, pe mãsurã ce auzea momenteleurmãtoare, devenea cu încetul ca o stanã depiatrã. Nu a avut nicio presimþire, doar oneliniºte enormã, cu douã-trei zile înainte.

În timpul mesei a vorbit cu însufleþiredespre strãduinþele ºi eforturile enorme aleprofesorului pentru înfiinþarea InstitutuluiOncologic, tenacitatea neîncetatã cu care aluptat pentru obþinerea aparatelor ºi sã-ºiscrie lucrãrile. Dureros de parcã iarãºi i-arfi intrat în conºtiinþã dispariþia lui, a spuscu vocea plinã de lacrimi: „ªi moarteaaceea acolo...“

Stãteam cu toþii tulburaþi în acelaºi de-cor ºtiut, cu lucrurile tãcute la locul lor,

cu portretul profesorului, cu privirea luiatât de îngânduratã, cu expresia de dâr-zenie a feþei, pictat în nuanþe de ocru, depictorul Corneliu Baba. Priveam cu întris-tare chipul aceluia care a fost o perso-nalitate uriaºã, o forþã capabilã de înfãptuiriºi de opera eternã a Institutului Oncologic,pentru tratarea suferinzilor de cancer, ºiacum viaþa lui întreruptã brusc, zguduitor,pentru totdeauna.

În holul mic, un covor de rugãciuneatârnã pe un perete, sus în vârf cu o inscrip-þie în litere arabe. Înainte de a ieºi privescîncã o datã covorul în brun-întunecat. Cestãtea scris acolo? Ce mesaj strãvechi, tainic,ascundea? Pe stradã era întuneric, sus o lu-nã ceþoºatã. O tot vãd prin geamul îngheþatal maºinii ºi în închipuire silueta înaltã aprofesorului, care ne însoþea cu Fifiduº alã-turi, vesel, îmbrãcat într-o hainã de iarnã.Înainteazã împreunã încet, se duc, se pierdde-a lungul strãzii adormite, ninse.

�

VIORICA Z. MARINCA

In memoriam VIORICA Z. MARINCA

• Viorica Z. Marinca. Foto: Atelierul Aurel Baum

Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 27

Favoritul doisprezecelui NINO STRATAN

Etern tern chipîn chip de mascã zilnicãceea ce nu impieteazã cu nimicasupra frumoaselor riduri strânsecu grija celui trecut prin multe.Reflecþii, ca ºi singurealtele, mi le-a ridicat livid câºtigulînlocuit negativ în culiseleîncãperii cãpãtate micã, micã;rãsfãþ sumbru.Se petrec întâmplãri neîntâmplãtoare.Þi s-a stins mamaºi ceri un milion împrumut la telefon.Da, Nino! Iar dupã ea te-ai stinsºi tu – basorelief ce nu-þi seamãnã;ºapte etaje, atât.Fãrã îndoialãcã se lumineazã de înserareºi de noaptea imbatabilã, de neevitat.Deºi piaþa încã funcþioneazã.Picior peste picior pe scauno þigarã fumândrezematã cu cotul de pepeniide vânzare; strânºi într-un þarctimorat, ca o uriaºã murã verdesau un strugure expandat; puºcãriaº.Vesel pisoi în iarbã, cât ea de înalt.Favoritul doisprezece.Al iubirilor devorator – timpul, brunetãcu nervii la pãmânt, asfalt, tocurigroase... atât.Pe când noivânãm stele cãzãtoare-dorinþimai mult ca sigur, nesigure.

Centrifugã fugarã

Superstiþii digitaleetalate lamentabil ca peaceleaºi haine suspendate ieftinpe umerii ºevaletelor.Somn, ochii închideþi-i!De vrei, ermetice simþuriinundã-þi-le în galbena portocalãa pãdurilor de viºini viºinii.Al greierilor dulce vaier, iarãºirãsunã prin plasa verde, verosimilã.Vântul ploios pe divanele frunzelor.Existã un grad de suportabilitate.Echivalent leneviei active, capabilã.Timpuri iresponsabile, nevinovate.Naºteri în pierdere.Trup rupt de realitate, boemcu mult deasupra; preponderentstaroste, tu, în faþa vodcii line.Urâtã masã – faþa normalã.Vor fi alãturi cele mai alese neliniºti –anxietatea de bazã, aur platinat.70% inadaptabilitate.Când îþi vei fi epuizat toatesubterfugiile, banale, vei realizacã m-am îndepãrtat la dulci leghede tine; suficient sã-þi fac faþãmaleficelor farmece (n-ai depãºitaceeaºi þigancã-mentor, nu).Scântei, spumã, întrupare temporarãmetempsihozã maidanezã, cât întredouã degete nebune, nebune de legat.Departe, marea îndrãgitã, ploaiahalba de bere ºi navele de coastã –

prietene la cataramã, deºi minusculeîn zare; ea poate sã zacã în hotelul ciudat.Colecþie de absurditãþi ºi... consternatdivulg aceastã resetare în grafia nopþii funebre.

Departe, Satya

Semiîntuneric ochiipuþin ºicanând.Ciocolatã ocru-auriu.Calcul, lumineazã-mã!Sunt...ªtiu cine eºti.ªi cât de fabulos de sãracpe tãrâmul þãrii lãcrãmioarelor.O gâzã dã târcoale Zânei rele;e strivitã la puþin timpdupã ce acosteazã.Spune-mi ceva ce nu ºtiu.Ceaiul verde chinezescpoartã crochiuri roºii ºi negrepe el; în douã pãtrãþele-lift.Marea ploios amintitã, navele decoastã în zare, cerberi alungiþi, gri.Ai auzit cum respirã nisipul?Nisipul aerian...Patetic ºi nedeterminat.Sã fiu motivat de altceva;o, cum te-aº putea uita!...Departe, Satya, prietenã nepreþuitã.Cuþitul nu se vede de cafea;dar la o simplã deplasarerãsare clar, robust ºi trufaº.Empatie – o bãtrânicã zâmbindfetiþei de vis à vis, jucãuºã;numeroase cleme-fluturaºi de plasticstrident coloraþi, încleºtaþipãrului ei ºaten crud.Predispune la optimism accentuat.Spune-mi ceva ce nu ºtiu.Sunt...

Excentric exerciþiu de imagine

Rãstignit cu duioºiepe curbura de sus a frunzelorsoarele clipeºte nevãzutdin ochii sãi de aur;restriºtea, hipermulþumitã.Sã ne tocmim, odaliscã!Scad pomiicu-atât mai multcu cât sunt retezaþide înãlþimea ferestrei, limitatã;singura în mãsurã sã-þiredea cât vrea ea din peisaj.Cântecele pãsãrilorsunt un rãsfãþ precum o chiuvetãîntr-un atelier de picturãal naibii de searbãdºi sãrãcãcios.O picturã reprezentândstupi de albine; naivi.Se depãrteazã un bãrbat lovind ritmic de picior ziarul fãcut sul.O fatã aplaudã pe trotuarulcelãlalt; traversând, cei aºteptaþidesfãºoarã un exerciþiu de imagineostentativ, pletos.O piaþã frumuºicã, cochetãdeconcerteazã zãrile.

�

Poeme de FILIP KØLLØ

28 • APOSTROF

– Trebuie sã plec, Fluturel, spuse Moto-tolea, înghiþindu-ºi o lacrimã ce-i stãtea îngât.

– Pe mâine dimineaþã, prietene!– Pe mâine…– Iar o sã-þi fie greu…– Nu-i nimic. Am atâtea în jur care

sã-mi facã viaþa mai uºoarã.– Sã stai lângã mine, ca-n fiecare searã

ºi sã…– O sã stau, frãþioare, nu-þi face griji,

spuse Fluturel, ºi îºi luã în braþe prietenul,ce deja adormise, cãci Fluturel îi simþi pemânã rãsuflarea grea, obositã, dar calmã. Îiprivi îndelung faþa ºi chipul sãu rozaliu seluminã pentru o clipã. De mult timp, dinvremuri bãtrâne, în care oºtenii celor douãîmpãrãþii, de miazãnoapte ºi de miazãzi, seluptaserã în luptã cinstitã, cu onoare ºi vi-tejie, cei doi prieteni rãmãseserã singuri peacele meleaguri înverzite, cu coline vizitatede cerbi maiestuoºi ºi seculari, cu haite delupi ce vânau noaptea botul umed al cã-prioarelor care cãdea sfâºiat, înroºind pã-mântul, cu izvoare ce naºteau râuri ºi apoifluvii, bogate în peºte. Vânturile umedeaduceau ploi torenþiale, care purtau, dan-sând, rãvaºe scrise de mânã de pe alte pla-iuri, de unde fiinþe misterioase lansau cele-brele zmeie cu viaþã lungã, de care erauagãþate mesaje lungi, mesaje de pace, scri-se într-un stil poetic ºi rãsunãtor, aici, înaceastã þarã unde nu mai fusese rãzboi decâteva sute ani, pentru cã nu mai avea cinesã-l poarte. Era un meleag stingher, depar-te de orice aºezare omeneascã ºi de Împã-rãþia de Miazãzi, iar cei doi prieteni trãiauprecum plantele, hrãnindu-se cu apã ºi lu-minã. Se izolaserã aici pentru cã numai aicise puteau juca în voie ºi se puteau bucurade fiinþa celuilalt, fãrã sã fie nevoiþi sã ducão viaþã convenþionalã, care nu le-ar fi per-mis libertatea totalã a prieteniei dezin-teresate.

Ajunºi la casa lui Mototolea, Flutureldeschise uºa cu piciorul ºi îºi aºezã priete-nul, care zâmbea în somn, pe patul de frun-ze, peste care era aruncat un cearºaf alb,gãurit în mai multe locuri de trecerea tim-pului. Luna rãsãrise palidã ºi Fluturel obser-vã, prin geamul scobit în scoarþa copacului,o bufniþã cu un cap imens, care pluti lin ºiaterizã pe o cracã, fãcând-o sã tremure.

Fluturel ieºi prin deschizãtura scorburiiºi se aºezã pe scãunelul din dreapta copa-cului, aºteptând venirea dimineþii. Ca deobicei, îºi petrecu noaptea privind cum unmuºuroi de furnici încearcã sã-ºi adune hra-na în cuibul de sub pãmânt. Pândea mo-mentul în care vreun cãrãbuº apãrea prinpreajmã ºi îi rupea toate picioarele, în afarãde unul singur, dupã care îl punea pe pã-mânt ºi aºtepta sã vinã furnicile. Le lãsa sã-l mãnânce pe dinãuntru, sã rupã bucãþidin trupul lui ºi sã le ia în spinare, cãrându-le cãtre casa lor, dar, din când în când, îiplãcea sã le zãdãrniceascã munca, dezlipin-du-le de pe bucãþile rupte din cãrãbuº. Îl

distra ambiþia lor, cãci de fiecare datã mici-le fiinþe îºi reluau munca nestingherite.Fluturel pãrea cã se distreazã, dar era oamãgire. Destinul lui era ºi destinul furni-cilor, cãci munca lor întreruptã ºi reluatã lanesfârºit era la fel cu prietenia celor doi izo-laþi: frântã înainte de a fi început cu adevã-rat. ªtiau amândoi foarte bine cã toatã viaþalor se va scurge între nesfârºite aºteptãri alerãsãriturilor de soare ºi ale amurgurilorrepezi, cã nimic pe lume nu va fi maiimportant decât acea jumãtate de orã dedimineaþa ºi cealaltã jumãtate seara ºi, cutoate astea, se încãpãþânau sã se conside-re fericiþi, ºi poate chiar erau, dacã n-ar fiexistat gândul nepotrivirii lor cu lumea.

Se nãscuserã în acelaºi sãtuc ºi, la TârgulAnual de Copii Nedoriþi, rãmãseserã nevân-duþi. Atunci, pãrinþii amândurora s-au ho-tãrât sã nu-i alunge, însã i-au întrebat ce vorsã aleagã: sã scape de blestemul de a nu seputea vedea decât o jumãtate de orã în zoriºi cealaltã jumãtate la apus, cu condiþia sãnu se mai întâlneascã niciodatã unul cu al-tul, sau sã rãmânã împreunã, dar separaþiprin somn. Aºa spuneau legile date de Par-lamentul Împãratului, iar cine nu se con-forma era blestemat încã o datã de cãtreMarele Vrãjitor Nesupus, sã nu mai doar-mã niciodatã ºi, în plus, sã nu mai uite nici-odatã nimic. Erau câþiva în Împãrãþia Înde-pãrtatã care reuºiserã sã reziste mai mult de cinci ani. Unul singur, un bãrbat, careacum era moºneag, ajunsese la 90 de ani.Se vorbea despre bãtrânul Lingurã cã, pe lavreo 75, a vrut sã-ºi ia viaþa, dar a primit învis o Înºtiinþare de Urgenþã cã, dacã va mairezista pânã la 76, va veni peste el SupremaBucurie, ºi asta era de ajuns pentru toþi casã înþeleagã cã bãtrânului nu i-ar mai fi tre-buit nimic altceva. Vecinii ºtiau când a fostziua mult aºteptatã, cãci Lingurã a ieºit pepoarta grãdiniþei lui, cântând ºi bãtând din palme. Copiii s-au luat dupã el, dar de-acum nu-i mai pãsa. ªi tot Lingurã, în-tr-o searã cãlduroasã de iunie, le spusesecelor doi pãrãsiþi cã blestemul lor avea sã sefrângã, însã era nevoie de o moarte. Erauprea mici ºi naivi ºi n-au inþeles, dar dinseara aceea ceva în sufletul lor s-a luminatºi era de ajuns, în momentele de Mare Tris-teþe ce se abãteau peste inimile lor, regulat,ca secundarul unui ceas elveþian, sã se gân-deascã la promisiunea bãtrânului, ca sã seînveseleascã, aºa cum marinarii, pe timp defurtunã, aºteaptã, cu sufletul la gurã, atunci când simt cã nu mai au nicio ºansãde scãpare, ca cercul de luminã al farului sãvinã ºi sã le mai arate, încã o datã, drumulspre casã, chiar dacã acest drum este doarun val uriaº.

Într-o zi, s-a întâmplat. Lingurã a trimisun sol, sub formã de vrabie adusã de vânt,ºi ei au înþeles cã era timpul. Ajunºi în faþalui, ºi-au plecat capetele în semn de preþu-ire ºi s-au lãsat mângâiaþi, semn cã au ac-ceptat, „… ºi cine n-ar fi acceptat“ se gân-deau ei. Dar bãtrânul, cunoscând sufletele

oamenilor de pe acele meleaguri, ºtia cãniciunul, în situaþia lor, n-ar fi acceptat, ºicu toate astea, era încrezãtor cã acela din-tre ei care va ieºi, în urma sorþilor, va înþe-lege cã e mai bine sã moarã o secundã, ne-regretând ºi glorios, decât sã trãiascã o viaþãde regret ºi ruºine.

Împãraþi cruzi din toate colþurile lumiis-au adunat sã asiste la marele eveniment.Era o cinste pentru toþi sã ia parte la aºaceva ºi sã se împãrtãºeascã, mãcar vizual, deMarea Bucurie, cãci cine murea pentru caun frate sã-ºi recapete somnul ºi uitarea numurea, ci intra în Marea Bucurie. ªi, maimult decât atât, sufletele împãraþilor ºi alecelor din jurul lor aveau nevoie, din cândîn când, pentru a supravieþui, de aseme-nea dovezi de iubire, dar acestea nu ieºeau,din pãcate, decât din inimi de copii. Însãaceasta n-o ºtiau decât o mânã de oameni,privilegiaþi, în special cei din conducere,care aveau legãturi ascunse cu Preoþii Mis-terelor Greu de Rostit, care, la rândul lor,ºtiau cum stã treaba cu Marea Bucurie, darnu reuºeau sã punã în practicã, cãci ei senãºteau cu un handicap uriaº faþã de oame-nii din celelalte categorii sociale: bancno-tele, în nãrile lor, nu miroseau a carne deom, ci a gurã de femeie tânãrã.

Sus, pe eºafod, cãlãul îºi potrivea masca,în timp ce Fluturel ºi Mototolea urcau scã-rile, râzând ºi ciondãnindu-se. Toþi ºtiau ceurma sã se întâmple, numai ei doi nu.Ajunºi lângã torþionar, tresãrirã la vedereaacestuia ºi îºi acoperirã feþele cu palmele.Era la amurg, Fluturel îºi freca ochii, nãucde somn, pe când Mototolea începuse sãcaºte. Tocmai bine, îºi spuse regele, nicin-o sã simtã cã-i adevãrat ºi i se va pãrea oglumã proastã, iar celãlalt e prea obosit casã mai simtã ceva. Spectatorii îºi ocuparãlocurile. Se vedeau evantaiele miºcându-secu graþie, ca un cârd de egrete gata sã-ºi iazborul. Bãrbaþii îºi suflecau mânecile a mul-þumire ºi îºi aprindeau þigãrile, iar Mototo-lea vedea în depãrtare miile de puncte dincare ieºeau, silenþios, fuioarele de fum. Fe-meile îºi admirau copiii neastâmpãraþi, aler-gând ºi împiedicându-se printre picioarelenerãbdãtoare. Toatã lumea aºtepta. Nu ur-ma sã dureze mult, dar emoþia gândului dea se întâlni, mãcar de la depãrtare, cu MareaBucurie fãcea ca marea de inimi sã vibrezefãrã putinþã de astâmpãr. Deodatã, sune-tul ascuþit al unei trompete se înfipse întimpanele privitorilor. Împãratul aºteptã sãtermine, dupã care luã cuvântul:

– Dragii mei prieteni, începu el emoþio-nat, sunt deosebit de bucuros sã mã afluaici, printre voi, la acest eveniment aºtep-tat de mai bine de câteva mii de ani, decând avem informaþii sigure cã a luat naº-tere brava noastrã naþiune. Astãzi, în aceas-tã zi însoritã, sufletul meu râde ºi se vese-leºte sã ºtie cã a sosit clipa când unul dintrefiii acestui pãmânt norocos se va învredni-

Dubla ieºireAndrei Badea

Prozã

�

Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 29

ci sã primeascã cu braþele larg deschise Ma-rea Bucurie, mai ales cã cel care va fi elibe-rat de blestemul Somnului Silit este unuldintre Copiii Nedoriþi. Sã începem, dar,mai spuse, ºi bãtu scurt, din douã palmescurte ºi groase, înfãºurate în inele masi-ve, pietruite cu nestemate verzi ºi rubinii.

Împãrãteasa trase la sorþi ºi cãlãul sepregãti de execuþie. Nimeni nu ºtia caredintre cei doi va fi executat, cu atât maipuþin Fluturel ºi Mototolea, care nici mã-car nu aflaserã cã unul sau altul va muri.

Credeau cã au fost aduºi în faþã pentru afi aclamaþi cã vor deveni, de acum înainte,un exemplu pentru toþi viitorii CopiiNedoriþi. Rezultatul secret cãlãtori dinmânã în mânã, pânã în palma cãlãului. Citinumele, dupã care fãcu semn unui ajutorde-al lui ca amândoi sã rãmânã pe scenã.Copilaºii se bucurarã enorm cã nu trebuirãsã se despartã, deºi ora era foarte întârziatãºi, de-acum încolo, Mototolea putea ador-mi oricând. ªi, dacã spectatorii curioºipriveau mai bine spre eºafod, puteau vedeacum acesta îºi culca domol capul în poala

prietenului sãu, care se aºezase pe butuculde tãiat capetele ºi începuse sã-ºi plimbe de-getele prin pãrul celuilalt, aºa cum fãcea înfiecare searã. ªi cum stãteau aºa amândoi,nici nu observarã cum Johnny Cãlãul îºifãcuse vânt cu toatã forþa lui ºi acum lamaperfect ascuþitã a securii zbârnâia prin aerºi-ºi fãcea loc spre capetele celor doi, aplecate unul spre altul ca într-o îmbrãþiºa-re inconºtientã de adio.

�

Nu pleca

Nu-þi risipi visele creând imperii.

Se spune cã timpul distruge tot ce avem mai preþios,

nimiceºte ºi sfãrâmã orice.

Captiv în îmbrãþiºarea taîmi gãsesc fericirea amãgindu-mãcu încremenirea vieþii în jurul nostru.

Pe buzele de carmin rãsar safire.

Nu pleca

tãcerea mai are ceva de spus.

Pe bucate de plumb se aºterne toamna.

Pãdurea nemuririi

E bizarã pãdurea care-miînconjoarã plutirea.Se apleacã ºi se înalþãse rupe ºi se frânge,se sfarmã.

Vântul, din când în când,mai ridicã inimi vegetale moarte,le topeºte în pãmântul negru:ºi el, ca un simbol al renaºterii,le înalþã ºi cad în lac.Putrezite în puterea apei, nasc licheni, ºi muºchi, ºi pânze,bolnave cautã vindecare în cer.Plutesc în derivã,suflate parcã de respiraþialui Dumnezeu.

Liniºtea sãlbaticã

S-au ofilittrandafirii japonezi.

În colþul guriiodihneºte o steacenuºie ºi monotonã.

Liniºtea sãlbaticãurlã în mine.

�

DANIEL LÃCÃTUªTribut

Lãsa privirea sã dezlege deºertulîn timp ce beznele mã leagãºi vântul ascunde ridicol certitudini.Tribut oraºului strãin prin labirintul unui drog:capete de aripi pe potecile drumului. În noapte am asistat la autopsia morþii.

Alte cuvinte

prin spectrul cosmicfumegã portretealunecã paºi,în pulsul cuvintelor tãcerea.uitarea prin giulgiuriîmprãºtiefãrâme de sticlãpeste marginea prafului,ecoul mã picurã pe trepterosteºte sentinþeîntr-o sferã diafanã,din valuri cenuºa se revarsãizbind promisiuni,în obscurdescopãr alte cuvinte.

***mã întorc în noaptea ºoapteicu trupul deºiratîn cuvinte.picur luminãîn vântul sfârtecatcrimele nopþiimã prind.În lanþurifãpturaun joc.

�

SORANA IONêANU

�

Poeme de

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,

bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-

toriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii,

nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-

publicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare,

nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr.

147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-

mund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian

Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

30 • APOSTROF

Cuprins• IN MEMORIAM

Mircea Ghiþulescu Horia Gârbea 2Virgil Bulat, ªtefan Goanþã Irina Petraº 2Ion Burnar Nicolae Goja 2Viorica Marinca 26

• POEME

Da; Octombrie; Carnet Ion Pop 3Reflex...; Prãjiturile mamei; Tuciul e tuciuriu Monica Rohan 9Moara de scoarþã Dumitru Chioaru 11Edgar; Se auzea un zgomot ciudat; Pastila de a doua zi Carmen Manuela Mãcelaru 21Favoritul doisprezece; Centrifugã fugarã; Departe, Satya; Excentric exerciþiu de imagine Filip Køllø 27Nu pleca; Pãdurea nemuririi; Liniºtea sãlbaticã Daniel Lãcãtuº 29Tribut; Alte cuvinte; *** Sorana Ionãºanu 29

• PUNCTE DE REPER

Avatarurile unui roman arestat Al. Sãndulescu 4

• ESEU

Romanul poliþist... desuet? Marieta Gãurean 5

• CRONICA LITERARÃ

Ileana Mãlãncioiu ºi riscurile verticalitãþii Irina Petraº 6Amintiri cu cei de-acasã ªtefan Borbély 7

• MICROLECTURI

Geta Brãtescu: jurnalul artistei Ion Bogdan Lefter 8

• CU OCHIUL LIBER

În cheie nietzscheanã... Constantina Raveca Buleu 10Hermeneutica îndoielii Iulian Boldea 12Între New Age ºi second life Ovidiu Pecican 13Esenþã de critic Mihaela Ursa 13

• DOSAR: NICOLAE BALOTÃ

În laboratorul minotaurului ideologic (II) Nicolae Balotã 15

• ARHIVA ‘A’Scrisori ale lui Arºavir Acterian cãtre Lucian Boz 22

(transscrise de Mircea Popa)

• PROZÃ

Dubla ieºire Andrei Badea 28

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza

culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

• KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt-înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU

(în colaborare cu Editura Polirom)2009, 83 p. + ilustraþii

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 31

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEON

ANA SALOMIA CORNEAIRINA PETRAª

Tehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat