ÎN FORMAÞIE restrânsã, o parte din cei care am fost ºi sun-tem implicaþi în spectacolul Purificare de Sarah Kane

(disponibilii) am rãspuns invitaþiei regizorului Andreiªerban (de fapt Herr Zérban, cum e cunoscut printreaustrieci), lansatã astã-varã, de a merge la Staatsoper dinViena, la ultima repetiþie generalã, cu public, dinainteapremierei cu Manon de Massenet.

În timpul workshopului pe care l-a susþinut la Cluj,în 2005, am vizionat un film fãcut ºi comentat de regizorcu ultimele sale premiere de atunci: Faust de Gounod, la Metropolitan Opera din New York, ºi Visul unei nopþide varã de Britten, la Chicago Opera Theatre. Nu se legaudeloc cu obiºnuita imagine, clasicã, sã zicem, a specta-colului de operã. Era o revãrsare de fantezie, ritm, culoa-re, iar în Visul, un desen al miºcãrii inimaginabil la in-terpreþii de operã. Andrei ªerban nonconformist, liber,provocator.

Tot în 2005, iarna, a montat la Opera din Viena Wertherde Massenet, dupã Goethe.

ªtiam cã pentru vienezi opera înseamnã ºi astãzi foar-te mult, cã sunt, într-un fel, conservatori ºi m-am convinsla faþa locului admirându-le þinuta elegantã, de specta-col, chiar la matineu, ºi, de asemenea, am mai putut zãriîn salã spectatori care urmãreau opera cu partitura în mânã.

Eram curioasã cum ne va prinde iscoditorul, imprevi-zibilul regizor în povestea lui Manon, dupã romanul aba-telui Prévost din Franþa secolului al XVIII-lea ºi muzicalui Massenet, „model al romantismului francez“ de la fine-le secolului al XIX-lea.

Am asistat la o întâlnire fericitã, de graþie. Cele maimari stele ale momentului, soprana Anna Netrebko ºi teno-rul Roberto Alagna, cel mai mare dirijor de operã fran-cezã, Bertrand de Billy, unul din cei mai mari scenografiai lumii, Peter Pabst (colaboratorul celebrei Pina Bauch),regizorul Andrei ªerban ºi nu mai puþin soliºtii Ain Anger,Adrian Eröd, Michael Raiden, In-Sung Sim, corul ºi orches-tra Operei de Stat din Viena au dat viaþã unui spectacolperfect credibil al zilelor noastre, fãrã sã ºtirbeascã cu nimicdin mãreþia spectacolului de operã. Dar un spectacol lacare te duci nu numai pentru a asculta voci extraordinare,ci ºi ca sã te laºi cucerit de felul în care þi se spune poves-tea frivolei ºi misterioasei Manon.

ªerban construieºte spectacolul cu o naturaleþe propriefilmului, accentuând puternic impresia vizualã. Plaseazã,aºa cum a mãrturisit, „aventura în anii ’30, într-o Franþãamericanã, a depresiei“, jucând schimbãrile de registrude la comic la liric, de la modern la tragic, de la puritatela duritate, cu un fin simþ ironic.

În spectacol totul joacã: scenã, fosã, cortinã. De la debu-tul operei, scena hanului la faþã de cortinã cu proiecþii înpenumbrã, corul care apare pe trepte în fosa orchestrei,mereu la grãdinã, scena deschisã, aproape goalã, în toatã

2 • APOSTROF

ªE R B A N

• Andrei ªerban, Viena, 2007

• Andrei ªerban ºi Ion Vartic

Spectacolul Purificare de Sarah Kane, în regia lui Andreiªerban, de la Teatrul Naþional din Cluj, deþine ºase nomi-nalizãri la Premiile UNITER 2007. Acestea sunt:

• DebutCristian Grosu, pentru rolul Graham Anca Hanu, pentru rolul Grace

• Cea mai bunã actriþã în rol principalAndreea Bibiri, pentru rolul Grace

• Cel mai bun actor în rol principalAndrás Hatházi, pentru rolul Tinker

• Cel mai bun regizorAndrei ªerban, pentru regia spectacolului Purificare

• Cel mai bun spectacolPurificare de Sarah Kane, Teatrul Naþional Cluj

Spectacolul Purificare nu ar fi putut fi dus la bun sfârºitdacã nu ar fi beneficiat de sprijinul financiar al BãnciiTransilvania, al Primãriei ºi al Consiliului Local Cluj-Napoca.

�

E V E N I M E N T

Nominalizãri la premiile UNITER 2007

• Andreea Bibiri, în Purificare. Foto: Dana Dima

Anul XVIII, nr. 3 (202), 2007 • 3

mãreþia ei, la început o garã gri spre negru, cu bolta rezol-vatã din lumini ºi dându-i adâncime, foarte asemãnãtoare cugara Quai d’Orsay, siluetele de carton ale automobilelorsau ale trecãtorilor ºi, nu în ultimul rând, panourile, sim-boluri subtile: unul enorm cu La contesse aux pieds nus cu AvaGardner ºi Humprey Bogart, aluzie la finalul trist cu Manonîn splendida rochie de cuceritoare, acum ofilitã ºi desculþã.

Dezbrãcatã de convenienþe, scena dintre Manon – AnnaNetrebko ºi Cavalerul Des Grieux – Roberto Alagna (actulII), amândoi la vârsta personajelor, în þinutã lejerã, te fasci-neazã prin naturaleþe ºi este lipsitã de orice urmã de vulga-ritate. Miºcãrile largi, ample, dezinvolte pun protagoniºtii înpoziþii incredibile în care îºi susþin ariile ºi ating acutele.

În actul IV, mesele de joc, printr-un joc de oglinzi, parprinse, cu meseni cu tot, de pereþii verticali, truc ce încântãochiul ºi, în acelaºi timp, focalizeazã atenþia spectatorului peconflictul dintre Des Grieux ºi Monfontaine din prim-planulscenei.

Spectacolul este construit circular: scena goalã de înce-put, întunecatã cu finalul tragic al dispariþiei lui Manon,tot o scenã goalã, gri, cu o trapã în planul doi, luminatã apoiîntr-un roºu de iad, unde dispar proscrisele, reprezentaþia areîn desfãºurare o naturaleþe, o degajare, un ritm atât de viu,încât pare extrem de simplu ºi limpede. De fapt, e excelentelaborat.

Îmi amintesc de admiraþia cu care ne vorbea Andrei ªerbandespre înaltul profesionalism, de cât de pregãtiþi vin cântã-reþii la repetiþii, cu partitura învãþatã ºi vocea încãlzitã, înraport cu actorii. ªi apoi, uºoara amãrãciune din privirea lui,când comenta greutatea cuvântului regizorului în prag depremierã la operã, pentru interpreþi, faþã de cea a ºefului deorchestrã. Amintindu-ºi de diverse colaborãri cu dirijori maipuþin receptivi la ideile sale regizorale, Andrei ªerban îi cita:„Cariera unui cântãreþ depinde de calitatea vocii sale, nude jocul scenic“.

Dupã acest regal, îmi permit sã-l contrazic: ºi de jocul sce-nic.

O dovedesc cu prisosinþã toþi interpreþii, dar mai alesaceastã extraordinarã sopranã, Anna Netrebko, frumoasã, cuo voce care rãzbate dincolo de sonoritatea instrumentelorºi a partenerilor ºi cu un joc de scenã cuceritor, uluitor. Opartenerã de „teatru” cu totul pe potriva lui Andrei ªerban,pe placul lui.

�

• Imagini din Manon, Opera de Stat din Viena, regia Andrei ªerban

• Andrei ªerban ºi Anna Netrebko

• Ioan Holender, Andrei ªerban, Roberto Alagna ºi Anna Netrebko

• Andrei ªerban ºi oaspeþii sãi clujeni la Cafe Central din Viena

E V E N I M E N Tla Viena

CA SPECTATOR, a fost foarte reconfortant sã vãd ºi sã ascult cum tot acel artificial convenþional de

operã devine, sub bagheta regizoralã a lui Andrei ªerban, un teatru cîntat extrem de firesc, cu acurateþe actoricesc-

artisticã. Cred cã secvenþele de frivolitate francezã, proiectatã în anii ’20-’30 ai secolului 20, au plãcut

spectatorilor, obiºnuiþi ei înºiºi cu celebra frivolitate vie-nezã. Asta face un contrast percutant cu acordurile monumentale, grave, pe care le are, alteori, muzica

lui Massenet, peste care se ridicã, tragicã ºi triumfãtoare,uluitoarea voce a Annei Netrebko. Videoproiecþiile uriaºe,

pe scena pustie ºi goalã, ce acompaniazã duetul final,funerar, sînt liric impresionante. O, ºi cu ce puritate

muzicalã sunã orchestra Operei vieneze...

4 • APOSTROF

PENTRU CÃ în pruncie bunica îmi repetades, vãzându-mi pletele burzuluite, cã-s

„ciulinul Bãrãganului“, sfãtuindu-mã sã folo-sesc cu încredere pieptãnul, numele lui PanaitIstrati cãpãtase în urechile mele rezonanþegâlgâitoare. Multã vreme a fost doar omulcare a scris despre ciulinii ciufuliþi ce zbur-dau vineþi prin câmpie, apoi, aflând prin câtelocuri a colindat cu traista în bãþ, cã a bân-tuit prin Egipt, Siria, Grecia, Franþa ºi Rusia,cã-ºi dãduse ultimii bãnuþi pe Învierea luiTolstoi (rãmânând noaptea fãrã odaie, prin-tre strãini), c-a dormit pe saltele umplute cuploºniþe ºi s-a strecurat clandestin pe vapoa-re, sperând sã ajungã în India pentru a buchi-si sanscrita, atunci a devenit vagabondul meupreferat. Titlu de nobleþe ce în adolescenþãconteazã înzecit mai mult decât cel de scrii-tor valoros. Apoi avea ºi ochelari rotunzi, ocalitate în plus. Pentru toate acestea m-amîntristat citind cã din disperare ºi-a tãiat bere-gata, bucurându-mã în urmãtoarea clipã cãnu i-a izbutit gestul fatal. Aºa. Apoi am aflatc-a fost ºi fotograf ambulant, ceea ce l-a sãl-tat ºi mai mult în ochii mei, cãci ce poate fimai pasionant decât viaþa unui vagabond dinalte vremuri, inimos, ºubred, exaltat ºi pate-tic, scriitor de tristeþuri despre ciulini ºi toto-datã meºter în imortalizarea muritorilor.

ªi-a început cariera de fotograf ambu-lant la Nisa, din cauza sãrãciei. Un Bernardoarecare îi împrumutase un aparat, chemân-du-l pe Promenade des Anglais pentru a-iarãta „cum se trãieºte liber“. Cât timp erasoare ºi nu-l înºfãcau poliþiºtii, era bine. Dincâte povestea mai târziu, de patru ori a fostarestat din pricina amenzilor neachitate, fã-când 12 zile de puºcãrie în celule de ciment,fãrã cãrþi de citit la îndemânã. De fiecaredatã dupã ce ieºea, îºi recupera aparatul ºise reîntorcea pe promenadã la vânat de plim-bãreþi cu dare de mânã. Avea ºi un panoucu sloganul: „Photo plein air Silhouettes, –P. Istrati, 2 rue Massena – Les photos sontlivrables, le lendemain de la pose – Prièred’attendre l’opérateur“, cu accentele franþu-zeºti de rigoare. Zâmbind pentru momi-rea trecãtorilor, a avut ocazia sã fotografie-ze pe regele Siamului, duci englezi ºi alþiaristocraþi de soi, „a cãror nobleþe placa fo-tograficã s-a dovedit incapabilã s-o înregis-treze“, povestea Istrati.

Apoi, într-o bunã zi, aºa cum li se întâm-plã pelerinilor, i s-a fãcut din nou dor deducã: „... am lãsat casã, tihnã, rost, priete-nie ºi chiar o femeie dragã ºi am fugit înmunþi, în Alpii Maritimi“. Cu aparatul greuîn spinare, pe care îl bodogãnea considerân-du-l prost, a colindat din sat în sat, foto-grafiind þãrani la horã, în zilele de sãrbã-toare. N-am vãzut aceste fotografii. Habar

nu am dacã s-au pãstrat într-un muzeu. Pro-babil cã nu. Le bãnui mai degrabã în anti-cariate franþuzeºti, în albumele de familieale unui Pierre ori ale unei Janette. La o fer-mã din Saint-Etienne de Tine ºi-a rupt douãdegete de la mâna dreaptã, ajutând la con-struirea unei case, ceea ce nu l-a oprit sãmeargã mai departe, cu aparatul în spinare,prin bâlciuri, sate ºi staþiuni obscure. Ziuafotografia, iar noaptea developa. În iarnaanului 1921 a locuit din nou la Nisa, pe stra-da Massena, nr. 2. De data aceasta câºtigazilnic, cu fotografia, 60-80-150 de franci,ca un an mai târziu sã i se isprãveascã noro-cul. „Sunt tare nenorocit, din cauza lipseide bani. Fotografia a cãzut baltã: vânt, ploaie,cer înnorat, niciun client ºi prea mulþi foto-grafi“, îi scria prietenului sãu Romain Rol-land. În vara anului 1923 se afla la MontSaint-Michel, tot cu aparatul de fotografiat,avea o prietenã alsacianã cu care se drãgos-tea ºi ajuta (Ana Munsch), era voios cã ter-minase de scris Chira Chiralina. Fotografiauenglezi amatori de „foto-suvenir“, se rãsfãþaucu cidru ºi omlete. Pe plajele din Paramenorocul i-a pãrãsit. Prea puþini clienþi ºi preamulþi fotografi concurenþi. O vreme ºi-auodihnit oasele într-o magazie plinã de mobi-le aruncate în dezordine, în care n-aveau voiesã intre pe uºã, ci pe fereastra ce dãdea încurte. ªi numai seara târziu, dimineaþa tre-buind sã plece înainte de ora nouã. Tot pefereastrã. Cea care peste un an avea sã-i de-vinã soþie îºi plângea de milã: „Dintr-o lucrã-toare croitoreasã, cu viaþã regulatã ºi demnã,o transformasem într-o zlãtãriþã de ºaptehotare, cu hainele pãtate de acizi, cu pãrulvâlvoi în vânt, cu braþele rãnite de soare.

În seara de 14 august, de multã amãrãciu-ne ne-am culcat nemâncaþi, deºi mai aveamvreo zece franci, plata odãii pe încã o noap-te. Speram sã mai fac a doua zi câþiva clienþipe malul mãrii ºi sã mai lungesc agonia“. Ase remarca în citat „pãrul vâlvoi în vânt“, depe capul Anei a lui Istrati. Dacã bunica ar fivãzut-o, i-ar fi zis ºi dânsei cã este ciulin alBãrãganului. Fãrã îndoialã. De ce aveaveºmintele pãtate cu acizi am priceput, însãîmi sunã straniu „zlãtãriþã de ºapte hotare“.Amãrât de tânguielile femeii, Istrati a ieºitîn oraº sã vândã aparatele, când, în vitrinaunei librãrii, îºi vede numele pe coperta revis-tei. O cumpãrã ºi, renunþând la lepãdarea deaparate, se întoarce la iubita flãmândã ºibombãnitoare. În ziua în care revista Euro-pe anunþa în 12.000 de exemplare un numenou în literatura francezã – Panait Istrati–, acesta se întorcea acasã cu doar 15 franciîn buzunar. Nãuc de fericire, n-a putut sãînchidã ochii toatã noaptea. Mai târziu, laParis, încântat de laudele primite, îi scria luiRolland: „Sunt fericit ca o pisicã mângâiatãpe burtã“, deºi era bolnav, lipsit de Ana (ple-catã în Alsacia), ºi-ºi câºtiga existenþa ca zu-grav, vopsind pe ploaie zidurile Liceului„Saint Louis“. κi semna epistola cu: „Neli-niºtitul dumitale Istrati“.

Acest neliniºtit Istrati, fotografiat în tine-reþe lângã mama sa, Joiþa Istrati, spãlãto-reasã din mahalalele Brãilei, îmi pare preaferchezuit, elegant ºi nonºalant, prea nu ºtiucum, în orice caz altfel decât mi-l imagina-sem citind despre amintirile lui din copilã-rie ºi adolescenþã. Cãci acest tânãr corectpieptãnat, cu guler tare, înalt, cravatã, cucostum în bunã stare, ºic, ce stã cu o mânãîn buzunar, sprijinit de scaunul mamei sale,nu pare sã aibã nimic de-a face cu neferici-tul ce-a vrut sã-ºi punã ºtreangul de gât dincauza sãrãciei ºi-a orelor prea lungi de muncãgrea. În altã fotografie, de data aceasta fãcutãîn aer liber, pe-o stradã din Nisa, se apropiemai mult de chipul lui Istrati-Vagabondul-Vânturã-Lume. Pare cumplit de slab, sche-letic, stafidit ori smochinit, îmbrãcat în-tr-un costum care nu-i cade tocmai bine peoase. Are pãlãrie pe cap ºi-un aparat de foto-grafiat în mânã. Aparat mare, din acela cao cutie de lemn în care se poate ascundeorice, dar mai ales chipurile trecãtorilor. Înanul 1925, la Snagov, a fost fotografiat întimp ce-i poza, în grup, pe Pãtrãºcanu, Ro-senthal, Mihail Sadoveanu ºi Gala Galaction.Istrati e în stânga fotografiei, tãiat pe jumã-tate, cu un picior împins în faþã ºi aparatulridicat pânã la nivelul gurii. Grupul se întin-de de la mijlocul fotografiei pânã în mar-ginea din dreapta. Sadoveanu e cel mai ro-tund ºi pare bine înfipt pe picioare, Galactione în sutanã, cu barba albã lãsatã la ivealã cao podoabã. Nu-mi e simpaticã fotografia.

�

Istrati, fotografambulant la Nisa

Alina Andrei

• Graficã de Gabriela Melinescu

Anul XVIII, nr. 3 (202), 2007 • 5

Poeme de

Sã atingi limita inimii mele

S-a ciocnit glasul meu de degetele tale, din purã întâmplareAi pãtruns într-o altã lume, a corpului meu, a venelor meleLimita încâlcitã a minþii ai încãlcat-o semeþ, fãrã sã mã întrebi

dacã e voieMantia topitã de mine ai deºirat-o tãcut, ca-ntr-o poveste

Meduze lacome, braþele tale m-au supus fãrã a le cere milãAsemenea mierosului vârtej de ape negre, tu m-ai tras în

adâncuriLumina ochiului tãu a ars uitarea de mineAi strivit molcom cioburile lumii mele abjecte

Noapte ºi zi se topesc pentru a-mi gãsi calea. Gândeºte-mã, simte-mã pentru a-þi gãsi urma!

Unt ºi foc

Untul e rece ca atingerea unui bãrbat leneºFocul frige ca sãrutul femeii ce iubeºteViaþa e grea ca o femeie moºitã de o soacrãMoartea vine uºor, cu atingere de gheaþãAm devorat gheaþa, am topit moartea, am primit viaþaEa e aici, ca un strop de cianurã neagrã.

Golul

Sfarm ideea ca lutul ars la soare Printre dinþii mei albi, carnivori ai vieþiiÎnghit lacom praful ei cel aspruSã se scufunde în stomacul ars de boalã

Ideea iarãºi se topeºte-n mineE zgrunþuroasã ºi e dulce, e firavã ºi recePentru o clipã o simt cum mai pulseazãÎn ritm de Capriciu se zbate la tâmpla dreaptã

Dar, vai!, vrea sã treacã în viaþa de afarãPasajul sunt ochii, pe acolo evadeazãSperând cã se va împlini dincolo de mineMã lasã goalã, fãrã cuvinte, fãrã tãgadã

Sã-mi duc, singurã, viaþa asta murdarã.

Contratimp

Ating cerul cu degetul tremurãtor ºi aspruPupila e în contratimp cu luciul vieþiiNoaptea iarãºi mi-a fãcut capcanã

M-a izgonit din lumea opac de goalãAmorful nopþii vine de departeE neagra conºtiinþã a pãcatului meu veºnicNu-mi sunt acasã nici azi, nici mâineÎmi sunt strãinã ºi aici, ºi pe cealaltã lume.Unde sunt florile ºi licuricii?De ce lãmpaºul are flacãrã-nsângeratã?De ce nu urlã zorile pânã-n amiazã?Unde am plecat eu din aceastã viaþã?

Feminitate

De eºti acuzatã de a fi prea complicatãIar în acelaºi timp eºti ºi puþin fadã Ar fi de preferat sã-þi digeri mâhnealaLãsând râsul cinic sã te cotropeascãNu-þi fã griji! Bãrbaþii mereu atât de ageriNu vor observa cã tu nu mai eºti de faþã

Savureazã orice privire te dezbracãPe strãzile invadate de femei lascive Doar nu ºtii pânã când ai darulUnei noi zile de frumuseþe

Viseazã cât poþi la prinþi ºi la casteleCãci oricum în zori vei fi trezitãDe clonþãnitul a mii de braþe abjectePe care le cunoºti mult prea bine

Dacã-þi doreºti sã ai un prieten tandruMai bine creºte un câine în sufragerieProbabil el te va înþelege mai bineDecât cei cãrora le trimiþi felicitãri de Paºte

Iar când te doare al naibii de tareCã tot ce ai fost cândva a devenit prea palidPoþi sã devii feministã, pacifistã sau târfãSau poþi sã învãlui în tãcere tot ce ai fost vreodatã.

Ocru

Când pupila e neagrã de durereIar albul ochiului se preschimbã-n griRoºul mâinii drepte e alcalin ºi gemeCãlcâiul se topeºte-n vineþiuAtunci ocrul mã cheamã spre deºerturile greleIar Micul Prinþ mã aºteaptã rãbdãtorEl mi-a promis cã mã va purta spre steaua lui.

�

• G

rafic

ã de

Gab

riela

Mel

ines

cu

6 • APOSTROF

Poveste cu scriitori tineri

INTENÞIA CÃRÞII amânate20 de ani (Flashback 1985:

Începuturile „noii poezii“, Pa-ralela 45, 2005, 404 pagini)e de a reconstitui „imagineade ansamblu, panorama, sin-teza, modelul literar ºi cultu-ral“ ale generaþiei ’80. For-mula cu „mai multe straturiistorice, teoretice, memorialistice etc. etc.“,de unde „structura modularã, amestec/mon-taj/colaj de secvenþe cu þinte ºi stilistici foartediferite“, ar fi fost bine acoperitã de titlulPoveste cu scriitori tineri, cu care a cochetat,o vreme, autorul. Cenzura e o scuzã aproapeinconsistentã, de vreme ce cartea a mai în-târziat încã 15 ani fãrã motive „de regim“.Ion Bogdan Lefter explicã într-un interviu:„Aºa a fost sã fie: în anii ’80 nu mi s-a permissã-mi public eseurile în volume, deºi am avutmanuscrise depuse la mai multe edituri, ºiasta m-a fãcut sã aºtept ºi cu poemele. Dupã1989, când regimul comunist a cãzut ºi decând se poate publica orice, am fost angrenatîn turbionul cultural ºi politico-jurnalistic decare mulþi ne-am lãsat absorbiþi ºi mi-amneglijat vechile proiecte“; „De obicei nu re-latez episodul pentru cã îmi displace felulcum în postcomunism mulþi scriitori – ºi nunumai scriitori – s-au tot prezentat ca marivictime ale represiunii, ale cenzurii º.a.m.d.Nu, n-am fost o mare victimã a cenzurii, darrãmâne un fapt cã nu mi s-a publicat carteadespre care vorbim“, carte care conþine „nu-meroase analize pe autori, dar ºi secvenþeample de reconstituire a atmosferei în carese forma generaþia noastrã, inclusiv descrieriale cenaclurilor, portretisticã, evocarea juneiboeme literare, pe scurt, o dimensiune epicãfoarte importantã pentru înþelegerea unuifenomen bogat ºi complicat“. Reproduc, înspiritul modular al cãrþii, câteva secvenþe„epice“ din interviul pomenit mai sus: laCenaclul de Luni

era – într-adevãr – o atmosferã extraordinarã:se întâlneau acolo sãptãmânal mulþi oamenitineri ºi talentaþi, probabil mai mulþi decât înalte momente ale istoriei noastre culturale, ºimai ales credeau enorm în ceea ce fãceau,chiar aveau conºtiinþa cã schimbã literaturaromânã, cã schimbã faþa poeziei româneºti.Asta le dãdea junilor cenacliºti o anume su-perbie, o conºtiinþã a valorii ºi a importanþeilor, însã într-o splendidã combinaþie cu inge-nuitatea vârstei: conta mai mult sã fii apreciatîn cenaclu decât în „lumea literarã“, pe careimplicit sau explicit o contesta. Aveam cu toþiiun soi de impetuozitate fericitã, o nonºalanþãtriumfãtoare, ceva greu de descris...

Cenaclul de Luni – „un spaþiu aproapeparadisiac, incredibil, într-o lume care eratotuºi o dictaturã! Ne simþeam acolo liberi,vorbeam liber, eram drepþi, criteriile de va-loare erau corecte, exista mult adevãr în rela-þiile dintre noi ºi în ceea ce ne spuneam uniialtora“.

Volumul conþine un portret colectiv în pa-tru timpi urmat de un catalog. Portretul,chiar mai mult decât analizele din catalog(deºi extrem de nuanþate ºi fin valorate ºiele), dezvãluie un lucru nu ºtiu cât de desobservat. Pentru generaþia ’80, prezenþa asi-duã a lui Ion Bogdan Lefter în chiar miezulmiºcãrii a fost decisivã. „Inteligent ºi riguros“(N. Manolescu, 1983), cu o „judecatã calmãºi nuanþatã“ (Paul Cornea, 1995), a însoþitliteratura optzecistã consecvent cu sine, cuo exemplarã seriozitate, având de partea saaccesul la concept, la sintezã, vederea pano-ramicã, ochiul de bun istoric ºi bun istoricliterar, tonul de un pro domo bine argumentat,care nu pune în pericol luãrile de poziþie.Pentru Ion Bogdan Lefter, nu-i nicio îndo-ialã, criticul e „un om scriind o carte în caremeditaþia asupra existenþei fuzioneazã cumeditaþia asupra scriiturii“. Desigur, „lite-ratura generaþiei ’80 îºi conþine adeseori pro-priul comentariu“, spiritul critic al generaþieifiind, poate, cel mai puternic atu, dar ºi cauzaforþei ºi impactului ei. Însã e la fel de siguracum, citind textele ºi intervenþiile lui Lefteradunate între copertele cãrþii/cãrþilor saledespre noua poezie/literaturã, cã generaþia’80 a avut în el miezul, centrul, punctul dereferinþã, cronicarul lucid, în stare nu doarsã consemneze starea unui fenomen, ci sã ºiinfluenþeze, discret ºi sigur, conºtiinþa de sineºi chiar evoluþia aceluiaºi fenomen. Exage-rând uºor, aº spune cã, de n-ar fi fost povestitãde Ion Bogdan Lefter, generaþia optzecistãar fi fost mai puþin.

Ca ºi în Dosarul postmodernismului, re-gãsim în Flashback 1985 propoziþii funda-mentale despre modernism ºi postmoder-nism, despre spirit critic ºi talent, desprefuziunea dintre mesaj ºi limbaj. Se vorbeºte,repetat ºi cu solide argumente, despre tipi-citate, condiþii germinative comune, specta-culoasã poligenezã, reprezentativitate pentruepocã. Se reiau trãsãturile dominante –

concedierea metaforei din poziþia dominantãdeþinutã în modernism, cultivarea efectelorde directeþe sintacticã ºi lexicalã, dar ºi mani-festarea distanþãrii „profesioniste“ faþã de joculînºelãtor al limbajului, de unde acþiunea detip critico-teoretic exercitatã în interiorul ope-rei, adesea convertitã (sau mascatã) în ironie,supraetajarea textualã, multistilismul, apelulla aluzia culturalã, la citat, colaj, pastiºã, pa-rodie ºi alte forme de intertextualitate, o maiaccentuatã omologie stilisticã între genuri...

– ºi se pune în discuþie omogenitatea ge-neraþiei, dar ºi diversitatea ei. Desigur,ofensiva „în haitã“ (nimic peiorativ în ex-presie) a dat roade. Chiar dacã mãcinatã

de orgolii individuale (absolut legitime) ºide disidenþe, intrarea grupatã în arena literarãa obligat publicul sã recunoascã, vrând-ne-vrând, modificarea de paradigmã ºi oferta de„ideologie“ literarã pe care optzeciºtii le adu-ceau cu ei. Propunându-le ca viiturã, au aduscu ei valori indiscutabile ºi durabile – care, dealtfel, s-au detaºat net de grosul puhoiului –,dar ºi aluviuni cu respiraþie scurtã, degra-bã reîntoarse în mâlul originar. ªirul de de-buturi foarte sigure, mature, de un „pro-fesionalism dezinvolt“, vechimea dobânditãprin lecturi în cenacluri, prin participãri lacolocvii ºi festivaluri literare tinere, prin apa-riþia în remarcabilele reviste literare din cen-trele universitare, plus „un început de vâlvãgeneraþionistã“ impun cãrþi deja „aºteptate“în sensul mutaþiilor de mentalitate: ei „auvenit sã continue ce era de continuat, sã facãce era de fãcut“. „Dezinvoltã, ironicã, expe-rimentalistã, postmodernã, noua generaþievenea cu un aer de libertate redescoperitãa conºtiinþei.“

Dupã un inventar al teoriilor ºi teoreti-zãrilor despre generaþie, Ion Bogdan Lefterse revendicã, încã o datã, de la accepþiuneaVianu a generaþiei de creaþie. Emblema „ge-neraþia ’80“, necesarã la un moment dat pen-tru marcarea intensã a apariþiei unui nou valscriitoricesc, nu mai e operantã, fenomenulnoului val e în fazã de maturizare ºi acoperãºi aºa-zisa generaþie ’90. Schimbarea de sis-tem din ’89 n-a adus schimbarea bruscã ºisimultanã a creativitãþii artistice. Asta fiindcãliteratura (arta, în general) nu respectã ca-lendarul evenimentelor politice, nu se pliazãautomat, nu se supune, fiind, prin definiþie,rebelã ºi personalizatã. De cele mai multeori, precedã schimbãrile de sistem, le pre-simte, le chiar pregãteºte în subteran.

Interesat de evoluþia ciclurilor culturalemari ºi de structura limbajelor artistice, con-ºtient de presiunea, câteodatã deformatoare,a naivitãþilor ºi elanurilor tinereºti, dar ºi acalculelor ºi a jocurilor de interese, Ion Bog-dan Lefter va avansa, un pic mai târziu, cubun-simþ ºi mãsurã, un punct de vedere sobru:

Rãmâne un fapt cã de-a lungul deceniuluitrecut, când (neo)modernismul românesc adat semne de epuizare, s-a înfiripat ºi la noialternativa modelului postmodern. Abia puspe picioare, acesta din urmã e încã, la mijloculanilor ’90, în faza cãutãrilor, a decantãrilor, a„maturizãrii“. Tranziþia unei întregi culturicãtre o nouã „epistemã“ e un proces vast, careangreneazã mari energii ºi mari miºcãri „tec-tonice“; ºi care are nevoie de timp, de o duratãde desfãºurare [...]. Analiza poeziei sau a pro-zei cu adevãrat valoroase publicate de autoritineri în ultimii ani nu detecteazã apariþiavreunor limbaje literare noi, ci – dimpotrivã –asimilarea celor lansate în deceniul trecut ºiaflate acum în faza decantãrilor, a „maturizã-rii“. Recenta restructurare a sistemului culturalautohton a deschis potenþialitãþi largi deexperimentare, de articulare a unor formulepersonale în interiorul modelului postmodern.

Dar „nu existã diferenþe majore, de struc-turã poeticã între autorii buni sau foarte buniapãruþi în anii ’80 ºi autorii buni sau foartebuni apãruþi în anii ’90“. ªi: „Cred, pe dealtã parte, în fuziunea dintre distanþare ºi im-plicare, dintre premeditare ºi spontaneitate,dintre luciditate ºi patetism, dintre rãcealãºi cãldurã: o combinaþie a extremelor incom-patibile care ar putea da – cine ºtie – ocoordonatã importantã a modelului umande la începutul mileniului urmãtor“.

Excelentã ideea de a pune laolaltã, înAddenda (Puzzle cu „noul val“: Addenda la

Secretul lui Koroviev

PASIUNEA PENTRU Bulga-kov este foarte vie la Cluj!

Acum doi ani, în primãvarafriguroasã a lui 2005, Ruxan-dra Cesereanu organiza pen-tru revista Steaua o anchetãdespre cel mai popular romanal secolului XX: deºi la nomi-nalizãri Thomas Mann i-a de-pãºit pe ceilalþi competitori,titlul cel mai des citat a fost Maestrul ºi Mar-gareta, ceea ce l-a propulsat pe Bulgakov pelocul I. Ulterior, cu energia-i cunoscutã,autoarea anchetei i-a ºi dus pe câþiva dintreadmiratorii scriitorului la Moscova, în cãu-tarea locurilor pomenite în roman ºi a mor-mântului scriitorului, cãlãtoria soldân-du-se cu un foarte incitant volum colectiv,Sadovaia 302 bis, apãrut anul trecut laBiblioteca Apostrof. A fost lansat – nu seputea altfel – la cafeneaua Bulgakov din Cluj,loc al boemei intelectuale de bunã calitateºi al pisicilor – totuºi... – vãrgate.

Motivele victoriei repurtate de cãtre Bul-gakov se cer mãcar schiþate, fiindcã ele seleagã întrucâtva ºi de cartea a cãrei ediþie se-cundã o consemnãm aici (Ion Vartic, Bul-gakov ºi secretul lui Koroviev: Interpretarefiguralã la Maestrul ºi Margareta, Cluj-Na-poca – Iaºi: Biblioteca Apostrof & Polirom,2006). Ion Vartic este, fãrã îndoialã, unuldintre maeºtrii histrionismului manierist clu-jean, încã de pe vremea redutabilului volumde eseuri Modelul ºi oglinda, unul dintre celemai bune publicate la noi în perioada post-belicã. Faþã de neoromantismul blagian allui Ion Pop sau medievismul erudit, cu des-chidere mediteraneanã, al lui Marian Papa-hagi (ambele fiind, de fapt, atitudini culturaledictate de echilibru), Ion Vartic a adus îneconomia spiritualã a Echinoxului un pro-nunþat spirit hermeneutic de sorginte manie-ristã ºi ludicã, bazat pe jocul adesea imprevi-zibil al sincretismelor culturale. Ca tipologietransilvanã, profesorul clujean i-a continuat,în acest sens, pe Radu Stanca (despre carea ºi scris o carte incitantã) sau pe NicolaeBalotã, de care e structural apropiat nunumai prin fundalul preponderent germanal culturii sale, dar ºi prin rafinamentul –inclusiv vestimentar – al ritualisticii cotidienesau prin gustul intelectual pentru specula-þia abisalã, de extracþie existenþialã. De anibuni, Ion Vartic a tot întreþinut la Cluj

pasiunea pentru Bulgakov, în care a combinatteatralismul declarat al scriitorului rus cuhermeneutica celor douã straturi narativedin care se compune Maestrul ºi Margareta.O primã schiþã exegeticã a fost finalizatãîn 1995 ºi editatã în 2004 de cãtre BibliotecaApostrof; ulterior, acestei ediþii i s-a adãugatun apendice intitulat Însemnãri pe manºete,rezultând ediþia a doua, pe care o avem acumîn mânã.

Personalitatea cataliticã a lui Ion Varticnu a fost, cred, singurul factor care a decispromovarea Maestrului ºi Margaretei pe pri-mul loc al anchetei realizate de cãtre Steaua.Impresia mea, strict subiectivã, este cã încompetiþie cu – sã spunem... – Proust, Musil,Sartre, Camus sau Thomas Mann (ºi lista arputea continua...), Bulgakov nu poate câºtigadecât într-un mediu cultural sensibilizat decomunism, fiindcã distanþarea de regim aMaestrului prin intermediul romanului ieru-salimic despre Pilat din Pont ºi Yeshua co-respunde întru totul fantasmelor noastre subversive legate de totalitarism. Soluþia Ma-estrului – Ion Vartic insistã în repetate rân-duri asupra acestui aspect, dând glas în sub-sidiar ºi unei alte obsesii personale – este unade tip kafkian: scriitor retras într-o subteranã,migãlind la un roman neagreat de autoritateºi suspectat pentru subversiune, ajunge lamarasmul empiric al unei existenþe larvare,consfinþit ºi prin decizia de a-ºi incineramanuscrisul, pentru a pune încã o dozã denegru pãstos peste umbrele unei existenþedeja lipsite de speranþe sau de recunoaºtere.

Miza lucidã a cãrþii lui Ion Vartic esteaceea de a demonstra – impecabil, aºa cumface întotdeauna – cã promovarea Maestruluila rangul de alter ego al autorului este unadintre cele mai înºelãtoare greºeli pe carele putem face. Bulgakov nu este Maestrulºi nici nu aspirã sã fie, din simplul fapt cã,spre deosebire de protagonistul sãu atem-poralizat, el vrea cu tot dinadinsul recu-noaºtere, ºi nu de la oricine, ci de la „au-toritatea“ maximalã a regimului în caretrãieºte, adicã de la Stalin.

Bulgakov nu are – aºa cum el însuºi re-marcã într-o paginã juvenilã de jurnal – vo-caþie pentru eroic ºi pentru gesturile sublime,suicidare. Ca ºi Kafka, obsedat de recunoaº-terea sa de cãtre Tatã, care întârzie sã se pro-ducã, Bulgakov aºteaptã gestul de binecu-vântare al Autoritãþii Supreme. Fascinat deStalin, acceptã sã scrie o piesã despre tine-reþea revoluþionarã a dictatorului; margina-lizat apoi, spre sfârºitul vieþii, cu piese ne-jucate, situaþie materialã precarã ºi dispariþiaoricãrei speranþe de a-ºi vedea Maestrul ºiMargareta publicat (romanul va apãrea abiaîn 1966, sub formã de foiletoane gãzduitede cãtre revista Moskva, pe care mulþi cititoriavizi le copiazã ºi colporteazã în manuscris,în absenþa mijloacelor tehnice de multipli-care), el terminã, la cerere, în 1938, ºi primaformã a piesei Batum, tot despre Stalin, ceeace-l scoate definitiv de pe lista necolabo-raþioniºtilor, pe simplul motiv cã aceastãconcesie este fãcutã la maturitate, în deplinãcunoºtinþã de cauzã.

I. Vartic menþioneazã, fireºte, ºi bruionulde scrisoare prin care Bulgakov îi cere luiStalin sã devinã... primul sãu cititor, numaicã încãrcãtura submisiei are, în acest caz,ºi un corolar histrionic, pornit din convin-gerea scriitorului cã, promovându-l pe dic-tator în onoranta posturã de prim lector, vaevita implicit ºi toate intruziunile cenzurii.Demonstraþia lui I. Vartic insistã, în maimulte rânduri, pe convorbirea telefonicãdintre Bulgakov ºi dictator, iniþiatã de cãtre

acesta din urmã în data de 28 martie 1930,din dorinþa orchestrãrii imprevizibile a stu-pefacþiei, de care Stalin se folosea frecventpentru a-ºi exercita puterea, ºi pe rolul „fic-þiunii de compensare“ pe care îl joacã Maes-trul ºi Margareta în economia de viaþã ascriitorului, care-ºi exorcizeazã prin inter-mediul lui frustrãrile de viaþã, obiectivându-le histrionic. Romanul – precizeazã I. Vartic– devine

o revanºã imaginarã pe care ºi-o ia conºtiinþafrustratã faþã de o realitate frustrantã. La rân-dul ei, însãºi ficþiunea artisticã – vãzutã dinspreautor, care pune la baza ei fragmente de istoriepersonalã – are, intenþional, acelaºi scop caºi fantasma sau magia. Or, dacã prin mijlo-cirea dublului sãu fantasmal, inversat, Bulga-kov vizeazã o satisfacere imaginarã a dorinþe-lor sale, atunci înseamnã cã tot romanul –care dezvoltã ºi alte elemente biografice prinintermediul maestrului – constituie, în esenþã,o mare ficþiune de compensare, construitã pentruexorcizarea realitãþii ostile ºi opusã ei (p. 56).

Procedural, strict tehnic, ficþionalizareahistrionicã se realizeazã prin introducereascriitorului însuºi în text, printr-un „dublufantasmagoric“, „maestrul de cor“ Koroviev-Fagot, care conferã structurii ºi o neaºteptatãîncãrcãturã muzicalã, contrapunctic realizatãºi prin trimiterea la E. T. A. Hoffmann (Ka-pellmeister Kreisler). Este interesant de vãzutcã, fãcând parte din trupa zgomotoasã a luiWoland, desantatã într-o Moscovã raþiona-lizatã, constrânsã ideologic la stereotipii ºiatee prin voinþã partinicã, Fagot-Korovievse aflã, fantasmatic, în exact poziþia în careBulgakov se ipostaziazã pe sine în raport cuStalin, ceea ce îl întoarce ºi pe dictator într-odirecþie virtual histrionicã, prin suprapu-nerea sa (fantasmaticã, evident) cu reduta-bilul profesor de magie neagrã din roman.I. Vartic insistã, în acest sens, pe virtuþileezoterice ale romanului, axate pe diferiteregistre numerologice, cu trimiteri sibiliniceînspre coincidenþe numerice din viaþa luiBulgakov, împãrtãºind pasiunea decriptãri-lor cu Matei Cãlinescu, care s-a întrecut pesine combinând numere ºi sensuri ezotericela Mircea Eliade ºi, relativ recent, la EugenIonescu. O atenþie deosebitã este acordatãezoterismelor legate de litera M, regãsibileatât în prenumele celor douã personaje dintitlu, cât ºi în prenumele scriitorului. Astfelde corespondenþe asimileazã romanul uneicãrþi cu cifru, ceea ce ºi este: de pildã, unsite clasic de pe internet, dedicat Maestruluiºi Margaretei de cãtre Kevin Moss la Midd-lebury College, demonstreazã, prin inter-mediul a douã hãrþi – a Moscovei, respectiva Ierusalimului – subtile suprapuneri înordinea topografiei politice, urmãrind scru-pulos itinerarele personajelor din cele douãsecvenþe ale romanului. Cartea de demono-logie a lui M. A. Orlov, pe care Bulgakova avut-o în mânã în timpul elaborãrii, rezervãºi ea surprize agreabile.

Din dorinþa prezentãrii unei fantasme deordin ficþional, cu o profundã încãrcãturãpoliticã, Ion Vartic insistã pe jumãtateamoscovitã a romanului, lãsând în umbrãsecvenþa intertextualã reprezentatã de po-vestirea ierusalimicã. Pilat apare, astfel, destulde estompat în carte, cu melancolia sa uci-gãtoare, sublunarã, vegheatã de un câineuriaº. Procedând în acest fel, autorul lasã unfinal deschis, fiind siguri – aºa cum îlcunoaºtem – cã îºi va continua demersul,investigând cu acribie ºi cealaltã jumãtatea romanului, ale cãrei simboluri ºi încifrãrirãmân, pe moment, în adormire.

�

Anul XVIII, nr. 3 (202), 2007 • 7

falsul tratat de poezie Flashback 1985, Paralela45, 2005, 248 pagini), articole scrise în ’81-’89 ºi altele scrise dupã revoluþie. Colajulnu e deloc fisurat. O foarte scurtã ezitare înprimul articol din ’90, când, preþ de cinci rân-duri, limbajul inflamat al epocii rãzbate înpaginã. Îndatã apoi, chiar ºi atunci când po-lemizeazã ori scandeazã „manifeste“ critice,se instaleazã calm aceeaºi seriozitate inteligen-tã ºi acelaºi larg ambitus al atitudinii critice.

Nu pot sã nu mã gândesc o clipã cumar fi fost privitã cartea dacã apãrea în 1985?!Mi-e limpede cã ea „a apãrut“ oricum, pre-zenþa asiduã în revistele vremii þinând loculcãrþii ºi asigurându-i o lecturã fierbinte.„Documentul“ e, dupã douãzeci de ani, deindiscutabil interes.

�

1. Ce þinut de pe alte meridiane n-aþi vãzut încã ºi visaþi sã-l atin-geþi? Existã un spaþiu anume pe care l-aþi vãzut deja ºi vãrecheamã? De ce vã recheamã?

2. Spre ce loc v-aþi dus cîndva în urma unei recomandãri (chiarlivreºti) ºi v-a dezamãgit?

3. Vã documentaþi înaintea unei excursii sau vã plac descoperi-rile spontane, empirice? Doriþi sã fiþi ghidat sau nu?

4. Dacã aþi avea oricînd posibilitatea acestei opþiuni: aþi alegecãlãtoriile de duratã sau pe cele scurte?

5. Ce mijloc de transport preferaþi?

6. Care este pentru dvs. momentul cel mai plãcut al unei cãlã-torii: cel al aºteptãrii ei, al prezentului ei sau al rememorãrii?Prezentul ei vã relaxeazã sau vã oboseºte, vã streseazã?

7. Aveþi un obiect/o imagine/o senzaþie-obsesie pe care îl/ocãutaþi obstinat oriunde mergeþi?

8. Care este lucrul sau iluzia cea mai de preþ pe care le-aþi pier-dut într-o cãlãtorie?

9. Citiþi cãrþi de cãlãtorie? Consideraþi literatura de cãlãtorieun gen minor? Aþi fructificat ºi dvs. cãlãtorii prin creaþie?Cum?

10. Evocaþi o cãlãtorie de pominã, cu totul ratatã. De ce ratatã?

11. Vã place sã cãlãtoriþi solitar sau însoþit? Ce mari/decisivecunoºtinþe, prietenii (literare sau nu), iubiri aþi legat în-tr-o asemenea cãlãtorie? A contat asta pentru destinul dvs.?

8 • APOSTROF

Tren de plãcere

Ancheta

Nu putem vizita pãmîntgol, nicãieri

1. Nu visez sã vãd nimic din ceea ce nu amvãzut cîndva, chiar dacã întrezãrite locuri (înreverii cu ochii deschiºi, cãrþi, filme sau docu-mentare) mã atrag de o manierã care mã facsã cred cã am mai pãºit odatã pe acolo. ªtiþiversul acela straniu pe care l-am citit cînd-va cu toþii: eu am mai fost aici...

M-aº mai duce cu mare plãcere ºi poftã deîmbrãþiºare sã revãd Westfalia, unde, acumpatru ani, am stat cîteva luni. Am fost bursieral Fundaþiei Böll în micuþa localitate Langen-broich, unde ºi-a petrecut ultimii ani din viaþãHeinrich Böll. Prozatorul cumpãrase o casãîn aceastã aºezare din þinutul mamei sale –Eiffel –, lîngã oraºul Düren, la 60 km de Köln,ºi aici a scris o parte a cãrþilor sale.

Dupã 1990, fiul sãu René, arhitect, a pusla dispoziþie casa Fundaþiei Böll, cu sediiîn aproape toate landurile germane, ºi aiciau venit peste o sutã de bursieri din zecide þãri ale lumii. În 1974 sosea aici chiarAleksandr Soljeniþîn, la începutul exiluluisãu care va dura pînã dupã 1990. Soljeniþîna stat în Langenbroich trei zile (el consem-neazã asta în debutul cãrþii sale de memoriiCa bobul între pietrele de moarã), cu sute deziariºti pe urmele sale, dorind sã-i smulgãun interviu sau o declaraþie ºi sã afle dacãse va stabili în Germania. Deºi þinea la Böllºi preþuia ajutorul oferit de statul german,a ales Elveþia ºi apoi SUA. Langenbroich, cumicuþa grãdinã a casei Böll unde scria pro-zatorul în zilele de varã, la umbra unui copaccare s-a prãbuºit în anul morþii lui, ºi undes-au plimbat cei doi mari scriitori (fotogra-fiile înfãþiºîndu-i în convorbiri intime sînt

ºi azi în veranda casei), este un loc splendidpentru reculegere, meditaþie ºi scris, un rãscruciireal de unde poþi pleca în cãlãtorii spre Köln,Aachen sau Bonn (cum am ºi fãcut-o).

2. Nu vizitez nimic în urma unor „reco-mandãri“, inclusiv „livreºti“. Astfel nu sîntniciodatã dezamãgit. Nu sînt un cãlãtor sauturist exponenþial, apreciez întotdeauna toatelocurile noi pe care le vãd ºi le acord tutu-rora simpatia ºi preþuirea mea. Nu credi-tez în absolut, chiar dacã o apreciez, „descrie-rea dupã naturã“ a scriitorului (sau a vreuneiagenþii de turism) care ºi-a pus amprenta peipostasul unui loc ºi astfel mã protejez deulterioare dezamãgiri. Vãd totul cu un „or-gan“ proaspãt, care este ochiul meu, ºi dacãsînt dezamãgit de ceva, uneori, este doarlipsa mea de atenþie, care mã face adeseasã nu înregistrez tot ce este pur, autenticîn locul respectiv. Mereu îmi spun sã revinîn locuri unde nu am fost destul de politi-cos, adicã destul de atent.

3. Îmi plac descoperirile spontane, cum lespuneþi, colind de unul singur prin locurinou-descoperite ºi numai în caz de necesi-tate cer ajutor la un ghid ocazional. Uneoriîmi place sã mã documentez, ca sã pot com-para mai tîrziu ce se ºtie cu ce pot eu obser-va. Dacã stau mai mult timp într-un loc, celmai mult mã amuzã sã revãd cu „alþi ochi“,mai pãtrunzatori, ceea ce la început vedeamdoar într-o singurã dimensiune. Sînt, ast-fel, adesea, uluit de propria-mi cecitate. Eceva important ce trebuie sã completez,

totuºi: locurile pe care le vãd pentru primadatã sînt, pentru mine, indisociabil legate deoameni. Îmi place foarte mult sã observ chi-purile, fie ºi atunci cînd colind prin locuripustii ºi vãd de la distanþã un om venind spremine. Aþi vãzut vreodatã cum aratã chipulunui om pe care îl zãreºti venind spre tinedupã mai multe ore de colindat printr-unþinut pustiu? Aproape cã-þi este ca un frate,oricît ar fi de urît sau de inexpresiv sau destraniu acest chip. Nu putem vizita pãmîntgol, nicãieri...

4. Am stat patru luni în Westfalia, era iar-nã, dar o iarnã blîndã, cam cum a fost iarnanoastrã de anul trecut, aºa cã Westfalia a fostpentru mine un þinut verde. Însã dupã douãluni aº fi vrut sã revin acasã, pentru o scurtãpauzã, ºi sã mã reîntorc vara. Aº fi vrut sãgust din fiecare anotimp german, mi se pãreaprea puþin unul singur. Acolo, am „muºcat“puþin din toamnã, am savurat iarna cu zã-padã puþinã ºi am presimþit cã vine ºi primã-vara, dar era doar o presimþire. Abia aºtep-tam sã ajung acasã, însã, la reîntoarcere, înBucureºti ningea ºi era mocirlã. Am avut unsentiment al zãdãrniciei: aº fi vrut sã mã reîn-torc imediat (culmea, mai aveam posibili-tatea sã stau o lunã, dar am refuzat!). Aºacã prefer cãlãtoriile scurte, intense, urmatede reveniri ºi mai intense.

5. Avionul, pentru deplasare rapidã, iar pen-tru cãlãtorii în interior îmi plac trenurile.ªtiþi cum aratã trenurile germane, aºa cã nu

�

are rost sã mai spun de ce. Unde mai pui cãdacã voiai sã mergi la un spectacol sau lavreun muzeu la Köln ºi îþi procurai bilet dintimp, în acea zi cãlãtoria spre oraºul Domuluiera gratuitã. Nemþii, dar poate nu numai ei,au inventat Calea Feratã Culturalã...

Totuºi, trebuie sã admit cã maºina MargãiFraikin, ghidul meu benevol la Aachen, Mon-schau sau Köln, a fãcut adevãrate minuni. Ereconfortant sã te plimbe cineva prin Ger-mania în timp ce din casetofonul maºinii serevarsã melodiile Marlenei Dietrich...

6. Al aºteptãrii ºi al primei întîlniri cu aceaterra incognita de cunoscut. Este ca în iubi-re: iubeºti fãrã sã fi vãzut vreodatã chipulcelei de care eºti îndrãgostit, iar cînd o vezi,ai recunoscut-o: este ca ºi cu locurile pe care,deºi le vezi pentru prima oarã, þi se par atîtde apropiate. Eu am mai fost aici...

7. Da, chipul meu printre oamenii aceluispaþiu necunoscut în care ajung pentru primadatã. E imposibil sã nu fiu ºi eu pe acolo.Toate locurile în care nu am fost mã conþi-neau ºi pe mine, chiar fãrã sã ºtiu acest lucru.Dupã ce plec, ºtiu cã mai rãmîn un timpacolo, ca o umbrã pe zid dupã ce cãlãtoruls-a îndepãrtat.

8. Lucruri nu am pierdut sau dacã am pier-dut am uitat, semn cã nu era nimic impor-tant. Iluzii, cum spuneam, nu am prea multeînainte de a ajunge într-un loc unde nu ammai fost niciodatã. Am scris, de altfel, cînd-

va niºte versuri care sunau cam aºa: Nu poþisã ºtii niciodatã unde este cu adevãrat viaþa taºi Ceea ce pierd aici, discret, altundeva voi regã-si. Mai cred ºi astãzi cã este adevãrat ce amscris atunci.

9. Citesc cãrþi de cãlãtorie, dar nu mã dauîn vînt dupã ele. Cred cã adevãrata descrie-re a unor locuri este cea fãcutã cu instru-mentele ficþiunii: Alexandria lui Kavafis saua lui Durrell este mai interesantã decît a unuigeograf care poate avea tactul ºi mãsura ofe-rite de ºtiinþã. Mã intereseazã ce face omuldin loc, nu locul din om. Nu spun cã acesttip de literaturã ar fi un gen minor, însã ceimai buni dintre scriitori au fructificat aºaceva în scrieri de ficþiune absolut relevantepentru spiritul locurilor descrise. Ce-mi pasãmie cît de splendidã poate fi Veneþia descri-sã de indivizi care au vãzut-o în carnaval, devreme ce Thomas Mann mi-a oferit deja ima-ginea ei profundã în Moarte la Veneþia! Nusînt un estet ºi nici evazionist nu sînt, darcred cã marea literaturã ºtie sã poarte, ca ºiromanele de care vorbesc acum, în marsu-piul ei o astfel de literaturã „minorã“. Da,am scris o carte în urma ºederii mele în Ger-mania, se numeºte Fereastra din acoperiº: Unanotimp în Westfalia ºi nu are nicio pretenþiedecît aceea de a fi un carnet de note de cãlã-torie ºi observaþii fãcute în landul cel maicãlduros al Germaniei.

10. Cãlãtoria de întoarcere de la Köln laBucureºti. Am pierdut avionul, deºi avionulavea întîrziere trei ore! Culmea, l-a pierdut

ºi un neamþ, Helmuth Schaar, cu care amstat apoi toatã dupã-amiaza în aeroport ºiam convenit, la o bere, cã tipul de la agenþiaTarom era un nesimþit. Ne-am întors la Bu-cureºti, unde el avea o iubitã, cu companiamaghiarã de zbor, care ne-a dat ºampanieaflînd de pãþania noastrã. La Budapesta, undeam schimbat avionul, era sã pierdem ºi cursaspre Bucureºti! Am ajuns la concluzia cã se„întîmplase“ ceva în ziua aceea ºi cã aveamo experienþã de tip „odiseic“. Evident, exage-ram, nicio Circe nu s-a opus voiajului nostru,nicio Penelopã nu ne aºtepta încercuitã de peþi-tori acasã, al nostru Femios eram chiar noi.

11. Este un timp pentru cãlãtoria în soli-tudine ºi unul pentru cãlãtoria în care însoþi-torul este indispensabil. Aºa cum este untimp pentru cãlãtoriile fãcute la tinereþe ºialtul pentru cele fãcute la maturitate. Eu,unul, nu am cãlãtorit cît trebuie la tinereþe,iar la maturitate nu am fãcut-o cît aº fi vrut.În amintirile mele despre mine mã vãd mereucãlãtorind singur, dar a fost un moment cîndam cãlãtorit însoþit de persoana iubitã înlocuri unde chiar aº fi vrut sã fiu cu ea. Încale îmi ieºeau tot felul de bunãtãþi ale tim-pului nostru terestru, imagini ale unei lumipe care o simþi protectoare ºi atentã la ceeace simte sufletul tãu, în timpul sãu celest. Eun dar, ºi eu l-am primit.

�

Anul XVIII, nr. 3 (202), 2007 • 9

DE CURÎND a apãrut la editura LIT dinViena un volum impresionant ca dimen-

siune ºi conþinut : enciclopedia Rumänien,coordonatã de Thede Kahl, Michael Metzeltinºi Mihai-Rãzvan Ungureanu. Impunãtor caproporþii (aproape o mie de pagini) ºi sin-tetic în conþinut, acest tom îºi propune ºireuºeºte sã ofere o imagine clarã ºi coerentã– de la începuturi ºi pînã astãzi – asupraspaþiului românesc ºi a poporului român, asu-pra istoriei românilor ºi a culturii române.

Volumul – împãrþit în ºapte secþiuni – sedeschide cu un cuvînt-înainte al coordona-torilor „strãini“, urmat de o întîmpinare sem-natã de actualul ambasador al României înAustria, Andrei Corbea-Hoiºie, ºi de o intro-ducere, Poziþia internaþionalã a României,a lui Mihai-Rãzvan Ungureanu, fost mi-nistru de externe al þãrii noastre.

Prima parte, Spaþiu ºi populaþie, cuprin-de ºapte contribuþii, semnate de treisprezeceexperþi în probleme de geografie (poziþia ºigraniþele României, climã, hidrologie, sol,florã ºi faunã etc.), demografie, migraþie,structurã etnicã, dezvoltare regionalã, mediuînconjurãtor. Urmãtoarea secþiune e consacra-

tã istoriei: cele zece studii, semnate cu precã-dere de istorici români, oferã un tablou isto-ric sistematic – preistoria ºi Antichitatea înspaþiul carpato-danubian (Alexandu Vulpe),Evul Mediu (Ioan-Aurel Pop), þãrile româneîn epoca modernã (Bogdan Murgescu ºiMihai-Rãzvan Ungureanu), formarea sta-tului naþional român (Dan Berindei), moder-nizarea societãþii româneºti, perioada inter-belicã (Dietmar Müller), dictatura comunistãºi istoriografia româneascã.

Supraintitulat Kultur, cel de-al treileacapitol al acestei opere colective conþine arti-cole concise despre limba românã ºi mari-le sfere ale culturii – literaturã, filosofie, mu-zicã, istoria artei, teatru ºi film –, redactatede specialiºti în aceste domenii: PetreaLindenbauer (despre dezvoltarea limbiiculte), Dan Horia Mazilu (Literatura românãveche), Liviu Papadima (despre literaturaromânã din secolul al XIX-lea ºi pînã astãzi),Thede Kahl (asupra literaturii populare),Grigore Constantinescu (Muzica clasicã înRomânia), Dan Grigorescu (despre istoriaartei), Marta Petreu (Filosofia româneascã).

Partea a patra a enciclopediei grupeazãcontribuþii privitoare la Societate ºi politicãazi, semnate, între alþii, de nume cunoscu-te publicului din þarã, cum sînt Rãzvan Theo-dorescu, Anneli Ute Gabany, Mircea Vasiles-cu sau Adrian Miroiu. Urmãtoarele douã

secþiuni, ªtiinþã ºi Drept ºi constituþie, cuprindcîte cinci studii referitoare la aceste sferede cercetare. Regiuni istorice se numeºte ulti-mul capitol al acestei importante scrieri ºireuneºte ºase contribuþii despre provinciileromâneºti. În sfîrºit, pe lîngã literatura secun-darã aferentã fiecãrui studiu în parte, volu-mul cuprinde o listã bibliograficã selectivã,corespunzãtoare domeniilor tratate, precumºi o prezentare succintã a autorilor, ºi seîncheie cu un index nominum.

Realizare însemnatã pentru spaþiul cultu-ral autohton, Rumänien este ºi un exemplupentru cum trebuie concepute lucrãrile defacturã enciclopedicã destinate exportului (de-ºi nu ºtiu dacã, în acest caz, statul român –sau vreo instituþie a lui – e rãspunzãtor deaceastã ispravã): fãrã emfazã ºi patetisme, fãrãvãicãreli naþionaliste, cu un stil limpede ºiechilibrat, cu ºtiinþã de carte ºi capacitate desintezã. Oricum, cred cã volumul ar meritatranspus ºi în alte idiomuri. De pildã, nu arstrica, cred, ºi o versiune româneascã.

�

O enciclopedie pentru uz extern

�

Anchetã realizatã de

10 • APOSTROF

Dora Pavel: Dragã Ioana, te invit sã „mar-ºezi“ cu umor ºi încredere în acest dialog, pen-tru cã îl voi începe, iatã, în modul cel mai ludicºi neconvenþional cu putinþã. Nu ºtiu de ce, oride cîte ori mã gîndesc la tine (noi nu ne-amvãzut niciodatã, nu?), primul cuvînt care-mivine în minte, absolut involuntar, este rãsfãþ.Nu doresc sã facem neapãrat decodãri psiha-nalitice, doar sper cã mã vei ajuta, pe parcurs,sã-mi desluºesc acest reflex asociativ. Deocam-datã, însã: ai avut, cumva, în copilãrie, saupoate ºi mai tîrziu, sau poate o mai ai ºi astãzi,o pãpuºã faimoasã, îmbrãcatã ºi pieptãnatã sofis-ticat, mereu altfel, o pãpuºã pe care ai favori-zat-o între celelalte ºi pe care o simþeai, la rîn-dul ei, ocrotindu-te?

Ioana Pârvulescu: Mi se pare mie sau vor-beºte romanciera din tine, dornicã de ficþi-uni? Cred cã tocmai pentru cã nu mã cunoºtipersonal ºi nu ne-am vãzut niciodatã poþi sãmã asociezi cu rãsfãþul ºi cu pãpuºile. Sã leiau pe rînd. Rãsfãþul... mi-ar fi plãcut, cuinu-i place, dar viaþa a vrut exact pe dos. Osã mã rezum la fapte. Tata a murit cînd abiaîmplinisem treisprezece ani. Mama, profesoa-rã la Liceul „ªaguna“, muncea pînã la epuiza-re ca sã ne creascã pe mine ºi pe fratele meu,nu prea avea timp de rãsfãþuri. Abia dupãce-a ieºit la pensie a început sã aibã timp deasta ºi vãd cã o face cu plãcere. Dacã-mi parerãu de ceva e cã n-am rãsfãþat-o noi mai mult,atunci. Am crescut, aºadar, sportiv, liber, schide la patru ani, jocuri toatã ziua pe dealu-rile ºi munþii care înconjoarã Braºovul, maimult între bãieþi, ca toate fetele cu fraþi maimari. N-am avut pãpuºi deloc, nici prea multejucãrii ºi, în afarã de un cãþeluº cu cheiþã

adus pentru mine „din Iugoslavia“, nu-miamintesc de vreuna mai specialã. În schimb,mã bucuram ºi-mi amintesc bine de cãrþilepe care le primeam, mai ales de Crãciun.Odatã, cînd am fost bolnavã, tata mi-a dãruitAntologia inocenþei, a lui Iordan Chimet, iarcartea asta mi se pare pînã azi inegalabilã.Mai primeam albume de artã de la mama ºicãrþi de Karl May, în germanã, cumpãratede la anticariat. Pe atunci plecau mulþi saºiîn Germania ºi-ºi lãsau, sãracii, bibliotecileîn urmã.

Rãsfãþul în studenþie, la Bucureºti, a fostcã fãceam uneori foame ºi-mi amintesc, cîndrãmîneam fãrã bani deloc, cã mîncam, ca felunic, cu fratele ºi vãrul meu, pîine prãjitã înulei. Nici nu era prea rea. A urmat rãsfãþulºi mai mare al navetei, ºapte ani, 100 de kilo-metri pe zi, în toate anotimpurile, pe ger,gheþuº sau la 40 de grade, în picioare, înautobuze delabrate, iarãºi foame, dar ºi unfrig care a rãmas spaima mea cea mai marepînã astãzi. A existat totuºi cineva care m-arãsfãþat din plin, dupã ’90, cum ºi-ar doriorice femeie, dar era prea tîrziu ca sã maipot deveni o rãsfãþatã.

Dar poate cã tu ai vrut sã spui cã îmiplace mie sã rãsfãþ pe alþii, ºi nu cã aº fi orãsfãþatã? Atunci romanciera din tine a ghi-cit. ªi, în orice caz, pe cititori îmi place sã-irãsfãþ, dar cu justã mãsurã, sã nu le striccaracterul.

„Viaþa aventuroasã a copiilordin oraºele mici de munte“

D. P.: Totuºi, familia Pârvulescu este cumvaun clan extins în Braºov? Ai trãit în companiaorgolioasã a acelor numeroase mãtuºi, a nume-roºilor unchi, veri, într-o casã deschisã, primi-toare, mereu aglomeratã? Ai urmat ore parti-culare de pian, vioarã, balet, limbi strãine?

I. P.: Nu, e o familie micuþã, azi. Însã înprima copilãrie eram mulþi, înghesuiþi înaceeaºi casã, cum se întîmpla pe-atunci. Eracasa cumpãratã de tata-mare ºi de cumnaþiilui, unde-ºi avusese el, în perioada interbe-licã, ºi cabinetul. O sonerie interioarã rãmã-sese unicul semn al sãlii de aºteptare de odi-nioarã. O casã extrem de veche, sigur dinsecolul 19, dacã nu mai de mult (la bazã areºi pietre de rîu), cu pivniþã ºi pod ºi unghe-re tainice – raiul copiilor. Plinã de obiectevechi, salvate cine ºtie cum, fiecare cu poves-tea lui. O casã ciudatã, ca din Andersen, careacum îºi aratã toate defectele, de la igrasiela ºubrezenie, dar care mi-a vrãjit copilã-ria. I-am dedicat un roman de sertar, ei ºilocuitorilor ei, început atunci cînd ne te-meam cã Ceauºescu va dãrîma tot centrulBraºovului. N-am avut o educaþie de tip pen-sion, nimic din ce înºiri, cu excepþia unorore, foarte puþine de altfel, de francezã pela zece ani, mai mult de la pãrinþi, dar, timpde cîteva luni, ºi cu un profesor. Germanaam învãþat-o din zbor, ceilalþi copii ai fami-liei au fãcut ºcoala germanã, la mine nu s-amai putut, cã a venit o lege din alea care

încalcã ºi bunul-simþ, ºi drepturile omului,cã numai cei care au rude de sînge nem-þesc pot sã se înscrie la ºcoala germanã. Ne-a fost imposibil sã gãsim vreun strãmoºteuton, oricît de îndepãrtat, aºa cã am fãcutgermana tot la ºcoala cãrþilor. Pian n-amfãcut, cã mama avea amintiri sumbre desprelecþiile ei de pian. În schimb am avut cãrþidin plin. ªi, desigur, oameni cu personali-tate puternicã, atrãgãtoare, în familie, tra-diþia temeiniciei, dar de acest lucru am fostconºtientã foarte tîrziu. ªtii, de fapt îmi parerãu cã din toatã familia eu am devenit ceamai „vizibilã“. Toþi ceilalþi ar fi fost, sînt multmai interesanþi ºi mai originali decît mine...

Educaþia livrescã, în sensul cel mai pro-priu al cuvîntului, adicã înþelegerea vieþiiprin intermediul cãrþilor, a avut în perma-nenþã o contrapondere, la mine: viaþa aven-turoasã a copiilor din orãºelele de munte.Cu excursii, tot soiul de „expediþii“, unelechiar riscante, cu schi, patinaj. Iar vara, mareºi înot. Casa noastrã avea patru copii, apoia venit ºi-al cincilea, ºi fãceam toate nãzbî-tiile împreunã. Astea erau chiar „ca la carte“,ca-n Mark Twain, de pildã. Din mine se vedeprobabil numai latura mai potolitã, legatãde citit-scris. Dar am ºi una foarte dinamicã,formatã atunci, în copilãrie, a bucuriei aven-turii ºi riscului. De-asta am fãcut planorism,într-a noua, cu mai multe colege ºi colegide clasã, apoi, mult mai tîrziu, parapantã.Mi-ar plãcea sã fiu spãrgãtor de bãnci, ca-nfilmele americane, dar nu mi-a propus încãnimeni. Poate doar acum, dupã interviulãsta, sã pice vreo propunere.

„Azi, rebel înseamnã sã fiipoliticos într-o baie de

bãdãrãnie“

D. P.: Spiritul tãu de aventurã, pulsiunile în-spre senzaþii tari ºi trãiri „extrem“ pot fi, ºi ele,nu?, un semn al rãsfãþului de sine...

I. P.: Nu cred cã aventura înseamnã rãsfãþ,dimpotrivã. Poate dorinþa de a nu lãsa nimicneexplorat.

D. P.: De unde vin titlurile tale, care circum-scriu cel mai bine personajul complex care eºti,deopotrivã în perfect acord ºi dezacord cu epocata: Alfabetul doamnelor, Prejudecãþi lite-rare, Întoarcere în Bucureºtiul interbelic,În intimitatea secolului 19?

I. P.: ªtiu eu? Am fãcut liste întregi pînã sãajung la ele. Am încercat sã prind în ele esen-þa cãrþii pe care o poartã sub arcada lor: unabc al personajului literar feminin, la prima,apoi cãlãtoria în timp ºi ideea de istorie micã,de apropiere de o epocã, de intimitate cu unalt timp. Cît despre epoca mea, sînt, în-tr-adevãr, în acord cu ea în privinþa noutãþi-lor, care mã pasioneazã, dar în dezacord cunoile obiceiuri ºi cu egoismul, care mã para-lizeazã. Poate cã impresiile tale din întrebã-rile de la început de aici vin: cu cît oame-• Dora Pavel. Foto: Amalia Lumei

Anul XVIII, nr. 3 (202), 2007 • 11

nii sînt mai prost crescuþi, mai needucaþi (însensul de inculþi), mai „urîþi“, cu atît þineu ºi accentuez dorinþa de bunã creºtere, plã-cerea culturii, esteticul. Într-o epocã în careacest lucru ar fi pe toate drumurile ºi ar deve-ni excesiv sau constrîngãtor, cred cã aº sfidaregula ºi aº fi o rebelã. Dar azi rebel înseam-nã sã fii politicos într-o mare de bãdãrãnie,cult într-o baie de inculturã, sã te îmbraci cugrijã într-o lume ºleampãtã.

D. P.: Ce apropie Bucureºtiul interbelic deViena interbelicã, de pildã? Ai avut ocazia sãlocuieºti la Viena, pentru o vreme.

I. P.: Bucureºtiul interbelic era apropiat deParis, cum bine se ºtie. În schimb, Braºovulinterbelic ºi chiar cel de pe la 1900, Braºovulbelle époque, semãna izbitor cu Viena: arhi-tecturã, parcuri, obiceiuri, ºtrudele. Aveaºi o arterã centralã numitã cîndva Ring, ca„Inelul“ din centrul Vienei. Când am statprima oarã la Viena, chiar în zona în care seafla Facultatea de Medicinã unde studiase ºitata-mare, am regãsit amintirile Braºovului,cele de care mi se vorbise sau care mai supra-vieþuiserã puþin în copilãria mea. De la cumarãtau oamenii în vîrstã – activi, excursio-niºti chiar cînd se sprijineau în baston, o ele-ganþã sportivã, un chip zîmbitor ºi amabil –pînã la castanele comestibile care se vindeauîn tîrgul de Crãciun ºi pe care le culegeamºi noi, la Braºov, din castanii de pe Wartheºi le prãjeam pe plitã, crestîndu-le puþin.Chiar la nivelul cuvintelor regionale, celeprin care vienezii se deosebesc de nemþii dinGermania, de pildã salutul, „Grüß Gott“,mã simþeam acasã, cu saºii din copilãria measau a mamei mele, pe care i-am cunoscutºi de la care am prins limba.

„Am convieþuit, în carte, cu oamenii din secolul 19“

D. P.: În plãcerea de a te lãsa fotografiatã,ca ºi în disponibilitatea pentru apariþiile tele-vizate sau în public (sã zicem, cu ocazia lan-sãrilor de carte etc.), îþi putem detecta o dozãde narcisism?

I. P.: De unde se poate deduce cã îmi placesã fiu fotografiatã? Ba nu-mi place deloc,dovadã cã, din ’90 încoace, de cînd s-a datvoie ca pe cãrþi sã aparã portretul autoru-lui ºi toatã lumea ºi l-a plasat, enorm, pecopertã, eu n-am îngãduit sã fiu pusã nicimãcar ca timbru pe coperta a patra. ªi exce-sul de feþe pe coperþi mã deranjeazã aproa-pe la fel de mult ca excesul contrar, de ano-nimat forþat, dinainte. Iar la televiziune refuzcît pot sã mã duc, dar uneori n-ai ce face,eºti invitat de prieteni sau într-un mod atîtde elegant, cã nu poþi refuza. A, în schimb,îmi place sã fac fotografii ºi sînt chiar mîn-drã cã aproape sãptãmînal îmi ilustrez arti-colele cu fotografii fãcute manu propria, adecvate subiectului.

D. P.: Multe dintre fotografiile tale, îndeosebicele în care apari în vestimentaþie „de epocã“,sînt de-a dreptul narative. De unde ai vesti-mentaþia asta: înmãnuºatã, cu rochie învolã-natã ºi dantelatã, cu pãlãrie ºi umbreluþã? Dinpatrimoniul familiei? Este evident cã o ºtii „pur-ta“, cã o ºtii pune în valoare… Preferinþa tapentru o asemenea „imortalizare“ reflectã onevoie realã, o nostalgie dupã alte vremuri, sau

se raporteazã ironic (sau ironic-amar) la ace-lea? Sau, poate, aceste „înfãþiºãri“ sofisticateale tale sînt, de fapt, polemice, sînt replici dategustului zilei?

I. P.: În ce priveºte fotografia deghizatã depe În intimitatea secolului 19 – ea þine deesenþa cãrþii. Sã-þi povestesc... Cînd am ter-minat cartea, ºtiam cã mai am de fãcut oexperienþã: sã mã îmbrac ca doamnele deatunci, ca sã vãd pe pielea mea cum te sim-þeai în rochiile alea, cu pãlãrie ºi tot restul.Era un mod de a verifica dacã ce am scrisare acoperire. Era varã, toatã lumea era înconcediu, eu munceam la carte. Am luatlegãtura cu o societate de închiriere a costu-melor. I-am cãutat în Bucureºti, se mutaserãnu ºtiu pe unde. Pînã la urmã am ajuns laBuftea, de unde mi-am luat, contra cost,vreo douã-trei rochii ºi umbrela. Le-am dat

la Nufãrul, cã erau tare prãfuite. Accesoriileînsã erau proprietatea mea: mãnuºi lungi depiele primite de la Adriana Bittel (ale buni-cii ei) ºi altele, dintr-un fel de mãtase, sub-þiri, de la bunica mea, poºetã, ºaluri, biju-terii – moºteniri de familie. M-am îmbrãcatîn mai multe variante ºi am dedus cã nici nue aºa greu, cînd te obiºnuieºti. Doar cã e maicald, te sufoci mai uºor. Ajunsesem sã-mipun pãlãria ºi s-o leg sub bãrbie cu eºarfediferite, asortate la rochie, în doi timpi ºitrei miºcãri. Desigur, lipsea corsetul, care arfi complicat lucrurile. A fost distractiv, ca labal mascat. Sigur, a trebuit sã mã las pozatãîn multe variante, ca sã am de unde alegepoza pentru copertã ºi m-a distrat sã pozez,dar numai pentru cã era o joacã de-a seco-lul 19. Am þinut ca aceastã imagine sã fiemicã, astfel încît sã nu-ºi poatã nimeni daseama cã sînt eu. Rostul pozei era urmãto-rul: sã fie o mãrturie cã la sfîrºitul cãrþii,dupã ce am convieþuit atîta cu ei ºi ele înlumea lor, iatã, m-am metamorfozat într-opersoanã de-acolo. ªi chiar aºa am simþitatunci.

D. P.: Portretul pe care ni-l livreazã fotogra-fiile tale este al unei feminitãþi explozive ºi,în acelaºi timp, mascîndu-se sub rigiditateaintelectualã. O ºiretenie, aº zice, a fragilitãþii

care atrage pentru a supune... Te recunoºti înaceastã imagine?

I. P.: Nu prea, dar îmi place.

D. P.: Au fost multe împrejurãrile în care aiconsiderat cã e mai prudent sã-þi ascunzi inte-ligenþa dinaintea unui bãrbat?

I. P.: Mulþumesc cã-mi acorzi aceastã cali-tate. Dacã o am, n-am ascuns-o, cum, îngenere, nu-mi ascund nicio însuºire, nicimãcar pe cele rele. Mi-a trebuit un timp sãmã lãmuresc cã e bine, în viaþã, sã fiu euînsãmi. În orice caz, e mai comod. Unul din-tre lucrurile pe care le preþuiesc la femei (deciîl doresc ºi la mine) este naturaleþea. Nu-miplace ipocrizia ºi nu-mi plac fandoselile ºievit persoanele care sînt aºa. Cu excepþiasnobilor autentici, esenþiali, dandy, care-mi

plac tocmai pentru cã trec dincolo de re-flectare, în lumea autenticã a oglinzii, ca Alice.

Dar de ce-aº ascunde o calitate faþã deun bãrbat? Ca sã-l cuceresc? Dacã e vorbade o cunoºtinþã întîmplãtoare, nu-mi pasãprea mult ce crede despre mine. Dacã e vor-ba de prietenie sau dragoste, mi se pare cãam ales (sau m-au ales) bãrbaþi faþã de carenu e nevoie sã-mi ascund inteligenþa, pen-tru cã a lor e egalã sau, în mod clar, o depã-ºeºte pe a mea. Dintre calitãþile inteligenþei,la mine cea mai dezvoltatã e intuiþia, cred.Dar la ei, celelalte.

„Fac criticã literarã numai ocazional“

D. P.: Este acea dihotomie a cronicilor tale,optimiste ºi pesimiste, din România literarã,un reflex real al raportãrii tale fluctuante lafenomenul literar-artistic actual sau e doarhazardul care-þi dicteazã un subiect sau altul?

I. P.: E un joc, þine de spiritul meu ludic. Eo parafrazã dupã „Cronicile mizantropului“,ale lui Cãlinescu, devenite, forþat, la el, „Cro-

�

• Ioana Pârvulescu

12 • APOSTROF

nicile optimistului“. La mine e invers, sîntdin fire mai degrabã optimistã, dar, forþatãde împrejurãri, devin uneori, dacã nu chiarmizantroapã, mãcar pesimistã. De altfel,Eugen Ionescu spunea în jurnalul lui cã emai bine sã fii pesimist, sã stai îmbufnatîn faþa existenþei, cã atunci destinul se strã-duieºte sã te îmbuneze. Poate de asta a fostsoarta aºa de bunã cu el, în fond! Tabletelepe care le scriu þin rareori de viaþa literarã,aºa cã starea mea de spirit sãptãmînalã nudepinde de aceasta.

D. P.: Prin tot ce scrii ºi faci, prin toate pres-taþiile tale de-acum, eu te vãd îndreptîndu-tecategoric dinspre scriitorul-critic literar ºi ese-ist înspre scriitorul-creator pursînge. Alune-carea ta de destin mi se pare mai mult decîtevidentã: dinspre cronica ºi critica literarã, aus-tere acestea, înspre paginile, ceva mai subiecti-ve, de istorie literarã ºi a mentalitãþilor (cu pre-dilecþie înspre secolul 19 ºi interbelic) sau chiarînspre acele tablete, prozastice, ale optimisteiºi ale pesimistei, de care pomeneam. Universi-tarul e dublat de editor, iar colecþia pe care ocoordonezi la Humanitas, Cartea de pe nop-tierã, nu e, iatã, una de eseu, ci una de... ficþiu-ne. Ai scris ºi ai antologat poezie, ai scris douãromane (deocamdatã de sertar), note de cãlã-torie etc., aºadar criticul cedeazã tot mai multprozatorului. Greºesc?

I. P.: Nu greºeºti în esenþã, însã, cronologicvorbind, lucrurile stau altfel. Episodul decriticã literarã a fost unul întîmplãtor ºi im-pus în viaþa mea. Am mai povestit cum aintervenit: dl Manolescu nu mai dorea sãscrie cronicã ºi mi-a propus mie, într-unadin ºedinþele de redacþie, sã o preiau. Erafoarte flatantã propunerea de a-l „continua“pe cel mai important critic de întîmpinaredin cîþi am avut, încrederea pe care o pre-supunea (pe-atunci încã nu scria oricine do-rea cronicã literarã), dar am refuzat totuºi.Dl Manolescu nu s-a lãsat intimidat, a zisun fel de veto ºi chiar în aceeaºi sãptãmînãam început sã scriu cronicã. Nu regret deloc.E o ºcoalã literarã excelentã, dacã o faci cin-stit. Te obligã la altruism, la echilibru ºi-þidezvãluie pliurile cele mai ascunse ale uneicãrþi. Încã o datã, numai fãcutã cu onesti-tate ºi fãrã dorinþã de putere. În schimb,romanele mele, douã la numãr, nepublica-te, ºi volumaºul de poezie, publicat, sîntdinainte. Iar dupã cronicã am scris acesteexerciþii de evocare, care-mi satisfac ºi nevoiade roman, ºi pe cea de eseu, ºi chiar, de cenu, prin selecþia citatelor, spiritul critic. Îngenere, îmi plac criticii literari mai mult de-cît alte categorii de scriitori, sînt mai echi-libraþi ºi mai destinºi, dar, personal, fac cri-ticã literarã numai ocazional, cînd mãstîrneºte ceva în mod deosebit ºi nu voi facevreodatã carierã de critic.

D. P.: Scrii un jurnal (intermitent) cu gîn-dul de a-l publica vreodatã, controlat estetic,sau doar unul relaxat, de uz propriu? Care eraþiunea lui?

I. P.: Am început un asemenea jurnal foar-te-foarte lacunar (zile, luni ºi chiar ani lip-sesc) tîrziu de tot, în 1997. Motive au fostmai multe: el era, la început, un fel de scri-soare pentru cineva anume, dar apoi esenþajurnalului, care este dialogul lui eu cu elînsuºi, a învins. E foarte relaxat, nu conþinebîrfe literare, nu se rãfuieºte cu nimeni (nicimãcar cu mine) ºi nu face deloc literaturã.

Nici nu cred cã e un jurnal bun, aºa cã nucochetez cu publicarea lui. Dar e un fel debarometru pentru vremea bunã sau rea princare am trecut. Mi se pare cã acum zece ani,când l-am început, mã influenþase ºi apariþiajurnalului lui Sebastian. În plus, mai eraideea cã-mi trãiesc cei mai buni ani ai vieþiiºi cã bogãþia lor nespusã trebuie sã rãmînãconsemnatã undeva.

„Aº fi frecventat «Sburãtorul» lui Lovinescu“

D. P.: Atît redacþia României literare, cîtºi structurarea revistei îmi par unele dintre celemai stabile, mai puþin fluctuante de la noi. Dinafarã, atmosfera de aici se vede atît de relaxatã,încît aproape rutinatã. Deºi tocmai în acestestructuri fixe aº spune cã îi stã siguranþa, sta-tutul de primã revistã a þãrii. Totuºi, dacã aiajunge, la un moment dat, în postura de di-rector sau de redactor-ºef al ei, ai vrea sã schimbi ceva? Ce?

I. P.: Ar trebui sã aibã cineva argumentefoarte puternice – nu mi le pot imagina –sau ar trebui sã fiu la mare strîmtoare casã accept sã fiu într-un asemenea post. Pemine la România literarã m-au þinut echi-pa ºi atmosfera din redacþie, ambele de ex-cepþie. Dincolo de inevitabile diferenþe deopinii asupra unor lucruri, ne apropie o de-vastatoare pasiune pentru literaturã ºi bucu-ria de a admira lucrul bine fãcut. La ºedinþese rîde, se povesteºte, se evocã oameni dispã-ruþi ºi se învaþã meserie pe neobservate. Stu-denþii mei care sînt noi colaboratori ºi auo fire receptivã, cum sînt Cosmin Ciotloºsau Simona Vasilache, participã cu entuzi-asm la aceste ºedinþe. Oricum, de schim-bat cred cã aº putea schimba ceva ºi fãrã sãajung redactor-ºef. De altfel noi am fãcut,toatã echipa, cîteva asemenea schimbãri,inclusiv de look, de-a lungul celor paispre-zece ani de cînd lucrez aici. E loc ºi de alte-le. Necazul e cã avem, majoritatea, mai multelocuri de muncã, ºi pentru o revistã maimobilã, cum sugerezi, e nevoie de timp. Ideiavem, chiar prea multe. Dar ele cer timp. ªitocmai timpul lipseºte revistei noastre. Ceeace e un mod mai elegant de a spune cã lip-sesc banii. Cînd rãsfoieºti colecþia revistei,îþi dai seama cã rãmîi cu ceva de pe urma ei.

D. P.: O femeie în fruntea unui cenaclu – iatão întîmplare mai puþin obiºnuitã. Sau încã o

prejudecatã abolitã. În plus, cred cã îþi trebuieun curaj nebun sã te „înscãunezi“ conducãtorde cenaclu în chiar casa lui Lovinescu, sub chiartitulatura cenaclului „Sburãtorul“. Deºi sîntconvinsã cã tu ai fi fost prima care ai fi frec-ventat faimosul cenaclu la vremea lui. Oare dece cred asta?

I. P.: Cenaclul se numeºte „Lovinescu“, aºfi socotit o lipsã de mãsurã ºi chiar de gustsã-mi însuºesc un nume atît de celebru, cumbine intuieºti. Însã, într-adevãr, aº fi frec-ventat „Sburãtorul“ lui Lovinescu, poþi fisigurã. Poate nu sãptãmînal, dar des. Îmipare chiar cã l-am ºi frecventat cîndva... Amacceptat sã mã ocup de cenaclu ca sã-i fac obucurie doamnei Monica Lovinescu ºi lasugestia ei expresã. Singura mea asemãnarecu Lovinescu e cã ofer bomboane sau prãji-turi în pauzã, pe care le cumpãr special, înajun. Avem ºi cafele, din partea „Casei“.

D. P.: Ce sentimente încerci ajunsã în aceas-tã posturã?

I. P.: Membrii cenaclului sînt foºti ºi actu-ali studenþi de-ai mei ºi de la Filozofie, nesimþim bine împreunã. Îi voi pomeni doarpe Paul Balogh, Cristian ºi Marilena Ciocan,Sorin Lavric, dintre filozofi, pe Cãtãlin Con-stantin, Iulia Alexa, Cãtãlin Stãnescu, MihaelaIacobescu, Florentina Hojbotã, Oana Oros,Marius Chivu, ºi mulþi dintre colaborato-rii tineri ai României literare, dintre literaþi,ºi pe Dan Dãncescu, cu dublã specializare.De fapt, toþi tindem spre o „dublã speciali-zare“, spre reîmpãcarea literaturii cu filozo-fia sau invers. Sînt convivi minunaþi ºi, lu-nar, duminica de cenaclu (duminicã pentrucã aºa era ºi la „Sburãtorul“, dar la ei sãptãmî-nal) ne lasã un sentiment bun. De fapt eu nusînt om de cenaclu, dar încã de la primaºedinþã, cînd am vãzut cît de bine se simtetoatã lumea, inclusiv eu, mi-am propus sãfac tot posibilul sã asigur continuitatea lui.Avem ºi un grup pe internet, ne scriem, iardacã mi se întîmplã sã întîrzii anunþarea zilei– ea fluctueazã –, imediat vin întrebãriîngrijorate: cînd e urmãtoarea ºedinþã?

D. P.: Cît dureazã ºedinþele cenaclului ºi cumse fructificã discuþiile voastre de acolo? Ce scrii-tori ºi cineaºti îl frecventeazã?

I. P.: În jur de patru ore. Nu e un cenaclutradiþional. Am încercat o formulã ineditã,de actualitate. În prima parte avem o discuþie

� • Ioana Pârvulescu

Anul XVIII, nr. 3 (202), 2007 • 13

de actualitate culturalã. De pildã, despre cinea luat în anul respectiv Nobelul sau o temãfilozoficã. La cenaclul din noiembrie trecutam avut filmul Parfumul, care abia ieºise pepiaþã, l-am proiectat acolo, apoi am discu-tat despre el în raport cu romanul lui Süs-kind. De obicei existã un moderator, mereualtul, al acestei discuþii. Apoi e pauza, apoio lecturã literarã, discutatã destul de necruþã-tor ºi, în fine, dacã mai e timp, citirea ºi dis-cutarea unui articol apãrut în presa cultura-lã. ªi încã ceva: un invitat-surprizã, ales înfuncþie de tema de discuþie (ºi pe care nu-ldezvãlui dinainte), dintre numele deja afir-mate. Dintre aceºti invitaþi o sã-i pomenescpe Mircea Cãrtãrescu, Dan C. Mihãilescu,Andrei Cornea, Ion Manolescu, Sanda Ni-þescu, Ana-Stanca Tãbãraºi, Alex. Leo ªer-ban, ca ºi pe cel care a fãcut posibilã exis-tenþa acestui cenaclu, Gabriel Liiceanu.

„Cartea de pe noptierã – o colecþie în care e o bucatã

din sufletul meu“

D. P.: Cît e plãcere, pentru tine, în alegerea uneicãrþi pentru colecþia Cartea de pe noptierã,cît e hazard sau cît e impusã ea de copyrigh-turi?

I. P.: La început a fost numai plãcerea, sîntcîteva titluri care au fost cãrþile mele favo-rite ºi autorii mei iubiþi. Dar aceºtia se ter-minã ºi, prin forþa lucrurilor, trebuie sã aparãºi unii noi. Încerc sã aleg cãrþi pentru tipuridiferite de public: oameni tineri sau maipuþin tineri, conservatori sau mai puþin con-servatori (nu experimentali însã), rafinaþisau cu gusturi mai simple. Accept ºi primescadesea sugestii de la cititori, dar condiþiaeste ca eu sã rezist sã citesc de douã ori car-tea de la un cap la altul: prima datã cîndspun da sau nu, a doua datã pe print, pen-tru stilizãrile finale.

D. P.: Observaþia/Sfatul criticului, prin care„ademeneºti“ cititorii, are, cel mai adesea, deºiprin maximã concentrare, valoarea unei cro-nici literare. Dar care ar fi Sfatul cititoru-lui, adicã sfatul pe care devoratorul de cãrþicare eºti l-ar da criticului care eºti? Ce ai sã-þi reproºezi legat de aceastã colecþie?

I. P.: Asta ar trebui sã spunã cititorii, tu, deexemplu, eu sînt prea subiectivã, m-am im-plicat prea mult în fiecare carte în parte ºiîn toatã colecþia, e o colecþie în care e o bu-catã din sufletul meu.

D. P.: O, mie îmi place, mi-e necesarã, frec-ventarea colecþiei tale (ea însãºi, iatã, încã unrãsfãþ al tãu) mi-a devenit de mult un tic...Îmi plac „seriile de autor“, ca în cazul lui Ka-wabata, editat de tine în mare parte, de laVuietul muntelui pînã la bijuteria lui, ine-ditã la noi, Frumoasele adormite, un romancare m-a stîrnit într-atît, cã am ºi scris despreel. Sau ca în cazul seriei Nina Berberova. Îmiplace cã publici japonezi, cã adeseori strecoriperle, precum cãrþile celor douã Marguerite,Yourcenar ºi Duras, sau cãrþile lui Süskind etc.,etc. Îmi place cã editezi multe cãrþi pe care lecitisem, dar pe care nu le aveam în bibliotecãpentru o relecturã. Sfatul meu? Mai degrabã,frustrarea mea: cã nu scoþi cãrþi cu o ºi mai marefrecvenþã. Colecþia ta e prietenoasã ºi îmbie-toare, foarte specificã, accesibilã ºi la îndemînãca format. Dar, spune-mi, care este propria carte

cãreia deocamdatã doar „i-ai presimþit miraco-lul, fãrã sã o fi cunoscut vreodat“ ºi pe careaºtepþi sã o cunoºti? Cînd visezi sã o scrii?

I. P.: Un vis frumos al meu, destul de insis-tent, ar fi sã scriu cîndva o carte pentru copiidin categoria aceea rarã care le place ºi adulþi-lor. Mi-ar plãcea sã scriu o carte cu perso-naje copii. Dar s-ar putea sã nu ajung nicio-datã la ea. Mi-ar trebui tihnã multã, ca sãpot s-o visez înainte. Cãrþile pentru copiireprezintã, probabil, proba cea mai grea pentru un scriitor, mai grea cu mult decîtproba scenelor de amor.

„Cred fãrã rezerve în putereacãrþilor de a-þi deschidemintea ºi de a te feri de

o mulþime de rele“

D. P.: „Oamenii care trãiesc între cãrþi sînt,în genere, mai toleranþi decît ceilalþi, mai înþe-lepþi, mai greu de manipulat [...] Nu au atî-tea prejudecãþi ca semenii lor mai puþin citiþiºi mi se par mai normali“, spuneai într-un dia-log cu Marius Chivu. Crezi cã lectura ar puteafi mult cãutatul remediu moral al acestei spe-cii gînditoare?

I. P.: Unul dintre remedii, sigur. Cred fãrãrezerve în puterea cãrþilor de a-þi deschidemintea ºi de a te feri de o mulþime de rele,de a te consola, de a te bucura, de a te facemai empatic, de a-þi deschide zãrile lumii,de a te face sã atingi înaltul ºi abisul, de a teajuta sã trãieºti tot ce au trãit alþii înainteata ºi de a te ajuta, cînd le scrii, sã laºi o urmãimperfectã a trecãtoarei tale fiinþe.

D. P.: Defineai, de asemenea, statutul criti-cului literar, în speþã pe cel al cronicarului lite-rar, ca pe „un fel de a te pune în slujba cãrþi-lor, nu a te servi de ele ca sã te pui pe tine înfason“, lansînd totodatã un apel pentru criti-cii literari la dreapta mãsurã în mînuirea ju-

decãþii de valoare, în acest joc periculos ºi înºelã-tor al lor de-a „puterea“. Crezi cã asemeneaacte de „inconºtienþã“/„inocenþã“/arbitrar/abuz/teribilism critic pot deforma imagineaunui scriitor, pot altera receptarea lui criticã?

I. P.: Nu în ochii marelui public, care, e lim-pede, nu citeºte decît rareori cronici litera-re. Dar poate face rãu creatorilor înºiºi, înorice caz celor slabi de înger, ceea ce nuînseamnã cã mai puþin talentaþi. Scriitoriisînt, cum ºtii ºi tu, care scrii, persoane foar-te sensibile, uºor de rãnit ºi unii sînt uºor deinfluenþat. Criticul, cred eu, nu trebuie sãîncerce, cum fac unii, sã dea lecþii autoru-lui, ºi nu pentru cã n-are cãderea asta, ci pen-tru cã rolul lui e altul: acela de a fi punteîntre interiorul cãrþii ºi cititorul ei din exte-rior. Are rolul de a fi unul care vede bine,aude bine, simte bine ce se petrece acolo,înãuntru, ºi dã seama de toate astea, cuobiectivitate, cu instrumente adecvate, darºi cu o anume participare. Aºa cum vorbeºtidespre o casã în care ai locuit un timp.

�

Ianuarie 2007Interviu realizat de

Din volumul Armele seducþiei,în curs de apariþie la

Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã

ca o uitare continuã

nu caut. stau în propria-mi minteca o spiralã îngheþatãce nu mai cautã nici susul nici josul

aparent nu s-a întâmplat nimic

cine sã bãnuiascã auschwitz-ul meu în care au murit milioane de drumuriunele mai vii decât altele

merg cu tramvaiul. coapsele femeilor suntameþitoare.

Dumnezeul meu stã cu mine mã însoþeºte ca o uitare continuã

Dumnezeul distanþelor mele pe care-l ating uneorideºi în mod cu totul ºi cu totul ciudateu sunt aici El dincoloEl aici eu dincolo

trece sabia aceasta prin tine

Tu îmi spui: trece sabia aceasta prin tine, despicã-te,

apoi gândeºte-te când ai bãut ultimadatã apa

aºa se ivesc pe lume, ca dintr-o stâncã,interioarele îngerilor

chiar dacã privitorii vor crede cã ai muritcã de douã ori corpul tãu a rãmas în þãrânãtu sã nu te temi ºi mai ales sã nu te

întrebidasã nu te arunci în ochiurile închise ale

întrebãrilorci sã rãmâi pur ºi simplu pe locaºa, ca neînþelegerea,pânã când tot sângele se va izbãvi de tinepânã când vei trage peste numele tãu acea

sfâºiere deplinãºi vei învãþa cu neînvãþaþiiprimele cuvinte de piatrã

�

Poeme de

ROMANUL LUI Petru Cim-poeºu Christina Domestica

ºi Vânãtorii de suflete (Ed. Hu-manitas, 2006) are în chipevident, ca bazã a imagina-rului, o schemã identitarã tra-tatã în cheie ironicã. Mai pre-cis, o þesãturã de elemente dinfolcloristica modernã ºi contemporanã a ceeace s-ar putea numi „autoficþiunea mitizantãa românismului“. Desigur, cronica ironi-co-parodicã a fantasmei identitare româneºtidin romanul lui Cimpoeºu nu ezitã sã folo-seascã întreg arsenalul spectaculosului, inge-niosului ºi paradoxalului din fabulaþia coti-dianã comunã. Rezultã un turbion înºelãtoral întâmplãrilor, în care trebuie sã optezimereu între douã posibile interpretãri alerealitãþii. Cãci ea, realitatea, este întotdeau-na sau poate sã nu fie niciodatã ceea ce pare.Respectiv, conform unei parabole exempli-ficatoare din roman, fie învârþi o gãleatã plinãatât de repede în jurul apei din ea, încât aceas-ta din urmã rãmâne nemiºcatã ºi inertã, fieînvârþi apa din ea atât de repede, încât serevarsã, în mijloc rãmânând un gol, dar caredã pe dinafarã de preaplin. Într-un aseme-nea paradox se situeazã romanul însuºi al luiPetru Cimpoeºu, ca edificiu epic. La bazaacestui paradox se aflã miºcarea, un soi de„lucru mecanic“ narativ, urmând, dar ºisfidând, în egalã mãsurã, principiile fiziceale termodinamicii. Din jocul combinãriielementelor (adicã energia investitã în acest„lucru mecanic“, entropia rezultatã ºi vec-torii pe care se deruleazã miºcarea), rezultão lume ficþionalã, deopotrivã verosimilã (re-alist obiectivã) ºi neverosimilã (oniricã sausuprarealistã), plauzibilã ºi fantasticã, reve-latoare ºi platã etc. Rãmâne de vãzut undese aflã identitatea romanului însuºi, ca genºi realizare epicã, în atari condiþii.

Stuctura epicã din Christina Domestica edestul de riscatã. Romanul se alcãtuieºtedintr-o serie de episoade scurte, care urmeazãa se coagula pe parcurs în câteva fire nara-tive principale. Este vorba, în esenþã, despreo sumã de întâmplãri care se petrec pe insu-la Roland, din Pacificul de Sud – dominionromânesc, cu o bazã militarã americanã. Peinsulã se efectueazã, în mare secret, experi-mente ºtiinþifice. Despre natura ºi legiti-mitatea acestora rãmâne neclar cine se poatepronunþa (de la serviciile secrete române ºipânã la cele americane) ºi cui îi revine res-ponsabilitatea lor. Roland este locul comunºi unificator al tuturor faptelor spectaculoase„zvonite“, dar imposibil de demonstrat, din„zvonistica“ (mediaticã sau stradalã) româ-neascã a ultimelor decenii, începând cu ex-

pansiunea imperialistã româneascã ºi ter-minând cu „fandacsiile“ ºtiinþifice de tip al-manah SF. Toate, fireºte, rezultate ale geniu-lui multiplu ºi atotcuprinzãtor al românitãþii.Ceea ce face din Roland un buric al pãmân-tului, loc de origine al „ExperimentuluiArmaghedon“ ºi al clonãrii, care urmeazã sãducã la o nouã ordine mondialã. Dupã o ast-fel de introducere în temã, romanul urmeazãdestinele mai multor personaje individuale,în existenþa lor de pe insula care seamãnã le-it, din punct de vedere urbanistic, cu un car-tier muncitoresc din vremea comunistã.

Intenþia lui Petru Cimpoeºu de a con-strui în Christina Domestica o prozã dina-micã, deºi de mari dimensiuni, este limpe-de ºi, de altfel, legitimã. Riscul episoadelorscurte este totuºi acela al atomizãrii. Micile„cartuºe“ narative, organizate dupã o for-mulã cinematograficã a „tãieturilor de mon-taj“, rãmân, uneori, independente de între-gul naraþiunii. Un exemplu poate fi seriafragmentelor din jurnalul ficþional al lui Nicolae Ceauºescu, elaborat de un paciental unei clinici psihiatrice (Pablo). Paginilornu le lipseºte umorul intrinsec, prin relua-rea multor cliºee de vorbire (ºi gândire) alepersonajului istoric Ceauºescu, precum ºia multor cliºee din discursul oficial al epo-cii. Episoadele rãmân însã un artificiu nara-tiv, o mostrã de mãiestrie epicã indubitabilã,dar cu valoare de anexã în raport cu între-gul romanului. Iar convenþia este, la rândulei, supralicitatã, întrucât textul depãºeºteadesea capacitãþile de formulare ºi analizãconceptualã ale lui Ceauºescu, pãrând maidegrabã „emanaþia“ unor consilieri ai lui despecialitate, contaminaþi voit sau involuntarde cunoscuta retoricã de gen. Statutul deparodie realistã pare a fi, în acest caz, eti-cheta cea mai potrivitã pentru roman.

Se mai pot invoca ºi alte exemple (oca-zionale panseuri filosofico-morale ale Chris-tinei, mai puþin plauzibile pentru statutulde mediocrã „housewife“ al eroinei, ori dis-cursuri speculativ ºtiinþifice fabulatorii aleunor personaje precum Dr. Thomas ori Nutºi tovarãºul sãu). Astfel de bucle în þesãturanarativã, statice ºi manieriste, genereazã lun-gimi puþin utile în funcþionarea maºinii nara-tive. Ele nu oferã date în plus despre lumeadescrisã, nu modificã natura sau caracterulunor personaje, nu schimbã sensul unor eve-nimente. Nu se poate gãsi pentru ele decâto singurã explicaþie: plãcerea fabulatoriedebordantã a autorului. Ceea ce, la urmaurmei, nu e nici ea puþin lucru... Oricum,atari secvenþe constituie probe pentru ceeace s-ar putea numi alteritatea narativã a ro-manului lui Petru Cimpoeºu. Adicã locuri-le în care el nu se regãseºte ca întreg coe-rent, din punctul de vedere al controluluiasupra conþinutului. Chestiunea are impli-caþii ºi din perspectiva formei ori a specieiliterare. Cãci astfel de secvenþe nu mai func-þioneazã ca pãrþi ale unui roman, ci mai de-grabã ca povestiri de sine stãtãtoare, potrivi-te pentru un volum-compendiu de gen.

O sumã de fire narative complicate seþes, în Christina Domestica lui Cimpoeºu, cuo ironie calmã ºi echidistantã, în manierarelatãrii „albe“, neimplicate, a tuturor con-

venþiilor, adesea ridicole, cãrora lumea descri-sã în roman li se supune. De aici rezultã uncomic implicit, foarte specific acestui text.Niciun personaj al cãrþii nu îi scapã, cu atâtmai puþin cele animaliere (de exemplu, pisi-ca asexuatã clonatã, rezultat al unor expe-rimente fanteziste, care devine ucigaºa pro-prietarei sale, o sorã medicalã de la psihiatrie;cea din urmã îl îngrijise pe Pablo, înainte caacesta sã evadeze din spital ºi sã se avânte, alã-turi de Christina ºi copilul ei, într-o aven-turã cu final incert). Situaþiile se deruleazãameþitor, cu legãturi multiple ºi stranii întrepersonaje, legãturi de o naturã forþat coinci-dentalã. Existã un singur lucru previzibil înacest roman multifaþetat, ºi anume faptul,destul de evident deja dupã lectura primuluicapitol, cã oricât de contradictorii sunt date-le personajelor care populeazã lumea lui PetruCimpoeºu ºi oricât de îndepãrtate sunt unelede altele ca loc, timp, acþiune ºi caracter, elevor ajunge, mai devreme sau mai târziu, în-tr-o relaþie de dependenþã unele faþã de cele-lalte. Deducem de aici, apropo ºi de miºcareainvocatã mai devreme, cã, de fapt, întâmplã-rile sunt principalele personaje ale cãrþii, pilo-nii fundamentali pe care se sprijinã edificiulnarativ. Putem înþelege atunci de ce multe fãp-turi din roman sunt fie schematice, fie neve-rosimile, fie „neterminate“ ca profil ºi destinepic. În schimb „întâmplãrile“, deºi haluci-nante ºi enorm de multe la numãr, rãmânimpregnate în memorie, chiar cu detalii.

„Realitatea e un efect condiþionat“, ni sespune în carte de mai multe ori. De ase-menea, naratorul mãrturiseºte la un momentdat, spre sfârºit, senzaþia cã „eram înconju-rat din toate pãrþile de irealitate“. Sigur, toateacestea însumate ar duce cãtre stabilirea unuigen proxim al imaginarului din ChristinaDomestica. Acela ar fi, poate, blecherieneleÎntâmplãri din irealitatea imediatã, combi-nate (actualizate) cu schemele narativ-poli-tologice ale teoriilor conspiraþiei, precum ºicu ingredientele comerciale ale noilor „po-veºti de mistere“, de tipul Dosarelor X. Credtotuºi cã „holometria“, invocatã des ºi expli-cit în text, inclusiv prin formule de tipul„lumea ca hologramã“ etc., ascunde o teoriemai complicatã a romanului. Nu doar formaectoplasmaticã, „hologramaticã“ a lumii o de-fineºte pe aceasta ca „incertã“ ºi imposibilde prins în tipare fixe. Mai mult decât forma,chiar esenþa lumii lui Cimpoeºu este fluctuan-tã, sâmburele ei de sens schimbându-ºi mereupolaritatea, ca ºi când ar fi de fapt mai multemiezuri ale mai multor lumi, concrescute une-le din altele. „...Totul este doar holon/ Lumiturtite-ntreþesurã/ Ca sã facã lumi balon“ scria,la un moment dat, Mircea Cãrtãrescu înLevantul. Nu „holometrie“, ci „holono-metrie“mi se pare mai degrabã a fi Christina Domesticaºi Vânãtorii de suflete, în care Cimpoeºu ia dreptfiresc un atare model ºi îl pune în joc, cuuºurinþã ºi ironicã detaºare. Un roman frac-talic al unui scriitor actual posesor al uneidisponibilitãþi „tehnice“ narative combinatecu o inventivitate epicã debordantã. Iatã oposibilã identitate comunã a multiplelor al-teritãþi care constituie cel mai recent romanal lui Petru Cimpoeºu.

�

14 • APOSTROF

Romanul turbionarSã ne cunoaºtem scriitorii

Anul XVIII, nr. 3 (202), 2007 • 15

Catren

DE UNU martie, Leon, soþul muzei, îi ofe-rea an dupã an tradiþionalul mãrþiºor

din aur, pe care Ellene îl înºira lîngã cele-lalte, pe brãþara ce o purta cu eleganþã ºidãruitã mai tîrziu fiicei sale Rodica.

Siliþi de cheltuieli ceva mai chibzuite,Leon, de faþã fiind ºi Blaga, îi aduce, de dataasta numai simbolic, un mãrþiºor ieftin, decîþiva lei.

– Grandoare ºi decadenþã, Leon, îi spuneoarecum mîhnitã Ellene.

Profesorul încearcã stingherit sã se expli-ce, sã se scuze, argumentînd greutãþile mate-riale, copiii etc., pentru ca Lucian sã inter-vinã ca întotdeauna cu cãldura ºi fineþea ce-lcaracterizau:

– Lasã, Ellene, nu fi supãratã, dã-mi-l,te rog! Am sã-i dau eu carate!

Mãrþiºorul reprezenta o carte cu pagi-nile deschise, cãutat ºi cumpãrat mai ales deelevi ºi studenþi, pe care însã el, „cu creio-nul ce scrie singur“, fiindcã aºa îºi dezmierdaîntotdeauna condeiul oferit de muzã, a aº-ternut minunatul Catren, pãstrat ºi azi deEllene, cu caratele sale inestimabile:

De cînd viaþa mea te ºtie,O jale duc ºi port mereu:Frumseþea ta-i o poeziePe care n-am fãcut-o eu.

Împãcarea de la Sibiu

DUPÃ DICTATUL de la Viena, în refugiulnostru din Sibiu, Lucian Blaga a fost

þinta unor atacuri apãrute în presa vremii,transformate apoi într-o adevãratã campa-nie, aºa cum o numea el mai tîrziu, „coman-datã“ de mitropolitul Nicolae Bãlan, peatunci o puternicã personalitate a Ardealului.

Cele mai multe ºi mai susþinute artico-le anti-Blaga erau semnate de pãrintele D. Stãniloae, profesor la Teologia din Sibiu,apãrute în Telegraful român, în Revista teo-logicã sau în Gîndirea, cu titluri ca „Poziþialui Blaga faþã de creºtinism ºi ortodoxie“,„Despre dogmã“, „O victimã a grando-maniei“, „Cosmologia lui Lucian Blaga“,

Amintiri despre

Mihai Iubu

D O S A R

�• Lucian Blaga

16 • APOSTROF D O S A R

• Manuscris Blaga

Anul XVIII, nr. 3 (202), 2007 • 17D O S A R

„Metafizica lui Lucian Blaga“, în care era ata-catã ºi condamnatã filosofia lui, ca ostilãdogmelor religioase, mai ales dupã apariþiaDiferenþialelor divine, rãu primitã de teologiisibieni.

Neînþelegerile dintre filosof ºi mitropo-litul Bãlan erau vechi, de pe vremea cîndBlaga urma cursurile Teologiei din Sibiu,înscris aici pentru a evita încorporarea sa înarmata austro-maghiarã, în timpul PrimuluiRãzboi Mondial. În urma acestor atacuri aleteologilor, era foarte supãrat pe toate feþe-le bisericeºti, considerîndu-i pãrtaºi la aceas-tã campanie, inclusiv pe fostul sãu colegde clasã la Liceul „ªaguna“ din Braºov, epis-copul academician Nicolae Colan, care peatunci pãstorea în Ardealul ocupat – la Cluj–, deci care nu putea avea vreo vinã în legã-turã cu cele scrise în presa românã contralui.

Reîntors dupã rãzboi la Cluj, Blaga, carelua masa la o cantinã foarte ieftinã, a fostconvins de mine sã vinã la o pensiune cevamai bunã, în strada Napoca, la doamna Bol-chiº, unde ne-am simþit excepþional de bine,cu amintiri de neuitat, într-o atmosferã ele-vatã, dominatã de personalitatea mareluinostru poet. Nu demult tradusese Faust ºiîºi mai ameliorase oarecum neajunsurile ma-teriale.

S-a întîmplat în vremea aceea ca vlãdi-cul Colan sã aibã o afecþiune auricularã, dreptcare îi fãceam periodic un tratament la domi-ciliu, fiind invitat cîteodatã ºi la masã, undeprincipalul subiect de discuþii devenise tot-deauna Blaga.

– Vezi, domnule doctor, cîtã lume vinede Anul Nou sau de ziua mea sã-mi urezecele bune, ºi numai Lulu nu vrea sã mã vadã.

De abia aºteptam a doua zi sã-i spun luiBlaga ceea ce doreºte vlãdicul, convins cã vaaccepta propunerea, dar poetul mã dezarmaimediat cu tãcerea. Nu spunea nimic! Tãcea!ªtiam ce înseamnã asta ºi treceam repede laalte discuþii.

Iatã însã cã se hotãrî – în sfîrºit –, dupãatîþia ani de aºteptare, sã fie pictatã catedralaortodoxã din Cluj. Au fost duse tratativelungi ºi anevoioase cu pretenþiile pictorilor,considerate exagerate de episcopie, dînd naº-tere la vii discuþii în întreaga cetate. Pe Blagaîncepu sã-l intereseze problema picturii,fiindcã þinea ca ea sã reprezinte într-adevãro operã de artã, chibzuind bine asupra ale-gerii pictorului, care, dupã el, nu putea fialtul decît Tasi Demian, pe care-l apreciafoarte mult, declarînd cã este cel mai marepictor de biserici de la noi ºi cã, în plus, ni-meni nu ilustreazã mai frumos cãrþile ca ºiel. M-a rugat sã-i transmit cît mai repedeposibil episcopului Colan dorinþa sa (cares-a înfãptuit, pînã la sfîrºit, deºi lipseau fon-durile), dar fãrã ca Demian s-o picteze la va-loarea catedralelor din Lugoj ºi Timiºoara,zugrãvite tot de el, adevãrate capodopere.Din cîte îmi amintesc, la Cluj, nici n-a ter-minat-o el, ci un elev de al sãu.

Pictorul ne-a invitat într-o zi sã-l vedemcum lucreazã sus pe schelã, în dreapta alta-rului, scena biblicã: „Petre, cine ridicã sabia,de sabie va muri“ ºi sã ne ofere o surprizã:fiind în cãutarea unui chip de roman, m-apictat chiar pe mine, exact cum arãtam atunci, în persoana soldatului roman.

Într-o bunã zi, la masã, cineva ne aducevestea încetãrii din viaþã, la Sibiu, a mitro-politului Nicolae Bãlan, pornindu-se ime-diat discuþii mai ales asupra cauzelor morþii.

Blaga tãcea, atent însã la tot ce se vorbeºte,pentru ca la un moment dat sã mã priveas-cã lung ºi apoi sã-mi spunã:

– Ei! Acum se poate ceea ce ai dorit! Am înþeles imediat cã este vorba de

împãcarea cu vlãdicul Colan, care între timpa fost ales mitropolit al Ardealului, mutîn-du-ºi reºedinþa la Sibiu.

Pãrintele secretar Buiu, într-o luxoasãlimuzinã, ne-a condus, pe Blaga ºi pe mine,la Sibiu, impresionîndu-ne mult frumuseþeareºedinþei, cu bunul-gust al interiorului, ceeace l-a fãcut pe Blaga sã-mi declare:

– Dragã, sã ºtii cã Bãlan a fost un mareepicurean! I-a plãcut foarte mult fastul! Vezicandelabrele astea! Am contribuit ºi eu laachiziþionarea lor, pe vremea cînd eram laLegaþia Românã din Viena.

I s-a rezervat pentru gãzduire camera luiªaguna, despre care Blaga conferenþiase cuani în urmã la Braºov.

O mulþime de clerici fãceau anticamerãpentru audienþe. Din cînd în cînd se ºopteacu evlavie: „Înalt Preasfinþitul! Înalt Prea-sfinþitul“. ªi iatã cã se deschide uºa ºi aparechiar el, cu o barbã albã mare, cu o privirede o seninãtate neîntîlnitã, cu niºte ochialbaºtri, blajini, întinzînd mîinile emoþionatspre Blaga:

– Servus, mãi Lulule!– Servus, mãi Niculae!S-au îmbrãþiºat îndelung, ei, foºtii colegi

de clasã la „ªaguna“! Greu ne-am pututstãpîni, cei de faþã, lacrimile!

Retraºi amîndoi într-o încãpere a reºe-dinþei, nu a trecut nici o jumãtate de orã ºiºi-a fãcut apariþia bãtrînul istoric Ion Lupaº,care pãºea încet, dificil, observîndu-se clarcã vederea-i era foarte slabã ºi care m-a în-trebat:

– Este adevãrat cã se aflã aici LucianBlaga?

Surprins de rapiditatea cu care s-a rãspîn-dit în Sibiu vestea sosirii, l-am condus ºisprijinit pînã ce a intrat la poet.

Ziua urmãtoare, conform programuluivizitei, am ajuns la mãnãstirea Sîmbãta dinMunþii Fãgãraºului, una din cele mai fru-moase aºezãri monahale de la noi, ctitoritãde Constantin Brîncoveanu.

Lui Blaga i-a plãcut mult aºezarea, entu-ziasmîndu-l îndeosebi vechea picturã a dom-nitorului român, insistînd pe lîngã mitro-polit sã fie pãstratã ºi conservatã.

Dimineaþa, coborînd din pavilionul undeînnoptasem cu poetul, am fost întîmpinatde cãlugãrii mãnãstirii, care m-au rugat sãintervin pe lîngã filosof sã scrie ceva în car-tea de aur de la Sîmbãta.

Iatã ce a scris în 23 septembrie 1957:

Am venit ºi am vãzut în frumuseþea locu-lui frumuseþea acestei aºezãri duhovniceºti.

Cu toate cã plec, într-un fel rãmîn, totuºi,pe-aici.

Lucian Blaga

Gîndindu-mã la cele atît de frumoaseºi de adînc scrise, mi-am amintit repede deatacurile dezlãnþuite contra lui în refugiulde la Sibiu.

La despãrþire, s-a adresat mitropolitului:– Îmi dai voie sã vin la Sîmbãta, sã stau

o lunã, sã scriu?!?– Cît vrei ºi cînd vrei, Lulule, i-a rãspuns

Colan.Ne-am completat apoi ºederea noastrã

la Sibiu ºi Sîmbãta cu o vizitã fãcutã fami-liei Manta, la Gura Rîului, un sat vechi ro-

mânesc, aºezat la poalele munþilor. Aiciveneau în timpul stãpînirii austro-maghia-re scriitorii Tribunei din Sibiu: Coºbuc,Slavici ºi alþii, invitaþi de cãtre preotul Manta,de obicei sîmbãta, cînd în frumoasa lui grã-dinã îºi mai înecau amarul în cîte un paharcu vin, purtînd discuþii ºi fãurind planuripentru idealurile bieþilor români asupriþi.

Mi-a arãtat Blaga, aici, o moarã veche peapã, amintindu-mi de piesa sa de teatru,nejucatã încã, Arca lui Noe, ºi de dialoguldintre morar, care lãsa sã-i cadã fãina mãci-natã în palmã, ºi Ana, soþia sa:

– Este caldã, Ana, ca ºi trupul tãu.De fapt, aici, la Gura Rîului, unde mai

fusese invitat, poetul cãlca pe amintiri, cufrãmîntãri sufleteºti, ilustrate splendid în aceste minunate versuri:

Bocca del Rio

Sã mã mai duc laBocca del Rio,ºovãi în drum, oricît aº iubi-o.

Port încã-n gîndurimierea, mirajul,dar fãrã tineranã-i peisajul.

Þara-ntre dealuri,satul sub lunã,Bocca del Rionu mã adunã.

Îþi aminteºti tutimpul ºi loculprinse-ntre ziduri,zumzetul, socul?

Îþi aminteºti tuverdele, stupii,pe coperiºe-ngîngur hulubii?

Ce profeþie-nzarea iubireifost-a atuncea,azi amintire-i.

Basme, otrãvuricald-pãdureþe,roºii amurguripatimi, frumseþe,

din amintirebeau cu nesaþiu.Bocca del Rio,ranã în spaþiu.

�

25 mai 1978

�

18 • APOSTROF

Viaþa scenei sub cenzurã

ÎN GÂNDIREA captivã, Czeslaw Milosz indicãteatrul ca fiind locul privilegiat al evaziu-

nii de sub imperativele realismului socia-list pentru practicienii acrobaþiei duplicita-re de tip ketman. În timp ce literatura scrisãîntr-un regim represiv are, aºa cum aratã LeoStrauss, toate avantajele unei comunicãriprivate (de la autor la cititor într-o ambianþãintimã) fãrã a avea ºi dezavantajele ei (difu-zarea ideilor într-un cerc restrâns), textelemontate scenic au deopotrivã avantajele ºidezavantajele unei manifestãri publice ani-mate simbolic ºi corporal: capabile sã inducãun mesaj subversiv amplificat de prezenþe-le între care nu se mai interpune arhitectu-ra insidioasã a supravegherii de tip panopti-cum, ele sunt ºi cele mai maltratate producþiiculturale din comunism.

Volumele coordonate de Liviu Maliþa,Viaþa teatralã în ºi dupã comunism ºi Cenzuraîn teatru: Documente, 1948-1989 (Cluj: Edi-tura Fundaþiei pentru Studii Europene, 2006),reconstituie printr-o „tãieturã transversalã“dramatismul acestui sector cultural destinat,prin chiar specificul lui de „artã înrãdãcinatãcel mai adânc în trama vie a existenþei colec-tive“ (Jean Duvignaud), unei existenþe dinstart paradoxale: înscris, ca ºi celelalte mediiartistice, pe linia instituþionalã a rutinei pro-pagandistice, nu înceteazã sã provoace ºi sãderuteze graþie microclimatelor de libertatecontrolatã produse de aceleaºi premise orga-nizaþionale de stabilitate ºi continuitate. Dinaceastã perspectivã, meritele unei astfel deapariþii editoriale depãºesc chiar intenþiileimediate de restituire a unei importante feliide viaþã culturalã din comunism. Reconstruc-þia, cu ajutorul interviurilor ºi al documen-telor de arhivã, a mecanismelor cenzorialeºi a strategiilor de conturnare a directivelorjustificate – sau nu – de aºa-zisa linie ideo-logicã, oferã fragmente concrete de existenþãºi creeazã un precedent valoros sub rapor-tul studiilor de sociologie sau antropolo-gie culturalã dedicate artelor din comunism.Spun asta pentru cã, deºi majoritatea cola-boratorilor (Anca Haþiegan, Ozana Budãu,Andreea Iacob, Florian-Rareº Tileagã) nudeþin specializãri în direcþiile de mai sus,ei reuºesc deschiderea unei breºe care sã de-plaseze (sau sã extrapoleze) actualele centrede interes ale istoriei orale dinspre zona ele-mentului represiv (colectivizãri, deportãri,întemniþãri) înspre cea a „normalitãþii“ apã-sãtoare ºi a coabitãrilor practice din zonaartisticã. Mai mult, provocarea constã îninducerea ideii cã înþelegerea fenomenelorimpune multiplicarea iniþiativelor focaliza-te pe studiul de caz instituþional sau per-sonal. Din punct de vedere tematic, aportul

este la fel de semnificativ, deoarece, cu toatecã, aºa cum remarcã ºi Liviu Maliþa în deschi-dere, „despre omniprezenþa ºi atotputerni-cia cenzurii s-a scris foarte mult“, studiileefective de reconstituire a fenomenului cutoate articulaþiile lui instituþionale, cu meta-morfozele ºi adaptãrile de rigoare în funcþiede diferitele departamente culturale, suntîncã deficitare. Motivele nu þin numai delipsa accesului deplin la informaþie, ci ºi delipsa filtrelor interpretative necesare ºi, poate,de însãºi inhibiþia produsã de percepþia asu-pra „atotputerniciei“ ºi complexitãþii unuifenomen revendicat identitar prin opoziþie ºibeligeranþã, ale cãrui foruri se topesc în ceaþãºi a cãrui întindere e greu de cuprins con-ceptual (cenzura înseamnã numai „ce se taie“sau face parte din mecanismele mai largi deincludere-excludere ºi de reproducþie socialã,ºi atunci aria de investigat include atât cir-cuitele productive, cât ºi cele restrictive?).

Deocamdatã, prospectãrile privind îngrã-direa libertãþii de creaþie au un aspect pre-ponderent documentar, util întreprinderilorinterpretative ulterioare. Bogdan Ficeac (Cen-zura comunistã ºi formarea omului nou, Bu-cureºti: Nemira, 1999), Marin Radu Mo-canu (Literatura românã ºi cenzura comunistã,1960-1971, Bucureºti: Albatros, 2003, Scrii-torii ºi puterea, Bucureºti: Ideea Europeanã,2006), Paul Caravia (Gândirea interzisã: Scri-eri cenzurate în România 1945-1989, Bucu-reºti: Editura Enciclopedicã, 2000), IonuþCristea, István Király ºi Doru Radosav (Fondsecret. Fondul „S“ Special. Contribuþii la isto-ria fondurilor secrete de bibliotecã din România.Studiu de caz: Biblioteca Centralã Universitarã„Lucian Blaga“, Cluj-Napoca: Dacia, 1995)fac publice acte legislative sau documentede arhivã (prelucrate cronologic sau alfa-betic) care dezvãluie birocraþia tenebroasã aadministrãrii producþiei de carte în toatãdiversitatea ei. De o altã facturã sunt con-tribuþiile care depãºesc nivelul expozitiv prinsintetizarea datelor ºi prin investigare oralã,adicã cele semnate de Adrian Marino (Cen-zura în România: Schiþã istoricã introductivã,Craiova: Aius, 2000) ºi Lidia Vianu (Censor-

ship in Romania, Budapesta: CEU Press, 1998).Cea din urmã reprezintã o culegere impor-tantã de mãrturii pe tema confruntãrii scrii-torilor cu cenzura ºi nu are deocamdatã egalîn domeniu pe piaþa româneascã, deºi inte-resul pentru condiþiile de creaþie în comu-nism a crescut ºi este tot mai evident prinanexarea lui la anxietãþile legate de condiþiilede creaþie în postcomunism. În focul com-petiþiei pentru impunerea perspectivelor per-sonale sau generaþioniste asupra trecutului,arhivele sunt vizitate de cercetãtori indivi-duali sau complet ignorate încã (mã refer laarhiva Uniunii Scriitorilor).

Din acest punct de vedere, demersul luiLiviu Maliþa se înscrie în raza noutãþii ºtiinþi-fice la noi: el reuºeºte sã mobilizeze o echipãde profesori ºi cercetãtori ºi sã coordonezeo operaþiune desfãºuratã pe niveluri com-plementare. Metodologic, sunt conjugateistorii personale ºi texte de istorie oficialãînmagazinate în arhive (locale ºi centrale),iar tematic, funcþionarea instituþiilor teatraleîn comunism este ilustratã prin intervieva-rea celor implicaþi în montarea unor spec-tacole din anii ’80 ºi analiza efectelor de iner-þie dupã ’89. Cei invitaþi sã rãspundã suntla rândul lor din ambele tabere, ceea ce per-mite relaþionarea necesarã între versiuni, darºi observarea unor diferenþe sau asemãnãride eticã discursivã ce confirmã, dar ºi com-plicã, un anume model dihotomic presta-bilit (ei ºi noi). De altfel, coordonatorullucrãrii s-a dovedit încã de la volumul Eu,scriitorul (Cluj, 1997) cã este familiarizat cuinstrumentele sociologiei literare ºi cu para-doxurile existenþei publice a creatorilor, divi-zaþi între lupta pentru omogenizarea profe-sionalã ºi refuzul încadrãrilor ierarhice.

Centru versus provincie, contemporani versus clasici

CONTRADICÞIILE SISTEMULUI reies cu pri-sosinþã din urmãrirea etapelor derulã-

rii spectacolelor de marcã (pânã la urmã,toate istoriile cenzurii sunt istorii ale elite-lor, cum bine remarca Sue Curry Jansen).Dintre cazurile semnificative, majoritateaspectacolelor cu probleme aparþin unuirepertoriu clasic autohton sau strãin, ºi nuneapãrat unuia contemporan. Odiseea ceamai dureroasã este cea a piesei Tulburareaapelor a lui Lucian Blaga, pentru care stra-tegema „valorificãrii moºtenirii culturale“ ºia punerii în evidenþã a filonului dacic nufuncþioneazã. Raþiunile cenzurãrii se întindde la pedestrele animozitãþi interne la mu-taþiile nefaste din eºaloanele activului de par-tid însãrcinat cu autorizarea intrãrii în cir-cuitul public a operelor, toate pe fondul uneipercepþii negative asupra fondului mistic alpiesei, imposibil de încadrat în interbelic(contestat atât de tradiþionaliºti, cât ºi deeuropeniºti) ºi abil parat în postbelic.

Ioana Macrea-Toma

Scriitorul ºi criticii sãi

Anul XVIII, nr. 3 (202), 2007 • 19

Nocivã, datoritã inexistenþei unei tradiþiia autonomiei culturale locale, provincia estetotuºi cea care reuºeºte sã gãzduiascã spec-tacole refuzate la Bucureºti: Conul Leonidafaþã cu reacþiunea de I. L. Caragiale este mon-tat de Alexandru Dabija la Piatra-Neamþîn 1986. Mecanismul este asemãnãtor celuidin industria literarã, unde articolele sau cãrþi-le indezirabile sunt orientate înspre edituri-le sau revistele din afara capitalei. Precauþiilesporite în ceea ce priveºte spaþiul public alBucureºtiului sunt cerute de proximitateaîntreþinutã de instituþiile diriguitoare cen-trale cu segmentele cele mai active de socie-tate civilã, reprezentate în lumea literarãde enclava Uniunii Scriitorilor, iar în viaþateatralã de colectivele unite în jurul regi-zorilor animatori. Nu este o coincidenþãcã trei din spectacolele discutate în primulvolum sunt jucate la Teatrul „Bulandra“,douã chiar în premierã absolutã (e vorba deMormântul cãlãreþului avar, de D. R. Popes-cu, în regia lui Mircea Marin, Dimineaþapierdutã, dupã romanul omonim al GabrieleiAdameºteanu, în regia Cãtãlinei Buzoianu,Mizantropul de Molière, în regia lui ValeriuMoisescu). De altfel, reperul cel mai invo-cat pentru exemplificarea înãspririi cenzuriidupã 1971, dar ºi pentru evidenþierea unuispirit al nesupunerii specific teatrului bucu-reºtean, este suspendarea spectacolului Re-vizorul de Gogol, regizat de Lucian Pintilieîn 1972. Dacã ar fi fost investigat, fondulCancelariei CC de la Arhivele Naþionale arfi dezvãluit implicarea directã a lui NicolaeCeauºescu, pentru care „politica mioapã lip-sitã de principialitate“ trebuia sã înceteze,în paralel cu diminuarea sprijinului finan-ciar al statului în domeniul culturii.

Incongruenþe între roluri ºi practici

PARADOXUL CARE rezultã imediat de aicie cã statul suportã în comunism pagu-

bele politicilor sale cenzoriale orientate înspiritul lor înspre producerea, ºi nu restricþio-narea de opere viabile. Argumentele prohi-bitive funcþioneazã, în referatele sau ºedinþe-le de vizionare, ca observaþii ideologice, darºi ca filtru valoric, subproducþiile politicefiind, oricât ar pãrea de straniu, sancþiona-te la rândul lor. De aici provin ºi ambiguitã-þile ºi inconstanþa aplicãrii liniei Partiduluiîn acþiunile de îndrumare ºi control: pe lângãdisoluþia treptatã a ideologiei ºi înlocuirea eitreptatã cu strategii practice de managementcultural, autonomizarea progresivã a câm-pului cultural din anii ’60 consolideazã pres-tigiul unor ansambluri teatrale ºi regizori,ceea ce duce la flexibilizarea atitudinilortranºante ºi la constituirea unei vicioase atmo-sfere de negocieri ºi eterne tergiversãri.Rãceala de Marin Sorescu are parte de 18vizionãri pânã primeºte girul definitiv, Mor-mântul cãlãreþului avar de 8, Dimineaþa pier-dutã iese la rampã în schimbul acceptãrii,din partea teatrului, a punerii în scenã a uneipiese tematice de Eugenia Busuioceanu (de-dicatã construcþiei metroului bucureºtean).Autorii textelor dramatice (D. R. Popescu,Marin Sorescu, Gabriela Adameºteanu)reuºesc sã salveze spectacole datoritã noto-rietãþii lor combinate cu ecoul extern la „Eu-ropa Liberã“. Directorii de teatru speculeazãabil ignoranþa sau formalismul cerberilorlocali (Constantin Cubleºan îl minte pe to-varãºul Mãciucã, spunându-i cã s-au scosreplicile aluzive din A cincea lebãdã de PaulEverac), regizorii deþin un arsenal de tactici

de deturnare a atenþiei sau de inviolabiliza-re a pasajelor instigatoare. Spaþiul din afarascenei este la fel de guvernat de proteism caºi cel propriu perimetrului de joc: cei apro-piaþi puterii se erijeazã în apãrãtori ai spec-tacolelor cu mizã politicã (Dinu Sãraru,Cornel Burticã) sau sunt cenzuraþi, în ciudaopþiunilor protocroniste (Paul Anghel, cuRegele desculþ). Unii cenzori sunt ºi recen-zenþi ai spectacolelor (C. Mãciucã), iar alþiiîºi riscã statutul din generozitate pentru artã.

Avem, pe de o parte, o reþea instituþio-nalã stufoasã, împânzitã vertical (de la secre-tarul general al PCR la organele locale) ºi ori-zontal (organisme de stat ºi de partid carese suprapun pentru sporirea vigilenþei ideo-logice), la care se adaugã, în câmpul produc-þiei artistice, redactorii, editurile, directoriide teatru, secretariatul literar, membrii COM,iar, pe de altã parte, o gamã infinitã de stra-tegii tranzacþionale care aruncã în derizoriueficacitatea întregului edificiu de mai sus,transformând naºterea spectacolelor în eveni-mente teatrale realizate cu eforturi, însã teri-bil de motivante din cauza apariþiei lor înpofida a ceva. Douã stãri de lucruri decurgde aici. În primul rând, ancheta oralã scoa-te la ivealã decalajul, în termeni de înþele-gere a momentului, dintre protagoniºtii epo-cii ºi cei care îi intervieveazã, unii operândcu categorii proprii experienþei imediate(„Marin Sorescu vorbeºte în persoanã cuCornel Burticã, erau olteni, se cunoºteau“),iar alþii cu schematismul retoric maniheist(„ªi nu aþi pãþit nimic?“, „Cum de a trecutspectacolul?“). În al doilea rând, graþie eseu-rilor bogat informative ale Andreei Dumitru,Mirunei Runcan, Ancãi Mãniuþiu, Eugen Ra-du Wohl se deduce cã, în aceeaºi mãsurã ca ºiîn literaturã, conturarea unui topos al crizeiteatrului dupã 1989 se datoreazã schimbãrilorde peisaj politic ºi instituþional, ce devanseazãschimbãrile conceptuale referitoare la rolulteatrului. Transformarea raporturilor fixe deadversitate în relaþii cu multiple necunoscu-te (economice, sociale, administrative) menþi-ne securizant o mai veche definiþie asupra cul-turii, uneori perdantã sub aspect pragmatic.

Vizionarea trecutuluiprin ecranul prezentului

ªOCURILE EMOÞIONALE ºi peroraþiile în-grijorate dau seamã totuºi de conºtienti-

zarea unor mutaþii în modurile de finanþa-re, de acþiune publicã sau de gestionare aprecaritãþii încadrãrilor instituþionale. În

aceastã situaþie, se apeleazã preponderent lao recuzitã de soluþii desuete datorate impo-sibilitãþii conversiei profesionale a generaþieiactive în comunism, la care se adaugã com-plice (la nivel de discurs teatral) remanenþasimbolicã a unui complex al subtilitãþii gene-rator de charisme regizorale, arabescuri inter-pretative sau texte dramatice mult prea lite-rare. Reforma sistemului înainteazã cu greu,ea fiind împinsã uneori înspre aceeaºi supra-licitare a eroismului personal de la baza ie-rarhiei. La fel, spectacolul de autor ºi mana-geriatul prin intermediul artiºtilor persistã(cu succese notabile uneori) ºi se repercu-teazã asupra generaþiei tinere. Cel mai greude dislocat se dovedeºte a fi, la noi, ca ºi înalte þãri ale ex-blocului sovietic (vezi Laurede Vardelle, Le Théâtre en transition: De la RDAaux nouveaux Länder, Paris, 2006), teatrulde repertoriu cu trupã stabilã, caracteristicunei societãþi în care statul iniþiazã moder-nizarea prin finanþarea de la centru a acti-vitãþilor culturale ºi o „definitiveazã“ dupã1945 cu „protecþia socialã“ acordatã artiº-tilor. Instituirea contractelor pe perioadãnedeterminatã genereazã atitudini conser-vatoare ºi sedimenteazã o asociere între secu-ritatea profesionalã ºi continuitatea admi-nistrativ-politicã. Continuitãþilor în practicili se adaugã mobilitatea scãzutã a persoane-lor în interiorul unui circuit cu roluri inter-ºanjabile: Amza Sãceanu, secretarul cu pro-paganda al judeþului Neamþ, ajunge dupã1989 consilier în Ministerul Culturii, DinuSãraru continuã un rol tradiþional prin accep-tarea directoratului Teatrului Naþional, IonGârmacea trece de la Comitetul de Culturãal municipiului Bucureºti la conducereaTeatrului „Ion Creangã“.

Pentru cititorul de azi al textelor lui Marin Sorescu, dilemele ar fi asemãnãtoareîntrebãrilor pe de-o parte justificate, pe de-oparte naive, ale celor care îi interogheazã învolum pe cei cunoscãtori: cum e posibil sãtreacã totuºi de cenzurã ºi sã fie livrate au-dienþei replici mai mult decât transparenteîn care sultanul cere exterminarea închipui-rilor ºi apoi a oamenilor, declarã cã Europae „stricatã, lâncedã ºi perversã“ ºi apoi, anti-cipând parcã, conchide cã „în teatrul isto-ric, ca ºi în istorie, trebuie sã ai ce tãia...?“Volumele lui Liviu Maliþa deþin rãspunsuriprin încercarea de panoramare a unui sistem-mamut, însã failibil. În subsidiar, discursulºtiinþific retrospectiv este obligat pe viitorla introspecþie ºi la rafinarea instrumentelorde analizã.

�

• Liviu Maliþa, Anca Mãniuþiu, Dana ºi Cornel Þãranu. În spate, Oana Pughineanu. Foto: Lukács József

VIAÞA TEATRALÃ în ºi dupã comunism (Cluj-Napoca: EFES, 2006, 458 p.) este un vo-

lum consistent, de format mare, care reuneº-te, sub coordonarea istoricului literar LiviuMaliþa, o serie de autori a cãror formaþie saupoziþie profesionalã îi aºazã în interiorul oriîn proximitatea recent configuratei Facultãþide Teatru ºi Televiziune a Universitãþii dinCluj. Ne-am obiºnuit în bunã mãsurã sã abor-dãm actul teatral prin intermediul croniciide întâmpinare sau al analizelor strâns relaþio-nate cu momentul promovãrii salepe scene, aºadar în stricta sa actua-litate. Când perspectiva istoricã sesubstituie înregistrãrii imediate acutãrei premiere ori a cutãrui turneu,revenirea în preajma unei piese seface, în majoritatea cazurilor, într-orecapitulare referitoare la un profilregizoral ori actoricesc, în cadre mo-nografice. Or, iatã, ceea ce înfãþiºeazãpublicului Liviu Maliþa este, de astãdatã, altceva, complet diferit. El refa-ce, prin varii condeie, istoria unorpuneri în scenã plasate în deceniilecomuniste ale istoriei noastre (1947-1989), încercând obþinerea unei ima-gini asupra comunismului însuºi aºacum îl evidenþiazã istoriile montã-rilor – izbutite sau eºuate – din lumeateatralã. Metoda, neaºteptatã, a aces-tei retrospective care conduce din-colo de eºantioanele alese – remar-cabile, la rându-le, ele însele – arerezultatul cã lumineazã, la distanþã deani ºi decenii, atât figuri de regizori,actori, membri ai echipelor tehniceale trupelor de teatru, cât ºi aspec-tele aºa zicând literare ale chestiunii(alegerea repertoriului, raporturiledintre secretariatele literare ºi cen-zorii ideologici, detalii vizând „autor-lâcul“ în relaþie cu directorii de tea-tre, reacþia publicului la propunerile scenei º.a.).

Sunt discutate astfel cazurile montãrilorlui Mircea Marin cu Mormântul cãlãreþu-lui avar de D. R. Popescu la Braºov în 1980(Eugen Radu Wohl), Tulburarea apelor deL. Blaga, în regia lui Mihai Mãniuþiu, la Cluj,în 1983 (Liviu Maliþa), caragialeanul ConulLeonida..., pus în scenã de Al. Dabija laPiatra-Neamþ, în 1986 (Andreea Iacob),Dimineaþa pierdutã, dupã Gabriela Adameº-teanu, regizatã de Cãtãlina Buzoianu la Tea-trul „Bulandra“, în 1986 (Anca Haþiegan),O scrisoare pierdutã din Craiova anului 1988,în viziunea lui Mircea Corniºteanu (OzanaBudãu, Andreea Iacob), ºi Mizantropul luiMolière montat la „Bulandra“ în 1989 deValeriu Moisescu (Florian-Rareº Tileagã).În mod evident, selecþia vizeazã evenimen-te teatrale din deceniul dictaturii ceauºiste,ºase cazuri aproximate prin interviuri, dosa-re de presã ºi extrase din dosare de Securitate.

În partea a doua a volumului, câteva nu-me noi – Maria Ghitta, Eugen Radu Wohlºi Andreea Dumitru – încearcã, alãturi decunoscuta Miruna Runcan, sã jaloneze evo-luþiile teatrale semnificative din teatrul româ-nesc de dupã 1989 sub raportul impactuluischimbãrii, dar ºi în plan auctorial, regizo-ral, instituþional. De astã datã este vorba de

studii canonice, necesare estimãri ºi anto-logãri ce fixeazã o epocã, o sonoritate distinc-tã, împreunã cu protagoniºtii ei. Anca Mãniu-þiu schiþeazã în forþã fenomenul teatruluiindependent al ultimilor cincisprezece ani,oferind ºi necesarele prezentãri de compa-nii ºi trupe semnificative.

Imaginea este întregitã de turul de forþãal aceluiaºi Liviu Maliþa, de astã datã editorde documente teatrale din depozitele arhi-vistice, într-un volum complementar pus sub

titlul Cenzura în teatru: Documente, 1948-1989 (Cluj-Napoca: EFES, 2006, 302 p.).Secþiunile, opt la numãr, vãdesc preocupa-rea de a ordona într-o viziune materialul alu-vionar. Conform titlurilor acestora, chestiuninodale în viaþa teatralã se dovedesc a fi pro-curarea de texte pentru spectacol, cenzurade text, repertoriul, cenzura de spectacol,rapoartele interne de activitate a teatrelor,diverse, Securitatea ºi teatrul ºi, în fine, „de-claraþiile de dragoste“ cãtre partid. Ceea cese obþine este o panoramare vastã, urnitãdin multiple puncte de plecare, convergen-te însã în creionarea atmosferei de apãsã-toare prohibiþie, de limitare drasticã a liber-tãþii artistice ºi de exprimare, de ritualurigroteºti în cinstea forului politic ubicuu ºiatotputernic, de penurie ºi rigiditate. De astãdatã interpretãrile lipsesc, Liviu Maliþa asu-mând doar rolul sever al celui ce triazã mate-rialele, ordonându-le pe categorii. Expresiatextelor propriu-zise este nudã, bântuitã deaerul impersonal al actului oficial, ori pur-tând, tocmai dimpotrivã, aerul subiectiv ºidatat al epocii în care totul trebuia tãlmã-cit în termenii ideologiei aflate la putere.Abundã expresiile consacrate de limba delemn a momentului („creºterea contribuþieiartei teatrale la desfãºurarea educaþiei mate-

rialist-ºtiinþifice a spectacolelor...“, „consi-derãm judicioase propunerile ConsiliuluiPopular al judeþului...“). Descinse parcã dinanumite pagini semnate de Ilf ºi Petrov, deM. Bulgakov sau chiar din Daniil Harmspar unele evocãri sintetice ale conþinuturi-lor repertoriale. De pildã, piesa Avram Iancude Lucian Blaga: „Întreaga desfãºurare aacþiunii scoate în evidenþã faptul cã forþelerevoluþionare ale lui Kossuth au fost înfrân-te de cãtre reacþiunea austriacã datoritã româ-

nilor ºi sprijinului efectiv dat deaceºtia în dezarmarea ºi înfrângereaarmatelor revoluþionare maghiare“(p. 97). Sau Pescãruºul lui A. P.Cehov: „Este o piesã în care nu seîntrevede nici o razã de optimism.Toate personagiile întunecate fãrãnici o posibilitate de ieºire. Nu arenici un personagiu pozitiv“ (p. 59-60).

Practic, dipticul clujenilor puneîn scenã o echipã redutabilã de isto-rici ai teatrului, un racursiu critical anilor de la instaurarea comunis-mului ºi pânã astãzi, ºi oferã o primãistorie a teatrului de la noi în aniiroºii ºi dupã aceea, jalonând un terenîncã virgin cu forþã ºi imaginaþie. Sedezvãluie astfel un ºantier care arputea creºte, printr-o explorare con-tinuatã în anii ce vin, ºi care ar meri-ta extinsã ºi pentru epocile dinainte,oricât de diferite ar fi ele de epocaaºa-zisei dictaturi a proletariatului.În orice vremuri teatrul a avut deîntâmpinat obstacole din cele maifelurite ºi, în acelaºi timp, s-a con-stituit într-o microsocietate aflatã înraporturi, care meritã decriptate ºidezvãluite, cu societatea în ansam-blul ei. Cu pasionaþii cercetãtori pecare a reuºit sã îi adune în jurul lui

ºi cu bogãþia de resurse care îºi aºteaptãexploratorii, Liviu Maliþa ºi-ar putea asigu-ra un loc de prim-plan în investigarea spaþiu-lui teatral din România, unde majoritateaconfraþilor sãi cultivã monografia teoreticã– în cel mai bun caz – ori publicistica deactualitate, mai degrabã efemerã ºi limitatãîn resurse prin absenþa dimensiunii diacro-nice.

În ce îl priveºte pe cercetãtorul literar deodinioarã, autor al unei cãrþi substanþialedespre condiþia scriitorului ardelean inter-belic (Eu scriitorul) ºi al unei monografiidespre un Alt Rebreanu, mutarea câmpu-lui sãu de interes cãtre fenomenul teatral,convergentã cu evoluþiile sale profesionalemai recente, înseamnã un câºtig pentru cu-noaºterea culturii noastre, un semn de diver-sificare tematicã a intereselor investigativeale autorului ºi, totodatã, semnalul unei sur-prinzãtoare mobilitãþi. Tot mai mult, Maliþase defineºte ca un scormonitor pasionat alarhivelor, valorizate însã din unghiuri neaº-teptate. Rezultatul nu poate fi decât unul demare prospeþime ºi interes.

�

20 • APOSTROF

Teatru încãtuºat ºi eliberat

Scriitorul ºi criticii sãi

• Graficã de Gabriela Melinescu

Anul XVIII, nr. 3 (202), 2007 • 21

Albastru

Îþi voi arãta aceste fotografii pe care mi le-a dãruit un vameº trist, în strîmtoare. ªi, ca sã nu þi se facã dor de idolii tãide piatrã ºi lemn, de foc ºi nisip, de idolii tãi trecuþi prin ierburi ºi cetãþi,îþi voi povesti, înainte sã te cuprindã somnul, întîmplãri de primãvarã.

Alb

Dupã moartea lui,alte strigãte n-au mai urcatdinspre casele vãruite în alb.Vãtuiþi sã fi fost paºii lui, cînd trãia,ºi tot s-ar fi auzit de departepodelele cu luciu,nemulþumite de pasul omului bãtrîn.Mai înainte, pe vremea femeii, lucrurile stãteau altfel...

Roºu

Pe ea o cunoscuse la cîmp;se ruga, în genunchi lîngã tovarãºele ei adormite.O chemase aruncîndu-i bulgãri uºori de pãmînt;o iubise în iarbã ºi ea-i dãruise un prunc orbcare-a murit primãvara;apoi þopãise în jurul ei într-un picior, rîzînd.Acum, bocancii lui nu mai tulburau rosturile ierburilor rãmase dupã pîrjol.Lumea mergea dupã regulile ei vechi,dar cîþiva n-o mai puteau urma.

Oranj

Peste mãsurã se-arãtau de lungidupã-amiezele de pãcãlit cu jucãrii.În locul de rãscruce a lumii pe care ºi-l aleseserã,domniºoara gãsea plãceremai degrabã-n tãinuite sfaturi cu paingiidecît în istoriile tatãlui.

Negru

Nu era fiica nerecunoscãtoaredar un domn înalt, în negru, se-arãtãpe vremea visurilor ei de primãvarã ºi-i rosti versuri care rãmîneau precum aburulîn care dormea cînd în bucãtãrie fierbeau dulceþuri.

Galben

Stãturã, spate în spate, în încãperea de la stradã.Ea trudi zadarnic sã-i citeascã soarta pe zidul galben din faþã,în ciuda rugãminþilor lui ºi bãurã,

de-asemenea zadarnic, vreo cîteva sticle de vodcã.Dar boala, în oraº, continua sã bîntuie.

Cenuºiu

Femeia-i gãsi plîngînd împreunã,rezemaþi de perete, copilul ºi omul strãin.Cine-ar fi crezut cã, dintre toate lucrurile, cel mai trist ar putea fi un capãt de pînzã întins peste ochi?Peste unul din ochi.Celãlalt ar fi avut vreme sã se desfete în voie.

Verde

L-au repezit ºi l-au alungat din curtea cu stîlpi aspri din piatrã.Dintre toate înfãþiºãrile, iubite erau bazalturilepe care mîna lui nu crestase vreodatã.Poþi ciopli pînã nu se mai zãresc urmele dãlþii...

Violet

Cei care l-au pus în primejdieºtiau cã-i trec prin fier degetele, cinci, ºi cearcãnele din trup. Cine ºtie dacã ascultã eivreo chemare ºi dacã pot fi cumpãraþi?

Argintiu

Cu talpa prin noroiul subþire va strãbate, cu ochiulprin talpã prin noroiul subþire! Fulgere mãrunte vor jefuiaerul în jurul lui. Dacã ne minunãm,fericit va fi, fericit...

Stacojiu

El va intraca un oaspete de vazã în mijloculcãrnurilor acoperite de blanã ºi va porni sã se desfete rostind vorbe despre corãbii pe care vãzuseumbrele morþii în dreptul îngheþatelor insule din Nord.

Indigo

ªi se vor ridica lupii flãmînzi,lupii tineri din mahalale,stãpînii betoanelor sfinteºi-ai marilor fabrici dintotdeauna.ªi deodatã fi-vom iertaþi de toate pãcateleºi ne vor striga femeile pe nume!

�

Fotografii de ADRIAN SUCIU

• Graficã de Gabriela Melinescu

22 • APOSTROF

BÖHM KÁROLY (1846, Banská Bystrica– 1911, Cluj), titularul Catedrei de filo-

sofie a universitãþii clujene între anii 1896ºi 1911, se numãrã printre personalitãþilefilosofice veritabile de la sfîrºitul secoluluial 19-lea ºi de la începutul secolului al 20-lea.Gîndirea sa este marcatã de o tensiune in-ternã, datoritã admiraþiei sale pentru filo-sofia cultivatã în spiritul marilor tradiþii cla-sice ºi acceptãrii, în acelaºi timp, a cerinþelorpozitiviste de ºtiinþificitate. Gînditor auto-nom ºi deschis cãtre problemele spiritualeale timpului sãu, Böhm a tratat toate proble-mele majore ale filosofiei, abordîndu-le, înmajoritatea lor, într-o manierã specificãneokantianismului.

Caracterul cuprinzãtor al preocupãrilorsale ºi spiritul metodic neokantian l-au deter-minat sã dea cercetãrilor sale filosofice oformã sistematicã, devenind astfel creatorulprimului sistem filosofic în cultura maghiarã,intitulat Az ember és világa (Omul ºi lumeasa). În cele ºase mari capitole ale operei salefundamentale – constituitã în tot atîtea volu-me cu titluri semnificative: Dialecticã saufilosofie fundamentalã; Viaþa spiritului; Axio-logia sau doctrina valorii; Doctrina valorii logi-ce; Doctrina valorii morale; Doctrina valoriiestetice –, Böhm a dezvoltat o variantã pro-prie de filosofie transcendentalã. Potrivit ex-presiei sale, a þinut sã cuprindã astfel întrea-ga realitate, ambele sale „emisfere“, atîttãrîmul existentului („ceea ce este“), cît ºi celal obligaþiilor („ceea ce trebuie sã fie“). Ca-racterul convingerilor sale filosofice, activi-tatea sa profesionalã, pînã ºi fizionomia inte-lectualã proprie îl apropie pe Böhm degînditorii din cea de-a doua generaþie a neo-kantienilor (Natorp, Windelband, Riehl).

Dupã absolvirea Teologiei Evanghelicedin Bratislava, pe parcursul anilor 1867-’69,Böhm a urmat mai multe cursuri de filo-sofie ºi teologie la universitãþile din Göttin-gen, Tübingen ºi Berlin. (Vezi Kajlós-KellerImre, ed., Böhm Károly tana és személyisége[Doctrina ºi personalitatea lui Böhm Károly],Besztercebánya: Madách Kiadó, 1913, vol.I.) La aceste cursuri, el a avut ca profesoripersonalitãþi de prim rang dintre iniþiato-rii neokantianismului ºi ai axiologiei – disci-plinã nouã, care va face carierã, definitivîn-du-se ºi integrîndu-se în corpusul filosofictocmai prin aportul deosebit al filosofilorneokantieni. Astfel, în 1868, la Universitateadin Göttingen, Böhm a audiat cursurile depsihologie ale lui Rudolf Hermann Lotze,întemeietorul axiologiei, profesor al multorpersonalitãþi filosofice de la sfîrºitul veacu-

lui trecut, printre care ºi al lui Wilhelm Win-delband. La aceeaºi universitate, l-a avutca profesor de dogmaticã pe teologul Al-brecht Ritschl, iniþiatorul reînnoirii teolo-giei protestante, cel care a contribuit, într-omãsurã însemnatã, la aprofundarea ºi rãs-pîndirea distincþiei introduse de Lotze între„judecata existenþialã“ ºi „judecata de valoa-re“. Un an mai tîrziu, Böhm a frecventatcursurile Universitãþii din Tübingen, undel-a avut ca profesor la disciplina istoria natu-rii pe Otto Liebmann, iniþiatorul formulei„reîntoarcerii la Kant“ ºi fondatorul orientã-rii neokantiene a metafizicii critice.

În introducerea la primul volum al ope-rei sale principale, apãrut în 1883, Böhm– referindu-se la meritele unor neokantienica Liebmann ºi F. A. Lange în înþelegerea ºicontinuarea filosofiei kantiene – se consi-dera un urmaº al lui Kant, pe care însã doreasã-l interpreteze în lumina filosofiei lui Fich-te, Lotze ºi Comte: „Eu cred cã doctrinelelui Kant ºi Comte se completeazã reciproc.Kant furnizeazã poziþia teoreticã ºi forma,iar Comte ºi ºtiinþele pozitive conþinutulbogat“ (Az ember és világa: Philosophiai ku-tatások [Omul ºi lumea sa: Cercetãri filoso-fice], I. rész Dialektika vagy alapphilosophia[partea I: Dialecticã sau filosofie fundamen-talã], Budapest: Weiszmann, 1883, p. XI).

Caracterul ºi profunzimea problemelorcercetate, spectrul larg al ideilor contempo-rane citate de el atît în operele sale funda-mentale, cît ºi într-un numãr însemnat derecenzii publicate în paginile revistelor Phi-losophische Monatshefte ºi Magyar FilozófiaiSzemle (Revista maghiarã de filosofie), fon-datã ºi redactatã la început chiar de el însuºi,ne aratã vasta sa culturã filosoficã, precumºi pregãtirea sa ºtiinþificã curentã în dome-niile psihologiei, fiziologiei ºi antropologiei.

În paralel cu cercetãrile filosofice ºi cuparticiparea sa activã la viaþa ºtiinþificã a epo-cii (fondator al Societãþii Maghiare de Filo-sofie, membru al Academiei Maghiare),Böhm a desfãºurat ºi o intensã carierã didac-ticã. Dupã ce a predat istoria filosofiei ºiantropologia la Teologia din Bratislava ºi afuncþionat ca profesor de filosofie de ºcoalãmedie la Budapesta, au urmat cincispreze-ce ani de profesorat la Universitatea „Fran-cisc Iosif“ din Cluj. În aceºti ani, el a predatîntreaga arie a disciplinelor filosofice uni-versitare: istoria filosofiei, logica, istoria lo-gicii, psihologia, enciclopedia ºtiinþelor fi-losofice, dialectica, etica, istoria eticii, bazeleaxiologiei (începînd din anul universitar1899-1900), estetica etc.

În urma activitãþii sale, s-a format la Clujun adevãrat cerc filosofic interesat de culti-varea filosofiei transcendentale ºi de edita-rea operei lui Böhm. Membrii cercului amin-tit au iniþiat în 1913 constituirea la Cluj aSocietãþii „Böhm Károly“, au editat primulvolum din Operele complete (care din pãca-te însã nu a fost urmat de alte volume), pre-

cum ºi culegerea de studii omagiale în treivolume Doctrina ºi personalitatea lui BöhmKároly. O parte dintre studenþii sãi, BartókGyörgy, Varga Béla, Tankó Béla ºi TavaszySándor, impresionaþi de exemplul profeso-rului lor, au ales cariera filosoficã, formîndîmpreunã cu alþi colegi ai lor, care au îmbrã-þiºat cariera teologicã ºi ecleziasticã (viitoriiepiscopi Makkai Sándor ºi Ravasz László),un adevãrat cerc de discipoli, numiþi de con-temporani „ºcoala filosoficã clujeanã“ sau„ªcoala Böhm“, prin comparaþie cu ªcoalade la Baden.

În perioada interbelicã, sub îndrumareadiscipolilor amintiþi, mulþi studenþi la filo-

sofie la diferite universitãþi din Ungaria auales ca temã de cercetare probleme filoso-fice legate de opera lui Böhm, unele dintreacestea ajungînd sã vadã ºi lumina tiparului.Printre aceste adevãrate „studii böhmiene“se numãrã lucrãrile lui Szelényi Ödön, BöhmKároly és a vallásfilozófia (Böhm Károly ºifilosofia religiei), 1914; Joó Tibor, Történet-filozófiai alapok Böhm Károly rendszerében(Fundamente ale filosofiei istoriei în siste-mul lui Böhm Károly), 1929; Ignácz Imre,Böhm Károly természetfilozófiája (Filosofianaturii la Böhm Károly), 1934; Szabó Irén,Böhm Károly etikája (Etica lui Böhm Károly),1935; Péter Zoltán, Böhm és Spranger (Böhmºi Spranger), 1937; Vrannay János, Böhmdialektikája (Dialectica lui Böhm), 1942. Unadintre cele mai interesante exegeze este lucra-rea studentului bulgar Dimo Boiklieff, Azigaz, a jó és a szép fogalma és összefüggésük BöhmKároly szerint (Conceptele de adevãr, bine ºi frumos ºi interrelaþia lor dupã Böhm Károly), 1933.

Böhm considerã cã filosofia autenticãeste filosofia transcendentalã. Sarcina uneiatari filosofii ar fi, dupã el, stabilirea meca-

Böhm Károly ºi ºcoala filosoficã clujeanã

Ungvári-Zrínyi Imre

• Böhm Károly (1846-1911)

nismelor fundamentale ale conºtiinþei, cãro-ra omul le datoreazã, pe de o parte, repre-zentãrile sale despre lume, iar pe de altã parteideile privind statutul existenþial, veridici-tatea ºi valoarea acestor reprezentãri. Adeptal iniþiativei fichteene de reparare a „in-consecvenþei“ lui Kant, tendinþã des întîl-nitã la filosofii neokantieni, Böhm eliminãpostulatul lucrului în sine ºi identificã lumeacu imaginea, adicã cu reprezentarea oferitãde o proiecþie involuntarã. Proiecþia astfelconceputã, din mecanism fundamental alconºtiinþei, devine temeiul existenþei obiec-tului cunoaºterii ºi este numitã de cãtre filo-sof „mecanism existenþial“. Cunoaºterea,la rîndul sãu, nu este altceva decît recon-struirea conºtientã a imaginii apãrute înurma proiecþiei involuntare, iar valoarea,surprinsã în obiectul gîndirii, va fi stabi-litã tot în aceeaºi proiecþie de nivelul de au-torealizare al Eului ºi este exprimatã în „semnificaþia” senzorialã, utilitarã sau spi-ritualã a reprezentãrii.

Axiologia – sau „deontologia“ – consti-tuie completarea, întregirea necesarã a de-mersului „ontologic“ din Dialecticã ºi Viaþaspiritului. În cadrul unei filosofii care seconsiderã o expresie a autorealizãrii Eului,acþiunea rezultatã din hotãrîrea liberã asubiectului are o importanþã sporitã faþã demecanismele involuntare ale conºtiinþei.Sistemul filosofiei böhmiene se compunedin douã pãrþi fundamentale: ontologia,deducþia mecanismelor datelor conºtiinþei,a categoriilor, precum ºi a mecanismelor deautomenþinere/autorealizare ale Eului, res-pectiv axiologia, revelarea mecanismului ºia modalitãþilor de evaluare în general ºi aproblemelor specifice ale evaluãrii în dife-ritele discipline normative (logica, etica,estetica).

Disciplinele filosofice, respectiv dome-niile valorii spirituale ale autorealizãrii Eului,se grupeazã în jurul unor valori fundamen-tale, cum ar fi: valoarea ºtiinþei, respectivadevãrul sau valoarea logicã; valoarea cultu-rii sau valoarea moralã; valoarea spiritualã aimaginilor sensibile sau valoarea esteticã.Identificarea, pe baza tradiþiei kantiene, aacestor trei domenii ale filosofiei, ca funda-mentale pentru întregul demers filosofic,a constituit unul din punctele comune aleconcepþiei lui Hermann Cohen (ªcoala de laMarburg), Wilhelm Windelband (ªcoala dela Baden) ºi Böhm Károly, fondatorul ºcoliifilosofice clujene. Tratarea domeniilor amin-tite într-o manierã axiologizantã îl apropiepe Böhm de concepþia ªcolii de la Baden,arãtînd similitudini atît cu expresia iniþialãa acestei concepþii, aparþinîndu-i lui Win-delband, cît ºi cu dezvoltarea sistematicãulterioarã a teoriei valorilor de cãtre Hein-rich Rickert.

În cadrul acestei filosofii, problematicarelaþiei dintre diferitele discipline filosofi-ce – în special, cea a axiologiei – cu restulcorpusului filosofic capãtã un accent deo-sebit prin însãºi arhitectonica sistemului.Problematica aleasã ºi soluþiile oferite deBöhm îmbogãþesc imaginea formatã asupraneokantianismului prin idei, procedee ºirezultate proprii.

Prin opera sa filosoficã originalã ºi inten-sa activitate didacticã, Böhm pune bazeleînvãþãmîntului filosofic universitar clujeanmodern, avînd drept continuatori pe PaulerÁkos, Lucian Blaga ºi D. D. Roºca, iluºtrireprezentanþi ai tradiþiei filosofice clujene.

�

Anul XVIII, nr. 3 (202), 2007 • 23

UNA DINTRE cele mai avi-zate ºi documentate opi-

nii cu referire la relaþia conceptualã politic/raþional/imaginar este cea a lui Jean-Jacques Wunenburger – pro-fesor la Universitatea „JeanMoulin“, Lyon III, decan alFacultãþii de Filosofie ºi director asociat alCentrului de Cercetãri asupra Imaginaruluiºi Raþionalitãþii „Gaston Bachelard“ alUniversitãþii „Bourgogne“ din Dijon. ÎnImaginariile politicului (Bucureºti: EdituraPaideia, 2005, traducere din francezã de IonelBuºe ºi Laurenþiu Ciontescu-Samfireag),acesta aduce o interpretare realistã de fac-turã antropologicã a sferei politicului, de-taºându-se de abordarea de tip idealist.

Wunenburger, situându-se „în afara filo-sofiei politice dominante“, care face „apo-logia unilateralã a raþiunii politice“, se aliazã„blestemului politic“, „zonei de umbrã“ dinsfera politicului, considerând cã „nonraþio-nalul nu numai cã nu este un reziduu deplo-rabil [...], ci dimpotrivã un factor dinamiccare poate facilita proiectul politic al uneibune convieþuiri“. Poziþia lui Wunenburgereste cã politicul se aflã în „crizã“, e lipsit de„eficienþã“ ºi a pierdut orice legitimitate, iaraceasta se datoreazã punctului de vedereraþional ce a dominat ultimele trei secole.În consecinþã, politicul ar trebui reînteme-iat, însã de data aceasta din direcþia unei her-meneutici „mai blânde“, dat totodatã „maicomplexe“, întrucât cuprinde ºi elementeneraþionale.

Cartea, restrânsã ca dimensiuni, dar den-sã în informaþii ºi care face trimiteri la întrea-ga literaturã consacratã imaginarului, cuprin-de trei pãrþi: „Inventarea cetãþii“, „Chipuriale acþiunii“ ºi „Imaginaþia politicã“.

Prima parte prezintã o teorie despre apa-riþia statului, a cetãþii, opusã contractualis-mului lui Rousseau. În acest sens, pute-rea pe care o deþine un conducãtor de statnu poate fi explicatã printr-o „soluþie raþio-nalã la problema convieþuirii“, nici printr-osimplã „loviturã de forþã“ din partea con-ducãtorului. Atât în epoca primitivã ºi tra-diþionalã, cât ºi în cea contemporanã, pute-rea se legitimeazã recurgând la „un fel defiinþã fictivã sau miticã“, în vreme ce per-soana învestitã sã mânuiascã atributele pute-rii este doar un „locotenent sau un repre-zentant“ al acesteia. „Oamenii au nevoie caputerea sã fie înruditã cu ceva suprauman“;„Voinþa sa îºi are originea într-o voinþã transcendentã cãreia îi este purtãtor decuvânt ºi mânã dreaptã“. În Antichitate,regele, afirmã Wunenburger, e în primulrând „un reprezentant al zeului pe pãmânt“ºi apoi un monarh. Este adevãrat cã odatãcu modernitatea politicul se autonomizeazã,se raþionalizeazã ºi se pogoarã pe pãmânt,devenind „putere democraticã“, dar nu sedesacralizeazã în totalitate. Imaginile ºi mo-

delele mitice existã ºi-n contemporaneita-te. Un exemplu poate fi acela al regimurilortotalitare, care, deºi impulsioneazã declinulbisericii, se folosesc de „modele ancestrale“.De asemenea ºi în societãþile democratice,executivul, judiciarul ºi legislativul („cei treistâlpi ai organizaþiei politice“) apeleazã ade-sea la „mituri, simboluri, analogii, ficþiuni,mai ales în dimensiunile lor religioase“. Înplus, orice apropriere sau pãstrare de teri-toriu este justificatã tot printr-o poveste re-curgând la mituri ale originii sau morþilor(strãmoºii), la amintiri care posedã ºi con-ferã o „putere transistoricã“.

Partea a doua a cãrþii vine sã întãreascãcele afirmate la nivel de premisã în primaparte, ºi anume cã desacralizarea imagina-rului nu e chiar una veritabilã. Imaginea în-cã mai poate oferi legitimitate. Astfel, socie-tãþile democratice – în ciuda raþionalitãþii pecare ºi-o pretind – capteazã opinia publicãprin recurs la imagini, prin „mediatizare“.În acest sens, prezenþa pe „canalele de tele-viziune, vizitele prezidenþiale, organizareade sãrbãtori“ reprezintã, pentru guvernanþi,forme de a se legitima înaintea poporuluiprintr-o anume „faþã“, „o figurã de autori-tate care îi flateazã, în acelaºi timp, pe elînsuºi ºi pe popor“.

Partea a treia se opreºte la patologiilespre care poate fi deviat imaginarul poli-tic. Pe de o parte, prãbuºirea funcþiei figu-rative a imaginarului („hipotrofia simboli-cului“) duce la un raport de identitate nefastprecum cel din totalitarismele radicale, încare „un principe [e luat] drept Dumnezeu,o societate drept Cetate perfectã“. Însã, pede altã parte, accentuarea prea mare a func-þiei figurative („hipertrofia simbolicului“)duce la o nediferenþiere în care „totul trimi-te la tot“. Un exemplu elocvent în acest cazeste nazismul, care a recurs la o serie vastãºi nediferenþiatã de mituri. Totuºi, aceste„patologii“ istorice nu trebuie sã determi-ne o condamnare a imaginarului – la astfelde eºecuri duce adesea ºi raþiunea, când nuare fundamente sau scopuri corecte.

Omul e, vrând-nevrând, o „fiinþã pro-fund imaginantã“. Imaginarul e o realitateinerentã atât în domenii cu aplicabilitatepracticã, cât ºi în cele teoretice, iar imagi-naþia este facultatea de a gândi irealul ºi/sausuprarealul, fãrã de care „am fi privaþi delibertate“. Vigilenþa omului trebuie sã fieaceea de a nu cãdea în viciul instrumenta-lizãrii ºi chiar industrializãrii imaginii. Prinnatura lui „ambivalentã“, imaginarul poatevalorifica „ce e mai bun, dar ºi ce e mai rãu“.Dacã un imaginar exagerat sau insuficientpredispune la rezultate nefaste, soluþia carese contureazã este una de mijloc, de echili-bru între cele douã extreme, precum era ca-zul Greciei antice, ca sintezã echilibratã în-tre mythos ºi logos.

�

Imaginariilepoliticului

Ciprian Sonea

24 • APOSTROF

NU NUMAI în viaþa privatã, poetul NicolaePrelipceanu e un fermecãtor conviv (în

spaþii din afara obligaþiilor de serviciu, desi-gur, unde ºefia îndelungatã l-a transformatîntr-un actor oscilant). În poezia pe care oscrie astãzi, rafinate jocuri de spirit, ca pînze-le semantice, foarte profitabile poetic, pecare le fac alternanþele dintre realitate ºi vir-tualitate, dintre potenþãri ºi actualizãri suc-cesive, ca în celebrele iluzii grafice ale struc-turilor lui Escher, imprimã o marcã distinctãcãrþii de versuri Un teatru de altã naturã,publicatã de curînd în eleganta colecþie cuCD a Editurii Cartea Româneascã. De alt-fel, poemul care împrumutã titlul întregu-lui volum, conþine aceastã premisã ºi apro-pie foarte tare – în mod paradoxal – poeziade acum a lui Prelipceanu de cea a optze-ciºtilor, al cãror precursor a fost, oriºicît,în ordinea cronologicã a istoriei literare. Dacã n-ai rãmîne surprins de cîte volumea publicat scriitorul Prelipceanu, versuri,prozã ºi publicisticã, pînã la afirmarea opt-zeciºtilor, ºi ai citi doar Un teatru de altãnaturã, l-ai putea aºeza liniºtit pe raftul careîncepe cu Romoºan, Coºovei, Viºniec, Cãrtã-rescu (sã zicem), ca un precursor al lor, evi-dent. Sã fie acesta motivul pentru care dras-tic-bonomul critic Alex ªtefãnescu nu l-ainclus în masiva, controversata sa Istorie aliteraturii române contemporane?

Sugestiile polivalente ale poemului titu-lar Un teatru de altã naturã dau amprentainconfundabilã a întregului volum: teatrule joc, spectacol, artã, dar viaþa resoarbe cicliccultura, cum iarba ºi abundenta vegetaþietropicalã macinã templele ºi statuile de pia-trã ale zeilor, în timp ce natura însãºi (inclu-siv cea umanã, socialã, politicã) se conta-mineazã progresiv de spiritul creativ alimaginarului ºi regizeazã spectacole morta-le, avînd ca actori propriile noastre vieþi ºiistorii, „un teatru de altã naturã“, desigur:„peste firele de iarbã cade bruma de înþelesdin lumea aceasta“. Tot „un teatru de altãnaturã“ e ºi spectaculosul cimitir San Mi-chele, de pe o insulã a unei lagune veneþie-ne, unde-am ajuns într-o iarnã cu acelaºi„vaporetto“ (împreunã cu Adrian Popescu,dar noi am luat-o spre Murano ºi Torcello),invocat în graþiosul poem funerar San Mi-chele biblioteca înaltelor spirite, al cãrui ori-zont de aºteptare, încãrcat de semnificativereferinþe livreºti, Iosif Brodski, Ezra Pound,Diaghilev, e rãsturnat brusc de hohotitoa-rea ironie finalã, în clipa cînd privirea gravmeditativã a poetului descoperã mormîntulcelebrului antrenor Hellenio Herrera: „darcu spiritul lui numai aici m-am întîlnit“.

În acest profitabil registru poetic e con-struit – de altfel – întreg volumul, impresio-nant de unitar ºi bine articulat, al cãrui topospredilect pare sã fie cimitirul, la care trimitîn mod direct numeroase poeme ºi versuri,„groapa comunã“, „alfabetul cimitirelor“,„cimitirul virtual“, „cimitirul virtual (marinfireºte)“ ºi chiar „un cimitir virtual/birtual“,poemul preliminar cimitirul izvorul noudeschizînd volumul cu o sugestie oximoro-nicã în titlu, ca posibilã cheie pentru decoda-rea secretului de acces la reþeta ludic-sarcasti-cã, deprimant-jovialã, victorios-resemnatã aîntregii poezii marca Prelipceanu. Dar poe-zia cãrþii se hrãneºte, în egalã mãsurã, cudecupaje din realitatea socio-politicã ime-diatã, cu suculente trimiteri gazetãreºti, iru-pînd în cîteva vituperãri pamfletare directe,vehement contestatare, peste care se aºazã,într-o beneficã geologie personalizatã, pînzede amintiri rãmase crude din copilãrie (poe-mul searã continuã cu rîul în spate ar puteafi inclus în orice antologie de tristeþe alumii), cu tulburãtoarea prezenþã în memo-rie a tatãlui dispãrut, recurentã în cele maisurprinzãtoare puncte geografice ale þãrii(Oradea, Babadag sau Suceava), un registruparabolic-livresc, care interfereazã profitabilcu trimiteri la toposuri urbane, arhicunos-cute de boema noastrã literarã, ºi chiar unregistru nostalgic al iubirilor ºi erosului înpierdere, peste toate aceste straturi, care daupulsiune de þesut viu ºi corporalitate poe-melor, aºezîndu-se veºmîntul elegiei, îmbrã-cat solemn pentru ritualul autoflagelatoral uitãrii, la petrecerea fiinþei umane atîtde risipitoare prin lume: „astfel îmi petre-ceam tinereþea freneticã/ în ani despre carenu se mai ºtie/ încercînd bucuriile stinse-alecãrnii/ ucigînd fãrã voie gînd dupã gînd/începuse bine sfîrºitul“.

Fiind o carte gravã de iluminare la prime-le înfiorãri carnale, inconfundabile, de pre-vestire a morþii, dar nu a Morþii-în-general,ci a propriei morþi, cu unele poeme de-o tris-teþe atît de vie, încît te gîndeºti sã reciteºtiimediat dupã lectura acestui volum Carteatibetanã a morþilor, am cãutat cu o atenþie pemãsurã ce soluþie mîntuitoare ar putea rãmî-ne în urma poeziei acesteia. Ar mai putea filiteratura o formã de mîntuire, îºi mai amin-teºte cultura de azi, mãcar în cãrþi de poe-zie ca aceasta, cã s-a desprins din aceeaºirãdãcinã originarã a cultului ºi cã ar cam fitimpul sã-ºi regãseascã unitatea înstrãinatã,aºa cum se adunã tot mai multe semne cãse întîmplã în ºtiinþele de azi, cu ultimeleforme perceptibile ale materiei de bazã, maimult imaginare decît actuale, pe fundul ce-lor mai adînci particule elementare? Regã-seºte poezia tulburatã a lui Prelipceanudivinitatea autenticã, originarã, nu cea com-promisã prin eroziune de o civilizaþie înpustiire spiritualã, cînd fiinþa ºi îngerul sãuîºi fãceau respiraþie gurã la gurã?

Sînt multe poeme ºi versuri memorabi-le, în care Prelipceanu face referire la acestsupraregistru, situat peste realitatea umanãîncã suportabilã („oare ce gust are carneamea/ în gura lui Dumnezeu/ oare cît de multtrebuie sufletul perpelit/ ca sã fie gustoasã/mã-ntreb“) ºi eram înclinat sã cred cã luci-ditatea sa rece acceptase cu cinism resem-narea, „nu-i de mirare cã-n cele din urmã/simþurile se-atrofiazã/ mintea acceptã de-menþa/ ºi se retrage-n tãcere“, cã întreaga saexperienþã poeticã de pînã acum nu l-a pututtrece dincolo de vama mioritic-eminescianãa unor versuri neliniºtitoare: „plimbarea desearã se terminã blînd/ putrezire tu nesfîrºitde dulce“, sau – într-un registru similar:„spre-acelaºi þinut închis/ fãrã orizont/ fãrãaltã ieºire/ decît aceastã fericitã cãdere“. Jus-tificarea finalã pentru aceastã stagnantã po-ziþionare, în înþelegerea vieþii doar ca expe-rienþã primejdioasã de îmblînzire a morþii,pãrea statornicitã de douã versuri paradoxal-amare: „cum sã învii cînd nici nu ºtii/ încãsã mori“, cu trimitere evidentã la celebrele„Nu credeam sã-nvãþ a muri vreodatã;/ Pu-ruri tînãr, înfãºurat în manta-mi“, pe careîntreg volumul de azi al lui Prelipceanu lecontinuã, ca ºi cum între aceste universuripoetice paralele, aflate la peste un veac desingurãtate depãrtare, taina ispititoare a morþii ar fi întins o razã egalizatoare.

ªi totuºi, la o privire mai atentã a volu-mului, lucrurile par sã stea sensibil diferit.Dincolo de „fabrica de sfinþi“ a demolato-rilor de biserici ºi de „vaca de muls“ a cre-dinþei socializate profitabil de uzurpatoriilui Dumnezeu, la care face neiertãtoare refe-riri pamfletare, poetul intuieºte cã în ºirul

Lumea ca un cimitir...

Ion Zubaºcu

Sã ne cunoaºtem scriitorii

�

tranziþie

ce vedem este o parte a memoriei universale care loveºte

suspinul care ar vrea sã se afle undeva departepurpura istovitã ca un cuplu un fir al cuvintelor care trece prin lume întorcîndu-se în locul iniþial

cei care au fost de faþã cînd se topea zãpada ºi-au scris

se poate spune totul de fiecare datã se-anunþã ciuma pe o viforniþã cu soare

în burgul medieval e-o viaþã mai bunãdecît aiciruine ale fatalitãþii fãrã deºert în jur

alcãtuieºte un desen cu mîna în aer ºi-l vei regãsiîntr-o arhivã a zeilor

pe serpentine acum se ridicã ceaþa unui orizont hãituitcitesc sens unic nu ºtiu dacã putem înainta pe o vreme ca asta

e-o transparenþã ca peste un lan de bumbacîn marea tranziþiede care nu se mai ºtie nimic

ar trebui sã fim legaþi de catarg pînã la ultimul.

arhiva din spatele asinilor

completezi ceea ce ºtii despre mine cu ceea ce ºtii despre tinemi-am spus cã nimeni nu mai crede în muzica ghetoului

niciodatã repetitivãºi-n marioneteleliteraturii multilingve cãrora nu le ajung dezastrele din jurdeºi cam astea îþi aratã calea în plinã revelaþie

anchetele au fost opritede emoþia victimelorde jurnalismul unor trusturi cu fabrici de conserve

orbim în faþa icoanelorhrãnim pãsãrile pe-o uliþãa unui fost paradisînvãþãm sã conducem maºinile la fel cu profesioniºtiicîteva secunde steaua bãtrînilor se aflã pe umerii însîngeraþi ai contestatarilor

lumea se va despica într-o zi mai clar decîtîn imaginaþia noastrã nu sunt apocaliptic chiar dacã unii deja numãrã oreleîn propriile lor catedrale mã-ntreb dacã le va ajunge vestea la timp

limitele au fost depãºite de crîncene prevestiri

cîºtigãtorii nu mai au nume nici nu-i nevoie.

�

Anul XVIII, nr. 3 (202), 2007 • 25

de existenþe cu care a început fiinþa con-ºtientã de sine a omului în lume, „drumulfusese trasat doar în mintea/ celui dintîi“,cei care l-au urmat au înaintat doar bazîn-du-se pe încrederea în „umbra altCuiva/ cumult mai neVãzut“ (poemul final al cãrþii), ºicã acest Dumnezeu „din veac în veac/ maisalveazã pe cîte unul din noi“. Poezia luiPrelipceanu are, aºadar, conºtiinþa acestui„altCuiva“ mai cuprinzãtor ºi mai înalt decîttoate cuvintele, a ajuns la hotarele sale, caeroul din basmul Tinereþe fãrã bãtrîneþe ºi viaþãfãrã de moarte lîngã Valea Plîngerii, de dincolode istorie ºi de timp, dar – în faza în care segãseºte cu cercetarea sa – acceptã cã e o supra-Fiinþã despre care nu se poate vorbi omeneºtedecît prin tãcerea deplinã din urmã, „la caretrebuie/ sã ajungeþi singuri“.

Spre aceastã zonã de investigaþie se în-dreaptã poezia viitoare a lui Nicolae Prelip-

ceanu, în mãsura în care va crede în viitorulsãu mai mult decît în tãcerea finalã, preves-titã ºi ea în cuvinte clare, dupã acest volumnemairãmînîndu-i nimic altceva mai bun defãcut: „rãscoleam aerul pe o terasã/ nu depar-te de ultimul drum“. Dar ultimul drum e în-totdeauna, de la începutul lumii pînã acum,cel al întoarcerii sufletului încã pîlpîitor spreDumnezeu, iar cel mai scurt drum între aces-te extreme, Fiinþa-singurã-în-faþa-morþii ºiCreatorul sãu, e doar credinþa rugãciunii. Saupoezia credinþei. Ceea ce, de fapt, e totuna.

Închei aceste însemnãri ale unui poetdespre poezia altui poet cu regretul, pe carenu mi-l pot reprima, cã timp de zece ani, cîtam lucrat la acelaºi cotidian, România liberã,în aceeaºi cãmãruþã redacþionalã înghesuitã,ne-am înþeles de minune ca oameni de lume,dar prea puþin ºi ca oameni de spirit. Retrastotdeauna parcã prevenitor ºi protectiv înmiezul sãu lãuntric, discret ºi egocentrat cu

multã zgîrcenie pe nucleul sãu aurifer, detainã, necomunicativ ca aurã, la anii ºi expe-rienþa sa poeticã, ci doar ca personaj public,de consum imediat la scenã deschisã, cole-gul Nicolae Prelipcenu rãmîne o „enigmãnesplicatã“ a acestui deceniu jurnalistic co-mun. Poezia sa însã nu: ea e un banchet alluciditãþii ludic-amare, de carnaval funebrupulsînd de vitalitate, un fel de Sãpînþã vie ca-re recupereazã în epitafe autoironice crude,melodios regizate stilistic, cu ºtiinþa profita-bilã a rãsturnãrilor real-virtual, actual-iluzo-riu, toate precaritãþile ºi incongruenþeleumbrelor luminoase, care vom mai pîlpîiîn istorie doar prin netrecãtoarele noastrecuvinte: „cât timp am trãit/ în preajma unuicimitir/ istoria morþii/ o învãþam la zi“.

Lume frumoasã, cinste cui te-a scris!�

Poeme de

�

• G

rafic

ã de

Gab

riela

Mel

ines

cu

26 • APOSTROF

Poezia Magdei Cârneci (Hipermateria,1980, O tãcere asurzitoare, 1985, Haos-

mos, 1992, Poeme politice, 2000) a fost per-ceputã sub specia inteligenþei (I. B. Lefter),a experimentului (Andreea Deciu) sau a „ro-mantismului profetic“ (Andrei Bodiu). Fi-reºte, aceste caracterizãri, ca ºi altele care ausurvenit de-a lungul timpului, sunt relative;ele trebuie mai degrabã acceptate sub bene-ficiu de inventar. O fizionomie credibilã apoetei ne este oferitã de Mircea A. Diaconu,în Poezia postmodernã:

Magda Cârneci îºi situeazã poezia la întâlni-rea dintre cotidian ºi etern, pe de o parte, ºi laconfruntarea dintre trãire – adicã asumare indi-vidualã, ºi analizã – adicã situare cerebralã,pe de altã parte. Din aceastã perspectivã con-struitã pe temeliile unei forþe vizionare, poli-ticul este relevat tocmai prin proiectarea sen-surilor individuale în cosmic ºi prin depãºireacrizei personale, care se decanteazã într-unfel de „trãire a trãirii“. Este la mijloc o miºcareondulatorie care alterneazã ºi suprapune, din-colo de perceperea imediatã, dezgustul ºi în-crederea, sarcasmul ºi speranþa, furia nihilis-tã ºi misionarismul constructiv.

Magda Cârneci dovedeºte însã ºi o con-ºtiinþã a poeziei extrem de bine articulatã.Într-un Post-scriptum la o carte de poezie, au-toarea îºi asumã cu luciditate condiþia postmo-dernã, definind-o, în acelaºi timp, în aser-þiuni riguroase ºi plastice totodatã:

Suntem, vrând-nevrând, postmoderni. Consu-mãm resturile, fãrâmiturile, urmãrile de lafestinul de aproape un secol al altora. Avan-garda n-a fost urmatã, în mobilul ei iniþial,în spiritul ei, ci bineînþeles în litera ei, în for-mulele sale pur tehnice. Ca orice gnozã caredevine repede o religie instituþionalizatã, otehnologie reificatã. Suntem vrând-nevrândpostmoderni, tragem ponoasele unor jocurifãcute de alþii, unei rulete puse în miºcare dealþii. Nu putem decât sã permutãm la nesfâr-ºit un depozit uriaº de limbaje ºi tehnici, ex-plorându-le pânã la saturaþie, pânã la tiranie,cãutând din aproape în aproape, orbeºte, o

cãrare care nu se înfundã, un limbaj care nuse reificã, o cale a salvãrii. Suportãm sincre-tismul ca figurã de stil, polimorfia ca o con-diþie a supravieþuirii, îndurãm posibilismulca o stare de existenþã.

O poezie ce rezumã în modul cel maielocvent concepþia ºi mijloacele discursiveale Magdei Cârneci e Sã privim realitatea înfaþã, artã poeticã ºi, în acelaºi timp, redareplasticã a elanurilor gnoseologice ºi metafi-zice ale unei întregi generaþii poetice:

Sã privim realitatea în faþã/ în faþa ei grasãde femeie de casã, fãrã pretenþii/ prost îmbrã-catã, mamã a zece copii (n-a avortat/ nicio-datã) pregãtind de mâncare pentru o cantinã/întreagã, o armatã de geniu, subpãmântean,aerian/ ºi terestru, ciorba de burtã, ciorba fier-binte ºi grasã/ în cazane de tablã// Sã-i pupãmcu curaj ºi mândrie/ faþa sulemenitã ºi rasã (aremustaþã muierea) mâncatã/ de coºuri ºi bube,dar generoasã,/ o conopidã, melasã, ciupercãde foc, mãruntaie, explozii,/ „peisaj dupã bãtã-lie“, pat dupã dragoste, o celebrã/ istorie desfrâ-natã ºi pãcãtoasã/ ca o piramidã de capete/ unatroce ospãþ fãrã margini, femeia cu o miede sâni/ bunã azi, bunã mâine, bunã zece miide sãptãmâni/ în coama ei creaþã cum ºadem,furnicile, microbii,/ cãpuºele (gãurile fanteleuºile)/ atunci când îºi închide cãscând/ guralatã fardatã cu o tonã de/ ruj purpuriu desânge/ dã sã ne-nghitã, sã ne mestece, în braþene strânge/ parcã ar fi o sãrutare de dragos-te, extaze, contopirea/ cu cosmosul, epifanie:/muºte negre ºi verzi cântau imne în beatitu-dine pe/ lipicioasa ºi otrãvitoarea hârtie.

Se poate observa cã poezia Magdei Câr-neci e, înainte de orice, o poezie cu o acutãcarnaþie senzorialã, o poezie a visceralitãþiifiinþei ºi a unei realitãþi proliferante. Eul poe-tic trãieºte cu exaltare revelaþiile ºi exasperãrileunei existenþe debordante, torenþiale, fiindconectat, cu toate simþurile ºi firele sale,de aspectele unui real halucinant, prin pre-zenþã supradimensionatã ºi pondere: „dacãacele þipete, acele lãtrãturi,/ sfâºiind carneanopþii/ sunt ale ochilor care încep sã zãreas-cã prin ceaþã,/ sunt ale urechilor care începsã audã/ un ultrasunet insuportabil,/ dege-tele presimt, mirosul profetizeazã,/ nerviiexplodeazã încet, flori carnivore în întune-ric,/ deschizându-se cãtre/ o vastã insesiza-bilã pradã,/ sunt ale limbilor lumii încercândbâlbâit/ sã rosteascã“. Asumarea cotidia-nului se produce printr-o radicalizare a vi-ziunii ºi, în acelaºi timp, prin demistificareaponcifelor ºi canoanelor, într-o percepþienudã, austerã, a unei realitãþi convulsive ºidevorante:

Iarãºi am ajuns în aceastã piaþã fãrã ieºire./Oare cum am ajuns? cine ne-a împins? Cinene-a închis cu de-a sila?/ Lumea din afarã din

nou nu mai poate fi transformatã./ Toate idei-le noastre, scoase în lume, s-au dovedit cri-minale./ Grãmezi de iluzii ºi manifeste ardmocnit în toate cotloanele./ Utopia, totuºi,ameninþã încã. E adânc semãnatã în noi. Eae muma realului.// Trebuie sã ne eliberãm deciuma asta vopsitã./ Dacã nu mai putem schim-ba lumea, atunci lumea trebuie opritã./ Trebu-ie adusã în noi, trebuie înghiþitã./ Acolo, înnoi, ea e liberã, ea mai poate fi transformatã./Cea mai bunã lume e-n noi. Noi suntem lu-mea ce trebuie// din nou din nou inventatã.(Post-utopism)

Realitatea pe care o transcrie Magda Câr-neci în poemele sale este un spaþiu alienant,impropriu locuirii, în care fiinþa îºi resimtepropria sa lipsã de sens, propria condiþie mi-natã de absurd ºi aleatoriu. Reificarea, ab-senþa unor conþinuturi viabile ºi a unor sem-nificaþii revelatoare se conjugã cu sugestiateatralitãþii, a unei scenografii a neantului,figurat cu mijloace austere, într-un limbajdeposedat de orice iluzie, din care chiar ideearedempþiunii a fost alungatã, ca în poemulGlasul poporului: „Acum, cã s-a dus naibiibutaforia/ mã uit în jur, nu vãd nimic, mainimic, e pustiu/ unde sã fug de aici, unde,în care univers, pe care planetã?/ daþi-i olume bietului muncitor/ muritor// la mar-ginea autostrãzii care curge în cosmos“.

Nihilismul Magdei Cârneci, denunþareaconvenþiilor ºi a iluziilor, tentaþia mistificã-rii, toate acestea conduc la conturarea unorscenarii similiapocaliptice, a unor viziunihalucinante, în care nimicul, neantul, nega-tivitatea, în general, au o pondere covârºitoa-re. În mod cu totul frapant, un poem precumRaiul, care ar trebui sã conþinã conotaþiibenefice, e, mai degrabã, structurat din per-spectiva sarcasmului, a deziluzionãrii ºi a sugestiei terifiantului camuflat dedesubtulunor suprafeþe apolinice, liniºtitoare, la pri-ma vedere lipsite de convulsii ori de cutre-mure ale fiinþei. Îndãrãtul spaþiului aseptic,pândeºte, devorantã, insidioasã, apocalipsa,surprinsã într-un limbaj subversiv, ironic ºiparodic:

Am vãzut raiul/ râuri de rubine ºi lapte pestrãzi/ urale, steguleþe, ovaþii/ cuvinte maride aur, ridicate pe piedestale în pieþe/ urlete,spume la gurã, aclamaþii,/ am vãzut cu ochiimei raiul [...]// Am vãzut ºi eu raiul/ uzine-le sale de cristal ºi neoane/ hidrocentralelesale de raze ºi duh/ minele sale de uraniu ºidiamante/ crescãtorii lui de oameni noi ºidesãvârºiþi// Am vãzut uºile, porþile,/ ghiºeelelui nichelate, pline de becuri aprinse ºi reflec-toare:/ în faþa tejghelei, un bãrbat se trans-formã în broascã/ în faþa portarului o femeiese preschimbã în cârtiþã/ în faþa ºefilor uncopil se transformã-ntr-o cârtiþã// Am vãzutcu ochii mei raiul/ el e aici, lângã voi, bucu-

Sã ne cunoaºtem scriitorii

Stenogrameleapocalipsei

Anul XVIII, nr. 3 (202), 2007 • 27

raþi-vã/ ºobolani din toate subsolurile/ cârtiþedin lumea întreagã/ ºoareci din suflete ºi dintoate cuvintele// iubiþi-vã/ uniþi-vã/ devoraþi-vã!

Descriind cu acuitate a percepþiei spaþiulinfernal al „levantului putred“, Magda Câr-neci deseneazã peisaje groteºti, de coºmar,în care fiinþa îºi dizolvã identitatea, iar do-rinþa de neantizare, de dispariþie e precis for-mulatã, ca într-o invocaþie budistã; aici, nos-talgia nirvanei are forþa imperativã ºi plasticanihilistã a unei imprecaþii: „Nu mai vreau,lãsaþi-mã în pace./ Lãsaþi-mã sã mã deza-greg, sã mã pierd./ Vreau sã mã stric, sã mãdizolv, sã dispar,/ e dreptul meu sã pier, sãmã pierd,/ vreau sã nu mai fiu nimeni“. Înacest decor funambulesc ºi apocaliptic, schi-þat în aquaforte, în versuri limpezi, precise

ºi riguroase ca niºte mecanisme impecabilreglate, Magda Cârneci plaseazã ºi desti-nul poetului, un destin derizoriu, de dam-nat incorigibil, ce-ºi asumã cu luciditate ocondiþie profeticã ºi prozaicã totodatã:

Poetul se strãduieºte sã vadã viitorul încãierân-du-se cu trecutul/ ºi zãreºte numai o pâlnie:/o pâlnie veche ºi ruginitã care soarbe tot,/linge tot, ºterge tot ºi-l tot întreabã galeº:la ce bun?// [...]// Poetul dãnþuie singur prin-tre ruine/ poetul psalmodiazã pentru bestiiºi fiare/ poetul se roagã la diamante ºi sânge,/poetul întreabã unde sunt noile temple/ poe-tul îºi recitã singur stanþele printre hoituri/poetul se mãnâncã singur pe sine// ºi se trans-formã în vorbe. (Ars exilum mundi)

Nu toate poemele sunt însã stenogrameale nimicului ori ale unei realitãþi apoca-liptice. Poeta are disponibilitãþi certe ºi pen-tru miniatural, pentru viziunile extatice, fas-tuoase, în care tonalitãþile elegiace conferãstãrii lirice o anume delicateþe, sugestii alepicturalului, o muzicalitate difuzã ce nu ex-clude calofilia ºi armoniile interioare: „roatã,rubin ºi vârtej,/ zãpada luminoasã a buzelor

tale mã conducea prin grindinã/ acolo unden-am zãrit nici bãrbat, nici femeie,/ ci doarlicãrirea unui apus rãsãrit/ Înghiþit în sfârºitde dulceaþa ta nesfârºitã/ abur printre frun-ziºuri/ acolo unde în sfârºit nu e nimeni/doar o mireasmã atotcuprinzãtoare/ ºi dege-tele pãrãsite pe mal“. Poetã a hipermate-riei ºi a „haosmosului“, Magda Cârneci decu-peazã din realitate secvenþe extrem deincisive, fragmente ale vieþuirii pe care pri-virea le înregistreazã cu voluptate senzorialãmaximã: „Mãcelarul în uºa magazinului sãu/întinde carnea însângeratã ºi crudã/ trecã-torilor, în ceasul amiezii.// ªi între atâteajertfe/ cine mai deosebeºte sângele/ sãu desângele hranei/ ce se azvârle continuu pestrãzi“ (Poesia). Articulatã într-o notã cva-siexpresionistã, cu accente apãsate asupra

unor detalii atroce ale realu-lui, cultivând oximoronul ºisimbolul cu alurã alegoricã,poezia de acest tip nu exclu-de ecourile manierismului, unmanierism al deriziunii ºi far-sei metafizice, ce cautã sã des-facã din multitudinea de în-fãþiºãri, forme ºi chipuri alelumii esenþialitatea, arhetipul,manifestarea originarã, strin-gentã. Un poem ca Tinereþease înfãþiºeazã ca radiografiecredibilã a unui real demo-netizat, în versuri cu tãieturãjustã, lipsite de excese sau stri-denþe imagistice, dimpotrivã,neutre, cu o afectivitate degrad zero: „Mizeria întâmplã-rilor proprii: diamante/ desticlã înfipte direct în carneaalbã a pieptului.// E o neru-ºinare sã fi fost tânãr: banc-notã nouã/ ºi goalã pe caretoþi se semneazã“.

Parabolele lirice ale Mag-dei Cârneci, cu fervoarea lornihilistã, cu vocaþia lor demis-tificatoare, reprezintã, cu cer-titudine, o probã a autentici-tãþii unui lirism ce nu excludedin formele sale de manife-stare nici figuraþia eticã, resur-sele civice, subtextuale ori ma-nifeste, ca în Poeme politice,

volumul din 2000, în care iubirea de patriecapãtã o alurã catharticã, conotaþii ale uneiprobe a labirintului ºi ale unor revelaþii alelimitelor:

Nu-þi promit la început, patrie, nici unt, nicighirlande de flori, ci sudoare ºi lacrimi ºiscrâºnet al dinþilor.// [...]// Patrie a turnãto-rilor, palavragiilor, ipsosarilor./ Patrie a þãra-nului urbanizat ºi a orãºanului încã þãran./Europã piticã a sabotorilor, cârcotaºilor,mãsluitorilor, tãietorilor, mãcelarilor. Patriea cui te vrea ºi a cui te posedã, patrie care uiþirepede, repede.

Între spirit ºi trup, concept ºi trãire, întresenzaþie ºi conspectul ei liric, poezia MagdeiCârneci gãseºte, mereu, un element de echi-libru, în tentaþia înscenãrii voluptuoase asemnelor ºi priveliºtilor lumii, într-un desenliric auster ºi halucinant în egalã mãsurã.

�

Avangarda rusã

Noi, futuriºtii

David Burliuk

Noi trebuie sã populãm palate fastuoaseGrãdinile de portocali ale hesperidelorSã ne-mbãtãm de nuditatea versului

nestematªi nu de vuietul muncii ºi de mustul

acrid.

Noi trebuie în aur sã fim bogat înveºmântaþi

Cu pietre rare-n inele ciucure-pe-degeteNobil inspiraþi ºi puþin întraripat, alesIscodind montanele înãlþimi profunde.Inspirate idei, refrene ºi suspineSacramental ne aduce-un perseverent

afluxLuminaþi suntem de constelaþii ºi lunãOrice orã de vrajã în tãcere trãind-oIar de hranã sã-avem carnea cea de

fecioarã

A acestor suave creaþii de raze în zoriCãci pentru noi datã-i imponderabila rasãªi pentru noi pãmântul a fost curãþat

de cãlãi.Regale arome de sucuri floraleDin belºug ni le-aduse cofetarul secretSe înclinã în faþa-ne suliþi nalte de spiceªi-a paingului ºtiinþã întru naltele mrejeªi-i pentru noi acest beat anotimp de

tainãÎn faþa lumii fine vinuri ca lãturi de nectarCând în zâmbet ne scaldã necurmata varãªi orice sãrut ne este dat precumAl îndrãgostirii inestimabil dar.

�

(1916)Traducere ºi antologie de

LEO BUTNARU

• D

avid

Bur

liuk

(188

2-19

67)

• Magda Cârneci. Foto: M. P.

28 • APOSTROF

Nu-þi voi lãsa drept bunuri, dupã moarte, Decît un nume adunat pe-o carte.În seara rãzvrãtitã care vineDe la strãbunii mei pînã la tine, Prin rîpi ºi gropi adînci,Suite de bãtrînii mei pe brînci, ªi care, tînãr, sã le urci te-aºteaptã, Cartea mea-i, fiule, o treaptã.

Aºaz-o cu credinþã cãpãtîi.Ea e hrisovul vostru cel dintîi, Al robilor cu saricile, plineDe osemintele vãrsate-n mine.

Ca sã schimbãm, acum, întîia oarã,Sapa-n condei ºi brazda-n cãlimarã,Bãtrînii-au adunat, printre plãvani, Sudoarea muncii sutelor de ani.Din graiul lor cu-ndemnuri pentru viteEu am ivit cuvinte potriviteªi leagãne urmaºilor stãpîni.ªi, frãmîntate mii de sãptãmîni,Le-am prefãcut în versuri ºi-n icoane.Fãcui din zdrenþe muguri ºi coroane. Veninul strîns l-am preschimbat în miere,Lãsînd întreagã dulcea lui putere.Am luat ocara, ºi torcînd uºureAm pus-o cînd sã-mbie, cînd sã-njure.Am luat cenuºa morþilor din vatrãªi am fãcut-o Dumnezeu de piatrã.Hotar înalt, cu douã lumi pe poale,Pãzind în piscul datoriei tale.

Durerea noastrã surdã ºi amarãO grãmãdii pe-o singurã vioarã,Pe care ascultînd-o a jucatStãpînul ca un þap înjunghiat.Din bube, mucegaiuri ºi noroiIscat-am frumuseþi ºi preþuri noi.Biciul rãbdat se-ntoarce în cuvinteªi izbãveºte-ncet pedepsitorOdrasla vie-a crimei tuturor.E-ndreptãþirea ramurei obscureIeºitã la luminã din pãdureªi dînd în vîrf, ca un ciorchin de negi, Rodul durerii de vecii întregi.

Întinsã leneºã pe canapea, Domniþa suferã în cartea mea.Slova de foc ºi slova fãuritãÎmperechiate-n carte se mãritã, Ca fierul cald îmbrãþiºat în cleºte.Robul a scris-o, Domnul o citeºte, Fãr-a cunoaºte cã-n adîncul eiZace mînia bunilor mei.

(Cuvinte potrivite, 1927)

Non ti lascerò averi, alla mia morte:Un nome accolto su un libro hai in sorte.Nella sera in rivolta che è scesaFino a te dai miei avi, protesaSu caverne e burroni,Da cui i vecchi emersero carponi,E che segnano ancora il tuo destino, Il mio libro, figliuolo, è un gradino.

Pòsavi il capo con fede mai scossa.È il vostro primo diploma, di schiaviDai ruvidi mantelli, pieni d’ossaRiversatesi in me dai miei avi.

Perché potessimo, ora, mutareLa zappa in penna e in calamaio i solchi, I miei vecchi adunarono, bifolchi,Sudore di lavoro secolare.Da loro rudi voci campagnoleIo ho suscitato accordi di paroleE culle per i posteri padroni.E, in un impasto di lunghe stagioni, Le ho trasformate in versi e in icone.Dai cenci ho tratto germogli e corone.Ho fatto miele del loro veleno, Il dolce potere serbando pieno.L’offesa ho preso e, in tenue filatura, L’ho volta alla lusinga e all’ingiuria.Raccolta dal camino la cenere dei morti, Ne ho plasmato, in dura pietra, un Dio. Confine alto, due mondi sul pendio, Che dalla cima il tuo dovere scorti.

Il nostro dolore sordo e meschinoL’ho ammucchiato su un solo violino,E al suo ritmo ha danzatoIl padrone, come un capro sgozzato.Dalla muffa, dal fango e dai tumoriHo schiuso bellezze e nuovi valori.La frusta subita si ritorce in paroleE con lenta punizione redimeI figli della colpa che ci opprime.È la giustizia resa al ramo oscuroChe si protende al sole da un intricoE butta, grappolo di nèi impuro, L’amaro frutto del dolore antico.

Sul divano pigramente distesa,Nel mio libro soffre la principessa.Parole di fuoco e parole forgiateSi congiungono, nel libro accoppiate,Come il ferro e la tenaglia al calore.L’ha scritto il servo, lo legge il Signore, Ignaro che nel suo profondo graviIl sordo furore dei miei avi.

(Accordi di parole, 1927)�

în traducerea lui

Testament/Testamento

Anul XVIII, nr. 3 (202), 2007 • 29

C

A

F

ÉA P O S T R O F

Comunicatprivind ºedinþele Comitetului Director

ºi Consiliului USR

ÎN 12 martie 2007 au avut loc la sediul Uniunii Scriitorilordin România ºedinþele Comitetului Director ºi Consiliului

USR. Adunãrile au fost prezidate de dl ambasador NicolaeManolescu, preºedintele Uniunii. Comitetul Director a discu-tat problemele curente ale Uniunii care intrã în competenþasa ºi stadiul derulãrii programelor culturale ale Uniunii. ConsiliulUSR a fost informat de cãtre dl vicepreºedinte Varujan Vosganiandespre execuþia bugetarã pe anul 2006, care s-a încadrat înestimãrile iniþiale, rezultînd un excedent bugetar cu toate inves-tiþiile importante în dotãri materiale, modernizarea echipa-mentelor, ridicarea nivelului drepturilor de autor al revistelorUSR. Colectarea timbrului literar s-a realizat în chip mulþumi-tor, dar încã sînt edituri cu restanþe la plata acestuia. Preºedin-tele Uniunii a atras atenþia asupra colectãrii slabe a cotizaþieide la membrii USR ºi a cerut filialelor o atenþie specialã faþãde aceastã situaþie. Vicepreºedintele USR a informat Consiliulcu privire la plata indemnizaþiei suplimentare pentru pensio-narii Uniunii cu începere din luna martie, conform promisiu-nilor Casei Naþionale de Pensii. Dl Gabriel Chifu, secretarulUSR, a prezentat Consiliului desfãºurarea proiectelor cultura-le ale Uniunii din programul „Sã ne cunoaºtem scriitorii“, dinprogramele de burse acordate de USR ºi situaþia proiectelor cul-turale finanþate din timbrul literar. Data-limitã pentru depu-nerea proiectelor pentru semestrul II al anului 2007 a fost fixatãla 1 mai a.c. Tot dl Chifu a informat despre stadiul lucrãrilorjuriului USR ºi despre faptul cã premiile naþionale ale USR sevor decerna pe 28 aprilie.

În perspectiva unui numãr foarte mare de dosare de vali-dare propuse Uniunii, s-a luat hotãrîrea modificãrii compo-nenþei comisiei de validare înainte ca respectiva comisie, ante-rior aleasã prin vot secret în 2005, sã înainteze Consiliuluiconcluziile sale pentru anul în curs. Comisia remaniatã va exa-mina dosarele ºi le va prezenta la urmãtoarea ºedinþã de Consiliu.

Preºedintele USR a prezentat oferta de renovare a corpuluiB al Casei Vernescu, pentru care tratativele sînt în curs, ca ºipentru soluþionarea problemelor de la Casa Scriitorilor de laSovata ºi pentru preluarea casei de la Gura Vãii. De asemeni,a arãtat modalitatea de modernizare a bibliotecii USR ºi adã-postirea unui fond de carte al USR la Biblioteca Academiei.

O problemã ridicatã Consiliului de cãtre preºedintele USRa fost identificarea caselor unde au locuit scriitori români impor-tanþi ºi marcarea lor prin plãci memoriale. Aceastã acþiune arurma sã fie extinsã ºi în strãinãtate.

�

Centenar Eliade • 9 martie, ora 12: CENTENAR MIRCEA ELIADE. Simpozionul, la ca-re au participat Marta Petreu, Gheorghe Glodeanu, ªtefan Borbély,Mihaela Gligor, dar ºi, indirect, Mac L. Ricketts ºi ªtefan J. Fay, aavut loc la Muzeul de Artã Cluj-Napoca. Simpozionul a fost ur-mat de proiecþia filmului Mircea Eliade ºi redescoperirea sacrului, rea-lizat de Paul Barbãneagrã ºi de ªtefan de Fay (imaginea). Filmul afost pus la dispoziþie cu generozitate de ªtefan de Fay ºi de Con-sulatul Onorific al României la Nisa (care îl va omagia pe Eliadela Nisa, în luna mai).

• 13 martie, ora 10: în sala „D. Popovici“ de la Litere, a avut locminisimpozionul CENTENARUL MIRCEA ELIADE. Au vorbit: MartaPetreu, Corin Blaga, ªtefan Borbély.

O parte din comunicãrile þinute la aceste simpozioane vor fi publi-cate în Apostrof.

�

PS: În timp ce presa culturalã e plinã de articole despre Eliade, TVRCultural l-a aniversat pe marele savant într-un mod simpatic ºi inso-lit: la „Horoscopul“ duminical al Silviei Chiþimia, a fost prezen-tatã, într-un stil ludic ºi totodatã informat, configuraþia mitic-astralãsub care s-a nãscut ºi a trãit istoricul tuturor religiilor...

ªtiri de la Filiala Cluj a USR

• 14 martie, ora 12: Întâlnire la sediul filialei cu scriitorul fran-cez Jacques Jouet (n. 1947), membru al Oulipo (Ouvroir deLittérature Potentielle) din 1982. Volumul sãu Poeme de metroua apãrut la Biblioteca Apostrof (trad. Letiþia Ilea), în 2006.Este invitat al Centrului Cultural Francez în cadrul programuluiLe Printemps des Poètes. Prezintã Letiþia Ilea ºi Irina Petraº.

• 19 martie, ora 14: Amfiteatrul Cultural Clujean al UBB ºiFiliala Cluj a Uniunii Scriitorilor organizeazã dezbaterea ªtiinþadicþionarului la români (pornind de la ancheta gãzduitã înmai multe numere consecutive ale revistei Tribuna). Cu aceas-tã ocazie, se lanseazã ediþia definitivã a Dicþionarului analiticde opere literare româneºti (coord. Ion Pop). Moderator: CãlinTeutiºan. Participanþi speciali – autorii dicþionarului ºi cei aiintervenþiilor din Tribuna.

• 21 martie, ora 12: Ziua Poeziei. Eveniment organizat de FilialaCluj a Uniunii Scriitorilor, în colaborare cu Centrul CulturalItalian, la Muzeul de Artã Cluj-Napoca. Moderator: Flavia Teoc.

�

30 • APOSTROF

• 16 februarie, ora 13: s-a lansat programul Scriitorulºi criticii sãi: Mircea Petean s-a întâlnit cu criticii sãi(Anca Ursa, Irina Petraº, ªtefan Borbély, GheorghePerian) la Colegiul Naþional „Gh. ªincai“.

• 18-23 februarie: Târgul de Carte de la Ierusalim.Florina Ilis ºi-a lansat varianta în ebraicã a Cruciadeicopiilor, apãrutã prin programul de traduceri al ICR.

• 21 februarie, ora 18: o nouã ediþie a Serilor de poeziela COLA. Detalii ºi înscrieri în program, la sediul filialei.

• 23 februarie: continuã (la sediul filialei) seria Scriitorulºi criticii sãi, parte din programul Scriitorul în cetate.Radu Mareº este prezentat de Ion Simuþ, IoanaMacrea-Toma, Rareº Moldovan ºi Irina Petraº.

• 23 februarie: la Târnãveni, are loc cea de a II-a ediþiea manifestãrii Noaptea devoratorilor de poezie (RãzvanDucan).

• 1 martie: începe jurizarea manuscriselor intrate înconcursul de debut al filialei. Detalii pe site Info/Proiecte, la Evenimente – Proiecte.

• 1 martie: începe jurizarea volumelor depuse pentrupremiile pe 2006 ale filialei.

• 2 martie, ora 12: întâlnire (la sediul filialei) cu pro-zatorul maghiar (nãscut în România) Bartis Attila,cu ocazia traducerii romanului sãu Tihna la Paralela45. Traducãtoare: Anamaria Pop. Participã LucianPricop, Ema Moldovan. �

ªtiri de la Filiala Cluj a USR

1) Luni, 5 martie, la Palazzo Correr, sediul Institutului Român deCulturã ºi Cercetare Umanisticã de la Veneþia, va avea loc un dubluvernisaj: Couleur Levant, avându-i ca autori pe poetul Luciano Menettoºi pe graficianul Nicola Sene, ºi Carnivale, a doua personalã la Veneþiaa tinerei artiste clujene Barbara Hangan. Prima expoziþie reprezintã dez-voltarea plasticã a poemelor de inspiraþie levantinã ale unuia dintre ceimai cunoscuþi poeþi din Oraºul Lagunelor, în timp ce portretele BarbareiHangan se constituie într-o nouã provocare pentru publicul veneþian,dupã cea din 2005.

2) Joi, 15 martie, va avea loc un eveniment de excepþie: întâlnireapublicului italian cu o personalitate de marcã a culturii române con-temporane, filosoful Mihai ªora. Dialogul va fi moderat de prof. BrunoMazzoni (Universitatea din Pisa) ºi prof. Sanda ªora (Universitateadin München). Vor fi prezentate publicului marile teme ºi originalitateagândirii filosofului român, precum ºi subiecte de actualitate privind desti-nul culturii române.

3) Marþi, 20 martie, va avea loc vernisajul expoziþiei Cu sânge rece/Asangue freddo a unui grup de opt studenþi ºi absolvenþi ai UniversitãþiiNaþionale de Arte din Bucureºti: Elena Andrei, Ana Maria Chiorean,Raluca Ionescu, Monica Pãduraru, Gabriel Pop, Mãdãlina Zaharia,Alexandra Zgâmbãu ºi curatoarea Simona Vilãu. Manifestarea este orga-

nizatã în cadrul Convenþiei de parteneriat între Institutul de la Veneþiaºi Universitatea Naþionalã de Arte din Bucureºti. Expoziþia tinerilor artiºtiplastici bucureºteni va fi prezentatã publicului veneþian de criticul de artãPavel ªuºarã. Va urma un concert de muzicã contemporanã româneas-cã, susþinut de Mihaela Vosganian ºi Cãtãlin Opriþoiu, membri ai ansam-blului INTERART.

4) Sâmbãtã, 31 martie, în cadrul colaborãrii anuale a Institutului Românde Culturã ºi Cercetare Umanisticã de la Veneþia cu Asociaþia Artiºtilor dinStraubing (înfiinþatã în 1949), va avea loc vernisajul expoziþiei de picturã,graficã ºi sculpturã Contemplãri/Contemplazioni a unui grup de ºase artiºtibavarezi: Roswitha Böhm, Gertrud Christ, Hannelore Christ, Erich Gruber,Hildegard Klepper Paar ºi Toni Stangel. Vernisajul va fi urmat de prele-gerea Sebastiano Mazzoni (1611-1678): un artist între Florenþa ºi Veneþia,care va fi susþinutã de dr. Paolo Benassai, absolvent al Facultãþii de IstoriaArtei din cadrul Universitãþii din Florenþa, în prezent cercetãtor ºi tutoreal bursierilor prestigiosului Institut de Studii de Istoria Artei „RobertoLonghi“. Prelegerea face parte din ciclul de conferinþe Veneþia ºi Italia întreOccident ºi Orient: istorie, culturã, artã, iniþiat în acest an de Institutul Românde Culturã ºi Cercetare Umanisticã de la Veneþia.

�

Director,Prof. univ. dr. IOAN-AUREL POP

Programul manifestãrilor organizate de Institutul Român de Culturã ºi Cercetare Umanisticã de la Veneþia în luna martie 2007

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statutu-lui, Uniunea Scriitorilor din Româ-nia nu este responsabilã pentru po-litica editorialã a publicaþiei ºi nicipentru conþinutul materialelor pu-blicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Cãtre cititorii din þarãai revistei Apostrof

Pentru anul 2007, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contrava-loarea abonamentului, prin mandat poºtal, pe adresa:

Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Preþul abonamentului este:

pentru 3 luni: 9 leipentru 6 luni: 18 leipentru 1 an: 36 lei

Taxele de expediere sînt incluse în aceastã sumã.Pentru cei care se aboneazã prin aceastã modalitate,

asigurãm expedierea promptã a revistei. Cei care seaboneazã pe 1 an primesc revista fãrã majorãrile de preþprovocate de inflaþie.

Cãtre cititorii din strãinãtateai revistei Apostrof

Pentru anul 2007, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie, trimiþînd contravaloarea abonamentului prin-tr-un cec (money order) în contul:

Fundaþia Culturalã ApostrofCont euro: RO73BRDE130SV06534401300Cont USD: RO58BRDE130SV06674381300Banca Românã pentru Dezvoltare – Groupe Société

Générale – Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr.81-83, SWIFT BRDEROBU

Preþul abonamentului este:pentru 3 luni: 13 US$pentru 6 luni: 26 US$pentru 1 an: 52 US$

În costul abonamentului sînt incluse ºi taxele de ex-pediere par avion.

Cuprins• EVENIMENTªerban la Viena Ion Vartic, Roxana Croitoru 2

• PUNCTE DE REPERIstrati, fotograf ambulant la Nisa Alina Andrei 4

• POEMEAna Pantea 5Nicolae Turcan 13Adrian Suciu 21Ioan Vieru 25

• CRONICA LITERARÃPoveste cu scriitori tineri Irina Petraº 6Secretul lui Koroviev ªtefan Borbély 7

• ANCHETA APOSTROF: Tren de plãcereNu putem vizita pãmînt gol, nicãieri Nicolae Coande 8

(anchetã realizatã de Dora Pavel)

• CONVERSAÞII CU... Ioana Pârvulescu (interviu realizat de Dora Pavel) 10

• CU OCHIUL LIBERO enciclopedie pentru uz extern George State 9

Romanul turbionar Cãlin Teutiºan 14Viaþa scenei sub cenzurã Ioana Macrea-Toma 18Teatru încãtuºat ºi eliberat Ovidiu Pecican 20Lumea ca un cimitir... Ion Zubaºcu 24

• DOSAR: LUCIAN BLAGAAmintiri despre Lucian Blaga Mihai Iubu 15

• OSPÃÞUL FILOSOFILORBöhm Károly ºi ºcoala filosoficã clujeanã Ungvári-Zrínyi Imre 22Imaginariile politicului Ciprian Sonea 23

• ESEUStenogramele apocalipsei Iulian Boldea 26

• AVANGARDA RUSÃNoi, futuriºtii David Burliuk 27

(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

• BIBLIOTECI ÎN AER LIBERTudor Arghezi în traducerea lui Marco Cugno:Testament/Testamento 28

• CAFÉ APOSTROFPraetextatus 29

• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervãpoezie, 2000, 88 p. 5 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• VLADIMIR JANKÉLÉVITCH, Sã iertãm?

traducere de JANINA IANOªI, postfaþã de ION IANOªI, 1998, 82 p. 3 lei

• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• ION IANOªI, O istorie a filosofiei româneºti,

1996, 392 p. 10 lei

• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã deION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox” sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Fericirea obligatorieprozã, 1999, 192 p. 5 lei

• FLORIN SICOIE, Sîmbãta englezã ºi alte povestiri, 1998, 130 p. 2 lei

• RAMIRO DE MAEZTU, Don Quijote, Don Juanºi Celestina, traducere de MARIANA VARTIC, prefaþã de ION VARTIC, 1999, 264 p. 6 lei

• LIVIU BLEOCA, Biblioteca de buzunarroman, 2001, 128 p. 5 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã”:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• RADU PETRESCU, Corespondenþã • Sinucidereadin Grãdina Botanicã (varianta întîi în facsimil),ediþie de MARTA PETREU ºi ANA CORNEA, prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 188 p. 5 lei

• RADU STANCA, Aquariumselecþia textelor ºi cuvînt-înainte de ION VARTIC, ediþie de MARTA PETREU, 2000, 202 p. 5 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

Colecþia „Mica bibliotecã criticã“• IRINA PETRAª, Camil Petrescu: Schiþe

pentru un portret, 2003, 150 p. 8 lei

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

• JACQUES JOUET, Poeme de metroutraducere de LETIÞIA ILEA, 2006, 164 p. 5 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare2007, 182 p. 19,95 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEONIRINA PETRAªDORA PAVELALINA MARIA FÎNARTehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP(contabilitate)

MIHAI MAGA(întreþinerea calculatoarelor)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã ApostrofCont la BRD Cluj:în lei: SV7853701300în euro: SV6534401300

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XVIII, nr. 3 (202), 2007 • 31