4_4 CONTINUT AVIFAUNA.pdf

210

3.4. PPrreezzeennttaarreeaa rreezzuullttaatteelloorr pprriivviinndd ssttuuddiiuull aavviiffaauunneeii

3.4.1. Descrierea speciilor

3.4.1.1. Descrierea speciilor întâlnite in Timișoara, cu caracter de

întâmplător și protejate prin Directiva 79/409 a EEC

FAMILA FALCONIDAE

Include 60 de specii. Au constituţie robustă, cu aripi lungi şi ascuţite. Pe maxilarul

superior prezintă un dinte, care foloseşte la sfâşierea prăzii. Sunt cele mai iuţi zburătoare din

acest ordin. Folosesc cuiburile altor specii.

Falco columbarius aesalon Tunst. 1771 (şoimuleţul de iarnă) - are 30 cm, ne vizitează în

perioada rece a anului. Masculul are partea superioară albăstruie şi roşcat pe piept, cu stropi

longitudinali. Femela are spatele cafeniu. Se hrăneşte cu păsărele. Primăvara se îndreaptă spre

Europa nordică şi Siberia. A fost văzut în cadrul cercetărilor proprii, în Pădurea Verde în

apropierea Ștrandului Tineretului.

Falco peregrinus peregrinus Tunst. 1771(şoimul călător) - are 45 de cm, cuibăreşte în

arbori şi stânci. Ponta e depusă în aprilie, 3-4 ouă cărămizii marmorate, clocite de ambele sexe,

timp de o lună. Coloritul este cenuşiu închis, cu partea inferioară a corpului albicioasă, cu dungi

transversal întunecate. Specia este sedentară. În Timişoara poate fi întâlnită în Pădurea Verde.

FAMILIE STRIGIDAE

Asio flammeus flammeus,(Pontopp.) 1763,(ciuf de câmp) are 38 cm, cuibărește în locuri

cu vegetaţie ierboasă, smârcuri mlaştini. Aripi mai lungi şi mai înguste decât restul stringidelor,

efectuează bătăi încete de parcă ar vâsli. Este activ şi ziua. Coloritul aripii este crem cu vârful

negricios, cu partea abdominala a corpului deschisă, cu dungi puţin vizibile, pieptul foarte

dungat. Petele de pe aripi mult mai închise şi mai pronunţate decât la ciuful de pădure. A fost

întâlnit în timpul cercetărilor proprii, în zona Calea Buziașului în anul 2010.

FAMILIA MUSCICAPIDAE

Cuprinde 400 de specii, răspândite pe tot globul. Sunt păsări insectivore, cu ciocul turtit

la bază, mandibula superioară e puţin scobită la vârf. În jurul ciocului au vibrize lungi, aripile

sunt rotunjite, insectele le prind din zbor, pasărea stând într-un anumit loc la pândă. Cuiburile au

forma de cupă așezate în scorburi sau între ramurile arborilor. Puii au penaj pătat. Sunt specii cu

talie mică, unele au cântecele foarte melodioase. Pot prezenta polimorfism mutaţional, accentuat

în ceea ce priveşte penajul masculilor adulţi.

Ficedula albicollis albicollis Temm 1815 (muscarul gulerat) - are 13 cm. Se întâlneşte în

păduri, în vecinătatea râurilor. Ouăle sunt albăstrui-albicioase, în număr de 4-6, clocite de femelă

12-13 zile. Penajul masculului este negru, având gulerul alb, şi o pată pe aripi, iar partea

inferioară este albă; femela este cafenie. Cuibul îl face în scorburile arborilor, toamna migrează

în Africa Centrală.

Ficedula parva parva Bechst 1794 (muscarul mic) - are 12 cm. Primăvara soseşte mai

târziu ca ceilalţi muscari, cuibăreşte în munţi, în pădurile de amestec. Masculul este cenuşiu, pe

guşă şi pe bărbie are o pată ruginie, care la femelă lipseşte. Cuibul şi-l instalează la înălţime, în

scorburi sau la bifurcarea crengilor groase. Femela depune 4-5 ouă de culoare albicioasă-verzuie

sau maronie, pătate cu maro, pe care le cloceşte 14 zile. Toamna migrează în India. Pot fi

întâlnite în zonele periurbane, la marginea Pădurii Verzi sau zona Calea Buziașului

211

FAMILIA FRINGILLIDAE

Emberiza hortulana L 1758 (presură de grădină)- 16,5 cm,

Poate fi întâlnită în locuri deschise, cultivate, cu pâlcuri de copaci sau tufe. Masculul are

capul gri-verzui, gât galben și abdomen cărămiziu deschis, cioc şi picioare roz. Observată în

zona periurbană Calea Buziașului.

ORDINUL CHARADRIIFORMES

FAMILIA STERNIDAE

Chlidonias niger niger L. 1758 (chirighiţa neagră), are 24 cm, poate fi întâlnită în

Timişoara, în zona Lacului Dumbrăviţa, Vara este gri închis, cu capul şi pieptul aproape negre,

subcodalele sunt şi dedesubtul aripii albicios, gri deschis.

Chlidonias hybridus hybridus Pall.1811(chirighiţa cu obraz alb) poate fi observată în

aceeaşi zonă ca precedenta, dar şi în apropierea bălţilor din cartierele mai liniştite din oraş.

Penajul de vară are mai multe diferenţe, capul prezintă doar o calotă neagră, obrajii sunt albi,

pieptul şi abdomenul sunt gri.

ORDINUL CICONIFORMES

FAMILIA ARDEIDAE

Nycticorax nycticorax nycticorax L.1758 (stârc de noapte)- observat la ieşirea Begăi din

Timişoara. Greu de observat, are penaj negru cu gri si alb, pe gât, aripi coadă. Juvenili sunt maro

cu pete cafenii deschis.

Ixobrycus minutus minutus L. 1766 (stârc pitic)- observat la ieşirea Begăi din Timişoara

şi pe bălţile din zona Freidorf sau Calea Buziașului. Are 35 cm, masculul are spatele negru cu

pete alb-gălbui pe aripi; femela maro cu striuri pe piept şi dungi închise pe spate.

Egretta garzetta garzzeta L.1758 (egreta mică) observată în zona bălților cu stuf

adiacente râului Bega, la intrarea in Timişoara. Are 60 cm, cu cioc negru, picioare negre cu

degete galbene. Penajul este complet alb.

ORDINUL ANSERIFORMES

FAMILIA ANATIDAE

Aythya nyroca Guldenst. 1770, (raţa roşie ) observată pe Lacul Dumbrăviţa şi pe balta

amenajată pentru pescuit adiacentă râului Bega la intrare in oraş. Masculul este maroniu roșiatic

închis, cu subcodale albe, iar pe abdomen are o pată mare albă înconjurată de maroniu. Femela

este maro-cenușiu cu subcodale albe.

212

Bucephala clangula clangula L. 1758 (raţa sunătoare), stol poposind pe balta amenajată

pentru pescuit adiacentă râului Bega la intrare in oraş.

3.4.2. Sistematica păsărilor comune ce pot fi văzute în parcuri sau în

Pădurea Verde

ORDINUL PASERIFORMES

Include 5000 de specii ceea ce reprezintă mai mult de jumătate din păsările cunoscute.

Sunt păsări cosmopolite răspândite pe toata suprafaţa pământului de la poli până în deşerturi, cât

şi în zonele montane. Dimensiunile sunt diferite, de la specii foarte mici (Nectarinidae) până la

cele de talia unui fazan. Sunt speciile cele mai evoluate specii din punct de vedere psihic, au

cuiburi cu cele mai complicate forme de construcţii. Puii sunt nidicoli.

FAMILIA CINCLIDAE

Sunt specii de talie redusă, trăiesc în vecinătatea apelor repezi de munte. Au corpul lăţit,

aripi scurte şi rotunjite, coada scurtă, picioare lungi, puternice cu unghii scurte şi groase. Penajul

are aspect unsuros, pleoapele sunt acoperite cu pene. Nările se pot închide şi sunt acoperite cu

perișori tari, ciocul este scurt şi tare. Nu au membrane interdigitală, dar pot înota, se pot

scufunda, înfrunta torenţii.

Cinclus cinclus aquaticus Bechst. 1803 (mierla de apă) – măsoară 19 cm se întâlneşte în

tot lanţul Carpaților. Coloritul este negru-cenuşiu, cu o pată albă pe piept şi guşă. Cuibul şi-l

construieşte sub bolovanii malurilor, după perdele de apă ale cascadelor şi în caz de inundaţii în

arbori. Ponta conţine 5-6 ouă albe, depuse în aprilie şi clocite de femelă 17 zile. În căutarea

larvelor acvatice pentru a nu fi ridicată la suprafaţa apei îşi ţine aripile desfăcute în apă. Iarna

coboară la câmpie. A fost văzută în Pădurea Verde, pe Behelea în apropierea Lacului

Dumbrăviţa. Apariţia ei este deosebită.

FAMILIA PARIDAE

Cuprinde 65 de specii răspândite în zona temperată a Europei şi Asiei, Insulele

Madagascar, Noua Guinee, ţinuturile Sud Americane. Au o talie mică sau mijlocie, corp sferic

acoperit cu penaj des şi moale, cu picioare şi unghii puternice adaptate la căţărat. Ciocul este

conic subţire. Sunt păsări vioaie trăiesc în păduri, parcuri, grădini. Majoritatea cuibăresc în

scorburi ori în cuiburi ţesute artistic şi atârnate de ramuri. Hrana e formată din insecte larve,

pupe sau ouă, iarna pot consuma boabe, seminţe, iar unele specii îşi fac provizii. Sunt păsări

sedentare.

Parus major major L.1758 (piţigoiul mare) – are 15 cm. Este unul dintre cei mai

cunoscuţi piţigoi, prezent atât în pădurile joase cât şi în cele de munte până în zona coniferelor.

Are creștetul negru, spatele verde-cenuşiu, aripile şi coada albăstrui, iar partea inferioară e

galben-verzuie cu o dungă neagră longitudinală. Frecvent se întâlneşte în parcuri, grădini, livezi.

Cuibăreşte în scorburi, crăpături, ţevi metalice de garduri. Cele 10-12 ouă albe, pătate cu ruginiu

sunt depuse în luna martie-aprilie, femela le cloceşte 14 zile. Iarna rămân în aceleaşi regiuni,

fiind o pasăre sedentară. Des întâlnit în oraş, aproape oriunde unde există vegetaţie lemnoasă.

213

Fig. 77 - Parus major, pițigoiul mare (foto Cornelia Grecu)

Parus caeruleus caeruleus L.1758 (piţigoiul albastru) – este mai mic de cât precedentul,

are 12 cm. Se întâlneşte în ţinuturi joase, umede, dar şi în pădurile de foioase, urcând pe văile

râurilor până în zona coniferelor. Capul este albastru, cu orajii albi şi o dungă neagră peste ochi,

spatele verzui, pieptul şi pântecele galben-verzui. Cuibăreşte în scorburi naturale ori în cuiburi

părăsite de ciocănitori. Depune ponta prin martie-aprilie 8-10 ouă albe cu dunguliţe brun-roșcate,

clocite numai de femelă circa 13-14 zile. Este pasăre sedentară. Des întâlnit în oraş, aproape

oriunde unde există vegetaţie lemnoasă.

Aegithalos caudatus caudatus L.1758 (pițigoiul codat) - are 15 cm. Are trupul cât o nucă

şi o coadă foarte lungă etajată. Trăieşte în pădurile de foioase de la şes până în zona montană.

Spatele este colorat în negru-roşcat, iar partea inferioară este alb-zmeuriu. Cuibul este oval cu

intrare rotundă, instalat în arbori spinoşi şi arbuști, pe dinafară este căptuşit cu frunze şi mușchi.

Ponta este depusă în martie, 9-12 ouă albe cu dunguliţe şi virgule fine brun roşcate, clocite de

femelă 15 zile. Toamna şi iarna hoinăreşte în cârduri, în căutarea hranei, ţinând legătura între ei

printr-un ţiuit caracteristic. Este o specie sedentară-eratică. Întâlnit de regulă în Pădurea Verde.

FAMILIA SYLVIDAE

Cuprinde 300 de specii din Africa, Europa, Asia, Australia sau America. Au corpul

alungit, cioc subţire, relativ lat la bază, înconjurat de vibrize. Trăiesc în arbori, tufişuri, stufării.

Se hrănesc exclusiv cu insecte, foarte rar cu fructe mai moi. Cuiburile sunt ţesute din fire

vegetale. Puii au penajul uniform şi nepătat, cântecul este foarte plăcut.

Sylvia communis communis Lath 1787 (silvia de câmpie) – are 15 cm. Se întâlneşte de la

câmpie până la munte. Masculul are capul cenuşiu şi corpul gri-roşcat, femela are capul cenuşiu.

Cuibăreşte în desişuri sau la marginea pădurii. Cuibul este construit din fibre vegetale, căptuşit

cu păr şi mascat de plante. Ouăle sunt cenuşiu-verzui, cu puncte întunecate în număr de 4-5,

clocite de ambii părinţi. Toamna migrează în Africa Centrală.

Phylloscopus collybita collybita Vieill 1817 (pitulicea mică) - are 11 cm, este pasăre de

pasaj sau oaspete de vară la noi. Se întâlneşte din regiunea de câmpie până în zona

jnepenişurilor. Coloritul este verde-oliv cu partea inferioara gălbui-albicioasă. Picioarele sunt

brun-negricioase. Cuibul este minuscul, de formă sferică cu intrare laterală, instalat în tufişuri,

aproape de pământ şi mascat de frunze. Depune în mai-iunie, 5-6 ouă albe cu pete mici roşcate,

pe care le cloceşte femela timp de 13 zile. Toamna migrează în nordul şi nord-vestul Africii sau

în sud-vestul Asiei.

Phylloscopus sibilatrix Bechst 1793 (pitulicea sfârâitoare) –are 13 cm, este cea mai mare

pitulice de la noi. Are spatele de un verde mai viu decât precedenta, bărbia şi pieptul sunt

galbene-lemon, abdomenul este alb. Are un cântec plăcut şi variat. Cuibăreşte pe sol, într-o mică

214

adâncitură în păduri cu frunziş des. Ouăle în număr de 5-6 sunt albe, pătate cu brun, depuse în

luna mai. Femela le cloceşte singură 13 zile. Iernează în Africa centrală.

Hipolais icterina icterina Viell 1817 (frunzăriţa gălbuie) – are 13 cm, se întâlneşte în

grădini, păduri din zone joase, din apropierea apelor. Are penajul verde-oliv pe spate, galben-

lemon pe abdomen. Cântecul este puternic în care introduce şi triluri ale altor păsări. Cuibul îl

construieşte în arbori, şi-l maschează cu puf de salcie. Ouăle, 4-6 la număr, de culoare roz-

violacee cu punte şi pete mai întunecate, sunt depuse în luna mai şi clocite de ambii parteneri,

timp de 14 zile. Iernează în sudul Saharei.

FAMILIA TURDIDAE

Cuprinde 300 de specii răspândite pe toată suprafaţa globului, lipsesc din regiunile

arctice. Ciocul este tipic păsărilor insectivore, turtit la baza, lunguieţ şi ascuţit la capăt, puternic.

Cuiburile sunt în formă de cupă. Consumă insecte, viermi, melci şi chiar fructe moi. Sunt bune

cântătoare, au un cântec melodios. La noi în ţară se întâlnesc 19 specii.

Turdus merula merula L.1758 (mierla neagră) - are 27 cm. Specie comună întâlnită în

pădurile joase şi de deal, în zăvoaiele apelor, grădini şi parcuri publice. Masculul este negru, iar

femela cafeniu închis. Cuibăreşte în tufişuri şi boschete, cuibul este construit din lut şi ierburi.

Ponta este depusă în luna aprilie, constituită din 4-5 ouă albastru-verzui stropite cu brun, clocite

de femelă 14-15 zile. Pe vară apar 2-3 rânduri de pui. Este o pasăre sedentară, dar efectivele se

reînnoiesc cu exemplare din regiunile muntoase mai nordice.

Turdus philomelos (sturzul cântător) - are 23 cm. Cloceşte în toate pădurile şi zăvoaiele

din ţară. Are spatele cafeniu, pieptul alb-roşcat, cu puncte întunecate şi pântecele alb. Cuibul este

instalat în arbori şi arbuşti, are interiorul unei cupe formată din lemn putrezit amestecată cu

saliva păsării. Depune 4-5 ouă albastre cu puncte fine în luna aprilie, pe care femela le clocește

singură. Pe sezon creste 2-3 rânduri de pui. Are o voce plăcută şi puternică. Toamna migrează în

jurul Mării Mediterane şi sud-vestul Asiei. In iernile blânde rămân unele exemplare nordice.

Turdus viscivorus viscivorus L.1758 (sturzul de vâsc) - are 28 cm. Se întâlneşte în

pădurile de deal şi munte, este cel mai mare sturz de la noi. Are penaj cafeniu cu puncte, pe

partea inferioară e alb, cuibul este mascat de muşchi şi licheni. În luna aprilie depune 4-5 ouă

albastre-verzui cu puncte cărămizii, clocite de femelă 14 zile. Toamna şi iarna apar la şes. O

parte din ele pleacă în sudul Europei şi sud-vestul Asiei.

Turdus pilaris L. 1758 (cocoşarul) - 26 cm. Are coloritul cafeniu roşcat pe spate şi e

cenușiu pe cap şi pe târtiţă, roşcat cu pete închise pe piept. Cuibul este format din crenguţe la

exterior, iar în interior din nămol şi fire vegetale fine. Ouăle, 5 la număr, au culoarea albastră, cu

pete mici roşcate, sunt depuse în luna aprilie şi clocite de femelă 14 zile. Creşte 1-2 rânduri de

pui. Iernează în vestul Europei sau sudul Asiei.

Saxicola torquata L. 1766 (mărăcinarul negru) - are 13 cm. Apare la noi numai în

sezonul cald, corpul e negru, cu pieptul cafeniu. Femela este cafeniu-pătată pe partea superioară.

Îşi instalează cuibul în sol sau pe arbuşti nedezvoltaţi, în apropierea râurilor sau ţărmurilor. Ponta

este depusă la sfârşitul lui aprilie, formată din 5-6 ouă albastre cu pete cărămizii, pe care femela

le clocește 14 zile. Pe sezon creşte 2-3 rânduri de pui. Toamna migrează în Arabia sau Africa de

Nord-est.

Luscinia megarhychos megarhychos C.L.Brehm 1831 (privighetoarea roşcată) - are 16

cm. Soseşte în sezonul cald, în pădurile cu subarboret, dar şi în grădini. Are corpul cafeniu şi

coada ruginie. Cântecul este foarte plăcut. Cuibărește pe sol înierbat, sau în tufe joase,

mascându-şi bine cuibul. Ouăle sunt brun-măslinii în număr de 5, depuse în luna mai, clocite de

femelă 14 zile. Toamna migrează în Africa centrală sau de vest.

215

Luscinia luscinia L.1758 (filomela) – seamănă cu precedenta, dar coloritul este mai

intens, iar pe piept este pătată cu cafeniu. Vocea ei poate fi auzită şi noaptea şi ziua. Ouăle sunt

brune-verzui. Toamna migrează în Africa de est.

Erithacus rubecula rubecula L.1758 (măcăleandrul) – are 14 cm, vara îl întâlnim mai

ales la munte, iar iarna la câmpie, în parcurile şi grădinile oraşelor. Penajul este cafeniu cu o pată

ruginie pe piept şi pe bărbie. Cuibăreşte în scorburi, sub maluri ori în trunchiuri căzute. Cuibul

cuprinde 5-6 ouă albastre, cu pete ruginii, fiind complet în luna mai, pe care femela le cloceşte

13-14 zile. Iarna cânta în locurile în care s-a instalat. Unele populaţii iernează în Sudul Europei,

Nordul Africii şi sud-estul Asiei.

Phoenicurus ochruros gibraltariensis Gmel 1789 (codroşul de munte) – ca talie este

asemănător cu precedentul. Penajul masculului este cenuşiu-albăstrui, cu coada ruginie şi are o

pată albă pe aripi şi pe frunte. Femela este cafenie. Cuibăreşte în crăpături de stânci, de ziduri, pe

bolovani, pe grinzile caselor. Ouăle (4-5) sunt albe, lucioase, depuse la începutul lui mai şi

clocite 14 zile de femelă. Toamna migrează în nordul Africii şi sud-vestul Asiei.

FAMILIA TROGLODYTIDAE

Sunt specii cântătoare, cântă şi femela şi masculul, tot timpul anului. Viaţa o duc în

general pe sol, în ierburi şi tufişuri. Trăiesc în cupluri solitare. Cuibul are formă ovală cu intrare

laterală.

Troglodytes troglodytes troglodytes L. 1758 (pănţăruşul) - are 10 cm. Trăieşte în

regiunile de deal şi de munte sau în locuri joase împădurite şi cu teren denivelat. Penajul este

cafeniu-roşcat, cu striații mai închise. Cuibul este sferic-oval cu un orificiu de acces, mascat de

licheni şi muşchi, depus pe sol, între rădăcini sau crăpături de piatră. Ouăle în număr de 5-6, de

culoare albă cu puncte ruginii, sunt depuse în aprilie-mai. Femela cloceşte 15 zile, de 2 ori pe

sezon. Masculul face şi alte cuiburi cât femela cloceşte, el fiind poligam. Iarna coboară la şes.

FAMILIA LANIDAE

Sunt specii insectivore, cu maxilarul superior încovoiat la vârf. La baza ciocului au

vibrize. Tarsele sunt puternice, cu degete scurte şi unghii puternice. Dimorfismul sexual e puţin

evident. Cuiburile sunt în formă de cupă. Hrana consta în insecte mari, broaşte, şopârle şi

păsărele. Prăzile sunt reperate lângă tufele cu spini, fiind aruncate înspre spini şi sfâşiate de

aceştia, unele rămânând acolo ca provizii pentru sfrâncioci, pe perioada iernii.

Lanius collurio collurio L.1758 (sfrânciocul roşiatic) - are 18 cm, se întâlneşte în zonele

de şes, cu boschete şi arbuşti şi pe văile largi ale râurilor montane. Are colorit cafeniu roşcat, cu

capul cenuşiu şi pântecele zmeuriu deschis. Femela are capul cafeniu şi pieptul cu dungi

transversale. Ouăle pot fii roz, brune, gălbui, roşcate, cu puncte pe partea rotundă. Sunt clocite de

femelă 15 zile. Pasărea poate imita cântecul altor păsări. Toamna migrează în Africa, la sud de

Sahara. Este protejat de Directiva Păsări 79/409 a CEE.

Fig. 78 - Lanius collurio, sfrâncioc roșiatic (foto. Cornelia Grecu

216

Lanius minor minor Gmel 1788 (sfrânciocul cu fruntea neagră) - are 20 de cm, penajul

este cenuşiu cu negru şi roz pe partea inferioară. Cuibul este construit lângă trunchiul copacului,

la înălţime, din pelin. Ouăle verzui-albăstrui, cu pete brune-violacee, fiind în număr de 5-6 şi

sunt depuse în mai-iunie. Iernează în sudul Africii.

FAMILIA CERTHIIDAE

Cuprinde 6 specii din ţinuturile tropicale şi temperate, lipsind în ţinuturile Sud Americane

şi insula Madagascar. Au ciocul subţire şi curbat în jos. Penele cozii sunt rigide, dispuse etajat.

Sunt bine adaptate la căţărat pe trunchiul copacilor, pe care se deplasează în spirală sau drept.

Sunt insectivore, limba fiindu-le uşor protractilă şi modificată la vârf.

Certhia familiaris familiaris L.1758 (cojoaica comună) - are 13 cm, se întâlneşte în toate

pădurile până în zona coniferelor. Spatele e cafeniu cu striuri deschise, iar partea ventrală este

cenuşiu albicioasă. Cuibăreşte în găuri mici de arbori sau sub scoarţa lor, depunând în luna

aprilie-mai 5-6 ouă albe cu pete ruginii, clocite de femelă 15 zile. Scoate două generaţii de pui pe

sezon. Este o pasăre sedentară, iarna fiind eratică.

FAMILIA FRINGILLIDAE

Cuprinde 450 de specii răspândite pe tot globul, au talie mică sau mijlocie, cu cioc scurt

conic, foarte dur şi ascuţit, acoperit cu vibrize la bază. Mandibula superioara este mai scurtă

decât cea inferioară, la Loxia sp. mandibulele sunt încrucişate. Sunt specii arboricole, unele chiar

bune cântătoare. Sunt monogame, iar femelele îşi clocesc singure ouăle. Cuibul este în formă de

cupă, căptuşit în interior. Scot 2-3 rânduri de pui pe an, apoi hoinăresc în cârduri după hrană.

Hrana e constituită din seminţe, fructe mici, muguri de flori şi de frunze, insecte.

Fringilla coelebs coelebs L 1758 (cinteza) - este răspândită în ţinuturi joase până în zona

jneapănului din munţi. Masculul este cărămiziu roşcat, pe obraji, guşă şi piept, este cenuşiu pe

cap şi pe târtiţă, şi cafeniu pe spate. Femela are penajul cafeniu de mai multe nuanţe. Cuibul şi-l

construieşte pe crengile groase, mascându-l cu mușchi şi licheni. În el depune 4-5 ouă verzi-

albăstrui, cu pete roşcate în luna aprilie. Femela le clocește 13 zile, având 2-3 clociri pe sezon.

Este parţial migratoare, mai ales femelele şi tineretul se deplasează în nord-estul Africii şi în sud-

vestul Asiei. Masculii sunt sedentari şi se întâlnesc iarna în regiunile de câmpie.

Carduelis carduelis carduelis L.1758 (sticletele) - are 14 cm, este o pasare cântătoare.

Partea anterioară a capului este roşie, ceafa şi coada sunt negre, aripile negru cu galben, iar restul

corpului cafeniu. Cuibul e mic aşezat în arbori de mărime mijlocie, de regulă salcâmi. Ponta

cuprinde 4-5 ouă albe albăstrui, punctate cu roşu, clocite de femelă 13-14 zile. Scoate 2-3 rânduri

de pui pe vară. Este sedentară.

Carduelis chloris (florintele) - are 16 cm, este pasăre sedentară, în regiunile joase şi

deluroase. Penajul este verde cu galben pe aripi şi pe laturile cozii, în aprilie depune 4-6 ouă

albastre cu pete brune şi le cloceşte femela 14 zile. Pe vară scot 2-3 rânduri de pui.

Carduelis spinus spinus L. 1758 (scatiul) - are 12 cm, are penajul verde cu creştetul

negru. Femela este mai deschisă şi are pântecele alb. Cuibul îl instalează la extremitatea crengii,

la mare înălţime de sol, mascându-l cu licheni. Ouăle, le depune în luna mai, în număr de 4-5

alb-albăstrui cu puncte roşiatice. Scoate cam 2 rânduri de pui pe sezon. Toamna apar în ţinuturi

joase căutându-şi hrana.

Coccothraustes coccothraustes coccothraustes L.1758 (botgrosul) – are 18 cm, ciocul

foarte puternic, hrănindu-se cu sâmburi de cireşe, vișine. Penajul este cafeniu roşcat, cu negru la

bărbie şi pe aripi. Ouăle sunt verzui-albăstrui, gri sau cenuşii pătate cu negru, depuse în luna mai,

în număr de 5. Femela le cloceşte 14 zile.

Pyrrhula pyrrhula (mugurarul) - se întâlneşte în pădurea de amestec şi de conifere, în

dumbrăvi. Masculul are spatele cenuşiu, cu capul aripile şi coada negre, pieptul roşu trandafiriu.

217

Ouăle sunt albe-verziu, pătate cu brun. Clocitul este asigurat de femelă 14 zile. Toamna coboară

la câmpie pentru a se hrăni.

Serinus serinus L 1766 (cănărașul) - are 12 cm, penajul este asemănător cu al scatiului,

dar masculul nu are negru pe creştet, ci verde-gălbui. Ouăle, în număr de 4-5, sunt albastre cu

pete ruginii înspre capătul rotund, sunt clocite 12-13 zile de femelă. Are 2-3 depuneri de ouă pe

sezon. Iernează în regiunile din nord-estul Africii, estul Mării Mediterane sau chiar la noi în

iernile blânde.

Emberiza citrinella citrinella L. 1758 (presura galbenă) – are 17 cm, cloceşte la noi în

pădurile de şes şi de deal, pătrunzând adesea pe văile râurilor montane. Cuibăreşte în tufişuri

joase sau în ierburi, aproape de sol. Ouăle, în număr de 4-5, sunt albe cu nişte virgule roşcate,

fiind clocite în deosebi de femelă, începând din mai. Iarna coboară în ţinuturi joase, descoperite,

unde apar şi exemplarele nordice. În perioade de iarnă are loc concentrarea populaţiilor în sudul

Europei, în Turcia şi în jurul Mării Caspice.

Miliaria calandra calandra L. 1758 (presura sură) – măsoară 18 cm, este comună mai

ales în regiunile de câmpie şi de dealuri descoperite, rar şi pe văile largi, joase, ale râurilor

montane. Corpul este cafeniu cu pete întunecate, fiind mai spălăcit pe partea inferioară. Femela

cloceşte singură circa 14 zile, un număr de 4-5 ouă albe-cenuşii, stropite cu brun, pe care depune

prin mai. Scoate, pe vară, două rânduri de pui. O parte din populaţie rămâne la noi, iar restul se

deplasează în sudul continentului.

FAMILIA PASSERIDAE

Specii sunt răspândite în regiunile temperate şi tropicale. Au talie mică, cioc scurt şi

conic, unele pot prezenta dimorfism sexual permanent sau sezonier (masculii prezentă

pigmentaţii mai intense ale penajului sau chiar pene modificate în anumite perioade). Cuiburile

construite în speţa de masculi cu multă măiestrie se găsesc pe crengi sau în cavităţi, la unele

specii sunt lipite de acestea.

Passer domesticus domesticus L. 1758 (vrabia de casă) - are 15 cm, este specie

antropofită. Masculul este cafeniu pătat pe spate, cenuşiu pe frunte, creştet şi piept, negru pe

bărbie. Femela are penaj cafeniu-striat. Este specie sedentară.

Fig. 79 - Passer domesticus, vrabia de casă (foto Cornelia Grecu)

Passer montanus montanus L. 1758 (vrabia de câmp) - specie întâlnită în zone joase şi pe

lângă aşezările umane în a căror vecinătate se găsesc terenuri intravilane. Are penaj cafeniu

roşcat pe spate, spre cărămiziu pe creştet şi pământiu pe abdomen şi piept. Cuiburile sunt sferice.

Ponta este depusă în aprilie, constă în 5-6 ouă albe cu pete brune sau isabel, clocite 14 zile de

ambii parteneri. Cloceşte de trei ori pe an. Este specie sedentară.

218

Fig. 80 - Passer montanus, vrabida de câmp (foto Cornelia Grecu)

FAMILIA MOTACILLIDAE

Sunt specii cosmopolite, de talie mică, cu picioare lungi, cu unghii curbate şi subţiri.

Cuibăresc pe sol şi în crăpături. Se hrănesc cu insecte şi seminţe.

Motacilla alba alba L.1758 (codobatura albă) – măsoară 8 cm, se întâlneşte în regiuni

joase, în apropierea bălţilor şi lacurilor. Are penajul cenuşiu, cu negru pe cap, piept şi coadă;

fruntea, partea inferioară şi obrajii sunt albe. Cuibul este aşezat în excavațiile malurilor, grămezi

de lemne sau stuf. Femela cloceşte timp de 14 zile, în aprilie, 4-5 ouă albicioase, cu pete brune-

cenuşii. Creste două, trei generaţii de pui pe vară. Toamna migrează în nordul Africii şi vestul

Asiei.

Anthus trivialis trivialis L.1758 (fâsa de pădure) - are 15 cm, este o specie des întâlnită în

păduri. Coloritul este cafeniu-pătat, cu gălbui cu pete închise pe partea inferioară. Femela depune

în mai, în cubul construit pe sol înierbat, cele 4-6 ouă pământii cu pete întunecate.

Toamna migrează în Africa centrala şi de vest.

FAMILIA STURNIDAE

Sunt specii robuste, cu tarsele lungi, cu ciocul lung, drept şi ascuţit. Cuibăresc în

crăpăturile zidurilor, pe stâlpi, în cavităţile arborilor. Sunt insectivore, granivore şi frugivore.

Sturnus vulgaris vulgaris L.1758 (graurele) - are 23 cm, coloritul corpului este negru, cu

desen mai deschis pe spate şi reflexe verzi-violacee pe cap şi piept. Ouăle, 5-7 la număr, sunt

albastru deschis, depuse în aprilie şi clocite 14 zile de ambii parteneri. Creşte două generaţii de

pui pe an. Iernează în sud-vestul Europei. Poate imita cântecul altor păsări.

FAMILIA ORIOLIDAE

Sunt specii tropicale şi subtropicale, au cioc puternic, puţin curbat la vârf şi zimţat în

partea terminală. Penajul este viu colorat (galben, roşu, negru). Prezintă dimorfism sexual.

Cuibul este în formă de cupă, suspendat de ramurile copacilor. Hrana constă în insecte, fructe

moi, muguri. Cântecul este plăcut, semănând cu sunetul de flaut.

Oriolus oriolus oriolus L. 1758 (grangurele) - soseşte în luna mai la noi. Masculul este

galben cu aripile şi coada negre. Femela are colorit verzui cu aripile şi coada mai întunecate. Se

întâlneşte în plantaţiile de plopi canadieni. Cuibul este în formă de hamac, prins la bifurcaţia

crengilor orizontale. Depune prin mai-iunie, 3-4 ouă albe cu pete brun-roşcate, clocite 15 zile de

femelă. Iernează în Africa.

219

FAMILIA REGULIDAE

Este o familie mică, răspândită în pădurile de conifere din Asia şi America de nord. Se

hrănesc cu insecte şi seminţe mici. Duc o viaţa în grup, exceptând perioada de reproducere, se

întâlnesc pe ramuri, pe trunchiurile copacilor.

Regulus regulus regulus L.1758 (auşelul cu capul galben) - are 9 cm, coloritul galben-

verzui, cu sprânceană mai puţin evidenţiată, iar portocaliul de pe creștet este puţin accentuat.

Apare toamna târziu în zonele cu altitudine joasă, unde iernează. O parte din populaţie iernează

în sudul Europei şi în vestul Asiei. Cuibăritul începe în prima decadă a lunii mai. Ouăle sunt albe

gălbui cu stropi fini spre capătul rotunjit al oului.

Regulus ignicapillus (auşelul sprâncenat) – seamănă cu precedentul, dar masculul are o

bandă portocalie pe creştet şi câte o dungă neagră peste ochi. Cuibăreşte în pădurile de conifere,

cuibul este aşezat la extremitatea crengilor şi căptuşit cu licheni. Ponta cuprinde 7-9 ouă gălbui,

depuse în luna mai, clocite 15 zile de femelă. Este pasărea cu greutatea cea mai mica la noi de 5-

6 grame. Toamna coboară în regiunile joase ale ţării sau migrează în sud-estul Europei.

FAMILIA CORVIDAE

Cuprinde specii cosmopolite, cam 100, răspândite pe toată suprafaţa pământului mai

puţin în zonele arctice şi Noua Zeelandă. Au o talie mijlocie şi mare, fiind cele mai mari dintre

paseriforme. Regimul de hrană este variat. De cele mai multe ori sunt omnivore. Sunt răpitoare

de ouă şi pui duc o viaţă gregară în colonii, unele imită glasul pasărilor sau vocile omeneşti.

Corvus corax corax L. 1758 (corbul) - are 65 cm. Corpul este negru cu reflexe violacee.

Ouăle de culoare verzui murder, cu pete brune, le depune încă din ianuarie-februarie, fiind

clocite 21 de zile. Poate imita glasul altor păsări. Este o pasăre sedentară.

Garrulus glandarius glandarius L. 1758 (gaiţa) - are 36 cm. Coloritul este cafeniu cu alb

şi albăstrui pe aripi, o întâlnim în regiunea pădurilor de conifere şi în zona de deal şi câmpie,

inclusiv în oraşe. Cuibul şi-l face din crengi în desişuri, iar la sfârşitul lunii aprilie depune 5-6

ouă verzui cu pete brune, pe care le cloceşte 16-17 zile. Strică adesea cuibul altor pasări luându-

le ouăle. Toamna apar mai ales în zona de câmpie.

Pica pica pica L. 1758 (coţofana) – are 48 de cm. Coloritul este negru cu alb pe umeri şi

piept, iar coada e neagră cu reflexe verzui. Cuibăreşte în regiunile joase şi cele de deal şi pe văile

râurilor. Face un cuib sferic din spini, cu intrări laterale tapisat în interior cu lut. Ouăle sunt 5-7

depuse în luna aprilie, de culoare verzui cu pete brune. Femela le cloceşte singură 17-18 zile.

Este specie sedentară.

Fig. 81 - Pica pica, coșofana (foto Cornelia Grecu)

220

Corvus monedula L.1758 (stăncuţa) – măsoară 35 cm. Coloritul este negru cu ceafa şi

dosul gâtului cenuşiu. Sunt păsări antropofile sau sălbatice, ce cuibăresc în localități, în pereţi de

stâncă, în construcţii, în crăpături de ziduri, scorburi. Depune 4-6 ouă albicioase albăstrui cu pete

brune în luna aprilie, sunt clocite numai de femelă timp de 17-18 zile. Este specie sedentară.

Corvus frugilegus frugilegus L.1758 (cioara de semănătură) – are 47 cm, cuibăreşte în

regiunea de câmpie în colonii mari mai rar la deal. Penajul este negru cu reflexe violacee.

Cuiburile sunt instalate în arbori. Ponta este depusă în luna martie, formată din 5 ouă verzui

murdare, pătate cu brun, clocite 18-19 zile de femelă. Puii consumă larve, iar adulții seminţe.

Toamna populaţiile de la noi se deplasează spre sud-vestul Europei şi sunt înlocuite de cârduri

din regiunea nord-estică.

Fig. 82 - Corvus frugilegus, cioara de semănătură (foto. Cornelia Grecu)

FAMILIA PRUNELIDAE

Sunt păsări mici, cu cioc subţire; trăiesc în păduri sau stâncării, petrecându-şi timpul mai

mult pe sol. Sunt specii foarte prudente şi care se ascund foarte bine.

Prunella modularis modularis L.1758 (brumăriţa de pădure) – are 15 cm, coloritul este

asemănător cu al vrabiei, dar cu bărbia şi pieptul cenuşii. Cuibărește în tufişuri joase şi pe sol,

lângă rădăcini. Depune în aprilie 4-5 ouă albastre, pe care femela le cloceşte 13 zile. Creşte 2-3

rânduri de pui pe an. Toamna o parte din populaţie coboară în văi, alta migrează împreună cu

populaţiile nordice în sudul Europei, Asia mică, nord-vestul Africii.

ORDINUL CORACIFORMES

Majoritatea speciilor aparţin zonelor tropicale. Ciocul este alungit, dur. Capul este mare,

picioarele sunt scurte, penajul rigid şi viu colorat. Cuibăresc în scorburi, crăpături în maluri sau

tuneluri subterane. Puii sunt nidicoli. Sunt păsări certăreţe şi bănuitoare. Hrana este de origine

animală, foarte puţine specii se hrănesc cu fructe.

FAMILIA ALCEDIDAE

Sunt specii răspândite în regiunile tropicale şi temperate. Capul este voluminos în raport

cu corpul. Au cioc puternic, conic, drept şi mai alungit, aripi scurte şi rotunjite, coada şi

picioarele sunt de asemenea scurte. Au un colorit frumos, verde , roşu sau albastru. Unele specii

se hrănesc cu insecte, şopârle, rozătoare mici, altele s-au specializat în prinderea peştilor prin

căderea verticală asupra lor, după ce i-a urmărit de pe o ramură de deasupra apei.

Alcedo atthis atthis L. 1758 (pescăraşul albastru) - are 18 cm, este prezent în ţinuturi

joase, în sezonul cald, iar iarna pe marginea pâraielor de munte. Penajul este verde-albăstrui, iar

partea inferioară este cărămizie. Cuibăresc în scorburi, crăpături de stânci sau îşi sapă galerii în

malurile râurilor. Depun din aprilie până în iunie 4-6 ouă albe, lucioase, pe care le clocesc

221

ambele sexe. Iernează în sudul Europei, nordul Africii şi sud-vestul Asiei. Este protejat prin

Directiva Păsări 79/409 a CEE.

ORDINUL PICIFORMES

Cuprinde 400 de specii, răspândite în Africa, Asia şi America. Un număr mai mic de

specii se găsesc în regiunile temperate şi reci. Au degetele adaptate pentru căţărat fiind specii

exclusiv arboricole. Clocesc în scorburi rareori în cavităţi făcute în sol. Puii sunt nidicoli. se

hrănesc în special cu insecte şi fructe.

FAMILIA PICIDAE

Alcătuită din 200 de specii. Sunt mari specialiste în căţărat. Limba este foarte lungă,

cilindrică, protractilă, putând fi mult scoasă în afară. Insectele sunt scoase din galeriile

trunchiurilor cu ajutorul unor peri ţepoşi şi a vârfului limbii, care este cleios. Penele cozii sunt

rigide şi servesc ca punct de sprijin la căţăratul pe trunchiuri. Ciocul este conic ascuţit foarte tare.

Sunt păsări de talie mijlocie, sedentare. Nu sunt bune zburătoare. Hrana constă din insecte şi

larve, unele consumă seminţe şi fructe. La noi în ţară se găsesc 10 specii.

Dendrocopos major major L.1758 (ciocănitoarea pestriţă mare) – are 25 de cm lungime.

Penajul alb cu negru, cu roşu pe ceafa şi în regiunea subcodală. Femela nu are roşu pe ceafă.

Cuibul şi-l sapă în trunchiul copacilor, în luna mai depune 4-7 ouă albe lucioase. Femela le

cloceşte în 14-15 zile. Este pasăre sedentară.

Dendrocopos medius medius L 1758 (ciocănitoarea pestriţă mijlocie) - are 21 cm

lungime. Apare în majoritatea pădurilor cu frunziş căzător, şi pe văile râurilor. Are acelaşi colorit

ca şi precedenta, dar cu roşu şi pe creştet. În luna mai-iunie femela depune 5-6 ouă lucioase albe,

care sunt clocite de ambii soţi 14-15 zile. Este o pasăre sedentară.

Dendrocops minor buturlini Hart. 1912 (ciocănitoarea pestriţă mică) – are 16 cm

lungime, este cam de talia unei vrăbii. Este cea mai mică ciocănitoare de la noi. Este răspândită

în ţinuturile de câmpie. Coloritul este negru cu dungi albe pe spate şi cu roşu pe cap, femela nu

are roşu pe creştet. Cele 5-6 ouă lucioase, albe, sunt depuse în luna aprilie-mai, clocite de ambii

parteneri 14-15 zile.

Dendrocopus syriacus H&Her.1833 (ciocănitoarea pestriţă de grădină) - are 24 cm,

penajul este asemănător cu al ciocănitorii pestriţe mari. Dar nu prezintă linia neagră de pe

marginea inferioară a obrajilor, iar regiunea subcodală este zmeurie. Trăieste în ţinuturile joase,

în vecinătatea aşezărilor omeneşti. Ponta este depusă în luna mai, în scorburi săpate şi constă în

3-5 ouă mari, lucioase clocite 12-14 zile de ambii parteneri. Este o specie de asemenea sedentară.

Dryocopos martius martius L.1758 (ciocănitoarea neagră) - este cea mai mare

ciocănitoare de la noi, de talia unei ciori. Are coloritul complet negru, având doar o pata roţie pe

creştet. Trăieşte în zona pădurilor de conifere şi de amestec, mai rar se întâlneşte la şes. Cuibul

şi-l sapă în trunchiul, la 3-20 m de sol, cu intrare ovală. Ponta este depusă în aprilie-mai,

alcătuită din 3-5 ouă albe lucioase, care sunt clocite de ambele sexe, timp de 13-14 zile. Este o

specie sedentară, zborul ei spre deosebire de celelalte ciocănitori nu are întreruperi. Este

protejata prin Directiva Păsări 79/409 a CEE.

ORDINUL FALCONIFORMES

Ordinul conţine 300 de specii, răspândite pe tot globul, afară de Antarctica. Au un penaj

rigid, bine lipit de corp, cu aripi puternice. Speciile care răpesc animale active au cele 4 degete

prevăzute cu unghii ascuțite şi tăioase. Ciocul e curbat, turtit lateral, la baza maxilarului superior

au o porţiune acoperită cu o membrane numită ceromă, în care se deschid nările. Coloritul

penajului variază cu vârsta, au simţul văzului foarte dezvoltat. Trăiesc în perechi, masculii fiind

mai mici decât femelele. Cuibul îl instalează în arbori, pe stânci. Puii sunt nidicoli, acoperiţi cu

222

un puf des cenuşiu. Hrana e constituită din nevertebrate sau vertebrate, unele specii consumă

cadavre sau fecale.

FAMILIA ACCIPITRIDAE

Sunt specii cosmopolite, îndrăzneţe şi feroce. Populaţiile cunosc un declin numeric, unele

fiind ameninţate cu dispariţia. Pe lângă vânătoarea neraţională şi otrăvirea cu substanţe toxice,

distrugerea habitatelor specifice a avut un efect mai nociv, la care se adaugă prolificitatea

speciilor este mai redusă, iar maturitatea sexuală este atinsă la o vârsta mai târzie.

Buteo buteo buteo. L.1758 (şorecarul comun) – are 50-65 cm, este mai frecvent în

Carpaţi. Penajul este variabil de la brun închis până la crem. Cuibul conţine 3-4 ouă albe, cu pete

brune-cărămizii, depuse în luna aprilie. Ambii soţi clocesc ouăle pe o perioada de 28-30 de zile.

Se hrănesc cu şoareci, şerpi.

Acipiter nisus nisus L. 1758 (uliul păsărar) - 30-40 cm, apare frecvent iarna. Este o specie

clocitoare. Masculul are penajul spatelui cenuşiu închis, cu pieptul cu dungi transversale roşcate;

femela are spatele cafeniu, iar pieptul cu dungi cafenii. Cuibăreşte în regiuni joase. Ponta e

formată din 3-5 ouă albicioase pătate cu brun, depuse în luna mai. Le cloceşte mai mult femela şi

durează 32-35 de zile. Culoarea irisului este galben.

Accipiter gentilis gentilis L. 1758 (uliul porumbar) – are 50-65 cm, coloritul este cafeniu-

cenuşiu pe spate, cu dungi cafenii, transversale pe piept. Cuibăreşte în arbori, în regiunea de deal

şi de câmpie. Depune 3-5 ouă alb-albăstrii, în luna aprilie, clocite mai mult de femelă timp de

35-38 de zile. Consumă păsări şi mamifere mici. Se întâlneşte la noi tot timpul anului.

FAMILA FALCONIDAE

Include 60 de specii. Au constituţie robustă, cu aripi lungi şi ascuţite. Pe maxilarul

superior prezintă un dinte, care foloseşte la sfâşierea prăzii. Sunt cele mai iuţi zburătoare din

acest ordin. Folosesc cuiburile altor specii.

Falco tinnunculus tinnunculus L. 1758 (vânturelul roşu) – are 35 cm. Cuibăreşte în

arbori, pe stânci, pe clădiri înalte. Sunt ruginii cu pete negricioase pe spate şi piept; masculii au

coada şi capul albăstrui, iar de la colţurile gurii porneşte o mustaţă negricioasă. Depune în mai-

iunie 4-5 ouă cărămizii, marmorate, pe care femela le clocește 27-29 de zile. Iernează în Africa

de nord, centrală şi în sud-vestul Asiei.

Fig. 83 - Falco tinnunculus, vânturel roșu (foto Cornelia Grecu)

ORDINUL STRIGIFORMES

Are o singura familie Strigidae, cu 130 de specii. Strigiformele sunt lipsite de guşă, cu

un penaj moale. Gâtul este scurt, cap voluminos, cu ochii mari, orientaţi frontal, înconjuraţi de

un disc de pene numit disc facial. Ciocul este scurt, mult curbat, acoperit în mare parte de

223

vibrize. La baza maxilarului superior prezintă ceroma, în care se deschid nările. Degetele au

unghii foarte ascuţite şi curbate, uneori acoperite cu pene. Pot roti capul la 180º. Se hrănesc cu

rozătoare sau insecte pe care le vânează noaptea sau în crepuscular şi le înghit întregi. Resturile

de hrană sunt eliminate sub formă de ingluvii. Cuibăresc în scorburi sau peşteri, sau folosesc

cuiburile părăsite ale altor specii, puii sunt acoperiţi cu puf des şi sunt nidicoli.

Asio otus otus L.1758 (ciuful de pădure) - are 36 de cm, coloritul este cafeniu pătat, cu

stropi întunecaţi pe piept. Cuibăreşte în pâlcuri de pădure în regiunile joase, în coloniile de ciori

de semănătură. Ponta este alcătuită din 4-5 ouă albe, depuse în aprilie-mai şi clocite de femelă 28

de zile. Este parţial sedentar la noi. Îl întâlnim în parcuri şi în spaţiul verde de lângă Muzeul

Banatului.

Athene noctua noctua Scop 1769 (cucuveaua) – are 25 de cm, corpul este cafeniu cu pete

deschise, pe partea inferioară albicios şi obrajii sunt coloraţi deschis. Trăieşte pe lângă locuinţele

omeneşti în păduri, găuri de maluri, stâncării, depune 5-7 ouă, chiar şi 9, de culoare alba în luna

aprilie, clocite de femelă 28 de zile. Este o specie sedentară. Întâlnită mai peste tot în oraş, pe

firele de telegraf sau în poduri.

ORDINUL GALLIFORMES

Specii greoaie răspândite pe toată suprafaţa terestră, mai puţin în Antarctica. Au aripi

scurte şi rotunjite, guşă voluminoasă, masculii prezintă adesea pete pe tars. Au ciocul gros, uşor

curbat şi dur. Masculii sunt poligami. Cuiburile constau în adâncituri pe sol, puii sunt nidifugi.

FAMILIA PHASIANIDAE

Speciile familiei sunt răspândite în zona temperată şi tropicală, centrul de dispersie fiind

Asia. Sunt sedentare majoritatea şi prezintă dimorfism sexual accentuat.

Phasianus colchicus L. 1758 (fazanul) – are 55-90 cm, este o specie introdusă la noi de

om. Masculul are penajul auriu cu pete negre, galben sau cenuşiu, capul este albăstrui cu reflexe

verzui sau mov. Femela are penaj gălbui cu pete mai întunecate.

Ziua şi-o petrece în câmp, iar noaptea se retrage în pădure pentru a dormi în copaci. Este

o specie poligamă, sedentară, se deplasează mult pe sol. Depune pe solul înierbat 9-15 ouă verzui

sau brun măslinii, începând din aprilie până în iunie, pe care le cloceşte femela timp de 24 de

zile.

ORDINUL CUCULIFORMES

Cuprinde cucii şi turacii, numiţi şi mâncători de banane.

FAMILIA CUCULIDAE

Are 130 de specii, răspândite în zone temperate şi tropicale. Sunt zburătoare mediocre,

care trăiesc în păduri. Sunt specii insectivore, preferă omizile păroase, mai rar frugivore. Puii

sunt nidicoli. Particularitatea acestei familii o constituie adaptarea la viaţa parazitară.

Cuculus canorus canorus L. 1758 (cucul) - are 38 cm, masculul are penajul cenuşiu cu

pieptul albicios striat transversal. Femela este ruginie cu striuri închise. Femela îşi depune ouăle

în cuibul păsărelelor mici, aceste au un colorit asemănător cu ale speciei gazdă. Ponta se

eșalonează pe 2 luni, perioada de incubaţie este scurtă, 11-12 zile, puii de cuc ieşind primii din

ou.

224

ORDINUL COLUMBIFORMES

Are o singura familie (Columbidae), dar speciile cuprinse se găsesc pe tot globul. Ciocul

este alungit, moale la bază şi acoperit cu o pieliţă în care se deschid nările. Aripile sunt lungi şi

ascuţite. Când beau apa îşi cufundă ciocul în ea, având posibilitatea de a-şi închide nările. Cuibul

şi-l așează în arbori, pe ramuri sau în scorburi, dar şi pe lespezi. Femelele clocesc ouăle seara,

noaptea, dimineața, iar în timpul zilei sunt clocite de masculi. Cresc câte două rânduri de pui, a

doua pontă fiind depusă înainte de părăsirea cuibului de către pui. Puii sunt nidicoli şi sunt

hrăniţi de ambii părinţi cu un suc lăptos produs de guşă şi mai apoi cu seminţe prin regurgitare.

Columba livia domestica porumbelul este un urmaş al speciei Columba livia (porumbelul

de stâncă) şi păstrează o parte din caracterele strămoşului. Acesta are 33 cm. Este cenuşiu cu

reflexe verzui metalice, dar pe aripi are două dungi negre şi spatele este albicios. Trăieşte pe

ţărmurile stâncoase ale Angliei, pe coasta sudică şi vestică a Europei la noi întâlnindu-se doar

populaţii de porumbei domestici semisălbaticii.

Streptopelia decaocto decaocto Friv. 1838 (guguştiucul) – are 28 cm, este o specie cu

mare plasticitate ecologică. Coloritul este pământiu în partea din spate a gâtului are un guleraş

negru, aripile sunt mai cenuşii. Cuibăreşte aproape tot timpul anului, numai în localităţi sau în

imediata apropiere a lor. Ponta este din două ouă albe, ce sunt clocite de ambii părinţi timp de 14

zile. Este sedentar la noi.

Fig. 84 - Streptopelia decaocto. Guguștiucul (foto Cornelia Grecu)

225

3.4.3. Rezultate şi discuţii

Situaţia sistematica a populaţiilor de păsări din Timişoara

Nr.

crt. Ordinul Familie Specia Denumire populară

1 Falconiformes Accipitridae Accipiter gentilis gentilis L. 1758 Uliul porumbar

2 Accipiter nisus nisus L. 1758 Uliul păsărar

3 Buteo buteo buteo. L.1758 Şorecar

4 Circus aeruginosus aeruginosus L.1758 Erete de stuf

5 Circus cyaneus cyaneus L.1766 Erete vânăt

6 Falconidae Falco columbarius aesalon Tunst. 1771 Şoim de iarnă

7 Falco peregrinus peregrinus Tunst. 1771 Şoim călător

8 Falco subbuteo subbuteo L.1758 Şoimul rândunelelor

9 Falco tinnunculus tinnunculus L. 1758 Vânturelul roşu

10 Strigiformes Stringidae Athene noctua noctua Scop 1769 Cucuvea

11 Asio flammeus flammeus (Pontopp.) 1763 Ciuf de câmp

12 Asio otus otus L.1758 Ciuf de pădure

13 Otus scops scops L. 1758 Ciuş

14 Strix aluco aluco L 1758 Huhurez mic

15 Ciconiformes Ciconidae Ciconia ciconia ciconia L.1758 Barza alba

16 Ardeidae Ardea cinerea cinerea L.1758 Stârc cenuşiu

17 Nycticorax nycticorax nycticorax L.1758 Stârc de noapte

18 Ixobrycus minutus minutus L. 1766 Stârc mic

19 Egretta garzetta garzzeta L.1758 Egretă mică

20 Cuculiformes Cuculidae Cuculus canorus canorus L. 1758 Cuc

21 Anseriformes Anatidae Anas platyrhynchos plathyrhynchos L.

1758 Raţa mare

22 Anas quequerdula L.1758 Raţa cârâitoare

23 Aythya ferina L.1758 Raţa roşie

24 Aythya nyroca Guldenst. 1770 Raţa cu cap castaniu

25 Bucephala clangula clangula L. 1758 Raţa sunătoare

26 Cygnus olor Gmel 1789 Lebăda de vară

27 Galliformes Phasianidae Phasianus colchicus L. 1758 Fazan

28 Columbiformes Columbidae Columba livia domestica L. 1758 Porumbel

29 Streptopelia decaocto decaocto Friv. 1838 Guguştiuc

30 Coraciadiformes Alcedinidae Alcedo atthis atthis L. 1758 Pescăraşul albastru

31 Upupidae Upupa epops epops L.1758 Pupăza

32 Lariformes Laridae Larus ridibundus L.1766 Pescăruşul râzător

33 Piciformes Picidae Dendrocopos major major L.1758 Ciocănitoare pestriţă

mare

34 Dendrocopos medius medius L 1758 Ciocănitoare de stejar

35 Dendrocops minor buturlini Hart, 1912 Ciocănitoare

36 Dendrocopos syriacus H&Her.1833 Ciocănitoare de grădini

37 Dryocopos martius martius L.1758 Ciocănitoare pestriţă

mică

38 Apodiformes Apodidae Apus apus apus L. 1758 Drepneaua mare

39 Passeriformes Alaudidae Alauda arvensis arvensis L. 1758 Ciocârlie de câmp

40 Galerida cristata cristata L 1758 Ciocârlan

41 Hirundinidae Hirundo rustica rustica L.1758 Rândunica

42 Delichon urbica urbica L 1758 Lăstunul de casă

43 Motacillidae Anthus trivialis trivialis L.1758 Fâsa de pădure

44 Motacilla alba alba L.1758 Codobatură albă

226

45 Lanidae Lanius collurio collurio L.1758 Sfrâncioc roşietic

46 Lanius excubitor excubitor L. 1758 Sfrâncioc mare

47 Lanius minor minor Gmel 1788 Sfrâncioc frunte neagră

48 Oriolidae Oriolus oriolus oriolus L. 1758 Grangur

49 Sturnidae Sturnus vulgaris vulgaris L.1758 Graur

50 Corvidae Corvus corax corax L. 1758 Corb

51 Corvus corone cornix L.1758 Cioara grivă

52 Corvus frugilegus frugilegus L.1758 Cioara de semănătură

53 Corvus monedula L.1758 Stăncuţa

54 Garrulus glandarius glandarius L. 1758 Gaiţa

56 Pica pica pica L. 1758 Coţofana

57 Cinclidae Cinclus cinclus aquaticus Bechst. 1803 Pescărelul negru

58 Troglodytidae Troglodytes troglodytes troglodytes L.

1758 Pănţăruşul

59 Prunellidae Prunella modularis modularis L.1758 Brumăriţa de pădure

60 Sylvidae Sylvia atricapilla atricapilla L. 1758 Silvie cu cap negru

61 Sylvia communis communis Lath 1787 Silvie de câmp

62 Sylvia curruca curruca L.1758 Silvie mică

63 Acrocephalus arundinaceus arundiaceaus

L. 1758 Lăcar mare

64 Hipolais icterina icterina Viell 1817 Frunzăriţa galbenă

65 Turdidae Phylloscopus collybita collybita Vieill

1817 Pitulicea mică

66 Phylloscopus sibilatrix Bechst 1793 Pitulicea sfârâitoare

67 Regulus regulus regulus L.1758 Auşel

68 Turdus iliacus iliacus L.1758 Sturzul viilor

69 Turdus merula merula L.1758 Mierla neagră

70 Turdus pilaris L. 1758 Cocoşarul

71 Turdus viscivorus viscivorus L.1758 Sturz de vâsc

72 Ficedula albicollis albicollis Temm 1815 Muscarul gulerat

73 Ficedula parva parva Bechst 1794 Muscar mic

74 Erithacus rubecula rubecula L.1758 Măcăleandru

75 Luscinia luscinia L.1758 Privighetoare de zăvoi

76 Luscinia megarhychos megarhychos

C.L.Brehm 1831 Privighetoare roşcată

77 Phoenicurus ochruros gibraltariensis Gmel

1789 Codroş de munte

78 Saxicola rubetra L.1758 Mărăcinar mare

79 Saxicola torquata L. 1766 Mărăcinar negru

80 Paridae Parus ater ater L. 1758 Piţigoi de brădet

81 Parus caeruleus caeruleus L.1758 Piţigoi albastru

82 Parus major major L.1758 Piţigoi mare

83 Aegithalidae Aegithalus caudatus caudatus L.1758 Piţigoiul codat

84 Panurus biarmicus rusicus C.L.Brehm

1831 Piţigoiul de stuf

85 Sittidae Sitta europaea caesia Wolf 1810 Ţiclean

86 Certhiidae Certhia familiaris familiaris L.1758 Cojoaică de pădure

87 Passeridae Passer domesticus domesticus L. 1758 Vrabie de casă

88 Passer montanus montanus L. 1758 Vrabie de câmp

89 Fringillidae Carduelis carduelis carduelis L.1758 Sticlete

90 Carduelis chloris chloris L.1758 Florinte

91 Carduelis spinus spinus L. 1758 Scatiu

92 Serinus serinus L 1766 Cănăraş

93 Fringilla coelebs coelebs L 1758 Cinteză

94 Fringilla montifringilla L 1758 Cinteză de iarnă

227

Păsările sunt animale vertebrate aparţinătoare Clasei Aves. Cele amintite mai sus sunt

păsări întâlnite pe teritoriul municipiului Timişoara, atât în perioada de investigaţie cât şi în

bibliografie sau cu ocazia cercetărilor proprii.

S-au întâlnit 104 specii (tabelul A.1.). Din punct de vedere sistematic, populaţiile de

păsări din Timișoara pot fi încadrate în 15 ordine (fig. A.11) si 32 de familii (fig. A.12).

Fig. 85 - Reprezentarea procentuală a situaţiei sistematice a populaţiilor de păsări de pe

teritoriul municipiului Timişoara

95 Coccothraustes

coccothraustes coccothraustes L. 1758 Botgros

96 Emberizidae Miliaria calandra calandra L. 1758 Presură de câmp

97 Emberiza citrinella citrinella L. 1758 Presură galbenă

98 Emberiza hortulana L 1758 Presură de grădină

99 Gruiformes Rallidae Fulica atra atra L 1758 Lişiţa

100 Gallinulla chloropus chloropus L. 1758 Găinuşă de baltă

101 Charadriiformes Sternidae Chlidonia niger niger L. 1758 Chirighiţă neagră

102 Chlidonia hybrida hybrida Pall.1811 Chirighiţă cu obraz alb

103 Podicipediformes Podicipedidae Podiceps cristatus cristatus L. 1758 Corcodel mare

104 Tachybaptus ruficollis ruficollis Pall.

1764 Corcodel mic

228

Fig. 86 - Reprezentarea procentuală a situației taxonomice la nivel de Familie a

populațiilor de păsări din municipiul Timișoara

Originea geografică, situaţia fenologică a avifaunei

Nr.

Crt. Specia

Caracteristica

fenologică

speciei

Originea

geografică

a speciei

Cod

1 Accipiter gentilis gentilis L. 1758 n.m Tp A085

2 Accipiter nisus nisus L. 1758 r.n Tp A086

3 Buteo buteo buteo. L.1758 v.n.r. Tp A087

4 Circus aeruginosus aeruginosus L.1758 r.m.v. Mo A080

5 Circus cyaneus cyaneus L.1766 z E A082

6 Falco columbarius aesalon Tunst. 1771 z S A089

7 Falco peregrinus peregrinus Tunst. 1771 n.r. Tp A103

8 Falco subbuteo subbuteo L.1758 h.a Tp A099

9 Falco tinnunculus tinnunculus L. 1758 r.v. Tp A096

10 Athene noctua noctua Scop 1769 r.v Mo A218

11 Asio flammeus flammeus (Pontopp.) 1763 z Tp A222

12 Asio otus otus L.1758 n.r.v. Tp A221

13 Otus scops scops L. 1758 h.a E A214

14 Strix aluco aluco L 1758 v.r E A219

15 Ciconia ciconia ciconia L.1758 m.h.a E A031

16 Ardea cinerea cinerea L.1758 m.a Tp A028

17 Nycticorax nycticorax nycticorax L.1758 h.a M A023

18 Ixobrycus minutus minutus L. 1766 h.a E A022

19 Egretta garzetta garzzeta L.1758 h.a E A026

20 Cuculus canorus canorus L. 1758 m.a Tp A212

21 Anas platyrhynchos plathyrhynchos L. 1758 p.m Tp A053

22 Anas quequerdula L.1758 h.a.m Tp A055

23 Aythya ferina L.1758 n E A059

229

24 Aythya nyroca Guldenst. 1770 h.a E A060

25 Bucephala clangula clangula L. 1758 h.a S A067

26 Cygnus olor Gmel 1789 p.r Tp A036

27 Phasianus colchicus L. 1758 v.r Ch A115

28 Columba livia domestica v.r. E X

29 Streptopelia decaocto decaocto Friv. 1838 v Mo A209

30 Alcedo atthis atthis L. 1758 r E A299

31 Upupa epops epops L.1758 a.h E A232

32 Larus ridibundus L.1766 p.a E A179

33 Dendrocopos major majorL.1758 n.m. E A237

34 Dendrocopos medius medius L 1758 r.r.v. E A238

35 Dendrocops minor buturlini Hart, 1912 r.h.v Tp A240

36 Dendrocopos syriacus H&Her.1833 r.h.v M A421

37 Dryocopos martius martius L.1758 r.h.v S A236

38 Apus apus apusL. 1758 h.a E A226

39 Alauda arvensis arvensis L. 1758 a.p.m Mo A247

40 Galerida cristata cristata L 1758 r.v.p. Mo A244

41 Hirundo rustica rustica L.1758 a.h Tp A259

42 Delichon urbica urbica L 1758 h.a E A253

43 Anthus trivialis trivialis L.1758 a.m E A256

44 Motacilla alba alba L.1758 a.h E A262

45 Lanius collurio collurio L.1758 a.h.m E A338

46 Lanius excubitor excubitor L. 1758 h.z Tp A340

47 Lanius minor minor Gmel 1788 a.h.m E A339

48 Oriolus oriolus oriolus L. 1758 a.h E A337

49 Sturnus vulgaris vulgaris L.1758 a.h E A351

50 Corvus corax corax L. 1758 v Tp A350

51 Corvus corone cornix L.1758 m E A349

52 Corvus frugilegus frugilegus L.1758 h.m E A348

53 Corvus monedula L.1758 h.m. E A350

54 Garrulus Glandarius glandarius L. 1758 r.m E A342

56 Pica pica pica L. 1758 v.r.n E A343

57 Cinclus cinclus aquaticus Bechst. 1803 r.h E A264

58 Troglodytes troglodytes troglodytes L. 1758 v. E A265

59 Prunella modularis modularis L.1758 h.a. E A266

60 Sylvia atricapilla atricapilla L. 1758 a.h E A311

61 Sylvia communis communis Lath 1787 a.h E A309

62 Sylvia curruca curruca L.1758 a.h E A308

63 Acrocephalus arundinaceus arundiaceaus L. 1758 a E A298

64 Hipolais icterina icterina Viell 1817 m E A299

65 Phylloscopus collybita collybita Vieill 1817 m.a.h Tp A315

66 Phylloscopus sibilatrix Bechst 1793 m E A314

67 Regulus regulus regulus L.1758 p.z E A317

68 Turdus iliacus iliacus L.1758 p.n E A286

69 Turdus merula merula L.1758 v. E A238

70 Turdus pilaris L. 1758 z S A284

71 Turdus viscivorus viscivorus L.1758 p.h E A287

72 Ficedula albicollis albicollis Temm 1815 h.a E A321

73 Ficedula parva parva Bechst 1794 h.a E A320

74 Erithacus rubecula rubecula L.1758 r.v E A269

75 Luscinia luscinia L.1758 a.h E A270

76 Luscinia megarhychos megarhychos C.L.Brehm 1831 a.m.h E A271

77 Phoenicurus ochruros gibraltariensis Gmel 1789 r.n.h Mo A273

78 Saxicola rubetra L.1758 a.h E A275

79 Saxicola torquata L. 1766 n.m.a E A276

230

80 Parus ater ater L. 1758 m E A328

81 Parus caeruleus caeruleus L.1758 m.r E A329

82 Parus major major L.1758 m.r E A330

83 Aegithalus caudatus caudatus L.1758 m.n E A324

84 Panurus biarmicus rusicus C.L.Brehm 1831 r Mo A323

85 Sitta europaea caesia Wolf 1810 a.v.m Tp A332

86 Certhia familiaris familiaris L.1758 r.h E A334

87 Passer domesticus domesticus L. 1758 v Tp A354

88 Passer montanus montanus L. 1758 v Tp A326

89 Carduelis carduelis Carduelis L.1758 p.n E A364

90 Carduelis chloris chloris L.1758 v.r.n E A363

91 Carduelis spinus spinus L. 1758 h.m E A365

92 Serinus serinus L 1766 a.h M A361

93 Fringilla coelebs coelebs L 1758 m E A359

94 Fringilla montifringilla L 1758 z S A360

95 Coccothraustes coccothraustes L. 1758 r E A373

96 Miliaria calandra calandra L. 1758 a.h E A383

97 Emberiza citrinella citrinella L. 1758 a.h E A378

98 Emberiza hortulana L 1758 a.h E A379

99 Fulica atra atra L 1758 p.a Tp A125

100 Gallinulla chloropus chloropus L. 1758 a.h E A123

101 Chlidonia niger niger L. 1758 h.a E A197

102 Chlidonia hybrida hybrida Pall.1811 h.a M A197

103 Podiceps cristatus cristatus L. 1758 h.a Tp A005

104 Tachybaptus ruficollis ruficollis Pall. 1764 h.a E A004

Notații: Caracteristica fenologică speciei din perspective prezentei ei in habitat:

a- avis aestiva(specii care parasesc pe timp de iarna tara, sunt specii care realizeaza

adevarate migratii); r- avis residens (specii care isi petrec tot timpul in teritoriu); p- avis partium

migratoria (doar o parte din populatie părăsește iarna teritoriu pentru a ajunge la locurile de iarna

indepartate); n- avis nomas (specii care migreaza regulat dar pe distante scurte s-au inegale de la

an la an sau specii de pasaj); h – avis hostes assidua (oaspetii de vara cuibaritori sau necuibaritori);

z- avis hostes nonassidua (specii cu aparitii neregulate) sau oaspeti de iarna; m- population mixta

(in tara specia este reprezentata prin indivizi rezultati din populatiile autohtone dar si straine); v-

aves vernaculae (indivizii speciei provin numai din populatiile autohtone)

OG- originea geografica a speciei :

A- artic; E- european; Tp- transpalearctic; S- siberian; Mo- mongol; M- mediteranean; Ch-

chinez.

Coduri conform Directivelor si Conventiilor cu privire la protectia si conservarea

populatiilor de Păsări:

- coduri marcate cu rosu – Directiva Păsări (Directiva Consiliului European 79/ 409 EEC

privind conservarea Păsărilor sălbatice);

- coduri marcate cu albastru – Conventia de la Washinton, Legea nr. 69 din 15 iulie 1994;

Conventia de la Berna, Legea nr. 13 din 11 martie 1933 pentru aderarea Romaniei la Conventia

privind conservarea vietii sălbatice si a habitatelor naturale din Europa, adoptata la Berna in 1979;

Lista rosie a speciilor din Romania, Bucuresti 2000; Ordonanta de urgenta nr. 57 din 20 iulie 2007

231

Fig 87 - Reprezentarea procentuala a originii geografice a speciilor intalnite pe teritoriul

Timisoarei

Dintre speciile intalnite 62 % sunt specii europene, 22% sunt specii transpalearctice, 7 %

sunt specii de origine mongola, 4 % sunt specii mediteraneene si respectiv specii de origine

siberiana si 1% sunt specii de origine chineza.

Fig. 88 - Reprezentarea procentuala a caracteristicii fenologice

Procentajul cel mai mare din punct de vedere al caracteristicii speciei din perspectiva

prezentei ei in habitat in detin oaspetii de vara, urmate de speciile sedentare si speciile partial

migratorii, acestea din urma dand spectul avifaunistic constant in perioada rece a anului.

Fig. 89 - Reprezentarea procentuala a gradului de protectie asigurat prin legislatia

internationala si nationala speciilor intalnite

*Alte convenții internaționale transpuse în legislația românească – Convenția de la

Washington, Legea nr. 69 din 15 iulie 1994; Convenția de la Berna, Legea nr. 13 din 11 martie

1933 pentru aderarea României la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor

naturale din Europa, adoptată la Berna în 1979; Lista roșie a speciilor din România, București

2000; Ordonanța de urgență nr. 57 din 20 iulie 2007

232

Din cele 104 specii întâlnite 56% sunt protejate prin Convenția de la Washington, Legea

nr. 69 din 15 iulie 1994; Convenția de la Berna, Legea nr. 13 din 11 martie 1933 pentru aderarea

României la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa,

adoptată la Berna în 1979; Lista roșie a speciilor din România, București 2000; Ordonanța de

urgență nr. 57 din 20 iulie 2007; 20% sunt protejate prin Directiva Păsări (Directiva Consiliului

European 79/409 privind conservarea păsărilor sălbatice si 24 % sunt specii care nu necesită o

protecție specială, unele pot fi comercializate în condițiile stabilite de Ordonanța de urgenta

57/2007.

Particularităţile de cuibărit ale speciilor de păsări în Timişoara

Speciile întâlnite pe teritoriul Timișoarei din punct de vedere al reproducerii

Nr.

crt. Specia

1 Accipiter gentilis gentilis L. 1758

2 Accipiter nisus nisus L. 1758

3 Buteo buteo buteo. L.1758 X

4 Circus aeruginosus aeruginosus L.1758 X

5 Circus cyaneus cyaneus L.1766

6 Falco columbarius aesalon Tunst. 1771

7 Falco peregrinus peregrinus Tunst. 1771

8 Falco subbuteo subbuteo L.1758

9 Falco tinnunculus tinnunculus L. 1758 X

10 Athene noctua noctua Scop 1769 X

11 Asio flammeus flammeus (Pontopp.) 1763

12 Asio otus otus L.1758 X

13 Otus scops scops L. 1758

14 Strix aluco aluco L 1758 X

15 Ciconia ciconia ciconia L.1758 X

16 Ardea cinerea cinerea L.1758 X

17 Nycticorax nycticorax nycticorax L.1758 X

18 Ixobrycus minutus minutus L. 1766

19 Egretta garzetta garzzeta L.1758

20 Cuculus canorus canorus L. 1758 X

21 Anas platyrhynchos plathyrhynchos L. 1758

22 Anas quequerdula L.1758

23 Aythya ferina L.1758

24 Aythya nyroca Guldenst. 1770

25 Bucephala clangula clangula L. 1758

26 Cygnus olor Gmel 1789 X

27 Phasianus colchicus L. 1758 X

28 Columba livia domestica L. 1758 X

29 Streptopelia decaocto decaocto Friv. 1838 X

30 Alcedo atthis atthis L. 1758

31 Upupa epops epops L.1758

32 Larus ridibundus L.1766

33 Dendrocopos major major L.1758 X

34 Dendrocopos medius medius L 1758

35 Dendrocops minor buturlini Hart, 1912

36 Dendrocopos syriacus H&Her.1833 X

37 Dryocopos martius martius L.1758

38 Apus apus apus L. 1758 X

233

39 Alauda arvensis arvensis L. 1758 X

40 Galerida cristata cristata L 1758 X

41 Hirundo rustica rustica L.1758 X

42 Delichon urbica urbica L 1758 X

43 Anthus trivialis trivialis L.1758 X

44 Motacilla alba alba L.1758

45 Lanius collurio collurio L.1758 X

46 Lanius excubitor excubitor L. 1758

47 Lanius minor minor Gmel 1788

48 Oriolus oriolus oriolus L. 1758 X

49 Sturnus vulgaris vulgaris L.1758 X

50 Corvus corax corax L. 1758

51 Corvus corone cornix L.1758 X

52 Corvus frugilegus frugilegus L.1758 X

53 Corvus monedula L.1758 X

54 Garrulus Glandarius glandarius L. 1758 X

56 Pica pica pica L. 1758 X

57 Cinclus cinclus aquaticus Bechst. 1803

58 Troglodytes troglodytes troglodytes L. 1758 X

59 Prunella modularis modularis L.1758

60 Sylvia atricapilla atricapilla L. 1758 X

61 Sylvia communis communis Lath 1787 X

62 Sylvia curruca curruca L.1758 X

63 Acrocephalus arundinaceus arundiaceaus L. 1758 X

64 Hipolais icterina icterina Viell 1817 X

65 Phylloscopus collybita collybita Vieill 1817 X

66 Phylloscopus sibilatrix Bechst 1793

67 Regulus regulus regulus L.1758

68 Turdus iliacus iliacus L.1758

69 Turdus merula merula L.1758 X

70 Turdus pilaris L. 1758

71 Turdus viscivorus viscivorus L.1758

72 Ficedula albicollis albicollis Temm 1815 X

73 Ficedula parva parva Bechst 1794

74 Erithacus rubecula rubecula L.1758 X

75 Luscinia luscinia L.1758 X

76 Luscinia megarhychos megarhychos C.L.Brehm 1831 X

77 Phoenicurus ochruros gibraltariensis Gmel 1789 X

78 Saxicola rubetra L.1758 X

79 Saxicola torquata L. 1766 X

80 Parus ater ater L. 1758

81 Parus caeruleus caeruleus L.1758 X

82 Parus major major L.1758 X

83 Aegithalus caudatus caudatus L.1758 X

84 Panurus biarmicus rusicus C.L.Brehm 1831

85 Sitta europaea caesia Wolf 1810 X

86 Certhia familiaris familiaris L.1758 X

87 Passer domesticus domesticus L. 1758 X

88 Passer montanus montanus L. 1758 X

89 Carduelis carduelis carduelis L.1758 X

90 Carduelis chloris chloris L.1758 X

91 Carduelis spinus spinus L. 1758 X

92 Serinus serinus L 1766 X

93 Fringilla coelebs coelebs L 1758 X

94 Fringilla montifringilla L 1758

234

95 Coccothraustescoccothraustes L. 1758 X

96 Miliaria calandra calandra L. 1758 X

97 Emberiza citrinella citrinella L. 1758 X

98 Emberiza hortulana L 1758

99 Fulica atra atra L 1758 X

100 Gallinulla chloropus chloropus L. 1758

101 Chlidonia niger niger L. 1758

102 Chlidonia hybrida hybrida Pall.1811

103 Podiceps cristatus cristatus L. 1758

104 Tachybaptus ruficollis ruficollis Pall.1764

Din cele 104 specii întâlnite 71 % sunt specii cuibăritoare pe teritoriul României, iar din

acestea în Timişoara nu cuibăresc doar 29%.

235

Prezentare rezultate obținute

În Parcul Botanic s-au observat 17 indicate în tabelul următor:

Nr

crt Cod Specia Ika

Frecvent

a

(%)

Biomasa Icon

s Σlog

Dominant

a

Caracteristi

ca

speciei (S)

Originea

geografica

(OG)

1 A329

Parus caeruleus

caeruleus L.

1758

1.16 2.51 4.64 3.79 12.11 DOM m.r. E

2 A238 Turdus merula

merula L.1758 0.43 0.97 10.21 8.68 20.29 AD v E

3 A259 Hirundo rustica

rustica L.1758 2.48 3.08 4.74 3.75 14.05 DOM a.h Tp

4 A209

Streptopelia

decaocto

decaocto

Friv.1838

0.47 2.95 6.63 4.88 14.94 DOM v. Mo

5 X

Columba livia

domestica

L.1758

3.26 3.08 8.16 6.30 20.80 AD r E

6 A096

Falco

tinnunculus

tinnunculus L.

1758

1.10 1.51 6.40 4.63 13.64 SD r.v. Tp

7 A359

Fringilla

coelebs coelebs

L 1758

1.39 1.92 3.95 3.10 10.35 SD m E

8 A351 Sturnus vulgaris

vulgaris L.1758 2.08 2.21 6.46 5.00 15.75 DOM a.h E

9 A237

Dendrocopos

major major

L.1758

-0.92 0.56 4.17 2.78 6.60 AUX n.m. E

10 A315

Phylloscopus

collybita

collybita Vieill

1817

-2.98 -2.20 5.38 4.32 4.51 AUX m.a.h Tp

11 A326

Passer

montanus

montanus

L.1758

1.32 0.94 3.87 2.99 9.12 AUX v. Tp

12 A309

Sylvia

communis

communis Lath

1787

0.47 1.66 4.38 3.38 9.90 SD a.h E

13 A317 Regulus regulus

regulus L.1758 1.55 2.15 5.40 5.47 14.57 DOM p.z. E

14 A332

Sitta europaea

caesia Wolf

1810

-2.39 0.13 7.97 6.91 12.62 DOM a.v.m Tp

15 A330 Parus major

major L.1758 1.48 2.76 5.29 4.33 13.85 DOM m.r. E

16 A115 Parus major

major L.1758 0.02 -0.03 4.75 4.50 7.24 AUX v.r Ch

236

17 A350

Corvus

monedula

L.1758

0.69 1.47 5.35 3.56 11.07 DOM h.m. E

Notații: IkA – indice kilometric de abundență, Icons – indice metabolic (de consumație),

AD – absolut dominant, DOM – dominant, SD – subdominant, AUX – auxiliar, ACC –

accidental.

S – caracteristica speciei din perspective prezenței ei în habitat: a – avis aestiva (specii

care părăsesc pe timp de iarnă țara, sunt specii care realizează adevărate migrații); r – avis

residens (specii care își petrec tot timpul în teritoriu); p – avis partium migratoria (doar o parte

din populație părăsește iarna teritoriu pentru a ajunge la locurile de iarnă îndepărtate); n – avis

nomas (specii care migrează regulat dar pe distanțe scurte s-au inegale de la an la an sau specii

de pasaj); h – avis hostes assidua (oaspeții de vară cuibăritori sau necuibăritori); z – avis hostes

nonassidua (specii cu apariții neregulate) sau oaspeți de iarnă; m – population mixta (în țară

specia este reprezentată prin indivizi rezultați din populațiile autohtone dar și străine); v – aves

vernaculae (indivizii speciei provin numai din populațiile autohtone)

OG- originea geografica a speciei: A – artic; E – european; Tp – transpalearctic; S –

siberian; Mo – mongol; M – mediteranean; Ch – chinez.

Coduri conform Directivelor și Convențiilor cu privire la protecția și conservarea

populațiilor de păsări:

- coduri marcate cu rosu – Directiva Păsări (Directiva Consiliului European

79/ 409 EEC privind conservarea Păsărilor sălbatice);

- coduri marcate cu albastru – Convenția de la Washington, Legea nr. 69

din 15 iulie 1994; Convenția de la Berna, Legea nr. 13 din 11 martie 1933 pentru

aderarea României la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor

naturale din Europa, adoptată la Berna în 1979; Lista roșie a speciilor din România,

București 2000; Ordonanța de urgenta nr. 57 din 20 iulie 2007.

Este cu parcul cu cele mai multe specii întâlnite, deoarece vegetaţia lemnoasă este

diversificată, cu o bună distribuţie pe verticală, lucru care asigură condiţii de adăpost şi hrană

acestor vietăţi. De asemenea, factorul linişte este asigurat deoarece parcul este vecin doar în

partea frontală cu o arteră de circulaţie importantă şi partea opusă are calea ferată, dar zgomotele

produse de autovehicule şi trenuri sunt atenuate de întinderea mare a parcului. Ca şi specii foarte

frecvente se înscriu Parus caeruleus, Regulus regulus și Turdus merula, Columba livia

domestica, specii obișnuite ale ecosistemului de pădure.

În Parcul Catedralei s-au observat 7 specii

Nr.

crt cod Specia Ika

Frecvent

a

(%)

Biomasa Icons Σlog

Do

min

anta

Caracteristi

ca

Speciei (S)

Originea

geografica

(OG)

1 X

Columba livia

domestica L.

1758

2.13 2.28 10.90 11.04 26.36 AD r E

2 A238

Turdus merula

merula

L.1758

2.19 2.33 8.74 6.21 19.47 DO

M v E

3 A209

Streptopelia

decaocto

decaocto Friv.

1838

0.99 2.15 7.74 6.99 17.88 DO

M v. Mo

4 A096

Falco

tinnunculus

tinnunculus L.

-0.92 0.22 5.30 3.53 8.14 SD r.v. Tp

237

1758

5 A330 Parus major

major L.1758 0.36 1.51 4.84 3.87 10.57 SD m.r. E

6 A350

Corvus

monedula

monedula L.

1758

1.22 1.58 7.73 5.95 16.49 DO

M h.m. E

7 A348

Corvus

frugilegus

frugilegus

L.1758

2.45 2.62 9.83 7.75 22.64 AD h.m E



accidental.





















Este un parc situat intr-o zonă foarte populată și este mărginit de două artere de circulație

cu trafic intens. Subarboretul este nesemnificativ reprezentat. S-au observat cuiburi de ciori și s-

au găsit 3 păsări moarte. Cele mai frecvente specii observate au fost Columba livia, Streptopelia

decaocto, Corvus frugilegus, Turdus merula specii antropofile.

În Parcul Civic s-au obsevat 10 specii:

Nr

crt cod Specia Ika

Frecventa

(%)

Bioma

sa Icons Σlog

Dominan

ta

Caracteris

tica

speciei (S)

Originea

geografica

(OG)

1 X

Columba livia

domestica L.

1758

2.88 1.91 9.06 7.20 21.05 AD r E


merula L.1758

-

0.59 - 0.29 4.61 3.07 6.80 AUX v E

3 A209

Streptopelia

decaocto

decaocto

Friv.1838

3.30 3.12 9.14 7.39 22.95 AD v. Mo

238

4 A317 Regulus regulus

regulus L.1758 0.11 0.41 4.25 3.06 7.82 AUX p.z. E

5 A330 Parus major

major L.1758 1.36 0.51 3.84 3.87 9.57 SD m.r. E

6 A350

Corvus

monedula

L.1758

0.22 0.58 6.73 4.95 12.49 DOM h.m. E

7 A348

Corvus

frugilegus

frugilegus

L.1758

0.51 0.81 7.31 5.24 13.88 DOM h.m E

8 A237

Dendrocopos

major major

L.1758

-0.22 0.92 4.79 3.42 8.90 SD n.m. E

9 A354

Passer

domesticus

domesticus

L.1758

2.47 2.12 6.86 5.78 17.23 DOM v Tp

10 A273

Phoenicurus

ochruros

gibraltariensis

Gmel 1789

-2.40 -1.69 5.61 4.66 6.17 SD r.n.h Mo



accidental.





















Parcul este situat în centrul urbei, împărțit în trei părți de artere importante de circulație și

acestea. Subarboretul aproape lipsește și s-a observat fenomenul de uscare a arborilor din cauza

secetei caracteristice sezonului serotinal. Ca și specii mai frecvente, au fost observate speciile

antropofile: Columba livia domestica, Streptopelia decaocto, păsări cu biomasa mare, urmate de

Passer domesticus importanta ca frecvență.

239

În perimetrul Grădina Zoologică au fost observate 11 specii:

Nr.

crt cod Specia Ika

Frecvent

a

(%)

Biomasa Icon

s Σlog

Domin

anta

Caracteristica

Speciei (S)

Originea

geografica

(OG)

1 A329

Parus caeruleus

caeruleus

L.1758

1.88 2.05 5.61 4.75 14.29 DOM m.r. E


merula L.1758 -0.06 0.58 5.70 4.17 10.39 SD v E

3 A226 Apus apus apus

L. 1758 -1.11 -1.18 7.75 6.52 11.97 DOM h.a E

4 A209

Streptopelia

decaocto

decaocto

Friv.1838

1.23 1.56 7.64 5.90 16.34 DOM v. Mo

5 A096

Falco

tinnunculus

tinnunculus L.

1758

-0.92 0.22 5.30 3.53 8.14 SD r.v. Tp

6 A359

Fringilla

coelebs coelebs

L 1758

1.63 0.58 5.01 3.94 11.16 DOM m E

7 A351

Sturnus

vulgaris

vulgaris L.1758

1.09 0.71 5.47 3.01 10.28 SD a.h E

8 A237

Dendrocopos

major major

L.1758

0.00 0.00 4.38 2.92 7.30 AUX n.m. E

9 A326

Passer

montanus

montanus L.

1758

1.17 1.14 5.42 4.34 12.07 DOM v. Tp

10 A330 Parus major

major L.1758 1.28 2.42 5.09 4.12 12.19 DOM m.r. E

11 A332

Sitta europaea

caesia Wolf

1810

0.22 1.92 3.87 2.81 8.38 SD a.v.m Tp



accidental.














240








Speciile sunt obișnuite ale ecosistemului de pădure în această perioadă (Turdus merula,

Parus caeruleus, Sitta europaea, Parus major, Dendrocopos major, Fringilla coelebs), specii

aflate în migrație precum Apus apus, cauza pentru care au fost întâlnite în număr mare, o specie

ubicvista Streptopelia decaocto și o specie răpitoare de zi, Falco tinnunculus, a cărei prezență

este tot mai acerbă în oraș. Amplasamentul acestui punct turistic în perimetrul Pădurii Verzi face

ca aici să se perinde specii de pădure pe tot parcursul anului. Tot ceea ce trebuie să facem, este să

instalăm hrănitori pe perioadele de iarnă pentru susținerea acestor vietăți.

Pădurea Verde – perimetrul de lângă Spitalul Victor Babeș

Nr

crt cod Specia Ika

Frecvent

a

(%)

Biomasa Icon

s Σlog

Domina

nta

Caracteris

tica

Speciei (S)

Originea

geografica

(OG)

1 A329

Parus caeruleus

caeruleus

L.1758

1.88 2.05 5.61 4.75 14.29 DOM m.r. E

2 A342

Garrulus

glandarius

glandarius L.

1758

-0.92 0.22 5.14 3.42 7.87 AUX r.m E

3 A226 Apus apus apus

L. 1758 -1.11 -1.18 7.75 6.52 11.97 DOM h.a E

4 A209

Streptopelia

decaocto

decaocto

Friv.1838

1.23 1.56 7.64 5.90 16.34 DOM v. Mo

5 A096

Falco

tinnunculus

tinnunculus L.

1758

-0.92 0.22 5.30 3.53 8.14 SD r.v. Tp

6 A359

Fringilla

coelebs coelebs

L 1758

1.63 0.58 5.01 3.94 11.16 DOM m E

7 A317

Regulus

regulus regulus

L.1758

0.11 0.41 4.25 3.06 7.82 AUX p.z. E

8 A237

Dendrocopos

major major

L.1758

0.00 0.00 4.38 2.92 7.30 AUX n.m. E

9 A326

Passer

montanus

montanus L.

1758

1.17 1.14 5.42 4.34 12.07 DOM v. Tp

10 A330 Parus major

major L.1758 1.28 2.42 5.09 4.12 12.19 DOM m.r. E



accidental.

241





















Au fost observate 10 specii, frecvența cea mai mare o deține genul Parus. De remarcat în

acest perimetru este hatisul care face aproape inaccesibilă zona și care nu favorizează totuși

prezenta speciilor, acestea fiind mai des intalnite pe marginea perimetrului. Acest loc este

adăpostul unor oameni ai străzii după grămezile de haine găsite si ca toate locurile ferite de ochii

organelor de ordine și un loc de depozitare a gunoaielor. Ar fi recomandabil aplicarea de îngrijiri

forestiere și o salubrizare a zonei.

Pârâul Behelea

Nr

crt cod Specia Ika

Frecventa

(%) Biomasa Icons Σlog

Domina

nta

Caracteris-

tica

Speciei (S)

Originea

geografic

a (OG)

1 A330

Parus

major

major

L.1758

1.32 1.43 5.26 4.37 12.38 DOM m.r. E

2 A343

Pica pica

pica L.

1758

1.81 2.11 8.00 5.99 17. 91 DOM v.r.n E

3 A348

Corvus

frugilegu

s

frugilegu

s L.1758

2.45 2.62 9.83 7.75 22.64 AD h.m E

4 A354

Passer

domestic

us

domestic

us L.

1758

1.56 0.88 4.60 3.86 10.90 SD v Tp



accidental.

242





















Porțiunea luată în studiu se găsește într-o zonă intens populată, este mărginită de străzi,

cauza pentru care s-au întâlnit cel mai redus număr de specii. Prin frecventa abundă Passer

domesticus. Recomandat ar fi plantarea cat mai multor arbori pe maluri acolo unde e posibil

pentru a încuraja prezența a cat mai multor specii și a asigura factorul de liniște necesar.

Strada Cometei s-au întâlnit 5 specii din care 3 antropofile, o specie ubicvista și specia, Parus

major, obișnuită a pădurilor, dar și a parcurilor

Nrc

rt cod Specia Ika

Frecven

ta

(%)

Biom

asa Icons Σlog

Domi

nanta

Caracteris

tica

Speciei (S)

Originea

geografica

(OG)

1 A330 Parus major

major L.1758 2.81 1.57 6.53 4.57 14.47 DOM m.r. E

2 A343 Pica pica pica

L. 1758 -0.18 0.98 6.21 5.21 12.21 SD v.r.n E

3 A348

Corvus

frugilegus

frugilegus

L.1758

2.58 1.87 8.59 7.72 19.76 AD h.m E

4 A354

Passer

domesticus

domesticus L.

1758

2.04 1.57 10.43 9.36 23.40 AD v Tp

5 A209

Streptopelia

decaocto

decaocto

Friv.1838

1.30 1.18 7.96 6.21 16.64 DOM v. Mo



accidental.

243





















Porțiunea luată în studiu se găsește intr-o zonă intens populată, cauza pentru care s-au

întâlnit cel mai redus număr de specii. Prin frecventă abunda Passer domesticus.

Păsările se adăpostesc în copacii de prin gospodării, în zonă găsindu-se case cu un nivel

sau două și curți mai largi. Recomandările pentru păstrarea și atragerea cat mai multor specii

sunt instalarea în gospodării de către locatari a hrănitorilor pe perioadele reci ale anului.

Efectuarea de conștientizări în rândul populației privind biologia, ecologia Păsărilor și

importanța acestora în biocenoze.

Complex blocuri strada Gh. Lazăr

Nr.

crt cod Specia Ika

Frecventa


Domi

nanta

Caracteris-

tica

Speciei (S)

Originea

geografica

(OG)

1 A330

Parus major

major

L.1758

1.72 1.67 5.53 4.57 13.49 SD m.r. E

2 A238

Turdus

merula

merula

L.1758

0.36 1.50 6.21 4.68 12.75 SD v E

3 A209

Streptopelia

decaocto

decaocto

Friv. 1838

0.13 1.27 6.63 4.88 12.92 SD v. Mo

4 X

Columba

livia

domestica

L.1758

2.30 2.28 9.15 7.29 21.03 AD v.r. E

5 A096

Falco

tinnunculus

tinnunculus

L.1758

0.36 1.50 6.91 5.14 13.90 SD r.v. Tp

6 A348 Corvus

frugilegus 2.45 2.11 9.92 7.84 22.31 AD h.m E

244

frugilegus

L.1758

7 A354

Passer

domesticus

domesticus

L. 1758

2.12 1.47 7.75 6.61 17.95 DOM v Tp

Speciile, în număr de 7, sunt obișnuite ale ecosistemului urban în această perioadă, din

care o specie ubicvista Streptopelia decaocto și o specie răpitoare de zi, Falco tinnunculus, tot

mai prezentă în cartierele cu clădiri ce depășesc 5 nivele, 3 specii antropofile și două ale

ecosistemului de pădure. Prezența speciei de pădure Turdus merula, se datorează faptului că în

unele zone ale cartierului există tufe de gard viu și spațiile dintre blocuri cu vegetație lemnoasă

sunt considerabile, ceea ce asigură adăpost și liniște. Ceea ce trebuie să facem, este să instalăm

hrănitori pe perioadele de iarnă pentru susținerea acestor vietăți.

Cimitirul Evreiesc și Cimitirul Săracilor

Le-am tratat împreună deoarece sunt alăturate ca amplasament și foarte asemănătoare ca

structura cu deosebirea că proporția vegetației ierboase în Cimitirul Săracilor este semnificativă

în comparație cu cea din Cimitirul Evreiesc, fapt ce avantajata prezența speciei Phasianus

colchicus – fazanul, dependentă de acest lucru.

Nr.

crt cod Specia Ika

Frecven

ta

(%)

Biomasa Icons Σlog Domi

nanta

Caracteris

tica

speciei (S)

Originea

geografica

(OG)

1 A329

Parus caeruleus

caeruleus L.

1758

-1.12 -0.72 3.66 2.81 4.63 AUX m.r. E

2 A348

Corvus

frugilegus

frugilegus L.

1758

3.72 3.42 12.15 10.08 29.37 AD h.m E

3 A096

Falco

tinnunculus

tinnunculus L.

1758

-3.19 -1.46 5.30 3.53 4.18 AUX r.v. Tp

4 A354

Passer

domesticus

domesticus L.

1758

2.12 1.47 7.75 6.61 17.95 DOM v Tp

5 A237

Dendrocopos

major major L.

1758

-1.53 0.72 5.08 3.61 6.44 SD n.m. E

6 A209

Streptopelia

decaocto

decaocto Friv.

1838

1.21 1.36 8.68 6.93 18.18 DOM v. Mo

7 X

Columba livia

domestica L.

1758

4.30 3.16 12.11 10.25 29.86 AD v.r. E

8 A115

Phasianus

colchicus L.

1758

0.61 1.29 9.58 7.33 18.81 DOM v.r. Ch

9 A330 Parus major

major L. 1758 0.78 1.36 5.89 4.92 12.97 SD m.r. E



accidental.

245





















Au fost observate 10 specii dintre care frecvența cea mai mare o deține Parus major și

Passer domesticus. Foarte favorabilă pentru prezența păsărilor este vegetația lemnoasă din

Cimitirul Evreiesc. Ar fi recomandabil aplicarea de îngrijiri în Cimitirul Săracilor și plantarea

unor specii lemnoase pe margine.

Râul Bega

Nr.

crt cod Specia Ika

Frecventa


Domi

nanta

Caracte

ristica

Speciei

(S)

Originea

geografica

(OG)

1 A351

Sturnus

vulgaris

L.1758

4.50 2.11 9.35 7.89 23.85 AD a.h E

2 A053

Anas

platyrhynchos

L.1758

-0.47 -0.72 7.09 4.73 10.62 SD p.m Tp

3 A179

Larus

ridibundus

L.1766

3.50 2.57 9.49 7.65 23.22 AD p.a E

4 A348

Corvus

frugilegus

frugilegus

L.1758

2.93 2.05 9.62 7.54 22.14 AD h.m E

5 A209

Streptopelia

decaocto

decaocto Friv.

1838

2.71 2.05 8.34 6.68 19.86 DOM v Mo


L.1758 2.17 1.68 8.24 6.23 18.32 DOM v.r.n E

7 A326

Passer

montanus

montanus

L.1758

3.31 1.47 7.00 5.93 17.72 DOM v Tp

8 X Columba livia 3.73 2.05 9.80 7.94 23.52 AD v.r. E

246

domestica

L.1758

9 A350

Corvus

monedula

L.1758

2.01 1.83 7.83 6.05 17.73 DOM h.m. E

10 A354

Passer

domesticus

domesticus

L.1758

3.61 1.76 7.48 6.34 19.19 DOM v Tp

11 A123

Gallinula

chloropus

chloropus L.

1758

0.63 0.38 6.62 4.78 12.40 SD a.h E

12 A125 Fulica atra atra

L. 1758 1.61 1.22 8.76 6.54 18.13 AD p.a Tp

13 A330 Parus major

major L.1758 1.75 2.80 6.15 5.19 15.89 SD m.r E

14 A329

Parus

caeruleus

caeruleus

L.1758

1.63 2.75 5.70 4.85 14.93 SD m.r E

15 A364

Carduelis

carduelis

carduelis

L.1758

1.10 1.39 4.97 4.09 11.54 SD p.n E

16 A096

Falco

tinnunculus

tinnunculus

L. 1758

0.92 0.66 6.68 4.92 13.18 SD r.v. Tp

17 A269

Eritachus

rubecula

rubecula L.

1758

0.11 1.25 4.38 3.46 9.19 AUX r.v E

18 A299 Alcedo athis

athis L. 1758 -1.50 -0.14 4.28 2.85 5.48 AUX r E

19 A273

Phoenicurus

ochruros Gmel

1789

1.14 0.38 3.69 3.00 8.20 AUX r.n.h Mo

20 A087 Buteo buteo

buteo L. 1758 -0.27 0.53 0.63 6.40 15.29 DOM v.n.r. Tp

21

A004

Tachybaptus

ruficollsi

ruficollis Pall.

1764

-4.48 -4.40 5.70 4.03 0.86 SD h.a E



accidental.












247










Locația cu diversitatea cea mai mare, 21 de specii, dintre care 4 sunt specii obișnuite ale

mediului acvatic (Anas platyrhynchos – rața mare, Gallinulla chloropus – găinușa de baltă,

Tachybaptus ruficollis- corcodelul mic, Fulica atra- lisita). Diversitatea cea mai mare s-a

observat la intrarea și ieșirea râului Bega din oraș, acestea fiind ecosisteme mixte, punctul Uzina

de Apa având avantajul bălților adiacente și a brâului de stuf, în această zonă au fost semnalate

Podiceps cristatus, Cygnus sp. sau Egretta garzetta în perioada de vară și tot aici pot face popas

și alte specii migratoare de apă precum: Bucephala clangula; iar punctul Freidorf fiind un

ecosistem de pășune străbătut de râu, care deși este într-o zonă industrială, este o zonă liniștită.

Aici s-a întâlnit Tachybaptus ruficollis – Corcodelul mic, 3 exemplare. În porțiunea dinspre

cartierele din oraș diversitatea speciilor și cea numerică scade mult, speciile de apă nu mai sunt

întâlnite decât poate întâmplător pe perioada rece a anului, în parcurile adiacente malurilor se

găsesc specii antropofile și cele de pădure.

Menționez prezența întâmplătoare a speciei Ardea cinerea- stârc cenușiu, un exemplar în

zona pescăriei.

Pe lângă speciile de apă s-au specii cu a căror prezență suntem obișnuiți în parcuri și

păduri, strict legate de vegetația lemnoasă precum: Erithacus rubecula, Parus major, Parus

caeruleus sau întâlnit și specii răpitoare precum Falco tinnunculus sau Buteo buteo. Zonele sunt

prielnice viețuirii păsărilor datorită tufișurilor existente și a arborilor, atât de pe marginea lacului,

a bălților, pe marginea șoselei la intrare Begăi în oraș, sau un alt atu îl are zona Freidorf prin

vegetația lemnoasă dezvoltată chiar pe malul Begăi. Zona Uzina de Apă este o zonă de

agrement și ar trebui tăierea sistematică a stufului de pe marginea lacului și din bălțile

neamenajate și curățarea acestor bălți, pentru a asigura o suprafață mai mare de luciu de apă, ca

loc de adăpost și hrana pentru păsări. Zona Freidorf este acum o zonă de pășune și industrială,

dar poate fi și o zonă de agrement cu condiția păstrării biodiversității și chiar îmbunătățirea stării

habitatelor în acest sens.

Observatorul Astronomic

Nr.

crt cod Specia Ika

Frecven

ta

(%)

Biomasa Ico

ns

Σlo

g

Domi

nanta

Caracte

ristica

speciei (S)

Originea

geografica

(OG)

1 A209

Streptopelia

decaocto

decaocto Friv.

1838

2.44 2.09 9.29 7.42 21.

24 AD v Mo

2 A351

Sturnus

vulgaris

vulgaris L

1758

1.10 1.79 5.70 4.17 12.

76 SD a.h E

3 X

Columba livia

domestica L

1758

2.56 2.30 8.16 6.30 19.

33 AD v.r. E

4 A354 Passer

domesticus 2.01 2.04 6.66 5.53

16.

23 DOM v Tp

248

domesticus L

1758


L 1758 0.61 1.30 6.21

45.2

1

13.

32 SD v.r.n E

6 A326

Passer

montanus

montanus L

1758

0.71 -0.66 5.70 4.63 9.2

7 AUX v Tp

7 A364

Carduelis

carduelis

carduelis L

1758

-3.74 -0.62 8.19 6.41 10.

24 AUX p.n E

8 A348

Corvus

frugilegus

frugilegus L

1758

1.08 0.28 1.68 5.80 15.

94 DOM h.m E

9 A329

Parus caeruleus

caeruleus L

1758

0.94 1.28 4.76 3.01 10.

90 SD m.r E

10 A330 Parus major

major L 1758 1.64 1.60 5.18 4.82

13.

34 SD m.r E

11 A237

Dendrocopos

major major L

1758

-0.15 1.54 7.43 5.97 14.

78 DOM n.m. E


merula L 1758 1.89 2.25 8.68 7.15

19.

97 AD v. E



accidental.





















S-au găsit 12 specii din care 3 specii antropofile, 4 specii din ecosistemul de pădure, a

căror prezemță se datorează vegetației lemnoase abundente în acest perimetru. Este o zonă care

asigură condiții prielnice de viețuire a păsărilor. Ca recomandare ar fi instalarea de hrănitori

pentru păsări pe perioada rece a anului.

249

Balta Lacului

Deși suprafața luciului de apă este mică, faptul că se găsește aici vegetație palustră și pe

margine vegetație lemnoasă face ca și în acest perimetru să se întâlnească două specii de apă

Gallinulla chloropus și Fulica atra, e drept puține ca număr de exemplare. Pe margine în copaci

se întâlnesc specii care se găsesc în mod obișnuit în cartierele mai liniștite din oraș . Din păcate

am remarcat deșeuri aruncate la întâmplare atât pe marginea bălții cât și în apă, de aceea este

necesară o igienizare a zonei.

Nr.

crt cod Specia Ika

Frecve

nta

(%)

Biom

asa Icons Σlog

Domin

anta

Caracte

ristica

Speciei (S)

Originea

geografica

(OG)

1 A209

Streptopelia

decaocto Friv.

1838

2.08 2.93 7.33 5.58 17.91 DOM v Mo

2 A351

Sturnus

vulgaris L.

1758

1.79 2.12 5.48 4.02 13.41 SD a.h E

3 X

Columba livia

domestica L.

1758

3.33 2.97 8.24 6.37 20.91 AD v.r. E

4 A354

Passer

domesticus L.

1758

3.40 3.59 6.11 4.98 18.07 DOM v Tp

5 A343 Pica pica L.

1758 1.53 1.16 7.97 5.96 16.62 DOM v.r.n E

6 A123

Gallinula

chloropus L.

1758

0.27 0.37 6.62 4.78 12.03 SD a.h E

7 A125 Fulica atra atra

L 1758 -0.83 -0.73 6.68 4.46 9.58 AUX p.a Tp

8 A348

Corvus

frugilegus L.

1758

0.55 0.37 6.73 4.95 12.60 SD h.m E

9 A330 Parus major

major L. 1758 1.81 1.57 5.53 4.57 13.47 SD m.r E

Cartier rezidențial Bulevardul Dâmbovița – Strada Transilvania

Nr.

crt cod Specia Ika

Frecven

ta

(%)

Biom

asa Icons Σlog

Domin

anta

Caracte

ristica

Speciei (S)

Originea

geografica

(OG)

1 A330 Parus major

major L.1758 2.79 2.62 4.69 3.72 13.82 DOM m.r. E

2 A351

Sturnus

vulgaris

vulgaris

L.1758

2.82 1.14 6.51 5.05 15.53 AD a.h E

3 A209

Streptopelia

decaocto

decaocto Friv.

1838

1.79 2.62 7.04 5.29 16.74 AD v. Mo

4 X

Columba livia

domestica

L.1758

2.48 2.73 7.39 5.52 18.13 AD v.r. E

5 A096 Falco

tinnunculus 0.00 1.24 5.30 3.53 10.07 SD r.v. Tp

250

tinnunculus L.

1758

6 A348

Corvus

frugilegus

frugilegus

L.1758

0.10 0.93 6.31 5.24 12.58 DOM h.m E

7 A354

Passer

domesticus

domesticus

L.1758

2.08 2.62 5.48 4.35 14.53 DOM v Tp

Diversitatea este mica, s-au întâlnit specii obișnuite în toate cartierele din Timișoara.

Parcul Pădurice Giroc (Parcul Lidia)

Nr.

crt cod Specia Ika

Frecv

enta

(%)

Bioma

sa Icons Σlog

Domin

anta

Caracte

ristica

Speciei (S)

Originea

geografica

(OG)

1 A209

Streptopelia

decaocto decaocto

Friv. 1838

2.42 1.51 7.44 5.70 17.07 DOM v Mo


vulgaris L. 1758 0.92 0.42 5.30 3.76 10.39 SD a.h E

3 X Columba livia

domestica L. 1758 3.00 1.92 8.37 6.51 19.79 AD v.r. E

4 A354 Passer domesticus

domesticus L. 1758 2.44 2.12 6.62 5.49 16.67 DOM v Tp

5 A343 Pica pica L. 1758 0.92 0.42 4.87 3.48 9.68 AUX v.r.n E

6 A330 Parus major major

L. 1758 1.42 1.11 5.09 4.12 11.74 SD m.r E

7 A237 Dendrocopos major

major L.1758 -0.69 -0.21 4.87 3.48 7.44 AUX n.m. E

8 A348 Corvus frugilegus

frugilegus L. 1758 2.33 1.97 7.85 5.78 17.04 DOM h.m E

Un parc care are un arboret tânăr și care încet, încet este vizitat de păsări. Menționăm

cuibărirea a colonie de ciori – Corvus frugilegus, cam 10-15 exemplare. De asemenea pe lângă s-

ar recomanda plantarea de subarboret care aproape lipsește și care ar duce la instalarea în parc a

si mai multor specii.

Parcul Poporului

Nr.

crt cod Specia Ika

Fregc

venta

(%)

Bioma

sa Icons Σlog

Domi

nanta

Caracte

ristica

speciei (S)

Originea

geografica

(OG)


vulgaris L. 1758 0.41 0.71 6.17 4.71 12.00 DOM a.h E

2 A348

Corvus

frugilegus

frugilegus L.

1758

0.41 0.71 7.17 4.71 13.00 DOM h.m E

3 A209

Streptopelia

decaocto

decaocto Friv.

1838

-0.29 0.20 6.35 4.60 10.85 SD v Mo


L.1758 0.53 0.16 6.97 4.96 12.62 DOM v.r.n E

5 A326 Passer montanus 0.69 0.20 5.48 4.35 10.72 SD v Tp

251

montanus L.

1758

6 X

Columba livia

domestica

L.1758

2.01 1.05 9.00 7.13 19.19 AD v.r. E

7 A350 Corvus

monedula L.1766 1.39 1.58 4.09 2.96 10.03 SD h.m. E

8 A354

Passer

domesticus

domesticus

L.1758

2.99 3.09 6.70 5.56 18.34 AD v Tp

9 A330 Parus major

major L.1758 2.28 2.43 6.55 5.59 16.85 AD m.r E

10 A329 Parus caeruleus

caeruleus L.1758 2.67 2.76 6.63 5.77 17.83 AD m.r E

11 A364

Carduelis

carduelis

carduelis L. 1758

-0.69 -0.21 4.03 2.91 6.04 AUX p.n E

12 A096

Falco

tinnunculus

tinnunculus

L.1758

-0.29 0.20 6.40 4.63 10.94 SD r.v. Tp

13 A373

Cocothraustes

cocothraustes

cocothraustes L.

1758

-0.29 0.20 5.11 3.77 8.79 SD r E


merula 2.05 2.40 8.04 6.50 18.99 AD v. E

15 A237

Dendrocopos

major majorL.

1758

-0.29 0.20 5.19 3.83 8.93 SD n.m. E

16 A332

Sitta europaea

caesia Wolf.

1810

1.45 1.81 6.01 4.95 14.22 DOM a.v.m Tp

17 A086 Accipiter nissus

nissus L.1758 -1.39 -0.90 5.08 3.38 6.17 AUX r.n Tp

Un parc cu vegetație lemnoasă de peste 20 de ani și acest fapt se observă în spectrul

avifaunistic foarte divers în care predominante sunt speciile de pădure. S-au observat 17 specii,

dar ca dominante prin frecventă este o specie aflată în migrație Sturnus vulgaris – graurele.

Perdeaua forestieră

Nr.

crt cod Specia Ika

Frecve

nta(%)

Biom

asa Icons Σlog

Domi

nanta

Caracte

ristica

Speciei (S)

Originea

geografica

(OG)


vulgaris L. 1758

4.54 2.53 8.70 7.24 23.00 AD a.h E

2 A348

Corvus

frugilegus

frugilegus L.

1758

3.86 2.02 7.99 6.20 20.07 AD

h.m E

3 A209

Streptopelia

decaocto

decaocto Friv.

1838

2.48 2.12 7.04 5.29 16.93 DOM

v Mo

4 A343 Pica pica L.

1758

2.39 1.43 6.29 4.29 14.39 DOM v.r.n E

5 A326 Passer

montanus

3.58 3.04 6.29 5.16 18.07 DOM v Tp

252

montanus L.

1758

6 X

Columba livia

domestica L.

1758

2.89 2.12 7.80 5.39 18.74 DOM

v.r. E

7 A350 Corvus

monedula 1766

2.06 3.04 8.71 6.93 20.74 DOM h.m. E

8 A354

Passer

domesticus

domesticus L.

1758

4.22 2.93 6.93 5.79 19.87 AD

v Tp

9 A330 Parus major

majo L. 1758r

1.39 1.43 3.58 2.62 9.02 AUX m.r E

10 A329

Parus caeruleus

caeruleus L.

1758

0.69 1.20 3.53 2.58 8.01 AUX

m.r E

11 A364

Carduelis

carduelis

carduelis L

.1758

0.51 1.70 4.79 3.73 10.73 SD

p.n E

12 A096

Falco

tinnunculus

tinnunculus L.

1758

1.39 1.43 5.99 4.23 13.03 SD

r.v. Tp

13 A275 Saxicola rubetra

L.1758

0.92 1.33 3.69 2.69 8.62 AUX a.h E

14 A338 Lanius collurio

collurio L.1758

0.00 0.51 3.40 2.27 6.18 AUX a.h.m E

Diversitatea specifică este bună, este un ecosistem de pășune în care se găsește acest brâu

de arboret tânăr care încă nu asigură codiții prielnice pentru cuibărirea speciilor. Se simte

influența ecosistemului de culturi agricole alăturat deoarece ca frecventă cât și ca biomasă. Ca

specii absolut dominante putem menționa Corvus fruilegus și Columba livia domestica. Am

observat pe alocuri distrugerea de către localnici a arboretului.

Ca recomandări putem menționa interzicerea depozitării deșeurilor și igienizarea zonei.

Calea ferata CFR

Nr.

crt cod Specia Ika

Frecv

enta

(%)

Biom

asa Icons Σlog

Domi

nanta

Caracte

ristica

Speciei (S)

Originea

geografica

(OG)

1 A209

Streptopelia

decaocto Friv.

1838

2.22 1.57 7.73 5.98 17.51 DOM v Mo


L.1758 3.38 2.38 8.23 6.77 20.77 AD v. E

3 X

Columba livia

domestica L.

1758

2.30 1.58 8.37 6.51 18.76 DOM v.r. E

4 A354

Passer

domesticus L.

1758

2.75 1.78 6.62 5.49 16.64 DOM v Tp

5 A343 Pica pica L.

1758 0.57 0.95 6.64 4.64 12.81 SD v.r.n E

6 A350

Corvus

monedula L.

1758

1.42 0.46 6.24 4.46 11.58 SD h.m. E

7 A348

Corvus

frugilegus

frugilegus L.

0.73 0.77 6.09 4.12 11.71 SD h.m E

253

1758

Un perimetru cu mult zgomot dar cu vegetație subarbustivă și ierboasă din abundență în

multe puncte ale traseului, fapt pentru care regăsim Turdus merula printre speciile cele mai

frecvente.

3.4.4. Concluzii și recomandări

Dintre perimetrele luate în studiu cu diversitate mai mare din punct de vedere avifaunistic

se înscriu: Perdeaua Forestiera, Observatorul Astronomic, Parcul Botanic, malurile Canalului

Bega, Parcul Poporului, porțiunile din Pădurea Verde reprezentate de Grădina Zoologică și

porțiunea de la Spitalul de Boli Infecțioase Victor Babeș. Pentru malurile Canalului Bega

amintim ca având o diversitate deosebită porțiunile de la intrarea și ieșirea râului din oraș, și

anume cea adiacentă digului și lacului de la Uzina de Apă, și cea aparținătoare zonei Freidorf.

Nu ne mira faptul ca diversitatea Păsărilor în aceste perimetre este mare deoarece ele sunt

considerabile ca suprafață și ca supraetajare a vegetației, de asemenea în majoritatea cazurilor

este asigurat factorul liniște, atât de necesar viețuirii păsărilor.

Pentru celelalte perimetre se recomandă din punct de vedere avifaunistic următoarele:

- parcurile din oraș, precum Parcul Civic, Parcul Lidia subarboretul aproape lipsește, de

aceea se recomanda plantare de subarboret;

- pentru porțiunile intens populate precum cartiere rezidențiale sau strada Cometei se

recomandă păstrarea spațiilor verzi, mărirea lor pe cat posibil, plantare acolo unde e posibil de

vegetație lemnoasă, foarte necesară pentru atragerea paseriformelor;

- de asemenea în toate perimetrele studiate, cu destinație de recreere sau cartiere de

locuințe se recomandă conștientizarea populației cu privire la importanta păsărilor în ecosistem,

instalarea de hrănitori și cuiburi artificiale, raportarea găsirii de păsări moarte, bolnave sau

rănite;

- pe lângă acțiunile de conștientizare a populației am recomanda înființarea unui Centru

de Primire și Tratare a Păsărilor, care să dețină mijlocele și personalul calificat pentru această

activitate;

- parcela de lângă Spitalul de Boli Infecțioase trebuie igienizată și să se facă tăieri

fitosanitare;

- pentru Cimitirul Săracilor se recomandă plantarea de arborii pe margini, mai ales cele

adiacente arterelor de circulație.

4_4 CONTINUT AVIFAUNA.pdf

Documents

Transcript of 4_4 CONTINUT AVIFAUNA.pdf