pag 11.indd100 de ani. Rzboiul româno-ungar din 1919
Ofensiva din aprilie 1919
Planifi carea ofensivei Pe 16 aprilie a început înaintarea armatei
române în zona neutr, spre vest peste Mun- ii Apuseni i înspre nord spre Maramure. Ordinul de operaii prevedea i faptul c trupele române nu vor depi linia fi xat la Paris, respectiv Hust - Satu Mare - Carei - Oradea - Salonta. Deoarece trupele ungu- reti aveau superioritate numeric i guri de foc mai multe, planul de operaii român a inut cont de aceste aspecte, preconizând o concentrare i o economie a forelor care s maximizeze avantajele trupelor române.
A fost prevazut o aciune hotrâtoare în sectorul de nord, între valea Someului i cea a Criului Repede, executat de un grup principal de fore (3 divizii de infanterie, o divizie de cavalerie i un detaament mixt). Aceast aciune s-a dat printr-un atac al DI 7 la centrul sectorului, pe direcia valea Co- rundului - Zalului - valea Crasnei - Carei i un atac executat de DI 6 la aripa stân- g, pe valea Criului Repede, pe direcia Ciucea - Oradea. Legtura între cele dou atacuri urma s fi e meninut de ctre un detaament comandat de colonelul Cris- tofor, format din 3 batalioane i 3 baterii din divizia a 6-a, pe direcia vii Barcu- lui. Grosul Diviziei a 2-a cavalerie urma s fi xeze inamicul pe valea Somesului, iar dup ce atacurile diviziilor 6 i 7 vor cltina aprarea inamic, Divizia a 2-a de cavalerie urma s avanseze spre Satu Mare, urmând s i se alture de la Divizia a 7-a brigada a 2-a roiori (ataat iniial aici), brigad ce urma s avanseze spre nord, de pe frontul Diviziei a 7-a, pentru a menine legtura cu Divizia a 2-a de cavalerie. Acoperirea la nord urma s fi e executat de detaamentul mixt comandat de generalul Olteanu, pe valea Tisei, dinspre Sighetu Marmaiei. Rezerva grupului de nord o constituia DI a 16-a ardelean, chiar în spatele DI 7. Un atac secundar urma s fi e dat în sectorul de sud al frontului, pe vile Criului Alb i Negru, de ctre Divizia 2 vântori. Rezerva general era asigurat de Divizia Infanterie a 18-a ardelean i Divizia 1 vântori.
Planul Comandamentului român era cel mai bun, în condiiile date, atât din punct de vedere al concepiei, cât i al posibilitii de execuie, experiena celor doi ani de rz- boi spunându-i cuvântul. În primul rând, inea cont de natura terenului i dispune- rea forelor amice i inamice, precum i de consideraiile tactice i strategice. Forele ungureti erau comasate în defi leurile Tisei (la nord), Someului, Ciucea (la centru) i defi leul Ciuci (la sud, pe valea Criului Alb). Aceste vi compartimenteaz Munii Apu- seni i deschid ci de invazie spre câmpie, odat trupele debuate ivindu-se posibiliti bune de manevr, care pot da peste cap aprarea inamic. De exemplu, o înaintare viguroas pe valea Corundului ar întoarce rezistena inamic de pe Munii Bicului, iar una în pe valea Zalului i a Barcului ar întoarce rezistena de pe înlimile din jurul imleului-Silvaniei i de pe Munii Plopi-
ului (Rezului). Pe ansamblul operaiunilor, debuarea ofensivei peste regiunea muntoa- s dintre Some i Barcu ar întoarce apra- rea din restul munilor Apuseni, în special din defi leurile Criurilor. Regiunea dintre Some i Criul Repede este cea mai potri- vit pentru dezvoltarea operaiunilor de la vest la est, deoarece ar întoarce aprarea din restul munilor Apuseni, unde rezistena se poate face în condiii mai bune, dat fi ind confi guraia terenului.
Mai mult, între Some i Criul Repede erau grupate cel mai multe i mai bine or- ganizate fore ungureti, care puteau fi mai uor aprovizionate cu trupe din linia a doua. Flancul de nord al trupelor române era des- coperit, pe când cel sudic era acoperit de trupele franco-sârbe afl ate în Banat, care, dei nu cooperau cu trupele române, pot fi considerate aliate, probabilitatea ca trupele maghiare s încerce un contraatac pe aici fi ind practic nul. Mai ales c ungurii cu- tau s fac legtura cu Rusia sovietic prin nordul Maramureului i Galiia, în aa fel încât s întoarc întregul front românesc.
În concluzie, concepia Marelui Cartier General român era o aciune hotrâtoare cu grosul forelor în centru - între Some i Criul Repede - pentru a respinge forele inamice i a le întoarce aprarea. O aciune secundar era prevzut pe valea Criului Negru i Alb, pân la linia Beiu – Sebi (depresiunea Zrandului), de fi xare a ina- micului i blocarea lui în a-i deplasa aju- toare spre sectorul destinat spre rupere. De asemenea, acoperirea dreptei dispozitivului de atac cu minimul de fore pe valea Tisei.
Economia forelor s-a realizat prin con- centrarea în sectorul de rupere a unei mase puternice de trupe, aproximativ 35.000 de soldai grupai în 3 divizii de infanterie i una i jumtate de cavalerie (37 batalioane, 26 escadroane i 23 de baterii de artilerie) fa de cei 18.000 de unguri cu 15 baterii de artilerie din linia întâi a sectorului. Din acest grup, un detaament mixt comandat de general Olteanu, format din 2 batalioane, 8 escadroane i o baterie urma s asigure valea Tisei în Maramure. Pentru aciunea secundar, pe vile Criului Alb i Ne- gru, precum i pentru acoperirea pe valea Mureului, aciona Divizia 2 vântori, înt- rit cu Regimentul Beiu i un detaament din Divizia 1 vântori, un total de 12.000 de oameni fa de 4.500 de unguri din linia întâi. Rezerva româneasc era compus din 16.000 de oameni (2 divizii), fa de 48.000 de unguri cu 60 de guri de foc în linia a doua. În concluzie, Grupului de Nord, con- dus de generalul Traian Mooiu, îi revine misiunea cea mai difi cil, cu cea mai înalt responsabilitate.
(Va urma) Daniel MAN
Bolevizarea Ungariei i violenele comise asupra populaiei româneti din teri- toriile ocupate au determinat pe comandanii armatei române s decid înain-
tarea treptat în Transilvania. Pui în faa faptului împlinit, comandanii aliai nu s-au opus, dimpotriv, i-au dat seama c doar armata român poate rezolva tulbu- rrile din Ungaria.
Regele Ferdinand îl decoreaz pe locotenetul Ghica din Regimentul 14 artilerie
Regele Ferdinand i generalul Traian Mooiu trec în revist trupele din Grupul de Nord
Membrii Comandamentului Trupelor din Transilvania, în mijloc generalul Constantin Prezan (colonelul Ion Antonescu, imediat în spatele lui)