Consumul este o transformare a bunurilor si serviciilor, care se poate efectua fie imediat, fie progresiv, in decursul unei perioade mai indelungate.Consumul are o structura complexa: consumul final constituie un proces de folosire a unui bun fara ca acesta sa participe la crearea altor bunuri economice.

Consumul intermediar este un proces de utilizare a unui bun p/u confectionarea altor bunuri.

Din punct de vedere al sursei de finantare: privat; public.

In functie de durata: de bunuri de folosinta curenta; de bunuri de folosinta indelungata.

Legea lui Engel: odata cu cresterea veniturilor, chelt destitnate procurarii produselor alimentare cresc, dar intr-o porportie mai mica decit cresterea venitului, chelt p/u imbracaminte si locuinta cresc proportional cu cresterea venitului, chelt p/u odihna si educatie cresc in proportii mai mari decit cresterea venitului.Potrivit legii psihologice fundamentale, odata cu crsterea sau scadera veniturilor, de regula si in medie, oamenii inclina sa-si mareasca sau sa-si diminueze consumul, dar nu in aceeasi masura, ci intr-o masura mai mica.

Rata medie a consumului constituie raportul dintre consumul total si venit si exprima partea din venit ce se cheltuie prin consu Rata consumului = Consum total/Venit total.

Economiile reprizinta partea venitului care nu a fost consumata, diferenta dintre venit si consum.

Economii = Venit – Consum

Inclinatia spre economii este un fenomen de natura psihologica. Ea porneste de la dorinta omului de a utiliza banii pe care ii are in alt mod decit a-i chelt p/u procurarea bunurilor materiale si a serviciilor.

Rata de economii = Economiile/venitul disponibil.

Investitiile reprizinta totalitatea cheltuielilor care se fac p/u procurarea bunurilor de capital, in scopul cresterii capitalului fix si a stocurilor de capital circulant si al sporirii pe aceasta cale a avutiei nationale.

Investitiile repr acea parte a venitului care este folosita p/u formarea si cresterea capitalului.

Din (.) de vedere al formei de proprietate: private si publice.

Dupa aria geografica: investitii interne si externe.

Din (.) de vedere a modului de formare si folosire: investitii de inlocuire, nete sau de dezvoltare.

Investitii de inlocuire sunt destinate refacerii si reinnoirii capitalului fix consumat, adica a capitalului scos din functiune in urma uzurii fizice.

Investitii nete, a caror izvor sunt economiile, sint destinate sporirii volumului de capital fix si a stocurilor de capital circulant.

Investiti brute constituie suma investitiilor de inlocuire si a investitiilor nete.

Invest Brute = Investitii nete + Investiti de inlocuire.

Rata investitiei desemneaza partea PIBului folosita intr-un an la formarea bruta de capital fix, utilizata p/u reinnoirea si cresterea potentialuluiproductiv al tarii.

Rata inv = Formarea bruta de capital fix/PIB * 100%.

Rata investitiei depinde de mai multi factori:

§ Rata dobinzii;

§ Anticiparile subiective ale intreprinzatorilor cu privire la evolutia cererii si a ratei profitului.

Surse de finant a invest: mijloace proprii; credite; mijloace financiare atrase prin emiterea de actiuni, obligatiuni si alte hirtii de valoare; surse financiare primite din bugetul de stat si din diferite fonduri nebugetare.

Efectul multiplicatorului – este un proces potrivit caruia o variatie a unei marimi economice produce in decursul unei anumite perioade o variatie amplificata a altei marimi.