CURS FIZIOTERAPIE

ANUL VI- MEDICINĂ DENTARĂ

FIZIOTERAPIA

• 1.Definiţie

• 2. Ramurile fizioterapiei

• 3. Acţiunea fizioterapiei

• 4.Istoricul fizioterapiei

• 5. Mecanisme de acţiune ale agenţilor fizici

Fizioterapie Definiţie:

Ramură a medicinii clinice care utilizează în scop profilactic, curativ şi recuperator proprietăţile - factorilor fizici naturali

ape minerale, gaze, namoluri,

climate;

- factorilor fizici artificiali

termici, electrici, kinetici, mecanici.

Specialitate terapeutică- are aplicare în mai multe discipline medicale sau chirurgicale (medicina interna, reumatologie, ortopedie-traumatologie, medicină sportivă, ginecologie, neurologie, ORL, endocrinologie, medicină dentară)

• Ramurile fizioterapiei

1.Electroterapia 2.Foto-actinoterapia 3.Hidroterapia 4.Termoterapia 5.Kinetoterapia 6.Peloidoterapia 7.Climatoterapia 8. Balneoterapia 9. Laserterapia 10.Masaj

FIZIOTERAPIA ÎN MEDICINA DENTARĂ

-RECUPERAREA POSTOPERATORIE

- INFLAMAŢII ŞI INFECŢII

- RECUPERAREA DUPĂ TRAUMATISME

- PAREZA ŞI PARALIZIA DE NERV FACIAL

- PATOLOGIA ATM

-DUREREA DIN SFERA OMF

-TERAPIA OCUPAŢIONALĂ

Ramurile fizioterapiei

1. Electroterapia

• -constă în utilizarea diverselor forme de energie electrică asupra organismului, cu scop profilactic şi curativ

• -se realizează cu :

a) curenţi de joasă frecvenţă

b) curenţi de medie frecvenţă

c) curenţi de înaltă frecvenţă

d) terapia cu ultrasunete

Ramurile fizioterapiei

2. Fototerapia

• “terapia cu lumina” este metoda ce utilizează acţiunea energiei radiante asupra oraganismului uman.

• surse de lumina utilizată :

- lumina naturală-solară

- lumina artificială lămpi

Ramurile fizioterapiei

3. Hidroterapia

4.Termoterapia

• constă în aplicarea apei printr-un numar variat de proceduri în scop profilactic, curativ sau recuperator

• apa -folosită la temperaturi diferite şi stări de agregare diverse (lichidă, solidă, gazoasă).

Ramurile fizioterapiei

Se includ şi procedurile care utilizează ingrediente chimice, plante medicinale, cât şi efecte termice (aer cald, nămol, parafină) purtând denumirea de hidrotermoterapie.

Ramurile fizioterapiei

5.Kinetoterapia

• studiază mecanismele neuromusculare şi articulare, care asigură activitatea motorie normală, combătând pe cele patologice deficiente.

• tipuri de kinetoterapie:a) profilacticăb) de recuperarec) terapeutică

Ramurile fizioterapiei

6.Peloidoterapia (nămoloterapia)

Peloidul (pelos) este substanţa care se formeaza în condiţii naturale, sub influenţa proceselor geologice şi care în stare fin divizată şi în amestec cu apa se foloseşte în practica medicală sub formă de băi sau proceduri locale (împachetari, cataplasme, tampoane vaginale).

Ramurile fizioterapiei

7.Climatoterapia

• ştiinţa care se ocupă cu studiul relaţiilor dintre climat şi organism poartă denumirea de bioclimatism (bioclimatologie).

• Aclimatizarea - constituie un complex de modificări funcţionale, prin care organismul transpus într-un climat nou raspunde la solicitararea noilor factori, printr-o restructurare metabolică, umorală şi a reactivităţii.

Ramurile fizioterapiei

8. Balneoterapia

Apele minerale - sunt ape naturale cu soluţii complexe de substanţe disociate, nedisociate, gaze în anumite combinaţii chimice şi stări fizico-chimice, care administrate pe cale internă (crenoterapie) sau externă (bai, inhalaţii, irigaţii) au acţiune terapeutică asupra organismului.

Ramurile fizioterapiei9.Laserterapia Light Amplification by the Stimulated Emission of Radiation

-laser termic (chirurgical)

-laser atermic (terapeutic)

Indicaţii:- afecţiuni reumatismale, neurologice, posttraumatice,

dermatologice, cardiovasculare

-în patologia OMF – gingivite, parodontite, complicaţii

postextracţionale

Ramurile fizioterapiei

10.Masajul

• -constă în diferite manipulări manuale variate, aplicate sistematic pe suprafaţa corpului, în scop terapeutic sau igienic (originea- cuvânt arab mass=a framânta)

-Primele referinţe despre masaj –anul 5000 î.Hr.-Egiptul Antic

• Fizioterapia în stomatologie

• Afecţiuni inflamatorii parodontale şi de

părţi moi • Traumatologie dentoparodontală• Vindecarea plăgilor, inclusiv chirurgicale • Patologia articulaţiei temporomandibulare • Patologia glandelor salivare • Durerea, inclusiv nevralgia trigeminală

esenţială

Acţiunea fizioterapiei

• -nespecifică• -creşte puterea de apărare a organismlui• -acţioneaza local sau general• -acţioneaza prin mecanisme biochimice la

nivel celular şi infracelular• -are indicaţii şi contraindicaţii în funcţie de

afecţiunea de bază şi afecţiunea asociată• -induce răspuns cu remanenţă variabilă

Istoricul fizioterapiei

• Dezvoltare în ultimele 2-3 decenii

• Progrese uriaşe înregistrate în electonică, biologie, fiziologie-fundamentarea ştiinţifică mai exactă

=> ameliorarea şi diversificare metodologiei de aplicare în medicină a factorilor fizici

• Creşterea impresionantă a morbidităţii prin boli degenerative, posttraumatice

• Înregistrarea unui număr mare de intoleranţe medicamentoase, acţiuni secundare nedorite sau adverse

• Eficienţa economică este net în avantajul agenţilor balneofizioterapeutici vis-a –vis de preparatele medicamentoase

• Din perspectiva isoriei această specialitate este considerată ca fiind cea mai veche din domeniul medicinei, utilizată în mod constant, neîntrerupt în cursul veacurilor

• Pentru a-şi ameliora suferinţa omul a utilizat pe baza observatiilor empirice, remedii oferite de mediul înconjurător (apa, caldura, masajul, plantele)

• Primele tratamente balneoclimaterice -”asklepioane”

•Asklepios- zeul vindecării, patronul medicinei

• HIPOCRATE DIN KIOS (460-375 i.Ch.) – evidenţiază rolul naturii în

vindecarea bolilor – climatoterapie, hidrobalneologie, helio-talazoterapie, termoterapie, masaj, gimnastică medicală

• ROMANII – tratau răniţii folosind apele sulfuroase termale (Baile Herculane Orşova, Geoagiu)

• 600 de ani romanii au folosit băile în ape cu efecte terapeutice, inclusiv pe teritoriul Daciei.

“Ad Acquas Herculi Sacras”-Băile Herculane

- bazele stațiunii - anul 102 d.Ch. puse de Împaratul Traian

- cultul balnear a fost preluat de la greci pe care apoi l-au dezvoltat fără precedent de-a lungul istoriei.

- Numele stațiunii - zeul Hercules, fiul lui Zeus și al Elenei în mitologia romană - patron al

izvoarelor termale, simbol al puterii și al echilibrului între forța fizică și cea spirituală.

•Romanii au construit aici, la Therme Herculi (Ad Aquas Herculi Sacras), temple, băi, monumente și statui, închinate zeilor Hercules, Aesculap și Hygieia

•Din 1736 reconstrucția și modernizarea băilor, a căilor de acces, a edificiilor din stațiune

amprenta unui baroc austriac impresionant

•Stațiunea este vizitată de personalități, între care: împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I și împărăteasa Carolina, împăratul Franz Iosef și împărăteasa Elisabeta.

• În 1852 împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind „cea mai frumoasă stațiune de pe continent”, iar împărăteasa Elisabeta (Sisi) scrie un jurnal intim în care Băile Herculane sunt o prezență distinctă și încântătoare

• GALEN (131-201 d.Ch) – foloseşte terapia cu ape sulfuroase, feruginoase, peloidoterapia

• -recomandă clima de mare în bolile

pulmonare

EVUL MEDIU - perioada de decădere

Sec XVI – lea – perioada de înflorire

Sec XVIII – lea- trecută în rândul specialităţilor medicale

• Bazele hidroterapiei – Vincenz Priessnitz (1799-1859) – Grafenberg – primul stabiliment de hidroterapie

• Bazele ştiinţifice ale hidroterapiei sunt puse de Winternitz

• Hidroterapia: Sebastian Kneipp, Louis Fleury

• Sfarsitul sec XVIII-lea Volta descoperă curentul continuu- galvanic

• Galvani aplică curentul în medicină-

• Pohlman –terapia cu ultrasunete

• 1951 –stomatologul francez Pierre Bernard demonstrează efectele benefice ale curenţilor diadinamici

• Afecţiuni mio-osteo-articulare -> aplicaţiile laser

• Kinetoterapia / masajul – cunoscute din antichitate –evolează tehnicile

• Primele preocupări sistematice privind factorii balneari în România –sf. Sec. XVIII-lea – lucrările lui Lukas Wagner (1773)-studiază apele minerale din Transilvania (Şarul Dornei)

Istoricul fizioterapiei în România

• 1821 – este tipărită prima lucrare românească de balneologie – elaborată de Ladislau Pop

• Sec XX • “ Apele minerale si staţiunile climatice din

România”-Alexandru Saabner- considerat părintele balneologiei româneşti

• “Hidroterapia medicala” – Gheorghe Baiulescu

Istoricul fizioterapiei în România• 1923 - Prof. Anibal Teohari – primul institut de

cercetare în balneologie la Spitalul Brâncovenesc

• 1931- Prof. Marius Sturza - prima catedră de Balneofizioterapie din ţară la Facultatea de Medicină din Cluj

• 1935 – Prof. Gheorghe Băltăceanu – catedra de Balneofizioterapie în Bucureşti

• 1949 – se înfiinţează catedre de balneofizioterapie în celalalte centre universitare din ţară

Mecanisme de acţiune ale agenţilor fizici

• câmp de acţiune vast – extero – proprio- interoceptori

• tegument, musculatură, tendoane, articulaţii, oase, organe interne

• energia agenţilor fizici produce modificări specifice

(la intensităţi mici ale stimulilor) şi nespecifice ( la intensităţi mari) în organism

• cantitatea / calitatea / penetrabilitatea agenţilor

Mecanisme de acţiune ale agenţilor fizici

• acţiuni locale

• receptivităţii + conductibilităţii nervoase

• acţiuni generale

• asupra cirulaţiei

• reacţii reflexe şi umorale la distanţă (ex.. comprese fierbinţi precardiace în angor)

• efectul depinde de integritatea a 4 sisteme operaţionale din organism

Mecanisme de acţiune ale agenţilor fizici

• Sistemele operaţionale în organism:

– Sistemul receptor

– Sistemele de legatură (nervos şi umoral) – acetilcolina, catecolamine, histamina, bradichinina, prostaglandine, endorfine

– Sisteme de integrare – nervos, vegetativ, endocrin

– Sisteme efectoare - aparatele

Mecanisme de acţiune ale agenţilor fizici

• optimizarea homeostaziei

• reacţii de adaptare, apărare, compensare, regenerare

• efecte antialgice, decontracturante, elasticizante, trofic-metabolice, resorbtive, vasodilatatorii, tonizante musculare

Mecanisme de acţiune ale agenţilor fizici

A. Profilaxia

creşterea rezistenţei organismului / interferarea unor factori de risc

B. Terapia

• rol principal / secundar / adjuvant în tratament

• reumatism degenerativ – oprire în evoluţie, combatere a simptomelor (principal)

• afecţiuni endocrine şi rahitism (secundar)

• colecistopatie cronică – fluidificant şi antispastic (adjuvant)

Bibliografie1. Fizioterapie, Bioclimatologie – Andrei Rădulescu,

Elena Teodoreanu – Ed. Medicală Bucureşti 2002

2. Controlul durerii prin fizioterapie –Elena Taina Avramescu –Ed. Universitaria Craiova 2007

3. Noţiuni de Fizioterapie –Ruxandra El Basat 2008

4. Fizioterapie –Ruxandra El Basat 2001

5. Curs de balneofizioterapie si Recuperare Medicala- UMF Iuliu Hatieganu Cluj Napoca, 1994

6. Fizioterapia-prezentare si aplicatii in patologia

medicinii dentare -Curs si Lucrari Practice- Georgiana Ozana Tache, Bucuresti 2006

• Steenks MH –The gap between dental education and clinical treatment in temporomandibular disorders and orofacial pain –J of Oral Rehabilitation, 2007, 34 (7):475-477

• Quintero Y, Restrepo CC – Effect of awareness through movement on the head posture of bruxist children.- J of Oral Rehabilitation, 2009, 36 (1): 18-25

• Michelotti Ambra, De Wijer – Home exercise regimes for the mangement of non-specific temporomandibular disorders, J of Oral Rehabilitation, 2005,32 (11): 779-785

• Michelotti Ambra, Steenks MH- Short term effects of physiotherapy versus conselling for the treatment of miofascial pain of the jaw muscles, J of Oral Rehabilitation, 2002, 29 (9):874-874

• British Dental Journal, 2005, 199 (8)- Optimum seating position – introducea Bambach Saddle Seat – scaun care previne durere de spate, imbunatateste postura

• Australian Physiotherapy Association • - Green and Brown (1963), cited in

Musculoskeletal Disorders in Dentists, by Patrick Carr, B. App Sc. Published in the A.D.A. (QLD Branch) Newsletter, November 1996.

BĂILE FELIX 2005- 2012