VPR08-Revista (august)_Layout 1

www.agvps.ro

PESCARULVÂNĂTORUL

ROMÂN

ȘI

ROMÂN

ȘI

PESCARULVÂNĂTORUL

Pescar în Istanbul

38

ANUL MMXIV • NR. 20

AUGUST

Porumbeii sălbatici

10

Combinatăla clean

32

Guguștiuci la vreme de Gustar

8

REDACȚIADirector general

Dr. Ing. Neculai ȘelaruRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

Ing. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICAcad. Dr. Dan MunteanuAcad. Dr. Atilla KelemenDr. Ing. Nicolae GoiceaDr. Ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaBucurești - Calea Moșilor nr. 128,

Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected] 1582 - 9650

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință înformat digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiazăcolaboratorilor. Articolele publicate nu angajează

decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui

material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 20 /AUGUST 2014ANUL MMXIV • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTA NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

20 36

8 32

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă

Președinte: Mugur Constantin Isărescu, Director General: Neculai Șelaru; Vicepreședinți:Florin Iordache (Olt, Dolj); Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș), Teodor Bentu(Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), ilip Georgescu (Argeș, Teleoman), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui), Teodor Giurgiu(Bihor, Satu-Mare), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), Nicolae Goicea (Botoșani,Neamț, Suceava), Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu), Eusebiu Martiniuc (Galați, Vrancea), Ion Vasilescu (București), Florică Stan (Buzău, Dâmbovița, Prahova), Ilie Sârbu (Caraș Severin, Timiș), Valentin Jerca (Călărași, Constanța), Ștefan Stoica (Tulcea), Adrian Duță(Gorj, Mehedinți), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Gheorghe Iaciu (Ilfov).

VÂNĂTOARE

3 EDITORIALParadigmă5 PE }EAVA PU{TIICum se rezolvă problema urșilor care atacă?6 OPINIEGândire de funcționar public8 DE SEZONGuguștiuci la vreme de Gustar10 ETOLOGIEPorumbeii sălbatici12 NATURAPretext pentru o zi tihnită14 LEGISLA}IERațiunea reducerii număruluide vânători16 MUNI}IEAvantajele unui glonț aerodinamic (II)18 AGENDAEcologie. Exemplu de urmat.20 DE SEZONAntrenament pentru sezonul ce urmează22 OPTIC~Lentilele dispozitivelor optice de ochire - tehnologia LotuTec®

23 CHINOLOGIERecomandare pentru copoiul alpin24 CHINOLOGIENelipsita companie25 PLANTE T~M~DUITOARE„Brânca ursului”26 Noutăți de prin magazine

PESCUIT

28 OPINIEA.N.P.A. se dă pe brazdă?30 SPINNINGNălucile noului val (IV)32 PESCUIT LA R~PITORCombinată la clean34 MUSC~RITCu muște artificale la roșioare și obleți36 PESCUIT LA MUSC~ ARTIFICIAL~Două partide inedite de muscărit38 MAPAMONDPescar în Istanbul40 Noutăți de prin magazine41 MICA PUBLICITATESolunare - Rebus

AUGUST 2014 | 3

EDITORIAL

VÅN~TOAREEditorial 3

Problema urșilor care atacă 5Etologie - Porumbeii sălbatici 10

Glonț aerodinamic 16Ecologie. Exemplu de urmat. 18

Nelipsita companie 24

august

ParadigmăIONEL POP

VÂNĂTOAREA ÎNCOTRO?

„Sălașul nostru era în culmea mun-telui Bucin, lângă șoseaua care leagăPraidul de satul Joseni. În dreapta se ri-dică dintr-o adâncitură un piept demunte înalt și larg. Numele lui e Bor-zont. Pe atunci era tăietură nouă, ne-plantată, năpădită de ierbărie, dezmeurișuri. Ici-colo, câte o biată salcie demunte pitică. În stânga tăietura coboraîntr-o vale din care începea un molidișbătrân. În acea pădure întinsă se țineataurul de cerb, căruia mă sileam să-i ră-pesc podoaba coarnelor.

Nu-l văzusem niciodată, totuși îl cu-noșteam. I-am găsit, ziua, în tăietură,urmele mari, cât ale unui juncan bun deînvățat în jug, apoi șir de nopți i-amauzit boncăluitul. În zadar așteptamseara – el cu ciutele nu ieșea la lărgimea

tăieturii decât în noapte, – în zadar amîncercat înainte de zori, vicleanul se re-trăgea în scutul pădurii încă pe întune-ric. M-am încăpățânat.

„Pe acesta, numai pe acesta îl vreau!”Într-o după-masă, mi-am luat ia-

răși locul unde așteptasem până atunciîn zadar. Așteptam să se ivească taurulși să-l pot apropia la distanță de glonț.S-au lăsat umbrele serii când a pornitdin taina pădurii glasul de orgăadâncă. Nu se termina bine în răbuf-neală scurtă versul voinicesc de dra-goste, și începea altul. Ca și în alteînserări, îi pândeam, după glas, caleași simțeam cum se apropie cu haremullui de ciute de marginea tăieturii cuhrană. Se apropia ca de alte dăți, și –ca de alte dăți – n-avea să iasă decât

atunci când ochiul meu și luneta de pecarabină vor fi fără putere...

„Oare văd bine?” În marginea pădu-rii – mișcare. Iese o ciută, iese a doua. Auspionat lărgimea cu boturile ridicate, cuurechile pâlnii înalte. Nu-i nici o primej-die. Iarba dulce din tăietură de dataaceasta parcă ademenește mai mult, – seivește și a treia și a patra ciută, și, de-odată izbucnește din taina pădurii dejaacoperită de noapte, arătarea. Mare, în-desat în trup negru – taurul. Ținut mân-dru de grumazul încomat, capul mișcăîncet pădurea de coarne, în dreapta, înstânga. Și ce coarne! Lungi, groase, în-rămurite în mulțime de raze, poleite albla vârfuri. Sus, cupele coroanelor. Amrămas copleșit de măreția pe care o ve-deam.

Și-a ridicat botul, coarnele coborâteaproape se culcau pe șale, și deodată cusulul de suflare fierbinte a năvălit dinpâlnia gurii mugetul.

Părea nehotărât dacă să vină peurma ciutelor, care au înaintat binișoraplecându-și boturile lungi în iarbă, sausă mai aștepte noaptea. Un pas. Încăunul, scurți și socotiți. Apoi a biruit pu-terea instinctului și din două sărituri afost în mijlocul pâlcului. Înaintând, aajuns atât de aproape de mine, încât mi-nunata mea carabină putea cu ușurințăbirui distanța. Mi-am dat răgaz, ca sămă mai încânt și de data aceasta de va-lurile frământate ale puterii dragosteidătătoare de vieți noi. Însă noaptea cer-nea cenușă tot mai deasă – dacă mai în-târziam mult pierdeam acest prilej, pecare mi l-a dăruit atât de neașteptatbuna noastră zeiță-patroană, Diana.Trupurile erau siluete de umbre scrise peumbrele serii. Totuși, prin binoclu, prinluneta armei, se desprindea bine ceea cecăutam: spata taurului. Iată, s-a întorsși a rămas stană, ascultând mugetulunui rival. Siguranța armei a fost luată,acceleratorul a fost pus pe fin, carabina,rezemată pe bușteanul rămas de la ex-ploatare, la umăr, strânsă, ca în men-ghină. Ochiul se potrivește la lunetă...caută... găsește... crucea de fir de păian-jen din lunetă se ridică încet în susul pi-ciorului din față, până la spată, apoi semișcă de o palmă înspre înapoi, acolo,unde e ascunsă, în inimă, viața. Degetulatinge ușor trăgaciul... peng! Glasul demoarte al carabinei lovește scurt și ascu-țit zidul de tăcere.

„Dar ce a fost asta?” Cu arma cobo-râtă de la ochi îndată văd prin șperla în-serării scena și rămân nedumerit. Ciuteleau sărit speriate și din câteva hopuri aufost în pădure... Așteptam ca taurul săfacă obișnuitele sărituri ale morții atuncicând este lovit în inimă: săritură înaltăpe picioarele dinapoi, un salt sau douădezordonate, apoi prăbușirea. A rămasnemișcat, cu capul sus – o clipă, două,câteva – apoi, încet, a plecat pe urmaciutelor. „Ce a fost aceasta?” își va fi zisși el în mintea lui de cerb. Oare trăsnet,oare copac care se frânge troznind?”Încet, în pași, a plecat pe urma ciutelorși s-a mistuit în întunericul pădurii.

Amărăciune, revoltă chiar împotrivaîntâmplării de neînțeles. Șir de diminețirupte din noapte, șir de în serări coborâteîn noapte, toate străjuite în zadar. Iarcând se întâmplă minunea, – eu tragalăturea! Acolo, nemișcat, m-a prins în-tunericul, în mine numai venin și fiere.Parcă nu-mi venea să urc la cabană, sădau cu ochii de paznicul Ion Ducu, să po-

vestesc și să mă rușinez.Deodată am tresărit, ca trezit din to-

ropeală: Muget de cerb! De aici, dinapropiere. Din pădurea de dincolo devale. Plin, sonor, unduind în valuri dedor și de patimă. Nu se poate să nu re-cunosc. E cerbul ...„meu”, dintr-o sută i-aș recunoaște buciumul, pândit și auzitore și ore, în șir de zile.

„Am tras alături! Nu l-am rănit! Tră-iește, trăiește!” M-a încălzit un val de bu-curie nespusă, care a înlocuit într-oclipită pasiunea și veninul vânătorului.Dacă glonțul meu ajungea acolo unde nuam nimerit, acum în marginea păduriizăcea un hoit, din care eu, păcătosul, voifi alungat ceea ce e mai de preț, ceea ce emai minunat din tot ceea ce e pe pă-mânt, ceva ce nu se poale înlocui: viața.Iată-l! Porunca mare a făcut să uitespaima de o clipă, viața clocotește în elfierbinte, pornește alte vieți, din neam înneam. Mi se părea că din omorâtor amdevenit dătător de viață. Mi se părea, în

înșelăciunea gândului și a conștiinței, căs-a revărsat asupra mea bucuria și căl-dura unei fapte de mare bunătate.

Am rămas acolo până târziu, înnoapte, ascultând cântecul de orgă alcerbului „meu”, într-o stare de mul -țumire care, la cabană, m-a luluit însomn dulce, ca de copil în leagăn. Dimi-neața nu am putut rezista: să mai vădlocul întâmplării, să măsor în pași dis-tanța, să caut urme și semne.

Pășind de-a lungul traiectoriei glon-țului de aseară, pe la mijlocul distanței,deodată m-am oprit. M-am mirat, amzâmbit: precis în linia de tragere, un vrejde zmeură gros cât un creion, retezat, curuptura proaspătă. În amurgul închis deaseară nu l-am observat proiectat pe sur-negriul cerbului. Glonțul meu l-a tăiat șiși-a continuat drumul nebunește, alătu-rea. Norocul cerbului... norocul meu!...

...Pereții holului scărilor interne alecasei mele pe care o aveam la Cluj, peatunci în strada Avram Iancu 23, erauîmpodobiți cu mulțime de trofee de vâ-nătoare. Coarne de cerb, cornițe de că-prior și de capre negre, cranii de urși,colți de mistreți, cocoș de munte împăiat.Între trofee, în loc de cinste, atârnată decui cu o panglică de mătase, era o bucatăde vrej de zmeur. Era semnul culorii celeimai frumoase din caleidoscopul aventu-rilor mele vânătorești.

Viața cerbilor nu atinge șirul de anicâți s-au scurs de la acea întâmplare fărăsânge, din Borzontul Jo senilor. Taurulde cerb, scăpat de moartea glonțuluimeu, de mult se va fi stins din viață. To-tuși, și azi mi se pare că ar trăi, puternic,mândru, maiestuos.

Înserarea poleiește cu aur ceasurilede reverie, în care se strecoară și imagi-nea unei case din Cluj, cu un hol plin detrofee, între care, cel mai drag, gătejuluscat al unui vrej de zmeur...”

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Paradigmă

Pereții holului scărilorinterne ale casei mele

pe care o aveam la Cluj, peatunci în strada AvramIancu 23, erau împodobițicu mulțime de trofee devânătoare. Coarne de cerb,cornițe de căprior și decapre negre, cranii de urși,colți de mistreți, cocoș demunte împăiat. Între trofee,în loc de cinste, atârnată decui cu o panglică de mătase,era o bucată de vrej dezmeur. Era semnul culoriicelei mai frumoase dincaleidoscopul aventurilormele vânătorești.”

Foto: MUGUREL IONESCU

R ăspunsurile par a fi simple, darnu simpliste. Unii răuvoitori,străini de principiile și de etica

vânătorească, nu se acomodează cuprevederea că urșii sunt o specie prote-jată de lege, în Europa fiind regiuniunde vânarea acestui animal sălbaticeste strict interzisă. Vânarea ursului înRomânia este permisă doar dacă seconstată că unele exemplare au devenitpericuloase sau păgubitoare, în condi-țiile în care specia s-a înmulțit prea tare.Statisticile arată că în țara noastră tră-iesc, conform unor estimări recente,aproximativ 6.500 de urși, adică 60 lasută din populația totală a urșilor dinEuropa. Cu asemenea efective, conse-cințele potențiale sunt destul de clare,lucru ce nu poate fi negat de nimeni.După opinia unora, contra-productivăpe toate planurile, vânătoarea ar ră-mâne singura soluție pentru înlăturareaașa-zisului pericol generat de populațianumeroasă de urși. O astfel de cruciadăîndreptată asupra acestei specii prote-jate ar avea însă consecințe dezas -truase, dacă vânătoarea ar fi organizatăhaotic. Nu există logică, nu există sim-boluri legitime, nu există cuviință șiurme de maturitate care să justifice undemers cu caracter răzbunător. Existădoar momente de rătăcire, ieșiri regre-tabile, o crasă necunoaștere a fenome-nului în sine, prezent încom portamentul unor personaje lovitede isterie, emoție, durere sau, de ce nu,de ambiții. Este adevărat, avem mulțioameni uciși și peste o sută de răniți înultimii douăzeci și ceva de ani, lucruanormal și regretabil, însă ursul carpa-tin este periculos doar dacă este sur-prins la hrană sau dacă este agresatinsistent, situație întâlnită frecvent. Ca-zurile din județul Dâmbovița, respectivde la Moroieni, Dealu Frumos și Buciu-meni, au aratat, în primul rând, lipsuriledin programul de ocrotire a acestei spe-cii din partea autorităților. Dacă vrei sății animalul sălbatic cât mai departe deoameni, trebuie să îi asiguri liniștea ne-

cesară în pădure și să-i înlaturi concu-rența la hrană din partea animalelordomestice. Altfel ieșirea din habitatullui este inevitabilă. Sunt regretabile ast-fel de accidente. Totodată, este trist căurșii au ajuns să atace oamenii, să pro-voace pagube, iar vânătorii sunt che-mați în grabă să apese pe trăgaci pentruca exemplarele considerate problemă săfie „extrase” din rândul populației lo-cale de urși, o rezolvare empirică și de-osebit de păguboasă. Ori, vânătorii știubine că nu aceasta este calea prin carese poate proba că ursul poate fi înfrânt.Gestul de a slobozi glonțul pe țeavaarmei când animalul a coborât în jurulghenelor de gunoi este opus deontolo-giei actului vânătoresc, fiind consideratun factor nociv, cu influențe negativeasupra fondului cinegetic. Un vânătorde calitate nu poate răspunde îndem-nului de a ucide la comandă, în serie,chiar dacă victimele agresiunii reclamăo intervenție în forță. Amintiți-vă deepisodul de la Brașov, soldat cu doimorți și alți câțiva răniți grav, toți vic-time ale unui urs „drogat”, nicidecumturbat, un caz despre care s-a vorbit pelarg. Evident, fiara a fost împușcată decătre un deționător de armă, altă calenu s-a găsit, ținând cont de gravitateasituației, animalul fiind apoi diagnosti-cat în laborator că „ar fi avut rabie”!

Asemănător s-a întâmplat și într-olocalitate din Dâmbovița, unde douăpersoane au pierit în ghearele unui urs.Nu descriu acum ce a urmat, respectivacțiunea „militară” cu elicopter și lune-tiști inițiată de autorități pentru prinde-rea animalului ucigaș, ci faptul că unadintre victime era-atenție!, braconier de„profesie”. Animalul a stat în capcanădouă zile, ca în final să aibă parte de lo-vituri cu bâte și cuțite. Odată scăpat dinstrânsoare, riposta ursului a fost necru-țătoare.

Inevitabil, gândul mă duce însă laun lucru necurat, dezonorant ca modde manifestare, de care unii, nu puținla număr, se agață cu disperare în spe-

ranța obținerii unei reușite în plan per-sonal. Am în vedere faptul că sunt per-soane care insinuează amesteculvânătorilor în cazurile conflictuale degenul celor trecute în revistă anterior.Ei bine, realitatea anulează sever ase-menea catalogări iraționale, cum că vâ-nătorii ar crea dinadins motive pentruuciderea legală a unui număr mai marede urși protejați de lege, având ca ar-gument „cota de recoltă”, prea mică înraport cu efectivele de urși din pădurilețării. Evident că undeva, cineva batecâmpii, adică a luat-o razna cu insi-nuări fabricate pentru a murdări imagi-nea masei de vânători. Dacă așanumita cota de recoltare anuală, în jurde 350 de exemplare, nu răspunde ce-rințelor, având în vedere surplusul decirca 300 de urși, se poate discuta. Seștie însă că împușcarea unui animalprotejat se face numai prin derogare,acordată doar în cazuri extreme, atuncicând animalul respectiv face victimesau produce pagube în cascadă. „Dero-gările se acorda cu condiția să nu existeo alternativa acceptabilă, iar masurilederogatorii să nu fie în detrimentulmenținerii populațiilor speciilor respec-tive într-o stare de conservare în arealullor natural”. Prin urmare, scenariul pri-vind amestecul vânătorilor în acciden-tele cu urși este o utopie, având învedere cadrul oficial de discuții cu au-toritățile statului purtate de conduce-rea AGVPS pentru promovarea unoramendamente la actuala lege, care sădea dreptul la eliminarea operativă aanimalelor periculoase pentru popula-ție, fără excese sau interpretări ocazio-nale. Ce trebuie reținut este existențaunui interes major al tagmei vânăto-rești de a proteja de urși oamenii și ani-malele din gospodării, deopotrivă cupăstrarea unui echilibru agro-silvo- ci-negetic în conformitate cu actele nor-mative și ordinele emise de instituțiilestatului. Acest interes major se impunesă vină și din partea autorităților localeși centrale, care trebuie să respecte pro-gramul de ocrotire a urșilor bruni, evi-tându-se tranzitarea animalelordintr-un fond cinegetic în altul oridintr-un loc în altul, în căutarea linișteiși a hranei. De aici trebuie plecat cândse vorbește de împușcarea urșilor gu-noieri.

AUGUST 2014 | 5

Are România prea mulți urși? A devenit acest animalsălbatic o belea pentru unii dintre noi? Există oare cuadevărat un „conflict” real între om și această specie?Cumva, împușcarea exemplarelor care atacă oameniiajunge să fie, oare, instrumentul potrivit, menit sărăspundă așteptării și nemulțumii victimelor?

Cum se rezolvă problemaurșilor care atacă?ELIADE BĂLAN

OPINIEPe țeava puștii

F iindcă ei au conceput inițial șiîncearcă schilodirea, ori de câteori au ocazia, a reglementărilor

în vigoare, în primul rând în interesullor sectar. Punând interesul personal în-aintea celui general și creând premedi-tat premisele surprinderii vânătorilor pepicior greșit, oricând vor mușchi lor defuncționari publici controlori.

Așa încât orice vânător, cunoscătoral legii și al reglementărilor subsidiare,oricât de corect s-ar considera, să sesimtă timorat imediat ce pune mâna pepușcă pentru a merge la vânătoare.Fiind conștient că, din acel moment,pericolul planează permanent asupralui, fiind pasibil de sancționare pentrute miri ce. Din cauza reglementărilor lacare ne-am referit, exagerat de volumi-noase, ambigue și puțin inteligibile, ge-

nerate de prevederi, voit sau nevoitgreoi exprimate în scris.

Pentru că la noi, în România, regle-mentările sunt concepute și avizate, înmod discreționar, de cei ce le aplică. Sesubînțelege că, în primul rând, în inte-resul acestora.

Așa că ei le concep sau le modificăori le completează după bunul plac, iarcei de deasupra lor le aprobă, cu saufără modificări. Intervențiile noastredemocratice, de bun simț, întreprinsedirect sau indirect din stadiul de con-cept până la momentul adoptării, maiîndreaptă câte ceva din prevederile,uneori șocante, concepute inițial. Darnu pe toate și nu în totalitate.

Fiincă ei au puterea de a elabora,de regulă prin adaos nepermis la legeși chiar în contradicție cu legea, regle-

mentări subsecvente, mult mai stu-foase, mai ambigue și mai puțin inteli-gibile decât legile, pentru a creadrepturi în plus propriilor controlori șia știrbi drepturile legale ale celor con-trolați, în avantajul celor dintâi. Și, înfinal, al favorizării corupției și haosului,ambele productive pentru funcționariipublici controlori.

Din cauza acestei concepții neferi-cite de funcționar public controlor, re-glementările noastre sunt de-a dreptul„milițienești”. Adică sunt gândite, dinmotivații ascunse, împotriva cetățenilorsupuși sancțiunilor pentru fapte și ipos-taze ce nu aduc atingere intereselor so-cietății și bunelor moravuri. Doar așa,ca să facă cetățeanul culpabil din startși la discreția celor ce sunt îndrituiți săle verifice faptele și comportamentele.De aici și favorizarea corupției de careaminteam și a haosului, ce tind să segeneralizeze la toate nivelurile.

Să ne reamintim exemplificativdoar reglementările referitoare la re-contractarea gestiunii fondurilor cine-


Gândire de funcționar publicN. ȘELARU

OPINIE

Nu ne referim la concepția oricărui funcționar public. Nu a celor buni, răi sau foarte răi, ci a celor ce urmează,responsabili de dezastrul pădurilor din România, dedecăderea cinegeticii în țara noastră și de dezordineainstaurată în domeniul preocupărilor noastre comune.

getice, la modelul cadru al contractuluide gestionare, la ordinul privind pro-movarea noilor vânători, la cel privindeliberarea autorizațiilor de vânătoareetc. Și să analizăm în continuare, înmod cât se poate de obiectiv, propune-rile de amendare a Legii vânători și aprotecției fondului cinegetic, conceputede câțiva funcționari publici ai Depar-tamentului pentru Ape, Păduri și Pisci-cultură. Ele au la bază susținerilesecretosului „grup de lucru” de la Moe-ciu – Brașov, convocat în data de14.09.2013, compus din ingineri silvicicu studii de lungă durată, conduși deun șef de serviciu cinegetic și de unconsilier ministerial, primul responsabilde „corectitudinea” recontractării ge-stiunii fondurilor cinegetice la propu-nerea asociațiilor de proprietari deterenuri și parțial de promovarea „cin-stită” a noilor membri vânători, iar ce-lălalt nominalizat temporar în sprijinulde specialitate al fostei ministru delegatpentru ape, păduri, piscicultură și, im-plicit, vânătoare.

Cei doi, împreună cu mai mulți to-varăși de-ai lor, s-au gândit să modificelegea actuală în sensul de:

• a încasa integral de la gestionari,prin ITRSV-uri, tariful de gestionare afondurilor de vânătoare și a-l distribuitot ei, dar numai parțial, celor ce-l soli-cită în condițiile legii, diferența urmânda rămâne la dispoziția statului;

• a examina ei singuri candidațiipentru obținerea permisului de vână-toare și a le elibera tot ei permisele devânătoare, ambele contra cost, din ar-hicunoscutele interese financiare aleexaminatorilor, fără a ține în vreun felseama de punctul de vedere al condu-cerilor asociațiilor de vânători, ce ur-mează să-i primească și să-i înscrieobligatoriu ca membri;

• a aviza ei paznicii de vânătoare aigestionarilor fondurilor cinegetice, înavantajul celor cu astfel de atribuții șipentru a-i face dependenți de ei;

• a scoate integral din fondurile ci-negetice, pe lângă ariile naturale pro-tejate în care vânătoarea este interzisă,parcurile naționale și Rezervația Bios-ferei Delta Dunării, urmând ca mana-gementul faunei cinegetice de aici, careinclude vânătoarea, să fie făcut doar deadministratorii sau custozii acestor arii;cu alte cuvinte, administratorii și cus-tozii ariilor naturale respective să seocupe, în mod dualist și antagonic, atâtde stabilirea regulilor de protecție afaunei cinegetice, cât și de practicareavânătorii; bineînțeles că în interesul lorși al celor din spatele lor, dar categoricîn dauna protecției faunei cinegeticedin astfel de arii;

• a face „cadou” R.N.P Romsilvacele mai bune actuale fonduri cinege-tice de cerb comun, cerb lopătar, caprăneagră și urs, după declararea acestoraca „rezervații de genefond cinegetic”,un termen reinventat în locul celui de„arie specială de conservare a spe-ciei”, cu care operează O.N.G. nr.57/2007; aceasta în scopul recompen-sării și reîndestulării acestei regii cu ca-pital integral de stat, pentru înțelegereapolitică de care a dat dovadă cedând,cu adresă și în mod absolut dezavan-tajos, foarte multe foste fonduri de vâ-nătoare, foste regale și prezidențiale,clientelei celor ce au dispus astfel; toateîn condiții de anulare a contractelor degestionare aflate în derulare și de pre-luare a acestor fonduri fără nici un felde despăgubire a actualilor gestionari,inclusiv în cazul celor ce au investit înaceste fonduri peste 50 de ani (cazulAJVPS Hunedoara);

• a renunța la numărul minim șimaxim de vânători într-o asociație vâ-nătorească, indiferent de suprafața fon-durilor cinegetice preluate în gestionarede aceasta, precum și la calitatea vână-torilor de membri ai unor asociații ges -tionare de fonduri cinegetice, așa încâtnumărul acestor vânători, în România,să poate crește la infinit, în avantajulexaminatorilor și în detrimetrul conser-vării faunei cinegetice;

• a renunța la obligativitatea atri-buirii într-un termen rezonabil a gestiu-nii fondurilor cinegetice, așa încâtfondurile pe care nu le dorește nimenisă poată rămâne pe cheltuiala și în res-ponsabilitatea vechilor gestionari cât„vor dori mușchii” administratorilor;

• a crește riscul achitării despăgu-birilor pentru pagubele produse defauna cinegetică, exclusiv de către ges -tionari, chiar în situația în care admi-

nistratorul, după ce stabilește efectiveoptime prea mari, nu aprobă cote derecoltă suplimentare și tergiverseazăaprobarea extragerii operative a exem-plarelor ce produc prejudicii;

• a sancționa vânătorii, de cătrecontrolori, pentru obligații ale acestoranecuprinse în lege, ca de exemplu, pen-tru neprezentarea actelor la controloriunde, oricând și oricum doresc con-trolorii, pentru „o virgulă” greșită cuocazia completării autorizației etc.

În loc să gândească și să susținăastfel de modificări „milițienești” șipersonal interesate ale legii, membriisecretosului grup de la Moeciu – Bra-șov și tovarășii lor din minister și dinITRSV-uri ar fi trebuit să se preocupeși chiar să fie făcuți răspunzători deneîndeplinirea obligațiilor ce decurgdin lege în sarcina lor, restante deprea mult timp, unele chiar din 1996.De exemplu, pentru lipsa totală de in-teres în privința organizării pazei fau-nei cinegetice și combateriibra conajului, obligație imperativă sta-bilită prin lege în sarcina lor. Și pen-tru nearondarea, în termen de 2 ani(până în 2008), a fondurilor cinege-tice, pentru lipsa de interes în promo-varea experților tehnici judiciari învânătoare, pentru neținerea la zi aevidenței vânătorilor, pentru nepubli-carea efectivelor și recoltelor anualela toate speciile de vânat, pentru cal-culul incorect al tarifelor de gestio-nare etc.

Fiindcă sunt retribuiți din banii so-cietății, în primul rând pentru îndepli-nirea obligațiilor ce decurg din lege însarcina lor, nicidecum pentru inac-țiune, venituri sau avantaje necuveniteși jocuri la limita legii, întreprinse în in-teresul lor personal și a celor din spa-tele și de deasupra lor.

AUGUST 2014 | 7

G uguștiucul este recunoscutpentru deosebita sa capacitatede adaptare. Acest fapt i-a

permis să trăiască în cele mai diversecondiții de mediu și să valorifice foarteeficient atât zonele marilor aglomerațiiurbane cât și pe cele ale satelor cu gos-podării și ferme din vecinătatea cultu-rilor agricole.

Obiceiuri cunoscuteLanurile coapte de floarea soarelui

sunt locuri spre care guguștiucii fac zil-nic pasaj, locuri unde putem amenajastandurile de așteptare, dimineața de-vreme și după amiaza, până la lăsareaserii. Guguștiucii își păstrează, de re-gulă, traseele de deplasare, respec-tându-și cu relativă riguroziateobi ceiurile de peste zi. Lucrările agri-cole intense din vecinătatea locurilorfrecventate, precum și fenomene me-

teorologice extreme, pot însă afecta ac-tivitatea obișnuită a acestora.

Pregătiri de sezonÎnaintea deschiderii la vânătoare,

câteva ieșiri pentru observarea tere-nului și pentru a cunoaște locurile detrecere ale guguștiucilor, dimineața,spre locurile de hrănire, iar seara sprecele de înnoptat, pot fi de un realfolos și ajutor. Guguștiucii frecven-tează lanurile de floarea soareluicoapte de la marginea localităților,adesea situate de-a lungul drumurilorde acces, preferând zonele mai liniș-tite și cu mai puțin trafic. Șansele dea-i găsi sporesc considerabil dacă,eventual, în zonă se află ferme cu si-lozuri, locuri unde pot găsi apă șieventual un mozaic de culturi, cu par-cele unde o parte din cereale a fostdeja recoltată. Dacă nu sunt deranjați

peste măsură, își vor păstra traseelede pasaj vreme suficient de îndelun-gată pentru a-i găsi atunci când reve-nim pe teren pentru vânătoare.

Camuflajul face diferențaOdată ce am găsit locurile, va tre-

bui să ne îngrijim de alegerea standu-rilor de pândă. Guguștiucii suntrecu noscuți pentru vederea deosebitde ageră și pentru faptul că pot dis-tinge de la distanță nu numai mișca-rea, dar și modificările terenului înperimetrul pe care îl frecventează.Mersul vremii din această vară a favo-rizat creșterea florii soarelui, planteleatingând în multe locuri înălțimi apre-ciabile. Faptul ne va ușura relativmunca pentru a ne camufla cât maibine posibil. Pornind de la îmbrăcă-mintea folosită și până la acoperireafeței și a mâinilor, totul trebuie să fieîn armonie cu nuanțele ambientului încare ne aflăm. În locurile în care plan-tele de floarea soarelui sunt mai puținînalte, camuflajul, putem spune, trecepractic pe primul loc, putând oferi unajutor semnificativ în acest caz. Într-oaltă configurație de teren, standul de


DE SEZON

Mijlocul lui Gustar va aduce și mult așteptata deschidere a sezonului la guguștiuci. Condițiile din acest an, cu lanuribogate de floarea soarelui, crescută adesea peste taliaobișnuită, ne va pune din nou la încercare îndemânareatirului dar și cunoștințele ce ne vor permite aplicarea înpractică a artei camuflajului în materie de vânătoare.

Guguștiuci la vreme de GustarMAC

pândă poate fi ales folosind vegetațianaturală existentă, liziere sau arbori șitufișuri din apropierea lanurilor, ex-ploatând, pe cât mai mult posibil, con-figurația locului. Nimic nu trebuie săiasă în evidență, iar dacă purtăm oche-lari de vedere sau de soare va trebuisă fim atenți la reflexiile lentilelor,pentru a nu ne trăda prezența înteren.

Clipele mult așteptateÎn privința muniției, de regulă se

folosesc alice de 2 – 2,5 din plumb saunon-toxice, din oțel sau combinații aleacestuia, cele din urmă fiind mai ra-pide și permițând reducerea corecțieide tragere. Avantajele oferite de rapi-ditatea alicelor de oțel se pot pierdeînsă foarte ușor dacă nu ne rezervămtimpul necesar pentru a ne obișnui cuacest gen de muniție. Câteva antrena-mente în poligon înainte de a ieși înteren vor fi cu siguranță de ajutor.

Pentru tirul la guguștiuci vomalege șocuri în funcție de distanțele lacare tragem și de condițiile concretedin teren. În cazul armelor cu douățevi, putem opta pentru un șoc maideschis, cilindru sau cilindru îmbună-tățit și unul mediu, modificat, pentrudistanțe mai mari. În cazul armelorsemi-automate va trebui să optăm pen-tru un singur șoc, de regulă cilindruîmbunătățit sau modificat, în funcțiede antrenamentul și îndemânarea per-

sonală și de distanța la care ne propu-nem să tragem. Oricum nu este reco-mandat să ne întindem peste 25-35 demetri pentru a evita rănirea și pierderapăsărilor, Atenție și la muniția folosită.Este recomandat să echilibrăm pute-rea-gramajul cartușelor cu șocul folositși cu distanța la care tragem.

Odată ce ne-am făcut „temele” și

am venit în teren cu „lecția învățată”,nu ne rămâne decât să ne instalămconfortabili și cu suficientă răbdare înstandul de pândă. Efortul ne va fi răs-plătit și vom petrece cu siguranță cli-pele mult așteptate, fie la oreledimineților, devreme, fie ale după-amiezelor târzii, așteptând ivirea gu-guștiucilor la vreme de Gustar…!

AUGUST 2014 | 9

Adevărate delicatese culinare, porumbeiisălbatici pot constitui oricând atracția uneimese ce nu va fi uitată curând de invitați.Piepții acestora pot fi gătiți pe grătar,rulați în bacon cu felii de ardei Jalapeno.

Ingrediente necesare pentru patru porții: 8 piepți dezo-sați, 3-4 ardei iuți chili, un pahar de vin roșu, o lingură desos de soia, 3 linguri de ulei de măsline, 8 frunze de dafin,sare, piper.

Preparare: Amestecați într-o crăticioară vinul, uleiul șisosul de soia, adăugați frunzele de dafin, sare și piper dupăgust. Puneți piepții curățați la marinat timp de 24 de ore, înfrigider. După ce au stat la marinat, scoateți piepții și lă-sați-i 30 de minute pentru a reveni la temperatura camerei,timp în care dați sosul marinat la foc mic până scade la ju-mătate. Tăiați ardeii iuți în felii. Rulați fiecare piept în baconcu câte o felie de ardei și fixați ruloul cu o scobitoare. Preîn-călziți cuptorul și puneți piepții în interior, pe grătar, deasu-pra unui vas ce va colecta sosul. Puteți unge carnea cu sosulmarinat. Rotiți rulourile pe fiecare parte, căte 1-2 minute saupână se rumenesc uniform și bacon-ul devine crocant.

Servire: Așezaîi rulourile pe farfurii preîncălzite, cu saufără garnitură de legume și cu sos marinat alături. Un paharde vin roșu, Pinot Noir, Shiraz, va adăuga un plus de savoarebucatelor. Poftă bună!

PIEPȚI DE PORUMBELLA CUPTORCU BACON ȘI CHILIGastronomie vânătoreascăNANA NINA

În intervalul aprilie - iunie, dupădesfășurarea unei parade nup-țiale caracteristice - prin acel cu-

noscut „gungurit”, dansul mascululuiși o acuplare rapidă urmată de unscurt zbor, femela depune două ouăîntr-un cuib amenajat sumar în arbori.Clocitul durează cca. 18 zile, cu par-ticiparea alternativă a ambelor sexe.La ecloziune, puii sunt golași și lipsițide vedere, dar, fiind hrăniți consis-tent, se dezvoltă repede, pentru cadupă circa o lună să poată zbura. Ca-racteristic pentru porumbei, ca speciigranivore, este depozitarea temporarăa hranei (grăunțele) într-un „buzună-raș” al esofagului, care este căptușitcu celule epiteliale ce produc așa nu-mitul „lapte de porumbel”. În compo-ziția acestui „lapte” intră 60%proteine și 40% lipide, deci lipsescglucidele. Este extrem de hrănitor șidupă câteva zile de la ecloziune, fiindhrăniți prin regurgitare (de cătreambii părinți), exclusiv cu aceastăsubstanță, puii își dublează greutatea.Urmează apoi și hrănirea cu semințeparțial digerate, deasemeni prin re-gurgitare. „Înțărcarea” de la aceast


ETOLOGIE

În general, porumbeii sălbatici întâlniți la noi sunt păsăride pasaj, care sosesc începând cu luna februarie, uneoriși în martie, poposesc o vreme și apoi își continuădrumul spre nordul continenului, iar toamna revin înzborul către sud. Însă ambele specii devin și sedentare,cuibărind la noi, iar uneori petrec aici și iernile mai puținaspre. Sunt păsări monogame, trăind în cuplu, model defidelitate conjugală.

Porumbeii sălbaticiDr. ing. MITICĂ GEORGESCU, Dr. GEORGE C. GEORGESCU

Din „Păsările vânătorului”

AUGUST 2014 | 11

mod de hrănire durează, de obicei,circa 18 - 20 zile. Puii ating maturita-tea sexuală în cel de-al doilea an. Întimpul clocitului și creșterii puilor,masculul manifestă instinctul de teri-torialism împotriva congenerilor. Am-bele specii au un pronunțat caractergregar, asociindu-se în stoluri diferiteca mărime, în zborurile de hrănire șiadăpare (pe care le fac cu regulari-tate). Pentru vânătoarea la porumbei(sezon legal între 15.08. și 28.02.) sefolosesc cartușe cu alice de 2,5 - 3 mmși pânda lângă locurile de adăpare șihrănire, cu sau fără atrape, dar unbun camuflaj este necesar.

Porumbel gulerat(Columba palumbus, L.)

Fiind întâlnit în toate zonele dințară, de la câmpie până la munte, acăpătat numeroase denumiri locale,din care vom cita câteva, de exemplu:golumb de pădure (Moldova Nouă),hulub sălbatic (Tg. Neamț), porong(Luduș), porumb de brădet (Alba),porumb de câmpie și porumb demunte (Ibănești), porumb lupesc(Olănești), porumbel popesc (Olt,Găești, Vrancea), porumbel de

munte (Muereasca - Vâlcea), po-rumbel albastru, porumbel ghin-dar, porumbel mare, porumbel decâmp (Buzău, Moldova Nouă). Nucomentăm denumirile acestea, darputem preciza că printre cele mai cu-noscute sunt porumbel popesc, po-rumbel ghindar și porumbel mare.Denumirea de gulerat provine de lapenajul alb de la gât, care formeazăun guler vizibil, dar incomplet, care seregăsește numai la adulți. Caracteris-tice sunt și petele albe de la aripi.Exemplarele tinerele au irisul și bazaciocului de culoare gri-albăstrui, cuvârful ciocului alb-gălbui, iar tarsul șimetatarsul de culoare roz-mov saugri-albăstrui. La cele vârstnice, irisuldevine galben intens, baza cioculuiroșie, cu vârful de culoare galbenă -lămâie spre portocaliu, iar tarsul șimetatarsul devin roșu închis.

Aceste câteva elemente cromaticesunt suficiente pentru o diferențiere acategoriei de vârstă. Penajul fin al po-rumbeilor este dens, dar foarte fragil,putându-se desprinde la cel mai ușorșoc, astfel că la un eventual contact înzbor cu o pasăre răpitoare porumbelulpoate scăpa doar cu un smoc de penesmulse.

Porumbel de scorbură (Columba oenas)

Denumirea latină este inspiratădin vechea greacă, prin care termenul„oenas” (vin), ar însemna că pasăreaera consumatoare de struguri. Dardenumirea românească cea mai uzi-tată are la bază observația că speciacuibărea cu predilecție în scorburileunor arbori bătrâni, din ce în ce mairari astăzi, mai ales în pădurile de lacâmpie și coline, zone în care se aflăarealul autohton al acestui porumbel.Vom enumera și aici câteva denumirilocale, din care se poate constata răs-pândirea sa pe teritoriul țării noastre,dar și unele confuzii cu denumirilespeciei precedente.

De exemplu hulub popesc (Mol-dova Nouă), porumb lupesc - po-rumbel lupesc (Olănești - Vâlcea),porumbel de câmpie, porumbel demunte, confuzie cu precedentul, maiales că nu se află în zonele de munte,porumbel albastru, porumb decodru, golâmb de câmp - golâmbvânăt, porumbel albastru, porumbde budugaie (termenul sugerând oscorbură).

Este mai mic decât specia prece-dentă, deosebindu-se și prin penaj,lipsind nu doar gulerul alb, dar și deorice pată albă. În plus, vârfurile pe-nelor caudale și ale celor din aripisunt negre, ca și cele două dungi dela jumătatea aripii. Ca și porumbelulgulerat, este specie de pasaj, sosind șiplecând cam în același timp cuacesta, dar poate și cuibări la noi, caoaspete de vară.

În rest, elementele privind împe-recherea, cuibăritul, creșterea puilor,modul de hrănire, asocierea în sto-luri, vânătoarea etc., sunt cam ace-leași cu cele ale porumbeluluigulerat.


La „vânătoare”NATURA

Pretext pentru o zi tihnităText și fotografie MARIA SĂVULESCU

Vă mărturisesc marea bucurie pe care mi-o aduce plimbarea în roua dimineții sau înadierea răcoroasă a serii, citirea urmelor, contemplarea tablourilor însuflețite de ițireaiepurilor, bătaia cocoșilor de fazan, salturile vulpilor ieșite la șoricărit, râmăturaporcilor mistreți, scurmătura nervoasă a căpriorilor aflați în perioada împerecherii…mai mare decât uciderea vânatului în zbor sau în alergare, la pândă sau la pasaj.

V oi împărtăși cititorului celevăzute și amintite într-o zi to-ridă a lunii lui Cuptor când,

dorind să scap de dogoarea betoane-lor, am hotărât să merg în mijloculnaturii, sub pretextul unei partied depescuit. Locul ales, așezat chiar pefondul de vânătoare al grupei, îmioferea cu generozitate adierea, liniș-tea și aerul curat de care sunt vădu-vite înghesuielile urbane.

Balta, străjuită de digul Timișului,îmbrățișată de stuf și papură, se des-chidea ca o oază în mijlocul câmpuri-lor cultivate. Miresmele de spiceproaspăt secerate erau aduse de unvânticel timid, ce se lăsa peste luciulapei și se strecura printre trestii, stâr-nindu-le șoaptele. M-am așezat într-un cot al bălții. Nu aveam la minedecât o undiță și câteva râme. Do-ream mai mult să ascult și să privesc,decât să pescuiesc „monstrul”. Fuse-sem chiar rugată să strâng ceva albi-tură pentru un pui pricăjit de barză.

Așa că, luându-mi în serios obligațiade a dărui ceva de mâncare pentrumicuțul „Picior Lung”, am pus în câr-lig o râmă agitată și am lansat linia la

apă. Cățelușa mea, Day, stătea culcatălângă mine ascultând șoaptele Naturiiși adulmecând mirosurile ridicate devânticel.

AUGUST 2014 | 13

Însoțeam cu privirea plimbareaunduită a plutei pe apă și, din când încând, ridicam ochii peste întinsul ei.Pe malul opus se ridica un lan verdede porumb. Deasupra lui, înlănțuiteîntr-un zbor asemeni unui dans, semișca un stol imens de rândunele. Dinstol se desprindeau, rând pe rând, câ-teva rândunele ce se apropiau de lu-ciul apei. Zburau razant în căutareagâzelor și într-o clipire se năpusteauasupra micuțelor insecte. Zborul erade o precizie desăvârșită. Doar cele is-cusite și rezistente vor fi cele ce vorajunge în Africa de vest, din zonaecuatorială și până la extremitatea su-dică a continentului. Păsări statornice,ele se întorc întotdeauna la acelașicuib. Privindu-le zborul ghiduș, mi-am adus aminte de povestea uneiperechi de rândunele. Întâmplarea aavut loc acum câțiva ani. Un fotografa fost martorul întâmplării, pe care aimortalizat-o în imagini. O pereche derândunele zbura deasupra unei șo-sele. La un moment dat, femela a fostlovită și ucisă de o mașină. Partenerulei nu și-a dat seama că ea nu mai esteîn viață, ba chiar i-a adus și mâncare.A „plâns-o” și a stat alături de ea, zbu-rând doar atunci când mașinile tre-ceau aproape de ei pe șosea. În final,îngrijorat că și masculul va fi ucis, fo-tograful a luat femela și a dus-o pe uncâmp. De multe ori, animalele ne în-vață ce înseamnă sensibilitatea și sta-tornicia… Gândul mi-a fost curmat deglasul cocoșului de fazan ce se auzeadin lanul de porumb. Ceva l-a deran-jat cu siguranță… am coborât privireape luciul apei… nu mai era pluta…am tras… o roșioară atârna resem-nată în cârlig. Bun! Începeam să în-cropesc dejunul micuței berze!

Pluta s-a întors din aruncarea mea,răbdătoare, pe apă. Țipetele fazanuluierau din ce în ce mai hotărâte. Ceva îlderanja. Mi-am îndreptat privirea șim-am uitat atentă pe linia lanului depeste baltă. Stuful ne oferea camufla-jul perfect. Day era la fel de atentă cași mine. Din acel punct puteam priviliniștită, fără a fi văzută. Sunetul apeiși glasul fazanului acopereau foșnetulfrunzelor de porumb, dar ceva, în modcert, se tupila printre coceni. Dintretulpini și-a scos nasul o vulpe, adulme-când precaută mirosurile aduse cătreea de adierea caldă a trestiei. Nu măvăzuse. Ieșise la vânătoare. Rărea șoa-recii din arătură, spre bucuria lucrăto-rilor pământului. Dezbrăcată de blanade iarnă, părea mult mai mică, culorileerau mult mai estompate, dar simțu-rile la fel de ascuțite

Mi-am adus aminte de poveștilespuse de unchiul meu. Dacă ai ghinio-

nul să fii prins în încleștarea mușcătu-rii, vei avea neplăcuta surpriză de aconstata că doar moartea o mai poateface să-și descleșteze maxilarele…

„Așezat la pândă, în iarba înaltă,vânătorul putea zări cărările pe careobișnuia să umble șireata. Se apropia și,când vântul îi aduse vestea prezenței lui,se lansă într-un salt înapoi. În acelașimoment, vânătorul aruncă focul. Vul-pea cade. Se apropie prin vegetație cupușca frântă de locul cu pricina. Cu vâr-ful țevilor dădea în lături iarba înaltă.La un moment dat, vulpea se apucă custrășnicie de capătul țevilor. Vânătorulnu putea elibera țevile din strânsoarea

mușcăturii. Și astăzi țevile poartă sem-nele întâlnirii din acea zi…”.

Ah! Iar a dispărut pluta! Ce pescarnepăsător! Dar la pasărea chioară, îiface Dumnezeu cuib, așa că iar amscos un somotei mititel. Numai bunpentru puiul pe picioroange!

Vulpea dispăruse, fazanul se liniș-tise, iar rândunelele își continuau zbo-rul împletit peste mătasea roșiatică dinvârful cocenilor. Pluta se întorsese și eaîn apă, continuându-și așteptarea.

Day, exasperată de lipsa de activi-tate, se hotarâ și, fără șovăială, măsurprinse cu o săritură în apă. Rându-nelele s-au risipit într-o clipită. Cățe-lușa înota fornăind, plină desatisfacție. Am lăsat-o să se bucure derăcoarea bălții. După un timp s-a în-tors, a ieșit din apă și nu cred că estecazul să vă spun unde s-a scuturat…Exact! Chiar lângă mine! M-am uitatiar la plută, măi să fie! Iar nu-i! Încăun pitic pentru „pitic”. Astfel mi-ampetrecut întreaga după-amiază, um-plându-mi sufletul și mintea de sim-foniile naturii! Plecând de la baltă,m-am hotărât să scriu câteva rânduridespre aceste clipe!

CE VÂNĂMÎN AUGUSTMamifere: căprior (mascul),mistreț, șacal, viezure, vulpe.Păsări: cioară grivă, cioarăgrivă sudică, cioară neagră,cioară-de-semănătură, coțo-fană, stăncuță; de la 15 august:guguștiuc, porumbel gulerat,porumbel-de-scorbură, prepe-liță, turturică.

M ăsura impusă prin lege afost binevenită și de naturăa limita, la un anumit nivel,

presiunea vânătorească asupra fauneicinegetice, în condițiile în care grupelede vânători au depășit, pe majoritateafondurilor cinegetice, dublul număru-lui de vânători existenți pe acestea în1990 (când aceste fonduri aveau, în ge-neral, suprafețe și bonități mai ridicatedecât în prezent).

Și totuși, în condițiile arătate, nu-mărul de vânători continuă să crească,iar cotele de recoltă să scadă, pe mă-sura scăderii efectivelor speciilor ad-mise la vânătoare, dar și a interziceriivânării altora, până de curând admisela vânătoare.

Situația, nefavorabilă durabilitățiivânătorii, se datorează în primul rândnerespectării legii de către reprezen-tanții autorității publice centrale carerăspunde de silvicultură, obligată, po-trivit art. 6 lit r) din Legea vânătorii și aprotecției fondului cinegetic, să țină evi-dența la zi a numărului posesorilor per-miselor de vânătoare, preschimbateactualilor vânători sau eliberate noilorvânători. Aceeași autoritate care nuvrea, sub nici un motiv, să calculezenumărul maxim de vânători ce potpractica vânătoarea pe fondurile ges -tionate de asociațiile vânătorești dinRomânia, potrivit prevederilor aceleașiLegi a vânătorii și protecției vânatului,prin care se stabilește suprafața minimăde fond cinegetic necesară a fi asigu-rată fiecărui vânător (art. 5 alin. 3).

Dacă luăm în considerare și faptulcă aceeași autoritate publică centralăcare răspunde de silvicultură este prin-cipala vinovată de promovarea a zecide mii de vânători insuficient de binepregătiți în fiecare an, realizăm unadintre cele mai grave cauze ale scăde-


Puncte de vedereLEGISLA}IE

Plecând de la constatarea că în decembrie 1989 existau cca. 38.000 de deținători dearme de vânătoare în România, în 1996 cca. 56.000, iar în prezent aproximativ 65.000- 70.000, fiindcă nimeni nu pare să mai cunoască numărul exact al celor ce vânează, peo suprafață productiv cinegetică ce scade pe zi ce trece, legiuitorul a luat măsuralimitării, prin lege, a numărului maxim de vânători. Aceasta pentru a plafona în modpragmatic presiunea vânătorească asupra faunei cinegetice, prin asigurarea, pentrufiecare vânător, a câte 150 ha la câmpie, 250 ha la deal și 350 ha la munte, teren devânătoare. În luarea acestei decizii legislative a contribuit, cu certitudine, șiconstatarea scăderii efectivelor multor specii de interes cinegetic și, implicit,diminuarea cotelor de recoltă care se mai pot acorda, în special la iepuri, fazani,potârnichi, rațe, gâște, porumbei, prepelițe etc.

Rațiunea limităriinumărului de vânătoriN. ȘELARU

Foto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU

rii efectivelor de faună cinegetică, aleexacerbării braconajului și ale creșteriialarmante a accidentelor de vână-toare.

Desigur că mai sunt și alte cauze,iar vinovăția aparține și celor ce aucreat posibilitatea existenței vânători-lor în afara asociaților gestionare defonduri cinegetice. Adică posibilitateadețineri de arme de vânătoare fără po-sibilitatea utilizări legale a acestora, cuexcepția vânătorilor avuți, care-și potpermite să vâneze pe fondurile cine-getice gestionate de RNP sau în stră-inătate.

În aceste condiții, se apreciază căpeste 20.000 de vânători practică vâ-nătoarea în România fără îndeplinireacumulativă a condițiilor legii. De exem-plu, fără autorizații eliberate în condi-țiile legii, fără a poseda asigurare

pentru răspundere civilă în legătură cupracticarea vânătorii etc.

Revenind la cauza principală a aces-tei situații riscante, de evidentă lipsă deresponsabilitate față de conservareafaunei cinegetice și de durabilitatea vâ-nătorii tradiționale, nu putem să nu rea-mintim interesul exclusivist și materialal reprezentanților autorității publicecentrale care răspunde de silvicultură,pentru venituri exagerate din examina-rea candidaților pentru calitatea de vâ-nător, proporționale cu numărulcandidaților examinați și reexaminați,pe baza unor teste „de râs și de plâns”,parțial plagiate și parțial greșite.

Nu știm dacă banii necuveniți, pro-veniți din examinarea candidaților, fi-nanțează, direct sau indirect, corupțiaîn materie de promovare a noilor vână-tori, dar este evident că tocmai interesul

pentru cât mai mulți candidați și, impli-cit, mai mulți bani din activitatea deexaminare a candidaților, determină re-prezentații autorității publice centralecare răspunde de silvicultură să sfidezeunele obligații, ce decurg din lege, însarcina lor. Ne referim, în mod concret,la obligația stabiliri numărului maximde vânători și a comparării acestuia cunumărul maxim al vânătorilor care potexista în țara noastră, corespunzător su-prafeței productive cinegetic a fonduri-lor de vânătoare atribuite asociațiilorvânătorești în gestiune.

Iată deci cum banii necuveniți, pro-veniți din examinarea candidaților, fi-nanțează indirect inacțiunea sauneglijența interesată în serviciu, catego-ric deliberată, a funcționarilor publiciresponsabili de activitatea cinegeticădin cadrul autorității publice centralecare răspunde de silvicultură, cu reper-cusiuni negative evidente în privințaevoluției efectivelor de faună cinegeticăși a corectitudinii desfășurării activitățiide vânătoare.

Dincolo de infracțiunea de negli-jență sau rea-voință în îndeplinirea obli-gațiilor de servicii a acestor funcționaripublici, trebuie observată și dubla lorretribuire, concomitent cu salarii și in-demnizații de examinare în zilele depregătire a testelor și de verificare a do-sarelor candidaților (de joi și vineri).

În concluzie, miniștri și secretari destat, sesizați în scris și tranșant asupraaspectelor precizate mai sus, par a fimai degrabă interesați de menținereaunui astfel de sistem corupt de colectarea banilor necuveniți, decât de corectitu-dinea și exigența examenelor, în detri-mentul intereselor societățilorvâ nă to rești și ale societății civile, pânăla urmă.

În aceste condiții, noi îi atenționămfără menajamente, precum o facem înarticolul de față, dar lor nu le pasă.

Din acest motiv și al generalizăriiunor astfel de comportamente inaccep-tabile, merg lucrurile așa cum merg învânătoarea din România.

AUGUST 2014 | 15

Miniștri și secretari destat, sesizați în scris și

tranșant asupra aspectelorprecizate mai sus, par a fimai degrabă interesați demenținerea unui astfel desistem corupt de colectare abanilor necuveniți, decât decorectitudinea și exigențaexamenelor, în detrimentulintereselor societățilorvânătorești și ale societățiicivile, până la urmă.”


A m ales glonțul Accubond, lan-sat de John Nosler în februa-rie 2003 la expoziția-târg din

Orlando (S.U.A). Miezul din plumb,legat de mantaua groasă, pătrundeadânc, formând o „ciupercă” cu dia-metrul de 1,5 ori mai mare, ce reține65-85 % din greutate. Polimerul ascu-țit protejează vârful, inițiază expan-siunea, iar împreună cu bazatronconică (boattail) asigură unB.C.= 0,548 la calibrul .338 Winches-ter Magnum. Modelul Accubond CT,produs de firma Nosler and WinchesterCombined Technologies, este protejatcu lubrifiantul solid negru Lubalox, ceîi ușurează trecerea prin ghinturi, mă-rindu-i și precizia.

În Fig. 1 vedem glonțul în secțiunelongitudinală, iar în Fig. 2 cartușul în-cărcat alături de glonțul expandat.Tubul nichelat, ca toate cele din cate-goria Supreme, ușurează ejectareadupă ce a fost tras. Este adecvat la vâ-natul de mărimea cerbului și elanului.

În SUA există și calibrele .25WSSM, .270 WSM, .300 WSM, .325WSM,.375 H.&H. Norma îl încarcă(Fig.3) în calibre preferate de vânăto-rii din Europa: 7 x 64 și 30-06 Spr..

0 știre de ultimă oră: la târgul IWA2014 din Nürnberg s-a lansat calibrul.26 Nosler, cu noul glonț AccubondRange, prezentat ca „cel mai rapidcartuș comercial de 6,5 mm dinlume”, greu de 8,42 g, având vitezainițială de 1036 m/s (vom revenicând va asupra lui).

Cu gloanțe având B.C.- ul mare aufăcut un experiment interesant doitrăgători bulgari, utilizând carabinaBlaser R 93 model Professional Suc-cess, cu trăgaci standard cedând lagreutatea de 700 g. Pe țeava lungă de577 mm au montat ultima generațiede lunetă Zeiss Victory 2,5-10x50, careinclude și un compensator balistic ex-tern. Patul cu mâner pistolet și Thum-bhole este clar avantajos la tirul

Benchrest, cu arma fixată (Fig. 4).Ei au încărcat cartușe de calibrul

7x64 mm cu 3 modele de gloanțe,arătate în Fig. 5, de la stânga ladreapta glonțul Barnes TSX, HornadyA-Max, Berger Very Low Drag. Tră-gând serii de 3 focuri la distanța de100 m, primul din stânga (B.C. 0,392)a avut cea mai bună dispersie de 24mm, cel din mijloc (B.C. 0,625) a avut

GlonțMUNI}IE

Avantajul unuiglonț aerodinamic (II)MATEI TĂLPEANU

Încheiam prima parte aarticolului promițând căvom oferi în continuareexemple de gloanțeaerodinamice actuale.Balisticieni din firmele ceproduc muniție, dar și uniiindepedenți, vinpermanent cu noi idei,tentându-i pe vânători și petrăgătorii sportivi.

Calibrul B.C. Greut. Viteza în m/sec Energia în Jouli Traiectoria în cm(g) 0m 100m300m 0m 100m 300m 50m 100m 300m

.270 Win. 0,472 9,07 899 839 725 3667 3189 2382 -0,5 0 -27,2

.270 WSM 0,472 9,07 975 911 792 4317 3768 2843 -0,8 0 -23,67mmWSM 0,512 10,37 930 872 765 4482 3947 3033 -0,8 0 -28,77mm RM 0,512 10,37 899 843 738 4191 3685 2820 - 0 ,5 0 -25,4.300 WM 0,509 11,66 899 843 737 4716 4142 3164 -0,5 0 -28,7.30-06 Spr 0,509 11,66 838 784 682 4097 3587 2717 -0.3 0 -33,5338 WM 0,548 14,58 853 803 707 5312 4701 3644 -0,5 0 -32,3

Calibrul B.C. Greut. Viteza în m/sec Energia în Jouli Traiectoria în cm(g) 0m 100m 200m 300m 0m 100m200m300m 50m 100m 300m

7 x 64 0,485 9,1 900 835 774 715 3687 3176 2725 2325 0 -13 -3730-06 0,507 9,7 815 757 701 648 3887 3352 2876 2454 0 -13,4 -48,2

Tabelul I. Datele balistice ale gloanțelor Winchester Accubond CT

Tabelul II. Datele balistice ale gloanțelor Nosler Accubond încărcate de firmaNorma

1

2

dispersia de 19mm, iar cel dindreapta (B.C. 0,617) a avut dispersia17mm. Fiecare model a fost probat cu3 sortimente de pulberi progresivemoderne, mărind treptat încărcăturacu cel mult 10%.

Cel mai eficient rezultat a fost ob-ținut la distanțele foarte mari cu glon-țul Hornady A-Max de cal. 7x64.Acesta a păstrat la 500 m și la 1.000m, grație BC-ului mai mare, o traiec-torie mai razantă și o energie multmai mare decât glonțul mai greu decal. 30-06 încărcat de fabrică și pornitcu o energie mai mare, după cum ară-tăm în Tabelul III, alcătuit de noi pen-tru a se observa mai ușor diferențele.

Avantajul glonțului aerodinamicar trebui înțeles și aplicat de orice vâ-nător „glonțar”!

Datele și figurile despre glonțulAccubond CT, anunțat de noi și în

nr.7/2005 al acestei reviste, provindin Catalogul Winchester 2010, iargloanțele produse de Norma, din Ca-talogul RUAG 2011/12. Detaliile și fi-gurile despre cartușele de calibrul7x64 încărcate de trăgătorii bulgarile-am găsit într-un articol publicat deRobert Atanasov (membru în conduce-rea Safari Club din Bulgaria) în revistadin Sofia a acelui club, BălgarskiLoveț, din iulie 2013, la pag. 26-29.Anunțul despre noul calibru ..26 No-sler a apărut în Deutsche Jagd ZeitungNr. 4/2014,la pag. 100, în prezenta-rea târgului IWA 2014, făcută de N.Klups.

Calibrul Model glonț B.C. Greut.Viteza m/sec Energia în Jouli Traiectoria în cm(g) 0m 0m 500m 1000m 500m 1000m

30-06 Hornady SST 0,480 11,7 860 4311 2250 1079 -154 -9717x64 Hornady A-Max 0,625 10,5 890 4155 2562 1493 -132 -776

AUGUST 2014 | 17

Tabelul III.3

4

5

D eși mai neîncrezători din fire,de îndată ce li se vorbește deEuropa (sinonim al reglemen-

tărilor de tot felul), vânătorii proprie-tari de terenuri de pe bătrânulcontinent și-au creat, în anul 1972, Aso-ciația europenă a proprietarilor de tere-nuri (European Landowner – pe scurtELO). Printre alte obiective principale,aceasta și-a propus înființarea unei re-țele de terenuri model în scopul gestio-nării biodiversității și faunei sălbatice.Rețeaua Wildlife Estates, pe care ELO șiDirecția generală de mediu a ComisieiEuropene au înființat-o, se înscrie într-o astfel de preocupare. Despre ceeste vorba? În funcție de anumite cri-terii (calitatea biodiversității, a apeietc.) se acordă titulatura de Wildlife Es-tates terenurilor model, fie ele păduri,câmpii sau zone umede, inițitivă careurmărește să demonstreze că biodiver-sitatea este perfect compatibilă cu vâ-nătoarea și pescuitul.

Secretarul general al ELO, Thierryde l’Escaille, atrage atenția că această

clasificare a unei anumite zone nu arenicio legătură cu statutul de protecție,care ar putea produce teamă. Caresunt avantajele unei astfel de clasifi-cări? O recunoaștere europeană care îiface să strângă din dinți pe ecologiștiși, în anumite țări precum în Spania,obținerea unor avantaje fiscale. Deexemplu, o scădere cu 25% a impozi-tului funciar.

La începutul acestui an, aproape1,1 milioane de hectare, din 22 de stateeuropene, au beneficiat de această cla-sificare (dintre care peste 300 000 hec-tare în Scoția). „Obiectivul – explicăsecretarul general al ELO – este să reu-nim sub egida noastră 10 milioane dehectare”. În Franța lucrurile par să seprecipite, având în vedere că deja67.000 hectare beneficiază de clasifica-rea ELO sub egida ONCFS (Regia Na-țională de Vânătoare și FaunăSălbatică) și FNC (Federația Naționalăde Vânătoare), cele două organismecare stabilesc condițiile de atribuire aclasificării.

Agricultură. Pagubele vânatuluimare în Franța.

Pagubele agricole cauzate de vâna-tul mare par să regreseze în Franța.Astfel suma pagubelor pentru sezonul2012-2013 s-a situat între 25 și 27 mi-lioane de euro, față de 28,7 milioane în2011-2012 și 38 milioane în 2010-2011. Conform declarațiilor responsa-bilului pentru faună sălbatică dincadrul Federației Naționale a Vânători-lor, B. Guibert, numărul dosarelor stu-diate privind pagubele produse devânat a scăzut până la nivelul a 40.000– 45.000.

La originea acestei vești îmbucură-toare ar sta o vânare mai intensă a mis-treților, responsabili pentru 85% dinpagubele produse, cu o cifră de recoltărealizată care se apropie de 600.000 însezonul 2012-2013. Totodată se re-marcă și o scădere a sumei niveluluidespăgubirilor, legată de scăderea co-merțului mondial cu cereale (mai alescu grâu și porumb, acesta din urmă re-prezentând 40% din exportul total).

Modul de calcul al pagubelor esteurmătorul: indemnizația acordată esteegală cu numărul de chintale de ce-reale consumate de vânat, multiplicatcu un preț stabilit de o comisie specialădepartamentală, în funcție de tipul decultură. În ceea ce privește prețul ce-realelor, acesta este stabilit de o comi-sie națională, care propune o valoare înconcordanță cu evoluția pieței mon-diale. Pentru sezonul 2014, reprezen-tantul Federației Naționale aVânătorilor speră ca sumele să nu cu-noască modificări prea mari.

De la 1 ianuarie, unele reglemen-tări s-au schimbat însă. Dacă, înainte,un dosar putea fi analizat plecând de lao valoare a pagubei de 76 euro, în pre-zent pragul a fost ridicat la 230 eurosau 3% din valoarea suprafeței dis-truse. Măsura a fost luată pentru a seevita înmulțirea dosarelor cu valorimici (cam 10.000 dosare, cu pagubesub 300 euro). În final, cheltuielile deestimare rămân în sarcina agricultori-lor, dacă se adeverește că paguba estesub aceste praguri.

În momentul de față există, însă,premiza creșterii valorii pagubelor dincauza crizei ucrainene, în condițiile încare această țară, una dintre primelețări producătoare de cereale din lume,joacă un rol mondial important pentrucursul cerealelor.


Mapamond cinegeticAGENDA

Ecologie. Exemplu de urmat.BIANCA IORIATTI

Foarte des, publicațiile cu tematică cinegetică din Europaamintesc faptul că biodiversitatea și vânătoarea fac casăbună, pentru că, trebuie să fim realiști, fără faunasălbatică ocrotită și îngrijită de vânători, biodiversitateaar avea de suferit, iar vânătoarea nu ar fi demnă de acestnume. Fiindcă, de cele mai multe ori, abundențavânatului este dovada certă a activității vânătorilor îninteresul unui echilibru biologic solid.

C ă e cioara grivă, cioara grivăsudică, cioara neagră, cioarade semănătură, coțofană sau,

din 15 iulie, stăncuță, putem spunecă, din acest moment, am luat armadin „cui”. Iată că nu numai în poligo-nul de antrenament, la talere, ci și înacela al naturii, în care ți se oferă „ta-lere vii”, poți petrece, autorizat și cusatisfacție, acele momente care, defapt, îți aparțin datorită îndeletniciriide care ești pasionat. Este o invitațiecare precede începutul sezonului au-tentic, pe care o accepți fără să com-

plici, dar nici să simplifici, proiectelepe care ți le faci în legătură cu timpultău liber.

Nimic mai plăcut!Desigur, nimic nu este mai plăcut

acum, când vara, de dimineață până-n seară, îți oferă acel timp încare te poți bucura, în tihnă, de întâl-nirea cu prietenii de grupă sau demasa câmpenească pe pajiștea verde,cât mai aproape de umbra răcoroasăa pădurii, cu momentele destinse deglume vânătorești. Toate acestea,

după o reușită „combatere” la dăună-torii cu pene, pretext sănătos de a uitade griji, televizor, computer și alte ac-tivități cotidiene.

Astfel de inițiative nu trebuie săaparțină numai paznicului de vână-toare sau organizatorului grupei, cimai degrabă fiecăruia dintre membrii,indiferent de locația unde își are fie-care domiciliul.

Într-o discuție amicală, despre vâ-nătoare și vânători, un conducător ex-perimentat al unei asociațiitra di ționale susținea, pe bună drep-


Vânătoare de sezonDE SEZON

Odată început sezonul de vânătoare la unele specii de corvide, supuse diminuăriiechilibrate a numărului acestora, vine momentul ,,dezlegării” pentru tirul vânătoresc,așteptat cu nerăbdare de mulți împătimiți vânători. Totuși, în ultimul timp, parcă s-aprăsit acel obicei de a se face „sport” cu arma de vânătoare numai atunci și acolo unde,musai, pică ceva vânat bun pentru raniță. Greșesc? Ba, unii din tagmă se bat cu pumnulîn piept cu ale lor drepturi. Cât despre obligații…

Antrenament pentrusezonul ce urmeazăText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

tate, că treburile multiple, de comba-tere a dăunătorilor cu păr și pene, deprevenire a braconajului și a organi-zării pândelor în acest scop, de hră-nire a faunei de interes cinegetic depe fondurile aflate în gestiune șimulte alte asemenea, le face numai cumembrii grupelor care locuiescaproape de fondul în cauză.

Ei sunt prezenți, săritori la oricaredintre urgențe, spre deosebire de alțimembri, aflați cu domiciliul la o dis-tanță apreciabilă de fondul grupei încare sunt înscriși și care, mai spretoamnă, vin doar la vânătoare, îm-pușcă și pleacă, nerespectând multedintre obligațiile de breaslă.

Relaxare… de sezonSezonul combateri la dăunători cu

pene este unul de antrenament rela-xant pentru retrezirea simțurilor,„amorțite” în timpul reproducerii spe-ciilor, pentru a fi în formă în perioadacare urmează. Despre unele corvide s-a mai vorbit în paginile revistei VPR,dar am găsit de cuviință să mai adaugcâte ceva despre trei specii de dăună-tori cu pene.

Cioara grivă (Corvus corone cor-nix), este recunoscută după cârâitul pu-ternic, are o vedere de invidiat șitrăiește în jur de 20-30 de ani. Primă-vara trăiește în perechi, vara în familiecu puii și toamna în stoluri. Își constru-iește cuiburi în pomi izolați și înalți. Nucuibărește în colonii.

Se hrănește cu ouăle și puii păsări-lor mici, dar nu numai, produce pa-gube considerabile în populația defazani, potârnichi, prepelițe și păsări depasaj. Atacă puii de iepure sau chiarexemplare mai mari care sunt rănitesau bolnave. Nu neglijază nici insec-tele, șoarecii, fructele, cerealele, consu-mând cu predilecție semințele defloarea soarelui.

Coțofana (Pica pica) este mult răs-pândită, mai ales în în Europa, de la șespână la 2500 metri altitudine. Pentrucei care nu cunosc, îi informez că are oslăbiciune, aceea de a „fura” obiectelecare lucesc. Consumă ouăle din cuibu-rile celorlalte păsări.

Stăncuța (Corvus monedula) tră-iește la câmpie, mai puțin la deal șifoarte puțin în zona de munte. Esteapropiată de gospodăriile oamenilor,

neocolind podurile caselor și hornurile.Din această cauză prezintă un potențialpericol, adeseori producând incendie-rea coșurilor de fum, ori, și mai grav,intoxicarea cu dioxid de carbon a per-soanelor care dorm în camere dotate cuastfel de sobe, datorită înfundării hor-nurilor cu materialul folosit la construc-ția cuiburilor, prin anularea tirajuluisobelor.

Pe la începutul lui aprilie depune 5-6 ouă, iar după trei săptămâni aparpuii, care sunt fideli cuibului timp de olună. Maturitatea sexuală este atinsă lavârsta de un an.

Pânda, apropiatul, chemătorile șiatrapele sunt metode larg utilizate devânători în acest „antrenament la tir”în natură la corvide.

Stăncuța este mai folositoare decâtcioara grivă, prin acțiunea de curățirebiologică pe care o face în păduri și li-vezi prin consumarea larvele distrugă-toare din arboret, pomi fructiferi sauagricultură.

Toate aceste specii sunt inteligente,greu de surpins, de aceea vânarea aces-tora reprezintă o bună repetiție pentrusezonul care va veni.

AUGUST 2014 | 21

L otuTec® poate fi tradus prin„tehnologia florii de lotus”, careconstă într-o capacitate ridicată

de a îndepărta apa de pe suprafațafrunzei (Foto 1). Inspirată de aceastăcalitate hidrofobă a frunzei de lotus,Zeiss a pus la punct un procedeu princare, suprafața lentilelor este tratatăastfel încât picăturile de apă ce vin încontact cu lentila capătă un diametrumai mic decât ar avea pe o suprafațănetratată și astfel se pot rostogoli ușor,alunecând spre exteriorul conturului,lăsând practic lentila liberă de particuleobstructive.

Practic lentilele sunt acoperite cunano-particule care conferă caltăți hi-drofuge și favorizează formarea picătu-rilor de apă ce au o suprafață decontact cu lentila sensibil redusă fațăde picăturile de apă ce se formează peo suprafață obișnuită (Foto 2). Odatăcu suprafața redusă de contact, scadeși aderența, iar picăturile de apă alu-necă spre exterior, antrenând odată cuele și particulele de praf sau alte impu-rități existente pe suprfața lentilei. Esteastfel obținut încă un efect avantajos șianume îmbunătățirea și ușurarea cură-țării lentilelor tratate prin acest proce-deu (Foto 3).

Alături de posibilitatea utilizării len-tilelor în condiții de ploaie și umiditateatmosferică sporită, folosirea tehnolo-giei LotuTec®, ce permite îndepărtareaapei de pe lentilele dispozitivelor deochire sau observare - lunete, binocluri,este de regulă combinată cu o calitatespecială a sticlei din care sunt fabricateaceste lentile. Tendința generală estede a obține o sticlă cu un coeficient ex-trem de redus al absorbției luminii.Acest fapt conferă o luminozitate spo-rită dispozitivelor de ochire și, implicit,posibilitatea folosirii lor în condiții deluminozitate scăzută, așa cum este di-mineața devreme sau seara, în luminascăzută a amurgului. Toate acesteapentru o claritate, luminozitate și vizi-bilitate sporită a imaginii, atribute cevor îmbunătăți considerabil posibilita-tea și calitatea observațiilor efectuate lavânătoare, dar și cu ocazia altor activi-tăți outdoor.


OpticăTEHNIC

Lentilele dispozitiveloroptice de ochire -Tehnologia LotuTec®Text și fotografie COSTIN ALECSANDRESCU

3

1 2

Pentru îndepărtarea apei de pe suprafața exterioară alentilelor lunetelor sau binoclurilor sunt folosite, înprezent, diferite tehnologii pentru tratarea sticlei. Unexemplu în acest sens este tehnologia LotuTec® folosităde producătorul german Zeiss.

Rase de câini CHINOLOGIE

PUBLICITATE

C a aspect, este un câine atletic șirobust, așezat pe picioare rela-tive scurte, fapt ce nu îl împie-

dică să escaladeze orice relief, toamnasau iarna, într-un tempo nu foartealert, fapt ce determină vânatul hărțuitsă nu se sperie și să-l ia în seamă, su-portându-i apropierea, respectiv sem-nalarea traseului în imensitateadealurilor.

Aspectul fizicului este plăcut, avândo culoare brun-cafenie cu înspicături și,specific copoilor, cu desenul petelor defoc estompat, (nu ca la copoii ardele-nești, standard FCI Nr. 241) ce îi dauun oarecare mimetism în liziera codri-lor de „aramă” (făgete).

Marile calități ale acestei rase o re-prezintă glasul inconfundabil, cât și te-nacitatea în urmărirea fără de greș peurmele calde, fiind și un excelent limierîn descâlcirea celor pierdute ale vâna-tului rănit, dându-ne de știre prin bocetatunci când l-a găsit în zăcătoare.

Toate aceste aptitudini ereditare alecopoiului alpin îl recomandă ca uncâine dorit de vânătorii de vânat mare,la partidele practicate în mod curent.

Deocamdată, la noi au fost adusecâteva exemplare de primă mână care,în perspectivă, pe măsură ce vor con-vinge prin aptitudinile avute, vor ocupao nișă în categoria câinilor gonitori șiîn preferințele vânătorilor autohtonicare îl vor adopta, folosi și îndrăgi întagma mistrețarilor.

Alpenlandische Dachsbrache standard FCI. Nr. 254 grupa a VI-a

Recomandare pentrucopoiului alpinWALTER DROLL

Copoii alpini, zis și bursucari, reprezintă o categorie araselor câinilor gonitori ai vânatului negru și nu numai,selecționată în zona Alpilor Austrieci, de unde i se trage șinumele.

De aceea, ori de câte ori avemocazia să petrecem timp în aerliber, pe teren, fie că mergem

în excursie, sau doar la iarbă verde, nutrebuie să-l uităm și vom face foartebine luându-l cu noi.

Realizăm astfel o serie de lucruriimportante, atât din punct de vederefizic, dar și în ceea ce privește menți-nerea unei legături permanente. Petre-cerea timpului alături de noi strânge,practic, legătura fizică și putem spunechiar și afectivă, menține comunicarea

deschisă și sporește atașamentul par-tenerului nostru față de noi.

Antrenându-l în tot felul de activi-tăți dinamice, fie că practicăm doarsimplul „aport” sau îi permitem săalerge liber în mediul deschis al uneipajiști sau la malul apei, toate acesteactivități, desfășurate împreună în aerliber, nu fac altceva decât să întă-rească și să dea consistență relațieinoastre cu cățelul de vânătoare. Fap-tul că participă alături de noi la toateaceste ieșiri și activități, îi va crea,

odată în plus, sentimentul că este util,că este de folos, sporindu-i încredereaîn sine și confirmându-i faptul că esteprezent activ și face parte din univer-sul nostru permanent. Lăsatul acasă,singur, mai ales atunci când vede pre-gătirile noastre de plecare, nu face alt -ceva decât să-i scadă interesul pentruieșiri și să creeze un spațiu, o delimi-tare între noi și el, spațiu ce va fi cuatât mai greu de refăcut, cu cât lipsanoastră din universul lui se va pre-lungi și va fi repetată.

Mulți dintre noi suntem și pescari,iar la începutul verii, când vânătoareala majoritatea speciilor este închisă,petrecem timp pe malul apei, la pes-cuit. Este poate una dintre cele maibune și prielnice ocazii de a lua cu noicățelul. Iar dacă la început va fi poatemai neastâmpărat, va intra în apă bă-lăcind totul în jur, ușor, ușor, va înțe-lege ce se întâmplă și va coopera,ascultând comenzile, spre bucurianoastră și plăcerea sinceră de a-l aveași cu aceste ocazii alături. Poate săpară o grijă în plus, dar cu siguranțămerită tot efortul și atenția!


AntrenamentCHINOLOGIE

Nelipsita companieText și fotografie ALECSANDRU CODRIN

De cele mai multe ori, câinele de vânătoare ne însoțește pe teren pentru partidele devânătoare de-a lungul sezonului permis. Există însă, și o știm foarte bine cu toții,perioade din an când vânătoarea este închisă pentru majoritatea speciilor de vânat,timp în care pasionatul nostru companion patruped nu mai beneficiază de plăcereavânătorii. Dacă nu avem grijă să-i întreținem vie pasiunea și interesul pentru ceea ce îiplace să facă cel mai mult, ieșirile în teren, s-ar putea să ne trezim la deschidereasezonului de vânătoare cu o companie mai puțin atentă din partea lui, probabil mailipsit de interes și cu siguranță lipsit de antrenamentul fizic necesar.

P lanta este răspândită în Europași crește de regulă pe terenuricu umiditate mai ridicată, cum

sunt văile pâraielor, liziera pădurilor,în luminișuri, preferând zonele mai ni-sipoase. Poate crește până la doi metriînălțime și are un miros specific, aro-mat și ușor înțepător. Florile sunt albe,iar frunzele mari și adânc crestate. Dela „brânca ursului” se folosesc, de re-gulă, florile și semințele, precum și ră-dăcina și frunzele. Rădăcinile serecoltează primăvara devreme sautoamna după primele brume, iar florileși semințele, în luna august. Materialulrecoltat se lasă să se usuce și se păs-trează în săculeți din pânză, în locurirăcoroase și uscate. Planta este cunos-cută mai ales pentru proprietatile eitonice și revigorante.

Preparatele din „brânca ursului”sunt indicate, printre altele, în cazuride hipertensiune arterială, infertili-tate, îmbătrânire precoce, boli diges-tive - ale ficatului, stomacului, veziciibiliare, tulburări de digestie, trauma-tisme, răni, plăgi, dureri nevralgice,pentru cele din urmă putându-se fo-losi aplicații locale. Atenție deosebitătrebuie acordată contraindicațiilor șiprecauțiilor în folosirea plantei,aceasta nefiind recomandată femeilorgravide, persoanelor cu hipotensiunearterială sau cu afecțiuni ale prostatei.De asemenea, în cazul aplicărilor ex-terne, este interzisă expunerea lasoare, deoarece planta are acțiune fo-tosensibilizantă.

Informațiile despre plantele medi-cinale, terapiile complementare sau re-mediile naturale pot fi de ajutor, darnu exclud și nu înlocuiesc tratamentelemedicale, ci le pot completa pe aces-tea. Înainte însă de a utiliza plantelemedicinale, în general, sub oriceformă, în oricare dintre situații, este re-comandată vizita la medic, iar admi-nistrarea preparatelor din „brâncaursului” să se facă numai la recoman-darea acestuia. Este foarte ușor să con-fundăm simptomele sau aspectul unorafecțiuni și de aceea opinia mediculuispecialist este neapărat necesară și seimpune ca o măsură de prevedere și si-guranță.

AUGUST 2014 | 25

Plante tămăduitoare FLORA

„Brânca ursului” (Heracleum sphondylium), conoscută șisub numele de „crucea pământului” sau „laba ursului”,este o plantă perenă care face parte din familia Apiaceae.Numele plantei a fost inspirat de forma frunzelor,asemănătoare cu laba ursului.

„Brânca ursului”DOCTOR PLANT


noutăți de prin magazine

ARROW INTERNATIONAL

ARROW INTERNATIONAL

ARROW INTERNATIONAL

Un cuțit cuțit frumos și plăcut lautilizare, creat special pentru eveni-mentul aniversar de 75 de ani de laînființarea companiei Helle.

Cuțitele Helle sunt concepute pen-tru a-și păstra ascuțirea vreme înde-lungată, fiind un real ajutor pentruiubitorii de activități în aer liber.Mânerul este realizat prin combinațiaa două materiale de lemn de estențădifertă, mesteacăn creț și nuc, pentrua obține efectul unui contrast superb,iar teaca tradițională de piele, pentrua fi purtat în condiții de siguranță,oferă o eleganță deosebită.

Lama triplu stratificată, din oțelinoxidabil laminat, are unghiul de as-cuțire astfel creat pentru a oferi mu-chie foarte ascuțită și rezistență lautilizare.

SAUER 303 GTI CLASSIC - SIGURE. RAPIDE. PRECISE.

Helle 75 RAJubileum

Un binoclu modern bun pentruobservații în orice situație.

Conquest HD combină tradițio-nala calitate de la ZEISS – Made inGermany cu tehnologia de ultimăoră. Sunt ideale pentru vânători, maiales pentru observațiile la distanțemari. Grație sistemului de lentile HD- High Definition, imaginile se bucurăde o calitate optimă cu redarea ex-trem de fidelă a culorilor. Câmpulextra larg de vizibilitate, alături deacoperirea LotuTec® a lentilelor, per-mit o vizibilitate și o claritate foartebună, indiferent de condițiile devreme. Transmisia de peste 90% a lu-minii face posibilă observarea în con-diții de luminozitate redusă, pânătârziu în amurg. Alăturându-se aces-tora, designul ergonomic, robustețea

și compactitatea pe ansamblu, reco-mandă binoclul Conquest HD dreptcompania cea mai potrivită pentru ovarietate largă de condiții de vremeși din teren.

CONQUEST HD 10x32Dimensiuni compacte, greutate

redusă, cu putere de mărire de 10 ori,are toate beneficiile care trebuie fur-nizate de un binoclu pentru distanțelungi. Când este folosit pentru dru-meții, la munte sau pentru observa-rea păsărilor, oferă deasemenea oimagine detaliată pe distanțe mari. Laapropiere, deasemenea, imagini clareși culori vii - până la o apropiere de1,5 metri. Carcasa este ergonomică șiroata de focalizare poate fi ușor șirapid de operat în orice moment.

• Cutia mecanismelor de aliaj aluminiu– cu sistem bază pentru prinderealunetei ISI Mount® ce permiteașezarea și desfacerea luneteiextrem de simplu, distanța ocular-ochi putând fi reglată dindouă mișcări;

• Tratament de protecție împotrivaruginii cu Nitrobond-X® - procedeu

de aplicare a plasmei pe suprafețelede oțel expuse;

• Trăgaci simplu - direct • Magazie detașabilă pentru două

cartușe;• Lungime țeavă 51 sau 56 cm; • Pat Syncro Thumbhole, lemn Grade 2;• Sistem de ochire mecanic „Battue”;• Greutate 3,65 kg

Binoclurile Conquest HD

În toate variantele sale, Sauer 303 întruchipeazăfilosofia Sauer&Son –performanță superioară cuforma atemporală a uneiarme de vânătoare clasice.Fiecare privire crează plăcere,fiecare clipă la pândă creazăo nouă oportunitate.

Performanță și putere în configurația ideală

PESCUITANPA se dă pe brazdă? 28

Generația swimbait (IV) 30Combinată la clean 32

Muscărit 34Pescuit la muscă artificială 36

Pescuit în Turcia 38

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

august

AUGUST 2014 | 27

Ultima lună de vară tradițională este dedicată, înspecial, vacanțelor și concediilor. Este luna în care pes-carii împătimiți își întind corturile și își instalează ta-berele pe malurile apelor, la șes, în zona colinară darși în mirifica împărăție a apelor, Delta Dunării. Din pă-cate, din ce în ce mai secătuită de resursele sale natu-rale, fără un program concret de refacere a acestora și

fără baza legală și aparatul de pază și control necesarprotejării lor.

Pescuitul dă bune rezultate în toate tipurile de ape,la toate speciile admise la pescuit, opțiunile fiind ex-trem de diverse în această perioadă.Cu o bună informare prealabilă și dotarea corespunză-toare, veți avea ce povesti la gura sobei.

CE PESCUIM ÎN AUGUST

Cu un an în urmă, conducereaAgenției Naționale pentru Pes-cuit și Acvacultură (A.N.P.A).

a inițiat, prin intermediul filialelorsale regionale, un dialog cu asociațiilede pescari sportivi, pentru a afla dacăacestea sunt de acord „cu prevederilelegale în vigoare, privind modul deacordare a autorizațiilor de pescuit (re-creativ/sportiv)”, „cu modalitatea ac-tuală de eliberare a permiselor depescuit (recreativ-sportiv)” și „cu mo-delul actual al permisului de pescuit(recreativ/sportiv)”.

Răspunsurile asociațiilor de pes-cari sportivi, care nu ar fi trebuit să fienecunoscute specialiștilor A.N.P.A.,nu au fost la fel de scurte precum în-trebările. Fiindcă trebuiau să fie inte-ligibile și explicite, în contextul unor

reglementări confuze și parțial contes-tate în domeniu.

În deplin acord cu considerenteleprecizate, au fost formulate răspun-suri relativ convergente, din parteamarii majorități a asociațiilor afiliate,sintetizate într-un articol apărut în nr.4/ aprilie 2013 al revistei Vânătorul șiPescarul Român, intitulat „INVITAȚIELA DIALOG DESCHIS”, sub semnătu-rile domnilor dr. ing. Neculai Șelaru,director general al A.G.V.P.S., și dr.ing. Vladimir Talpeș, director alA.J.V.P.S. Galați. Acest articol se în-cheia astfel:

„Nu ne rămâne decât să urmă-rim reacția conducerii A.N.P.A. larăspunsurile primite și voința aces-teia de a intra, în ciuda intereselorpolitice care o influențează, în de-

OPINIE


La ordinea zilei

A.N.P.A. se dă pe brazdă?Text și fotografie MUGUREL IONESCU

După ani de acțiuni ostile, mascate sau fățișe, îndreptate împotriva asociațiilortradiționale de pescari sportivi, afiliate la Asociația Generală a Vânătorilor și PescarilorSportivi din România, iată că Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură - A.N.P.A.ne surpride în mod pozitiv prin conținutul unui „COMUNICAT DE PRESĂ cu privire lacondițiile de practicare a pescuitului sportiv în habitatele piscicole naturale”, afișat pe link-ulhttp://www.prietenipescari.ro/pescuit/vizualizare/evenimente/anpa—-comunicat-de-presa-privind-pescuitul-sportiv/

AUGUST 2014 | 29

plină legalitate. Spre binele resurseiacvatice vii, a pescarilor și a buge-tului public!”

În continuare vă redăm cele maiimportante afirmații, susținute înacest COMUNICAT DE PRESĂ, careexplică competențele A.N.P.A. și pro-cedurile pe care aceasta trebuie să leaplice, conform legislației și normati-velor în vigoare, prezentate într-o ma-nieră total diferită de cea aplicatăpână acum, mult mai apropiată denormalitate și de buna desfășurare aactivității în domeniul pescuituluisportiv, astfel:

„Odată cu apariția Legii 317/2009care aprobă și completează OUG23/2008 privind pescuitul si acvacul-tura, permisele de pescuit sportiv emisede către Agenția Națională pentru Pes-cuit și Acvacultură (A.N.P.A.) sunt dis-tribuite numai prin asociațiile depescari sportivi, legal constituite și în-scrise în Registrul unic de evidență.Așadar A.N.P.A. nu mai poate să elibe-reze permise direct către pescarii spor-tivi, cum s-a întâmplat în ultimii doiani.”

În legătură cu nemulțumirea unorpescari, care consideră că nu trebuiesă fie obligați a fi membri ai unei or-ganizații pentru a-și putea procurapermisul de pescuit recreativ/sportiv,A.N.P.A. vine cu următoarele preci-zări:

„Legea mai sus menționată nu pre-vede expres obligativitatea pescarilor dea se înscrie în asociațiile de pescarisportivi pentru a-și procura permisul,dar cum asociațiile sunt organizațiinon-guvernamentale, nici administra-ția nu le poate obliga să distribuie gra-tuit permisele de pescuit sportiv, maiales că nu există posibilitatea de a lerambursa cheltuielile de distribuție.”

A.N.P.A. precizează, în conti-nuare, că permisele sunt valabile pen-tru toate habitatele piscicole naturaledin țară, cu excepția zonelor concesio-nate din Delta Dunării, pe care lemenționează, dar uită să specifice fap-tul că, pe teritoriul Administrației Re-zervației Biosferei Delta Dunării -A.R.B.D.D., sunt valabile numai per-misele eliberate de această adminis-trație.

În continuare se mai subliniază că:„Permisele de pescuit sportiv sunt

eliberate de filialele regionale A.N.P.A.către asociațiile de pescari sportivi pebaza unor tabele nominale și a docu-mentelor justificative, pe categorii debeneficiari. Filialele regionale A.N.P.A.emit nominal fiecare permis de pescuitrecreativ/sportiv, conform legii, com-pletând datele de identificare ale solici-tantului, conform tabelului prezentat

de asociațiile de pescari sportivi.”Comentând COMUNICATUL DE

PRESĂ prezentat mai sus, nu putemsă nu observăm pasul uriaș făcut de

către A.N.P.A., cel puțin în privința re-cunoașterii indirecte și comunicării,către membrii pescari sportivi, a gre-șelilor făcute în etapele precedente șilămurirea acestora prin aplicarea,mult mai apoape de realitate, a pre-vederilor legale.

Să constituie, oare, acest COMU-NICAT, o dovadă de schimbare dementalitate din bună credință,… oconsecință a numeroaselor interven-ții, inclusiv la instanțele de judecată,ale coducerii A.G.V.P.S. și a conduce-rilor asociațiilor afiliate,… o urmare apierderii unor procese, prin care a fostobigată de instanțele de judecată sărecunoască vechile contracte de folo-sință piscicolă și să încheie acte adi-ționale la acestea,… o reacție impusăde conducătorii Departamentuluipentru Ape, Păduri și Piscicultură, caurmare a numeroaselor sesizări pri-mite din partea pescarilor sportivi și aasociațiilor acestora ori, pur și sim-plu,… o diversiune?

Odată cu apariția Legii317/2009 care aprobă și

completează OUG 23/2008privind pescuitul siacvacultura permisele depescuit sportiv emise decătre Agenția Naționalăpentru Pescuit șiAcvacultură (A.N.P.A.) suntdistribuite numai prinasociațiile de pescarisportivi, legal constituite șiînscrise în Registrul unic deevidență. Așadar A.N.P.A. numai poate să eliberezepermise direct către pescariisportivi, cum s-a întâmplatîn ultimii doi ani.”

P rimele swimbait-uri au fost cele„soft”, adică realizate din plas-tice moi (de regulă, silicon),

pentru ca în decursul timpului, moda-litățile de producție să evolueze și săapară noi materiale extrem de rezis-tente la uzură, de genul elastomerilor.Dimensiunile erau mari pentru niștenăluci de bass, între 15 și chiar 30 cm,iar monturile se realizau fie pe jiguri„gigant”, fie cu minim 2 ancore trasepe firul trecut prin corpul plasticelor.

Pentru „doamnele dințoase”Abia mai târziu au apărut primele

swimbait-uri cu corp din plastic dur, cuo singură articulație, pentru ca, în ul-timii doi ani, oferta de năluci cu ac-țiuni care de care mai realiste săexplodeze. Majoritatea swimbait-urilordin plastic moale copiază forma unuipește, hrana selectivă a exemplarelorde răpitor care au ajuns la talii XXL.Primele swimbait-uri reprezentau câtmai fidel forma și coloritul păstrăvilor,care în multe din rezervoarele nord-americane constituie una din prăzilepredilecte ale largemouth bass-ului.„Imitațiile autentice de păstrăv” sunt încontinuare folosite, însă noile generațiide swimbait-uri imită absolut orice felde pește-pradă aflat în dieta bass-uluidin America sau Japonia. Iar europeniinu s-au lăsat mai prejos și deja avemimitații de știuculițe între 20 și 30 cm,pentru „doamnele dințoase” de pe bă-trânul continent.

Soft sau hardSwimbait-urile soft au anumite

avantaje în fața celor hard, primul fiindcel al prețului scăzut, deoarecere sunt,totuși, niște năluci din plastic moale,consumabile. Însă, cel mai importantmi se pare posibilitatea montării aces-tor năluci pe cârlige offset, ceea ce leconferă o versatilitate ieșită dincomun, dublată de evoluția naturală șisinuoasă a omoloagelor hard.

Inovație sau imitațieCa de obicei, Imakatsu a fost prima

companie care a inovat și revoluționat


Generația swimbaitSPINNING

Nălucile noului val (IV)Text și fotografie ANDREI ZABET

Istoria pescuitului consemnează apariția primelor swimbait-uri în California de Sud,acolo unde pescarii de apă sărată foloseau năluci supradimensionate, din plastic moale,montate pe jiguri de cel puțin o uncie (28,35 de grame). Împătimiții pescuitului de bassau sesizat imediat potențialul acestor năluci de a prinde exemplare record și le-auadoptat imediat. De aici și până la frenezia generală din ultimii ani, n-a mai fost,practic, decât un… lanseu.

domeniul, prin lansarea, acum maimulți ani, a swimbait-ului JavallonSoft. Era prima nălucă din plasticmoale, cu o evoluție șerpuită super-na-turală, disponibilă în mai multe dimen-siuni - de la 90 la 160 și chiar 200 demm. Profitând de lipsa protecției unuipatent de invenție internațional, com-paniile din toată lumea au început săcopieze și să producă Javallon-ul Softîntr-o gamă variată de culori și la pre-țuri mult mai mici. Însă copiile nu auavut și nu vor avea evoluția naturală aoriginalului, fiindcă plagiatorii folosescalte materii prime mai ieftine și chiarun design ușor modificat - gen parteafrontală mai alungită cu câțiva mili-

metri. Ulterior, Katsutaka Imae a in-ventat și Javallon-ul Hard, pe care ni-meni nu l-a mai copiat, fiindcăreproducerile ar fi fost la fel de scumpeca originalul, datorită complexitățiiconstructive a nălucii.

Swimbait de la noiCert este că swimbait-urile soft au

devenit o alternativă, inclusiv în pes-cuitul răpitorilor din România. Am fostprimul pescar care le-a promovat încădin 2007, când nimeni nu auzise deasemenea invenții, iar capturile con-stante de somn și știucă mi-au de-monstrat, personal, eficiența acestornăluci „magice” în anumite condiții.

De 7 ani încoace, Javallon Soft rămâneo prezență constantă în cutia perso-nală cu swimbait-uri soft; chiar dacă emai scump, Java se ridică mult deasu-pra copiilor americane, europene sauchinezești și poate produce capturi fru-moase, în funcție de situație.

În episodul următorÎn episodul următor vom continua

să discutăm despre modalitățile demontare a swimbait-urilor soft, desprelestarea acestora cu greutăți din tung -sten, dar și despre strunele folositeatunci când nu vrem să pierdem unswimbait hard care costă între 50 și100 de euro.

AUGUST 2014 | 31

Javallon Soft - corp din plastic moale,cu 3 articulații.

Swimbait-urile soft sunt consumabile,deci e bine să aveți mai multe în trusă. Familia Javallon Soft - de la modelul 110 la cel de 160 de mm.

Profil de shad și montare offset careelimină agățăturile.

Imakatsu Bacurato Swimmer - unswimbait cu lest de o uncie, pentruape mai adânci.

Copie de Javallon. Orice plastic de peste 15 cm poate fifolosit ca swimbait, totul este să evoluezela cea mai mică viteză de recuperare.

Jackall Knuckle 5.5” - un swimbaitcare dislocă multă apă, datorită coziicu paletă la 180 de grade.

Deps Shudder Bait - un swimbait cuvibrație foarte subtilă, pentru un gradscăzut de activitate a știucii.

Plasticele Jackall, pot fi folosite ca swimbait,pentru prezentări liniare, dar și pentru„punching” în covoarele de vegetație.

Î n fiecare vară urc pe vale pentruun pescuit în lacul de baraj ValeaUzului, lac cu ape de regulă lim-

pezi, alimentate de râul Uz și afluen-tul său principal, Bărzăuța. Lacul estecunoscut printre pescarii de răpitor ailocurilor pentru capturile de clean,dar și păstrăv, coborât din amonte și,relativ mai nou, biban. Din când încând, câte o știucă face deliciul șimarchează cu o amintire deosebităziua unui pescar norocos. Ca oriceapă, și lacul de pe Uz are zilele luibune, darnice în capturi, și mai puținbune, când peștii se lasă așteptați șicu greu reușești să păcălești câțiva.

Magia voblerelorCa de obicei, și anul acesta am

urcat la lac împreună cu prietenulmeu Lică pentru o partidă de pescuitla clean. Ultimile zile ale lui Cuptornu s-au dezmințit și au adus tempera-turi ridicate, poate un pic prea ridi-cate pentru aceste locuri.

După o perioadă cu vreme insta-bilă, cu ploi și vijelii mai puțin obiș-nuite, am avut șansa unor zile senine,care au permis apelor să se limpe-


Pescuit la răpitorDE SEZON

Valea Uzului se așterne printre dealurile înalte, în aval debarajul cu același nume și, după ce trece de așezareaDărmăneștilor, își dăruiește apele fratelui mai mare,Trotușul ce curge învolburat lăsând în urmă Comăneștiul,apoi orașul Onești, pentru a se vărsa, la rându-i în apeleSiretului, în aval de Adjud.

Combinată la cleanText și fotografie MAC

zească cât de cât. Lică este un adevă-rat cunoscător în pescuitul cleanuluila vobler și, chiar și în zilele în carepeștii fac mofturi, reușește să aducă laminciog măcar doi-trei cleni din apelelacului. Acum câțiva ani pescuia cuvoblere mici, de 3-4 grame, confecțio-nate de un localnic. Erau bondoace,dar băteau bine, apa iar Lică le con-ducea cu îndemânare în pelicula de lasuprafața apei, așa încât rezultateleaduceau satisfacția timpului petrecutpe malul apei.

Lucrurile s-au mai schimbat, vo-blerele au acum dimensiuni și greutățiasemănătoare cu cele de acum câțivaani, dar îmbină cunoștințele și tehno-logia de fabricație de ultimă oră. Mo-delele de la Strike Pro și Salmo, la2,8-4,5 grame, fac diferența pe apelelacului, iar clenii, chiar și în zilele maipuțin inspirate, răspund lucirilor cubarbetă care-i ademenesc imediat desub oglinda apei. De preferat sunt mo-delele cu argintiu și puțin galben peabdomen și firetiger-ul verde portoca-liu vărgat, modele care și-au dovediteficacitatea de-a lungul ultimelor se-zoane și care nu lipsesc acum din tru-sele de pescuit ale localnicilor.

Sclipirile artificialelorDe fiecare dată când am urcat la

lac, am pescuit și eu la vobler, încer-când să învăț câte ceva din experiențaprietenului meu, dar și a celorlalți pes-cari localnici. Adesea însă am întâlnitpescari la clean cu muște artificiale. Șidacă au fost zile în care cleanul nuprea răspundea la vobler, monturilecu muște artificiale cu buldo au fost so-luția pentru peștii mofturoși.

Așa se face că, de data asta, amdecis să-mi încerc norocul cu artifi-

ciale. Era o alternativă la voblerele pecare de acum le știam, o provocarepentru un stil nou pentru mine depescuit. Am ales două muște, una maimare, cu hackle și corp negru cerclatcu auriu, cu roșu în coadă și o furnicăcu siluetă fină și delicată. Două ale-geri, mă gândeam eu, pentru gusturidiferite. Drept buldo, localnicii folo-sesc o plută strunjită din lemn de tei,care se pare că dă rezultate foartebune. Pescuind aici cu o monturănouă, am preferat un buldo puțin di-

ferit, o plută din noua gamă Kruiserde la Korda pentru pescuitul la supra-față. Are o un profil în formă de pică-tură de apă, și capătul îngust coloratîn portocaliu fluo, ce permite observa-rea permanentă a poziției monturii peapă. Combinată cu o lansetă de 3,20 m cu acțiune de vârf, un fir de0,18 pe o mulinetă din clasa 4000, amreușit lanseuri la distanțe aprecia-biele, numai bine pentru a acoperi osuprafață întinsă de apă, în căutareaclenilor.

Vrăjile muștelor artificialeChiar dacă legarea muștelor și a

plutei mi-a luat ceva timp, vreme încare Lică adusese deja la mincig câțivacleni, rezultatele încercării mele nu aurămas fără răspuns. După cîteva lan-seuri și familiarizarea cu montura, pri-mul atac a semnalat faptul că peștiirăspundeau și la muștele artificiale ofe-rite. Au urmat câțiva cleni argintii și, bi-neînțeles, comentariile de rigoare pemarginea monturii folosite, în carepluta a fost în centrul observațiilor. Erabineînțeles ceva nou și atrăgea atenția.

Soarele se așeza către amiază șinorii stătuseră departe de locurilenoastre. Dincolo de detaliile monturii,de magia voblerelor și strălucirea ar-tificialelor, petrecusem o zi minunatăla malul apei bucurându-ne încăodată, de o reușită combinată laclean…!

AUGUST 2014 | 33

Pluta Kruiser este umplutăcu un lichid special, care dă unplus de echilibru dinamic. Ma-terialul de fabricație al pluteieste conceput astfel încât, scu-fundat, capătă o vizibilitate re-dusă, integrându-se perfect înculorea mediului acvatic.

PLUTA KRUISER


Fly-fishing la șesMUSC~RIT

A m desfășurat partidele depescuit pe două balți și, de-asemenea, pe două canale cu

lungimi de aproximativ 200-300 mfiecare și lățimi cuprinse de la 4-5 m

până la 7-8 m pe alocuri. Deoarecebălțile erau străjuite de mulțime detrestii lucitoare, am fost nevoit să fo-losesc cizmele-piept ca să pot intra înapă, în anumite locuri, și a reușii să

efectuez lansările cu lanseta de fly. Cutoate că sunt cam incomode, amcizme- piept confecționate dintr-unmaterial special, care lasă pielea sărespire, dar nu lasă apa să pătrundăîn interior. De aceea, chiar și vara,când e foarte cald, nu transpiraproape deloc când sunt echipat cuele. E un amănunt foarte important,dacă ași fi echipat cu altfel de cizmenu ași rezista datorită căldurii, iardacă ași intra în apă fără cizme așirisca să fiu mușcat de lipitori sau săcontactez vreo boală de piele.

Soarele generos al verii mângâie cu raze calde întindereaapelor străjuite de săbii lucitoare de trestii. În straie desărbătoare, vesele și sprințare, roșioarele, ca niște diverăsfățate, se foiesc tacticoase de colo-colo, iar obleții ceisuplii își flutură de zor lucirile argintii. Sunt doar câtevadin semnalele clare care mă îndeamnă să trec de laechipamentul de spinning la cel de fly și să încerc săispitesc micuții peștișori cu ceva muște artificiale.

Cu muște artificiale la roșioare și oblețiText și fotografie DORU DINEA

AUGUST 2014 | 35

La început am folosit câte douămuște în capătul leader-ului, uneoriuna uscată și una udă, alteori pe am-bele ude însă, după un anumit timp,am pescuit cu o singură muscă, udăsau uscată. Când apa a avut o claritatemai mare, am avut rezultate foartebune cu muștele artificiale tip blackparachute, black zulu, imitațiile de fur-nică neagră, greier și muscă de gunoi,iar în cazurile când apa a fost maiopacă, au dat rezultate mai bunemuștele artificiale tip cosaș, bondarsau zebra sedge. Pentru obleți am fo-losit muștele artificiale pe cârlige nr.16-18, iar pentru roșioare, pe cârligenr.12-14, uneori chiar și pe cârlige nr.8-10. De fiecare dată când foloseammusca uscată, la aproximativ 20-30de lansări, o uscam iar, apoi îi aplicamdin nou un strat de vaselină siliconicăpentru muște artificiale.

Au fost destule cazuri în care amfolosit doar lungimea vergii pentru alansa, având scos în afara acesteiadoar 1,5-2 m de șnur și „biciuiam”apa, dacă se poate spune așa, cu muș-tele din capătul leader-ului. De multeori peștii atacau chiar la contactulmuștelor cu apa, alteori, când eraumai mofturoși, mai jucam muștele dinvârful lansetei. Când a fost necesar săplasez muștele la distanță, efectuamlansări de până la 14-15 m, dar lansă-rile de 8-10 m s-au dovedit suficienteîn cele mai multe cazuri. Uneori peștiiatacau muștele la contactul acestoracu apa și atunci trăgeam puțin deșnur, ridicând în același timp și vârfullansetei. Efectuam ambele mișcăriîntr-un ritm accelerat, dar nu brutal,după care trăgeam ușor de șnur ca săaduc peștele la mine. Când peștii nuatacau muștele imediat după lansare,

executam, pe recuperare, smuciriscurte și rapide din șnur, ce aveaurolul, pentru muștele uscate, de a pro-duce mici “splash”-uri, plescăituri pesuprafata apei, cu scopul de a atrageatenția peștilor și de a-i invita la atac.Pe vânt, de cele mai multe ori, lăsamca muștele să fie duse liber de acestaîn direcția în care sufla, recuperândșnurul puțin câte puțin, în așa felîncât să-l păstrez relativ drept pe di-recția de deplasare. Posibilitatea de aobserva trăsăturile mai discrete alepeștilor o aveam privind capătul șnu-rului dinspre leader, iar atunci cândpeștii erau activi, simțeam atacurilepeștilor chiar în mânerul lansetei.

Cea mai mare provocare era atuncicând peștii erau foarte prudenți saufoarte puțin activi. În acele cazuri,după lansare, făceam o pauză de câ-teva secunde, apoi ridicam foarte ușorvârful lansetei până aproape de verti-cală, timp în care muștele se „târau”lin pe sau sub suprafața apei. Faceamdin nou o mică pauză, după care, întimp ce coboram vârful lansetei cătreluciul de apă, recuperam din mânășnurul ramas liber, apoi reluam ope-rațiunea de ridicare lină a vârfului lan-setei cu „târâtul” lin al muștelor.Realizam prin acest fel de recuperareimpresia că muștele artificiale, decipresupusa masă a peștilor, pleacă dis-cret la plimbare, deci hrana le disparehoțește. Este o situație cât de cât ase-mănătoare cu cea în care avem în fațăun fel de mâncare pe care nu ne-amdori foarte mult să o servim, dar dacăcineva are intenția să o ia din fațanoastră, în cazul în care nu avem alt -ceva mai bun, nu ne mai convine și,până la urmă, am servi și acel fel demâncare. Nu pot să afirm că aceastătehnică de recuperare a funcționat curandament maxim, dar în multe dincazurile în care peștii erau apatici, amreușit să-i determin să fie mai activi șisă atace artificialele.

Deoarece roșioarele și obleții suntpești foarte sensibili și mor destul derepede pe caldură, chiar dacă suntpăstrați în juvelnice încăpătoare, osingură dată am oprit ce am prins înaproximativ o oră, ca să fac și o foto-grafie de grup, în rest, tot ce am prinsam eliberat imediat, bineînțeles dupăce am mai realizat și câte o fotografie

Pentru pescarii care pot și preferămișcarea la o partidă de pescuit, le re-comand cu plăcere pescuitul cu mușteartificiale, cu echipamentul de fly. Cutoate că sunt pești de dimensiuni mici,cu acest stil de pescuit, roșioarele șiobleții pot oferi satisfacție și celor maipretențioși pescari.

A șadar plec într-o dimineațăde iunie pe brațul vechi alCrișului Repede, rămas ca

amintire a vechiului traseu, în urmalucrărilor hidrotehnice, înarmat cu ovargă de 270 cm clasa 5, numai bunăpentru cleni, dar mă aștepta o neplă-cută surpriză: cu unealta amintită, perâulețul rămas de numai 3-4 m lă-țime, nu puteam face nici o lansare,doar prin tufele malului, iar la apro-pierea de apa de doar 40-50 cm, peștii dispăreau sub bolovani ori ve-getația abundentă.

Revin în altă zi, doar cu o vargă demusca de 190 cm clasa 2/3 din 4 seg-mente, o bijuterie delicată a tehniciide ultimă oră, un Snowbee, pe careîncă nu l-am probat niciodată, echi-pată cu o micromulinetă de muscă de50 mm cu un șnur Cortland clasa 2.Sincer, mă și temeam că la un clean

mai acătării mica lansetă va ceda.Deci montez mulineta și leg la for-

fac o mică viespe roșie pe cârlig nr.12, apoi, ușor, lansez pe unul din șu-

voaiele iuți de sub barajul de anroca-mente de la o priză de apă.

În apa cristalină observ cleni mi-cuți ce ciupesc musca, unii o și apucă,apoi, dintre doi bolovani simt un atacviguros, varga se face covrig și ur-mează cîteva încercări de a scăpa demincinoasa muscă. Iau în paleta min-ciogului, de concepție și realizare pro-prie, din lemn de trandafir, fiert înulei de in, un clean auriu, burtos, de27 cm, pe care nu credeam că-l voiaduce la mal cu delicata vargă. Căpă-tând curaj, continui să pescuiesc, pealocuri în genunchi, obligat să mămaschez de peștii cu o mie deochi. Din același șuvoi am în strunăun minunat Leuciscus Leuciscus, ceare 23 cm, pește care, dacă ar atinge30-40 cm, ar fi greu de adus la min-ciog. Ambele capturi au fost, evident,returnate căci, așa cum îmi spuneamentorul meu maramureșean, Gheor-ghe a Bâzului, și mâine mai este o zi.Satisfăcut de examenul luat cu brio denoua mea achiziție, plec spre casă cuo plăcută amintire.


Pescuit la muscă artificialăMUSC~RIT

Ca să nu fie vreo confuzie, de la bun început precizez cănu voi prezenta tehnica cehilor de pescuit la scurt cunimfă, ci doar două partide de muscărit, dictate oarecumde adaptarea la habitatul unde am poposit.

Două partide ineditede muscărit la scurtText și fotografie TITUS PINTEA

Insecta este una din meniurilepreferate de păstrăvi, căzând cumiile pe oglinda apei.

Mi-am sacrificat ceva timp,având și pasiunea entomologiei, evi-dent ca amator și autodidact, așa căam urmărit ore bune comportamen-tul acestei insecte, dar cel mai greulucru a fost capturarea acesteia, demaniera păstrării integrității salecorporale și, evident, coloristice,aceasta fiind foarte delicată.

Am reținut două modele, pe caream încercat să le confecționez, câtmai fidel cu putință și sper că amreușit să fie cât mai asemănătoarecelor vii.

În primul rând am luat un cârlignr. 12, apreciind că la această dimen-siune voi respecta mărimea gâzeinaturale, așa că am pornit de la cur-bura cârligului cu o înfășurare deață de mătase portocalie străluci-toare, din care am confecționat,până sub ochetul cârligului, un corpde forma și mărimea bobului deorez. La 3-4 mm de la curbura cârli-gului, lăsând un punct evident por-tocaliu, am început să înfășor,dintr-o barbulă de păun cafenie,care se deschide din perișorii săi, uncorp păros care dă un aspect perfectal insectei vii. Sub ochet am legatoperucă de hacklă de cocoș grizly vi-șiniu.

Privită la final, se vede bine punc-tul portocaliu de sub corpul păros,apoi corpul, complectat cu peruca,dă o muscă deosebit de eficientă.

Curios, am testat în câteva par-tide de pescuit la păstrăv mica mearealizare. Pe un traseu de vreo 800metri de râu, cercetat la metru pă-trat cu lansări fine, am montatdouă muște, un mosquito la capătde forfac și noua molie la săltă-toare. La mosquito am prins 2 păs-trăvi, la molie 5, toți returnați.

Un alt model de molie îl putemrealiza astfel: pe un cârlig nr. 12 for-măm un corp din mătase arămie,apoi de la curbura cârligului legăm4-5 barbule din pana dela coada fa-zanului. Unindu-le, le îndoim pânăsub ochet, astfel avem un corpdublu, interior din mătase arămie,exterior din barbulele de fazan cuaspectul unui mic rucsac. Perucaeste confecționată din hacklă decocoș roșcat.

Am testat și acest model, cu re-zultate foarte bune, sus, pe valeaIadului. La orele serii am luat 3 păs-trăvi, iar la musca de arin numaiunul.

În realizarea moliilor este indi-cat să avem materialele enumerate,alături de multă răbdare, iar migă-lirea ne va fi răsplătită de saltul ele-gant al craiului cu rubine.

AUGUST 2014 | 37

MOLIA DE CÂMPText și fotografie TITUS PINTEA

Dar drăcușorul muscarului m-aprovocat într-o zi, pe Valea Iadului,dornic să-mi încerc varga și la salmo-nide. Fac un popas la izvorul de lângăpodul din aval de Remeți, îmi umplusticla cu apa de gheață și plec înamonte de comună.

Îmi fac varga, cum se zice, ochiulși mâna, cu câteva lansări de probă de-a lungul șoselei, necirculate la aceaoră. Apoi, citind puțin apa și configu-rația terenului, mă chircesc la vărsa-rea în Iad a unui izvor din deal, cudebit bunicel, presupunând că, la micaconfluență, stă vreun pistruiat aștep-tând vreun corobete ori gâză adusă deapă.

Poziția incomodă mă obligă săcontinui partida ...șezând pe un bolo-van, cam la un metru de mal, și lan-sând sub tufele malului opus, nu maimult de 4-5 metri, lăsând apoi micamuscă de urzică să fie purtată deșuvoi.

Am un atac frumos, păstrăvul seluptă în tăria curentului, varga se facecovrig, am și emoții, dar simt că-l voimputea struni. Îmi trebuie timp bunicelsă-l aduc la paleta minciogului, edrept, după ce am intrat în apă, darcurcubeul, scăpat cred din vreo păstră-vărie, are 29 cm și nu mă mir de cevarga mea s-a încovoiat periculos demult.

Continui, încurajat de maniera finăcu care pot lansa cu micuța vargă șimai prind un indigen, returnat ime-diat. Niciodată nu rețin indigenii, darcurcubeii, fiind venetici și păguboși,ajung la frigare.

Sincer, deși am oarecare experiențăîn muscărit, n-am avut încă prilejul săpescuiesc cu o mini-vargă, sculă ce mi-a oferit satisfacții deosebite.

În fotografie vă prezint atât vargaminusculă, cât și minciogul paletă,creație proprie, deosebit de util în par-tidele de muscărit la munte.

Pe pășunile riverane râurilor și pâraielor montane,printre ierburile malurilor, alături de greieruși, țapi deiarbă și alte zeci de zburătoare, poate ați observat omică insectă de culoare fumurie care, în zboruri scurte,atunci când este deranjată, saltă la nivelul vegetației,zborul acesteia fiind scurt. De regulă, gâza se mișcă maimult pe sol, cățărându-se pe firele de iarbă.

V isul oricărui pescar pasionateste să călătorească, să cu-noască noi meleaguri, noi pro-

vocări, în special tărâmurile dintre ape,cu bogată încărcătură istorică, dar și cutradiții halieutice străvechi, cum esteTurcia. Așa că invitația de a vizita Is-tanbulul s-a dovedit extrem de inspi-rată, dar și primită cu entuziasm.

Scurtă prezentareIstanbulul este situat pe doua con-

tinente, Asia și Europa. În inima aces-tuia se află strâmtoarea Bosfor, careface legătura între apele Marii Negre șiale Mării Marmara, orașul fiind împăr-țit în două de golful Cornul de Aur.Orașul Istanbul de astazi, fostă capitalăa Imperiului Otoman, a dominat istoriaPeninsulei Balcanice, cu deosebite in-fluențe, de-a lungul secolelor, asupraistoriei europene. În anul 1923, Mus-tafa Kemal Ataturk, întemeietorul sta-tului turc modern, a mutat capitala laAnkara, dar Istanbulul rămâne unuldintre cele mai mărețe orașe ale lumii.

Zone de pescuit litoraleZonele de pescuit cele mai frecven-

tate de către localnici sunt situate de-alungul litoralul Mării Marmara și a es-tuarul Cornul de Aur, traversat de ves-titul Pod Galata.

Marea Marmara este o mare inte-rioară, care face legătura între MareaNeagră și Marea Egee, separând astfelpartea europeană a Turciei de cea asia-tică. Strâmtoarea Bosfor face leagăturacu Marea Neagră, iar Strâmtoarea Dar-danele, cu Marea Egee. StrâmtoareaBosfor separă totodată Istanbulul încele doua părți, cea asiatică și cea eu-ropeană. Marea Marmara are o supra-față de 11.350 km2, din care 182km2 sunt insule, iar coastele sale au unperimetru de circa 1.000 km.

Podul Galata traverseaza estuarulCornul de Aur și face legatura întredoua zone importante ale Istanbului:Beyoglu și Fatih. Podul Galata se gă-sește în totalitate în zona europeană șinu face legatura între cele doua conti-nente, așa cum majoritatea turiștilor autendința sa creadă. Europa și Asia suntlegate prin alte două poduri, BosphorusBridge și Fatih Sultan Mehmet, acesteafiind mult mai lungi și destinate, înprincipal, circulației rutiere.

Podul Galata are doua niveluri, celsuperior fiind destinat circulației ru-tiere și pietonale, nivelul inferior fiinddestinat exclusiv pietonilor. Pe nivelulde jos există câteva cafenele și restau-rante. Pescarii localnici iau cu asaltpodul, sute de undițe și lansete fiindaliniate pe toata lungimea balustradei.


Pescar în IstanbulText și fotografie MUGUREL IONESCU

Pescuit în TurciaMAPAMOND

„SPERANȚA își urma drumul, cuminte și neștiutoare, fără să se mire că valurile nu mai veneau din pupa, cidinapoia traversului, lovindu-se în bordaj, ca și cum ar fivrut să sară pe punte și să-i împartășească o taină. Sus,pe cer, în dreapta, Steaua Polară, cea mai credincioasăcălăuză a corăbierilor, clipea mirată, și raza ei serăsfrângea în geamul busolei, încercând zadarnic sălumineze ochiul cârmaciului…”Radu Tudoran - TOATE PÂNZELE SUS…

AUGUST 2014 | 39

Specii de pești și metode de pescuit

Speciile de pești existente suntaceleași ca și în Marea Neagră, cumici deosebiri în ceea ce privește can-titățile și dimensiunile acestora. Ca șiîn Marea Neagră, acestea sunt sărace,atât calitativ, cât și cantitativ. În ge-neral, viața acestora se desfășoară înzona litoralului marin.

Peștii cei mai frecvenți sunt cei dinfamilia Clupeidelor - scrumbia, ri-zeafca și gingirica, diferitele specii dechefal, de guvizi, dar și peștii cu corpplat- calcanul, limba de mare și cam-bula.

Metodele de pescuit se aseamănăcu cele practicate de confrații noștride la malul mării, dar au și anumiteparticularități specifice. Pe lângă pes-cuitul pe substrat, la chefal, calcan,cambulă sau guvizi, pescuitul cu linieplutitoare este foarte îndrăgit. Sepractică cu vergi puternice, fire rezis-tente și plute cu portanță mare.

O metodă de pescuit specificăzonei este folosirea unui gen de țapa-rine, mai multe cârlige legate în deri-vație pe firul principal, care se ruleazăpe un bulgăre compact de pâine ume-zită, rezultând un fel de „bombă”.

Linia, lestată cu un plumb masiv și cuportanța asigurată de o plută pe mă-sură, se lansează puternic în larg, ur-mărindu-se atacurile chefalilor careînoată la suprafață sau între ape, șicare se agață în cârlige când cigulescpîinea. Problema cea mai mare esteevitarea intervenției stolurilor de pes-căruși.

Regrete la despărțireCa orice aventură, excursia la Istan-

bul s-a încheiat. Am cunoscut oamenideosebiți, prietenoși și săritori, locuriminunate, cu o bogată încărcătură is-torică și pescari pasionați, îndrăgostițide apele lor limpezi. Dar, am mai cu-noscut și… bucătăria tradițională tur-cească!

Preparat specific al bazinelor Marmarași Egee, cu rezonanță balcanică, întâlnituneori și pe masa turcilor dobrogeni, acestfel ales și delicat vă va aminti frumusețeaunei vacanțe petrecute la malul mării.

Ingrediente: 1/2 kg carne de midii,30- 35 buc. frunze de viță proaspetesau murate, două linguri de orez, 1 bor-can - 400 ml bulion sau pastă de to-mate, 1/4 l ulei de măsline, piper boabe

și măcinat, boia de ardei dulce, sare,pătrunjel și leuștean verde.

Preparare: midiile se spală cu aten-ție, se curăță de alge și nisip cu o pe-riuță de sârmă, se clătesc din nou înmai multe ape și se opăresc până sedesfac. Carnea se alege de pe cochilii șise trece prin mașina de tocat. Se ames-tecă cu orezul, înmuiat în prealabil înapă călduță, cu verdeața tocată mă-runt, sare, piper măcinat și boia dulce,după gust. Se formează sărmăluțeleprin rularea amestecului în frunze deviță, direct, dacă acestea sunt murate,

sau după opărirea acestora, dacă suntproaspete. Se orânduiesc în cratița defirbere, dupa ce am turnat în prealabiluleiul, se împănează cu bobe de piperși se acoperă cu bulionul topit în apăcălduță. Se acoperă cu frunze de leuș-tean, se pune capacul și se pun la fiertla foc potrivit. După ce s-au fiert, cândfrunzele s-au frăgezit, se pun la cuptorpentru a se rumeni.

Servire: se servesc reci, ca aperitivsau fel principal, alături de un păhărelde uzo sau rachiu de mentă cu gheață.Poftă bună!

SĂRMĂLUȚE ÎN FRUNZE DE VIȚĂCU CARNE DE MIDIIGastronomie pescăreascăMAMA PAȘA


noutăți de prin magazine

ARROW INTERNATIONAL

KUUSAMO - HaukiO lingura mare, pentru știucimari. Evoluția leneșă, de pe oparte pe alta, tentează capturilecapitale, chemâandu-le efectivpentru un ospăț pe... cinste!Pentru un efect maxim, imprimăo mișcare de „jerking” dinmișcarea lansetei, combinată cuopriri bruște... și adu-ți aminte săte ții bine de mânerul lansetei.

ABREVIS

Seagate E QD

BARACUDA STARDUSTBARACUDA

O mulinetă cu angrenaj într-adevărputernic, gândită inițial pentrupescuitul în mare dar și pentrupescuitul dificil, solicitant. Idealăpentru pescuitul de știucă și, îngeneral, pescuitul în curent puternic.Frâna QD prezintă marele avantajprin faptul că o frână rapid reglabilăeste preferată în locul unui cârligputernic. Dacă peștele mușcăaproape de barcă, de multe ori acestlucru înseamnă pierderea peștelui,pentru că frâna nu poate fi reglatăsuficient de repede pentru a evitaruperea firului. Prin sistemul QD,poziția de frânare poate fi ajustatăde la complet închis până la aproapetotal deschis doar printr-o jumătatede rotație - ideal pentru situațiilecritice menționate.

Art.-Nr. Model BB Raport m/mm Recuperare/ Greutaterecuperare tură manivelă

D.10413.200 2000 4 6.0:1 190/0,20 80 cm 260 gD.10413.250 2500 4 6.0:1 190/0,25 89 cm 280 g

SEPTEMBRIE 2014

AUGUST 2014 | 41

Vând armă mixtă SABATTI FOREST12/76-93x74R, an de fabricație 2013,nouă, nefolosită, preț 1.100 euro.TÖROC JÁNOS tel. 0748-144.314.

Vând carabină ROSSLER TITAN 6 EX-CLUSIV 30.06, lunetă S&B ZENITH 3-12x50, montaj rapid, an de fabricație2007, excelentă, preț 2.100 euro.TÖROC JÁNOS, tel. 0748-144.314.

VÂNZ~RI

mica publicitate

1 L 4.13 9.56 16.39 22.212 M 5.05 12.09 17.31 23.14 P.P 6.39 19.513 M 5.51 12.53 18.27 -4 J 0.14 6.48 12.43 18.245 V 1.16 7.59 13.45 19.276 S 2.17 9.02 14.47 20.317 D 3.20 10.05 15.49 21.348 L 4.21 11.06 16.50 22.359 M 5.23 12.09 17.52 22.59 L.P. 6.47 19.3810 M 6.25 13.11 18.56 -11 J 0.28 6.11 12.56 18.3912 V 1.17 7.09 13.43 19.2613 S 2.03 7.51 14.27 20.1914 D 2.49 8.36 15.18 21.1315 L 3.36 9.31 15.57 22.0816 M 4.31 10.24 16.43 23.01 U.P. 6.55 19.2517 M 5.26 11.18 17.37 -18 J 0.20 6.14 11.53 18.3319 V 1.09 7.01 12.43 19.2120 S 2.01 7.51 13.32 20.1421 D 2.52 8.42 14.24 21.0522 L 3.45 9.35 15.17 21.5823 M 4.36 10.28 16.11 22.4624 M 5.29 11.17 17.05 23.34 L.N. 7.05 19.1025 J 6.25 12.08 16.01 -26 V 1.27 6.12 13.19 18.0227 S 2.18 7.06 14.05 19.4928 D 3.11 8.01 15.02 20.3729 L 4.05 8.46 15.48 21.3130 M 5. 03 8.34 16.36 22.27

Salt… înainte la pescuit! - rezolvare din numărul trecut

ORIZONTAL: 1) Vânătoarea pentru vânător. 2) Una care… macină – Rezultat. 3) Vânător…de munte – Curăță în interior! 4) Uzați prin în-trebuințare. 5) A pregăti capcane – Coada defazan! 6) Zburător de legendă – Acela. 7) Stopla piept! – A pândi… mișcarea vânatului. 8) Lipsit de culoare – Țară. 9) Lampă cu seu – Abrăzda. 10) Haină de iarnă – Suflat să parăscump.

VERTICAL: 1) Lovită cu tranchilizant. 2) Panercu provizii – Vânează… supra-ofertele. 3) A în-cerca cu binișorul – Copac fără coajă! 4) Aproape o liră! – Delimitat în mod vizibil. 5) E ..ca o pădure (fem.) – A da răspunsul co-rect. 6) Oi… sucite! – Arma albinei – Țap ...fărăcoadă! 7) Tras de o parte și de alta! – Se leagăla gură. 8) Vânători fără haz (fig.) – Masa…zeilor. 9) Întreagă – Rezistenți la efort. 10) Dinmers! – Vânător… cu experiență.

Dicționar: OPA.

VÂNAT UȘOR!ION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE


PUBLICITATE

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

Prețul de vânzare este de doar 650 lei, cu TVA inclus în preț.Doritori se pot adresa d-lui Dumitru Teodor la tel. 021–270.80.60 / 0767– 817.908/0724–260.563.

Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS dinRomania, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

PREȚ ABONAMENT 12 LUNI: 50 LEIDoresc să mă abonez la revista VPR

pe o perioadă de 12 luni (2014).NUME ..............................................................................................

PRENUME .......................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista este:

Strada .................................................................... Număr .............

Bloc .......... Scara .......... Apartament ......

Localitate ................................................... Județ/Sector ...............

Telefon ....................................... Data ...........................................

Semnătura ............................................

Am achitat suma de .......................................................... în data de

........................................... cu ........................................................

Ordin de plată, Nr. .....................................................................

Mandat poștal, Nr .......................................................................

CUPON ANUNȚpentru Mica PublicitateMICA PUBLICITATE VPRAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText:....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se fac până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!Adresa redacției: AGVPS dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

brac german pointer

Sunt disponibili pentru vânzare • 1 mascul și două femele de copoi slovac în vârstă de 13 săptămâni;

• 3 masculi de brac german cu păr scurt în vârsta de 8 săptămâni.

Vor mai fi disponibili pentru vânzare după 1 august 2014, când depășesc 8 săptămâni, următorii căței:

• 1 mascul și o femelă de pointer, de culoare albă cu pete oranj;• 3 masculi și două femele de brac german cu păr scurt.

Cățeii vor fi livrați cu carnete de sănătate model actual, având dehelmetizările și vaccinurile înscrise în acestea, cu cip și cu atestat de proveniență.

VPR08-Revista (august)_Layout 1

Documents

Transcript of VPR08-Revista (august)_Layout 1