VitamineVitaminele sunt substanţe organice cu structură complexă, relativ stabile, a căror sinteză

organismul nu o poate face şi care în doze infinitezimale sunt factori indispensabili vieţii, dezvoltării şi reproducerii . Aceste substanţe absolut indispensabile unei funcţionări normale a organismului se numesc şi biocatalizatori, deoarece au rolul de catalizatori în procesele chimice din organismul animal şi vegetal, întocmai ca şi catalizatorii din chimie.

Vitaminele au rolul de a regla şi stimula procesele metabolice. Lipsa totală a vitaminelor din organism sau insuficienţa lor provoacă tulburări grave, putând duce la boli denumite avitaminoze (scorbut, pelagră, xeroftalmie etc.).

Vitaminele sunt foarte răspândite în plante, în care ele se sintetizează. Organismul animal nu poate sintetiza vitaminele, ci le primeşte odată cu alimentaţia, fie direct sub forma de vitamine, fie sub formă intermediară de provitamine, care se transformă în organism în vitamine.

Vitaminele se deosebesc între ele prin structura lor chimică, prin rolul pe care îl îndeplinesc în organism şi după criteriul solubilităţii lor în grăsimi, în dizolvanţi organici şi în apă.

Vitamine hidrosolubile

În categoria vitaminelor solubile în apă intră vitamina B, vitamina PP şi vitamina C.Vitamina B. Vitamina B nu este o substanţă unitară, ci un amestec cunoscut sub numele de

„complex B” care cuprinde:

- Vitamina B1, aneurina sau tiamina;- Vitamina B2 sau riboflavina;- Vitamina B3, B4, B5;- Vitamina B6 sau piridoxina (adermina);- Vitamina B12, cobalamina sau factorul antianemic;- Vitamina PP, nicotinamida sau factorul antipelagros.

Vitamina B1

Vitamina B1 este o vitamina fragila. Este hidrosolubila si de aceea cea mai mare parte sepierde la spalarea legumelor. Este de asemenea si putin rezistenta la temperaturi ridicateatunci cand este gatita in apa sau la caldura. Tiamina este foarte sensibila la caldura si inmediu alcalin, stabila la lumina si la aer, foarte solubila in apa si insolubila in grasimi. Eaeste singura vitamina din complexul B care se inactiveaza la caldura, pregatirea culinara delunga durata producand pierderi de 30 pana ia 70 sau chiar 80%. Conservarea cu sare sicongelarea pastreaza o buna parte din vitamina B1. Tiamina este sintetizata de bacterii si deplante, dar in cantitati insuficiente fata de nevoile organismului. Ea are actiune antagonistavitaminei A, de protejare a vitaminei C si favorizanta a depunerii glicogenului in ficat, incorelare cu insulina. Administrarea de supradoze de tiamina poate provoca deficitevitamina B6, precum si pierderi din celelalte vitamine din complexul B, lucru valabilpentru toate vitaminele din acest complex, atunci cand oricare dintre ele este administratasingura si pe o perioada indelungata.

Vitamina B1 prezinta importanta indeosebi in metabolismul proteinelor si al glucidelor,

apoi in functionarea normala a sistemului nervos central si, cu precadere, a celui periferic, aaparatului digestiv si a glandelor endocrine, in procesul de crestere, in absorbtia intestinalaa grasimilor etc. Tiamina (cum mai este numita vitamina B1) favorizeaza depunereaglicogenului in ficat si accelereaza procesul de eliminare a urinei, fiind indispensabila intransformarea hidratilor de carbon in lipide si mijlocind astfel obtinerea de sursesuplimentare de energie. De asemenea, ea mentine sanatos sistemul nervos in totalitatea lui,imbunatateste tonusul muscular, contribuie la apararea organismului impotriva infectiilor.

Tiamina este recomandata in tratarea a numeroase afectiuni, cum ar fi: anorexie, intarzieriin crestere, digestie lenta, tulburari de sarcina si alaptare, colite, stres, iritabilitate, anemie, greata, oboseala generala si convalescenta, ateroscleroza, tulburari de ritm cardiac, arsuri, nevrite si polinevrite ("vitamina antinevritica"), beri-beri ("vitamina antiberi-beri"), dureri diferite, hemoragii cerebrale, tromboze, boli infectioase ale sistemului nervos, insuficienta cardiaca, miocardite ("vitamina inimii"), insuficiente hepatice, hepatite si ciroze, guta, algii reumatismale, dermatoze etc. Trebuie avut in vedere faptul ca tiamina este sinergica cu celelalte vitamine din complexul B (cum sunt si acestea intre ele) si ca, din pacate, nu este stocata in corp, trebuind deci sa fie înlocuită zilnic.

Doza zilnica de vitamina B1 pentru un adult este de aproximativ 1,5 mg/zi la o ratiealimentara zilnica de 2400 calorii, fie 0,6 mg/1000 calorii absorbite in fiecare zi. Nevoile cresc in cazul graviditatii si perioadei de lactatie, la sportivi si muncitori, cat si in stari de oboseala cronica. De aceea este important sa ne adaptam doza in functie de acesti factori.

Vitamina B2

Riboflavina este o vitamină din grupa B. Este solubilă în apă și în etanol. Aceasta participă activ în procesele metabolice, formarea anticorpilor, celulelor pielii.

Riboflavina are un rol foarte important și multiplu. Ea intră în constituția unor dehidrogenaze ca FMN și FAD, contribuind la reacțiile de oxidoreducere. Stimulează creșterea organismelor tinere și participă alături de vitamina A în procesul vederii. Se crede ca riboflavina transformă radiațiile cu lungime de unda scurtă în radiații cu lungime de undă mare, care devin astfel perceptibile.

Vitamina B2 se utilizează în:

Ariboflavinoză; Afecțiuni ale pielii Anemii Ciroze Unele afecțiuni ale ochilor, precum cataractă Afecțiuni digestive.

Vitamina B6

Cele trei forme principale ale vitaminei B6 sunt piridoxină, piridoxal și piridoxamină, care, în ficat, sunt convertite în piridoxal 5'-fosfat (PLP) - un cofactor în multe reacții ale metabolismului aminoacizilor. PLP este de asemenea necesar pentru reacția enzimatică ce are ca efect eliberarea glucozei din glicogen. Piroluria este o posibilă cauză pentru deficeința de vitamina B6. O supradoză de piridoxină poate cauza o blocare temporară a anumitor nervi, precum nervii proprioceptori; aceasta cauzează, la rândul ei, sentimentul de lipsă a anumitor organe, efect normal pentru pierderea propriocepției. Cel puțin un studiu preliminar a presupus că această vitamină crește veridicitatea viselor sau abilitatea de amintire a lor[1]. Se crede că acest efect datorită rolului pe care îl joacă această vitamină în conversia triptofanului în serotonină. Un meta-studiu a trei baze de date (MEDLINE, EMBASE și Cochrane Library), incluzând doar double-blind, randomized controlled trials, a găsit că vitamina B6 are un efect important în comparație cu placebouri în tratarea grețurilor de dimineață, similare cu cele ale ghimbirului. Doza zilnică recomandată variază între 1,3 mg și 2,0 mg, în funcție de vârstă și sex.

piridoxina

Vitamina C

 Din punct de vedere chimic este acidul ascorbic.Este cea mai raspandita vitamina din natura: citrice, macese, coacaze, catina, nuci necoapte, mere, frunze. Unele animale sintetizeaza vitamina C , omul, insa, nu.            Este o substanta cristalina, solubila in apa, usor oxidabila; da reactii specifice glucidelor; formeaza un sistem redox cu acidul dehidroascorbic - acest sistem regleaza transportul neenzimatic al hidrogenului.            Vitamina C stimuleaza metabolismul glucidic, lipidic, protidic; are actiune antioxidanta a vitaminelor lipsolubile si a glutationului; este activator general al metabolismului, contribuie la formarea colagenului; stimuleaza sau inhiba unele sisteme enzimatice.            Avitaminoza conduce la  gingivita, anemie, scorbut.

Acid ascorbic

Acid dehidroascorbic

Vitamina B12

Cobalamină sau Cianocobalamina, (vitamina B12), este un compus coordinativ, ce conține cobaltul. Aceasta face parte din grupa de vitamine B. Aceasta joaca rol de coenzimă în cadrul unor procese metabolice.

Are rol in crestere, hematopoeza si functionarea celulelor nervoase.Din punct de vedere chimic este formata dintr-un nucleu porfirinic cu un atom central de Co, grupări cian, grupări metilice, amidice, riboza, acid fosforic.Este o substanta cristalina, rosie, solubila in apa, etanol, insolubila in acetona, eter.Stimuleaza formarea nucleoproteidelor si este un factor anabolic. Are rol de coenzima.            Avitaminoza produce anemie pernicioasa.

Vitamina B9

Vitamina B9 (acidul folic) se găseşte sub formă de poliglutamaţi cu 4-6 resturi glutamil. Acidul folic este transportor de grupe C1, în special al grupelor formil. Molecula sa este redusă la acid tetrahidrofolic (coenzima) şi sub această formă leagă radicali de tipul –CH2-, -CHO, CH2OH, -CH=NH, adică radicali ce conţin un singur atom de carbon, de aici şi funcţia sa de transportor C1. Coenzimele folatului acţionează ca donori sau acceptori a câte o unitate structurala ce conţine un atom de carbon într-o serie de reacţii care intervin în metabolismul amino acizilor sau acizilor nucleici. Sinteza ADN-ului este dependentă de coenzimele derivate de la acidul folic.

Molecula acidului folic se compune din trei părţi distincte: un nucleu de pteridină, un rest de p-aminobenzoic şi un rest de acid glutamic.

Folatul împreună cu vitamina B12 este necesar în sinteza metioninei.Metionina este utilizată la sinteza Sadenozil-metioninei (SAM), compus care este un donor de grupări metilice către ADN sau ARN. Grupărilemetilice pot proteja ADNul împotriva mutaţiilor care pot provoca cancer.

Sinteza metioninei din homocisteină este importantă pentru controlul cantitaţii de homocisteină din sânge (care determina apariţia bolilor de inimă).Folatul din alimente este în mod normal legat de aminoacizii din proteine (forma poliglutamat). Pentru absorbţie intestinală, se impune ca folatul să fie legat doar de un singur aminoacid (monoglutamat). Enzimele digestive situate în celulele de pe suprafaţa intestinului hidrolizează poliglutamatul la monoglutamat. O grupare metil este ataşată la acest monoglutamat (coenzima nu-şi mai exercită funcţiile) pentru a permite transportul moleculelor de folat în sânge, la ficat sau la diferite celule.

Activarea folatului este asistată de vitamina B12care îndepărtează gruparea metil de la folat. Carenţa apare din cauza unui aport alimentar scăzut, stresului (sarcină),tulburărilor de absorbţie, deficitului de enzime implicate în sistemul de transport sau terapiei cu unele medicamente (aspirina, medicamente anticanceroase sau contraceptivele orale). Carenţa se manifestă exclusiv prin perturbarea hematopoiezei, simptomul fiind anemie megaloblastică.Surse de folat: legume (verzi), fructe, cereale integrale. Folatul poate fi distrus la încălzire, sub acţiunea luminii sau aerului.

Acid folic

Vitamina B7

Vitamina B7 (biotina, vitamina H- din greaca “bios” = viaţă) controlează diviziunea celulară. Este necesară funcţionării normale a pielii (vitamina H, de la cuvântul german “Haut”= piele). A fost izolată în stare cristalizată de Kögl (1936) din gălbenuş de ou, apoi din ficat de către Vigneaud, care i-a determinat structura. Biotina poate fi sintetizată numai de bacterii (din intestinul gros - peretele intestinului gros este specializat pentru absorbţia biotinei), alge, drojdii, ciuperci sau únele plante.

Biotina este utilizată de 4 enzime importante – carboxilaze. Acetil-CoA carboxilaza este utilizată la sinteza acizilor graşi. Piruvat carboxilaza catalizează producerea glucozei din grăsimi şi proteine (glucogeneza). Metil-crotonil-carboxilaza este catalizator în metabolismul leucinei. Propionil-CoA carboxilaza este utilizată în metabolismul colesterolului, aminoacizilor sau a unor acizi graşi. Biotina influenţează şi procesele de transcripţie şi translaţie ale ADNului. S-a constatat o deficienţă de biotină în cazul consumului de albuş de ou crud. Biotina poate lega avidina, o proteina din albuşul de ou. La încălzire cele două molecule nu mai sunt asociate, deci biotina nu mai este legată.

Deficienta de biotina poate rezulta şi din lipsa genei biotinidazei, care codează o enzimă care îndepartează biotina din proteinele mai mici. Lipsa biotinidazei este o boala genetica rară. De asemenea, femeile însărcinate pot fi la limita cu nivelele de biotină. Dezvoltarea fătului necesită mai multă biotină decât este necesară la un adult. Mai mult, la dozele mari de acid pantotenic poate apărea o concurenţa cu biotina pentru absorbţia la nivelul intestinului. În plus, antibioticele pot descreşte producerea biotinei, deoarece unele dintre acestea ucid bacteriile din colon.

Hipovitaminoza B7 se manifestă prin tulburări nervoase, dermatită, oboseală musculară, anemie, scăderea apetitului. Simptomele includ acumularea de substraturi ale enzimelor biotin-dependente, care pot fi detectate în urină, de exemplu: acidul lactic, acidul β-hidroxi metilcrotonic, acid β-hidroxi-izovalerianic şi acidul β-hidroxi-propionic.

Biotina

Vitamina B5

Vitamina B5 sau acidul pantotenic este un derivat al -alaninei, ce este larg răspândit în natură (“panto” = peste tot) şi indispensabil creşterii drojdiei de bere, a bacteriilor şi a animalelor superioare.

Absorbţia se realizează la nivelul intestinului şi, imediat, tot în aceste celule, este fosforilat la gruparea de alcool primar, formând acidul 4'-fosfopantotenic. Formele active ale acidului pantotenic sunt 4'-fosfopantoteina şi coenzima A. Acidul pantotenic, sub forma de Coenzima A, este necesar pentru sinteza colesterolui şi la sinteza melatoninei (un hormone steroidic). Coenzima A este vitală în sinteza acetilcolinei, un neurotransmiţător. Hemul, componentă a hemoglobinei, necesită CoA pentru sinteză. Mai mult, ficatul are nevoie de CoA pentru a metaboliza o serie de medicamente şi toxine. CoA este necesară pentru sinteza lipidelor utilizate în straturile mielinice din celulele nervoase, şi de asemeneapoate participa la sintetiza fosfolipidelor din membranele celulare.

Surse de acid pantotenic: cereale integrale, nuci sau seminţe, drojdie alimentară,cartofi dulci, legume, ciuperci, roşii şi brocoli. Acidul pantotenic nu este toxic şi este eliminat prin urină. Contraceptivele orale pot creşte nevoile de acid pantotenic. Desi suplimentul cel mai stabil este pantotenolul, sărurilor de calciu sau sodiu a D-pantotenatului reprezintă o alternativă. Lipsa acestei vitamine provoacă dermatite, tulburări de creştere, albirea părului, necroza glandelor suprarenale, hemoragie, etc.

acid pantotenic

Vitamina B3

Vitamina B3(niacina, vitamina PP) poate apărea sub două forme: acidul nicotinic (niacina) şi amida acidului nicotinic (niacin amida).

Rol metabolic.Nicotinamida acţionează în reacţiile de oxido-reducere din organism sub forma a două

coenzime, NAD+ (nicotinamid-adenin-dinucleotidul) şi NADP+ (nicotinamidadenin- dinucleotid-fosfatul). Reducerea şi oxidarea acestor cofactori, NAD+ sau NADP+, utilizaţi în reacţiile catalitice de către únele enzimele, sunt procese reversibile. În aceste procese, ele servesc drept purtători de electroni. Moleculele de NAD+ sau NADP+ sunt slab legate de apoenzimă şi sunt indispensabile pentru aceste enzime. Ambele coenzime, derivaţi ai piridinei, NAD+ şi NADP+, numite şi piridin-coenzime sau piridin-nucleotide, au proprietăţi oxido-reducătoare în cadrul unor dehidrogenaze. NAD-ul este implicat în reacţii de scindare a carbohidraţilor,

grăsimilor, proteinelor sau alcoolului, reacţii în care este eliberata energie. NADP+ intervine mai mult în reacţiile de biosinteză (a acizilor graşi sau a colesterolului).

Au fost identificate peste o sută de reacţii biochimice dependente de aceste coenzime (NAD+ şi NADP+):

1. Sinteza legăturilor bogate în energie.2. Metabolismul acidului piruvic.3. Metabolismul pentozei.4. Metabolismul lipidelor.5. Glicoliza.6. Metabolismul azotului (dezaminarea oxidativă a aminoacizilor)7. Fotosinteza.Niacina poate fi sintetizată din triptofan. În momentul în care se instalează o deficienţă de

niacină boala se numeşte pelagra. Pelagra este însoţită de diaree, dermatite, demenţă sau moarte.Surse de niacină: cerealele, ciupercile, diverse vegetale. Carnea de porc, oaie, pui, peste

sau produşi derivaţi sunt bogate în niacină, dar şi în colesterol.

Bibliografie

P.L. Selenov, Chimia Farmaceutică, Editura de Stat pentru Literatura Ștințifică , București, 1952, pag. 412-424

http://www.gradina-online.ro/Vitamina_B1_A3562.html

http://www.medicina-naturista.ro/terapii-naturiste/vitaminoterapia/vitamina-b1-siimportanta-ei.html

http://www.tratamente-naturiste.ro/multivitamine-suplimente-naturale/aneurina.htm

L.P.Dumitru Lucrări practice de biochimie, Editura didactică și pedagogică, București, 1967, pag.263