Vasile Voiculescu isi desfasoara activitatea literara in prima jumatate a secolului 20, este poet, prozator si dramaturg,activitatea lui literara fiind desfasurata pe o lunga perioada de timp si cunoscand diferite etape in dezvoltare. Inpoezie debuteaza sub semnul influentelor din poezia lui Alecsandri, Vlahuta sau Goga, apoi incepand cu vol ‘Parga’din 1921, expresia lui poetica este presarata de un limbaj de muntenisme pentru ca o data cu volumele ‘Poeme cuingeri’, ‘Destin’, ‘Urcus’ poetul sa depaseasca traditionalismul de tip romantic samanatorism si sa se apropie demiscarea gandirista prin prelucrarea unor teme biblice asa cum se intampla si in poezia ‘In gradina Ghetsemani’. Invol ‘Poeme cu ingeri’din 1921 se constata afirmarea unui stil mai pregnant al originalitatii si o inoire a expresieipoetice. Indepartarea de traditionalismul samanatorist sau romantic nu inseamna neaparat desprinderea detraditionalism ci apropierea de atitudinea specifica ortodoxismului manifestat la miscarea de la gruparea Gandirea.In vol ‘Parga’ car si in poezia ‘In gradina Ghetsemani’ se remarca prin inoirea expresiei printr-o tehnica mai rafinataiar scenele si motivele biblice nu mai sunt simple elemente decorative ci alegorii ale nelinistii omului in aspiratia sacatre D-zeu.Punctul de plecare al poeziei se afla in Evanghelia Sf. Luca si poezia reda momentul rugaciunii lui Isus in gradinaGhetsemani, un motiv destul de frecvent in numeroase lucrari de arta. Vasile Voiculescu mentine in structurapoemului majoritatea detaliilor din textul biblic pe care le dezvolta intr-o tesatura poetica strabatuta de o misticadevotiune. Din Evanghelia Sf. Luca, autorul se opreste la ideea exprimata prin cuvintele mantuitorului :’Parinte, devoiesti treaca de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta sa se faca. Iara un inger din cer s-a aratat Lui si-L-intarea. Iar El, fiind in chin de moarte mai staruitor se ruga si sudoarea Lui s-a facut ca picaturi de sange care picuraupepamant.’ In poezia de inspiratie religioasa asa cum se intampla si la Vasile Voiculescu, imaginea lui Isus apare de obiceiasociata cu tema durerii, autorul oprindu-se asupra patimilor mantuitorului. Este evidenta ideea unei infruntari intreIsus divinul si Isus omul. Rugaciunea din gradina Ghetsemani are loc inaintea arestarii lui Isus de catre escortainarmata condusa de Iuda. Poetul se opreste in acest moment in care Iuda pare inspaimantat de apropiereapatimilor. Pornind de aici, intreaga poezie se organizeaza in jurul elementelor ce tin de natura duala a lui Isus..inaintea martiriului, Isus ezita deoarece indoielile, nelinistea, teama de moarte sunt ale omului, iar depasireamomentelor de zbucium tin de natura divina.Prima strofa compune o imagine iconica a lui Isus accentuandu-se spre deosebire de lucrarile picturale zbuciumulomenesc, lupta cu un destin care-l inspaimanta: ‘

Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul... /Căzut pe brânci îniarbă, se-mpotrivea îtruna. / Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul / Si-amarnica-i strigare stârnea în slăvifurtuna.’ Prin contrast vizual se pun in opozitie omenescul si divinul sugerate pe de-o parte de sangele carereprezinta viata terestra si pe de alta parte de albul, simbol al divinitatii ceresti. Ultimvul vers din prima strofasubliziniaza intensitatea durerii ce capata proportii cosmice, intreaga natura este patrunsa de o jale metafizica.Urmatoarele 2 strofe dezvolta sugestiv tragedia omului inspaimantat de patimile crucificarii si in acelasi timpsubliniaza depasirea acelui moment prin intelegerea sensului misiunii divine a lui Isus. Cuvintele din Evanghelia Sf.Luca sunt dezvoltate ca idee in aceste 2 strofe, ‘O mâna nendurată, tinând grozava cupă,’ sugerand pacatele omeniriice trebuia mantuitasi chiar daca personajul este constient de misiunea lui divina ‘Nu trebuie s-atinga infamabautura’. Versul ‘Batandu-se cu moartea uitase de viata’ sugereaza momentul dramatic al infruntarii dintre omul Isussi divinul Isus deoarece omul este inspaimantat in fata mortii ceea ce-l face sa uite de viata eterna. ‘Infama bautura’simbol al pacatelor omenirii ce trebuie rascumparate prin jertfa, se ascund sub aparenta amagitoare a mierii, veninulse asociaza cu dulceata ‘ În apa ei verzuie jucau sterlici de miere /Si sub veninul groaznic simtea că e dulceată...’. Ultima strofa completeaza cadrul traditional, evanghelic din prima strofa. Imaginea terifianta a maslinilor carepareau ca vor sa fuga din loc ‘sa nu-l mai vada’ aplifica tragismul lirismului. Este evidenta trimiterea spre textulreligios din cartea sfanta in care se descrie framantarea ce cuprinde intreaga fire in momentul rastignirii. Un vant despaima framanta lumea ca prevestire a martirului care va schimba destinul omenirii. Iar ultimul vers ‘Si uliii de searădau roate dupa pradă.’ este incarcat de sugestii preminitorii