70. Miron Radu Paraschivescu, Pârâul şi marea1. Cuvinte din câmpul semantic al naturii: marea, pârâul, stânca.2. Virgulele folosite în primul vers al poeziei au rolul de a marca raportul de coordonare prin juxtapunere dintre termenii unei enumeraţii (separă termenii alcătuitori ai unui epitet multiplu).3. Adverbul tot, folosit în versul El fuge voios, tot mai repede fuge actualizează în context un sens progresiv (din ce în ce mai repede) creând un efect dinamic ce sugerează voioşia, tinereţea, vitalitatea, pasiunea.4. Tema: iubirea; motive poetice: marea, pârâul, ţărmul5. Structuri lexicale care conţin imagini vizuale: Vezi marea: bătrână, întinsă, adâncă; Un tânăr pârâu ce spumos îşi aruncă/... unda lui cea zglobie.6. Subiectivitatea textului este marcată la nivel lexico-gramatical prin formele pronominale de persoana I: eu, mea şi prin intermediul adresării directe către iubită. Subiectivitatea este marcată în text şi prin explicaţia alegorică tu, pârâul — eu, marea.7. În prima strofă a poeziei, epitetul multiplu „marea bătrână, întinsă, adâncă” sugerează nemărginirea, profunzimea elementului marin.8. Ultima strofă a poeziei este un distih cu structură de tip anaforic. Eul liric se adresează iubitei, folosind vocativul afectiv dragostea mea, care sugerează forţa şi profunzimea sentimentului erotic. Motivul literar al ghicitorii este folosit aici pentru a dezlega simbolurile textului, pentru a da sens alegoriei, introducând un paralelism sintactic care evidenţiază două metafore, creat prin elipsa verbului a fi: Tu, pârâul zglobiu - iar eu,marea. Semnificaţia textului se dezvăluie în această strofă cu rol concluziv: cei doi îndrăgostiţi sunt diferiţi la fire, dar uniţi în esenţă, prin puterea sentimentului, prin miracolul iubirii9. Titlul pune în opoziţie termenii constitutivi ai alegoriei. Pârâul este elementul vital, dinamic, proaspăt, iar marea - elementul static, are drept conotaţii măreţia, tăcerea, profunzimea, atotcuprinderea.