Ce este un contract futures?

Într-o definiţie accesibilă chiar şi celor care nu au avut încă de-a face cu acest domeniu, contractul futures este un angajament standardizat între doi parteneri – un vânzător şi un cumpărător – de a vinde, respectiv de a cumpăra un anumit activ (devize, acţiuni, alte titluri financiare sau mărfuri), la un preţ stabilit în momentul încheierii tranzacţiei şi cu executarea contractului la o dată viitoare numită scadenţă. Cu alte cuvinte, printr-un astfel de contract, vânzătorul se obligă să vândă, iar cumpărătorul să cumpere activul de la baza contractului la o dată viitoare (scadenţa), dar la un preţ stabilit în momentul încheierii contractului.

Un contract futures este, pur şi simplu, un contract realizat între un vânzător şi un cumpărător privind livrarea unei cantităţi dintr-un produs, de o calitate prestabilită, într-un anumit loc, la o dată specificată în viitor.

Evoluţia pieţei futures

Apărute cu peste o suta de ani în urmă, contractele futures au cunoscut o expansiune culminantă în lumea financiară a sfârşitului de secol XX, volumul de tranzacţionare al acestora depăşind în prezent pe plan mondial orice alte produse bursiere. Explicaţia acestei stări de fapt este în esenţă foarte simplă: prin natura lor, aceste contracte futures, oferă celui care le tranzacţionează posibilitatea unor câştiguri substanţiale prin imobilizarea unei sume de bani relativ reduse. Desigur, riscul asumat într-o asemenea tranzacţie există şi nu poate fi ignorat. Cu cât el este mai mare, cu atat sporesc şansele de câştig, pe de o parte, dar şi cele de pierdere, pe da alta. Însă marea diversitate a acestor produse derivate (se numesc astfel deoarece au întotdeauna la baza un activ suport – devize, rate ale dobânzii, indici bursieri etc) şi mai ales flexibilitatea lor permit investitorilor nu doar reducerea substanţială a riscului pe care îl presupune tranzactionarea unui astfel de produs, ci în unele cazuri, chiar evitarea lui, binenteles in cadrul unor strategii bine puse la punct teoretic şi corect aplicate în practică. Odată cu lansarea spre tranzacţionare a primului astfel de contract futures la Bursa Monetar-Financiară şi de Mărfuri Sibiu, în 1997, investitorii de pe piaţa financiară românească şi toţi oamenii de afaceri romani au posibilitatea de a profita de avantajele oferite de aceste produse, indiferent dacă scopul lor este realizarea unor profituri imediate sau doar protejarea împotriva riscurilor care planează asupra propriilor afaceri.

Contractul forwardContractele forward erau folositoare, dar nu rezolvau toate problemele.Fermierii şi negustorii aveau posibilitatea de a reduce nesiguranţa

preţurilor printr-o vânzare forward cash.O vânzare forward cash sau un contract forward este o negociere privată

în care fermierul şi negustorul convin asupra unui preţ la o marfă care urmează să fie livrată în viitor. La contractele forward cash marfa nu se putea transmite până la data prestabilită de livrare.

Contractul forward este un acord privat de a cumpăra sau de a vinde o marfă la un anumit preţ şi la o anumită dată.

Înainte de înfiinţarea burselor, fermierii şi negustorii făceau comerţ cu contracte forward în pieţele publice şi la colţul străzii. Pentru a rezolva această problemă, s-a dezvoltat o nouă metodă. Fiecare parte la o tranzacţie depozitează o sumă de bani la o a treia parte, neutră. Acest lucru asigură că fiecare parte va respecta contractul. Dacă una din părţi nu-şi îndeplinea obligaţiile, cealaltă parte urma să primească banii ca rambursare pentru orice pierdere financiară.

Contractarea forward a ajutat la scăderea riscului schimbării de preţ şi a facilitat dezvoltarea şi distribuirea mărfurilor. Bursele şi-au dezvoltat standarde de calitate şi unităţi de măsură pentru fiecare marfă. Aceasta a dus la comercializarea (vânzarea şi cumpărarea) de contracte care specificau cantitatea, calitatea, data maturităţii şi data de livrare a unei mărfi.

Contractele futuresOamenii pot face tranzacţii futures chiar dacă nu au intenţia de a face

sau de a primi livrarea. Aceste contracte standardizate s-au transformat în contracte futures.

Deoarece contractele futures, fiind standardizate, puteau fi transmise de mai multe ori, era necesară o metodă pentru a intersecta ultimul vânzător cu ultimul cumpărător. Operaţiile de compensare ale bursei au ajuns să înregistreze toate tranzacţiile şi livrarea documentelor de la vânzători la cumpărători. Operaţia de compensare facilita şi compensarea contractelor futures deoarece ele erau standardizate şi se puteau schimba între ele. De exemplu, o persoană care a cumpărat un contract futures putea să-l vândă mai târziu, eliminându-şi astfel poziţia descoperită de la Casa de Compensaţie. Această posibilitate de compensare a creat oportunitatea ca oamenii, care doreau, să execute livrarea sau să facă achiziţionarea unei mărfi.

Posibilitatea de compensare este o caracteristică fundamentală a comerţului futures. Numai aproximativ 3% din totalul contractelor futures au ca rezultat o livrare fizică. O altă funcţie esenţială a operaţiei de compensare

este de a fi cea de-a treia parte la fiecare tranzacţie - cumpărător pentru fiecare vânzător şi vânzător pentru fiecare cumpărător. În realitate un vânzător vinde Casei de Compensaţie iar cumpărătorul cumpără de la Casa de Compensaţie. Aceasta conferă integritatea tuturor tranzacţiilor.

Standardizarea contractelor şi crearea funcţiei de compensare au mărit eficienţa pieţei, pemiţând o piaţă mult mai lichidă (una la care tranzacţiile să fie executate la preţul specificat sau la unul apropiat), oricine poate să intre şi să iasă rapid din piaţă. Cu cât preţul e mai rapid determinat/stabilit şi piaţa e mai lichidă, cu atât ea devine mai eficientă.

Ce avantaje aduc contractele futures societăţii, în general?

Pieţele futures ajută la controlarea riscului.Atunci când o firmă, industrie sau sector comercial folosesc efectiv

pieţele futures, ele nu fac altceva decât să-şi controleze riscul, care este un element al fiecărei afaceri. Cu cât sunt mai puţine riscurile pe care trebuie să şi le asume o firmă, cu atât preţul final necesar pentru a obţine profit, poate fi mai mic. Aceasta ilustrează cel mai bine sistemul de liberă iniţiativă, iar pieţele futures joacă un rol vital în acest proces.

Pieţele futures sunt o parte a scenei afacerilor internaţionale. Folosite cu pricepere, pieţele futures şi cu opţiuni pot constitui un rol important în afacerea dumneavoastră sau în modul de a face afaceri, care ne afectează pe fiecare dintre noi.

Cadrul organizatoric al pieţei futures cuprinde instituţiile ce servesc direct această piaţă: instituţia bursei, firmele de brokeraj (agenţiile bursiere), casele de compensaţie, precum şi reglementarea legală a desfăşurării tranzacţiilor pe aceste pieţe: dezvoltarea cadrului organizatoric al unei pieţe contribuie la eficientizarea acesteia prin îmbunătăţirea informaţiei de piaţă şi prin reducerea costurilor tranzacţiilor.

Cea mai importantă componentă rămâne instituţia bursei. Aceasta propriu-zis, nu se angajează ca parte în tranzacţiile spot, futures, ci funcţia ei primordială este de a crea o arenă eficientă în care să acţioneze liber forţele pieţei, prin asigurarea următoarelor servicii şi facilităţi:

- un spaţiu fizic adecvat desfăşurării tranzacţiilor, care să răspundă particularităţilor mecanismului de licitaţii deschise sau de tranzacţionare computerizată;

- o reţea de telecomunicaţii eficientă care să asigure diseminarea instantanee pe plan naţional a informaţiilor privind preţurile şi volumul de tranzacţii din cadrul bursei respective, precum şi accesul facil la aceste tranzacţii;

- o înregistrare rapidă şi exactă a tranzacţiilor din incinta bursei, sisteme de marjă şi compensare eficiente, astfel încât participanţii la tranzacţii să poată realiza profiturile aferente poziţiilor lor futures;

- regulamente de funcţionare care să asigure condiţii egale şi corecte de participare la aceste pieţe;

- lansarea de contracte futures viabile, crearea şi introducerea de noi contracte concomitent cu renunţarea la cele ce nu mai prezintă interes.

De remarcat că pe piaţa futures şi cu opţiuni nu au acces direct decât cei care sunt membri ai bursei şi casei de compensaţie. Ei acţionează la ordinele clienţilor, şi pot induce, prin sfaturile şi opiniile lor, direcţii de acţiune. Deci, pot influenţa într-o bună măsură piaţa, pentru a preveni aceste situaţii; regulamentele conţin măsuri contra manipulărilor de orice fel. În plus, pe toate pieţele există reglementări precise dictate de necesitatea transparenţei operaţiunilor bursiere.

Piaţa futures şi piaţa de capital

Între contractele futures şi acţiunile comune există unele asemănări, dar şi unele deosebiri.

Mai întâi ne vom referi la asemănări. Atât acţiunile comune cât şi contractele futures sunt comercializate în burse organizate care pun faţă în faţă cumpărătorii şi vânzătorii, în cadrul unei pieţe centralizate.

Altă asemănare este aceea că se poate investi în contracte futures la fel ca şi în acţiuni. În pieţele futures aceşti investitori sunt numiţi speculatori.

Dar prin ce se deosebesc pieţele futures de piaţa de capital? O diferenţă o reprezintă perioada de timp. Dacă investiţiile, în general, sunt făcute pentru perioade lungi, investitorii în piaţa futures (speculatorii) îşi angajează fondurile pentru numai câteva zile sau câteva luni în speranţa obţinerii unui profit.

MarjaA doua diferenţă, mai importantă, include conceptul de garanţie a

îndeplinirii obligaţiei. În piaţa de capital, marja este plătibilă integral pentru titluri. În pieţele futures această “plată integrală” este de fapt o marjă pentru a asigura realizarea contractului. Ea reprezintă o garanţie că atât cumpărătorii cât şi vânzătorii vor primi sau vor face livrarea mărfii reprezentată de contract, dacă aceştia nu îşi compensează această obligaţie printr-o tranzacţie opusă şi egală.

Contractele futures necesită o marjă iniţială care este stabilită de bursă. Cerinţele nu sunt stabilite sub forma unui procentaj din valoarea contractului. În schimb, ele sunt o funcţie a volatilităţii preţului unei mărfi. Firmelor de

brokeraj le este permis să ceară sume mai mari clienţilor lor, dar niciodată mai mici decât suma minimă stabilită de bursă. Când cumperi futures, drepturile de proprietate nu sunt transferate, dar intri într-o obligaţie care la un moment ulterior poate deveni o tranzacţie care să includă drepturile de proprietate asupra mărfii reale. Când se investeşte în contracte futures, bursa cere depozitarea unei marje pentru a acoperi orice pierdere pe care o poate produce investiţia dumneavoastră. În plus, se cere o marjă de menţinere. Aceasta reprezintă aproximativ ¾ din marja iniţială.

La sfârşitul sesiunii de tranzacţionare poziţia dumneavoastră e marcată pe piaţă. Casa de Compensaţie va stabili contul dumneavoastră cash.

Urmărirea permanentă a poziţieiUn lucru de care trebuie să ne amintim în timp real este că o poziţie

futures trebuie urmărită mult mai atent decât o poziţie pe piaţa de titluri.Pe piaţa futures, monitorizarea constantă este esenţială. Participanţii la

piaţă îşi vor compensa de obicei poziţiile futures în câteva luni, săptămâni sau chiar zile. În mod normal, ei nu doresc să facă sau să primească livrarea mărfii. Aşa că nu se poate să uitaţi de un contract futures. Poziţia dumneavoastră e marcată la piaţa atunci când contractul expiră. Veţi fi plătiţi cu bani gheaţă dacă poziţia dumneavoastră a fost profitabilă, dar s-ar putea să trebuiască să plătiţi cu bani gheaţă în cazul în care poziţia a înregistrat o pierdere.

Terminologia folosită în futures

Piaţa sub semnul taurului (Bull market)O piaţă sub semnul taurului e piaţa în care preţurile sunt în creştere.

Atunci când cineva spune că o piaţă este bullish, acea persoană are o perspectivă optimistă şi crede că preţurile vor creşte.

Piaţa sub semnul ursului (Bear market)O piaţă sub semnul ursului este una în care preţurile scad. Deci, o piaţă

bearish oferă o perspectivă pesimistă, când o persoană consideră că preţurile scad.

Poziţie “long”Dacă cumpăraţi un contract futures, aveţi o poziţie long.Dacă s-a cumpărat un contract futures, cumpărătorul are o poziţie long.

Cineva care are o poziţie long pe piaţă se aşteaptă că preţurile vor creşte. Ei aşteaptă să obţină profit prin vânzarea contractelor mai târziu, primind un preţ mai mare decât cel plătit iniţial.

Poziţie “short”Dacă vindeţi un contract futures, aveţi o poziţie short.Un concept mai dificil este vânzarea contractelor futures. Un vânzător

short vinde, de fapt, contracte futures pe care nu le deţine.Cel care vinde short consideră că preţurile au o tendinţă descrescătoare,

aşa că vinde contractele futures deoarece consideră că valoarea lor va fi mai mică în viitor. Dacă lucrurile vor evolua aşa cum s-a anticipat, şi preţul scade, atunci vânzătorul îşi poate răscumpăra contractele la un preţ mai mic, şi realizează astfel un profit.

Maturitatea contractuluiContractele futures nu durează veşnic.Contractele futures au viaţă limitată cunoscută sub denumirea de

“scadenţa contractului”. Scadenţa contractului se exprimă în funcţie de luna în care are loc. Contractele, la maturitate, se vor lichida fie prin livrarea fizică a produselor, fie prin compensarea cash raportându-se la un preţ bine-determinat prevăzut în specificaţiile contractelor. Maturitatea contractului, prin situaţiile în care are loc livrarea fizică, înseamnă data la care se vor face sau se vor primi livrările, dacă contractul nu a fost compensat printr-o tranzacţie egală, de poziţie opusă, înainte de maturitate. În acest caz participanţii trebuie să-şi exprime opţiunea de livrare, cu cel puţin zece zile înainte de data scadenţei.

Livrarea97% din contractele futures sunt compensate. Numai aproximativ 3%

din totalul contractelor futures au ca rezultat livrarea fizică sau lichidarea cash a mărfii. Aceasta înseamnă că majoritatea participanţilor îşi închid poziţiile înainte de data de livrare a contractului (vânzătorii îşi vor răscumpăra contractele futures pe care le-au vândut, iar cumpărătorii revând contractele pe care le-au cumpărat).

Pentru unele contracte futures cum ar fi cele pe indici de titluri, nu există posibilitatea livrării fizice. Poziţiile sunt închise prin lichidare cash.

Ghid de tranzactionare

Indiferent dacă se preferă o analiză tehnică sau fundamentală pentru a determina preţul estimat, în final succesul va depinde în mare măsura de abilitatea de a pune în practică cele învatate şi de a perfecţiona în permanenţa tehnică de tranzacţionare.

1. Cumpară ieftin şi vinde scump. Aceasta poate suna prea evident, dar având în vedere că este cea mai sigură cale de a câştiga din tranzacţii, s-ar putea repeta la nesfârşit. De asemenea nu uita că pentru pieţele futures este valabil şi reversul acestei posibilităţi - "vinde la un preţ ridicat şi cumpără la un preţ scăzut" - la fel de simplu. "Taurii" îşi încep tranzacţiile cu o poziţie long (de cumpărăre), în timp ce "urşii" sunt iniţial short (vânzători).

2. Determină marimea corectă a sumei de tranzacţionare. Fondurile pe care le plasezi în contul de tranzacţionare trebuie să fie complet discreţionare (confidenţiale). Cu alte cuvinte nu investi mai mult decât eşti dispus (sau îţi permiţi) să pierzi. Sumele pe care ţi-ai propus să le economiseşti, reţinerile sau alte urgenţe nu trebuie incluse în aceste fonduri.

3. Calculează parametrii de risc. Înainte de a iniţia o tranzacţie, determină ce pierdere eşti dispus să suporţi. Poţi exprima această pierdere ca un grafic în lei, sau ca un procent din marje. În ambele cazuri, totdeauna trebuie să-ţi păstrezi o rezervă de bani. Prin calculul anticipat al limitelor, vei diminua riscul ca emoţiile să dicteze asupra deciziilor tale atunci când piaţa ia o turnură nefavorabilă. Dorinţa ta te poate pune uşor în încurcătură, dar nişte parametrii bine stabiliţi sunt dificil de ignorat.

4. Alege contractul potrivit. Sunt mai multe tipuri de contracte futures dintre care poţi alege şi numeroase lucruri pe care trebuie să le iei in considerare atunci când te decizi care dintre contracte este potrivit pentru tine.

Volatilitatea. Contractele futures care au un rang de tranzacţionare mai mare sunt considerate mai volatile şi mai riscante. Unii traderi preferă un contract mai volatil deoarece costurile de tranzacţionare sunt aceleaşi, în timp ce profitul potenţial poate fi mai mare. Desigur şi riscul unor pierderi poate fi de asemenea mai mare.

Lichiditatea. Asigură-te că volumul de tranzacţionare şi numărul poziţiilor deschise este suficient de ridicat astfel încât să ai posibilitatea să ieşi din poziţia iniţiată la fel de usor cum ai intrat.

5. Diversifică. În loc să expui întreaga sumă tranzacţionată într-o anumită poziţie a unui contract futures, este de preferat să iniţiezi un număr mai mic de poziţii în tipuri de contracte diferite. În acelasi timp, nu tranzacţiona pe prea multe pieţe în paralel deoarece te vei confrunta astfel cu dificultatea urmăririi poziţiilor tale şi a informaţiilor oferite de analiza tehnica şi/sau fundamentală pentru fiecare piaţă în parte.

6. Intocmeşte un plan de tranzacţionare. Înainte de a iniţia efectiv o tranzacţie pe piaţa futures, dezvoltă un plan care să te ghideze în deciziile tale, bazat pe o analiză minuţioasă a pieţei, planul tău de tranzacţionare. Unele repere care trebuie urmărite şi evaluate ar fi :

Care este obiectivul meu la fiecare tranzacţie?

( - să găsesc momentul oportun de intrare în piaţă şi un preţ la care să ies?

- să capitalizez anticipând un indicator de piaţă?

- să merg paralel cu tendinţa pietei o perioadă de timp specifică ?)

Ce factori ai analizei tehnice sau fundamentale îmi vor dirija acest plan?

Ce tipuri de ordine de tranzacţionare voi folosi? (în particular, ia in considerare ordinele STOP pentru a aplica parametrii tăi de risc)tm

Ce sistem voi folosi pentru a monitoriza dezvoltarea pieţei şi poziţia mea?

7. Cum să te menţii în piaţă? Disciplina este cheia succesului în tranzacţionare. Nu permite ca rumorile şi remarcile colaterale să-ţi clintească convingerea. În acelaşi timp, fi pregătit să admiţi că, atunci când condiţiile s-au schimbat, să-ţi modifici planul.

8. Nu intra şi nu ieşi prea des în şi din piaţă Având în vedere că eşti începător şi ca orice tranzacţie în piaţa futures presupune un preţ pe care trebuie să-l plăteşti - denumit comision - este de preferat să eviţi un plan care presupune intrarea şi ieşirea repetată în / din piaţă. La început, încearcă mai bine să-ţi concentrezi eforturile în finalizarea tranzacţiilor iniţiate. Acest tip de tranzacţie care presupune salturi repetate în şi din piaţă, ar fi mai potrivită pentru scalperi (micii speculatori) care au costuri de tranzacţionare mai mici. Dacă consideri ca ai dobândit experienţa necesara, s-ar putea să te decizi să tranzacţionezi un volum mai mare. În acest caz vei deveni poate interesat să inchiriezi sau să cumperi o carte de membru sau să devii trader, în scopul reducerii costurilor de tranzacţionare.

9. Incepeţi cu o tranzactie teoretică (pe hârtie) Dacă nu există o metodă mai bună să înveti decât să te implici cu o sumă de bani, este o idee bună să faci practică tranzacţionând întâi teoretic (pe hartie). Alege nişte pieţe pe care să le urmăreşti şi să experimentezi planul tău de tranzacţionare. Este o cale bună să

devii familiar cu preţurile de cotare, cu terminologia pieţei şi modul de comportare particular al contractelor futures.

10. Alege un broker bun Brokerul tău joacă un rol vital în succesul tranzacţiilor tale. Asigură-te că ai discutat nivelul de suport care ţi-l va oferi şi costurile pe care le vei plăti astfel încât vei plăti exact contravaloarea serviciilor aduse. Brokerii care îti furnizează un serviciu complet, adică te ghidează şi îţi oferă un suport privind studiul şi planul tău de tranzacţionare, va percepe un comision mai mare. Brokerii de execuţie lasă tot studiul în atribuţia ta, executând doar ordinele, comisionul fiind mai mic. În ambele situaţii decizia finală (ordinul efectiv) îţi aparţine. Mărimea sumei din contul de tranzacţionare, precum şi volumul pot de asemenea avea influenţă asupra comisioanelor.

BIBLIOGRAFIE:

1. Teodor Ancuţa şi colectiv “Totul despre futures şi opţiuni”2. Iacob Bernstein “ Piaţa contractelor futures”3. www.kmarket.ro