TRANZACTII COMERCIALE(3)

8/7/2019 TRANZACTII COMERCIALE(3)

1/63

1

UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCUFACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

TRANZACTII COMERCIALE

Invatamant la distantaLector: Elena Margulescu

Anul universitar

2007 / 20082

Cap. I Sistemul relatiilor comerciale si financiar monetare

internationale

1.1. Circuitul economic mondial principalele componente

Circuitul economic mondial consta in totalitatea conexiunilor, legaturilor si

relatiilor

stabilite intre economiile nationale, materializate intr-un sistem complex defluxuri

internationale comerciale si fluxuri financiar bancare.

Asadar, fluxurile economice internationale sunt alcatuite din fluxuri comerciale

si fluxuri

financiare.

Fluxurile comerciale cuprind:

- fluxuri de produse corporale produse de baza si produse prelucrate,

- fluxuri de produse necorporale know-how, proiecte, brevete de inventii,

francize, etc.

- fluxuri de servicii turism, transporturi, expeditii, asigurari, etc.Fluxurile finaciare cuprind:

- fluxurile de compensare a activitatii comerciale,

- fluxurile financiare independente de activitatea comerciala, ce includ:

credite externe, investitii externe, miscari de fonduri, venituri din plasamente

financiare externe, transferuri financiare unilaterale, etc.

1.2. Sistemul comercial international fluxuri si directii de evolutie ale

comertului

mondial cu marfuri si servicii

Sistemul comercial international se caracterizeaza, in prezent, prin urmatoarele

tendinte:

a) Dinamismul deosebit al comertului international.

Sub influenta factorilor ce au marcat evolutia relatiilor internationale in

perioada

postbelica s-au evidentiat urmatoarele trasaturi principale ale dinamicii

volumului

comertului international:


2/63

- Ritmul deosebit de crestere a acestuia comparativ cu perioada interbelica.

Astfel, intre

anii 1915 1938, ritmul mediu anual de crestere al comertului international a

fost de

0,4%, in perioada 1950 1990 acelasi indicator atingand valoarea de 12%.

Ritmul mediu anual de crestere al comertului international, evidentiat in

deceniile

premergatoare actualei etape, a fost urmatorul:3 in deceniul 1951 1960 de 6,4% in deceniul 1961 1970 de 9,3% in deceniul 1971 1980 de 20,3% in deceniul 1981 1990 de 8,4% in deceniul 1991 2000 de 6,4%Ulterior, pe fondul recesiunii economice din 2000 2001, comertul mondial s-aredus

in 2001 cu 0,5% fata de anul anterior, dar si-a revenit in anii urmatori, crescand

in

2002 cu 3,5%, in 2003 cu 5%, in 2004 cu 9,5% si in 2005 cu 6%.

- Ritmul cresterii comertului international a fost si este mai mare decat ritmul

de crestere

al PNB, al productiei industriale sau al altor indicatori de crestere la scara

nationala.

Astfel, in perioada 1950 1990, comertul international a crescut de 56 de ori,

pe candPIB-ul mondial a crescut de 6 ori si productia mondial de 7 ori.

Ritmul cresterii PNB, productiei de bunuri si exportului de bunuri in perioada

2002

2005 a fost urmatorul (%):

2002 2003 2004 2005

*PNB (la PPP) 3,0 4,0 5,1 4,0

*Productia de bunuri 0,8 3,5 4,0 -

*Exportul de bunuri 3,5 5,0 9,5 6,0

- Tendintele evolutiei comertului mondial din punct de vedere al structurii pe

marfuri siservicii cunosc o scadere a ponderii comertului cu produse de baza, in paralel

cu o

crestere a ponderii cu produse manufacturate si servicii. Astfel, ponderea

exporturilor

de produse energetice si alte produse miniere in exporturile totale de marfuri a

fost in


3/63

1970 de 16%, a crescut in 1974 la 26% (ca rezultat al primului soc petrolier din

1973),

iar in 1980 la 28% ( ca urmare a celui de-al doilea soc petrolier). Ulterior, in

anul

1998, aceasta a scazut pana la un minim de 10%. Conjunctura internationala

(conflictele din zona Golfului Persic, cresterea cererii, in spacial din zona Asiei

si

cresterea pretului la titei) au readus apoi in crestere ponderea acestei categorii

de

produse pana la 16% in 2005. Ponderea produselor agricole (inclusiv a celor

industrializate) s-a redus insa constant de-a lungul intregii perioade postbelice,

de la

40% la inceputul anilor 1950, la circa 9% in 2005. Ponderea produselor

manufacturate

in totalul exportului de marfuri a crescut substantial, de la 5% in 1950, la 60%

in 1970

si respectiv la 75% in 2005. Comertul mondial cu servicii comerciale

(transport, turism

si alte servicii comerciale) a urmat fidel ritmul de crestere al comertului cu

marfuri

(5% in medie pe an in perioada 1995 2000 si 10% in medie pe an in perioada

2000 4

2005). Volumul valoric al acestui flux s-a situat in aceasta perioada la 24% din

fluxulde marfuri, atingand in 2005 un nivel de 2400 mld. dolari.

b) Diversificarea continua a comertului international. Structura produselor

tranzactionate

pe piata mondiala se modifica in permanenta, in stransa dependenta cu

schimbarile

survenite in cadrul diviziunii internationale a muncii. In perioada postbelica,

ritmul

diversificarii s-a accentuat; la intervale scurte de timp apar noi piete (ale

computerelor,

microprocesoarelor, telefoniei mobile, etc.), iar in ultima perioada a sporitimportanta

comertului cu invizibile, ritmul de crestere al acestuia fiind mai ridicat decat cel

pe

ansamblul comertului international.

c) Cresterea ponderii tarilor industrializate cu economie de piata in comertul


4/63

international.Aceasta caracteristica reprezinta o consecinta a trasaturii

precedente. Ca

urmare a tendintei precedente, in perioada postbelica comertul international a

ajuns sa

fie dominat cu preponderenta de Triada formata din Uniunea Europeana,

S.U.A. si

Japonia, tari care detin aprox. jumatate din valoarea schimburilor mondiale.

d) Cresterea discrepantei intre schimburile tarilor in dezvoltare fata de cele ale

statelor

industrializate.

- Cresterea gradului de institutionalizare a schimburilor internationale. La nivel

international au fost create o serie institutii, al caror rol este acela de a promova

si a

reglementa desfasurarea comertului mondial.

e) Internalizareacomertului mondial. Acest proces se datoreaza cresterii

importantei

societatilor transnationale in economia mondiala, si consta in dezvoltarea si

cresterea

ponderii comertului intern dintre filialele companiilor multinationale.

Cap. III Politici comerciale. Instrumente si masuri de politica

comerciala.

3.1. Politici comerciale definire si obiective

Politica comerciala reprezinta o parte a politicii economice a unui stat care se

refera la

relatiile externe ale acestuia. Ca atare, politica comerciala cuprinde totalitateamasurilor si

reglementarilor (juridice, administrative, fiscale, bugetare, financiare, bancare,

valutare, etc.)

adoptate de state in scopul extinderii sau restrangerii relatiilor economice

externe, precum si

al protejarii economiei nationale.5

Politica comerciala indeplineste urmatoarele functii principale:

- promovarea relatiilor economice externe, respectiv promovarea exporturilor,

- protejarea economiei nationale in fata concurentei straine, ceea ce presupunecontrolarea si reglementarea importurilor,

- echilibrarea balantei comerciale si de plati externe, precum si cresterea

rezervelor

valutare ale statului.

Politica comerciala a unui stat cuprinde urmatoarele categorii de instrumente si

masuri:


5/63

a) masuri de politica comerciala tarifara (vamala)

b) masuri de politica comerciala netarifara

c) masuri de politica comerciala de stimulare (promovare) a exporturilor

In general, primele doua masuri se adreseaza cu prioritate importurilor, in timp

ce ultima

masura vizeaza exporturile.

3.2. Instrumente de politica comerciala tarifara (vamala)

Politica vamala a unui stat consta in reglementarile adoptate de acesta,

referitoare la

intrarile sau iesirile marfurilor in/din tara, fapt care presupune: contolul

marfurilor la trecerea

frontierei de stat, realizarea formalitatilor vamale si plata taxelor vamale

(impunerea vamala).

Principalul instrument al punerii in practica a politicii vamale este tariful

vamal, care

cuprinde taxele vamale percepute asupra marfurilor importate (sau exportate),

precum si

legile, codurile si regulamentele vamale. Tarifele vamale difera in functie de

state.

Impunerea vamala indeplineste trei functiuni:

- de natura fiscala ca o sursa de venit pentru bugetul statului,

- de natura protectionista avand un rol de protejare a economiei nationale fata

de

concurenta straina,

- de negociere statele pot negocia intr-un cadru bilateral sau multilateralconcesii

vamale reciproce sau nereciproce.

Taxele vamale sunt impozite indirecte percepute de state asupra marfurilor ce

trec granita

vamala a acestora. Asadar, taxele vamale ca instrumente de politica comerciala

de natura

fiscala, au o influenta directa asupra pretului marfurilor ce fac obiectul

importului sau

exportului respectiv.

Taxele vamale se clasifica dupa urmatoarele criterii:a) dupa scopul impunerii (respectiv nivelul impunerii)6

b) dupa obiectul impunerii (sau felul operatiunii de comert exterior)

c) dupa modul de percepere

d) dupa modul de stabilire

a) Dupa scopul impunerii, taxele vamale se clasifica in:


6/63

- taxe vamale cu caracter fiscal, care au in general un nivel mai redus, scopul

acestora

fiind obtinerea de venituri pentru buget,

- taxe vamale cu caracter protectionist, care au un nivel mai ridicat, intrucat

ofera

protectie pietei interne in fata concurentei straine a marfurilor importate.

b) Dupa obiectul impunerii, taxele vamale sunt:

- taxe vamale de import, se percep asupra marfurilor importate. Ele protejeaza

produsele

nationale fata de marfurile straine, contribuind la cresterea preturilor acestora,

diminuandu-le

competitivitatea.

Taxele vamale de import au cea mai mare raspandire pe plan international, se

aplica pe

perioade lungi de timp si au un nivel mai ridicat decat cele de export sau de

tranzit.

- taxele vamale de export se percep de stat asupra marfurilor exportate si

urmaresc doua

obiective: a) cresterea pretului produselor respective pe piata internationala, sau

b)

limitarea unor exporturi (de regula a unor produse neprelucrate materii prime

sau

produse agricole), urmarind dezvoltarea anumitor sectoare economice

importante

pentru economia nationala.- taxele vamale de tranzit, se percep de catre stat asupra marfurilor straine care

traverseaza teritoriul vamal al statului respectiv. Acestea nu au o raspandire

foarte

larga, iar atunci cand se percep au un nivel scazut.

c) Dupa modul de percepere, taxele vamale sunt de trei catgorii:

- taxe vamale ad-valorem

- taxe vamale specifice

- taxe vamale mixte

Taxele vamale ad-valorem se aplica asupra valorii vamale a marfurilor

importate (sauexportate) sub forma unor cote procentuale din valoarea vamala a marfurilor

respective.

Taxele vamale specifice sunt percepute pe unitatea de masura fizica a

marfurilor importate

sau exportate si se stabilesc sub forma unei sume absolute exprimate in moneda

tarii


7/63

respective.7

Taxele vamale mixte se percep atunci cand taxele ad-valorem nu sunt destul de

protectioniste, astfel ca pe langa acestea se mai percepe o taxa vamala specifica

(cand

preturile inregistreaza importante scaderi).d) Dupa modul de stabilire sau dupa modul de fixare de catre stat, taxele

vamale se impart in

patru categorii:

- autonome (sau generale)

- conventionale (sau contractuale)

- preferentiale (sau de favoare)

- de retorsiune (sau de raspuns), acestea cunoscand doua forme, respectiv: taxe

antidumping

si taxe compensatorii.

Taxele vamale autonome sunt stabilite de catre stat in mod independent,

aplicandu-se, de

regula, asupra marfurilor importate din tarile cu care statul nu are incheiate

acorduri

comerciale si nu aplica clauza natiunii celei mai favorizate.

Taxele vamale conventionale se stabilesc prin intelegeri cu alte state, conform

acordurilor

bilaterale sau multilaterale incheiate. De regula se aplica intre statele care isi

acorda reciproc

clauza natiunii celei mai favorizate. Ca atare, acestea sunt mult mai redusedecat taxele

autonome si, in general, au facut obiectul negocierilor tarifare in cadrul GATT

(Acordul

General pentru Tarife si Comert) si, respectiv OMC (Organizatia Mondiala a

Comertului).

Clauza natiunii celei mai favorizate reprezinta acea prevedere inscrisa in

acordurile

comerciale si de plati prin care partile semnatare se obliga sa-si acorde reciproc

toate

avantajele pe care le-au acordat sau le vor acorda tarilor terte in domeniulrelatiilor

economice, in general, si comerciale, in special.

Taxele vamale preferentiale sunt foarte reduse (uneori sunt nule) si se aplica

anumitor

marfuri importate din anumite tari, fara a putea fi extinse. Acestea exprima un

regim


8/63

preferential, fiind o derogare de la clauza natiunii celei mai favorizate (de ex.:

taxele vamale

dintre UE si tarile asociate, sau dintre tarile membre S.G.P. sau S.G.P.C.) .

Taxele vamale de retorsiune (de raspuns) se aplica de catre un stat ca reactie la

politica

comerciala neloiala a altor state (politica de dumping sau politica de

subventionare a

exporturilor). Ca urmare, aceste taxe pot fi: 1) taxe anti-dumping (ce au ca efect

inlaturarea

efectelor dumpingului) sau 2) taxe compensatorii (ce urmaresc inlaturarea

efectelor

subventionarii exporturilor de catre statul partener).Aceste se percep ca taxe

vamale

suplimentare, peste cele in vigoare. Ele au un nivel prestabilit pe care nu-l pot

depasi,

respectiv taxele anti-dumping nu pot depasi marja de dumping (diferenta dintre

pretul8

international si pretul de dumping mai redus -), iar taxele compensatorii nu

pot depasi

nivelul subventiei de export (sau primei de export).

Tariful vamal este un catalog ce cuprinde toate produsele supuse impunerii

vamale,

precum si taxele vamale percepute asupra fiecarui produs sau grupe de produse.

Tarifulvamal cuprinde si produsele scutite de impunere vamala la importul lor pe

teritoriul vamal al

tarii respective. Teritoriul vamal este spatiul geografic in cadrul caruia se aplica

un anumit

regim vamal.

Tariful vamal cuprinde o clasificare a marfurilor, avand la baza originea

acestora

(animala, vegetala, minerala) si gradul lor de prelucrare (materii prime,

semifabricate,

produse finite), sau o combinatie a acestor doua criterii.Tarifele vamale sunt instrumente de politica comerciala admise de GATT (cu

conditia de

a nu fi prohibitive), cu ajutorul carora se protejeaza piata interna de concurenta

straina si pe

baza carora se pot negocia concesii tarifare sau se pot institui masuri

discriminatorii in


9/63

relatiile cu anumite state.3.3. Instrumente de politica comerciala netarifara

Barierele netarifare constau dintr-un ansamblu de masuri si reguli de politica

comerciala

care impiedica, limiteaza sau deformeaza fluxul international de bunuri si

servicii in scopul

protejarii pietei interne de concurenta straina si/sau echilibrarea balantei de

plati.

GATT a clasificat aceste bariere in cinci mari grupe:

a) bariere care implica o limitare cantitativa directa a importurilor (restrictii

cantitative la

import)

b) bariere care implica limitarea indirecta a importurilor prin mecanismul

preturilor

c) bariere care decurg din formalitatile vamale si adminstrative la import

d) bariere care decurg din participarea statului la activitatile comerciale

e) bariere care decurg din standardele aplicate produselor importate si celor

indigene

(obstacole tehnice)

a) Bariere netarifare care implica limitarea cantitativa directa a importurilor.

- Interdictiile la import interzic total sau partial, pe o perioada limitata sau

nelimitata,

importul anumitor produse. In acest caz sunt avantajati producatorii interni,

fiind

scutiti de concurenta straina.- Contingentele de import reprezinta plafoane maxime cantitative sau valorice

care se

aplica la importul anumitor produse sau grupe de produse, pe o perioada

limitata de9

timp ( de regula un an). Acestea pot fi globale, aplicabile tuturor tarilor

partenere, sau

bilaterale, aplicabile pentru o anumita tara.

- Licentele de import sunt autorizatii acordate de stat firmelor importatoare

pentru unanumit produs sau grupa de produse, valabile pe o anumita perioada de timp.

Acestea

pot fi automate, cand cererea de import este aprobata in mod automat si vizeaza

produse liberalizate la import, sau neautomate (licente discretionare), cand se

acorda


10/63

selectiv, in functie de produs sau tara de origine, vizand produse neliberalizate

la

import.

- Limitarile voluntare la export (sau autolimitarile la export) reprezinta

intelegeri

oficiale sau neoficiale prin care tarile exportatoare sunt de acord sa-si limiteze

exportul

catre anumite state importatoare ce exercita presiuni in acest sens. In caz

contrar, poate

exista riscul ca tarile importatoare sa aplice contingente la import mai

restrictive si mai

dezavantajoase, pe o perioada mai lunga de timp.

- Acordurile privind comercializarea ordonata a produselor reprezinta acorduri

bilaterale

sau multilaterale intre state ce implica, atat restrictii cantitative la export

(autolimitari),

cat si prevederi privind limitele de pret si clauza de salvgardare. In acst caz,

guvernele

participa in mod oficial la negocieri reprezentand interesele statelor respective.

b) Bariere netarifare care implica limitarea indirecta a importurilor prin

mecanismul

preturilor:

- Prelevarile variabile la import (taxele de prelevare), se practica in cadrul

politicii

agricole comunitare a UE, vizand importurile de produse agricole din terte tari.Acestea sunt un fel de taxe vamale suplimentare, care se calculeaza ca diferenta

intre

pretul de import si pretul comunitar al produselor respective, pret care, de

regula, este

mai ridicat decat pretul international. In masura in care preturile internationale

scad

fata de preturile comunitare, taxele de prelevare cresc, si invers, prin aceasta ele

avand

un rol protectionist mai eficient decat taxele vamale obisnuite.

- Preturile minime si maxime la import . Preturile minime la import seutilizeaza pentru

produsele indigene ce au costuri de productie mai ridicate decat cele ale

concurentei,

sau daca preturile pe piata internationala scad, iar produsele externe devin mai

competitive. In acest caz tarile importatoare stabilesc preturi minime de import,


11/63

apropiate de nivelul preturilor interne cu ridicata la produsele indigene, urcand

astfel

preturile de import ale produselor respective. Se urmareste protejarea ramurii

industriale sau agricole vizate. Preturile maxime la import se aplica unor tari

care

incearca o majorare artificiala a preturilor anumitor produse exportate. Ca

raspuns,

tarile importatoare stabilesc preturi maxime de import, limitand nivelul

acestora, astfel

incat sa nu depaseasca preturile produselor indigene similare.10

- Impozitele indirecte si alte taxe cu caracter fiscal (ajustarile fiscale la

frontiera) .

Acestea pot lua mai multe forme, printre care: taxa asupra valorii adaugate

(TVA este

un impozit general de consum care se percepe la fiecare stadiu al circulatiei

marfurilor,

aplicandu-se de fiecare data numai la valoarea nou adaugata a fiecarui stadiu),

taxa in

cascada (se percepe pentru fiecare stadiu al circulatiei marfurilor, dar se aplica

la

intreaga valoare a marfii, avand un caracter cumulativ), taxa de acciza (impozit

perceput la produsele ce constituie proprietatea statului bauturi, tutun, petrol,

etc.),

taxe oculte (percepute asupra bunurilor de consum productiv echipamnete,mijloace

de transport, etc), taxe portuare (percepute asupra valorii documentelor de

transport),

taxe sanitare, taxe consulare, etc.

- Taxele de retorsiune (taxele anti-dumping si taxele de retorsiune) se aplica ca

masuri

de raspuns fata de o politica comerciala neloiala (de dumping sau de

subventionare a

exporturilor).

- Depunerile prealabile in valuta la import, prevad obligatia importatorilor de adepune

in contul organelor vamale o anumita cota in valuta din valoarea probabila a

viitorului

import.Sumele depuse nu sunt purtatoare de dobanda, astfel ca importatorul va

cauta sa


12/63

compenseze acest lucru, fie prin ridicarea preturlui la produsul importat, fie

prin

negocierea unui pret mai scazut cu exportatorul. Aceasta masura descurajeaza

de

regula importurile.

c) Bariere netarifare care decurg din formalitatile vamale si administrative

privind

importurile. Acestea cuprind:

- evaluarea valorii marfurilor in vama (evaluarea vamala), caz in care se

utilizeaza drept

baza de impunere, pretul cel mai mare din cele practicate pentru produsul

importat

(conform GATT exista cinci metodologii de evaluare vamala)

- solicitarea unor documente numeroase si complicate, precum si a

formalitatilor greoaie

la import, care impiedica schimburile comerciale internationale.

d) Bariere netarifare care implica participarea statului la activitatile comerciale.

In cazul

acestora se disting:

- achizitiile guvernamentale, respectiv bunuri si servicii achizitionate de stat, ce

devin

bariere netarifare daca avantajeaza firmele nationale comparativ cu cele straine,

- comertul de stat, prin care unitatile economice de stat beneficiaza de avantaje

privind

impunerea fiscala sau de alta natura in raport cu firmele particulare,- monopolul statului asupra importurilor unor produse de prima importanta

economica

(cereale, titei, medicamente, etc.), fapt ce permite limitarea importurilor

respective.

e) Barierele netarifare care decurg din standardele aplicate produselor importate

si celor

indigene (obstacole tehnice). Din aceasta grupa fac parte:11

- normele sanitare si fitosanitare, care prevad respectarea unor conditii

obligatorii siextrem de severe pentru marfurile importate,

- normele de securitate, ce se refera la norme speciale de de calitate, conditii

tehnice, de

igiena, de securitate,

- normele de ambalare, marcare, etichetare, care conduc la cheltuieli

suplimentare si


13/63

adesea, la intarzieri in derularea contractelor3.4. Politica comerciala promotionala si de stimulare a exporturilor

Politica comerciala promotionala si de stimulare a exporturilor rezida in

totalitatea

reglementarilor si masurilor adoptate atat de stat, cat si de firmele producatoare

si de export,

in scopul majorarii exportului global al unei tari.

Acestea sunt , de regula, masuri ce se iau la nivel macroeconomic, si care

imbraca o serie

de forme concrete, cum ar fi:

- negocierea si incheierea de tratate de comert si navigatie, acorduri comerciale

si de

plati, acorduri de cooperare economica internationala si alte conventii

economice,

- participarea la targuri si expozitii internationale in strainatate sau organizarea

acestora

in tara,

- stabilirea de reprezentante comerciale in tarile partenere si organizarea de

agentii

comerciale in strainatate,

- prestarea unor servicii de informare si orientare a clientilor externi, acordarea

de

consultanta si asistenta tehnica de specialitate

- promovarea unor diverse forme de publicitate externa pentru produsele de

export.Masurile de stimulare a exporturilor la nivel macroeconomic sunt clasificate in:

a) masuri de natura bugetara,

b) masuri de natura fiscala

c) masuri de natura financiar-bancara

d) masuri de natura valutara

a) Masurile de natura bugetara urmaresc cresterea competitivitatii produselor

exportate si a

cointeresarii firmelor producatoare si exportatoare. Acestea imbraca trei forme:

- Subventiile directe de export reprezinta sume acordate agentilor economici

pentrurentabilizarea activitatii de export, atunci cand preturile pe piata mondiala sunt

egale

sau mai mici decat costurile de productie .

- Primele de export sunt acordate de catre stat exportatorilor care realizeaza

volume

ridicate la export sau exporta produse de mare importanta economica,


14/63

12

- Alte instrumente bugetare subventiile indirecte de export au in vedere

stimularea

intreprinderilor mici si mijlocii in activitatea de export. Se acorda astfel

facilitati in

domeniul: informational, asistenta tehnica de specialitate, efectuarea de studii sicercetari de piata de catre institutii de specialitate, organizarea de campanii de

promovare de catre stat, etc.

b) Masuri de natura fiscala. Acestea urmaresc cresterea exporturilor pe baza

reducerii sau

anularii anumitor taxe sau impozite, avand drept scop stimularea exportatorilor

prin cresterea

veniturilor realizate din exporturi. Aceste masuri cuprind doua mari categorii

de

reglementari:

- Facilitati fiscale acordate pentru marfurile exportate, care imbraca forma

scutirii,

reducerii sau restituirii impozitelor pe circulatia marfurilor. Acestea se acorda

in

functie de importanta exportului respectiv pentru economie si in functie de

gradul de

prelucrare al marfurilor exportate. In aceasta categorie este inclus si importul cu

scutirea conditionata a taxelor vamale, caz in care produsele importate urmeaza

a fi

incorporate in marfuri destinate exportului. Aceasta forma de stimulare senumeste

drawback.

- Facilitati fiscale acordate exportatorilor, care imbraca forma scutirii sau

reducerii

impozitului pe venitul provenit din exporturi. Acestea stimuleaza cointeresarea

producatorilor si exportatorilor, reprezentant un fel de prime indirecte de

export.

c) Masuri de natura financiar bancara. Aceste masuri au luat o amploare

deosebita in

ultimul deceniu, datorita cresterii concurentei pe plan mondial. Principaleleparghii utilizate

in acest domeniu sunt:

- Creditul de export, are un rol important in stimularea exporturilor cu valoare

ridicata,

si imbraca trei forme: creditul cumparator, care este acordat direct

importatorului de


15/63

catre o institutie specializata de creditare (banca sau consortiu bancar), creditul

furnizor, care este acordat direct importatorului de catre furnizor (respectiv,

exportator

care la randul sau este creditat de o banca pentru contravaloarea contractului) si

liniile

de credit, care reprezinta o forma mai complexa a creditului cumparator. O linie

de

credit poate fi deschisa de catre o institutie bancara din tara exportatorului in

favoarea

unei banci, institutii financiare sau firme comerciale din tara importatorului.

Acestea

sunt deschise in baza unor acorduri interguvernamentale incheiate intre tara

exportatoare si cea importatoare.

- Asigurarea si garantarea creditelor de export.Acordarea asigurarii si garantarii

creditelor de export importatorilor constituie o parghie importanta atat pentru

importatori, cat si pentru exportatori, care devin cointeresati sa efectueze

vanzari pe

credit. Asigurarea creditelor se efectueaza pentru creditele furnizor si urmareste13

acoperirea riscurilor exportatorului de a nu incasa contravaloarea marfurilor

vandute

pe credit, la scadenta. Asigurarea se face de catre o institutie bancara din tara

exportatorului. Garantarea creditelor se realizeaza pentru creditele cumparator,

de catre

o institutie bancara din tara importatorului, care se obliga fata de bancacreditoare din

tara exportatorului de a achita contravaloarea marfii livrate pe credit, daca

debitorul

(importatorul) devine insolvabil.

d) Masuri de natura valutara. Acestea utilizeaza adesea pe plan international, si

au in vedere

cresterea rentabilitatii operatiunilor de comert exterior prin reducerea preturilor

externe, cat si

prin sporirea cointeresarii exportatorilor, datorita castigurilor suplimentare in

monedanationala. Masurile valutare de stimulare a exporturilor cuprind:

- Primele valutare, care sunt un fel de prime indirecte care se acorda

exportatorilor cu

ocazia preschimbarii valutei straine obtinute din export, in moneda nationala, la

un


16/63

curs de revenire mai avantajos decat cel oficial (curs cu prima). Primele

valutare se pot

acorda diferentiat, pe grupe de marfuri sau pe zone geografice, urmarind

incurajarea

exporturilor.

- Deprecierea monedei nationale stimuleaza, de asemenea, exporturile de

marfuri, atunci

cand scaderea cursului valutar al monedei nationale se produce intr-un ritm mai

rapid

decat scaderea puterii interne de cumparare a acesteia. Pe termen lung,

deprecierea

monedei nationale, ca instrument de stimulare a exportului, conduce, de regula,

la

deteriorarea raportului de schimb al tarii respective si la deteriorarea pozitiei

acesteia

in economia mondiala. Aceasta masura, duce pe termen lung, la o scurgere de

venit

national in afara granitelor tarii exportatoare, chiar daca firmele nu pierd in

moneda

+nationala. De aceea, aceasta masura nu este recomandabila pe termen lung.14

5.1. Cererea de oferta si oferta internationala

Pregatirea negocierilor presupune, pe langa cunoasterea pietei externe si a

partenerilor,

definirea obiectivelor negocierii si a raporturilor cu partenerii, si stabilirealegaturilor de

afaceri prin contacte directe, prin intermediari sau prin corespondenta.

Principalele scrisori comerciale utilizate in corespondenta comerciala sunt:

cererea de

oferta si oferta.

Cererea de oferta

Cererea de oferta consta in transmiterea unei scrisori comerciale din partea

importatorului

catre exportator, prin care acesta isi exprima dorinta de a cumpara o marfa..

Continutul si forma cererii de oferta se deosebesc in functie de obiectulacesteia, precum

si de caracteristicile segmentului de piata. Daca importatorul are nevoie urgenta

de marfa,

cererea de oferta poate fi considerata in mod direct o comanda, importatorul

indicand marfa,


17/63

cantitatea si un nivel limita al pretului. De asemenea, in cererea de oferta se pot

specifica

conditiile de livrare, termenul de livrare sau alte elemente ale unui contract.

Principala functie a cererii de oferta consta in initierea tratativelor cu partenerii

externi, in

vederea incheierii unor tranzactii, sau poate reprezenta o modalitate de

informare si/sau

cercetare a pietei externe.

Oferta de marfuri

Oferta de marfuri constituie unul din documentele comerciale cele mai

importante pentru

incheierea unei tranzactii. Aceasta poate sa fie transmisa din initiativa

exportatorului sau

poate fi un raspuns la o cerere de oferta..

Oferta trebuie sa contina anumite elemente si sa prezinte anumite caracteristici

de forma

(claritate, precizie, concizie, aspect estetic, corectitudine, traducere foarte

corecta).

Oferta poate fi ferma sau facultativa. In primul caz , exportatorul se obliga sa

pastreze

nemodificate conditiile oferite importatorului pe o perioada de timp, ce poate sa

fie diferita in

functie de marfa, conjunctura pietei, etc. Daca importatorul nu accepta oferta

pana la data

indicata, aceasta nu mai este valabila.In cel de-al doilea caz, exportatorul are posibilitatea de a modifica oferta facuta

initial.

O oferta acceptata este considerata un contract incheiat, deoarece ea

materializeaza

acordul de vointa intre parti. Ca regula generala, tacerea nu este considerata o

acceptare.

Elementele care intra in continutul ofertei sunt:

- numele si adresa ofertantului

- numele si adresa partenerului

15- denumirea marfii

- descrierea marfii (tipul si calitatea acesteia, caracteristici, greutate,

dimensiune, volum,

ambalaj, etc.)

- cantitatea (indicarea numarului sau a cantitatii),

- pretul (pret unitar / total, moneda de plata, riscul de pret),


18/63

- conditia de livrare ( de exemplu: conditia INCOTERMS),

- conditii de plata (moneda, modalitatea de plata, data si locul platii, garantii),

- termenul / data livrarii (termenul de livrare, daca se fac livrari partiale),

- arbitrajul,

- termenul de valabilitate

- alte conditii (locul de executare, dreptul aplicabil, )

Cap. VI. Contractele comerciale internationale

6.1. Contractele internationale definire, categorii.

Contractele internationale reprezinta materializarea acordului de vointa intre

parteneri din

tari diferite, in scopul realizarii unei tranzactii internationale. Acestea trebuie sa

indeplineasca, atat o serie de conditii de forma, cat si anumite conditii de fond,

ce au menirea

de a asigura pozitii juridice egale pentru ambele parti ale contractului, si prin

urmare, un

regim juridic uniform al acestuia.

Conform Prof. dr. I.Popa Tranzactii de comert exterior, prin practica

internationala s-a

creat un regim contractual uniform pentru diferite contracte, prin elaborarea de:

- conditii generale

- contracte cadru

- contracte tip.

Conditiile generale reprezinta toate conditiile prestabilite si destinate a fi

inserate intr-un

anumit numar nedeterminat de contracte de acelasi tip. Ele sunt cel mai adeseaopera unei

intreprinderi sau a unui grup. Ca exemplu, putem mentiona Conditiile

generale de livrare

elaborate de Camera de Comert si Industrie de la Paris (revizuite in anul 2000)

INCOTERMS.

Contractele cadru reprezinta acorduri de principiu asupra majoritatii clauzelor

contractuale, cu exceptia celor principale, cum ar fi de exemplu pretul. Daca

acest element

nu este completat, contractul nu este valabil incheiat si nu produce efecte intreparti.16

Contractul tip reprezinta un model de contract standardizat, care poate fi

modificat sau

completat, si la care partile fac referinta. Utilizarea contractelor tip ofera o

serie de avantaje,


19/63

printre care: simplificarea si reducerea duratei procesului de negociere, evitarea

riscului

formularii unor clauze neclare, evitarea omisiunii unor clauze contractuale si

evitarea

neintelegerilor privind interpretarea unor clauze.

In practica internationala se utilizeaza o mare diversitate de contracte tip,

elaborate sub

egida unor institutii diferite.

Astfel, o prima categorie de institutii care au elaborat astfel de contracte sunt

cele a caror

activitate consta in promovarea schimburilor internationale, ca de exemplu:

Comisia

Economica ONU pentru Europa, Camera de Comert International de la Paris,

etc. Contractele

emise de astfel de institutii constituie doar un model pe care partile il pot utiliza

pentru

redactarea unui contract viabil, adaptat conditiilor specifice respective.

O a doua categorie de institutii care au elaborat contracte tip sunt asociatiile

profesionale

ale comerciantilor. Acestea sunt cele mai uzitate in activitatea de comert

exterior. In aceasta

categorie se incadreaza: 1) contractele tip pentru produse ca: cereale, lemn,

bumbac, iuta,

seminte uleioase, zahar rafinat, cacao, cafea, si 2) contractele tip utilizate la

bursele demarfuri, care nu pot fi modificate, singurele elemente ce pot varia fiind pretul

si

cantitatea. In general un astfel de contract trebuie sa cuprinda urmatoarele

clauze:

- cantitatea,

- tipul de marfa,

- calitatea,

- pretul,

- conditia de livrare,

- termenul de livrare,- conditia de plata.

Datorita elementelor de extraneitate pe care le contin, contractele externe devin

susceptibile a fi guvernate de legi diferite. Sistemul juridic al fiecarei tari

curinde o categorie

speciala de norme juridice menite sa stabileasca legea competenta sa

reglementeze


20/63

contractele externe.

In sistemul juridic roman, aceste norme sunt urmatoarele:

- lex voluntatis, ceea ce inseamna ca partile vor determina legea aplicabila

contractului.

Aceasta poate fi dreptul vanzatorului, dreptul cumparatorului sau dreptul unei

terte tari.

- in cazul in care partile nu au desemnat legea contractului, in mod automat se

va aplica,

in ordinea urmatoare: lex loci contractus (legea locului incheierii contractului),

si daca

aceasta nu se poate stabili, lex loci executionis (legea locului de executie a

contractului).17

Clasificarea contractelor internationale

Contractele internationale cuprind:

- Contractele comerciale internationale si

- Contractele de cooperare internationala.

Contractele comerciale internationale reprezinta acordul de vointa intre doi

parteneri din tari

diferite, prin care vanzatorul (exportatorul) se obliga sa transfere

cumparatorului

(importatorului) propietatea asupra unui bun al sau, contra platii unui pret.

Din categoria acestor contracte fac parte:

- contractul de vanzare-cumparare internationala de marfuri

- contractul de executie de lucrari internationale- contractul de depozit international

- contractul de transport si expeditii internationale

- contractul de turism international

- contractul de leasing international,

- contractul de franchising, etc.

Contractul de cooperare economica internationala, se distinge , fata de

contractul de vanzare

internationala, printr-o serie de trasaturi. Astfel caracterul sinalagmatic al

contractului

comercial, care presupune deosebirea de interese intre partile contractuale, esteinlocuit de

comunitatea de interese a partenerilor. De asemenea, trebuiesc mentionate

natura specifica a

partilor, prin aceasta intelegandu-se intensitatea aparte a caracterului

international al

contractului, precum si complexitatea obiectivului urmarit de parti.


21/63

Contractul de cooperare economica internationala poate imbraca trei forme

principale:

- contractul de cooperare industriala,

- contractul de cooperare tehnico-stiintifica,

- contractul de societate mixta.

6.2. Continutul contractului de vanzare-cumparare internationala;

clauzele

contractuale.

Clauzele principale ce trebuiesc luate in consideratie in cazul incheierii unui

contract de

vanzare-cumparare internationala, sunt urmatoarele:Titlul contractului consta in insasi denumirea de Contract, urmata, de

regula, de numarul

contractului si data incheierii lui. Aceste date sunt necesare partilor pentru

identificare si

pentru intocmirea documentelor ulterioare ce fac referire la contract: acreditive,

facturi, acte18

de transport, acte de vamuire, asigurare, specificatii, acte aditionale, protocoale

si proceseverbale

la contract, etc.

Preambulul este o formulare ce precizeaza partile contractuale (exportatorul si

importatorul)

intre care se incheie raportul juridic, constituind o premisa necesara spre a

conferi valabilitatecontractului. In preambul se precizeaza denumirea si adresa persoanelor

juridice contractante,

precum si pozitia in firma a persoanelor imputernicite sa o reprezinte.

Obiectul contractului trebuie sa fie legal, licit si moral. Realizarea acestei

premise se face

prin descrierea clara a obiectului material al contractului (prestatia concreta),

precum si a

obiectului juridic, prin denumirea exacta a tipului de contract: de vanzare-

cumparare, de

intermediere, lohn, leasing, compensatie, etc.In comertul international, obiectul contractului de vanzare-cumparare il

constituie

bunurile susceptibile a fi transferate cumparatorului de catre vanzator, contra

platii

contravalorii marfurilor (pretului). Negocierea obiecului contractului consta in

identificarea


22/63

marfii respective, prin determinarea cantitatii, calitatii, ambalajului si marcii

produsului,

precum si in stipularea obligatiilor partenerilor privind marfa.

Denumirea marfii contractate trebuie stabilita cu exactitate, astfel incat sa nu

fie posibila

nici o confuzie sau eroare in ceea ce o priveste. Pentru marfurile fungibile (care

se consuma),

datorita calitatii omogene a acestora, se va specifica denumirea completa si

exacta marfurilor

respective. Pentru bunurile nefungibile si servicii se vor specifica elementele de

identificare

si individualizare ale marfii, respectiv: denumirea exacta, descrierea marfurilor,

tehnologia de

fabricatie, caracteristicile tehnice, referiri la pozitia de catalog, tipul produsului,

norma

tehnica, mostra, esantionul, marca de fabricatie, etc.

Cantitatea se stabileste prin contract, marfa trebuind sa fie determinata sau

determinabila

cantitativ. Pentru aceasta, in contract trebuie sa se prevada:

- unitatea de masura in care se exprima cantitatea, in functie de natura

marfurilor si

uzantele pietei,

- locul determinarii cantitatii livrate,

- modul de stabilire a cantitatii,

- documentele care atesta cantitatea expediata (de regula, documentele detransport).

Pentru unele produse (fungibile) cantitatea contractata nu se poate livra cu

exactitate,

astfel incat in contract se prevede o toleranta admisibila (+/-), precum si

obligatia

cumparatorului de a plati cantitatea efectiv livrata.19

Cantitatea se determina la vanzator (la locul de incarcare) si poate fi verificata

la locul de

destinatie (la cumparator), dupa cum este prevazuta modalitatea efectuariireceptiei

cantitative in contract.

Calitatea marfurilor contractate se poate determina printr-o serie de metode,

respectiv:

- Determinarea calitatii prin descrierea marfurilor este metoda la care se

apeleaza cel


23/63

mai frecvent in comertul international, aplicandu-se atat pentru materii prime,

cat si

pentru masini si utilaje complexe, diverse bunuri si servicii, etc. Descrierea

trebuie sa

cuprinda in mod detaliat caracteristicile tehnice ale marfurilor sau ale ale

servicii, iar

pentru echipamente, utilaje, instalatii, etc., se va efectua descrierea lor in

anexele la

contract, unde se vor mentiona parametrii tehnici si calitativi, cum ar fi:

randamentul,

consumuri specifice, capacitatea de productie, durata de functionare,

caracteristicile

produselor obtinute prin exploatare lor, etc.

- Determinarea calitatii pe baza de mostre. Vanzatorul pune la dispozitia

cumparatorului

o mostra, pe baza careia acesta confirma calitatea marfurilor ce urmeaza a fi

importate,

livrarile urmand a se face cu respectarea stricta parametrilor calitativi similari

mostrei.

- Determinarea calitatii prin utilizarea unor tipuri si denumiri uzuale este

practicata, in

special, pentru comertul cu produse agricole si minereuri. Tipurile de marfa

reprezinta

categorii abstracte, in care se incadreaza calitatea marfurilor ce trebuiesc

livrate.Acestea se pot defini si prin standarde de calitate, dintre care unele au devenit

internationale . Astfel, I.S.O. (International Standardisation Organisation) face

recomandari organizatiilor nationale de standardizare, si in masura in care

marfurile

corespund acestor standarde, ele pot fi comercializate sub denumirea calitatii

I.S.O.

- Determinarea calitatii prin marca de fabrica, comert sau serviciu. Aceste

marci

constituie tot mai mult o garantie a calitatii produselor, acestea diferentiindu-se

tot maimult prin caracteristicile indicate de marca dintr-o gama de produse similare..

- Determinarea calitatii pe baza inspectarii marfurilor, consta in vizionarea si

verificarea

marfii de catre importator si acceptarea calitatii ei, in vederea incheierii

contractului.


24/63

Metoda cunoaste doua variante: 1) clauza vazut-placut, care presupune

vizionarea si

acceptarea marfii de catre cumparator inaintea incheierii contractului, fara a fi

necesara

descrierea tehnica, si 2) clauza dupa incercare, care presupune ca incheierea

definitiva a contractului este conditionata de acceptarea, intr-un termen

prestabilit

(limitat), a calitatii de catre cumparator. Daca acest lucru nu se intampla,

contractul se

considera reziliat. Aceasta varianta se utilizeaza mai frecvent in comertul cu

masini,

instalatii, utilaje, aparate, nave, automobile, etc., testarea fiind prevazuta, de

regula, in

perioada de garantie, iar exportatorul obligandu-se sa inlocuiasca piesele

defecte, daca

este cazul, pe cheltuiala sa.20

- Determinarea calitatii prin utilizarea unor clauze prestabilite: 1) Clauza tel

quel

presupune ca importatorul accepta marfa asa cum este, fara a o examina

inainte de

livrare. Aceasta metoda este utilizata in comertul cu produse agricole,

minereuri sau

marfuri a caror calitate depinde de locul de origine, si deci nu pot interveni

marimodificari in acest sens. 2) Clauza Sound delivered (S.D.) sau marfa

sanatoasa la

descarcare inseamna ca importatorul va accepta marfa, numai daca aceasta

este livrata

la destinatie fara defectiuni calitative. 3) Clauza Rye Terms (R.T.) sau

clauza

comertului cu secara obliga importatorul sa accepte marfa, chiar daca aceasta

este

livrata cu anumite deprecieri calitative. Pentru acestea, insa, exportatorul va

accepta oreducere de pret.

Referitor la raspunderea vanzatorului privind respectarea calitatii si a cantitatii

marfurilor

livrate, se considera ca acesta nu si-a indeplinit obligatiile contractuale, in

urmatoarele cazuri:

- daca a livrat alta marfa decat cea prevazuta in contract,


25/63

- daca a livrat o cantitate in minus fata de cea stipulata in contract,

- daca a livrat o marfa care nu corespunde caracteristicilor tehnice si calitative

prevazute

in contract.

Daca cumparatorul constata ca marfa livrata nu este in conformitate cu

prevederile

contractuale, acesta trebuie sa identifice cu exactitate natura prejudiciului

respectiv, si sa-l

instiinteze de urgenta pe exportator in vederea remedierii situatiei respective, in

functie de

ceea ce se stipuleaza in contract. Importatorul care reclama deficiente calitative

sau

cantitative ale marfurilor, poate, in functie de prevederile contractuale sa

solicite: executarea

in continuare a contractului, cu remedierea prejudiciilor, sau rezilierea

contractului, sau plata

unor penalitati.

Ambalarea marfii. Contractul trebuie sa prevada in mod expres felul

ambalajului, care sa

asigure integritatea marfii si sa permita manipularea si lotizarea acesteia. Daca

acest lucru nu

este prevazut in contract, vanzatorul are obligatia, conform normelor in

vigoare, sa predea

marfa cumparatorului intr-un ambalaj uzual de export, care are rolul de a

proteja marfa peparcursul transportului, astfel incat aceasta sa nu sufere deteriorari.

In functie de tipul amblajului, se va negocia si pretul marfii in urmatoarele

variante:

- pret netto presupune ca, costul ambalajului nu este cuprins in pret (si nu

exista

pretentii de plata pentru ambalaj).

- pret netto plus ambalaj presupune ca pretul ambalajului se indica separat.

- pret netto / brutto presupune ca pretul ambalajului este calculat in pretul

unitar al

marfii.21

Marcarea marfii, reprezinta o alta clauza contractuala prin care se identifica

fiecare colet al

livrarii respective. Marcajul trebuie sa fie clar, rezistent la manipulari si la

transport. El


26/63

trebuie sa contina, de regula, numarul contractului, numarul coletului, numele

exportatorului

si adresa acestuia, numele destinatarului (importatorului) si adresa lui, greutatea

netto si

brutto, seria utilajelor (daca este cazul), expresia Made in, etc. Toate

prevederile

referitoare la marcarea marfurilor vor fi stipulate in mod explicit in contract.

Pretul. Acesta reprezinta unul din elementele de baza ale contractului de

vanzare-cumparare

in comertul international, iar negocierea este, de regula, dificila si necesita o

buna pregatire

tehnica si economica, o informare ampla si corecta asupra conjuncturii pietei

internationale,

eforturi sustinute, rabdare, perseverenta si abilitate.

Pretul reprezinta una dintre cele mai importante clauze contractuale, plata sa

constituind

obligatia principala a importatorului. Acesta este concretizat printr-o suma de

bani

determinata in contract sau determinabila conform unui anumit algoritm, pe

care

cumparatorul trebuie sa o achite vanzatorului.

Pentru stabilirea pretului extern se vor lua in consideratie o serie de elemente,

cum ar fi:

costurile de productie, cheltuielile speciale de export, preturile mondiale si

tendinteleacestora, conditia de livrare, conditia de plata, cheltuielile de distributie si

politica firmei.

Pretul se stipuleaza in contract fie pe unitatea de produs, fie ca o suma globala

pentru

intreaga cantitate de marfa, ce face obiectul contractului. De asemenea, pretul

se va inscrie

intr-o anumita conditie de livrare, ceea ce va indica, in ce masura cheltuielile de

transport si

cele ale altor operatiuni specifice exportului, vor fi incluse in pretul contractual

(spreexemplu: Pretul este de 2 mil. euro CIF Constanta).

In contract trebuiesc prevazute in mod obligatoriu, anumite aspecte legate de

pretul marfii,

cum ar fi: cantitatea pentru care se calculeaza pretul, valuta in care se va

efectua plata,

reducerile de pret pe care exportatorul le acorda importatorului.


27/63

Astfel, spre exemplu, vanzatorul se poate obliga prin contract, daca este cazul,

sa acorde

cumparatorului anumite reduceri de pret, respectiv: 1) Scontul de reglementare

(cassa

sconto) se acorda cumparatorilor ce platesc marfurile in avans fata de

termenul de scadenta

specficicat in contract, 2) Rabatul, se acorda de catre exportator ca o deducere

din pretul

contractual, pentru defecte de calitate sau a calitatii necorespunzatoare a

marfurilor, 3)

Remiza , se acorda ca o reducere a pretului convenit, datorita importantei

vanzarilor

efectuate. Aceasta se calculeaza ca un procent aplicat asupra pretului de

vanzare.

Termenul de livrare poate fi o data fixa sau determinabila, in functie de

efectuarea platii

avansului, de deschiderea acreditivului, de primirea garantiei bancare, de

acceptarea22

mostrelor de catre partener, etc. In contract se stipuleaza, de regula, faptul ca

neindeplinirea

acestor condii il vor exonera pe vanzator de obligatia respectarii unui anumit

termen de

livrare.

Expeditia si transportul marfurilor. Daca cel care trebuie sa organizezetranspotul este

vanzatorul marfurilor, atunci el trebuie sa apeleze la un caraus specializat,

incercand sa

gaseasca cea mai buna si cea mai sigura modalitatea de transport. Clauza de

expeditie si

transport se va inscrie in contract in mod diferentiat, in functie de tipul marfii,

de condita de

livrare si de mijlocul de transport ales.

Astfel:

- pentru transportul maritim se vor indica portul de incarcare si dana de operarea

vasului, capacitatea de transport a navei, termenele de livrare, normele de

incarcare,

modul de suportare a supercontrastaliilor, daca nava depaseste termenul de

operare in

port, etc.


28/63


29/63

controlului calitativ si receptiei marfurilor. Cumparatorul trebuie sa garanteze

la randul sau,

ca, in cazul in care bunurile sunt protejate prin brevete de inventie, marci de

fabrica sau

comert, etc., el nu va copia, multiplica sau exporta produsul respectiv.

Receptia marfurilor. Aceasta clauza se refera la obligatia cumparatorului de a

prelua marfa

ce ii este predata de vanzator la termenul de livrare stabilit si in locul convenit

Vanzatorul are

obligatia de a efectua controlul marfurilor inainte de livrare si de a emite, dupa

caz,

documentatia necesara, respectiv: certificatul de origine, certificatul de calitate,

certificatul de

garantie a calitatii, etc.

Pentru negocierea clauzei de receptie cantitativa si calitativa a marfurilor, vor fi

luate in

consideratie urmatoarele elemente: obligativitatea efectuarii receptiei, locul

realizarii

acesteia, termenul la care se va face receptia, participantii, documentele ce vor

insoti marfa,

documentatia tehnica si metoda de control, suportarea cheltuielilor,

consecintele controlului

de receptie.

Penalitati. Acestea se stabilesc prin contract si se aplica procentual in functie

de perioada deintarziere in livrarea marfurilor (pe zi, saptamana, luna, etc.) sau pentru

nerespectarea

caracteristicilor si parametrilor tehnico-calitativi ai marfurilor. De regula,

penalitatile nu

depasesc in mod cumulat valoarea integrala a contractului.

Reclamatii la contract. Reclamatiile pot viza lipsuri cantitative si calitative ale

marfurilor,

precum si deficiente in ambalarea, marcarea, etichetarea produselor, etc. Prin

contract

trebuiesc convenite modalitatile de rezolvare a reclamatiilor, respectiv:- modul de transmitere in forma scrisa a reclamatiei,

- specificarea documentelor justificative,

- stipularea organelor competente care vor emite sau vor atesta documentele

justificative,

- eventual, specificarea modalitatii de transmitere a unor mostre din marfa

reclamata,


30/63

- stabilirea termenului de transmitere a reclamatiilor,

- specificarea exacta a modalitatii in care vanzatorul va rezolva reclamtia

( bonificatie,

inlocuirea marfii, remediere la destinatie, returnare si despagubire, etc.) si

termenul

prevazut pentru aceasta.24

Raspunderea juridica. Aceasta apare atunci cand una din partile contractante

incalca

prevederile legale dintr-un stat pe teritoriul caruia se deruleaza contractul.

Raspunderea poate

fi civila, penala, fiscala, vamala, administrativa si contraventionala. Aceste

forme pot

interveni in cazul exporturilor complexe.

In cazul contractelor comerciale se invoca, de regula, raspunderea civila

( contractuala, care

prevede repararea prejudiciului cauzat celeilalte parti). Acesta se repara prin

plata de dauneinterese,

respectiv plati compensatorii ce trebuiesc achitate la anumite termene.

Forta majora reprezinta un eveniment imprevizibil si de neinlaturat

(cataclismele naturale) a

carui aparitie duce la exonerarea de raspundere a partii contractuale care o

invoca.

Cazurile fortuite, pe de alta parte, constau in conflicte armate, acte de

guvernamant, accidentegrave, greve, revolte, etc. , care nu pot fi controlate de partenerii comerciali.

Nulitatea, rezolutiunea, rezilierea contractului.

Nulitatea este invocata atunci cand sunt incalcate conditiile de fond, precum si

cele de forma

legale ale contractului. Nulitatea produce efecte retroactive.

Rezolutiunea reprezinta actiunea la care este supus contractul in cazurile fortei

majore,

cazului fortuit sau interventiei unui tert daca nu s-a executat obiectul

contractului. Aceasta

are, de asemenea, efect retroactiv, respectiv prestatiile efectuate se vor restitui.Rezilierea contractului intervine ca si rezolutiunea, insa se aplica contractelor

cu termene

mai indelungate de executie, provocand efecte numai pentru activitatile

viitoare, nu si pentru

prestatiile executate.


31/63

Arbitrajul. Partile contractante au obligatia sa prevada clauza referitoare la

raspunderea

contractuala a partilor, legislatia aplicabila si jurisdictia competenta in vederea

rezolvarii

conflictului.

In cazul relatiilor bazate pe incredere si respect, neintelegerile se rezolva pe

cale amiabila;

numai daca acest lucru nu este posibil se recurge la arbitraj.

Conform practicii contractuale, aceasta clauza ar trebui sa prevada: rezolvarea

pe cale

amiabila a diferendelor, definirea situatiilor supuse arbitrajului, alegerea si

specificarea

instantei arbitrale (eventual Comisia de Arbitraj de pe langa Camera de Comert

si Industrie a

Romaniei sau cea a Camerei Internationale de Comert din Paris, etc.),

determinarea legislatiei

care va guverna contractul si arbitrajul, confirmarea caracterului definitiv si

obligatoriu al

hotararii arbitrale, etc.

Dispozitii finale. Aceasta clauza contractuala contine anumite elemente

specifice care nu sau

putut inscrie in celelalte prevederi contractuale, cum ar fi: intrarea in vigoare a

contractului (aceasta poate fi conditionata de plata avansului, deschiderea

acreditivului,

25obtinerea licentelor de export, etc.), limba in care este redactat contractul si

numarul de

exemplare, completarile si modificarile la contract, data si locul contractului,

semnaturile

partenerilor, etc.

Alte clauze care sunt, in mod obligatoriu, cuprinse in contract se refera la

conditia de

livrare si modalitatea de plata (mijloacele de plata), acestea urmand a fi tratate

in capitolele

urmatoare.Cap. VII. Conditiile de livrare internationale INCOTERMS 2000

Camera Internationala de comert de la Paris a publicat in 1936 o serie de reguli

cu caracter

international, cunoscute sub denumirea de INCOTERMS, care au fost revizuite

in 1953,


32/63

1967, 1976, 1980, 1990 si 2000. Ultima editie INCOTERMS 2000, reprezinta

rezultatul

unui grup de lucru constituit dintr-un numar de 40 de membri, printre care,

pentru prima data,

au participat si reprezentanti SUA si Japonia, ceea ce a contribuit la cresterea

gradului de

universalitate a regulilor.

INCOTERMS urmareste sa ofere o serie de reglementari necesare interpretarii

unor clauze

esentiale folosite in contractele de comert exterior. Acestea sunt utilizate in

mod facultativ de

catre

firme, care prefera insa, siguranta reglementarilor internationale, fata de

clauzele contractuale

interpretabile in mod diferit, in diferite tari.

Conform conditiilor de livrare INCOTERMS, fiecare reglementare specifica

modul in

care are loc transferarea cheltuielilor si a riscurilor intre parti, precum si modul

in care se

repartizeaza obligatiile referitoare la principalele operatiuni: procurarea

mijloacelor de

transport, suportarea cheltuielilor de transport, suportarea cheltuielilor de

asigurare,

suportarea cheltuielilor de incarcare/descarcare, obtinerea documentelor de

expeditie sitransport, plata taxelor si impozitelor aferente. Ca urmare, conditia de livrare se

specifica in

contract imediat dupa stipularea pretului contractual, si va indica care din

elementele

anterioare sunt cumprinse, pe langa contravaloarea marfurilor, in pretul

contractual.

Proba livrarii efective a marfurilor se face cu data inscrisa pe documentul de

transport, si

anume:

- data conosamentului (documentul de transport maritim sau fluvial), sau,- data stampilei aplicate pe scrisoarea de trasura, la statia de transport feroviar,

sau in

momentul preluarii marfii in cazul transportului auto.26

Conform Regulilor INCOTERMS 2000, comerciantii din intreaga lume au

la


33/63

dispozitie un numar de 13 variante de conditii de livrare, dintre care o pot alege

pe cea

convenabila, urmand sa o inscrie in contract si sa o respecte intocmai.

Siglele acestor conditii de livrare sunt urmatoarele:

EXW

FCA, FAS, FOB

CPT, CIP, CFR, CIF

DAF, DDU, DDP, DES, DEQ,

si sunt acceptate ca atare in tarile membre UE, dar si in alte tari din zonele de

liber schimb,

inclusiv in tarile situate in zone in care drepturile si formalitatile vamale sunt

liberalizate.

Astfel, desi provin, la origine, din spatiul european, Regulile INCOTERMS

au intrat in

folosinta curenta si in China, tarile africane si sud americane, in Orientul

Apropiat si

Mijlociu, precum si in tarile Orientului Indepartat.

Totusi, in practica, exista o exceptie importanta in relatiile internationale; este

vorba de

unii comercianti din SUA, care insista sa utilizeze propriile lor reguli, cuprinse

in RAFTD

(Revised American Foreign Trade Definition) 1941, care, desi se aseamana in

multe

privinte cu INCOTERMS, prezinta totusi unele diferentieri importante. Astfel,

numai pentruconditia FOB, regulile RAFDT au sase variante.

Odata cu Regulile INCOTERMS 2000 a fost convenita o grupare

ierarhizata a

conditiilor de livrare, in care succesiunea acestora este determinata de cresterea

obligatiilor

pentru vanzator.

Noua grupare cuprinde cele patru grupe de conditii, E, F, C, si D, aceasta

clasificare avand

in vedere utilitatea lor. Pe scurt, acestea se caracterizeaza astfel:

Grupa ELitera E provine de la cuvantul Ex.

Grupa prevede obligatii minime pentru vanzator, acesta trebuind doar sa

produca marfa

contractata si sa o puna la dispozitia cumparatorului.

Grupa F


34/63

Litera F provina de la cuvantul Free (din engleza) sau Franco (din

franceza).

Grupa prevede, in general, ca vanzatorul este obligat sa predea marfa unui

caraus

(transportator) nominat de catre cumparator, el neasumandu-si nici riscul si nici

costurile

pentru transportul principal.

Grupa C27

Litera C provine de la cuvintele Cost sau Carriage (din engleza), sau

cout ou port

(din franceza).

Grupa prevede, in general, ca vanzatorul isi asuma numai costurile pentru

transportul

principal, fara a-si asuma insa riscurile si daunele produse marfurilor pe

parcursul

transportului, precum nici costurile suplimentare generate de evenimente

produse ulterior

incarcarii si expeditiei marfurilor.

Grupa D

Litera D provine de la cuvantul Delivered (din engleza).

Grupa prevede, in general, obligatia vanzatorului de a-si asuma atat riscul, cat

si costurile

implicate pe parcursul transportului principal.

Semnificatiile siglelor conditiilor de livrare INCOTERMS-2000 sunturmatoarele:

Gr. Abr. Conditia de livrare Transmiterea cheltuielilor Transferul riscurilor

Transp.

------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------

E EXW EX WORKS la depozitul producatorului idem. MM

franco uzina

------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------

F FCA FREE CARRIER la predarea marfii carausului idem. MMfranco caraus in punctul convenit

FAS FREE ALONSIDE SHIP in portul de incarcare idem. M

franco de-a lungul vasului langa vas

FOB FREE ON BOARD in portul de incarcare la idem M

franco pe bordul navei la trecerea marfii peste balustrada


35/63

------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------

C CFR COST AND FREIGHT in portul de destinatie in portul de incarcare M

cost si navlu achitat pe vas la trecerea marfii peste

balustrada vasului

CIF COST,INSURANCE AND FREIGHT idem. mai sus idem. mai sus M

cost, asigurare si navlu achitat

CPT CARRIAGE PAID TO in statia de destinatie la predarea marfurilor MM

costuri achitate pana la.. carausului, in statia de28

incarcare

CIP CARRIAGE AND INSURANCE idem mai sus idem mai sus MM

PAID TO..

costuri si asigurare achitate pana la..

D DAF DELIVERED AT FRONTIER la frotiera tarii idem T

livrat la frontiera tarii convenite

DES DELIVERED EX SHIP in portul de destinatie idem M

livrat pe bordul navei pe puntea vasului

DEQ DELIVERED EX QUAY in portul de destinatie idem M

livrat pe cheiul portului de destinatie pe chei

DDU DELIVERED DUTY UNPAID in statia de destinatie idem MM

livrat, taxe vamale neachitate inainte de vamuire

DDP DELIVERED DUTY PAID in statia de destinatie idem MM

livrat, taxe vamale achitate dupa vamuire

Gr.=grupa; Abr.= abreviere; MM = multimodal; M = maritim; T = terestru;Transp.=transport

In textul de mai sus apare termenul de transport principal, care reprezinta

acea parte din

transportul international al marfurilor care nu a fost intrerupt (desi a strabatut

cel putin o

frontiera), si care a fost efectuat pe baza aceluiasi contract de transport (spre

exemplu: un

transport maritim, aerian, feroviar sau rutier, care a traversat o frontiera, fara sa

fie intrerupt,

deci fara sa fie schimbat documentul initial de transport.In ceea ce priveste expeditia multimodala (containerizata), transport principal

poate

insemna intregul transport, incepand de la locul incarcarii (locul de expediere),

pana la locul

de descarcare (locul de destinatie) aflat intr-o alta tara, cu conditia sa nu fi avut

loc nici o


36/63

intrerupere la frontiera sau in port, respectiv intregul parcurs sa fi fost acoperit

de acelasi

document de expeditie multimodala (document de transport multimodal),

indiferent cate

modalitati sau mijloace de transport au fost utilizate.

Regulile INCOTERMS 2000 au introdus un concept nou referitor la

conditiile de

livrare, si anume cel de vanzare la plecare sau vanzare la

sosire.Diferentierea se face in

functie de asumarea riscului pe parcursul transportului principal. Ca urmare, in

cazul

vanzarii la plecare, marfurile vor circula pe parcursul transportului principal

pe riscul

cumparatorului, iar in cazul vanzarii la sosire, riscul va fi asumat pentru acest

parcurs, de29

catre vanzator. Astfel, in categoria vanzare la plecare au fost incadrate

conditiile de

livrare: EXW, FCA, FAS, FOB, CFR, CIF, CPT si CIP, situatie in care riscul

apartine

cumparatorului din momentul predarii marfii carausului, respectiv inceperii

transportului, iar

in categoria vanzare la sosire au fost incadrate conditiile: DAF, DES, DEQ,

DDU si DDP,

situatie in care riscul pe parcursul transportului principal cade in sarcinavanzatorului.

Alegerea si negocierea unei anumite conditii de livrare de catre vanzator

trebuie sa aiba in

vedere urmatoarele criterii:

- actiunile pe care acesta trebuie sa le intreprinda (contractarea transportului

atat pe

traseul national cat si international, asigurarea marfurilor, obtinerea licentelor

necesare,

obtinerea celorlalte documente de export, etc.)

- nivelul cheltuielilor de marketing care se adauga la costul initial de productieal

bunurilor (cheltuieli de incarcare /descarcare, de transport pe parcurs intern /

extern,

ambalaje speciale, stivuire, taxe de tranzit, comisioane vamale, prime de

asigurare,

etc.)


37/63

- riscurile pe care vanzatorul le suporta (deteriorarea marfurilor, returnarea

produselor

deteriorate, pierderea bunurilor, intarzierea livrarilor, pierderea garantiilor de

plata,

etc.)

- structura pretului de export si nivelul de competitivitate pe piata produsului

respectiv.

Pe de alta parte, in alegerea si negocierea conditiei de livrare de catre

cumparator, acesta

trebuie sa tina cont de posibilitatile de care dispune pentru a controla

desfasurarea operatiunii

de import, respectiv de actiunile, cheltuielile, riscurile si structura pretului.

Astfel, spre

exemplu, daca importatorul opteaza pentru conditii de livrare din grupele E sau

F, acesta

trebuie sa dispuna de capacitatea de organizare a livrarii in tara de expeditie a

bunurilor,

organizand si controland incarcarea marfurilor, transportul pe parcursul intern,

eventual

vamuirea acestora, etc.

In general, documentul prin care se certifica livrarea marfurilor il constituie

documentul

de transport, care trebuie sa fie in conformitate cu clauzele prevazute in

contractul de

vanzare-cumparare.Momentul livrarii marfurilor nu este considerat intotdeauna a fi momentul

incarcarii

acestora pe mijlocul de transport convenit, fiecare tip de document de transport

avand

caracteristicile sale:

- Conosamentul maritim (Bill of Lading) data livrarii marfurilor este

considerata ca

fiind data inscrisa pe conosament de comandantul navei. Aceasta reprezinta

data

emiterii conosamentului, constituind momentul de la care incepe sa curgatermenul de30

valabilitate al acestuia. De asemenea, vanzatorul trebuie sa verifica ca data

conosamentului sa nu se situeze in afara datei de expirare a valabilitatii

acreditivului,

situatie in care banca nu va onora livrarea.


38/63

- Scrisoarea de trasura a Cailor Ferate (tip CIM) data livrarii bunurilor pe

calea ferata

se considera a fi data inscrisa de ultima statie de cale ferata, la frontiera.

- Scrisoarea de trasura pentru transportul rutier (tip CMR) data livrarii este

data

incarcarii marfurilor in autovehicolul respectiv.

- Scrisoarea de trasura pentru transportul aerian (Airway Bill) data livrarii o

constituie

ziua si ora la care este programat zborul respectiv.

Cap. VIII. Conditiile de plata in comertul international

Plata contravalorii contractului presupune achitarea pretului de catre

cumparator

vanzatorului, acest aspect reprezentand cea de-a doua actiune fundamentala

care defineste

contractul de vanzare-cumparare, alaturi de livrarea marfurilor de catre

vanzator.

8.1. Instrumentele de plata

Prin clauza referiroare la conditiile de plata, exportatorul se va asigura ca va

primi din

partea importatorului contravaloarea marfurilor livrate. Acest element

fundamental al

contractului se va negocia intre parteneri prin intermediul a trei aspecte

principale:

- mijloacele de plata care presupun valuta (sau devizele care un sens mai larg

decatvalutele, deoarece pot include si efecte de comert cambia, biletul la ordin,

cecul,

obligatiunile, actiunile, etc.) convertibila sau neconvertibila in care se exprima

pretul

contractului;

- instrumentele de plata;

- modalitatile de plata

Instrumentele sau mijloacale de plata reprezinta instrumentele prin care se

anuleaza

datoriile debitorului. Ele constau in efecte de comert (ordinul de plata, cecul)sau inscrisuri

electronice (cardul), care inlocuiesc circulatia banilor lichizi si intermediaza

plata in moneda

scripturala. Pe langa functia de instrumente de plata, unele dintre ele, respectiv

efectele de

comert, reprezinta mijloace de creditare pe termen scurt.


39/63

31

8.1.1. Ordinul de plata (viramentul)

Ordinul de plata (payment order) reprezinta dispozitia data de o persoana

(ordonatorul)

unei banci, de a plati o suma determinata unei alte persoane( beneficiarul) in

scopul stingeriiunei obligatii banesti. Plata se efectueaza prin intermediul conturilor bancare.

In relatiile comerciale utilizarea ordinului de plata se intalneste mai rar, ca

urmare a

riscului de revocare unilaterala din partea ordonatorului.

Aceasta modalitate se intalneste mai degraba, in operatiunile necomerciale

(plata

comisioanelor, a cheltuielilor de transport, a taxelor vamale, etc.), sau in cazul

operatiunilor

comerciale, pentru plata avansului sau a ratelor.

In tranzactiile comerciale internationale, viramentul bancar este un ordin dat de

importator bancii sale de a transfera in beneficiul exportatorului, o anumita

suma, in contul

datoriei sale (spre exemplu, plata avansului in cazul unui contract comercial

poate insemna

intrarea in vigoare a contractului, si deschiderea mai departe a acreditivului

documentar).

8.1.2. Cecul

Cecul (cheque) este un ordin scris emis de catre importator unei banci, de a

plati o sumade bani determinata beneficiarului cecului, respectiv exportatorului. Principala

functie a

cecului este cea de instrument de plata.

Circuitul cecului implica ordonatorul (emitentul), beneficiarul si bancile care

deruleaza

operatiunea. Ordinul de plata prin cec este transmis de catre emitent catre banca

unde este

deschis contul sau. Pe de alta parte, beneficiarul cecului (exportatorul) trebuie

sa verifice

daca cecul respectiv este acoperit in bani la banca emitentului (importatorului).Acest fapt

poate reprezenta un risc pentru exportator si de aceea cecul nu este considerat

intotdeauna o

garantie sigura de plata. Etapele derularii unei plati internationale prin cec pot

fi considerate

urmatoarele:


40/63

- emiterea cecului de catre importator si transmiterea acestuia catre exportator.

- depunerea cecului la banca importatorului si solicitarea platii

- efectuarea platii contravalorii cecului de catre banca importatorului, fie direct,

fie

printr-o banca corespondenta din strainatate.

8.1.3. Cambia

Alaturi de biletul la ordin, cambia reprezinta un efect de comert, spre deosebire

de ordinul

de plata si cec care sunt instrumente de plata.32

` Cambia, denumita si trata (bill of exchange), reprezinta un ordin scris si

neconditionat dat

de o persoana, denumita tragator, unei alte persoane, respectiv tras, de a plati o

suma de bani,

la vedere sau la termen, unui beneficiar.

Daca trasul refuza efectuarea platii, beneficiarul se poate regresa asupra

acestuia. Tratele

pot fi scontate sau rescontate, operatiunea de scontare presupunand ca

posesorul tratei poate

primi un credit din partea bancii pe perioada de timp dintre data scontarii si

data scadentei,

contra unei sume procentuale numite taxa de scont.

In cazul tranzactiilor comerciale, cambia indeplineste urmatoarele functii:

- mijloc de plata,

- mijloc de creditare,- mijloc de garantare a platii.

8.1.4. Biletul la ordin

Biletul la ordin (promissory note) este un inscris prin care emitentul se obliga

sa plateasca

beneficiarului biletului o anumita sume de bani la scadenta. Acesta trebuie sa

contina:

- angajamentul neconditionat de a plati o anumita suma de bani,

- specificarea scadentei platii,

- indicarea locului in care se va face plata,

- numele beneficiarului sau al persoanei la ordinul careia se va efectua plata- data si locul emiterii,

- semnatura emitentului.,

Atat cambia (trata), cat si biletul la ordin sunt destinate sa faciliteze derularea

operatiunilor comerciale si de aceea dispozitiile legale referitoare la cambie

sunt aplicabile si

biletului la ordin.


41/63

8.2. Tehnici de plata internationala

Tehnicile de plata internationala, ca modalitati de transferare a banilor de la

debitorul

platii la creditorul acesteia, cunosc mai multe posibilitati de efectuare:

- transferarea fondurilor banesti inainte de efectuarea livrarii (plata in avans),

- transferarea fondurilor banesti dupa efectuarea livrarii marfii (plata la livrare,

plata

contra factura),

- transferarea fondurilor banesti printr-o modalitate de plata care da

posibilitatea ca

livrarea marfurilor sa fie corelata cu operatiunea de plata (incasso documentar,

acreditiv documentar, scrisoarea comerciala de credit).33

8.2.1. Plata in avans si plata dupa livrare

Aceste doua tehnici extreme de plata sunt mai putin uzitate in practica

internationala.

Plata in avans

Aceasta se foloseste numai cand exportatorul are o pozitie dominanta in

negocieri sau pentru

achizitii de valoare redusa (ex: mostre). In acest caz instrumentele de plata pot

fi: cecul,

ordinul de plata, sau cambia. Plata in avans (cash in advance) repezinta tehnica

de plata cea

mai sigura pentru exportator si cea mai riscanta pentru importator.

Plata la predarea marfiiPlata la predarea marfii (cash on delivery) se foloseste, de regula, in cazul

tranzactiilor cu

valoare redusa.

In acest caz, carausul (transportatorul), va livra marfa destinatarului contra

platii in

numerar sau prin cec.

Plata contra factura

Plata contra factura (open account sau payment on shipment of goods) este de

asemenea, o

tehnica simpla utilizata pentru livrari de valoare mica, sau in relatiile dintrefirmele aceluiasi

grup. Mecanismul acestei tehnici este urmatorul: dupa ce a livrat marfurile,

exportatorul

transmite factura comerciala direct importatorului, care va plati contravaloarea

acesteia la


42/63

data stabilita prin contract. Aceasta modalitate presupune o buna cunoastere si

incredere

reciproca intre parteneri.

8.2.2. Incasso documentar

Incasso documentar (documentary collection) reprezinta modalitatea de plata

prin care,

aceaste se efectueaza de catre importator, numai dupa ce el este anuntat de

banca sa in

legatura cu sosirea documentelor care atesta expedierea marfii de catre

exportator.

Documentelor de livrare (aceleasi ca si in cazul acrditivului documentar) sunt

transmise

de la exportator la importator prin intermediul bancilor celor doi parteneri

contractuali,

respectiv: banca exportatorului la care exportatorul isi negociaza documentele

de livrare si

banca importatorului la care importatorul isi detine contul.

Mecanismul derularii incasso-ului documentar este urmatorul:34

1. Incheierea contractului de vanzare cumparare internationala cu plata prin

incasso documentar (intre exportator si importator),

2. Livrarea marfurilor de catre exportator,

3. Transmiterea documentelor de livrare catre banca exportatorului,

4. Transmiterea, mai departe, a acestor documente catre banca importatorului,

5. Acordul importatorului in vederea efectuarii platii de catre banca sa,6. Banca importatorului debiteaza contul acestuia,

7. Documentele de livrare sunt transmise importatorului, pentru a-si ridica

marfa

din vama,

8. Banca importatorului efectueaza plata prin creditarea bancii exportatorului,

9. Banca exportatorului avizeaza exportatorul in legatura cu creditarea sa de

catre

banca importatorului,

10. Banca exportatorului il plateste pe acesta prin creditarea contului sau.

Dezavantajul major pe care il prezinta aceasta modalitate de plata, consta infaptul ca

marfa este livrata importatorului fara o garantie prealabila de plata. Aceasta nu

inseamna ca

importatorul nu-si va achita obligatiile de plata, ci faptul ca, in caz de neplata,

marfa trebuie

returnata sau reorientata catre alt client.


43/63

De asemenea, incasso documetar este intotdeauna domiciliat in tara

importatorului, ceea

ce determina intarzierea incasarii platii, datorita perioadei de timp necesare

pentru circuitul

documetelor.

8.2.3. Acreditivul documentar

Acreditivul documentar, ca modalitatea de plata internationala, este cel mai

adesea intalnit

in practica tranzactiilor internationale. Acesta este utilizat, in special, in cazul

contractelor cu

valori importante, sau atunci cand asupra exportatorului planeaza incertitudini

privind

solvabilitatea.

Cel mai important avantaj pe care il prezinta acreditivul documentar, consta in

garantarea

apararii intereselor tuturor persoanelor juridice care participa la operatiunea de

export-import

respectiv importatorul, exportatorul si bancile participante. Astfel,

angajamentul de plata al

bancii emitente se fundamenteaza, fie pe depozitul bancar constituit in acest

scop din

disponibilitatile importatorului, fie dintr-un imprumut pe care banca il acorda

clientului sau

importatorul pentru constituirea respectivului depozit.

Acredtitivul documentar (engl.Letter of credit, L/C, fr.Credit documentaire)reprezinta

angajamentul de plata al unei banci, prin care aceasta se obliga, ca la ordinul si

in contul

clientului sau (importatorul), sa plateasca beneficiarului acreditivului

(exportatorului) o35

anumita suma de bani specificata in acreditiv, contra documentelor care

dovedesc livrarea

marfii, si care sunt remise bancii (negociate in banca) in conditiile si la

termenele stabilite deimportator (ordonatorul acreditivului).

Asadar, in derularea acreditivului documentar (AD) sunt implicate patru parti:

- ordonatorul (importatorul), este cel care solicita bancii sale deschiderea AD,

- banca emitenta (banca importatorului), este cea care isi asuma angajamentul

de plata la

solicitarea importatorului,


44/63

- beneficiarul AD (exportatorul), este cel in favoarea caruia a fost deschis AD si

cel care

prezinta setul documentelor ce atesta livrarea in banca sa (negociaza

documentele), in

vederea incasarii contravalorii marfurilor livrate,

- banca exportatorului (banca notificatoare / avizatoare / platitoare /

negociatoare), cea

care deserveste beneficiarul acreditivului (exportatorul).

Pentru a-si indeplini functia de modalitate de plata internationala, AD trebuie sa

contina

urmatoarele elemente:

- denumirea si sediul bancii care deschide AD (banca importatorului)

- denumirea si sediul bancii notificatoare (banca exportatorului)

- denumirea si sediul ordonatorului AD (importatorului)

- denumirea si sediul beneficiarului AD (exportatorului),

- numarul de ordine al AD,

- data deschiderii AD; are mare importanta, deoarece numai dupa deschiderea

acestuia,

exportatorul are agarantia ca ii vor fi platite marfurile.

- valoarea AD, respectiv suma pentru care a fost deschis AD,

- termenul de valabilitate, reprezinta termenul limita pana la care pot fi

negociate in

banca documentele de livrare, spre a fi facuta plata. Termenul de valabilitate

trebuie sa

se situeze dupa ultimul termen de livrare a marfii.- marfa care urmeaza a fi platita; aceasta se indica prin parametrii tehnico

calitativi care

permit indentificarea cu exactitate a marfurilor, conform calitatii, cantitatii,

pretului

unitar, conditiei de livrare, etc.

- termenul de livrare a marfii ; acesta se stabileste prin indicarea unei data pana

la care

se pot livra marfurile. Eventuala prelungire a termenului de valabilitate a AD

nu

influenteaza in nici un fel termul de livrare a marfii. Termenul de livrare esteconsiderat data incarcarii marfurilor pe mijlocul de transport.

- documentele de expediere si de plata care trebuiesc negociate in banca, in

vederea

efectuarii platii; neconformitatea acestora cu prevederile AD are drept

consecinta

refuzul de plata.

8/7/2019 TRANZACTII CO

TRANZACTII COMERCIALE(3)

Documents

Transcript of TRANZACTII COMERCIALE(3)