MANAGEMENTUL TIMPULUI

În contextul educaţional, timpul este o resursă deosebit de importantă. Unicitatea şi valoarea lui

sunt date de caracterul său limitat, irevocabil. La rândul său, timpul permite o bună desfăşurare a

activităţii.

Pentru cadrele didactice, managementul timpului propriu reprezintă una dintre cerinţele

importante ale activităţii. Timpul acestora se împarte între „timpul educaţional petrecut în

şcoală” şi „timpul educaţional petrecut în afara şcolii”.

Referitor la valoarea educaţională a timpului, Wragg identifică două atribute care dovedesc

eficienţa acestuia: primul pune accent pe folosirea lui în „activităţi utile”, benefice elevului, care

să contribuie la dezvoltarea personală a copilului, iar cel de-al doilea evidenţiază necesitatea ca

el să conducă la „atingerea unei performanţe cât mai mici şi către obţinerea unui succes

educaţional”.

Când vine vorba de buna gestionare a timpului de care se dispune la un moment dat, un cadru

didactic trebuie să ţină cont nu numai de planificarea materiei pe unităţi mari de timp, anual sau

semestrial, ci şi de ceea ce are de gând să realizeze la fiecare oră de curs, să-şi organizeze timpul

pentru fiecare activitate.

Roxana Tudorică în „Managementul educaţiei în context european” propune o listă ce vine în

ajutorul cadrelor didactice, mai precis în sprijinul proiectării agendei personale a acestora. Prin

urmare, profesorii nu trebuie să uite de timpul pe care îl petrec în şcoală:

- timpul petrecut obligatoriu în instituţia şcolară, direct, de activitate la clasă, în conformitate cu

norma didactică şi cu orarul şcolii (timp fix);

- timpul petrecut în instituţia şcolară, adică acela alocat desfăşurării altor activităţi decât cele

didactice, obligatorii etc., timp suplimentar necesar corectării lucrărilor scrise, a caietelor,

pregătirii pentru lecţii ş.a.m.d.;

- timpul petrecut în şcoală sau în afara ei pentru realizarea activităţilor extraşcolare.

Orice profesor care îşi doreşte să-şi desfăşoare cât mai bine activitatea şi care încearcă

eficientizarea utilizării timpului didactic poate recurge la analiza sistematică a folosirii timpului.

Astfel, se va lua în considerare nu numai timpul alocat proiectării activităţii didactice, ci şi

înregistrarea reală a utilizării timpului nedidactic. Acesta din urmă se referă la timpul propus

rezolvării problemelor de disciplină, organizării clasei etc. În urma unui studiu s-a constatat că

timpul efectiv de transmitere a unor conţinuturi, pentru fixare şi evaluare, depăşeşte puţin mai

mult de 50%.