Primele orase

Conditia pentru aparitia primelor orase a fost existenta unui surplus agricol; un surplus de hrana, permitind unor grupuri de oameni sa practice activitati nonagricole n orase.

Primele orase s-au dezvoltat lnga vaile fertile ale rurilor bogate din Orientul Apropiat n jurul anului 3.000 .H. Orasele state care s-au extins n Valea Mesopotamiei cuprindeau asezarile Eiridu, Ur, Lagash si Kish. Ur era cel mai mare dintre aceste orase cu o suprafata de aproximativ 150 de acri si o populatie de 25.000 de locuitori. n Valea Nilului orasele cele mai importante erau: Memphis, Helipolis si Thebes.

Conform lui Mumford, dezvoltarea primelor orase a coincis cu raspndirea pe scara larga a religiei.

Cea mai importanta caracteristica a primelor orase era un templu mare n centrul oraselor. Templul era un monument impunator cu ziduri groase si decoratiuni extravagante, gandite pentru a impresiona zeii si pentru a proteja si depozita surplusul agricol. Templul servea ambelor scopuri, religios si de aparare, iar orasele timpurii erau att centre religioase, ct si militare.

Orasele antice

Orasele grecesti

n anul 500 .H., existau sute de orase-stat independente, numite polisuri, variind ca numar de locuitori de la cteva sute la cteva zeci de mii de locuitori, dar si ca viata sociala sau fundament economic. Majoritatea polisurilor erau mici comunitati, in jur de 1000 de locuitori, si fara posibilitati de a construi edificii publice marete.

La extrema opusa era Atena, cel mai mare oras-stat, cu o populatie de aproximativ 150.000 de locuitori, urmata de Sparta care avea o populatie de aproximativ 40.000 de locuitori. Alte orase orase-sate grecesti erau Corint si Sparta in Pelopones, Miletus si Priene in Turcia de azi, Olynthus in Grecia.n comparatie cu orasele timpurii, care erau controlate de catre preoti, majoritatea oraselor grecesti erau guvernate de cetateni, prin intermediul adunarilor publice unde aveau loc discutii politice.Orasele-state grecesti erau, n marea lor majoritate, orase-trguri, iar teritoriul lor includea si un district rural nconjurator care permitea locuitorilor din satele cele mai ndepartate apartinatoare de oras sa vina la trg ca sa cumpere sau sa vnda, iar apoi sa se ntoarca n satul lor toate acestea ntre rasaritul si apusul soarelui.

Specifice oraselor antice grecesti erau agora - entrul civic si comercial, stoas - care inconjurau agora si ofereau spatii protejate pentru promenada si magazine, buleterionul - unde se intalnea consiliul orasului, precum si templele si altarele - unde erau venerate zeitatile.

Orasele state grecesti din perioada clasica (pre-Hippodamus) nu indica o politica puternica de planificare urbana deliberata. Unele zone, cum ar fi agora sau zona templelor erau gandite in termeni de amplasament al cladirlor intre ele, dar restul orasului se dezvolta de obicei prin aditii succesive in functie de nevoi.

Orasul hippodamic. Hippodamus din Milet (498-408 .H)

Este un model formal de oras planificat pe baza unui grid rectangular; era organizat, ordonat si cu strazi drepte si largi. Spatiul public era concentrat in cluster in centrul orasului. Altarele, templele, cladirile guvernamentale, piata si agora erau toate grupate in proximitate in centrul orasului. Spatiile dedicate functiunilor publice erau alocate in avans, in timp ce in orasul grecesc clasic acestea pareau a fi aparut spontan. Teritoriul ramas in urma planificarii centrului public era dedicat locuintelor. Acest mod de a separa spatiul public de cel sacru si de cel privat in oras este prima forma cunoscuta de zonificare functionala.Hoppodamus a structurat orasul in asa fel incat vanturile de vara sa poata bae in lungul strazilor si ventla orasul.

Orasele romane

Imperiul Roman a reprezentat, ntr-un fel, extensia juridica a urbei si a functionat ca o confederatie de orase unite printr-o structura administrativa provinciala, dar autonoma n ceea ce priveste treburile interne.n zona mediteraneana, imperiul reunea un numar mare de orase-state mari si mijlocii ce formau o retea continua, cu sau fara fortificatii, urmnd acelasi tip de plan geometric ce ordoneaza diferite elemente arhitecturale.ncepnd din secolul al III-lea D.H., o data cu incursiunile barbare si slabirea statului imperial, securitatea oraselor este compromisa, dar ele cstiga n importanta, devenind centre fortificate. Oraselesunt nevoite sa se nconjoare de ziduri, sa-si aleaga un perimetru definit pe care trebuie sa-l consolideze si sa-l apere. Aproape ntotdeauna se procedeaza la restrngerea zonelor urbane prea vaste si discontinue, integrnd obstacole naturale fluvii, pante abrupte vechile ziduriromane si marile structuri construite la marginea zonelor dens locuite: circuri, amfiteatre, apeducte.Orasele romane au ajutat la structurarea civilizatiei romane: ele centralizau comertul, faceau legatura cu celelalte centre urbane din zonele colonizate si ajutau la controlul polulatiei.ncepnd cu secolul al IV-lea, simbolurile si edificiile religiei crestine ncep sa marcheze si, ntr-o oarecare masura, sa modifice organizarea oraselor.Planificarea oraselor romane urmareste reguli clare menite facilitarii si dezvoltarii serviciilor publice si militare. Modelul orasului roman este compus dintr-un numar identic de componente disuse intr-un mod specific, paralel si echidistant, separae de strazi. Orasul roman este asezat pe o trama rectangulara si incnjurat de zduri cu turnuri de aparare. Toate strazile sunt egale cu exceptia a doua dintre ele: axa nord-sud numita cardo si axa est-vest numita decumanus. Ambele strazi se termina cu porti in zidul de aparare.La intersectia cardo cu decumanus erau amplasate forumul si piata. Locuintele erau de tip locuinta, domus, insula si villa. Clasele inferioare si sclavii locuiau in spatii separate.

Orasele medievale

n evul mediu, ideea de oras si pierde sensul general si sistematic si se individualizeaza printr-o noua si radicala subordonare fata de elementele geografice si ale peisajului. Orasele existente, desi continua sa traiasca, sunt asimilate cadrului lor natural, asupra caruia omul ncepe sa-si exercite inventivitatea.n acelasi timp se schimba importanta relativa a diferitelor functiuni urbane, astfel nct echilibrul ansamblului se modifica, att n plan arhitectural, ct si n plan simbolic. orasele devin centre specializate n activitatile secundare si tertiare care nu sunt supuse unei autoritati politice centralizate. Fiecare dintre ele asociate, n general, unei mici suprafete agricole, dar uneori total independente, precum Venetia dezvolta un ansamblu de initiative comerciale, industriale, financiare si culturale mult mai extinse care le pune n concurenta cu altele la scara continentala si mondiala. ncepnd cu secolul al XI-lea, orasele si dobndesc autonomia politica, administrativa si juridica.Autonomia politica se opreste la portile orasului si nu se ntinde n mediul rural; orasul depinde de sat prin aprovizionarea cu alimente si controleaza, de fapt, un teritoriu mai mult sau mai putin ntins, dar, spre deosebire de polis-ul grec, el este un oras nchis care nu acorda egalitate n drepturi populatiei rurale. Activitatile lui economice si politice se pot ntinde n ntreaga lume si raspund ntotdeauna intereselor stricte ale populatiei urbane.

Colonizarea si orasele noi medievaleOrasele medievale importa materii prime si exporta produse industriale si comerciale. Satul, pentru a raspunde acestor exigente si cresterii populatiei trebuie sa-si mareasca productia defrisnd noi terenuri si exploatndu-le mai bine pe cele deja cultivate. n acelasi timp, granitele Europei se extind spre est, prin colonizarea teritoriilor situate dincolo de Elba si spre sud, prin recucerirea treptata a Spaniei de la arabi. Aceste actiuni impun formarea de noi orase, ntemeiate de regi, de vasali, de ordine religioase sau chiar de marile orase si care sunt mai mult sau mai putin conforme modelului citadin deja existent. Astfel, se formeaza, ncepnd din secolul al XIV-lea, densa retea urbana policentrica, ce caracterizeaza si astazi Europa: cele 130.000 de centre care sunt raspndite ntre Mediterana si Artica sunt, adesea, foarte apropiate uneori la 5 10 km, n zonele cele mai populate dar se diferentiaza prin limba, obiceiuri, arhitectura, imaginatie.

Orasele comerciale medievalencepnd din secolul al XV-lea n Europa au aparut orasele comerciale mari. Apararea nu mai era o simpla problema de construire a unui zid si de aruncare a uleiului ncins peste atacatori. Aceasta cerea angajarea de soldati profesionisti si fortificarea cetatii. Orasele mai mari au putut sa exploateze economiile de scara crescute n aparare. Centralizarea puterii a dus la centralizarea functiilor administrative si militare n orasele regale.Dupa secolul al XVI-lea orasele care s-au dezvoltat cel mai rapid erau acelea care adaposteau sau includeau o curte regala. ntr-o perioada scurta de timp, peste 20 de orase au crescut la o marime detinuta numai de catre putine orase medievale. Londra avea 250.000 de locuitori, Neapole 240.000 de locuitori, Milano 200.000 si Paris 180.000 de locuitori; orase cu aproximativ 100.000 de locuitori includeau Roma, Lisabona, Palermo, Sevilia si Amsterdam.

Elemente de planificare urbana:

1. Orasele medievale timpuriii erau dominate de biserica sau manastire si castel.2. Ca masura de protectie orasele erau situate pe zone inalte, in varf de deal sau pe insule.3. Forma oraselor era neregulata si informala; aceasta ajuta la confuzarea atacatorilor.4. Piata bisericii era si piata agroalimentara.5. Strazile principale erau de celel mai multe ori radiale porneau din piata bisericii si se terminau in ziduriel cetatii, fiind unite de strazi secundare. 6. Castelul era protejat de ziduri si santuri.7. Orasele medievale erau afectate de ipsa igienei si congestie.

Orasele industriale

Apar la sfrsitul secolului al XVIIIlea, atunci cnd transformarile institutionale, progresul stiintific aplicat tehnicilor de productie, dezvoltarea economica si demografica depasesc un prag critic si dau schimbarii un caracter revolutionar.Au fost influentate de:1.Revolutia industriaa cresterea populatiei, cresterea productiei industriale si mecanizarea sistemelor productive, care apare n Anglia ncepnd cu mijlocul secolului al XVIII-lea si se raspndeste n celelalte tari europene schimba, pentru prima oara dupa secolul al XII-lea cantitatile si calitatile existente n sistemul urban european. Sporirea si exodul populatiei active rurale spre oras accelereaza si mai mult cresterea populatiei urbane. Londra, care depaseste, la sfrsitul secolului al XVIII-lea, 1.000.000 de locuitori, atinge, n anul 1851, 2.500.000 de locuitori, mai mult dect oricare alt oras din lume, modern sau antic. Un oras industrial precum Manchester, care numara, n anul 1760, 12.000 de locuitori, ajunge, spre mijlocul secolului urmator, la 400.000 de locuitori.n acelasi timp, terenul este cultivat dupa noua metoda capitalista, teritoriul este strabatut de drumuri si de canale noi si, dupa anul 1830, de calea ferata. Industriile se concentreaza, mai nti, de-a lungulapelor, apoi n jurul minelor de carbune, transformnd, n mod radical, marile zone rurale. Navele cu vele sunt treptat nlocuite de vapoare cu aburi, iar porturile se transforma n consecinta.

2. Coerenta proiectelor arhitecturale si peisagistice se bazeaza pe mecanismele institutionale contestate de iluministi si de revolutiile politice de la sfrsitul secolului al XVIII-lea.Autorii din prima jumatate a secolului al XIX-lea descriu orasul industrial ca un loc cu imense periferii, formate din case noi si precare, construite printre fabrici, care devin repede de nelocuit din cauza lipsei de spatii publice si de servicii igienice elementare: apa curenta, canalizare, strngerea deseurilor, prototipul orasului liberal.

3. Progresul tehnic si spiritul de initiativa care domina aceasta perioada sporesc exigenta reorganizarii. Dezvoltarea fara precedent a populatiei mondiale n secolul al XIX-lea si are cauzele n ameliorarea metodelor de productie n agricultura si industrie si dezvoltarea mijloacelor de transport care genereaza noi locuri de munca si, deci, mijloace de subzistenta sporite. n acest timp populatia mondiala aproape se dubleaza (de la 900 milioane la 1 miliard 600 milioane locuitori) n zonele unde migratia europeana se dezvolta.Cresterea demografica afecteaza diferit statele si orasele. Era industriala este caracterizata de cresterea vechilor orase si crearea unor centre noi. Populatia oraselor medievale sporeste, mai ales n tarile industrializate, unde exodul populatiei spre orase duce la depopularea satelor. Migratia interioara a muncitorilor n cautare de lucru, a zilierilor din agricultura, care-si ofera serviciile n timpul recoltatului este si ea importanta, putndu-se efectua att n interiorul unei tari, ct si dintr-o tara n alta. Au loc migrari importante de populatie determinate de colonizare. Milioane de oameni parasesc Europa, nfiintnd comunitati si noi centre de productie n colonii.

Industria permite fabricarea unor obiecte n numar mare: apare produsul de serie. Sunt folosite noi tipuri de energii, aburul si electricitatea. Legat de arhitectura, apare si se raspndeste folosirea betonului armat, a constructiilor metalice, ascensorul, iluminatul electric. Evolutia tehnicii duce la aparitia de noi echipamente, telefonul, garile, omnibuze si tramvaie cu tractiune animala, apoi cu motor, automobile, cai ferate. Orasul devine un organism din ce n ce mai complex.

Revolutia industriala determina mutatii profunde n redistribuirea locuitorilor n teritoriu. Populatia urbana cunoaste o dezvoltare mult mai rapida dect cea mondiala, n general. Exodul rural umple orasele. Daca la nceputul secolului al XIX-lea, majoritatea populatiei active 80% - era ocupata n agricultura, 8% n sectorul secundar si 12% n cel tertiar, asistam ulterior la o redistribuire a fortei de munca, cu precadere spre sectorul secundar - industrial. Problemele densitatii urbane, a crizei de locuinte, a somajului si molimelor, par insurmontabile. Utopistii si reformatorii din secolul al XIX-lea concep proiecte de orase ideale pe care ncearca sa le transpuna n fapt. n paralel, numerosi industriasi construiesc pentru muncitorii lor adevarate aglomerari. Orasele existente sunt confruntate cu fenomenul proliferarii dezordonate a periferiilor.

n decursul a doua decenii ntre 1830 si 1850 putem spune ca ia nastere urbanismul modern. n paralel cu cresterea populatiei oraselor, creste valoarea terenului urban, se prolifereaza constructiile de locuinte care depind de libera initiativa si scapa controlului general. Orasele cresc n jurul vechilor lor centre, dispar spatiile libere, apar aglomerari de constructii n jurul locurilor de munca, al garilor. Aglomerarea n locuinte improprii a populatiei urbane cu venituri reduse, duce la aparitia poluarii si epidemiilor, care lovesc apoi orasul n totalitatea sa. Dupa 1848 se reintroduce controlul statului asupra sectoarelor vietii economice si sociale. Se vor realiza o serie de reforme n care urbanismul va juca un rol important, devenind unul din instrumentele cele mai eficace ale puterii.

Paris, orasul HaussmannianEste pentru prima oara cnd un ansamblu de masuri tehnice si administrative este extins la scara unui oras de peste un milion de locuitori si este elaborat si aplicat cu coerenta ntr-un interval de timp relativ scurt (1853-1869). Planul urban este aplicat si controlat n fiecare din consecintele sale tehnice, formele administrative si financiare.Interventia haussmaniana cuprinde diferite operatii:1. trasarea drumurilor, care taie centrul si periferiile cu o retea de strazi largi si rectilinii (unind principalele centre ale vietii urbane si garile, asigurnd ameliorarea traficului) care vor evidentia si izola monumentele mai importante si vor permite construirea n lungul lor, a unor noi constructii de locuinte reglementate strict;2. lucrarile de constructii dirijate direct de prefectura si alte institutii publice: scoli, spitale, nchisori, birouri administrative, biblioteci, colegii, piete, scoli militare poduri etc.;3. lucrarile de creare a parcurilor publice constituie a treia categorie de lucrari;4. renovarea echipamentelor n orasul vechi constituie a patra categorie de lucrari;5. modificarea organizarii administrative a orasului.Dupa 1870, realizarile lui Haussmann la Paris devin model pentru toate orasele europene: Berlin, Avignon, Rouen, Bruxelles, Barcelona, Stockholm, Mexico, Florenta etc.