Teoria Spatiului Neconstruit

Axa Piata Victoriei-Piata Charles de Gaulle

Spatiul neconstruit nu poate fi inteles fara spatial construit,acesta nascandu-se

din cel din urma,fiind doua concepte complementare si puternic dependente.Pentru

a intelege neconstruitul avem nevoie de spatial plin,construit,pentru a putea fi

delimitat.Obiectul studiului nostru este reprezentat de axa Piata Victoriei-Piata

Charles de Gaulle.Alegerea acestor spatii se datoreaza caracterului diferit al fiecarei

pieti,aflate in relativa apropiere.Trecerea de la un spatiu la altul se face treptat,insa

diferenta dintre capetele axelor este una puternic sesizabila.

Piata Victoriei este nodul principal între 9 artere de circulaţie: Calea Victoriei,

bdul Lascăr Catargi, bdul Iancu de Hunedoara, str. Paris, bdul. Aviatorilor, şos.

Kiseleff, bul. Ion Mihalache, str. Buzeşti şi bul. N. Titulescu. Sunt nouă artere care

practic fac legătura cu principalele cartiere ale Bucureştiului. Înfăţişarea de azi a

pieţii Victoria ca suprafaţă şi formă a fost obţinută după modificările de plan

urbanistic din 1985-1988 dar mai ales după 1990. Piaţa, ca punct terminus al

Podului Mogoşoaia a apărut pentru prima oară pe hărţi în 1831 cu numele de Capul

Podului. Pavel Kiseleff, cel care s-a ocupat de administrarea principatelor române

sub ocupaţie rusească în perioada 1828-1834, a deschis dincolo de piaţă şoseaua

care-i poartă numele. Şoseaua avea pe margini parcele de pământ lucrat care

curând au început să facă loc unor construcţii opulente. Parcul Kisellef, aflat in

vecinatatea pietii, a fost iniţial o pădure transformată în parc de domnitorul Barbu

Stirbei. Denumirea de piaţa Victoriei i-a fost dată după câştigarea războiului de

independenţă.Piata Victoriei nu a fost conceputa pentru traficul intens din ziua de

azi,fiind o zona de evitat in orele de varf ale Bucurestiului.

Analizand spatiul verde din zona putem observa o lipsa a acestuia in interiorul

pietii, spatiul verde existand in general in jurul acesteia, in mare parte in spre zona

de nord, influenta a parcului Kiseleff. Putem spune ca zonele verzi din Piata Victoriei

sunt reziduale, nu sunt predominante si sunt zone umplute practic cu

vegetatie.Spatiul este dominat de constructii si de asfalt, singurul avantaj in acest

sens este spatiul foarte amplu al pietei ce nu da senzatia de sufocare. Zonele ce nu

sunt destinate traficului intens din interiorul pietei sunt destinate in schimb parcarii

sau sunt zone moarte, asfaltate. Astfel Piata Victoriei este doar un nod de circulatie,

dinspre care se pleaca in diverse zone ale orasului, destinat exclusiv traficului auto si

nu pietonilor. Totul a devenit ca si proiectat pentru masina si nu pentru om. Traficul

pietonal devine greoi, traversarea pietei se face intr-un timp foarte mare. Singurele

circulatii despre care se merita a se vorbi si care se pot integra intr-un oras care s-a

gandit la dezvoltarea si evolutia in timp sunt Bd. Kiseleff si Bd. Aviatorilor, cel din

urma fiind studiat de noi pana la zona pietei Charles de Gaulle. Circulatiile pe aceste

artere functioneaza cum trebuie atat pentru masini cat si pentru pietoni. Strazile largi,

cu multe benzi sunt flancate de scuaruri cu vegetatie care adapostesc traficul

pietonal si cel pentru biciclete. Accesul la cladirile care tin bulevardul, nu se face

direct din strada, pentru acestea existand o strada anexa, paralela cu circulatia

principal. Ca si perspectiva statuia Aviatorilor este vizibila in orice moment al

plimbarii pe Bd. Aviatorilor, rolul ei este acela de a marca axa dreapta a celor trei

piete, poate o reminiscenta din titlul acordat odata Bucurestiului acela de “Micul

Paris”, cum se intampla si in cazul arcelor din capitala Frantei.

Din punctual de vedere al dispunerii vegetatiei, Piata Aviatorilor este un

element de legatura, vegetatia gasindu-se mai mult decat in Piata Victoriei. Astfel

aceasta piata este usor de parcurs pentru pietoni, dar si placuta deoarece face parte

din traseul descris mai devreme, unde pietonul este ferit fonic si vizual de trafic.

Chiar daca tesutul este la fel de dens ca in celelalte parti ale orasului, vegetatia nu

lipseste deloc, casele, predominante in zona, au propriile lor zone de verde.

Piata Charles de Gaulle este o piata din bucuresti,situata in sectorul 1, la

intersectia Bulevardelor aviatorilor,costin prezan, primaverii si calea dorobantilor.

Este interesanta pentru faptul ca a ramas ultima piata importanta din Capitala care

pastreaza pavajul cu piatra cubica, specific perioadei interbelice. Aceast loc se

numea la inceput Piata Jianu, dupa unul din pandurii lui Tudor Vladimirescu la

1821. De fapt, portiunea din Calea Dorobantilor si stradutele adiacente purtau

denumirea generica de Parcul Jianu. Regele Carol al II-lea cedeaza puterea

Generalului Ion Antonescu La 6 septembrie 1940. Faptul ca exista o intelegere intre

Antonescu si legionaria impus o redenumire a Pietei Jianu. Asadar, Piata Jianu s-a

transformat inPiata Adolf Hitler. Numele Fuehrerului a stat putina vreme pe placute,

intrucat dupa 23 august 1944, piata a revenit la numele sau initial.

"Abolirea" monarhiei la 30 decembrie 1947 a "abolit" si Piata Jianu, care a

devenit Piata Generalissim I. V. Stalin lucru datorat faptului ca URSS devenise noua

aliata a Romaniei dupa razboi. La intrarea in Parcul Herastrau (fostul Parc National

Regele Carol al II-lea) a fost amplasata o statuie a "tatucului popoarelor. La

destalinizarea de la inceputul anilor '60, statuia a disparut in mod misterios, iar Piata

Stalin a devenit Piata Aviatorilor, numita asa dupa statuia Eroilor Aerului, ce se

gaseste in apropiere. Mai tarziu, si statia de metrou adiacenta a preluat denumirea

pietei. Dupa 1989, s-a considerat ca piata are nevoie de un nou nume, asa ca pe

fondul prieteniei traditionale romano-franceze, Piata Aviatorilor a fost

redenumita Piata Charles de Gaulle, fost presedinte al Frantei si o figura importanta

a Rezistentei Franceze din timpul ocupatiei naziste.

De asemenea au loc modificari si la nivelul geometriei pietei adauganduse in

centrul ei un rod care determina ca circulatia din piata sa fie de tip sens giratoriu.

Dupa caderea dictaturii in zona incep sa apara diferite constructii noi, printre care

Banca Franco-Romana si Hotel Helvetia claustrate de un regim pana atunci slab

permisiv. In rondul din centrul pietei a aparut in anul 1997 Crucea secolului,

cunoscuta printre bucuresteni drept "banutul" sau "nasturele", o forma lenticulara, in

centrul careia este o cruce alcatuita perforatii romboidale.

Recent, in piata s-a ridicat o cladire inalta de birouri, care strica toata armonia

locului, prin masivitatea cladirii in raport cu celalalte cladiri care se gasesc in zona.

De asemenea cladirea pe langa faptul ca are un aspect neplacut din anumite pozitii,

ea optureaza complet capatul de perspectiva vazut din parcul herastrau, care era

pana atunci  Televiziunea Romana.Cu ocazia Sommet-ului Francofoniei care s-a

tinut la Bucuresti in toamna anului 2006, la intrarea in Herastrau, pe locul de

odinioara a Generalissimului, a aparut o statuie a Generalului Charles de

Gaulle, sculptata de Mircea Spataru.         

Pentru un oras atat de sufocat de betoane cum este Bucurestiul, Piata

Charles de Gaulle este o “padure urbana”. Dintre toate nodurile studiate in acest

referat, ea este cea care are cea mai mare vedetatie. Nodul de circulatie in care

converg toate trumurile, este inconjurat de zone verzi, plantate. Acestea au in

continuare rolul de a separa funtiunile diferite ale bulevardului, de circulatie si de

pietonal. Parcul din apropiere se continua si in intersectie, parca ar arata nevoia si

dorinta orasului de mai multe spatii verzi. Zona de promenade, intrarea in parcul

Herastrau, are ca punct de perspectiva turnul, care prin alegerea culorii fatadei si a

texturii, continua ideea de zona verde. Geamurile reflecta multitudinea vegetatiei,

dand impresia ca ea nu se mai termina, avand efectul unei camera cu oglinzi, iar

verdele pal se integreaza in peisajul unei zone de oras unde vegetatia parca

incearca sa acapareze betonul ce pune stapanire pe cat mai multe zone.

Capatul axei studiate face cel mai bine trecerea de la orasul construit la spatiul

neconstruit,la spatiul verde,salbatic dar controlat.Piata Charles de Gaulle reprezinta

cel mai bine simbioza dintre construit si neconstruit,fiind un punct de intalnire intre

aceste zone.

Axa studiata reprezinta la nivelul orasului o penetrare a spatiului construit de

catre spatiul verde,acesta din urma “scurgandu-se” intro vedere a orasului spre

centrul acestuia.Aceasta patrundere insa este estompata pe masura ce

avanseaza,fiind oprita odata cu intalnirea pietei Victoriei.

In urma analizei pe sit,am observat o atmosfera relaxanta,detasata de zgomotul

si aglomeratia orasului odata cu ajungerea in Piata Charles de Gaulle.Apropierea de

parcul Herastrau si zonele verzi predominante in piata iti schimba perceptia asupra

spatiului si iti distrag atentia de la haosul urban.Traficul exista si in Piata Charles de

Gaulle si este unul intens,avand un flux mare automobilistic dinspre nordul

Bucurestiului,insa acest vacarm este estompat de amplitudinea locului combinata cu

prezenta predominanta a spatiului verde din zona.Mergand spre Piata

Victoriei,trotuare largi marginesc bulevardul,acompaniate de vegetatie inalta ce

mascheaza fondul construit de inaltime medie de pe margini.Strazile laterale

paralele cu bulevardul pavate cu piatra cubica deservesc atat traficului auto cat si

traficului pietonal,dubland astfel zona pietonala.Ajunsi in dreptul Monumentului

Eroilor Aerului,putem observa continuarea dominatiei spatiului verde odata cu

inceperea parcului Kiseleff,dar si inceperea pierderea terenului in fata spatiului

construit ce odata cu Piata Victoriei devine dominant.

Aceasta trecere treptata se poate explica in zona Pietei Charles de Gaulle prin

planificarea urbanistica si peisagera in raport cu zona si cu considerente de

atmosfera urbana.Turnul de birouri este proiectat sa respecte zona si sa nu devina o

dominanta deranjanta.Trecerea se continua cu o planificare urbanistica neschimbata

si respectata in proiectarea arhitecturala actuala in zona Aviatorilor.Cladirile retrase

de la aliniamentul strazii si nivelul de inaltime mediu creeaza senzatia de spatiu

amplu atat pentru automobile cat si pentru pietoni.Odata ajunsi in apropierea pietei

Victoriei,putem observa interventiile din perioada comunista si astfel inceperea

jungle urbane de beton.

Odata cu trecerea timpului, aceasta axa ar trebuii protejata si controlata

urbanistic, peisager si arhitectural. Dezvoltarea Bucurestiului in zona de nord aduce

cu sine o amenintare asupra acestei axe ce se traduce prin legarea celor doua zone

in care tendinta este sa se investeasca din ce in ce mai mult.

Bibliografie:

Wikipedia.com (istoricul pietelor)

Jan Gehl – Orase pentru oameni (scara omului si perceptia lui in raport cu orasul)

Camillo Sitte – Arta construirii oraselor (exemplele marilor capitale europene – ringul Vienez

Revista Arhitectura nr 1/2011