TEORIA SI METODOLOGIA INSTRUIRII

Modul de formare initiala a cadrelor didactice

TEORIA INSTRUIRII

Are ca obiect de studiu organizarea si/sau dirijarea invatarii, orientarea acesteia spre scopuri eficiente si explicite in temeiul unor postulate

PROCESUL DE INVATAMANT

activitate de învăţare sistematică, cu o normativitate particulară.

Procesul de invatamantpe site-urile unor asociatii pedagogice

Activitate de invatare asistata de un personal calificat, asociata unui program de studiu desfasurat in scoala;

Situatii planificate de profesori si propuse elevilor pentru a atinge obiective instructiv-educative precise.

INSTRUIRE

învăţare bazată pe procesarea informaţiilor şi construcţia intelectuală.

DIDACTICA

Didactica poate fi considerată atât "arta de a-i învăţa pe alţii", "arta de a preda", "arta universală de a-i învăţa pe toţi totul" ("omnes omnia docendi artificium" scria J. A. Comenius, creatorul didacticii), cât şi "un sistem de prescripţii verificabile" (după De Corte, 1972).

Didactica constructivista

Importanta invatarii autonome, autoorganizate;

Re-constructia invatarii, descoperirea sensurilor;

Dez-invatare, a invata din greseli; Asumarea si infruntarea diversitatii, a

incertitudinii, a riscului, a conflictelor; Mentalitate deschisa;centrare pe elev etc.

Modelele procesului de invatamant

modelul interactiv, model care pune accentul pe interacţiunea predare-învăţare-evaluare;

modelul sistemic; modelul informaţional, bazat pe valorificarea achiziţiilor teoriei

informaţiei în procesul de învăţământ; modelul cibernetic, model care pune în evidenţă mecanismele

de feed-back, reglarea-autoreglarea în procesul instructiv-educativ;

modelul comunicaţional, care studiază procesul de învăţământ ca proces de comunicare;

modelul câmpului educaţional, un spaţiu deschis, complex în care acţionează un ansamblu de variabile, determinând specific rezultatele învăţării;

modelul situaţiilor de instruire(vezi şi R. B. Iucu, 2001).

Teorii ale invatarii:modele de instruire

modelul structurilor socio-culturale ale instruirii, promovat de Lev S.Vigotski, model axat pe socio-geneza culturala a invatarii;

modelul instrurii bazate pe inteligentele multiple al lui Howard Gardner, model specific postmodernitatii, model deschis spre resursele competentei cognitive umane, a diverselor sisteme de codare a informatiei si de concretizare simbolica;

modelul instruirii complexe al lui David P.Ausubel, axat pe paradigma invatarii constiente;

modelul lui Daniel Goleman, model axat pe valorificarea inteligentei emotionale, pe educatia emotionala a elevilor si pe competenta emotionala a profesorilor

ABORDARILE INVATARII

BEVAHIORISMCOGNITIVISMCONSTRUCTIVISM

Metafora aisberg-J.F.Richard

J.F.RICHARD este autorul unui tratat de psihologie cognitiva;

Se refera la activitatile mintale; RETELE SEMANTICE, cunostinte relationale

si cunostinte procedurale. PROCESE COGNITIVE: inductia, deductia,

anticiparea; analiza, planificarea; STRATEGII COGNITIVE: deductive, inductive,

creative, dialectice

metacognitie

Cunoasterea propriei cunoasteri

Un mod de a gandi despre propriul mod de a gandi/invata

metacognitie

Cunostintele metacognitive= cunostinte despre modul propriu de a gandi, de a intelege, de a invata;

Comportamentul metacognitiv =strategiile si capacitatile folosite pentru a planifica, organiza si regla propriile activitati de cunoastere.

Didactica constructivista

Elevul=constructor al invatarii si propriei cunoasteri

Profesorul=manager al situatiilor de instruire, sprijina activ si incurajeaza autonomia

Strategii de instruire

Strategia este o formă specifică şi superioară a normativităţii pedagogice, care asigură activităţii instructiv-educative coerenţă internă, compatibilitate cu obiectivele şi complementaritatea efectelor

caracteristici

Caracter normativ( se bizuie pe precriptii si reguli care tin de predare-invatare-evaluare);

Reprezinta structurarea si inlantuirea situatiilor de invatare/instruire;

Integralitatea(vizeaza ansamblul instruirii); Caracterul probabilistic, dinamic, perfectibil; Aspectul metacognitiv(profesorul este model si mediator al

cunoasterii).

Structura strategiei

Metodele de instruire; Mijloacele de instruire; Formele de organizare a instruirii; Interactiuni si relatii instructionale; Decizia instructionala; Modul de organizare si de abordare a

invatarii.

strategie-criterii

Criterii decizionale în selecţia şi utilizarea strategiilor: Orientarea predarii, fundamentul epistemologic; natura disciplinei de învăţământ; tipurile de obiective; nivelul de şcolaritate; particularităţile grupului clasă; timpul; personalitatea profesorului.

Orientarea generala a strategiei

se poate asocia cu: învăţarea prin receptare/ascultare pasivă (model

logocentric), învăţarea prin descoperire, în plan empiric, factual

(model empiriocentric), învăţarea prin acţiune practică directă, din experienţă

(model experienţial), învăţarea prin joc (simulare), învăţarea prin experimentare, prin repetiţie ori prin imitaţie.

constructivism

Paradigma interpretativa aduce in prim plan strategiile bazate pe construirea structurilor cognitive ale invatarii .

Strategiile constructiviste

Trecerea dela hambarul empiric la hambarul constructiv(evolutia calitativa a invatarii)-Gardner

Autoorganizare si autoobservare a invatarii.

constructivism

Pluralism;Reflexivitate;Cooperare;Permanenta revizuire a sensurilor,

prin experiente directe.

constructivism

Centrarea pe subiect;Managementul cunoasterii;Axarea pe relativitatea

cunoasterii;Perceptia diferentei.

Tipuri de strategii

în funcţie de gradul de dirijare a învăţării:

Algoritmice (dirijare semnificativă, directă);

Semialgoritmice; Euristice;Creative.

Tipuri de strategii

în funcţie de particularităţile gândirii la care fac apel:

Inductive; Deductive;Analogice (transductive);Mixte (combinate).

Strategii de instruire pentru supradotati

De accelerare a instruirii;De grupare;De imbogatire.

Pedagogie diferentiata

diferentiem

procese structuri continuturi

PREDAREA

-COMUNICAREA DIDACTICA,-PROGRAMAREA DIDACTICA,-TEHNOLOGIA ELABORARII LECTIEI,-ELABORAREA AUXILIARELOR SI MATERIALELOR

CURRICULARE SUPORT IN INVATARE, -ACTIUNILE DE EVALUARE A REZULTATELOR

ELEVILOR. NUCLEUL PREDARII ESTE ANSAMBLUL

ACTIUNILOR SI INTERACTIUNILOR DIN CLASA.-

PREDAREA

transmitere de cunostinte si mediere a cunoasterii;

management al instruirii( asigurand convertirea metodelor de predare in metode de invatare);

oferta de experiente de invatare; in relatiile sale cu invatarea si evaluarea

predarea

Predarea converteste informarea in formare, mediaza constructia cunoasterii individuale.

caracteristici

Caracter transformator;Caracter formativ;Caracter interactionist;Caracter complex.

Strategiile predarii nu coincid deplin cu strategiile invatarii, deoarece elevii invata si independent de conducerea invatarii prin predare.

Modele de predare

« Unii autori, observa Cezar Birzea in 1987, au pus accentul pe modificarile de comportament pe care le produce activitatea profesorilor/institutorilor(« teoriile comportamentale »), altii pe relatiile personale care apar intre profesori/institutor si elevi(« teoriile personaliste »), pentru ca cei mai multi sa insiste asupra logicii expunerii si a modului in care ea determina logica corespunzatoare a invatarii( "teoriile rationaliste ») 

Modele de predare

modelul mathetic( analiza sarcinii de instruire,ordonarea obiectivelor, construirea repertoriului de informatii, elaborarea prescriptiilor de invatare sub forma unor operatii simple si elaborarea proiectului de comunicare),

modelul bazat pe programare-simulare, modelul Landa( bazat pe algoritmi didactici de predare), modelul bazat pe comunicare-dezbatere, modelul predarii dirijate, modelul bazat pe instruirea programata cu calculatorul

Dupa B. Joyce si M. Weil,modelele predarii ar fi: modelele bazate pe procesarea informatiei (invatarea

conceptelor, gandirea inductiva, gandirea investigativa, invatarea prin organizatori anticipativi, modelul psihologiei cognitive si al cercetarii stiintifice);

modele centrate pe persoana (predarea nondirectiva, reuniunile clasei, predarea constientizata etc.);

modele axate pe dimensiunea sociala (jocul de rol, "laboratorul social", interactiunea rezolutiva in cadrul grupului etc.);

modele comportamentale (invatarea deplina,invatarea prin simulare, invatarea controlului personal, a strategiilor self-managementului de catre elevi, invatarea prin afirmare etc.)(B.Joyce, M.Weil, 1994).

Comportamente de predare

comportamente de organizare a activitatii; de impunere( de informatii, sarcini, opinii); de dezvoltare( stimulare, solicitare de opinii din

partea elevului); de personalizare( incitare la exprimarea propriei

opinii, la folosirea experientei personale a elevului); de interpretare( de individualizare si interpretare a

situatiei personale); de feed-back pozitiv ori negativ.

Stil de predare

« Stilul este asociat comportamentului, se manifesta sub forma unor structuri de influenta si actiune, prezinta o anumita consistenta interna, stabilitate relativa si apare ca produs al « personalizarii » principiilor si normelor care definesc activitatea instructiv-educativa »(Dan Potolea).

Stiluri de predare

Dupa pozitia partenerilor in instruire, exista:

stil centrat pe profesor/institutor;stil centrat pe elevi;stil centrat pe interactiunea

profesor/institutor-elev.

Stiluri de predare

Dupa gradul de implicare:

stil apropiat-stil distant;stil metodic, sistematic- stil

neorganizat;stil stimulativ-stil rutinar.

Dupa sursele generative ale stilurilor

Stilul=produs al personalitatii(conceptia ideografica);

Stilul=determinat de normativitatea interiorizata si exteriorizata in predare(conceptia nomotetica);

Stilul=determinat de context(conceptia situationala)

S=f(PxNxM), ipoteza triplei proveniente, conceptia ideotetica(integrativa).