SUBIECTUL 1Sistemul de învăţământ din Romania: structura,

legislaţie, reţea şcolară. Relaţia şcoala-comunitate (familie, autorităţi locale, agenţi economici)

În lista definițiilor termenilor și a expresiilor utilizate în cuprinsul legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011: „Sistemul național de învățământ este constituit din ansamblul unităților și instituțiilor de învățământ de stat, particulare și confesionale acreditate, de diferite tipuri, niveluri și forme de organizare a activității de educare și formare profesională”.

În viziune postmodernistă, sistemul de învăţământ, în sens larg, cuprinde “ansamblul instituţiilor care participă la organizarea arhitecturii şcolare, adică la derularea generală a studiilor pe cicluri, orientări, filiere etc.” (“Dictionnaire encyclopedique de l’education et de la formation”, 1994,p. 956). Privit din această perspectivă, sistemul de învăţământ are un caracter deschis incluzând pe lângă instituţiile şcolare şi universitare cu caracter formal şi instituţiile specializate în instruire non-formală, cum ar fi centrele de pregătire profesională, cluburile, taberele şcolare, programele de radio/televiziune şcolară/universitară, pe de o parte şi pe de altă parte, diferiţi agenţi sociali cu care şcoala stabileşte relaţii de tip contractual (şcolile militare, şcolile profesionale, biserica) sau consensuale ( familia, comunitatea locală). (vezi Gabriela C. Cristea, 2002, p. 107).

În sens restrâns sistemul de învăţământ cuprinde instituţiile şcolare, organizate pe trepte, cicluri şi ani de studii. Privit din acest punct de vedere, sistemul de învăţământ este definit ca sistem şcolar.

Ca “parte a sistemului de educaţie”, sistemul de învăţământ cuprinde “reţeaua organizaţiilor şcolare” determinată în plan pedagogic şi juridic, în contextul unor “servicii publice” dorite a fi deschise şi receptive permanent la nou în vederea realizării cu maximă eficienţă a activităţii de bază a procesului de învăţământ, şi anume instruirea. (“Dictionnaire encyclopedique de l’education et de la formation”, 1994, pp. 956-958).

Conform Legii Educaţiei nr.1 din 2011 învăţământul general obligatoriu este de 10 clase şi este format din învățământul primar și învățământul secundar inferior. Învăţământul liceal devine obligatoriu până cel târziu în anul 2012. Obligaţia de a frecventa învăţământul de 10 clase, la forma cu frecvenţă, încetează la vârsta de 18 ani.

Formele de organizare a învățământului preuniversitar sunt: învățământ cu frecvență și învățământ cu frecvență redusă.

Învățământul obligatoriu este învățământ cu frecvență. În mod excepțional, pentru persoanele care au depășit cu mai mult de 3 ani vârsta clasei, învățământul obligatoriu se poate organiza și în forma de învățământ cu frecvență redusă, în conformitate cu prevederile unei metodologii elaborate de Ministerul de resort. Pentru copiii cu cerințe educaționale speciale sau nedeplasabili din motive medicale, se poate organiza învățământ la domiciliu sau pe lângă unitățile de asistență medicală.

Analiza structurii sistemului de învăţământ permite evidenţierea următoarelor niveluri funcţionale (vezi Lucien Geminard, 1973, pp. 110–112):

1

a) nivelul structurii de organizare sau al structurii de bază a sistemului ce defineşte raporturile dintre nivelurile (primar – secundar – superior) – treptele – ciclurile de instruire, dintre acestea şi programele curriculare adoptate;b) nivelul structurii materiale care evidenţiază situaţia cantitativă şi calitativă a resurselor pedagogice: umane, didactice, financiare, informaţionale;c) nivelul structurii de conducere care vizează raporturile stabilite între decizia managerială (globală – optimă – strategică) şi decizia administrativă/executivă (sectorială – punctuală – reproductivă);d) nivelul structurii de relaţie ce permite instituţionalizarea unor raporturi contractuale între şcoală, comunitate, agenţi sociali, familie etc.

Structura sistemul naţional de învăţământ preuniversitar cuprinde:a) educaţia timpurie (0—6 ani), formată din nivelul antepreşcolar (0—3 ani) şi

învăţământul preşcolar (3—6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare;b) învăţământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare şi clasele I—IV;c) învăţământul secundar, care cuprinde: - învăţământul secundar inferior sau gimnazial, (clasele V—IX) şi - învăţământul secundar superior sau liceal (clasele de liceu X—XII/XIII), cu filierele:

teoretică, vocaţională şi tehnologică;d) învăţământul profesional, cu durată între 6 luni şi 2 ani;e) învăţământul terţiar nonuniversitar, care cuprinde învăţământul postliceal.

În vederea promovării învăţământului gimnazial de către persoane care

depăşesc cu peste 4 ani vârsta corespunzătoare clasei şi care din diferite motive nu au

absolvit învăţământul secundar, gimnazial, Ministerul de resort în colaborare cu

autorităţile administraţiei publice locale, prin inspectoratele şcolare, pot organiza

programe educaţionale de tip „A doua şansă”.

Învățământul liceal, vocațional și tehnologic, învățământul profesional

și învățământul postliceal se organizează pentru specializări și calificări stabilite de

Ministerul de resort, în conformitate cu Registrul național al calificărilor. Stagiile de

pregătire practică de pe parcursul filierei tehnologice sau vocaționale se pot organiza

la nivelul unității de învățământ și/sau la operatorii economici ori instituțiile publice

cu care unitatea de învățământ are încheiate contracte pentru pregătire practică.

Operatorii economici care asigură, pe bază de contract cu unitățile de învățământ,

burse de școlarizare, stagii de pregătire practică a elevilor, dotarea spațiilor de

pregătire practică sau locuri de muncă pentru absolvenți pot beneficia de facilități

fiscale, potrivit prevederilor legale

Învățământul profesional se poate organiza în școli profesionale care pot fi

unități independente sau afiliate liceelor tehnologice, de stat sau particulare. Pregătirea prin

2

învățământul profesional se realizează pe baza standardelor de pregătire profesională

aprobate de Ministerul de resort, în urma consultării partenerilor sociali. Standardele de

pregătire profesională se realizează pe baza standardelor ocupaționale validate de comitetele

sectoriale. Absolvenții învățământului profesional, care promovează examenul de certificare

a calificării profesionale, pot urma cursurile învățământului liceal cu frecvență redusă.

Absolvenții învățământului gimnazial care întrerup studiile pot finaliza, până la

vârsta de 18 ani, cel puțin un program de pregătire profesională care permite dobândirea unei

calificări corespunzătoare Cadrului național al calificărilor

Învăţământul pentru minorităţi este organizat pentru persoanele aparţinând minorităţilor naţionale care au dreptul să studieze şi să se instruiască în limba maternă la toate nivelurile şi formele de învăţământ.

Învăţământul special se organizează pentru preşcolarii şi elevii cu deficienţe psihice, senzoriale, motorii etc. în scopul instruirii şi educării, recuperării şi integrării lor sociale. Învăţământul special dispune de planuri, programe analitice, manuale şi metodologii didactice elaborate în funcţie de tipul şi gradul handicapului.

Învățământul pentru copiii și tinerii capabili de performanțe înalte. Statul sprijină copiii și tinerii capabili de performanțe înalte atât în unități de învățământ, cât și în centre de excelență. Centrele de excelență sunt înființate prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului. Copiii și tinerii capabili de performanțe înalte beneficiază, indiferent de vârstă, de programe educative care le respectă particularitățile de învățare și de orientare a performanței. Aceste programe sunt de aprofundare a învățării, de grupare pe abilități, de îmbogățire a curriculumului cu noi domenii, de mentorat și transfer de competență, de accelerare a promovării conform ritmului individual de învățare

Programul „Școala după școală”. Unitățile de învățământ, prin decizia consiliului de administrație, pot să își extindă activitățile cu elevii după orele de curs, prin programe „Școala după școală”. În parteneriat cu autoritățile publice locale și cu asociațiile de părinți, prin programul „Școala după școală”, se oferă activități educative, recreative, de timp liber, pentru consolidarea competențelor dobândite sau de accelerare a învățării, precum și activități de învățare remedială. Acolo unde acest lucru este parteneriatul se poate realiza

cu organizații nonguvernamentale cu competențe în domeniu. Programele „Școala după școală” se organizează în baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului. Statul poate finanța programul „Școala după școală” pentru copiii și elevii din grupurile dezavantajate, potrivit legii.

Alternativele educaționale. În sistemul de învățământ preuniversitar pot fi inițiate și organizate alternative educaționale, cu acordul Ministerului de resort, pe baza unor regulamente aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.

Învățământul particular și confesional. Învățământul particular și confesional se organizează conform principiului nonprofit în unități de învățământ preuniversitar, la toate nivelurile și formele, conform legislației în vigoare. Criteriile, standardele și indicatorii de performanță pe care trebuie să le îndeplinească unitățile de învățământ preuniversitar particular și confesional sunt identice cu cele pe care trebuie să le îndeplinească unitățile de

3

învățământ de stat. Sistemul de învățământ preuniversitar are caracter deschis. În învățământul

preuniversitar, trecerea elevilor de la o unitate școlară la alta, de la o clasă la alta, de la un profil la altul și de la o filieră la alta este posibilă în condițiile stabilite prin metodologia elaborată de către Ministerul de resort. Elevii din învățământul preuniversitar de stat și particular se pot transfera la alte unități de învățământ de stat sau particular, cu acordul unității primitoare.

Reţeaua şcolară

Rețeaua școlară este formată din totalitatea unităților de învățământ acreditate, respectiv autorizate provizoriu. Rețeaua școlară a unităților de învățământ de stat și particular preuniversitar se organizează de către autoritățile administrației publice locale, cu avizul conform al inspectoratelor școlare. Pentru învățământul special liceal și special postliceal, rețeaua școlară se organizează de către consiliul județean respectiv de către consiliile locale ale sectoarelor municipiului București, cu consultarea partenerilor sociali și cu avizul conform al Ministerului de resort.

În cadrul rețelei școlare se pot înființa și pot funcționa, conform legii, grupe/clase în alternative educaționale integrate în unități școlare de stat sau particulare.

Rețeaua școlară a unităților de învățământ se dă publicității la începutul fiecărui an, pentru anul școlar următor. Cifra de școlarizare pentru învățământul de stat se aprobă prin hotărâre a Guvernului, cu cel puțin 6 luni înainte de începerea anului școlar.

Unitățile de învățământ preuniversitar, indiferent de tip, nivel, formă, filieră și profil sunt supuse acreditării și evaluării periodice, conform legii. Pentru a asigura calitatea învățământului, la propunerea autorităților administrației publice locale sau din proprie inițiativă, inspectoratele școlare pot solicita Ministerului de resort ridicarea acreditării/autorizării unei unități de învățământ cu personalitate juridică sau a unei structuri a acesteia în conformitate cu prevederile legale. În situația în care Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar, ARACIP, retrage acreditarea/autorizația de funcționare, pentru neîndeplinirea condițiilor legale, unei unități de învățământ, aceasta își încetează activitatea. Autoritățile administrației publice locale realizează alocarea elevilor altor unități școlare, cu respectarea interesului copiilor și asigurarea logisticii necesare.

În învăţământul preuniversitar formaţiunile de studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu, după cum urmează:

- educaţia antreprenorială: grupa cuprinde în medie 7 copii, dar nu mai puţin de 5 şi nu mai mult de 9;

- învăţământul preşcolar: clasa care cuprinde în medie 15 preşcolari, dar nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 20;

- învăţământul primar: clasa care cuprinde în medie 20 elevi, dar nu mai puţin de 12 şi nu mai mult de 25;

- învăţământul gimnazial: clasa care cuprinde în medie 25 elevi, dar nu mai puţin de 12 şi nu mai mult de 30;

4

- învăţământul liceal: clasa care cuprinde în medie 25 elevi, dar nu mai puţin de 15 şi nu mai mult de 30;

- învăţământul postliceal: clasa care cuprinde în medie 25 elevi, dar nu mai puţin de 15 şi nu mai mult de 30;

- învăţământul special pentru elevi cu deficienţe uşoare şi/sau moderate: grupa care cuprinde în medie 10 elevi, dar nu mai puţin de 8 şi nu mia mult de 12;

- învăţământul special pentru elevi cu deficienţe grave: grupa care cuprinde în medie 5 elevi, dar nu mai puţin de 4 şi nu mia mult de 6;

În cadrul sistemului național de învățământ preuniversitar de stat se pot înființa și pot funcționa, conform legii, unități de învățământ cu clase constituite pe bază de contracte de parteneriat între unități de învățământ de stat și particulare acreditate, între acestea și operatori economici, precum și între instituții din țară și străinătate, pe baza unor acorduri interguvernamentale.

În vederea asigurării calității educației și a optimizării gestionării resurselor, unitățile de învățământ și autoritățile administrației publice locale pot decide înființarea consorțiilor școlare. Consorțiile școlare sunt parteneriate contractuale între unitățile de învățământ, care asigură:

a) mobilitatea personalului între unitățile membre ale consorțiului;b) utilizarea în comun a resurselor unităților de învățământ din consorțiu;c) lărgirea oportunităților de învățare oferite elevilor și recunoașterea reciprocă a

rezultatelor învățării și evaluării acestora.

5