MANAGEMENTUL RISCURILOR BANCARE – Partea I-a

• TEMA 1.- Expunerea la risc în bănci. ImplicaŃiile instituŃionale ale managementului riscurilor bancare

Studiul 1.- TendinŃele actuale în managementul riscului bancar şi influenŃa acestora asupra activităŃii instituŃiei bancare Studiul 2.- Managementul riscurilor bancare – un sistem Studiul 3.- Fundamente tehnice de bază ale managementului riscului bancar

Studiul 4.- Noi orientări privind supravegherea riscurilor în activitatea bancară din România Studiul 5.- Rentabilitatea ajustată la risc - obiectiv al managementului activelor şi pasivelor bancare Studiul 6.- Integrarea riscurilor de piaŃă, de credit şi operaŃional în bănci .

• TEMA 2.- Managementul riscului de lichiditate în bănci- principii, metode şi soluŃii de management

Studiul 1.- Lichiditatea bancară - evaluare, administrare, supraveghere.

Studiul 2.- Lichiditatea în bănci – efect al corelării activelor cu pasivele bancare .

Studiul 3 .- Managementul lichidităŃii în bănci – soluŃii în condiŃii de criză .

• TEMA 3.- Managementul riscului de creditare în bănci. Abordările Acordului Basel II. Utilizarea metodelor econometrice.

Studiul 1.- Abordări actuale privind managementul riscului de creditare în bănci

Studiul 2.- Metode econometrice utilizate în bănci în administrarea riscului de creditare Studiul 3.-Metode performante utilizate în bănci pentru evaluare şi protecŃie la riscul de creditare Studiul 4 .-Metode şi tehnici utilizate în supravegherea administrării riscului de credit în bănci Studiul 5 .-CerinŃe ale elaborării modelelor de credit scoring utilizate în administrarea riscului de credit în bănci. Studiul 6.-Un model al riscului portofoliului de credite bazat pe variabile macroeconomice.

• TEMA 1.- Expunerea la risc în bănci. ImplicaŃiile instituŃionale ale

managementului riscurilor bancare Studiul 1.- TendinŃele actuale în managementul riscului bancar şi influenŃa acestora asupra activităŃii instituŃiei bancare Studiul 2.- Managementul riscurilor bancare – un sistem Studiul 3.- Fundamente tehnice de bază ale managementului riscului bancar

Studiul 4.- Noi orientări privind supravegherea riscurilor în activitatea bancară din România Studiul 5.- Rentabilitatea ajustată la risc - obiectiv al managementului activelor şi pasivelor bancare Studiul 6.- Integrarea riscurilor de piaŃă, de credit şi operaŃional în bănci .

Studiul 1.- TendinŃele actuale în managementul riscului bancar şi influenŃa acestora asupra activităŃii instituŃiei bancare

ViaŃa economică contemporană, devenită deosebit de tumultoasă, obligă băncile comerciale să-şi

revizuiască continuu obiectivele strategice în general, cele ce Ńin de managementul lor financiar, în special. În perioada imediată ce a urmat anilor ’60, în cele mai renumite bănci managementul financiar şi, în

acest context, managementul riscului bancar, s-a focalizat pe gestiunea activelor (asset management). Specific era faptul că fondurile, cu deosebire cele atrase, erau procurate la aşa zise „costuri plafonate” (regulatory ceiling). Aceasta permitea băncilor să fie cât mai productive, să obŃină randamente financiare ridicate, întru-cât ele îşi plasau fondurile în active cu un ridicat nivel de profitabilitate ( high yield assets). Abordând acest principiu, multe bănci au acordat o atenŃie aparte pasivelor, resurselor atrase, mizând pe faptul de a le obŃine la costuri cât mai rezonabile şi a le plasa cât mai profitabil posibil. Într-un astfel de context, găsirea surselor de provenienŃă a fondurilor şi gestiunea costurilor acestora a constituit obiectivul major al gestiunii activelor şi pasivelor în bănci, implicit a riscului asociat acestora.

Cu timpul, odată cu creşterea volatilităŃii dobânzilor în piaŃă, fenomen vizibil cu precădere în deceniul ’70 – ’80, obiectivul major al managementului riscurilor în bănci s-a schimbat radical. Scopul urmărit de această dată era menŃinerea unei marje considerată adecvată între randament (returns on assets) şi costul fondurilor achiziŃionate. Altfel spus, acest obiectiv viza managementul marjei „ dobândă activă – dobândă pasivă” (GAP), managementul senzitivităŃii dobânzii, managementul maturităŃilor (duration), acentul fiind pus pe simulare. Ca urmare, managementul financiar în băncile comerciale devine mult mai complex, băncile, în calitatea lor de intermediari financiari, intrând într-o competiŃie deosebită datorată dereglementărilor ce au avut loc în sfera serviciilor financiare.

În perioada anilor ’80 – ’90, dereglementarea, dar mai ales intensificarea competiŃiei bancare transfrontaliere, a condus spre apariŃia unor probleme mult mai dificil de rezolvat. Punctele slabe ale managementului financiar, în general, cel al riscurilor bancare în special, a cauzat un oarecare stress în industria economisirii şi creditării, cu deosebire pentru băncile care operau în regiuni cu o economie slab dezvoltată. A fost nevoie de intervenŃii în planul restructurării instituŃiilor financiare, cât şi în cel al reglementărilor şi practicilor de management, care şi-au făcut resimŃite efectele cu deosebire după anii *90.

În prezent, deoarece este imposibil să predictezi cu exactitate trendul pe care îl va marca în viitor managementul financiar şi cel al riscurilor bancare, apreciem că două mari dimensiuni îşi vor pune amprenta asupra evoluŃiilor viitoare şi anume:

• una de natură endogenă, concentrată pe schimbări în domeniul serviciilor financiare, în general, al bankingului , în special, precum şi al reglementărilor specifice;

• a doua de natură exogenă, ce Ńine mai mult de domeniul pieŃelor financiare, cu deosebire a celor externe, în care băncile trebuie să opereze.

Aşa cum apreciază unii specialişti din domeniu1, în perioada imediat următoare, industria serviciilor

bancare şi financiare se va schimba semnificativ. Numărul şi tipul instituŃiilor financiare şi bancare se vor reduce dramatic; barierele geografice şi cele legislative privind afacerile vor fi eliminate; succesiv vor avea loc valuri de fuziuni şi achiziŃii, favorizând concentrarea bancară. Sub impactul globalizării vom asista la apariŃia unor noi şi puternice instituŃii financiar-bancare (grupuri financiare) care vor rivaliza cu marile bănci de azi în privinŃa, produselor şi serviciilor, a segmentelor de piaŃă, a clientelei. În acest context reglementările cu caracter global, furnizate de instituŃiile de supraveghere a prudenŃei bancare, vor pune accentul pe riscul de capital, pe riscul de lichiditate, pe cel al activelor externe. Deopotrivă accentul va fi pus pe asigurarea depozitelor, iar ca tehnică de gestiune a riscului, costul istoric, utilizat de instituŃiile de depozitare, va fi înlocuit cu valoarea de piaŃă.

În ultima perioadă sunt tot mai des prezente opinii ale specialiştilor, teoreticieni şi practicieni de prestigiu, care susŃin cu argumente, greu de combătut, că, în prezent, suntem martorii unei revoluŃii în domeniul monetar şi a celui financiar-bancar2. Sunt nominalizaŃi cu precădere cel puŃin cinci factori a căror acŃiune conjugată creează premisele pentru a se înfăptui o astfel de revoluŃie, asupra cărora am stăruit, într-o altă intervenŃie, în mod succint3. Trebuie subliniat că această revoluŃie are un pronunŃat caracter transfrontalier, se extinde dincolo de graniŃele unei Ńări sau a unor comunităŃi de state, de limitele teritoriale ale unor regiuni bine conturate, mai mult sau mai puŃin dezvoltate ale mapamondului şi primeşte dimensiuni mondiale. Acesta este şi motivul pentru care se afirmă că mondializarea a cuprins deja sectorul financiar-bancar, fenomen care, la rândul său, sper[m noi,va crea premise pentru a se înfăptui progresul şi bunăstarea în cele mai diverse regiuni ale globului pământesc.

Principalii factori ce determină mutaŃii în domeniul managementului bancar: Primul factor care determină acest fenomen este globalizarea economică, prezentă din ce în ce mai

mult ca o voinŃă politică. Suntem martorii unor activităŃi cu caracter panregional şi panmondial, concretizate în diverse programe regionale, continentale şi de ce nu mondiale, prin care scopul urmărit este acela de a se realiza, pentru comunităŃi şi omenire, în general, o mai bună gospodărire a resurselor Terrei, un climat economic şi social care să susŃină progresul.

Al doilea factor, cu influenŃe deosebit de evidente şi remarcate mai ales în ultima perioadă, îl

reprezintă accelerarea dereglementărilor, a cărui esenŃă constă în a se elimina barierele juridice, vamale şi monetare, ce protejau în trecutul imediat sistemele economice naŃionale, inclusiv sistemele bancare, de a se realiza o convergenŃă în privinŃa principiilor şi reglementărilor după care se pot realiza tranzacŃii naŃionale şi internaŃionale pe pieŃele bancare şi cele de capital. Efectul va consta în aceea că pe piaŃă, în perioada imediat următoare, va exista o ofertă mult mai amplă şi mult mai diversificată de produse şi servicii bancare, la un nivel calitativ superior şi la un preŃ de livrare (cost) cu tendinŃă de scădere. În acest context dobândirea de noi clienŃi, de cele mai multe ori sofisticaŃi şi a unor noi segmente de piaŃă, va face în mod necesar obiectul unei concurenŃe acerbe între băncile domestice şi cele cu rază internaŃională de acŃiune.

Un al treilea factor este reprezentat de dinamica fluxurilor transfrontaliere de capital generată fiind

de mondializarea afacerilor. În acest domeniu se doreşte de către orice investitor o mişcare a capitalului în condiŃii de siguranŃă, expusă la un risc asumat (controlat) şi care prin finalizarea ei să remunereze cât mai bine efortul financiar făcut de posesorul de capital. Capitalul se va orienta cu precădere spre acele zone geografice în care reglementările, certitudinea şi siguranŃa afacerii, riscul limitat şi profitabilitatea, vor fi cele

1George H.Hempel, Donald G. Simonson – Bank financial management:strategies and techniques for a changing industry, Jhon Wiley & Sons Inc. New York, USA, 1991, pag. 138 2The changing banking enviroment in Europe, Revista Glendale insight (issue no.1) Glendale Consulting Limited. London, UK 1998. 3Ioan Trenca – Coordonate ale activităŃii băncilor comerciale în contextual mondializării sectorului financiar-bancar, Revista FinanŃe, provocările viitorului. nr.1/2002.Editura Universitaria Craiova, 2002

mai convenabile deŃinătorilor de capital. Băncile comerciale, prin însăşi raŃiunea lor de a fi, sunt implicate în mod obiectiv din punct de vedere organizatoric şi metodologic în derularea operaŃiunilor, în susŃinerea acestor fluxuri de capital, oferind clienŃilor lor investitori, posesori de capital, atât servicii tradiŃionale, servicii speciale (personalizate în raport de cerinŃele clientului) cât şi complementare.

Ele sunt considerate astăzi instituŃii de profil ce oferă atât asistenŃă consultativă, cât şi asistenŃă angajată, depăşindu-şi astfel caracterul de instituŃie bancară tradiŃională şi devenind una financiar-bancară cu caracter universal.

Un alt factor, al patrulea în ordinea prezentării noastre, îl reprezintă ingineria financiar-bancară,

factor care a revigorat considerabil în ultima vreme şi în proporŃii considerabile piaŃa financiar-bancară. Asistăm la reconsiderări de anvergură a operaŃiilor bancare şi a celor de asigurări-reasigurări. Iată spre exemplu operaŃiunile de tip options, , futures sau swap, realizate pe rate ale dobânzilor, pe curs valutar sau pe contracte, toate menite să servească investitorul de capital. S-au perfecŃionat produsele cu caracter personalizat oferite clienŃilor de tip private-banking (asset management), care susŃin o strategie de firmă a clientelei fidelizate a băncii.În acest context, în mod inevitabil, avem de a face cu un nou tip de bancher, un “structurist” cum se spune, care este un specialist al băncii ce se identifică cu clientul, îi defineşte nevoia şi îi oferă produsele şi serviciile bancare cele mai potrivite cu natura afacerilor sale, supraveghează modul în care sunt folosite şi susŃin prosperitatea clientului. Să nu uităm fenomenul bancassurance promovat în ultima vreme cu multă insistenŃă. Descrierea noastră nu se poate opri aici. În acest domeniu creativitatea poate oricând interveni şi răsturna judecăŃile. EsenŃial este ca fiecare bancă să fie în măsură de a indentifica cele mai potrivite metode, mijloace şi proceduri, prin care, respectând legea, este în măsură să-şi servească clientul pentru a prospera în afacerile sale şi, odată cu aceasta, să prospere şi banca.

În fine, un ultim factor la care ne referim este inovaŃia tehnologică. În ultima perioadă băncile din

întreaga lume, inclusiv din Ńara noastră, au făcut eforturi considerabile investind în echipamente performante, lucru ce a permis conceperea şi livrarea de produse şi servicii specifice bazate pe sisteme electronice. Sunt de acum cunoscute serviciile de tip “TELE”, adică comandate de la distanŃă. Pot fi enumerate aici serviciile de tip “phone banking, home-banking şi internet banking. Adăugăm aici fără să greşim soluŃiile tehnice de a transfera fonduri în sistem internaŃional prin SWIFT, Western Union, Money Gram şi Merchant Bank.

Tehnologia este elementul ce va permite extinderea fără precedent a serviciilor bancare, în special a celor personalizate, care vor fi facilitate de către societăŃile de telefonie. In orizontul de timp imediat serviciile bancare vor fi cu precădere realizate prin ATM-uri, chioşcuri video, telefonic şi cu ajutorul PC-ului.

FuncŃia managementului riscului bancar Riscul este inerent tuturor operaŃiilor comerciale, totuşi în băncile şi instituŃiile financiare riscul de

credit este un factor esenŃial ce trebuie gestionat. Riscul de credit reprezintă probabilitatea ca debitorul să nu-şi achite obligaŃiile la scadenŃă. Deci riscul de credit derivă din creditarea firmelor, persoanelor fizice, altor bănci sau instituŃiilor financiare de către bancă4.

Managementul riscului de credit trebuie să fie un proces care permite băncilor gestionarea portofoliului de credit cu scopul minimizării pierderilor şi atingerii unui nivel acceptabil al profitului. Managementul riscului presupune identificarea, măsurarea, agregarea, planificarea, gestionarea şi monitorizarea riscurilor aferente operaŃiilor bancare. Riscurile bancare trebuie identificate înainte de a putea fi măsurate şi gestionate. Băncile deosebesc următoarele categorii de riscuri5:

- riscul de credit - riscul de piaŃă - riscul operaŃional. Riscul de credit – definit ca probabilitatea ca debitorul sau cumpărătorul instrumentului financiar să

nu fie capabil de plata dobânzilor sau de rambursarea creditului la scadenŃă - este o parte inerentă a activităŃii

4 Focus Group on Credit &Risk Management, 2005, pag. 3 5 OeNB & FMA, 2004, pag. 51

bancare. Riscul de credit înseamnă rambursarea creditului cu întârziere sau nerambursarea acestuia, care poate genera probleme ale cash-flow-ului sau poate afecta lichiditatea băncii. Riscul de credit este cauza principală a falimentelor bancare, ceea ce este motivul impunerii unor cerinŃe minime în gestionarea riscului de credit. Punctul de pornire6 al managementului riscului de credit este identificarea riscurilor existente şi potenŃiale inerente activităŃii de creditare.

Riscul de credit este determinat pornind de la pierderile potenŃiale ale portofoliului de credit. Pierderile potenŃiale în activitatea de creditare pot fi divizate în pierderi aşteptate şi pierderi neaşteptate.

Pierderile aşteptate arată mărimea pierderilor din activitatea de creditare estimate de către bancă pe baza portofoliului de credit pe o perioadă determinată. Băncile estimează riscul portofoliului cu ajutorul nivelului pierderilor neaşteptate prin calcularea abaterii medii pătratice a pierderilor sau diferenŃa dintre pierderea aşteptată şi cuantilele pierderilor de credit.

Managementul riscului are funcŃia de planificare a poziŃiei de risc a băncii şi gestionarea activă a riscurilor pe baza acestor planificări. Gestionarea înseamnă: limitarea poziŃiei de risc, precum şi reducerea sau creşterea posibilă a acestor limite cu ajutorul instrumentelor financiare sau a tehnicilor corespunzătoare. Aceste instrumente sau tehnici vizează riscul individual sau riscul portofoliului. Cele mai utilizate instrumente ale managementului sunt:

• evaluarea creditelor individuale ponderată cu riscul aferent • stabilirea unor limite ale expunerii portofoliului de credit sau ale poziŃiei individuale • utilizare garanŃiilor, derivatelor şi asigurărilor de credit • securitizarea riscului • cumpărarea şi vânzarea activelor.

Monitorizarea riscului este utilizat pentru a verifica dacă riscurile existente se încadrează în limitele

previzionate, asigurând astfel capacitatea instituŃiei de a suporta aceste riscuri. Astfel este măsurată eficienŃa măsurilor implementate în controlul riscurilor şi pot fi aplicate noi măsuri dacă este necesar.

Figura nr. 4 – Procesul managementului riscurilor7

6 Hennie van Greuning, Sonja Brajovic Bratanovic, 2004, p. 135 7 Sursă: OeNB & FMA, 2004, pag. 53

Identificare

Măsurare

Agregare

Planificare şi control

Monitorizare

Categorii relevante de risc • Risc de piaŃă • Risc de credit • Risc operaŃional

Instrumente de măsurare • Estimare • Teste de stres

Evaluarea riscului global • CorelaŃii • Modele de portofolii

Instrumente de control • Limitare • Evaluare ajustată cu risc • Derivate/securitizare/vânzare

Controlul/reportarea riscului • Monitorizarea limitelor • Capacitatea suportării riscului

Pentru implementarea eficientă a managementului riscului metodele, procesele şi structurile organizaŃionale cât şi sistemele TI şi infrastructura TI sunt cerinŃele ciclului de control. Metodele utilizate arată cum sunt acaparate, măsurate şi agregate riscurile în poziŃia de risc a băncii.

CondiŃia esenŃială şi de perspectivă a managementului, valabilă şi pentru sistemul bancar, este sugestiv definită prin ceea ce P.Drucker8 numeşte noile „postulate ale managementului”, şi anume: managementul este general, afirmându-se în toate domeniile de activitate; dezvoltarea spiritului de inovare constituie trăsătura esenŃială a managementului modern; managementul este orientat spre sporirea continuă a productivităŃii muncii intelectuale şi fizice; managementul se grupează pe tradiŃii culturale, sociale şi politice ale fiecărei Ńări, pe condiŃiile utopice de dezvoltare a acesteia; managementul constituie principalul factor de sporire a eficienŃei activităŃii desfăşurate; ca o consecinŃă logică a postulatului precedent, managementul constituie principalul animator al dezvoltării economice.

Efectele potenŃiale ale acestor tendinŃe asupra băncilor din România

În zilele noastre, în Europa, tehnicile de evaluarea şi de management al riscurilor sunt în plină expansiune, sunt utilizate din ce în ce mai mult în managementul performant al instituŃiilor de credit. Pentru a da un răspuns eficient la întrebările ridicate de acest tip de risc generat şi amplificat de schimbările intense care au avut loc atât în domeniul financiar, cât şi în cel instituŃional.

România este într-un stadiu incipient în ceea ce priveşte utilizarea noilor tehnici de managementul riscului de credit, dominând încă tehnicile tradiŃionale. Integrarea probabilă a Ńării în Uniunea Monetară Europeană va amplifica vulnerabilitatea în faŃa riscului extern de creditare. Pe de altă parte adoptarea modelelor noi şi moderne de managementul riscului de credit presupune existenŃa unor baze de date pentru o perioadă suficient de lungă, privind probabilitatea diferitelor evenimente de creditare (migraŃie/faliment), rate de recuperare în cazul falimentului şi existenŃa modelelor viabile care permit estimarea ratelor de dobânzi spot şi forward în viitor. În acest moment foarte puŃine emisiuni de titluri de credit a firmelor româneşti au un rating extern favorabil stabilit de către agenŃii internaŃionale de rating cum ar fi Standard&Poor’s sau Moody’s.

In contextul acestor mutaŃii, a mondializării serviciilor financiar-bancare, problema majoră a fiecărei bănci este aceea de a supravieŃui. Este necesar a se rezolva două mari obiective considerate esenŃiale pentru existenŃa ei şi anume:

• de a exploata la maximum oportunităŃile oferite de mondializare, a cărui rezultat va fi o economie planetară ce se doreşte a fi într-o continuă creştere, o expansiune fără precedent a pieŃelor financiare;

• limitarea la maximum a riscului generat de accentuarea concurenŃei şi de incertitudinea pe care o creează mondializarea serviciilor bancare.

Pentru a se răspunde unor astfel de deziderate se apreciază că băncile au nevoie cu prioritate de9:

1. capitalizare corespunzătoare, întrucât numai băncile cu o bază financiară solidă vor putea exploata oportunităŃile oferite de globalizarea serviciilor bancare şi vor putea răspunde pe măsură creşterii riscurilor şi cerinŃelor de prudenŃă bancară internaŃională;

2. cât mai mult know-how, deoarece este nevoie de mult mai multă informaŃie, de tehnologie de vârf, de specialişti capabili să colecteze să sistematizeze datele, să le folosească eficient în interesul băncii şi al clienŃilor săi;

3. strategie bine definită prin care să-şi stabilească coordonatele evoluŃiei viitoare, obiectivele organizaŃionale de atins;

4. investiŃii masive în echipamente performante, în forŃă de muncă şi în imagine. Fiecare bancă va încerca pe măsura ei să-şi sporească cifra de afaceri şi să obŃină cât mai mult profit,

mărindu-şi cota de piaŃă. O bună parte a acestor probleme de natură strategică sunt rezolvate prin fuziuni şi achiziŃii, fenomen care s-a făcut simŃit cu deosebire în ultimii cinci ani în Ńările din Europa de Vest precum:Germania, FranŃa, Italia, Anglia. Rezultatul la constituit o concentrare a sectorului serviciilor bancare

8 Peter Drucker – The age of discontinuity, Harper and Row Publishers, New York, 1970, pag. 149 9Dragoş Sălăgean – Mondializarea cuprinde şi sectorul bancar. Adevărul economic din 7 mai/1998.

caracterizată prin reducerea numărului de operatori pe piaŃă, dar şi prin creşterea numărului şi valorii operaŃiunilor bancare ce revin la mia de locuitori.

Implementarea eurosistemului a permis a se opera în sfera serviciilor bancare cu reguli comunitare privind rezerva minimă obligatorie, nivelul ratei dobânzii, evoluŃia masei monetare, supravegherea prudenŃei bancare, monitorizarea lichidităŃii şi solvabilităŃii băncilor, aspecte care favorizează şi susŃin fenomenul mondializării sectorului bancar. Ele sunt preluate şi în practica bancară din Ńările interesate să adere la Comunitatea Europeană, în perioada imediat următoare, ceea ce va facilita şi mai mult acest fenomen, dorit a fi un factor de progres pentru umanitate.

Schimbările de mediu vor afecta managementul financiar al băncilor în multe privinŃe, considerate de

bază şi anume: • băncile vor administra patrimoniul folosind cu preponderenŃă valorile de piaŃă, sau estimând

valoarea prezentă a viitorului cash-flow generat de afacerile lor; • managerii băncilor vor fi nevoiŃi să acorde mai multă atenŃie riscului de capital,în sensul că

acesta se va aloca cu prioritate pentru dezvoltarea afacerilor; valoarea de piaŃă a acestuia va fi determinantă; activele care necesită alocări masive de capital vor fi securizate (provizioane, asigurări şi reasigurări, operaŃiuni de headging etc), precum şi riscului de lichiditate;

• managementul financiar din bănci va fi orientat spre adoptarea de decizii ce privesc ajustarea continuă a riscului aferent cash-flow-lui viitor, generat de afacerile băncii, care este dependent, la rândul său , de valorile de piaŃă;

• riscul de management din bănci va fi permanent monitorizat şi controlat - evitat sau limitat, după caz - prin analiza sistematică a cantităŃii şi calităŃii managerilor, a reglementărilor interne, prin implementarea unor sisteme de control intern performante.

Legat de risc în bănci10, ceea ce trebuie acceptat este faptul ca riscul decurge din fiecare tranzacŃie

luată în parte şi că el se asociază oricărui proces generat de activitatea bancară. Pentru echipa managerială deosebit de important este să identifice riscurile asociate fiecărei afaceri derulate. Aceasta deoarece majoritatea tranzacŃiilor dau naştere la o combinaŃie a riscurilor. Din acest motiv, un obiectiv major al managementului în bănci, îl reprezintă gestiunea riscului sistemic Se cunoaşte că există o combinaŃie de riscuri având următoarea structură: riscul de solvabilitate al clientului băncii; riscul de lichiditate a băncii; riscul ratei dobânzii; riscul de curs valutar; riscul de piaŃa bancară; riscul juridic si de reglementare; riscul de mediu (ecologic); riscul de siguranŃă şi de calificare a personalului bancar; riscul operaŃional şi de comunicare.

Ca principiu general, se recomandă băncilor să nu încheie tranzacŃii, să nu deruleze acel tip de afaceri, unde nu pot fi identificate riscurile aferente si unde nu se poate concepe şi aplica un control eficient asupra acestora. Cea mai mare parte a activităŃii băncilor combină riscurile de mai sus. Din cauza complexităŃii lor, la care se adaugă dinamismul şi volumul extrem de mare al operaŃiunilor zilnice, se impune în mod necesar implementarea unui sistem de control intern. Acesta este esenŃial, extrem de solicitant si implicit, costisitor pentru bănci. Mai întâi de toate, băncile, pentru a câştiga încrederea clienŃilor lor, pentru a avea o reputaŃie recunoscută în faŃa partenerilor, trebuie sa dispună în primul rând de o situaŃie financiară solidă, susŃinută de existenŃa unui capital de lucru adecvat şi a unui flux rezonabil de încasări şi profituri, iar în al doilea rând, de un personal calificat şi un management prevăzător, prudent.

Multe bănci pot suferi, datorită greşelilor de management, a lipsei unei structuri de control intern si, nu în ultimul rând, datorită scandalurilor financiare, în care, cu voie sau fără voie, au fost implicate. Renumele unei bănci odată câştigat nu este un risc, dar pierderea renumelui este în orice moment un risc. Aceasta poate fi pusă pe seama eşecului de a gestiona riscurile, cu care orice bancă comercială, în mod iminent se confruntă. ConsecinŃele unui astfel de eşec se pot concretiza în cel puŃin următoarele:

• pierderea relaŃiilor cu clienŃii, care duce, implicit, la pierdere de venituri, de segmente de piaŃă şi de posibilitatea apariŃiei unei crize cristalizate de lichiditate;

• pierderea suportului investitorilor, respectiv a acŃionariatului considerat strategic şi a

10 Ioan Trenca – Metode şi tehnici bancare, Casa CărŃii de ŞtiinŃă Cluj-Napoca. 2003, pag. 19

deŃinătorilor de obligaŃiuni, care rezultă din vânzarea masivă pe piaŃă, de acŃiuni/obligaŃiuni, generând presiuni asupra preŃului acŃiunilor. Apar, totodată, opiniile negative ale analiştilor de piaŃă care pot să ducă la reducerea ratingului. ConsecinŃa acestor opinii o reprezintă creşterea costurilor pentru contractarea de împrumuturi, pentru atragerea de noi resurse şi implicit pierderea clientelei sofisticate;

• pierderea încrederii în faŃa organelor de resort, în principal a autorităŃii de supraveghere, care se poate concretiza, în final, în supravegherea specială şi administrarea specială pe care o poate institui, în declararea stării de faliment, toate dublate de pierderea autorităŃii băncii comerciale.

Toate aceste argumente ne conduc spre necesitatea existentei unor preocupări pentru o abordare organizată, sistemică, a riscului în bănci şi pentru controlul acestuia.

Băncile, pentru a atinge un astfel de obiectiv major specific managementului riscului, au nevoie, în primul rând, de proceduri corespunzătoare, bine elaborate şi implementate, menite să identifice, să monitorizeze, să măsoare şi să raporteze, într-o manieră precisă şi la timp, orice fel de risc. Numai astfel se pot lua decizii eficiente, măsuri de prevenire şi înlăturare a disfuncŃionalităŃilor şi să se înlăture riscul ce se cristalizează. În acest fel managerii şi fiecare angajat luat în parte, pot să participe la protejarea băncii de riscul pierderilor, prin a stabili şi executa un control eficient asupra lor. Aceasta este o responsabilitate a fiecăruia şi necesită un anumit suport de calificare şi chiar ultraspecializare, zicem noi, din partea personalului bancar. Nu trebuie să existe risc pe care banca să nu-l poată identifica, să nu-l monitorizeze, să nu îşi impună anumite limite în privinŃa expunerii la acest risc.

Trebuie însă să se Ńină seama de faptul că si sistemele de control concepute si implementate, oricât de sofisticate şi eficiente ar fi ele, au totuşi nişte limite inerente, deoarece:

• controalele sunt realizate de oameni si pot fi ineficiente datorită unor erori de judecată, a lipsei de percepere si comunicare, a altor factori specific umani;

• pot exista sustrageri de la procedurile de control, în urma unor înŃelegeri secrete, a caracterului necorespunzător a managementului sau a calităŃii persoanelor implicate în control, de la fiecare nivel organizatoric al băncii;

• activitatea în bănci este extrem de dinamica şi, deci, riscurile la care acestea se expun se schimba mereu, atât ca natura, cât mai ales în dimensiuni.

Această abordare structurată a gestiunii riscului ar fi utilă de prezentat de către fiecare bancă într-un tablou al riscurilor. Acesta ar putea fi conceput ca o îmbinare de două elemente de bază, primul cu referire la prezentarea factorilor a căror influenŃă conduce la pierderi, precum şi la măsurile privind exercitarea controlului preventiv, prin intermediul căruia se evită sau se limitează riscul. Un al doilea element al tabloului, ar consta în prezentarea tipului acŃiunilor ce trebuiesc întreprinse: controlul cu rol de detecŃie, concepŃia documentelor contractuale, rezolvarea litigiilor, tranzacŃiile de protejare de tip back-to-back, asigurări şi reasigurări, pe de o parte, iar pe de alta parte o descriere a consecinŃelor unei pierderi cristalizate de valori, estimarea costurilor de înlocuire a infrastructurii, a personalului, costurile de instruire, obligaŃiile de natura contractuală si penală generate de producerea riscului, dimensiunea pierderii clienŃilor, respectiv a segmentului de piaŃă, dimensiunea pierderii încrederii investitorilor si autorităŃilor. O astfel de descriere a tipurilor de risc, a potenŃialelor pierderi ce pot afecta banca, dar şi a modalităŃilor concrete de exercitare a controlului privind astfel de situaŃii probabile, poate deveni un util instrument ce oferă şansa unei cooperări eficiente între compartimente şi a unei angajări mai ferme a personalului bancar în gestionarea riscului.

ele noastre, în Europa, tehnicile de evaluare şi de management al riscurilor sunt în plină expansiune, sunt utilizate din ce în ce mai mult în managementul performant al instituŃiilor de credit. România este într-un stadiu incipient, în ceea ce priveşte utilizarea noilor tehnici de management al riscului de credit, dominând încă tehnicile tradiŃionale.

CerinŃa preliminară a fost sistemul financiar caracteristic Ńărilor anglo-saxone, care diferă de sistemul german sau de cel continental. Utilizarea noilor instrumente s-a răspândit în aceste Ńări (de exemplu: SUA, Canada, Australia şi Noua Zeelandă). Este vorba şi despre un nou punct de vedere, nu numai de un nou produs. În anii următori se aşteaptă răspândirea şi dezvoltarea acestui punct de vedere. Din punct de vedere al riscului tranzacŃiei, este foarte importantă existenŃa unei pieŃe derivate lichide. Această lichiditate este foarte

importantă din punctul de vedere al problematicii evaluării produselor. În România încă nu există o piaŃă de capital eficientă.

Adoptarea modelelor noi şi moderne de management al riscului de credit presupune existenŃa unor baze de date pentru o perioadă suficient de lungă, privind probabilitatea diferitelor evenimente de creditare (migrare/faliment), rate de recuperare în cazul falimentului şi existenŃa modelelor viabile, care permit estimarea ratelor de dobânzi spot şi forward în viitor.

Problemele actuale privind structura organizatorică, cultura şi comportamentul bancar

ConcurenŃa acerbă din ultimele două decenii şi fenomenele de recesiune din economiile puternic

dezvoltate (ex: SUA, Japonia, Europa Occidentală), au determinat băncile să caute noi modalităŃi de reducere a costurilor şi eficientizare a operaŃiunilor.

În acest scop, se folosesc printre altele o serie de metode mai importante cum ar fi: • reduceri de personal („downsizing”); • contracararea cu terŃi a unor servicii („out-sourcing”).

O tendinŃă structurală foarte importantă în Ńările avansate o reprezintă dezvoltarea ierarhiilor organizatorice „aplatizate”, adică structuri piramidale, cu mai puŃine niveluri piramidale. SusŃinătorii acestei metode au în vedere unele avantaje cum ar fi:

1. costuri de funcŃionare bancară reduse (de ex. costurile efectuate cu rezolvarea reclamaŃiei unui client cresc dramatic, dacă este transmisă în sus, de la personal de excepŃie spre nivelurile manageriale);

2. operaŃiunile bancare să devină mai eficiente, care să elibereze timpul managementului pentru probleme tactice şi strategice;

3. angajaŃi mai satisfăcuŃi (pentru ca personalul bancar implicat nu mai trebuie să amâne deciziile de rutină, transmiŃându-le managerilor).

Abordări holistice Exista un număr de teorii şi abordări manageriale bancare care au apărut în ultimul deceniu şi

jumătate, dintre care menŃionăm: • dezvoltarea organizaŃională; • managementul calităŃii totale; • perfecŃionarea şi reproiectarea procesului de afaceri.

Fiecare dintre aceste abordări tinde să mărească: productivitatea muncii bancare, calitatea produselor şi a serviciilor bancare, motivaŃia, competitivitatea, eficienŃa.

Sistemul echilibrat al indicatorilor (Balanced Business Socerad) Teoria privind sistemul echilibrat al indicatorilor (SEI) a fost dezvoltată de doi profesori de la

Harvard, pentru a ajuta companiile să creeze o punte între strategiile pe termen lung şi acŃiunile pe termen scurt.

Aceşti indicatori trebuie să asigure un echilibru între performanŃele financiare şi trei elemente cheie intangibile:

• calitatea relaŃiei dintre bancă şi clienŃi; • domeniul operaŃional; • managementul resurselor umane.

În procesul dezvoltării organizaŃionale, într-o bancă trebuie identificate unele elemente comune dintre SEI şi alte abordări şi anume:

• SEI şi Dezvoltarea OrganizaŃională, care pun accent pe: � creşterea şi inovaŃia organizaŃională pentru a maximiza performanŃa şi a face faŃă

provocărilor de mediu; � integrarea obiectivelor individuale cu obiectivele băncii.

• SEI si MCT care au în vedere: � accent pus pe satisfacerea clienŃilor băncii; � concentrarea asupra proceselor interne, perfecŃionării şi inovaŃiilor.

• SEI si PA & RA: � accent pe procesele interne;

� perfecŃionare; � inovare.

Efectele potenŃiale ale acestor tendinŃe asupra băncilor din România TendinŃele din evoluŃia managementului strategic bancar, vor influenta şi sectorul bancar din

România. Pentru managementul bancar vor câştiga în importanŃă: • clienŃii; • modul concret de activitate al băncilor; • inovaŃiile şi perfecŃionarea activităŃii bancare.

Studiul 2 .- MANAGEMENTUL RISCURILOR BANCARE – UN SISTEM

După cum se ştie banca este zilnic expusă la diferite tipuri de risc, cu deosebire a celor

financiare, motiv pentru care ea este obligată să adopte şi să dezvolte tehnici specifice de identificare, evaluare, măsurare şi control a riscului. Domeniul gestiunii riscurilor bancare este considerat, în contextul managementului modern, un domeniu relativ nou, aflat în plină expansiune, motiv pentru care sunt permanent descoperite şi aplicate noi tehnici, în timp ce altele devin învechite şi ies din sfera de interes.

Merită remarcat şi faptul că la nivel de bănci, există notabile diferenŃe în ce priveşte sistemul implementat de gestiunea riscurilor, sistem care devine din ce în ce mai sofisticat, dar şi mai performant, pe măsură ce puterea şi prestigiul băncii creşte. Deşi se consideră destul de costisitoare, miza implementării unor sisteme performante de gestiune a riscurilor este una deosebită, deoarece cu cât aceste sisteme sunt maieficiente, cu atât pierderile la care se expun băncile pot fi mai bine identificate, măsurate şi controlate, ele se diminuează continuu, iar banca îşi poate îndeplini în condiŃii de certitudine obiectivul organizaŃional de bază: creşterea capacităŃii concurenŃiale, maximizarea profitului, creşterea valorii sale de piaŃă.

I. Riscul - un element central al activităŃii bancare

Băncile comerciale, datorită faptului că furnizează diferiŃilor parteneri din economie servicii şi produse specifice industriei bancare, îşi asumă în mod obiectiv şi anumite riscuri asociate. Cu toate acestea, este greşit să înŃelegem că banca îşi asumă în mod automat totalitatea riscurilor care decurg din derularea operaŃiunilor sale. In anumite cazuri, cum ar fi tranzacŃiile financiare de intermediere , banca va transfera întregul risc sau o parte a acestuia asupra partenerilor săi de afaceri. De aceea, într-o primăordine de idei, o mare importanŃă pentru management o prezintă identificarea categoriilor de risc pe care banca este dispusă să şi le asume.

În ultimul deceniu băncile s-au dovedit a fi actori de bază ai sistemului financiar. ImportanŃa deosebită atribuită băncilor se datorează mai întâi de toate gamei extrem de diversificate de produse şi servicii bancare pe care acestea le oferă clienŃilor lor, începând cu studii de piaŃă şi continuînd cu tranzacŃii financiare eficiente şi o capacitate deosebită de finanŃare. Astfel de operaŃiuni implică banca ca parte în tranzacŃii şi prin urmare, riscurile asociate unor astfel de servicii se vor regăsi obligatoriu şi în bilanŃul băncii.

In alte cazuri însă, banca acŃionează doar în calitate de agent intermediar sau în calitate de consultant. In această categorie de operaŃiuni se regăsesc: intermedierea unor plasamente publice sau private; managementul investiŃiilor de capital; distribuirea, securizarea şi asigurarea serviciului datoriei creditelor pentru consum sau a celor imobiliare etc. In astfel de situaŃii, datorită faptului că riscurile cad mai degrabă sub incidenŃa unor proceduri contabile standard, ele nu vor fi consemnate în bilanŃul băncii. Practica dovedeşte că riscurile cel mai des întâlnite şi asumate de către o bancă continuă să rămână cele reflectate în bilanŃul acesteia. Prin urmare, atenŃia managementului băncii va trebui concentrată cu precădere pe identificarea, evaluarea-măsurarea, analiza şi controlul acestei categorii de riscuri.

II. Categorii de riscuri asumate de către o bancă ExperienŃa acumulată în domeniu dovedeşte că de regulă banca îşi asumă doar acele tipuri de riscuri susceptibile de a afecta elementele bilanŃului său. Cu toate acestea, nici aceste riscuri nu sunt în totalitate suportate de către banca comercială. Orice bancă va încerca, fie să elimine sau cel puŃin să diminueze riscurile financiare la care este supusă, prin a recurge la modalităŃi specifice de protecŃie împotriva riscului, fie să le transfere asupra partenerilor de afaceri, prin intermediul clauzelor contractuale referitoare la stabilirea preŃului şi a tipului de produse financiare oferite clientului. Conform celor dovedite de practica bancară, o astfel de instituŃie îşi va asuma doar acele riscuri pe care, prin sistemele de management şi control implementate, le poate gestiona mai eficient decât ar putea să o facă piaŃa sau partenerii săi direcŃi. Această abordare se regăseşte de altfel şi în studiile unor specialişti în domeniu11. Potrivit opiniei acestora, riscurile care afectează în egală măsură toate instituŃiile financiare, pot fi împărŃite din punct de vedere al sistemelor de management implementate în gestionarea lor în trei mari categorii şi anume:

- riscuri care pot fi eliminate sau evitate prin practici comerciale; - riscuri care pot fi transferate asupra celorlalŃi participanŃi; - riscuri care trebuie să fie gestionate în mod activ de către bancă. În ce priveşte prima categorie, cea mai simplă modalitate de evitare a riscului pare să fie

eliminarea acelor riscuri nelegate în mod direct de activitatea instituŃiei bancare. In acest mod se pot reduce deopotrivă şi unele dintre posibilele pierderi asociate realizării evenimentului datorat manifestării riscului asumat. Dintre cele mai des utilizate modalităŃi de evitare a acestor riscuri se pot aminti:

• standardizarea proceselor, contractelor şi procedurilor în vederea prevenirii luării unor decizii ineficiente;

• diversificarea portofoliului de clienŃi care va genera o reducere a probabilităŃii de manifestare a riscului la nivel de portofoliu;

• conceperea şi implementarea unor sisteme de cointeresare a managementului instituŃiei, fie prin acordarea de stimulente, fie prin tragerea la răspundere a acestuia în caz de realizare a riscurilor. Scopul final ar fi în cele din urmă acela de a minimiza consecinŃele generate de

manifestarea riscurilor asociate activităŃii desfăşurate de bancă sau cel puŃin de a permite acesteia să absoarbă doar o cantitate considerată optimă din acest tip de riscuri. În priveşte a doua categorie, riscurile pot fi diminuate sau chiar eliminate prin tehnica transferului lor către alŃi parteneri. Trebuie precizat că astfel de transferuri se realizează de obicei prin intermediul unor produse financiare derivate, cum ar fi transferul riscului ratei dobânzii prin apelarea la swapuri. În ce priveşte a treia categorie de riscuri, ele impun o altă tehnică de management a riscului bancar care constă în gestiunea activă a acestuia. Există cel puŃin două situaŃii când cea mai bună modalitate de gestiune a riscurilor bancare pare a fi utilizarea resurselor financiare ale băncii în vederea absorbirii efectelor asociate riscurilor la care aceasta este supusă. Astfel, o primă situaŃie ar fi cea în care activele financiare şi unele activităŃi ale băncii sunt supuse unor riscuri complexe şi dificil de comunicat unor terŃi. Acesta poate fi cazul unei bănci care are în portofoliul său active imobilizate complexe, însă pentru care nu există o piaŃă lichidă care să-i permită o valorificare normală şi imediată a acestor proprietăŃi.. Cea de-a doua situaŃie presupune riscuri asociate creanŃelor bancare, ele fiind acceptate în mod firesc deoarece constituie însăşi raŃiunea de a exista a băncii. Un exemplu concludent în acest sens îl reprezintă riscul de creditare, care este inerent oricărei activităŃi de desfăşurate de o bancă. In oricare din aceste cazuri, banca va trebui să îşi asume în întregime acest risc, să-l monitorizeze şi să-l gestioneze în mod eficient. III CerinŃe ale implementării unui sistem de management al riscului bancar

11 Santomero, A., Commercial Bank Risk Management: an Analysis of the Process, The Wharton Financial Institutions Center, 1997

Băncile, la fel ca şi oricare alt agent economic lucrativ, au drept scop final maximizarea profitului şi a valorii lor de piaŃă. Pentru atingerea unui astfel de obiectiv, este absolut nevoie, într-o altă ordine de idei, de o minimizare a gradului de expunere a băncii la riscurile care-i afectează posturile active din bilanŃ. Pe lângă obiectivul maximizării profitului şi a valorii firmei, există însă o serie de alte motive care conduc la adoptarea unor tehnici de minimizare a riscului printre care: interesul material al managerilor, nelinearitatea structurii taxelor şi impozitelor, imperfecŃiunile pieŃelor de capital. Oricare dintre acestea, luate individual sau global, în interacŃiunea lor, justifică preocuparea băncii de a reduce pe cât posibil orice variaŃie nedorită a profitului obŃinutfaŃă de cel estimat. In acest context se pune în mod firesc întrebarea care ar fi tehnicile adoptate de bănci în gestionarea diferitelor tipuri de riscuri la care ele se expun . Studiile efectuate în domeniu relevă faptul că băncile, în conceperea şi aplicarea unui sistem de gestiune a riscului se bazează în principiu pe o serie de tehnici specifice şi de reguli stricte şi anume: - standardizare şi raportare; - stabilirea unor limite maxime de acceptare a riscurilor şi reguli de gestiune a acestora; - adoptarea unor strategii şi politici de a investi, de plasament bancar; - încheierea unor contracte care prevăd stimulente şi compensaŃii pentru managerii de portofolii.

Toate aceste reguli şi instrumente sunt menite să măsoare expunerea băncii la risc, să definească procedurile de gestiune a acestor expuneri, să limiteze luările individuale de poziŃie la niveluri acceptabile şi în fine, să motiveze pe cei care iau decizii la nivel de instituŃie să ducă o politică de management a riscului în conformitate cu obiectivele organizaŃionale ale băncii în cauză.

� Standardizare şi raportare Această tehnică de management a riscului presupune, la nivel conceptual, existenŃa a două

activităŃi distincte şi anume: - prima, stabilirea unor standarde; a doua raportarea financiară. In ceea ce priveşte standardizarea raportărilor financiare, şi aceasta trebuie privită la

rândul său sub două aspecte: pe de o parte, ca o standardizare a raportărilor externe ( precum cele ale auditului extern, sau evaluările făcute de diferitele agenŃii de rating) care se află într-o fază de standardizare mai avansată, iar pe de altă parte, ca o standardizare a raportărilor interne.

Dacă standardizarea raportărilor externe este de mare ajutor investitorilor care doresc să măsoare exact calitatea activelor băncii şi gradul de risc asociat, standardizarea raportărilor interne foloseşte în principal creşterii capacităŃii de informare a managerilor, cu condiŃia ca acestea să se facă la intervale mai scurte de timp (zilnic, săptămânal, lunar, trimestrial ) decât raportările externe.

� Stabilirea unor limite maxime de acceptare a riscurilor şi adoptarea unor reguli stricte de gestiune a acestora Utilizarea unor limite maxime de expunere la risc şi/sau adoptarea unor standarde minime

de participare într-o tranzacŃie reprezintă cea de-a doua tehnică a managementului riscurilor. In conformitate cu unele standarde minime de participare adoptate, banca îşi va asuma doar acea parte a riscului asociată activelor sau partenerilor care îndeplinesc anumite standarde specificate de calitate. In extensie, la nivelul fiecărui partener sau credit, după caz, care îndeplineşte condiŃiile solicitate, se vor fixa limite maxime de expunere la risc. Deşi stabilirea şi administrarea unor astfel de limite este destul de costisitoare, impunerea lor conduce în final la o diminuare a riscului asumat pentru fiecare credit acordat şi ca atare şi a riscului global la care se expune banca. Toate limitele şi expunerile curente ale instituŃiei bancare vor fi menŃionate pe categorii de riscuri într-un raport sumar. De asemenea, pentru marile bănci, care gestionează mii de poziŃii, se impune ca şi o condiŃie suplimentară raportarea exactă şi la timp a modului de încadrare în limitele de expunere stabilite care, deşi dificilă, devine esenŃială pentru buna desfăşurare a întregii activităŃi.

� Elaborarea şi implementarea unor strategii de investiŃii Aceasta reprezintă cea de-a treia tehnică de management a riscului şi constă în elaborarea şi

adoptarea de către bancă a unor strategii optime în materie de investiŃii. La stabilirea acestor strategii se vor lua în considerare unele criterii precum: concentrarea optimă a investiŃiilor pe

anumite segmente de piaŃă, gradul acceptat de expunere a unor posturi din bilanŃ la risc, nevoia de protejare împotriva riscului sistematic de un anumit tip.

Trebuie subliniat că stabilirea de către bancă a limitelor maxim acceptate de expunere la risc induce însă, de regulă, o atitudine pasivă a managementului băncii în ceea ce priveşte utilizarea tehnicilor de evitare sau de diversificare a riscurilor. Astfel, de cele mai multe ori managerii se vor mulŃumi să opereze în limitele de poziŃie şi sub incidenŃa regulilor care le-au fost impuse de către conducerea băncii, fără a mai avea iniŃiativă pentru atenuarea şi/sau eliminarea factorilor de risc.

Pe de altă parte, pornind de la o anumită configuraŃie a pieŃei şi de la disponibilitatea conducerii firmei de a absorbi o anumită cantitate din riscurile asociate portofoliului agregat, strategiile mai pot oferi şi recomandări referitoare la nivelul optim de implicare a băncii în gestiunea activă a portofoliilor. De asemenea, tot în funcŃie de poziŃia adoptată de conducerea băncii în ceea ce priveşte gestiunea riscurilor (activă sau pasivă) strategiile de investiŃii pot lua în consideraŃie şi tranzacŃiile cu produse financiare derivate care au devenit tehnici din ce în ce mai frecvent utilizate în operaŃiunile de reducere a expunerilor la risc.

� Incheierea unor contracte care prevăd stimulente şi compensaŃii pentru manageri In măsura în care sistemul acordării de stimulente şi a compensării managerilor în corelaŃie

cu riscurile pe care aceştia şi le asumă dă rezultate, necesitatea unor controale elaborate şi foarte costisitoare dispare. Cu toate acestea, contractele de acest gen încheiate cu managerii unităŃii devin eficiente doar în măsura în care ele reflectă corect poziŃia adoptată de către bancă în gestiunea riscurilor şi doar atunci când sistemele de control intern funcŃionează bine.

IV. Proceduri de management al riscului bancar În industria bancară, problematica managementului riscului a fost privită cel mai adesea din perspectiva necesităŃii de a controla patru mari categorii de riscuri faŃă de care băncile se consideră a fi vulnerabile şi anume : riscul de credit, cel al ratei dobânzii, cel valutar şi cel al lichidităŃii. Riscul asociat partenerilor de afaceri şi riscul de reglementare legală sunt privite ca fiind mai puŃin relevante şi adeseori ca fiind subordonate riscului de creditare, motiv pentru care în evaluarea lor sunt folosite procedurile standard de gestiune a riscului de creditare. Prin urmare, managementul riscurilor bancare a urmărit în principiu modul cum cele patru riscuri bancare de bază sunt gestionate, eficacitatea procedurilor aplicate..

� Procedurile de management ale riscului de creditare Procedurile de gestiune a riscului de creditare vizează un proces derulat în patru paşi sau

etape. Astfel, o primă etapă o constituie “Standardizarea şi raportarea”. Fiecare bancă utilizează de

obicei o schemă unitară de evaluare a tuturor alternativelor sale de plasament care să-i permită, pe de o parte, să ia decizii de creditare în deplină cunoştinŃă de cauză şi, pe de altă parte, să-i dea posibilitatea de a avea o imagine de ansamblu asupra expunerii sale agregate la risc. In vederea facilitării aplicării unui astfel de procedeu, a fost necesară în primul rând o standardizare a procesului de evaluare a debitorilor şi o adoptare a unor rapoarte standardizate privind calitatea de ansamblu a portofoliului de credite acordate.

La ora actuală există două proceduri de rating a creditelor care urmează a fi acordate. Pe de o parte, regăsim un sistem unic de evaluare, unde fiecărui credit i se acordă o singură notă, în funcŃie de calitatea debitorului care urmează să primească creditul respectiv.

De cealaltă parte vom avea de a face cu un sistem dual care evaluează în acelaşi timp atât situaŃia debitorilor, cât şi pe cea a creditului. In privinŃa calităŃii creditului atenŃia băncii se îndreaptă în primul rând asupra calităŃii colateralelor (garanŃiilor), în timp ce evaluarea debitorilor se bazează pe măsurarea capacităŃii acestora de a-şi rambursa la timp datoriile, respectiv creditul şi dobânda.

Indiferent care dintre cele două modalităŃi de evaluare a creditelor este adoptată important este faptul că procedura de raportare utilizează acelaşi sistem de rating, prin folosirea unei singure scări valorice de la 1 la 10. Fiecăreia din cele zece valori i se asociază la rândul său o definiŃie de ordin calitativ privind calitatea debitorului şi a creditului acordat, permiŃând astfel o reprezentare

analitică a bonităŃii financiare a debitorului. O astfel de abordare, permite comisiei însărcinate cu supravegherea creditării să cunoască în orice moment starea activelor împrumutate. De asemenea, este necesar ca toate creanŃele băncii, indiferent de forma pe care o îmbracă (credite acordate, angajamentele sau produsele financiare derivate deŃinute) să fie transpuse într-un singur format. În acest fel, managementul de vârf al băncii va beneficia sistematic, de regulă lunar, de o informare globală asupra calităŃii întregului portofoliu de credite şi deci, asupra expunerii totale la risc a băncii.

Rapoartele de informare asupra calităŃii creditelor acordate pot suferi însă modificări de la o perioadă la alta datorate unor factori precum:

• intrarea sau ieşirea unor credite în / din sistemul de raportare. Creditele vechi sunt rambursate şi sunt acordate noi credite.

• ratingul unui credit sau a altuia se pot modifica de la o perioada de raportare la alta. Acest fapt necesită cu atât mai mult o rectificare a sistemului de raportare cu cât variaŃiile temporale ale calităŃii creditelor (înrăutăŃirea ratingului unui credit sau a altuia) pot conduce în ultimă instanŃă la pierderi.

Prin urmare, pentru ca un astfel de raport de stabilire a calităŃii creditului să fie reprezentativ, este necesară în primul rând o monitorizare şi o reevaluare periodică a tuturor creditelor. Creditele cu scadenŃă mai mare de un an sunt de regulă revizuite trimestrial sau anual în timp ce creditele pe termen scurt se recomandă a fi revizuite lunar.. Pe de altă parte, o reevaluare periodică a tuturor creditelor este solicitată chiar de către principiile contabilităŃii. Potrivit recomandărilor FASB (Financial Accounting Standards Board), portofoliile de credite trebuie să reflecte în orice moment valoarea lor reală. De asemenea, potrivit aceloraşi reglementări, băncile comerciale sunt obligate să-şi constituie rezerve şi provizionae destinate acoperirii unor posibile pierderi din activitatea de creditare, cum ar fi de exemplu, scăderea valorii de piaŃă a portofoliului de credite. Pentru estimarea riscului de creditare (a posibilelor pierderi din activitatea de creditare) băncile au conceput un sistem de indicatori calculaŃi în baza unui proces înfăptuit în două etape. Primul pas va consta în determinarea probabilităŃii de apariŃie a unor pierderi asociate unor cauze diferite, care vor servi ulterior calculului unui estimator agregat al pierderii. Trebuie precizat aici că o estimare foarte exactă a riscului de creditare este destul de dificilă, dată fiind informaŃia limitată de care dispune o bancă cu privire la modificările ce pot interveni în viitor în calitatea creditelor. De asemenea, dacă până acum nu am luat în considerare nici o analiză a riscului sistematic asociat concentrării industriale, nenumăratele pierderi înregistrate recent în domeniul imobiliar, de pildă, în cel energetic şi petrochimic, au determinat multe bănci comerciale să ia în considerare şi acest tip de risc şi să încerce să întocmească unele rapoarte care să reflecte compoziŃia industrială a portofoliului de credite şi riscurile care decurg de aici. Dacă la început acest lucru era îngreunat de inexistenŃa unor indicatori industriali, la ora actuală băncile au la dispoziŃie un sistem de 34 de indici ai grupării industriale dezvoltat de agenŃia Moody şi care uşurează eforturile băncilor de măsurare şi gestiune a riscului concentrării industriale.

In alte cazuri însă, deciziile băncilor în materie de alcătuire a portofoliului de credite se vor fundamenta doar pe punerea în balanŃă a argumentelor pro şi contra privind concentrarea pe un sector industrial sau altul. Rezultatele obŃinute vor sta ulterior la baza stabilirii unor limite subiective de toleranŃă la risc de către managerii fiecărei instituŃii bancare în parte. Aceste limite însă, departe de a fi rezultatul unui exerciŃiu analitic de evaluare a riscului potenŃial, sunt mai degrabă o evaluare pe baze subiective, a pierderilor previzionate într-un orizont de timp mai restrâns sau mai larg, în funcŃie de informaŃiile anterioare referitoare la probabilitatea de manifestare a riscului şi la pierderile asociate concentrării industriale a portofoliului.

� Proceduri de management ale riscului ratei dobânzii

Riscul ratei dobânzii reprezintă al doilea mare punct de interes al băncii în ceea ce priveşte monitorizarea şi gestiunea riscurilor. Pentru a putea ilustra importanŃa acordată de bănci riscului ratei dobânzii este suficient să precizăm că industria bancară tratează acest tip de risc într-o manieră cu totul diferită faŃă de celelalte instituŃii aparŃinând

sectorului financiar. Astfel, majoritatea băncilor fac o distincŃie clară între expunerea la riscul ratei dobânzii ce decurge din activităŃile comerciale desfăşurate şi cea reflectată de propriul bilanŃ.

Aşadar, marile bănci comerciale implicate activ în activităŃi de natură comercială, au trecut la elaborarea propriilor sisteme de management a riscului ratei dobânzii care au devenit treptat o componentă importantă a propriei infrastructuri. Cu toate acestea însă, sistemele de management a riscului comercial variază substanŃial de la o bancă la alta. Astfel, în timp ce unele bănci comerciale au trecut la aplicarea unor modele elaborate, cunoscute sub denumirea de “Value at Risk” (VaR), altele se află doar în faza de implementare a unor astfel de modele. Ori, până la o generalizare a aplicării acestui tip de modele, stabilirea unor simple limite de toleranŃă la risc şi monitorizarea atentă a activelor deŃinute continuă să se substituie modelelor ce presupun luarea în considerare a parametrilor în timpi reali.

Pentru băncile care desfăşoară o activitate comercială importantă însă, modelul VaR trebuie să devină o componentă definitorie a sistemelor de management al riscului. Acest model a fost elaborat de către J.P. Morgan în lucrarea sa “Riskmetrics” (Econometria riscurilor”) şi constă în determinarea volatilităŃii zilnice, săptămânale sau lunare a valorii de piaŃă a activelor - dispunând de o rată fixată a dobânzii - considerată drept o măsură a analizei riscului ratei dobânzii.

Cât priveşte gradul de expunere a bilanŃului la riscul ratei dobânzii, băncile comerciale urmăresc în acest caz o altă procedură de diminuare a unor astfel de riscuri. Această tehnică, presupune înlocuirea valorilor de piaŃă pe care se bazau anterior rapoartele, recomandările sau limitele de toleranŃă ale conducerii la risc cu valorile lor contabile. Cash-flow-rile vor fi şi ele raportate în funcŃie de diferite scheme de reevaluare. Noul sistem este cunoscut sub denumirea de “gap reporting system” (sistem bazat pe diferenŃele intervenite în procesul raportării) întrucât asimetria reevaluării activelor şi respectiv a pasivelor dă naştere unor decalaje. Decalajele nou formate vor măsura abaterea procentuală a uneia dintre valori în raport cu cealaltă, de-a lungul unui anumit interval de timp standard (ca de exemplu 30 de zile, un an, etc.). Nici această analiză nu este însă destul de satisfăcătoare dat fiind faptul că ea nu reuşeşte să surprindă natura dinamică a pieŃei bancare, unde atât valorile activelor, cât şi cele ale pasivelor se modifică în timp, imprimând la rândul lor o fluctuaŃie continuă a spreadului dintre acestea.

Prin urmare, băncile s-au orientat spre dezvoltarea unor noi tehnici de management a riscului ratei dobânzii pornind de la analiza bilanŃului bancar. Una dintre noile tehnici presupune adoptarea unor modele de simulare a bilanŃului în diferite ipoteze, date de valorile pe care le poate lua în viitor rata dobânzii pentru ca, pe această bază, să se poată cuantifica efectele pe care modificările ratei dobânzii le pot avea asupra performanŃelor financiare ale băncii.

In acest caz, banca va proceda la simularea unei curbe a randamentelor corespunzătoare diferitelor niveluri ale ratelor dobânzii luate în considerare de către bancă. Simulările vor releva de fapt variaŃiile care pot interveni între câştigurile viitoare ale băncii - în diferite ipoteze ale ratei dobânzii - şi câştigurile estimate de către bancă. Dacă aceste variaŃii (cunoscute şi sub denumirea de “Earnings at Risk” –EaR- sau “Câştigurile băncii în funcŃie de risc”) vor fi acceptate sau nu vom putea aprecia doar după o comparare a acestora cu limitele maxime de expunere la risc impuse de managerii băncii.

Metodologia EaR prezintă însă şi ea propriile inconveniente. Astfel, în determinarea sa, ipotezele referitoare la ratele viitoare ale dobânzii s-au presupus a fi cele corecte, la fel şi răspunsul băncii din cadrul mecanismelor de simulare. Ori, aceste presupuneri pot conduce în unele cazuri la rezultate eronate şi la pierderi din partea băncii. De asemenea, previziunea impactului ratei dobânzii asupra rezultatelor obŃinute de bancă depinde în mare măsură de calitatea estimatorilor adică, de însăşi calitatea schemelor de reevaluare a cash-flow-rilor estimate.

In vederea reducerii riscului ratei dobânzii reflectat prin EaR, banca va apela adeseori la pieŃele futures sau swap. Cu toate acestea, însăşi pieŃele respective comportă anumite riscuri. Prin urmare, se impune cu necesitate ca fiecare instituŃie bancară să-şi definească o politică de investiŃii în care să precizeze tipul de active admise a fi tranzacŃionate pe astfel de pieŃe precum şi limitele participării băncii pe oricare dintre aceste pieŃe.

� Proceduri de management ale riscului valutar Si în acest domeniu al managementului riscului, practicile adoptate în vederea unei mai bune

gestionări a riscului valutar diferă semnificativ de la o bancă la alta. Astfel, în timp ce unele bănci

nu îşi asumă nici un risc valutar principal, prin faptul că nu îşi deschid poziŃii valutare, alte bănci devin în schimb actori principali ai pieŃei valutare. In ceea ce priveşte băncile cele mai active în domeniul tranzacŃiilor valutare - care sunt şi cele mai expuse la riscul valutar - acestea vor urmări o diminuare a expunerii la acest tip de risc prin Ńinerea unei evidenŃe stricte asupra poziŃiilor valutare spot sau forward deschise, care vor fi zilnic marcate la piaŃă. Totuşi, de cele mai multe ori, astfel de bănci nu se mulŃumesc doar cu o simplă raportare a poziŃiilor deŃinute şi vor trece de asemenea la adoptarea unor metode active de măsurare şi limitare a riscului valutar.

Astfel, unele bănci spre exemplu, stabilesc anumite limite de toleranŃă la risc pentru fiecare client în parte, pe care le vor monitoriza în timp real. Alte bănci în schimb, vor fixa de asemenea limite pentru fiecare valută în parte, atât pentru poziŃiile spot cât şi pentru cele forward. In orice caz, nivelul acestor limite va varia de la o bancă la alta, reflectând toleranŃa managementului fiecărei bănci la modificările care pot să intervină în performanŃele aşteptate ale băncii respective.

O altă metodologie de evaluare şi gestiune a riscului valutar, este şi cea bazată pe metoda simulării. Noua metodologie are în vedere estimarea pierderilor potenŃiale care pot să intervină în diferite ipoteze ale modificării ratelor de schimb. Pierderile asociate variaŃiilor în ratele de schimb vor putea fi previzionate în două feluri:

- pe baza informaŃiilor disponibile din trecut, se va trece la simularea celui mai rău scenariu posibil, şi anume cazul în care pierderile datorate modificării ratelor de schimb înregistrează cel mai înalt nivel posibil;

- informaŃiile din trecut vor fi utilizate pentru a estima o distribuŃie a potenŃialelor pierderi de unde se vor putea desprinde ulterior, cele mai importante pierderi care ar putea afecta banca.

� Proceduri de management ale riscului lichidităŃii Riscul lichidităŃii comportă două accepŃiuni în industria bancară. Una dintre ele se referă la riscul lichidităŃii ca la o consecinŃă a necesităŃii de finanŃare. Nevoia de lichiditate poate fi previzionată şi analizată cu uşurinŃă dar în schimb, ea devine mai puŃin semnificativă în cazul băncilor de mari dimensiuni, care dispun de ample resurse financiare, dar şi de o mare capacitate de atragere a unor noi surse de finanŃare.

Cealaltă accepŃiune a riscului lichidităŃii, care reprezintă şi cea mai mare provocare de altfel, o constituie tot nevoia de finanŃare, cu specificaŃia că de această dată se va lua în considerare doar acea parte a nevoii de finanŃare determinată de apariŃia şi manifestarea unor crize neaşteptate (de exemplu: şocurile din mediul financiar care pot afecta şi industria bancară, pierderile severe cu care se poate confrunta o bancă la un moment dat, crize financiare de mare întindere, etc.).

In scopul măsurării expunerii la acest risc se va folosi tot o analiză bazată pe simulare şi anume: studiul necesităŃii de finanŃare care se manifestă în diferite situaŃii de criză dintre cele mai severe. Pentru fiecare astfel de scenariu, banca va evalua capacitatea sa de autofinanŃare, căutând în acelaşi timp să determine cât mai exact, viteza de propagare a şocului în cadrul industriei bancare şi intervalul de timp până când acesta o va afecta şi pe ea. Aşadar, rezultatele simulării unor crize se vor exprima în număr de zile de expunere la risc sau în număr de zile de criză de finanŃare.

Deşi metodologia simulării începe să devină din ce în ce mai utilizată la ora actuală, totuşi în afară de aceasta mai există şi alte metodologii utilizate în vederea cuantificării riscului de lichiditate. Printre acestea se numără: estimarea vitezei de conversie a activelor unei bănci în lichidităŃi necesare pentru a face faŃă situaŃiei de criză

In final, o ultimă tehnică, mai simplistă, de gestiune a riscului de lichiditate o constituie elaborarea unor planuri detaliate de finanŃare pornind de la care se va încerca o estimare a gradului de vulnerabilitate la crize a băncii în cauză.

� Alte riscuri luate în considerare dar nemodelate In afara celor patru categorii de riscuri deja menŃionate, banca se mai confruntă în activitatea

sa curentă şi cu alte tipuri de riscuri (cum ar fi cel operaŃional) pentru gestiunea cărora se va face în principiu uz de tehnicile standard de evitare a riscului. Acestea presupun măsurarea într-o primă

etapă a tuturor costurilor şi beneficiilor strategiilor de gestiune a riscului şi respectiv a celor de evitare sau transfer a acestora. Prin compararea rezultatelor obŃinute pentru fiecare strategie în parte, banca va decide în final care este strategia optimă pe care ar trebui să o adopte.

Categoria “Alte riscuri” care pot să afecteze banca mai include de asemenea şi riscurile legale, cele reputaŃionale sau cele legate de mediul înconjurător care, deşi sunt mai dificil de măsurat din perspectiva pierderilor financiare pe care le-ar putea produce, nu pot fi neglijate în totalitate de către managementul băncii. V.- Determinarea riscurilor agregate şi a expunerii globale a băncii la risc

Pentru a putea determina expunerea globală a băncii la risc, marea majoritate a băncilor recurg mai întâi de toate la tehnici de măsurare şi control a riscurilor individuale. Aşa cum s-a observat şi anterior, acestea diferă semnificativ de la o categorie de riscuri la alta, ceea ce face destul de dificilă sarcina determinării unui sistem eficient de agregare a tuturor acestor tipuri de riscuri. Totuşi, unele măsuri în această direcŃie au fost întreprinse deja, atât la nivel organizaŃional cât şi la nivel analitic.

Astfel, la nivel organizaŃional, tot mai multe bănci au trecut la crearea unui “Comitet de management a riscurilor” având drept scop evaluarea tuturor riscurilor care pot să apară la nivel de bancă precum şi gestiunea agregată a acestora, pe care o va subordona interesului general al firmei.

La nivel analitic în schimb, interesul băncii se va concentra pe determinarea expunerii sale globale la risc. Ori, acest lucru presupune o însumare a diverselor tipuri de risc la care banca este supusă. In vederea realizării acestui obiectiv, instituŃia bancară va avea la dispoziŃie două modalităŃi de acŃiune. Prima dintre ele este analiza RAROC, fundamentată pe o cuantificare a riscurilor băncii, în funcŃie de variaŃia veniturilor sale de la venitul estimat, de-a lungul unui interval de timp. Pentru determinarea acestor variaŃii şi pornind de la informaŃii cunoscute din trecut, banca va întocmi o distribuŃie a veniturilor viitoare, încercând în acelaşi timp să estimeze şi deviaŃia standard a acestora de la venitul aşteptat. Această deviaŃie standard măsoară în fapt gradul de volatilitate al veniturilor.

Capitalul (creditele în mod special) va fi alocat pe tipuri de activităŃi, în funcŃie de gradul estimat de volatilitate al veniturilor. Ulterior, fiecărui nivel al riscului i se va asocia de către conducerea băncii o rată aşteptată a veniturilor, stabilită în aşa fel încât să compenseze posibilele pierderi datorate manifestării riscului.

In final, printr-o dimensionare a tuturor riscurilor - exprimate prin distribuŃii ale variaŃiilor veniturilor de la cel aşteptat – şi printr-o alocare corespunzătoare a capitalului în raport cu gradul de volatilitate al veniturilor, riscurile vor putea fi evaluate în acelaşi mod şi deci, însumate.

Cea de-a doua abordare, deşi similară analizei RAROC, va înlocui schema alocării capitalului cu o metodă bazată pe estimarea cash-flow-rilor viitoare şi a posibilelor pierderi asociate fiecărui nivel al riscului asumat. Modul său de aplicare este identic cu cel al metodologiei RAROC. Aşadar, şi-n cazul acestei metodologii, se va încerca ca în baza unor informaŃii anterioare să se estimeze o distribuŃie a frecvenŃelor rezultatelor obŃinute de bancă în diferite ipoteze de risc. Din această distribuŃie vom putea fie să extragem valorile extreme (corespunzătoare celor mai mari pierderi care se pot obŃine) fie să determinăm posibilele deviaŃii de la venitul aşteptat. Rezultatele simulărilor vor servi ulterior băncii pentru stabilirea anumitor limite menite să conducă la o diminuare a expunerii sale la risc, prin limitarea pierderilor maxime potenŃiale la un anumit procent din veniturile curente sau din valoarea de piaŃă. Cu toate acestea, noua abordare îşi are şi propriile neajunsuri. Astfel, pe de o parte, ea este “acuzată” pentru faptul că prin folosirea analizei cash-flow-rilor ea minimizează importanŃa valorii de piaŃă, iar pe de altă parte se consideră că, din distribuŃia frecvenŃelor rezultatelor obŃinute, banca nu va putea să măsoare variaŃia totală a veniturilor potenŃiale.

O altă acuzaŃie, care se aduce de această dată ambelor metodologii de însumare a riscurilor, este că nici una nu percepe riscul ca pe un model agregat, ci că ambele încearcă mai întâi de toate să evalueze separat fiecare categorie de riscuri, pentru ca apoi să treacă la calculul riscului global, prin însumarea riscurilor parŃiale. Ori, în acest fel, s-ar putea ca în modelul final să se strecoare o mulŃime de erori sau de abateri.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

1. Santomero, A., Commercial Bank Risk Management: an Analysis of the Process, The Wharton Financial Institutions Center, 1997

2. Saunders, A., Financial Institutions Management: a Modern Perspective, McGraw-Hill, 2002 Studiul 3.- Fundamente tehnice de bază ale managementului riscului bancar

Caracteristica lumii contemporane este incertitudinea. Mediul economic, cel monetar, implicit cel financiar bancar sunt permanent supuse unei concurenŃe acerbe. Astăzi băncile sunt privite de către specialişti, şi nu numai, ca fiind acele instituŃii care administrează riscul. Această caracterizare dată băncilor se datorează în special faptului că orice operaŃiune financiar-bancară pe piaŃa internă şi internaŃională este supusă acŃiunii unui ansamblu de factori de risc ce acŃionează în mod independent sau agregat.

Datorita rolului şi importanŃei pe care băncile le au în asigurarea bunei funcŃionări a unităŃilor, a economiei naŃionale în ansamblul său, trecerea la economia de piaŃă, presupune pe lânga alte cerinŃe şi crearea unui sistem bancar modern, capabil să ofere o gamă largă de servicii tuturor categoriilor de agenŃi economici.

Reglementarile adoptate în ultima parte a anului 1990 şi a anului 1991 vizau trecerea de la distribuirea administrativă a fondurilor la cea pe baza criteriilor pieŃii, a cererii şi ofertei, precum şi crearea unui sistem bancar în care creditul şi dobânda să acŃioneze ca parghii în redistribuirea resurselor disponibile.

Prin aceste reglementari s-a redat sistemului bancar rolul de coloană vertebrală financiară a economiei de piaŃă.

Pe plan naŃional, realizarea programelor de dezvoltare în condiŃiile amplificării procesului de internaŃionalizare depinde atât de factori interni cât şi de factori externi. De aceea pentru Ńara noastră plaŃile internaŃionale corespunzatoare schimburilor cu diverse state sunt posibile numai prin intermediul bancilor ca şi relaŃiile cu organismele financiare internaŃionale (Banca Mondiala si Fondul Monetar InternaŃional) din partea carora România beneficiază de credite, au o importanŃă deosebia. Consecintele pozitive ale conlucrarii cu FMI sunt nu numai directe ci şi indirecte, deoarece incheierea unor acorduri de credite cu acest organism reprezintă şi o garantie de bonitate în baza careia Ńara noastră poate solicita credite de la bancile comerciale particulare.

Toate acestea determină necesitatea crearii unui sistem bancar cu o structură instituŃională adecvată mecanismelor pieŃei şi continuarea acŃiunii privind schimbarea conŃinutului de ansamblu al relaŃiilor din acest domeniu. Pentru mulŃi observatori, principala operaŃiune bancară este creditarea. Între plasamentele băncilor, pe primul loc se situează creditele. Felul în care banca alocă fondurile pe care le gestionează poate influenŃa într-un mod hotărâtor dezvoltarea economică la nivel local sau naŃional. Pe de altă parte, orice bancă îşi asumă, într-o oarecare măsură, riscuri atunci când acordă credite şi înregistrează pierderi la potofoliul de credite, atunci când unii dintre debitori nu-şi onorează obligaŃiile. Oricare ar fi însă nivelul riscurilor asumate, pierderile la portofoliul de credite pot fi minimizate prin stabilirea unei politici de creditare adecvate şi prin organizarea şi gestionarea cu profesionalism a operaŃiunilor de creditare. In activitatea lor, bancile se supun reglementarilor si ordinelor emise de Banca Nationala a Romaniei, date in aplicarea legislatiei privind politica monetara, de credit, valutara, de plati, de asigurare a prudentei bancare si de supraveghere bancara. A.- Conceptul de risc bancar. Tipologia riscurilor bancare

Riscul bancar este definit ca un fenomen care poate sa apara pe parcursul derularii operatiunilor bancare si care sa provoace efecte negative asupra activitatii, prin deteriorarea calitatii activitatii, diminuarea profitului sau chiar inregistrarea de pierderi12. Oamenii, institutiile, societatile au fost intotdeauna confruntate cu probleme de risc si incertitudine. Progresul societatii contemporane a fost posibil datorita asumarii unor riscuri. In special, nu ar fi fost posibila cresterea economiei daca certitudinea prima in fata riscului si incertitudinii. De aceea, economiile libere contemporane utilizeaza intr-o masura mai mare modele cu conditii de risc si incertitudini decat economiile centralizate. Astfel, din cele mai vechi timpuri, problematica riscurilor si incertitudinii a preocupat atat lumea specialistilor, cat si lumea practicienilor si a oamenilor de rand. Legat de risc, ceea ce trebuie acceptat este faptul ca riscul decurge din fiecare tranzactie luata in parte si ca se asociaza oricarui proces generat de activitatea bancara. Pentru echipa manageriala deosebit de important este sa identifice riscurile asociate fiecarei afaceri derulate, aceasta deoarece majoritatea tranzactiilor dau nastere la o combinatie a riscurilor. Cu siguranta riscurile fac obiectul unei mari atentii in banci. Toate riscurile sunt definite ca pierderi asociate unor evolutii adverse a rezultatelor ( calificate ca „downside” sau „vers la bas”). Consecinta directa, important este ca toata masurarea riscurilor se sprijina pe aceste degradari si pe impactul lor asupra rezultatelor. Universul bancar se caracterizeaza prin multiple dimensiuni ale riscurilor ce afecteaza performantele. Cum cuplul risc-performanta este indisociabil in universul bancar, aceasta reflectare a riscurilor se prelungeste in masurarea performantelor. Definirea riscurilor si performantelor este un demers clasic, dar important, deoarece constituie punctul de plecare al gestionarii riscurilor.

Riscurile bancare se clasifica in mai multe categorii, in functie de anumiti factori de risc: A) In functie de piata care determina aparitia riscului13:

Riscurile determinate de piata produsului bancar

In functie de elementele afectate de producerea riscului

1. Riscul de creditare 1.Riscul ratei dobanzii 2. Riscul de strategie 2.Riscul de lichiditate 3.Riscul determinat de reglementarile bancare 3.Riscul valutar 4.Riscul de operare 4.Riscul de decontare 5.Riscul resurselor umane 5.Riscul de portofoliu 6.Riscul de produs

B) In functie de elementele afectate de producerea riscului:

Riscuri financiare si de lichiditati (afecteaza elementele de activ si de pasiv)

Riscuri tehnice si organizatorice (afecteaza fluxul de numerar)

1. Riscul de credit 1. Riscul tranzactional in cazul vanzarilor facute in valuta

2. Riscul titlurilor guvernamentale 2. Riscul tranzactional in cazul obligatiilor de plata in valuta

3. Riscul cursului de schimb valutar 3. Riscul tranzactional al contractelor in moneda straina

4. Riscul ratei dobanzii 4. Riscul tranzactional in cazul primirii de credite sau investitii in moneda straina

5. Riscul de pret 6. Riscul de lichiditate a pietei C) In functie de afectarea lor in bilantul contabil Riscuri referitoare la pozitii bilantiere Riscuri in afara bilantului Alte tipuri de risc

12 Rosca Teodor, Moneda si credit, Editura Altip, Alba Iulia, 2002, p284 13 Rosca T.,op.cit.,p285

1.Riscul de lichiditatea 1.Contracte la termen 1.Riscul de tendinta 2.Riscul ratei dobanzii 2.Acreditive 2.Riscul de strategie 3.Riscul de schimb valutar 3.Futures 3.Riscul de productie 4.Riscul de portofoliu 4.Swaps 4.Riscul de investitie 5.Riscul de instrumente financiare folosite

5. Options 5.Riscul de concurenta

6.Riscul de tara 7.Riscul pietei 8.Riscul profitabilitatii 9.Riscul decontarii 10.Riscul indicilor de solvabilitate 11.Riscul structurii bilantului B.-Gestionarea riscurilor în activitatea bancară Gestionarea riscurilor („risc management”) nu este altceva decat ansamblul instrumentelor, tehnicilor si dispozitivelor organizatorice necesare bancii pentru a reusi. Acestea nu sunt stabile, fixe, ci intr-o evolutie progresiva: se diversifica, capata noi dimensiuni, devin mai precise si continua sa evolueze odata cu evolutia mediului. In universul bancar, este vorba de o mutatie fundamentala, condusa intr-o maniera ordonata si prudenta, dar care atinge toate aspectele activitatilor. In cadrul acestei mutatii, care se produce astazi intr-un ritm accelerat, nu este surprinzator de constatat ca gestionarea riscurilor joaca un rol esential in strategia bancii si in ansamblul tehnicilor si modalitatilor de gestionare a riscurilor- gestiunea activelor si pasivelor („Assets and Liabilities Management”) ocupa un plan central14. Riscurile bancare sunt multiple si multidimensionale si trebuie reperate si definite cat mai bine posibil in perspectiva masurarii, urmaririi si controlarii lor. Acest demers este clasic, dar problemele sunt importante, iar distinctiile dintre riscuri trebuie sa fie clar precizate. Numeroase evenimente au aratat ca principalele probleme cu care se confrunta bancile rezulta din accentuarea riscurilor. Aceasta, deoarece viitoarea evolutie a activelor ca si a costului pasivelor nu poate fi prevazuta cu acuratete. Evolutiile viitoare depind de evenimentele viitoare cum ar fi: inflatia, politica monetara si schimbarile in produsul national brut. O banca intampina multe greutati daca va trebui sa acopere cu capital propriu pierderile inregistrate. Unii economisti considera ca la baza problemelor cu care se confrunta bancile se afla factori macroeconomici, altii considera ca riscurile a caror aparitie face ca o banca sa devina insolvabila, depinde de variatiile nivelului veniturilor prevazute a se obtine si de nivelul cheltuielilor acoperite din venituri. Riscul insolvabilitatii poate fi redus fie prin majorarea capitalului, fie prin micsorarea riscului de portofoliu. Teoria portofoliului arata ca relatia dintre patrimoniul net al unei banci, instabilitatea castigurilor de pe urma portofoliului si cheltuielile de functionare determina riscul ce cauzeaza falimentul bancii. Riscul de portofoliu se refera la riscul asociat fiecarui element de activ si pasiv, la importanta combinarii lor si a relatiei dintre ele. Acest risc de portofoliu nu reprezinta media tuturor riscurilor elementelor individuale care il compun. Un portofoliu bancar este mai putin riscant decat elementele care il compun. Posibilitatea obtinerii unor profituri ridicate ii impiedica pe bancheri sa se mai gandeasca si la riscurile de prtofoliu. Acordand credite, banca isi asuma mai multe tipuri de riscuri determinate fie de calitatea celui care face imprumutul, fie de evolutia economica generala, fie de structura generala, fie de structura financiara a bancii.

14 Dedu Vasile, Gestiune si audit bancar, Ed. Pt stiinte Nationale,Buc. ,2001, pag 72

Probabilitatea ca o banca sa devina insolvabila depinde de modul in care reactioneaza portofoliul la schimbarile neprevazute din economie. Bancile comerciale trebuie sa-si asume toate riscurile specifice aparute, intr-o maniera prudenta si controlata. In acest sens trebuie avuti in vedere urmatorii factori15:

� Sa respecte masurile prudentiale impuse de autoritatea nationala de reglementare; � Profitul scontat sa justifice expunerea la risc; � Eventualele pierderi sa poata fi acoperite din provizioane sau din profit; � Riscul sa fie astfel dimensionat incat pierderea produsa prin materializarea acestuia sa poata

fi considerata ca normala pentru activitatea bancii, astfel incat imaginea atat interna cat si externa a bancii sa nu fie deteriorata;

� Acceptarea numai a acelor riscuri care au un termen scadent si care pot fi cuantificabile. In acest context, hotarator pentru optimizarea performantelor societatilor bancare il are gestiunea riscurilor. Atunci cand se vorbeste de gestiunea riscurilor aceasta trebuie inteleasa pe plan mai larg ca o actiune, iar pe plan mai strict ca persoane responsabile cu supravegherea riscului. Problema este inteleasa si rezolvata ca atare in functie de marimea bancii. Experienta privind erorile in derularea operatiunilor, privind frauda, privind intreruperile de activite de orice fel, privind costul ameliorarii sistemului, dupa producerea riscului, ofera posibilitatea folosirii unor indicatori utili de masurare a efectelor nedorite si , odata cu acestea, definirea unor necesitati pentru ca structura controlului sa devina cat mai puternica posibila. Aceasta structura a controlului trebuie sa permita o abordare sistemica a riscului de orice fel, abordare a carei elemente principale pot fi considerate urmatoarele16: a) Identificarea riscului Identificarea riscului consta in stabilirea situatiilor (factorilor ) care ar putea avea un efect advers asupra bancii. Banca trebuie sa dispuna de proceduri de analiza a riscului si de indicatori specifici de risc. Este utila si o autoevaluare sistematica prin care sa se confirme ca , un sistem de control, odata implementat, opereaza efectiv si daca nu au aparut riscuri noi. Acolo unde se gasesc puncte slabe trebuie sa existe neaparat un plan de actiune care sa le corecteze.

b) Evaluarea si cuantificarea riscului Consta in analiza informatiilor considerate relevante, care sa stabileasca posibilitatea ca un anumit eveniment nedorit sa poata avea loc, implicatiile posibile ale acestuia, importanta si dimensiunea unei posibile pierderi; c) Limitarea efectelor riscului Concretizata in masuri pentru fiecare domeniu de activitate al bancii luat in parte , cu scopul sa minimalizeze probabilitatea, ca anumite situatii, sa conduca la pierderi sau sa limiteze cat mai mult nivelul acestora. Important este sa se prestabileasca nivelul pierderii, care ar fi posibil de suportat, in cazul in care un risc se cristalizeaza sau sa se identifice masuri de a se transfera riscul la un tert; d) Evaluarea controlului privind riscul In sensul ca metodele folosite, eficienta controlului in sine, trebuie sa fie evaluate in mod regulat, iar caracterul sau intrinsec trebuie sa fie testat. Desi o evaluare completa nu poate avea loc in orice moment, trebuie sa existe o programare sistematica in privinta realizarii acesteia sau evaluarea sa fie realizata ori de cate ori se identifica un punct slab sau un nivel ridicat de risc, specific unui anumit tip de operatiune sau a unei activitati; e) Tehnicile de evaluare a efectelor riscului Sunt necesare pentru ca o evaluare a controlului se face mult mai usor daca exista o abordare standard a riscului. Aceasta, realizata sistematic, permite a se identifica si masura cu mai multa usurinta punctele slabe, care, apoi, sa se ierarhizeze in functie de importanta si sa permita, in final, o repartizare mai corespunzatoare a resurselor in vederea corectarii lor. Aceste tehnici de evaluare nu ar fi suficient de eficiente decat atunci cand responsabilitatea de a elabora norme de control, de a implementa si de a evalua eficienta controlului realizat pe baza lor, nu va fi repartizata membrilor principali ai echipei de management si, aceasta, precizata in regulamente, ca una fiind din responsabilitatile lor cele mai de seama;

15Rosca Teodor, op.cit.,p.285 16 Trenca Ioan, Metode si tehnici bancare, Casa Cartii de Stinta, Cluj Napoca, 2007, p.21

f) Metodologia controlului intern Fiecare banca trebuie sa-si prezinte principiile, metodele si responsabilitatile in executarea controlului intern si apoi descrise intr-o norma care sa fie pusa la dispozitia fiecarui membru al echipei managerile precum si a fiecarui lucrator bancar implicat. g) Transferul riscului In practica, se folosesc mai multe forme de transfer al riscului. Astfel, unele banci practica sistemul de transferare al riscului prin sistemul asigurarilor, politica de asigurare fiind considerat ca mijloc de transfer al riscurilor. O alta forma de transfer si divizare a riscurilor se poate realiza prin constituirea de consortii intre mai multe banci. Din punct de vedere a evitarii concentrarii riscului, cu cat banca are mai multi creditori pentru aceeasi creanta cu atat scade importanta insolvabilitatii unuia dintre ei.

Obiective ale gestionării riscurilor Gestionarea riscurilor are ca obiectiv optimizarea riscurilor si performantelor si planificarea dezvoltarii si finantarii lor cu consecventa. Cele patru scopuri principale sunt: 1. Asigurarea perenitatii institutiei, prin evaluarea riscurilor, care se traduc mai devreme sau mai

tarziu in costuri viitoare. 2. Extinderea controlului intern al urmaririi performantelor prin supravegherea riscurilor asociate

si posibilitatea compararii performantelor intre centrele de responsabilitate, clienti, produse, tinand cont de riscurile asociate.

3. Facilitatea pretului deciziei pentru operatiuni noi prin cunoasterea riscurilor, si, in particular, permiterea facturarii lor la clienti.

4. Reechilibrarea portofoliilor de activitati sau a portofoliilor de operatiuni, pe baza rezultatelor si efectelor diversificarii portofoliilor. In aceasta optica, chiar o activitate mai putin rentabila se justifica daca ea reduce riscul de ansamblu.

Functiile gestionarii riscurilor Gestionarea riscurilor stabileste doua tipuri de pasarele: intre gestionarea globala si gestionarea interna, pe de o parte, si intre sfera financiara si sfera comerciala pe de alta parte17. Legatura intre gestionarea globala si gestionarea interna este prima functie a gestionarii riscurilor. Gestionarea riscurilor trebuie sa faca legatura intre gestionarea globala si gestionarea interna. Este vorba de o gestiune „verticala” de-a lungul ierarhiei institutiei. De sus in jos („top down”) consta in traducerea obiectivelor si a limitelor globale ale riscurilor in semnale adresate responsabililor operationali; de jos in sus („bottom-up”) consta in consolidarea rezultatelor si riscurilor rezultate din operatiuni, urmarirea realizarilor si compararea cu obiectivele. Un dispozitiv complet de gestionare a riscurilor comporta alte doua relatii catre gestionarea interna a performantelor si riscurilor. Obiectivul lor este de a defini semnalele la adresele din diferite unitati operationale, si sa coordoneze informatiile cerute catre varful ierarhiei. Acestea sunt reprezentate ca:

� Sistemul preturilor interne de cesiune intre diferite centre de responsabilitate. Printre alte functiuni, el permite calcularea marjelor si fixarea obiectivelor;

� Sistemul alocarii capitalului si riscurilor intre aceste centre de responsabilitate caci, altfel, nici performantele, nici riscurile lor nu pot fi comparate.

Sistemele preturilor de cesiune exista in majoritatea institutiilor. Dar o atentie deosebita trebuie sa fie acordata coerentei lor cu imperativele gestiunii financiare globale. De exemplu, preturile de cesiune trebuie sa reflecte o „realitate” a costurilor de refinantare a operatiunilor; ele sunt utilizate, de asemenea, ca un sistem de incitatie comerciala. In lipsa lui, facturarea clientilor poate diverge conditiile reale de refinantare, si aceasta divergenta induce diferentele intre obiective si rezultate. Aceasta divergenta, poate fi, cu toate acestea, acceptata, dar in conditiile in care obiectivele comerciale si financiare sunt bine precizate. Sistemele alocarii fondurilor proprii sunt mai recente. Dispozitivul alocarii fondurilor proprii este, in realitate, un mecanism de alocare a riscurilr la centrele de responsabilite, la produse, la clienti, la operatiuni individuale. Motivul este simplu. In conceptia moderna, fondurile proprii

17 Dedu Vasile, op.cit., p.80-81

„economice” sunt, in mod precis, acelea ce permit acoperirea, conform exigentelor conducerii si autoritatii tutelare, a riscurilor la care se expun diferite entitati responsabile. In lipsa acestei alocatii, gestionarea se reduce la aceea a marjelor si volumelor, fara luarea in considerare a riscurilor provocate de aceste activitati sau aceste operatiuni. Reprezentarea acestor sisteme ce realizeaza trecerea de la gestionarea globala la cea interna este evidentiata in graficul 1:

Grafic 1

Legarea sferelor financiara si comerciala este a doua definitie a gestionarii riscurilor. Pe de o parte, politica comerciala se formuleaza in termenii cuplului: produse-clienti. Pe de alta parte, politica financiara se exprima prin cuplul: rentabilitate-risc. Trecerea dintr-un plan in altul este evidenta. Dimensiunea „clienti” este imperativ intr-o perspectiva de facturare. Dimensiunea „produse” este in perspectiva masurarii riscurilor, caci expunerile la risc depind in mod strans de caracteristicile produselor. Dimensiunea „entitati” sau „functiuni” este preponderent intr-o optica a gestiunii interne. Este imposibila omiterea uneia dintre aceste dimensiuni. Toata problema, in materie de gestiune interna a riscurilor, este de a aloca rentabilitatea si riscul de-a lungul acestor axe (graficul 2).

Grafic 2

Preturi de cesiune

Alocarea Riscurilor (fonduri proprii)

Gestionarea globala

Gestionarea interna

Rentabilitate + riscuri

Centre de responsabilitate

Clienti

Produse

Particularitati ale gestionarii riscurilor bancare

„Piramida riscurilor”. Particularitatea este aceea de a fi diversificabile. In mod consecvent, riscul unui portofoliu de tranzactii este intotdeauna inferior sau cel mult egal cu suma riscurilor tranzactiilor individuale. Asa cum atesta regulile intuitive de divizare a riscurilor, concentratia de risc pe o zona geografica produce riscuri ce sunt reduse prin diversificarea angajamentelor in alte zone geografice. Daca conjuncturile sunt opuse, efectele nefavorabile cresc in una, cand ele tind sa se reduca in alta. Aceasta sugereaza reprezentarea riscurilor printr-o piramida (graficul 3).

Grafic 3

Diversificarea riscurilor este din ce in ce mai puternica atunci cand urcam de la baza, nivelul tranzactiilor, catre varf, conducerea institutiei sau a grupului.

Riscurile sunt mai mici la varf decat la baza si ele diminueaza in trecerea de la un „etaj” la nivelul imediat superior din cauza diversificarii. Aceasta reducere a riscurilor prin largirea perimetrului portofoliilor in „urcare”trebuie sa fie cuantificabila. Altfel nu putem sa apropiem pretul riscurilor de baza, pe fiecare decizie individuala, la riscul consolidat si diversificat, singurul care trebuie, in ultima instanta, sa fie acoperit din fondurile proprii. In varful piramidei, obiectivele de performanta, limitele de risc si alocarile globale de resurse sunt decise. Baza piramidei este locul tranzactiilor individuale. Fiecare fata a piramidei reprezinta o dimensiune a riscului. Imaginea piramidei simbolizeaza un aspect important al aritmeticii riscurilor: doua riscuri de 1 nu se traduc intr-un risc de 2, dar se traduc mai adesea printr-un risc inferior, cuprins intre 0 si 2. Altfel spus, riscurile unei sume de tranzactii nu sunt suma riscurilor tranzactiilor. Acest aspect particular capata o importanta considerabila in toate problemele alocarii riscurilor. „Originea” riscurilor precizeaza localizarea momentelor cand riscurile sunt generate. Problema este de a sti care operatiuni provoaca riscuri, si ce riscuri genereaza, pe ce piete, la ce produse si cu ce clienti?

Alocarea riscurilor

Consolidarea riscurilor

Grupe

Entitati (functiuni)

Tranzactii

Riscurile sunt diverse si au multiple dimensiuni. Ele se pot manifesta in momente diferite, provocate de evenimente distincte, la diferite nivele ale activitatii bancare. Din ce in ce mai mult banca seamana cu o „masina de riscur”. Aceasta preia riscurile, le transforma si le incorporeaza in serviciile si produsele bancare. Dar cum se masoara si se amelioreaza eficacitatea unei astfel de masini? Cu siguranta, riscurile bancare nu pot fi evaluate eficace fara un sistem de informatii adaptat. In prezent, insa, acest obstacol este depasit. Pe baza informatiilor financiare proprii, fiecare banca poate obtine o radiografie a performantelor si nonperformantelor. In acest demers, castigurile si riscurile trebuie simultan balansate asa cum se procedeaza in sistemul de analiza Du Pont (graficul 4):

Grafic 4

Unde: ROE-Return on Investment (Equity) = rata rentabilitatii financiare ROA-Return on Assets = rata rentabilitatii economice Leverage Multiplier = levier Aceasta evaluare poate fi realizata si in raport cu un segment concurential identificat. C.- Cuantificarea riscurilor în activitatea instituŃiei bancare

Performanta globala

Risc (volatilitatea castigurilor)

ROE

ROA Leverage Multiplier

Randament active

Marja profitului

Total active

Capitalul propriu

Venituri Total active Total venituri Profit net

Ca un principiu general, se recomanda bancilor sa nu incheie tranzactii, sa nu deruleze acel tip de afaceri, unde nu pot fi identificate riscurile aferente si unde nu se poate concepe si aplica un control eficient asupra acestora. Datorita complexitatii riscurilor, la care se adauga dinamismul si volumul extrem de mare al operatiunilor zilnice, se impune in mod necesar implementarea unui sistem de control intern. Acesta este esential, extrem de solicitant si implicit, costisitor pentru banci. Mai intai de toate, bancile, pentru a castiga increderea clientilor lor, pentru a avea o reputatie recunoscuta, trebuie sa dispuna in primul rand de o situatie financiara consolidata, sustinuta de existenta unui capital de lucru adecvat si a unui flux rezonabil de profituri, iar in al doilea rand de un personal calificat si un management prevazator. Multe banci pot suferi din acest punct de vedere datorita greselilor de management, a lipsei unei structuri de control intern si scandalurilor financiare, in care, cu voie sau fara voie, au fost implicate. Renumele unei banci nu este un risc, dar pierderea renumelui este in orice moment un risc. Aceasta poate fi consecinta esecului de a gestiona riscurile, cu care orice banca comerciala, in mod iminent se confrunta. Consecintele unui astfel de esec se pot concretiza in cel putin urmatoarele:

� Pierderea relatiilor cu clientii, care duce, implicit, la pierdere de venituri, de segmente de piata si de posibilitatea aparitiei unei crize cristalizate de lichiditate;

� Pierderea suportului investitorilor, respectiv a actionariatului considerat strategic si a detinatorilor de obligatiuni, care rezulta din vanzarea masiva de actiuni/obligatiuni, generand presiuni asupra pretului actiunilor pe piata;

� Pierderea increderii organelor de resort, in principal a autoritatii de supraveghere, care se poate concretiza, in final, in supravegherea speciala si administrarea speciala pe care o poate institui, in declararea starii de faliment toate dublate de pierderea autoritatii bancii comerciale.

Toate aceste argumente ne conduc spre necesitatea existentei unor preocupari pentu o abordare organizata, sistemica si pentru controlul riscului in banci. Bancile au nevoie de proceduri corespunzatoare care sa fie bine gestionate si implementate, menite sa identifice, sa monitorizeze si sa raporteze, intr-o maniera precisa si la timp, orice fel de risc. Numai astfel se pot lua decizii eficiente, masuri de prevenire si inlaturare a disfunctionalitatilor si sa se inlature riscul ce se cristalizeaza. In acest fel managerii si fiecare angajat luat in parte, pot sa participe la protejarea bancii de riscul pierderilor, prin a stabili si exercita controale eficiente. Aceasta este o responsabilitate a fiecaruia si necesita un anumit suport de specialitate si calificare din partea personalului bancar. Nu trebuie sa existe risc pe care banca sa nu-l poata identifica, sa nu-l monitorizeze, sa nu isi impuna anumite limite in privinta expunerii sale la acest risc18. Trebuie insa sa se tina seama de faptul ca si sistemele de control concepute si implementate, oricat de sofisticate si eficiente ar fi, au totusi niste limite inerente deoarece:

� Controalele sunt realizate de oameni si pot fi ineficiente datorita unor erori de judecata, a lipsei de percepere si comunicare, a altor factori specific umani;

� Pot exista sustrageri de la procedurile de control, in urma unor intelegeri secrete, a caracterului necorespunzator al managementului sau a calitatii persoanelor implicate in control, de la fiecare nivel organizatoric al bancii;

� Activitatea in banci este extrem de dinamica si, deci, riscurile la care acestea se expun se schimba mereu, atat ca natura, cat mai ales in dimensiuni.

Abordarea structurata a gestiunii riscurilor ar fi utila de prezentat de catre fiecare banca intr-un tablou al riscurilor. Acesta ar putea fi conceput cu prezentarea factorilor care pot conduce la pierderi, cu masurile privind exercitarea controlului de natura preventiva prin intermediul caruia se evita sau se limiteaza riscul. Un al doilea element al tabloului ar trebui sa constea in prezentarea tipului actiunilor ce trebuiesc intreprinse: controlul cu rol de detectie, conceptia documentelor contractuale, rezolvarea litigiilor, tranzactiile de protejare de tip back-to-back, asigurari si reasigurari, pe de o parte, iar pe de alta parte o descriere a consecintelor unei pierderi cristalizate de valori, estimarea costurilor de inlocuire a infrastructurii, a personalului, costurile de instruire, obligatiile de natura contractuala si penala generate de producerea riscului,

18 Trenca I.,op.cit., p19-20

dimensiunea pierderii clientilor, respectiv a segmentului de piata, dimensiunea pierderii increderii investitorilor si autoritatilor. In aceasta privinta rostul managementului este acela de a analiza cat de probabil este ca un risc, odata identificat, poate sa genereze o pierdere, ce dimensiuni poate avea si care ar fi implicatiile acesteia asupra pozitiei bancii.

D.-ModalităŃi tehnice specifice de administrare a riscurilor bancare

� Riscul lichidităŃii bancare Lichiditatea bancara constituie una dintre cele mai importante probleme din activitatea bancilor. Importanta lichiditatii decurge din necesitatea corelarii stranse dintre operatiunile pasive si cele active pe care bancile le realizeaza. Privita prin prisma continutului ei, lichiditatea bancara poate fi definita ca fiind capacitatea bancilor comerciale de a face fata, in orice moment, pretentiilor clientilor privind restituirea depozitelor constituite anterior de catre acestia19.

In abordarea problemei lichiditatii bancare se pleaca de la doua premise si anume: a) Se considera ca operatiunile pasive ale bancilor, adica cele prin care ele isi formeaza

mijloacele de lucru, constituie operatii de baza. b) Operatiunile active trebuie considerate ca fiind limitate obiectiv la cel mult nivelul

operatiilor pasive. In asigurarea si realizarea activitatii bancare isi aduc contributia doi factori cu actiune contradictorie. Primul factor este legat de interesul bancii de a acorda un volum cat mai mare de imprumuturi, pentru ca din asemenea operatiuni va rezulta un profit ridicat, ca urmare a sumei absolute a dobanzii percepute de banca pentru aceste imprumuturi. Cel de-al doilea factor este legat de interesul privind asigurarea restituirii depozitelor clientilor atunci cand acestia o cer. In ultimii ani, mergandu-se pe ideea asigurarii si realizarii lichiditatii bancare, bancile centrale din diferite tari au obligat bancile comerciale sa consemneze o parte din depunerile la vedere in conturi curente deschise la banca centrala sub forma rezervei minime obligatorii.

Reglementari privind lichiditatea băncii In cele mai multe state, acestea se suprapun peste cerintele vizand rezervele minime obligatorii, folosite, in principal, ca un instrument de politica monetara, in functie de evolutiile conjuncturale. In rest, problema lichiditatii si modul de asigurare este o problema de management bancar. Banca Centrala monitorizeaza, insa, indicatorii de lichiditate bancara de care se tine cont in acordarea calificativului general al bancii. Acesti indicatori de lichiditate sunt calculati pe baza rapoartelor financiare prezentate periodic Bancii Centrale sau, in cazul inspectiilor si in functie de valoare lor, se pot face recomandari de catre personalul de specialitate al Bancii Centrale. Asa cum am aratat, problema lichiditatii bancare este mai importanta pentru derularea politicii monetare si mai putin semnificativa din punct de vedere prudential, fara a exista o armonizare la nivel international a indicatorilor folositi pentru aprecierea lichiditatii.

Rezervele obligatorii ale societatilor bancare In Romania, societatile bancare sunt obligate sa constituie rezerve obligatotii in conturi la B.N.R., in functie de nivelul depozitelor atrase. Nivelul prevazut al rezervelor obligatorii se determina ca produs intre baza de calcul si rata rezervelor obligatorii. Baza de calcul o constituie nivelul mediu, pe perioada de observare, a mijloacelor banesti, in lei sau valuta, atrase de societatile bancare de la persoanele fizice sau juridice (care nu sunt obligate sa constituie rezerve obligatorii), sub forma de depozite sau instrumente negociabile sau nenegociabile, platite la vedere sau la termen, inclusiv sumele in tranzit intre sediile societatilor bancare20. Sunt exceptate depozitele guvernamentale si cele asimilate acestora. Baza de calcul poate prezenta doua ipostaze, in functie de obiectivele politicii monetare:

19 Rosca Teodor, op. cit., p265-266 20 Regulament nr 6/24.07.02

� Nivelul primar al bazei de calcul- il constituie nivelul obiectivelor de pasiv asupra carora se aplica o rata a rezervelor obligatorii

� Nivelurile marginale ale bazei de calcul- le constituie nivelurile medii, in perioada de observare, care depasesc nivelul primar si asupra carora se aplica ratele marginale ale rezervelor obligatorii.

In cazul in care nivelul prevazut al rezervelor obligatorii este mai mic decat cel prevazut, poate fi luata in considerare, in completarea rezervelor obligatorii, si o parte a numerarului aflat in casieriile societatilor bancare. Nivelul efectiv al rezervelor minime obligatorii este purtator de dobanda, pana la nivelul prevazut al rezervelor obligatorii exceptand numerarul inclus in nivelul efectiv al rezervelor obligatorii. Excedentul de rezerve nu este purtator de dobanda. Pentru deficitul de rezerve se calculeaza si se percepe o dobanda penalizatoare speciala pe durata unei luni calendaristice. Ratele rezervelor obligatorii, ratele dobanzilor bonificate pentru acestea, ratele dobanzilor penalizatoare sunt stabilite de B.N.R. in conformitate cu obiectivele sale de politica monetara. Astfel, ratele dobanzilor penalizatoare urmeaza, in general, rata dobanzii la creditele lombard (foarte ridicata), ceea ce determina o gestionare atenta a rezervelor din partea bancilor. In anumite perioade, rata rezervelor pentru valuta a fost mult mai ridicata decat cea pentru lei, decurgand din politica de reducere a posibilitatilor de creditare in valuta. Asigurarea depozitelor bancare Salvarea bancilor in situatii exceptionale este o preocupare primordial sociala, deoarece falimentul unei banci inseamana prabusirea relatiilor de credit si pierderea unei parti importante a clientilor, a deponentilor in special, care nu-si mai pot recupera integral sumele depuse. Pentru evitarea acestor efecte ale falimentului bancar exista mai multe solutii:

1. supravegherea temporara a retragerilor din depozite. 2. angajarea in raspunderea asupra gestiunii fondurilor a altor institutii care coopereaza cu

banca in preluarea unor active ale acesteia. 3. asigurarea depozitelor prin angajarea responsabilitatiirestituirii depozitelor de catre alte

banci sau institutii specializate.

� Riscul ratei dobanzii Riscul ratei dobanzii reprezinta sensibilitatea rezultatelor financiare ale bancii la schimbarile ratei dobanzii21. Acest risc este posibil sa apara destul de frecvent intr-o piata emergenta. El este legat de procesul de intermediere financiara, fiind principala sursa a castigurilor bancare. Bancile finanteaza active pe termen lung, pe seama pasivelor pe termen surt, obtinand castig din diferenta dintre dobanda mai mare la activele pe termen lung si dobanda mai mica la pasivele pe termen scurt. Dar miscarile ratei dobanzii pot sa conduca la pierderi, chiar la insolvabilitatea bancii. Managerii responsabili cu gestiunea riscurilor trebuie sa stabileasca limitele riscului ratei dobanzii pe care si-l asuma banca, pentru a micsora consecintele negative ce ar putea rezulta din modificarile ratei dobanzii. Maniera in care o banca isi structureaza activele si pasivele determina pozitia riscului ratei dobanzii. Bancile obtin castiguri luand imprumuturi de pe pietele cu termene scurte si dand imprumuturi pe pietele cu termene lungi, deoarece dobanzile pe termene scurte sunt mai mici decat cele pe termene lungi. Consecinta acestei strategii este faptul ca banca isi asuma un risc al ratei dobanzii. Odata cu cresterea dobanzilor pe termen scurt creste si costul fondurilor atrase, in timp ce dobanzile castigate din activele pe termen lung raman relativ fixe. In aceasta situatie, marja(spread-ul) dintre castigul din active si costul pasivelor poate deveni negativa. Pozitia riscului ratei dobanzii unei banci este determinata in principal de masura in care activele si pasivele sale sunt in concordanta.

21 Rosca Teodor, op.cit, pag. 286

Riscul ratei dobanzii decurge din utilizarea raporturilor de credit cu dobanzile flotante, caracterizate in activitatea bancara drept creante si respectiv dobanzi sensibile.

Structura bilanŃului influenŃează expunerea băncii la un risc indus de reducerea ratei dobânzii din cel puŃin trei considerente:

� complexitatea şi diversificarea activităŃii unei bănci deoarece o bancă care realizează aceste activităŃi este mai expusă acestui tip de risc decât o bancă specializată;

� structura ratelor (fixe, variabile) care induce gestiunea gap-urilor sau a impasurilor în rată; � stuctura activelor bancare care au scadenŃe/ maturităŃi diferite şi condiŃionează veniturile ce

se vor încasa în viitor. Astfel, fiecare bancă va trebui să Ńină cont de evoluŃiile posibile ale ratelor de dobândă care sunt prezentate în figura de mai jos:

Pornind de la aceste evoluŃii posibile ale ratelor dobânzii, banca poate recurge la arbitraje de

rată. Din diagramă se observă că în punctele A, B, C care revin unor rate neutre sau rată punct-mort, operaŃiunile pe termen lung şi cele pe termen scurt sunt echivalente. Riscul ratei dobânzii este rezultanta acŃiunii a doi factori: poziŃia ratei care este reprezentată de diferitele linii/posturi din bilant dependente de evoluŃiile pieŃei şi incertitudinea privind marja dobânzii. Instrumentul clasic de măsurarea a poziŃiei ratei este gap-ul ratei sau impulsul ratei, care exprimă de fapt diferenŃa dintre activele şi pasivele ale căror rată variază într-un anumit interval de timp, numite sensibile.Riscul de rată a dobânzii depinde în primul rând de natura ratelor diferitelor linii/posturi din bilanŃul unei instituŃii de credit, unele fiind fixe iar altele variabile. O rată este considerată fixă dacă mărimea sa, pe o anumită perioadă, nu este influenŃată de modificările survenite pe piaŃă. Rata variabilă este considerată o rată a pieŃei care este indexată periodic sau la intervale aleatorii, în funcŃie de evoluŃia pieŃei monetare.

Tehnici de masurare a riscului ratei dobanzii Riscul ratei dobanzii are doua componente: - Prima componenta se refera la riscul venitului. Modificarile ratelor dobanzii la imprumuturile luate nu sunt perfect sincronizate cu cele ale imprumuturilor acordate, fapt ce poate duce la pierderi de venit net din dobanzi. - A doua componenta, numita riscul investitiei, este riscul producerii unor pierderi in patrimoniul net, ca rezultat al unor schimbari neasteptate ale ratei dobanzii. Estimarea riscului ratei dobanzii se poate face apreciind influenta schimbarii ratei dobanzii asupra castigurilor bancii. In mod normal dobanzile la pasive se restabilesc mai rapid decat la active, iar castigul din dobanzi creste daca dobanzile scad. Daca dobanzile la active se restabilesc mai repede decat cele la pasive, castigul va creste cand aceste dobanzi cresc si va scadea cand dobanzile active scad . Tehnicile de masurare a riscului ratei dobanzii au anumite limite. Din acest motiv este necesara o judecata de valoare pentru a interpreta rezultatul masurarii riscului. Anumite informatii de baza formuleaza fundamentul tuturor tehnicilor de masurare.

O tehnica frecvent folosita in estimarea riscului ratei dobanzii este cunoscuta sub numele de analiza”GAP”. Aceasta analiza prezinta activele si pasivele ale caror dobanda poate fi restabilita in cadrul unor perioade de timp in viitor. Rapoartele GAP sunt folosite pentru a estima modificarile potentiale ale venitului net din dobanzi pe termen scurt. Ele pot fi uneori imprecise, putand duce la concluzii false. Metoda GAP este folosita pentru a izola venitul net din dobanzi de riscul venitului. GAP este definit in functie de activele si pasivele cu dobanda sensibila, care sunt acele active si pasive ale caror scadenta se situeaza in orizontul de planificare sau a caror dobanda este revizuita in cadrul orizontului de planificare considerat. Mai precis, GAP este diferenta dintre volumul activelor sensibile si volumul pasivelor sensibile la dobanzi intr-o perioada determinata de timp. Venitul net din dobanzi este complet izolat de riscul dobanzii cand GAP este egal cu zero. O alta metoda de masurare a riscului ratei dobanzii este analiza duratei activelor si pasivelor(Duration Gap Analysis). Metoda in sine presupune o pondere a fiecarui element senzitiv de activ sau pasiv dupa fluxul de numerar al acesteia, determinandu-se astfel „durata” fiecaruia. Analiza se poate face pe fiecare element de activ si pasiv urmand ca apoi sa se faca scaderea (Duration GAP) intre media ponderata a elementelor de activ si cea a elementelor de pasiv. O alta metoda, care se impune in ultimul timp, presupune un sistem informatic foarte bine pus la punct, cu posibilitati de accesare a informatiilor primare din contabilitatea bancii, in timp real. Actualmente in bancile romanesti, exista o incetineala in adoptarea tehnicilor de control a riscului ratei dobanzii. Ratele inalte si fluctuante ale dobanzilor afecteaza drastic venitul net din dobanzi. Daca, datorita modificarilor de dobanzi, clientii nu mai prelungesc la scadenta valabilitatea depozitelor respective, atunci riscul dobanzii va afecta substantial profitabilitatea bancii. � Riscul de solvabilitate

Riscul de solvabilitate este cel de a nu dispune de fonduri proprii suficiente pentru absorbtia pierderilor eventuale. Acest risc rezulta, pe de o parte, din suma totala a fondurilor proprii disponibile si, pe de alta parte, din riscurile ce se produc (de credit, de piata , de rata, de schimb, etc). Reglementarea prudentiala fixeaza praguri minime pentru fondurile proprii in functie de riscurile la care institutiile bancare sunt expuse. Analizele specifice ale riscurilor sunt indispensabile pentru definirea adecvarii „obiective” a fondurilor proprii la riscurile realmente posibile. Sumele de fonduri proprii definite in functie de masurarea riscurilor sunt numite fonduri proprii „economice”. Dificultatile de evaluare a fondurilor proprii economice”adecvate” la riscuri, sunt metodologice si practice. Aceasta evaluare necesita evaluarea cu probabilitate a pierderilor „posibile” si a nivelului de protectie ca fondurile proprii sa faca fata acestor pierderi22. Reglementari privind solvabilitatea bancii Reglementarea prudentiala a solvabilitatii bancii se refera la adecvarea fondurilor proprii la riscuri asumate, fondurile proprii reprezentand ultimul garant al solvabilitatii in fata ansamblului riscurilor. De asemenea, fondurile proprii reprezinta o referinta obligatorie pentru toti indicatorii de performanta, datorita conditiei imperative de remunerarea satisfacatoare a actionarilor. Daca fondurile nu sunt adaptate la nivelul riscurilor pentru un motiv oarecare, nici riscul de solvabilitate, nici alte riscuri, nici masurarile performantelor nu sunt bine stapanite. Cele mai importante reglementari privind solvabilitatea bancii sunt legate de: a.- Fondurile proprii In temeiul legislatiei in vigoare, fondurile proprii ale unei societati bancare sunt formate din urmatoarele categorii de capital23:

22 Dedu Vasile, op.cit.,p.160 23 Normele nr 7/16.04.1999 privind fondurile proprii ale bancilor

- capitalul propriu - capitalul suplimentar

Capitalul propriu se compune din: - capital social varsat - prime legate de capital, varsate - profitul reportat de capital, varsat - profitul rezultat din exercitiile precedente - profitul rezultatului curent - rezerva generala pentru riscul de credit - fondul de rezerva constituit conform legii - fondul imobilizarilor corporale - fondul de dezvoltare

Pentru determinarea capitalului propriu se vor deduce urmatoarele elemente: - valoarea neamortizata a imobilelor corporale; - sumele din profitul exercitiului curent repartizate pentru dividende si participarea

salariatilor si a managerului la profit; - pierderea raportata din exercitiile precedente; - pierderea exercitiului curent.

Capitalul suplimentar se compune din: - alte rezerve; - alte fonduri - imprumuturi subordonate, primite (datoria subordonata).

La calcularea fondurilor proprii se vor avea in vedere urmatoarele: a) capitalul suplimentar va fi luat in calcul numai in proportie de cel mult 100% din nivelul

capitalului propriu: b) datoria subordonata va fi luata in calcul numai intr-o proportie de maxim 50% din capitalul

propriu si va trebui sa fie in intregime varsata, sa aiba un termen de rambursare de cel putin 5 ani si sa nu existe posibilitatea rambursarii anticipate a acesteia;

c) din totalul fondurilor proprii se vor deduce participatiile bancii la alte societati bancare (sub forma participatiilor directe sau a imprumuturilor subordonate).

b.- Capitalul social minim In vederea constituirii unei banci, capitalul social se poate obtine fie prin subscriptie integrala si simultana a membrilor fondatori, fie prin subscriptie publica. In cel de-al doilea caz in momentul subscrierii se va asigura acoperirea a cel putin 30% din capitalul subscris, in timp ce in primul caz varsarea se realizeaza integral in momentul subscrierii. Un anumit nivel minim al capitalului social este o conditie a obtinerii acordului de functionare a bancii de la autoritatea de supraveghere. Astfel, Romania s-a alineat legislatiei europene si este adoptata cerinta unui capital minim echivalent cu cinci milioane E.C.U.. Periodic, Banca Nationala a Romaniei actualizeaza pragul minim de capital social in lei. Astfel, capitalul social minim al unei banci este stabilit la nivelul de 200.000 Eur (echivalentul in moneda nationala). c.- Investitiile bancii in valori mobiliare Reglementarea bancara prevede anumite restrictii privind investitiile in valori mobiliare. Motivele principale constau in specificul de intermediari financiari al bancilor si teama ca impletirea capitalului bancar cu cel din alte sectoare genereaza un risc sistemic sporit. Astfel, valoarea totala a investitiilor pe termen lung ale unei banci, in valori mobiliare emise de o societate comerciala care nu este angajata in una sau mai multe activitati bancare, nu poate depasi: a) 20% din capitalul social al societatii respective, si b) 10% din fondurile proprii ale bancii. Valoarea totala a investitiilor pe termen lung ale bancii, in valori mobiliare emise de asemenea societati comerciale nu poate depasi 50% din fondurile proprii ale bancii.

De asemenea, valoarea totala a investitiilor unei banci in valori mobiliare, efectuate in nume si cont propriu, nu poate depasi nivelul de 100% din fondurile sale proprii, cu exceptia celor in titluri de stat.

� Riscul de credit

Riscul de credit („credit risk” sau „business risk”) este primul dintre riscurile bancare cu care se confrunta o institutie financiara. Riscul creditului se manifesta ca urmare a nerespectarii clauzelor prevazute in contractul de credite, in sensul ca sumele imprumutate si dobanzile aferente nu pot fi platite ca urmare a insolvabilitatii clientilor24. In gestionarea riscului de credit detin roluri importante urmatoarele categorii: a) Conducerea b) Controlorul de risc c) Ofiterul de credit d) Atributiile tehnice Fundamentarea deciziei de creditare Procesul complex al fundamentarii deciziei de creditare presupune parcurgerea logica a unor etape bine determinate pe analiza a agentului economic pornindu-se de la analiza motivatiilor pentru care se solicita creditul si se finalizeaza cu actiunea de creditare, respectiv de negociere cu clientul in vederea aprobarii sau refuzul bancii de a acorda creditul solicitat. In conditiile economiei de piata, acordarea unui credit presupune existenta riscului de nerambursare, care consta in probabilitatea intarzierii platii sau a incapacitatii de plata partiala sau totala datorate conjuncturii economice, dificultatilor sectoriale deficientelor imprumutatului. Credibilitatea reprezinta suportul material si moral, elementul psihologic esential fara de care creditul nu poate exista. Dobandirea increderii presupune cunoasterea clientului intr-o permanenta analiza. In literatura de specialitate, analiza riscului in activitatea de creditare presupune o analiza financiara a clientului, precum si o analiza nefinanciara. Prevenirea, diversificarea si divizarea riscului de creditare Procesul de creditare trebuie conceput intr-o unitate si continuitate specifica, intr-o abordare egala a tuturor fazelor sale, incepand cu analiza cererilor de imprumuturi si cu urmarirea intregului traseu pana la rambursarea finala a creditului si a incasarii in totalitate a dobanzilor. Pe un plan mai larg, in conformitate cu startegia adoptata, obiectivul final al bancii este obtinerea de profituri la un nivel scontat, actiune a carei rezolvare presupune existenta anumitor situatii de incertitudine, respectiv asumarea unui risc. In scopul diminuarii riscurilor, bancile vor urmari urmatoarele obiective:

� Imbunatatiri permanente a tuturor procedurilor de lucru, pentru a proteja banca in toate situatiile;

� Gestionari eficiente a imprumuturilor mari, respectiv imprumuturilor acordate unui singur debitor;

� Asigurarea unui sistem de urmarire si control eficient a intregului portofoliu de credite; � Adoptarea unui sistem de limite maxime de expunere pe clienti, tipuri de credite, perioade

de creditare dupa modelul si practica tarilor corespondente; � Politicile de expunere la risc ale bancii vor trebui sa aiba in vedere alocarea de limite mai

mari acelor ramuri care justifica aceasta orientare si de limite mai mici acelor ramuri mai putin rentabile, ale caror viitor nu prevede evolutii si schimbari mari;

� Diversificarea portofoliului de credite, prin promovarea si dezvoltarea unor categorii noi de credite cerute de economie de piata si anume: creditul de scont, leasing-ul, factoring-ul;

� Divizarea riscului trebuie realizata in functie de fiecare client � Reducerea ponderii creditelor acordate pentru capital de lucru, datorita riscului determinat

de blocajul financiar. In acest context acordarea creditelor pe obiecte duce la folosirea mai eficienta a resurselor de creditare si la diminuarea riscului lichiditatii bancare;

24 Rosca Teodor, op.cit.,p.285

� Folosirea la garantarea creditelor numai a garantiilor reale, usor valorificabile. Garantia reala asigura creditorului un drept real asupra unor elemente determinate din patrimoniul debitorului sau a tuturor persoanelor garante.

� Un alt element important in estimarea si prevenirea riscului este oportunitatea raportarii creditului intre diferiti intreprinzatori ce opereaza in diferite sectoare economice, pe diferite teme, pentru fractionarea riscului ce decurge din schimbarea conditiilor pietei;

� Banca va stabili o rata a dobanzii care sa acopere costul resurselor, precum si o cota de profit programata. De asemenea, trebuie avuta in vedere si rata inflatiei.

� Sistemul de previzionare in cadrul reglementat de normele in vigoare este destinat protejarii capitalului bancii, protejarii persoanelor fizice si juridice, acoperirii eventualelor credite cu incertitudini in recuperare.

In acest context, se va acorda o atentie deosebita evaluarii corecte si reale a riscului de credite si a dobanzilor aferenta, precum si a posibilitatilor certe de valorificare a garantiilor avute in vedere la acordarea creditelor astfel incat volumul provizioanelor constituit sa fie acoperitor pentru creditele si dobanzile incerte. Pentru eliminarea riscului bancar nu trebuie sa se acorde credite:

- Clientilor care inregistreza pierderi; - Clientilor care nu contribuie cu capital propriu la finantarea activelor circulante

sau la realizarea proiectelor de dezvoltare; - Clientilor care, conform analizei clasificarii creditelor, sunt clasificati in

categoriile D si E de performanta. � Toate creditele si scrisorile de garantie si orice alte angajamente acordate unui client sa nu

depaseasca de 10 ori capitalurile proprii. � Realizarea unei activitati de consultanta, pe baza unei metodologii cat mai simple, in

vederea sprijinirii clientilor in intocmirea documentatiilor de credite. � Efectuarea prognozelor de trezorerie pentru evitarea lipsei de lichiditati.

De asemenea, trebuie urmarita fructificarea cu maxima eficienta a surplusului de disponibilitati, stiut fiind faptul ca mentinerea acestora in contul curent nu aduce nici un venit bancii. E.- Supravegherea bancară – obiective privind managementul riscului bancar

In calitatea sa de Banca Centrala a tarii, Bnaca Nationala a Romaniei este institutul unic de emisiune al sattului, care stabileste si implementeaza politica monetara si a cursului de schimb, stabileste regimul valutar si administreaza rezervele internationale a tarii, asigurand, totodata, supravegherea prudentiala a bancilor pe care le autorizeaza sa functioneze in romania. Drept urmare, functiile pe care Banca Nationala a Romaniei le exercita in economie si societate sunt multiple, putand fi rezumate astfel25:

� Asigurarea cu moneda primara a intregii economii nationale; � Reglementarea, organizarea, coordonarea si derularea circulatiei banesti in economie; � Elaborarea si implementarea politicilor monetare si de credit in economie; � Conturarea politicii valutare a tarii, instituirea unui regim valutar adecvat si implementarea

acestuia; � Exercitarea controlului de ansamblu asupra activitatii bancare si implicit, aplicarea

principiului supravegherii prudentiale a societatilor bancare. Prima responsabilitate economica si sociala o reprezinta aprovizionarea circilatiei monetare a tarii cu bancnote si monede metalice, responsabilitate redata in legea nr 312/2004 privind statutul Bancii Nationale a Romaniei. O data emise si puse in circulatie de catre Banca Nationala a Romaniei, bancnotele si monedele reprezinta „insemne monetarecare trebuie acceptate la valoare lor nominala pentru plata tuturor obligatiilor publice si private”. Deci au putere liberatorie. Pentru realizarea emisiunii monetare, Banca Nationala a Romaniei dispune de 2 intreprinderi productive cu profil tehnologic de industrie prelucratoare: Regia Autonoma Imprimeria B.N.R., 25 Trenca I., op.cit., pag.4

care asigura tiparirea in conditii de siguranta a biletelor de banca, aflata in chiar sediul de baza al B.N.R. si Regia Autonoma Monetaria Statului, care prelucreaza metal pretios sau comun atat pentru obtinea monedelor metalice sau a celor cu valoare intrinseca cat si pentru obtinerea unor efecte fara valoare monetara, medalistice, artistice sau utilitare. Principala functie a bancii centrale este in prezent, in aproape toate tarile, conducerea politicii monetare, avand drept obiectiv final contributia, printr-o utilizare echilibrata a monedei nationale, la stabilitatea macroeconomica, prin tinerea sub control a inflatiei. Legea nr 312/2004 privind statutul Bancii Nationale a Romaniei exprima acest deziderat in felul urmator: „asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor”. Prin politica sa monetara, Banca Nationala a Romaniei sprijina guvernul in toate acele masuri care nu contravin intereselor pe termen lung ale stabilitatii monedei nationale, colaborand in acest scop, in principal, cu ministerul Finantelor. In numele Consiliului de Administratie, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei prezinta anual Parlamentului Romaniei darea de seama cu privire la situatia monetara si a creditului. Principalele probleme ale politicii monetare in sarcina Bancii Nationale a Romaniei sunt26:

� Volumul si structura masei monetare in evolutia lor; � Volumul si structura creditelor acordate in economie; � Volumul creditelor de refinantare bancilor comerciale aflate in criza de lichiditati; � Nivelul si calculul dobanzilor la depozitele bancare la vedere si la termen (pornind de la

dobanda de refinantare); � Cursul de schimb al leului in raport cu alte valute.

Politica valutara constituie un segment specific al celei monetare, avand in tara noastra, o sensibilitate publica deosebita, datorita deschiderii economiei romanesti spre schimburile internationale. O atributie importanta a bancii centrale in acest domeniu o constituie stabilirea si aplicarea regimului valutar pe teritoriul tarii, Banca Nationala a Romaniei fiind autorizata:

� Sa emita reglementari privind operatiunile valutare si controlul acestora; � Sa elaboreze balanta de plati externe; � Sa supravegheze persoanele juridice pe care le-a autorizat sa efectueze tranzactii valutare; � Sa pastreze si sa administreze rezervele internationale a tarii.

Punerea in aplicare a politicii monetare si a cursului de schimb se face prin utilizarea unor instrumente specifice bancii centrale, cele mai importante fiind:

� Revizuirea nivelului dobanzii de refinantare, care influenteaza nivelul tuturor dobanzilor din economie;

� Stabilirea regimului rezervelor minime obligatorii, pe care bancile sunt obligate sa le mentina in conturi la banca Nationala a Romaniei, pentru limitarea unora dintre activele acestor institutii;

� Interventia pe piata valutara pentru sustinerea cursului monedei nationale in raport cu alte monede;

� Refinatarea institutiilor de credit; � Operatiuni de open market; � Atragerea de depozite de la bancile comerciale, in calitate de banca centrala.

Banca Nationala a Romaniei este autorittea de supraveghere bancara in tara noastra, avand competenta exclusiva de a autoriza functionarea institutiilor de credit si raspunde de supravegherea prudentiala a institutiilor de credit pe care le-a autorizat sa opereze in Romania. Dupa autorizarea functionarii unei banci, aceasta va fi supravegheta de catre Banca Nationala a Romaniei pe toata durata existentei ei. Ca gestionar al riscului de sistem bancar, Banca Nationala a Romaniei este interesata de modul in care aceasta evolueaza in economie si indeplineste criterii specifice de prudenta si performanta bancara. In acest scop, Banca Nationala a Romaniei monitorizeaza o serie de indicatori de prudenta bancara, verificandu-se in special, expunerea la risc a bancii respective. Pentru buna functionare a sistemului bancar, Banca Nationala a Romaniei, in calitate de banca a bancilor, este autorizata sa emita reglementari (regulamente, norme, circulare) obligatorii pentru toate bancile si pentru fiecare banca in parte.

26 Daniela Beju, Politici Monetare, Casa Cartii de Stiinta, Cluj Napoca,2009

Tot pe linia indeplinirii functiei de banca a bancilor, Banca Nationala a Romaniei actioneaza ca imprumutator de ultima instanta pentru institutiile de credit, putandu-le acorda credite pe termene ce nu pot depasi 90 de zile, garantate cu titluri de stat sau alte garantii27.

Banca Nationala a Romaniei tine in evidentele sale contul curent general al Trezoreriei Statului, deschis pe numele Ministerului Finantelor, prin care efectueaza incasari si plati, percepand comisioane la decontarea operatiilor si platind dobanzi la disponibilitatile existente. Totodata, banca centrala poate acorda imprumuturi statului, garantate cu titluri de stat, in conditiile care se stabilesc prin conventiile incheiate intre Banca Nationala a Romaniei si Ministerul Finantelor. Pentru aceste sume, Banca Nationala a Romaniei devine bancher si creditor al statului. Banca nationala a Romaniei poate actiona ca agent al statului in ceea ce priveste emisiunea, vanzarea si rascumpararea titlurilor de stat si a altor efecte prin care statul se poate imprumuta de la public pe termen lung. In aceeasi calitate de agent al statului, ea acorda si consultanta privind cel mai potrivit titlu de valoare care sa fie oferit spre vanzare, nivelul dobanzii ce trebuie platita, conditiile creditului si momentul cand trebuie facuta oferta de vanzare pe piata. Toate aceste servicii legate de datoria publica a statului pot fi efectuate de Banca Nationala a Romaniei la initiativa si cererea expresa a Ministerului Finantelor, in baza unor conventii incheiate in prealabil. Tot per linia relatiilor cu statul trebuie amintit ca Banca Nationala a Romaniei este autorizata de lege sa participe, in numele statului, la tratative si negocieri externe in probleme financiare, monetare, de credit si de plati. De asemenea, Banca Nationala a Romaniei exercita drepturi si indeplineste obligatii care revin Romaniei in calitate de menbru al Fondului Monetar International si al altor institutii financiare internationale si tine evidenta operatiunilor financiare ale tarii cu organismele respective.28

Rolul Bancii Nationale a Romaniei in supravegherea sistemului de plati al tarii deriva atat din statutul sau legal de autoritate care stabileste si conduce politica monetara si valutara, cat si din rolul sau asumat de a realiza decontarea finala si definitiva prin conturile clientilor sai, a tuturor transferurilor de fonduri.

Totodata, in vederea intaririi functiei de supraveghere a Bancii Nationale a Romaniei, la inceputul anului 2001 a fost emis Regulamentul BNR nr. 1/2001 (MO nr.120/09.03.2001) privind organizarea si functionarea la Banca Nationala a Romaniei a Centralei Incidentelor de

Plati, care a inlocuit Regulamentul BNR nr. 3/1996 privind organizarea si functionarea la Banca Nationala a Romaniei a Centralei Incidentelor de Plati, republicat.

Centrala Incidentelor de Plati este un centru de intermediere care gestioneaza informatia specifica incidentelor de plati generate, in principal, de tragerile din conturi peste limita disponibilului (trageri pe descoperit de cont) sau de furtul instrumentelor de plată. La Centrala Incidentelor de Plati băncile (in calitate de persoane declarante) raporteaza orice incident de plata produs de catre un titular de cont cu cec, cambie, bilet la ordin atat in cazul platilor interbancare cat si in cazul platilor intrabancare.

Baza de date a CIP este organizată în două fişiere:

1. Fişierul naŃional de incidente de plăŃi (FNIP) care are trei componente:

� Fişierul naŃional de cecuri (FNC), � Fişierul naŃional de cambii (FNCb), � Fişierul naŃional de bilete la ordin (FNBO)

2. Fişierul naŃional al persoanelor cu risc (FNPR) care este alimentat automat din FNIP.

Fişierul naŃional al persoanelor cu risc colectează informaŃiile privind incidentele de plăŃi majore (instrumente de plată trase în descoperit de cont, cecuri emise fără autorizarea trasului, 27 Daniela Beju, op.cit.,pag.153 28 Daniela Beju, op.cit., pag 154

cecuri emise cu dată falsă sau cărora le lipseşte o menŃiune obligatorie, cecuri circulare sau de călătorie emise "la purtător", cecuri emise de către un trăgător aflat în interdicŃie bancară, cambii scontate fără a exista creanŃa cedată în momentul cesiunii acesteia) înregistrate pe numele unei persoane fizice/juridice nu pot fi şterse din această bază de date, decât în cazul în care se anulează, de către aceeaşi persoană declarantă care le-a transmis anterior la CIP, din proprie iniŃiativă sau ca urmare a hotărârii unei instanŃe judecătoreşti.

InterdicŃia bancară este regimul impus de către bancă unui titular de cont de interzicere a emiterii de cecuri pe o perioadă de 1 an începând cu data înregistrării la CIP a unui incident de plată major şi asigură prevenirea producerii unor noi incidente de plăŃi şi sancŃionarea titularilor de cont care le generează în sistemul bancar.

In luna februarie 2000, a devenit operationala Centrala Riscurilor Bancare, al carei obiect de activitate il constituie urmarirea riscurilor din activitatea de creditare. Aceasta monitorizeaza, prin intermediul gestionarii si actualizarii unei baze centrale de date privind informatia de risc bancar, atat riscul individual al institutiei creditoare fata de un debitor, cat si riscul global al intregului sistem bancar fata de fiecare debitor inregistrat.

Centrala Riscurilor Bancare (CRB) reprezinta o structură specializata in colectarea, stocarea si centralizarea informatiilor privind expunerea fiecarei institutii de credit din sistemul bancar romanesc fata de acei debitori care au beneficiat de credite si/sau angajamente al caror nivel cumulat depaseste suma limita de raportare sau restantele mai mari de 30 zile, indiferent de suma, inregistrate in restituirea creditelor de catre persoanele fizice fata de care institutiile de credit inregistreaza o expunere mai mica de 20 000 RON, precum si a informatiilor referitoare la fraudele cu carduri produse de catre posesori.

Baza de date a Centralei Riscurilor Bancare este organizată in patru registre:

1. Registrul central al creditelor (RCC) contine informatii de risc bancar raportate de institutiile de credit si este actualizat lunar;

2. Registrul creditelor restante (RCR) contine informatii de risc bancar referitoare la abaterile de la graficele de rambursare din cel mult ultimii sapte ani si este alimentat lunar de Registrul central al creditelor;

3. Registrul grupurilor de debitori (RGD) contine informatii despre grupurile de persoane fizice si/sau juridice care reprezinta un singur debitor si este alimentat lunar de Registrul central al creditelor;

4. Registrul fraudelor cu carduri (RFC) contine informatii despre fraudele cu carduri produse de catre posesori raportate de institutiile de credit si este actualizat on-line

Supravegherea sistemului de plati este un mijloc de mentinere a increderii publicului in sistemul bancar, intucat neefectuarea intocmai si la timp a unei plati scade increderea celui care a ordonat-o in institutia care s-a angajat sa realizeze operatiunea respectiva. In prezent Banca Nationala a Romaniei efectueaza doar transferurile proprii de fonduri fara numerar in relatiile cu bancile, precum si transferurile proprii in relatie cu Trezoreria statului, aferente exclusiv operatiunilor cu numerar si infiintarii, validarii sau reintregirii operatiunilor de poprire pe conturile participantilor, in care Banca Nationala a Romaniei este tinuta tert poprit.

F.- CerinŃe prudenŃiale privind controlul şi limitarea riscurilor în banci29

Aceste cerinte sunt prevazute in Legea Bancara 58/1998 in capitolul 9 “Cerinte operationale” si au in vedere urmatoarele aspecte:

29 Legea bancara 58/1998, republicată

1. La acordarea creditelor, bancile urmaresc ca solicitantii sa prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadenta. In acest scop bancile cer solicitantilor garantarea creditelor in conditiile stabilite prin normele lor de creditare.

2. Bancile trebuie sa respecte cerintele prudentiale, la nivel individual sau consolidat, dupa caz, prevazute in reglementarile emise de Banca Natională a Romaniei, care se refera, fara a fi limitative, la:

a) solvabilitate; b) lichiditate; c) expunerea maxima fata de un singur debitor si expunerea maxima agregata; d) expunerea fata de persoanele aflate in relatii speciale cu banca; e) riscul valutar; f) calitatea activelor, constituirea si utilizarea provizioanelor de risc; g) organizare si control intern. 3. In scopul determinarii indicatorului de solvabilitate, Banca Nationala a Romaniei poate

recunoaste diminuarea riscului de credit in cazul incheierii urmatoarelor tipuri de contracte de compensare a creantelor si a obligatiilor reciproce decurgand din operatiuni cu instrumente avand la baza cursul de schimb si rata dobanzii si operatiuni similare cu aur:

a) contracte bilaterale prin care partile stipuleaza ca, la termenele stabilite sau la data aparitiei unui eveniment determinat - de regula, imposibilitatea unei parti de a-si onora obligatiile asumate -, obligatiile reciproce initiale, chiar neajunse la scadenta, se sting automat, fiind inlocuite de o noua obligatie, astfel incat o singura suma neta rezultata din compensarea obligatiilor initiale va fi datorata de partea debitoare;

b) alte contracte bilaterale de compensare. 4. Bancile, persoane juridice romane, pot deschide pe teritoriul Romaniei sucursale si alte sedii

secundare - agentii si altele asemenea - in conditiile prevazute de reglementarile Bancii Nationale a Romaniei. incepand cu data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.

5. Bancile, persoane juridice romane, care intentioneaza sa desfasoare pentru prima data activitate bancara si alte activitati financiare in mod direct intr-un stat membru, vor notifica acest lucru Bancii Nationale a Romaniei.

6. O banca nu poate efectua repartizari din profit pentru dividende daca, in urma acestei repartizari, banca inregistreaza un nivel de solvabilitate sub cel minim prevazut de reglementarile Bancii Nationale a Romaniei.

7. Orice participatie de natura imobilizarilor financiare, detinuta - direct si/sau indirect - de o banca, in parti sociale, actiuni sau alte titluri de natura participativa la entitati, altele decat institutii de credit, institutii financiare, de asigurari si societati prestatoare de servicii auxiliare sau conexe, nu poate sa depaseasca:

a) 15% din fondurile sale proprii; b) 20% din capitalul social al entitatii respective sau, dupa caz, din valoarea totala a

titlurilor de natura participativa emise de o asemenea entitate. 8. Este supusa aprobarii prealabile a Bancii Nationale a Romaniei, conform reglementarilor

acesteia: a) orice participatie pe care banca intentioneaza sa o detina in institutii de credit,

institutii financiare, de asigurari sau in alte entitati care, ca rezultat al achizitionarii participatiei respective, ar intra in perimetrul de consolidare a conturilor, conform reglementarilor aplicabile;

b) orice participatie a carei valoare este de cel puŃin 10% din fondurile proprii ale bancii, pe care aceasta intentioneaza sa o detina in actiuni sau alte titluri de natura participativa necotate pe o piata reglementata;

c) orice participatie a carei valoare se situeaza între 10% si 15% din fondurile proprii ale bancii, pe care aceasta intentioneaza sa o detina in actiuni sau alte titluri de natura participativa, cotate pe o piata reglementata, emise de entitati, altele decat institutii de credit, institutii financiare, de asigurari ori societati prestatoare de servicii auxiliare sau conexe;

9. Printre obiectivele urmarite de Banca Nationala a Romaniei, la aprobarea participatiilor se va avea in vedere ca:

a) achizitionarea participatiilor respective sa nu supuna banca la riscuri nejustificate sau sa impiedice realizarea unei supravegheri eficiente pe baza consolidata;

b) banca sa dispuna de suficiente resurse financiare si de natura organizatorica pentru achizitionarea si administrarea participatiilor respective.

In cazul aprobarii unei participatii Banca Nationala a Romaniei va solicita bancii sa-si majoreze in mod corespunzator fondurile proprii si va stabili termenul in care se va realiza aceasta majorare. Participatiile de natura imobilizarilor financiare, altele decat cele supuse aprobarii prealabile a Băncii Nationale a Romaniei, vor fi notificate acesteia, in termen de 5 zile de la data achizitionarii lor de catre banca. 10. Imprumuturile acordate persoanelor aflate in relatii speciale cu banca sau personalului

acesteia, inclusiv familiilor acestora, pot fi permise numai in conditiile stabilite de reglementarile Bancii Nationale a Romaniei.

G.-Acordul Basel II- noi provocări privind managementul riscului bancar30

Acordul prezinta modul de calcul al indicatorilor de solvabilitate ai bancilor ( ratele de adecvare ale capitalului) prin stabilirea unui raport minim de 8% intre capitalul ( fondurile proprii) si suma expunerilor din riscul de credit, riscul de piata si riscul operational. Expunerile la risc vor fi evaluate conform unor metode utilizate pe plan international de bancile cu reputatie, bazate pe observatii istorice si pe metode matematice probabilistice si actuariale (Value at Risk - VaR, stabilirea unor indicatori de tipul Probability of Default - PD, Loss Given Default - LGD etc.). Bancile trebuie sa-si creeze, pentru aplicare, anumite baze de date istorice, care sa stea la baza estimarii anumitor indicatori statistici privind probabilitatea de neplata (PD), pierderea data de neplata (LGD) etc. aferente expunerilor, cu ajutorul carora se vor evalua expunerile la risc din portofoliul propriu. Noul Acord este format din 3 piloni (segmente);

� Cerintele minime de capital, � Activitatea de supraveghere bancara � Disciplina de piata,

Pilonul Nr.l : - CERINTELE MINIME DE CAPITAL In conformitate cu prevederile noului Acord, bancile trebuie sa detina un volum al capitalului minim care sa acopere riscul de credit, riscul de piata si riscul operational. Metodele si cerintele noului acord referitoare riscul de credit vizeaza calculul activelor ponderate cu gradul de risc si se concretizeaza in trei variante: 1. ABORDAREA STANDARDIZATA 2. ABORDARI BAZATE PE RATINGUL INTERN (IRB):

� de baza � avansata

1. ABORDAREA STANDARDIZATA: Este varianta revizuita dar mult mai complexa a Acordului din 1988, aplicat in prezent si bancilor din Romania prin Normele B.N.R. nr. 8/1999 privind limitarea riscului de credit al bancilor, cu completarile ulterioare, care consta in atribuirea fiecarui element de activ bilantier si din afara bilantului a anumitor grade de risc, in functie de tipul entitatii de risc si garantiile aferente.

Un coeficient de risc de 100% inseamna ca o expunere este luata in considerare la calculul activelor ponderate cu gradul de risc la intreaga ei valoare, care corespunde unui procent al capitalului de 8% din acea valoare. In mod similar, un coeficient de risc de 20% corespunde unui procent al capitalului de 1,6% (o cincime din 8%).

30 Prof univ dr.Trenca Ioan,Univ Babes Bolyai, Acordul Basel II - o noua conceptie privind managementul riscului bancar.

Coeficientii de risc depind in prezent de categoria din care face parte imprumutatul (de exemplu tari, banci sau corporatii). Conform noului Acord, coeficientii de risc urmeaza sa fie redefiniti in functie de calificative (ratinguri) acordate de institutii de credit specializate (cum ar fi de exemplu agentiile de rating). De exemplu, pentru creditele acordate corporatiilor, actualul Acord prevede o singura clasa de risc (100%), dar noul Acord va delimita patru astfel de categorii (20%, 50%, 100% si 150%). Comitetul propune ca gradele de risc aferente expunerilor bancilor catre entitati suverane, banci si agenti economici sa se bazeze pe evaluarile externe efectuate de agentiile internationale de rating si de alte institutii de profil. 2. ABORDARILE BAZATE PE RATINGUL INTERN DE CREDIT (IRB): Reflecta evolutiile inregistrate de managementul riscului de credit la nivelul sectorului bancar mondial, avand in vedere faptul ca bancile de prestigiu utilizeaza de mult timp sisteme inteme de rating in scopul clasificarii expunerilor in clase diferentiate de risc. Probabilitatea de neplata (probability of default-PD) a unui debitor sau a unui grup de debitori este conceptual de baza pe care este construita abordarea IRB. Indiferent de sursa de date utilizata, estimarile PD trebuie sa aiba la baza o perioada de observare minima de 5 ani. Aceasta trebuie privita ca o cerinta minima de date, deoarece cu cat banca dispune de mai multe informatii, cu atat ea poate estima mai bine aceste rate de neplata pe termen lung. Pentru a fi eligibila pentru o abordare IRB, o banca trebuie sa intruneasca un set de cerinte minime, unele stabilite inca de la inceput si altele care trebuie respectate pe parcurs. Acestea privesc integritatea si credibilitatea sistemului de rating al bancii si al proceselor prin intermediul carora se estimeaza expunerea la risc. Pilonul Nr.2 - SUPRAVEGHEREA ACTIVITATII BANCARE Procesul de supraveghere este un element strans legat de cerintele minime de capital si disciplina de piata;

� fiecare banca trebuie sa aiba procese interne performante, capabile sa evalueze gradul de adecvare al capitalului propriu pe baza unei evaluari corespunzatoare a riscurilor portofoliului;

� autoritatile de supraveghere vor fi responsabile pentru evaluarea gradului in care bancile isi estimeaza nevoile de capital proprii in functie de riscurile aferente;

� se are in vedere imbunatatirea dialogului intre banci si autoritatile de supraveghere, astfel ca atunci cand sunt identificate anumite deficiente sa poata fi intreprinse actiuni prompte care pot fie sa reduca riscul, fie sa majoreze capitalul.

Noul Acord are in vedere patru principii: Principiul 1:

Bancile trebuie sa aiba procese si proceduri inteme pentru evaluarea capitalului total al bancii, in conformitate cu profilul de risc al acesteia si o strategie pentru mentinerea capitalului la un nivel acoperitor.

Acestea includ: politici si proceduri care sa ia in calcul toate riscurile importante ale bancii; proceduri care sa lege strategiile bancii de nivelul capitalului (stabilit in functie de risc); controale interne, supraveghere si audit care sa asigure integritatea sistemului de management global.

Responsabilitatea respectarii acestui principiu revine managementului bancii. Principiul II:

Autoritatile de supraveghere trebuie sa evalueze procedurile inteme ale bancilor referitoare la adecvarea capitalului, strategiile aferente ca si capacitatea acestora de a monitoriza si a respecta cerintele stabilirii ratelor de capital reglementate.

De asemenea, acestea trebuie sa intreprinda actiuni corespunzatoare atunci cand nu sunt satisfacute de rezultatele analizelor de mai sus.

Principiul III:

Autoritatile de supraveghere trebuie sa se astepte ca bancile sa-si desfasoare activitatea peste ratele minime de capital reglementate si trebuie sa aiba abilitatea de a solicita bancilor sa dispuna de capital superior valorii minime. Astfel, autoritatile de supraveghere pot sa stabileasca anumite tinte ale ratelor de capital sau sa defineasca anumite categorii superioare ratelor minime de capital reglementate, cum ar fi de exemplu banca bine capitalizata sau adecvat capitalizata. De asemenea, anumite tari pot alege sa stabileasca rate superioare celor reglementate de prezentul Acord.

Principiul IV : Autoritatile de supraveghere trebuie sa intervina din timp pentru a preveni scaderea capitalului sub nivelurile minime solicitate pentru a acoperi caracteristicile de risc ale unei anumite banci si trebuie sa solicite actiuni de remediere rapida in conditiile in care volumul capitalului nu este mentinut corespunzator.

Printre mijloacele de aplicare ale acestui principiu se numara: intensificarea monitorizarii activitatii bancii; restrictionarea platii dividendelor; solicitarea pregatirii si implementarii de catre banca a unui plan de imbunatatire al nivelului capitalului; solicitarea ca banca sa-si majoreze imediat capitalul. Pilonul Nr. 3 - DISCIPLINA DE PIATA Comitetul de la Basel subliniaza urmatoarele elemente:

� disciplina de piata reprezinta un element important in promovarea sigurantei si soliditatii bancilor si a sistemului financiar-bancar in ansamblu;

� publicarea anumitor informatii de catre banci va contribui la informarea mai buna a participantilor la piata, investitori, depunatori etc. si va facilita realizarea unei discipline de piata eficiente;

� frecventa publicarii acestor informatii este foarte importanta pentru mentinerea disciplinei de piata ; publicarea anuala a acestor informatii este insuficienta, deoarece dupa un timp, aceste informatii ar putea sa nu mai reflecte adevaratul profil de risc al institutiei;

� noul Acord propune ca publicarea acestor informatii sa se faca de doua ori pe an, iar anumite categorii de informatii privind anumiti indicatori care se pot degrada rapid in timp, de exemplu expunerea la risc, precum si informatiile privind activitatea bancilor cu activitate internationala sa fie publicate trimestrial.

• Concluzii

In activitatea lor, bancile se supun reglementarilor si ordinelor emise de Banca Nationala a Romaniei, date in aplicarea legislatiei privind politica monetara, de credit, valutara, de plati, de asigurare a prudentei bancare si de supraveghere bancara. Bancile trebuie sa-si organizeze intreaga activitate in conformitate cu regulile unei practici bancare prudente si sanatoase, cu cerintele legii si ale reglementarilor Bancii Nationale a Romaniei. In acest sens bancile trebuie sa dispuna de proceduri de administrare si contabile corespunzatoare si de sisteme adecvate de control intern. Bancile, in activitatea de creditare, intotdeauna, se expun unui anumit risc. Cel mai des intalnit este acela in care cel ce imprumuta sa nu mai poata restituii creditul. Din acest motiv, banca recurge la diferite metode de a preveni un astfel de risc, cum ar fi obtinerea controlului asupra unor bunuri ale debitorilor, care in cazul nerambursarii creditului pot fi usor transformate in lichiditati menite, apoi, sa acopere integral sau partial paguba suferita de banca. Aceste metode de prevenire a riscurilor pot crea atat avantaje, cat si dezavantaje pentru cel ce recurge la credit si in egala masura si pentru banca. Printre avantajele care se pot crea pentru banca, in urma prevenirii riscului prin aceste metode se numara:

� o probabilitate mai mare de a recupera sumele imprumutate; � reducere a pierderilor din credite neperformante, ceea ce inseamna un profit mai mult decat

consistent; o Dezavantajele ce pot aparea pentru banca sunt:

� consumul de timp pentru procesul de prevenire a riscului; � o documentatie mai consistenta, complicata, care uneori determina clientul sa renunte la

serviciile de creditare ale unei banci si sa mearga la concurenta; � personal suplimentar cu costurile aferente; � caracterul mai birocratic al acestor operatiuni. Avantajele pentru client pot fi obtinerea unei rate mai mici a dobanzii pentru credite, in cazul in care clientul prezinta certitudinea posibilitatii de rambursare. Dezavantajul pentru client poate sa para ca o amenintare, toate aceste metode de prevenire a riscului presupunand un cost ridicat, ce trebuie platit de catre el. Deoarece riscurile bancare sunt o sursa de cheltuieli neprevazute, gestiunea lor adecvata pentru stabilizarea veniturilor in timp are rolul unui amortizor de soc. Toate bancile si institutiile financiare trebuie sa-si imbunatateasca intelegerea si practica gestiunii riscurilor bancare pentru a-si putea gestiona cu succes diferite game de produse . Daca procesul de gestiune a riscurilor bancare si sistemul global de management sunt efective, atunci banca va avea succes. Bancile pot gestiona cu succes riscurile bancare daca recunosc rolul strategic al riscurilor, daca folosesc paradigma de analiza si gestiune in vederea cresterii eficientei

Bibliografie:

1. Daniela Beju, “Politici monetare”, Casa Cartii de Stiinta Cluj Napoca, 2009 2. Dedu Vasile, “Gestiune si audit bancar”, Editia a lll-a , Editura pentru Stiinte

Nationale, Bucuresti, 2001 3. Rosca Teodor, “Moneda si credit”, Ed. a ll-a , Editura Altip, Alba Iulia, 2002 4. Trenca Ioan, “Metode si tehnici bancare”, Casa Cartii de Stiinta, Cluj Napoca, 2007 5. Trenca Ioan, prof. univ. dr. la Univ. Babes Bolyai, “ Acordul Basel ll - o noua

conceptie privind managementul riscului bancar-” – UBB Cluj. Masterat FESEGA note de curs, 2007

6. Legea bancara nr 58/23.03.98 cu modificarile si completarile ulterioare 7. Norma 7/16.04.99 privind fondurile proprii ale bancilor 8. Regulamentul nr6/24.07.02

Studiul 4 - Noi orientări privind supravegherea riscurilor în activitatea bancară din România

Cuplul risc-performanŃă este indisociabil în sistemul bancar. PrezenŃa riscurilor în activitatea

oricărei entităŃi din sectorul bancar, pune sub semnul incertitudinii solvabilitatea sa, deoarece acestea depăşesc cu dificultate evenimentele apărute şi neprevăzute.

Globalizarea care a polarizat întreaga lume, configurând o nouă ordine a economiei mondiale generează şi ea un risc suplimentar ca urmare a practicilor variate aplicate de state, privind regulile de preŃ şi custodie, regulamente, sisteme juridice, practici de piaŃă, reguli de prezentare a informaŃiilor şi standarde de contabilitate. În acest context, peisajul bancar nu va rămâne acelaşi; prin fuziuni sau achiziŃii vor dispărea instituŃiile de credit mici, în contextul nevoii de entităŃi puternice, capabile să facă faŃă concurenŃei. Insuficienta cunoaştere a clienŃilor de către noii veniŃi pe piaŃa creditului, încrederea şi panica bancară accentuează vulnerabilitatea sistemului bancar.

Cele mai importante tipuri de riscuri implicate în activitatea bancară sunt ((Hempel, G.H., Coleman, A.B., 1990 :14-20): riscul financiar, riscul de livrare şi riscul de mediu.

O altă clasificare a riscurilor este dată de Banca Reglementelor InternaŃionale, astfel: riscuri financiare, riscuri legate de parteneri, riscuri comerciale, riscuri legate de forŃa de muncă, riscuri operaŃionale şi tehnice, legate de aclitatea operaŃiunilor, de nivelul de informatizare, riscuri ale gestiunii interne (Olteanu, A., Olteanu Antoaneta, M., 2006 :39-51).

InstituŃiile de credit se confruntă cu o multitudine de riscuri. Dintre acestea, semnificative sunt următoarele:

1. Riscul de lichiditate 2. Riscul de credit 3. Riscul de piaŃă 4. Riscul operaŃional 5. Riscul reputaŃional

• Riscul de credit

Riscul de credit este riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, ca urmare a neîndeplinirii de către contrapartidă a obligaŃiilor contractuale.

Riscul de credit este cel mai semnificativ, având în vedere că activitatea bancară este focalizată pe operaŃiunile de creditare şi este principala generatoare de profit, dar şi falimentele înregistrate de instituŃiile de credit în decursul timpului. Riscul de credit reprezintă probabilitatea ca debitorul sau emitentul instrumentului financiar să nu poată rambursa capitalul împrumutat şi achita dobânda, conform prevederilor contractuale.

Managementul riscului de credit are ca scop limitarea pierderilor în cazul deprecierii performanŃei financiare a debitorului, dar şi evitarea ca o astfel de situaŃie să afecteze instituŃia de credit. Un management sănătos implică identificarea riscurilor existente şi potenŃiale inerente activităŃii de creditare.

Politicile privind managementul riscului de credit sunt reprezentate de măsuri prudenŃiale stabilite de instituŃiile de credit, dar şi de banca centrală.

Măsurile prudenŃiale stabilite de instituŃiile de credit constau în analiza bonităŃii clienŃilor pentru creditele acordate şi solicitarea de garanŃii.

Analiza performanŃei financiare a clienŃilor persoane juridice are la bază factori cantitativi, dar şi calitativi.

Factorii cantitativi sunt reprezentaŃi de indicatorii economico-financiari calculaŃi pe baza situaŃiilor financiare ( bilanŃ, cont de profit şi pierdere, situaŃia modificării capitalurilor proprii, situaŃia fluxurilor de numerar, note explicative) aferente de regulă ultimelor trei exerciŃii financiare, ultima balanŃă de verificare, bugetul de venituri şi cheltuieli.

Factorii calitativi au la bază aprecieri privind: calitatea acŃionariatului, managementul, strategia, condiŃii de piaŃă în care îşi desfăşoară activitatea, etc.

Analiza performanŃei financiare a clienŃilor persoane fizice are la bază bugetul de venituri (toate veniturile lunare justificabile) şi cheltuieli ( toate cheltuielile lunare ) al familiei, dar şi alte criterii, cum sunt: criteriul unde locuieşte clientul, durata rezidenŃei la aceeaşi adresă, profesia practicată, durata lucrată în acelaşi loc de muncă, telefon, referinŃe bancare, situaŃia familială, număr de persoane în întreŃinere, garanŃii.

Fiecărui criteriu menŃionat îi corespunde un număr de puncte care se ponderează cu coeficientul său de importanŃă. Pe baza punctajului obŃinut, clientul este încadrat într-o anumită categorie de risc, între A şi E.

In funcŃie de performanŃa financiară a clienŃilor, serviciul datoriei (capacitatea debitorului de a-şi achita datoriile la scadenŃă, exprimată ca număr de zile de întârziere la plată de la data scadenŃei) şi iniŃierea de proceduri judiciare, creditul acordat va fi clasificat în una din următoarele categorii, conform matricei creditelor:

PerformanŃa financiară/

Serviciul datoriei

A B C D E

0-15 zile Standard

Pierdere

În observaŃie

Pierdere

Substandard Pierdere

Îndoielnic Pierdere

Pierdere

Pierdere

Nu s-au initiat proceduri judiciare

16-30 zile

În observaŃie

Pierdere

Substandard Pierdere

Îndoielnic Pierdere

Pierdere Pierdere

Pierdere

Pierdere

31-60 zile

Substandard

Pierdere

Îndoielnic Pierdere

Pierdere Pierdere

Pierdere Pierdere

Pierdere

Pierdere

61-90 zile

Îndoielnic

Pierdere

Pierdere Pierdere

Pierdere Pierdere

Pierdere Pierdere

Pierdere

Pierdere

Minimum 91 zile

Pierdere

Pierdere

Pierdere Pierdere

Pierdere Pierdere

Pierdere Pierdere

Pierdere

Pierdere

S-au initiat proceduri judiciare

Pentru diminuarea pierderilor determinate de riscul de creditare, instituŃiile de credit solicită

garanŃii pentru creditele acordate. GaranŃiile pot îmbrăca următoarele forme: reale (bunuri corporale sau necorporale) şi personale (furnizate de terŃi). Prevederile Basel II privind riscul de credit

Evaluarea riscului de credit poate fi efectuată prin una din următoarele variante: a.- Abordarea standardizată, conform căreia expunerea la risc se ponderează cu grade de

risc standard determinate de rating-urile acordate instituŃiilor de credit şi entităŃilor economice respective.

De exemplu, gradele de risc pentru creanŃele aferente debitorilor persoane juridice stabilite de agenŃiile de rating sunt:

Rating

AAA

până la

AA-

A+

până la

A-

BBB până la BB-

Sub BB- Fără rating

Grad de risc 20% 50% 100% 150% 100%

b.- Abordarea pe bază de modele interne(IRB) presupune ca instituŃiile de credit să

utilizeze propriile modele de evaluare a credibilităŃii debitorului, prin metode analitice specifice tipurilor de expunere la risc. Pentru a estima valoarea pierderii aşteptate, instituŃia de credit trebuie să determine probabilitatea ca un debitor să nu îşi achite obligaŃiile de plată (probabilitatea de nerambursare), cât urmează să piardă instituŃia din creanŃa cuvenită( pierderea datorată nerambursării) , valoarea creanŃei pe care instituŃia de credit urmează să nu o recupereze (expunerea la riscul de nerambursare). Aceşti indicatori constituie şi fundamentul cerinŃelor de adecvare a capitalului asociat riscului de credit.

Abordarea pe bază de modele interne are două variante: de bază (IRB de bază)şi avansată (IRB avansat).

Abordarea bazată pe modele interne de bază (IRB de bază) estimează probabilitatea de nerambursare a fiecărui debitor (pentru calculul acestui indicator sunt necesare informaŃii pe o perioadă de cinci ani) , ceilalŃi indicatori, pierderea datorată nerambursării şi expunerea la riscul de nerambursare fiind stabiliŃi de banca centrală.

Abordarea avansată bazată pe modele interne (IRB avansat) estimează indicatorii probabilitatea de nerambursare, pierderea datorată nerambursării şi expunere la riscul de nerambursare. Determinarea ultimilor doi indicatori necesită informaŃii pe o perioadă de şapte ani.

Estimarea riscului de credit prin cele trei metode:

Valoarea pierderii aşteptate

= Probabilitatea de nerambursare

(PD)

x Pierderea datorată nerambursării

(LGD)

x Expunere la riscul de nerambursare

(EAD)

Abordare standardizată

Rating extern

AgenŃii de rating

Prevăzută prin reglementări conform Basel II

Prevăzută prin reglementări conform Basel II

IRB

abordarea de bază

Rating intern

(Scoring intern)

Prevăzută prin reglementări

Prevăzută prin reglementări

IRB

abordarea avansată

Ratin intern

(Scoring intern)

Conform modelului intern

Conform modelului intern

• Riscul de piaŃă

Riscul de piaŃă reprezintă riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate care apar din fluctuaŃiile de piaŃă ale preŃurilor, ratei dobânzii, cursului valutar.

Riscul de piaŃă se măsoară plecând de la rentabilitatea parametrilor de piaŃă: rata dobânzii, cursul de schimb valutar, preŃurile. Această instabilitate este măsurată prin volatilitate.

A controla riscul de piaŃă înseamnă a asigura că variaŃia valorii unui portofoliu de instrumente pentru o variaŃie dată a parametrilor de piaŃă rămâne inferioară acestui plafon. De exemplu, prezenŃa marilor investitori au influenŃat structura pieŃelor şi riscul de piaŃă; aceştia îşi ajustează portofoliile de investiŃii prin intermediul unor tranzacŃii de valoare mare, iar pe pieŃele cu preŃuri în ascensiune, tranzacŃiile de valoare mare tind să majoreze preŃurile. Pe pieŃele pe care preŃurile tind să scadă, aceste achiziŃii de valoare mare tind să diminueze semnificativ preŃurile. Acestea determină lărgirea amplitudinii varianŃei preŃurilor şi deci la un risc de piaŃă mai mare.

Aşadar, riscurile de piaŃă depind de gradul de instabilitate a parametrilor de piaŃă adică de volatilitatea lor şi de gradul de sensibilitate a valorii activelor la aceste modificări. Politicile privind managementul riscului de piaŃă trebuie să prevadă obiectivele instituŃiei şi instrucŃiunile de politică aferente care au fost stabilite pentru a proteja capitalul de impactul negativ al fluctuaŃiilor parametrilor pieŃei. Deşi managementul riscului de piaŃă variază de la o instituŃie la alta, tipurile de politici standard pentru toate instituŃiile de credit sunt:

� Marcarea la piaŃă � Limitele poziŃiilor � Limitarea prezenŃei pe pieŃe noi.

Basel II recomandă pentru măsurarea riscului de piaŃă două metode: � Varianta standardizată, conform căreia cota de capital aferentă riscului de piaŃă se

determină prin aplicarea unor coeficienŃi stabiliŃi de autoritatea de supraveghere la valoarea expunerii instituŃiei de credit la riscul de piaŃă astfel:

� Valoarea de piaŃă curentă a poziŃiilor deschise a produselor, instrumentelor bazate pe rata dobânzii şi a titlurilor de valoare din portofoliul instituŃiei de credit.

� Valoarea poziŃiilor valutare ale instituŃiei de credit şi a altor poziŃii comerciale. � Valoarea la risc măsoară riscul de piaŃă începând de la nivelul fiecărei poziŃii deŃinute pe

piaŃă până la nivelul unui portofoliu complex. Valoarea la risc se determină zilnic pentru toate

poziŃiile deŃinute pe piaŃă, iar cota de capital solicitată unei instituŃii de credit pentru acoperirea riscului de piaŃă reprezintă cea mai mare valoare dintre valoarea la risc aferentă zilei precedente şi de trei ori media valorii la risc zilnice, aferente ultimelor 60 de zile. Pe baza unui model de probabilitate aceasta se estimează valoarea pe care banca ar putea să o piardă dcă ar trebui să păstreze anumite active pe o anumită perioadă de timp. Acest model are la bază informaŃii privind poziŃiile băncii, preŃurile, volatilitatea, factorii de risc. InformaŃiile trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite identificarea tuturor riscurilor inerente poziŃiilor bilanŃiere şi extrabilanŃiere ale unei instituŃii de credit.

Pentru acoperirea împotriva expunerii la riscul ratei dobânzii şi al cursului valutar se utilizează:

- contractul forward este tranzacŃia prin care cumpărătorul şi vânzătorul convin asupra livrării unui activ într-o cantitate şi calitate specificate, la o dată viitoare precizată

- contractul futures este un acord ferm între cumpărător şi vânzător pentru un activ specificat la o dată fixă în viitor. PreŃul activului va varia în funcŃie de locul pieŃei, dar este fixat în momentul în care se realizează tranzacŃia.

- contractul swap este o cumpărare şi o vânzare simultane, având ca obiect un activ de referinŃă sau o obligaŃie de o valoare echivalentă prin care schimbarea angajamentelor financiare conferă ambelor părŃi la tranzacŃie condiŃii mai favorabile decât cele la care s-ar fi putut aştepta altfel.

• Riscul de Ńară

Riscul de Ńară capătă noi valenŃe în contextul globalizării economiilor. Desluşirea conceptului de risc de Ńară a constituit o provocare a specialiştilor în domeniu, căpătând deseori nuanŃe ambigue şi divergente. Aceasta este consecinŃa inexistenŃei unei metodologii unitare de evaluare a riscului de Ńară, deoarece la nivelul fiecărei Ńări există o gamă variată de factori de risc ce trebuie analizaŃi şi estimaŃi.

Riscul de Ńară reprezintă posibilitatea ca o instituŃie de credit să înregistreze pierderi financiare datorate expunerii pe care instituŃia o are faŃă de o Ńară şi care sunt generate de evenimente economice, politice, sociale, controlate cel puŃin parŃial de guvernul Ńării respective. Pierderile înregistrate de instituŃia de credit pot îmbrăca următoarele forme: � Pierderi de oportunitate, generate de indisponibilitatea sumelor care nu sunt rambursate conform scadenŃei iniŃiale. � Pierderi reprezentate de costuri suplimentare, generate de procesul de constrângere sau de convingere a debitorului de a-şi respecta angajamentele asumate. � Pierderi reale, reprezentate de sumele nerecuperate.

Cele mai frecvente forme de materializare a riscului de Ńară generatoare de pierderi opozabile fie creditorului, fie debitorului, sunt: � DefecŃiunea tehnică apare atunci când debitorul nu îşi onorează obligaŃiile privind acordul de creditare ca urmare a incapacităŃii de plată temporare sau a unor întârzieri administrative. � Imposibilitatea executării transferului sumelor datorate către creditor, deşi debitorul este solvabil, ca urmare a restricŃiilor impuse de guvernul Ńării debitorului. � Repudierea datoriei, este rar întâlnită, atunci când debitorul nu mai recunoaşte obligaŃia de a-şi plăti datoria. � Indigenizarea unei entităŃi economice, presupune exercitarea de presiuni asupra proprietarilor străini de a preda controlul entităŃii proprietarilor autohtoni. � NaŃionalizarea unei investiŃii străine, presupune trecerea acesteia în proprietatea statului, cu sau fără despăgubire. � Diminuarea profitabilităŃii unei investiŃii străine este consecinŃa deprecierii situaŃiei interne a Ńării în care a fost efectuată investiŃia respectivă. � Distrugerea fizică a unei entităŃi străine determinată de războaie, revoluŃii. Din punct de vedere a posibilităŃilor de cuantificare a acestor factori, se identifică: � Factori cantitativi, pot fi cuantificaŃi cu uşurinŃă prin intermediul indicatorilor statistici � Factori calitativi sunt dificil sau uneori imposibil de cuantificat şi vizează aspecte privind comportamentul populaŃiei, al entităŃilor economice din sectorul privat şi public la nivelul unei Ńări.

Sistemele de analiză a riscului de Ńară utilizează metode şi tehnici specifice, cum sunt: sistemul de analiză bazat pe studii de Ńară, sistemul de analiză bazat pe construirea unor clase de risc, sistemul de analiză bazat pe identificarea şi cuantificarea factorilor de risc, etc.

Principalii indicatori statistici utilizaŃi în analiza riscului de Ńară Indicatori macroeconomici care evidenŃiază eficienŃa utilizării resursele naturale şi umane

ale unei Ńări; aceştia sunt: PIB / locuitor, deficitul bugetar / PIB, volumul investiŃiilor interne / PIB, volumul economiilor / PIB. Indicatori ai balanŃei de plăŃi care reflectă strategia comercială a statului supus evaluării şi capacitatea de a creea excedente de cont curent care să asigure plata datoriilor.

Indicatori ai datoriei externe reflectă capacitatea Ńării de a-şi achita datoriile externe şi de a evita crizele de lichiditate.31

Sistemele de analiză a riscului de Ńară : sistemul de analiză a riscului de Ńară bazat pe utilizarea studiilor de Ńară, sistemul de analiză a riscului de Ńară bazat pe o abordare structurală calitativă a riscului de Ńară, sistemul bazat pe construirea unor clase de rating/risc de Ńară în raport cu performanŃele indicatorilor macroeconomici şi socio-politici.

• Riscul de lichiditate

Riscul de lichiditate reprezintă riscul ca o instituŃie de credit să nu-şi poată plăti angajamentele la scadenŃă. Literatura de specialitate atribuie riscului de lichiditate numeroase accepŃiuni, dintre care menŃionăm:

� Riscul unei instituŃii de credit ca veniturile şi capitalul său să fie afectate ca urmare a incapacităŃii acesteia de a-şi onora obligaŃiile, fără a se confrunta cu pierderi inacceptabile.

� Incapacitatea instituŃiei de credit de a finanŃa portofoliul de active pe maturităŃi şi la ratele de dobândă aferentă.

� Incapacitatea instituŃiei de credit de a lichida poziŃia la momentul oportun şi la un preŃ acceptabil.

� Este generat de necorelarea maturităŃilor dintre fluxurile de încasări şi cele de plăŃi. � Reprezintă pierderile potenŃiale de profit şi/sau de capital ca urmare a eşuării în

nerespectarea obligaŃiilor asumate şi derivă din insufcienŃa rezervelor comparativ cu nevoile de fonduri.

O instituŃie de credit dispune de un potenŃial de lichidităŃi corespunzător atunci când este în măsură să obŃină fondurile necesare imediat şi la un cost scăzut. Aşadar, problema lichidităŃilor nu constă în dificultatea procurării acestora, ci, în costul obŃinerii lor, dar şi a încrederii clienŃilor în instituŃia de credit respectivă.

Lichiditatea poate fi clasificată în funcŃie de capacitatea activelor de a fi transformate în bani dar şi în raport de accesul la resursele necesare, astfel:

� Lichiditate primară reprezintă banii efectivi. � Lichiditate secundară, reprezentată de activele care pot fi oricând transformate şi cu costuri

accesibile. � Lichiditate terŃiară, este cea care necesită o perioadă substanŃială de timp pentru a fi

transformată în bani sau necesită costuri semnificative. � Lichiditate stocată, alcătuită din numerar şi depozite la alte instituŃii de credit, certificate de

depozit, titluri negociabile, titluri primite în pensiune, credite titlurizate. � Lichiditate cumpărată reprezentată de creditele obŃinute de la banca centrală, de la alte

instituŃii de credit sau de pe pieŃele externe, de titluri negociabile emise. Managementul lichidităŃii se bazează pe corelatia active-datorii. Dacă în activitatea zilnică

acesta se referă la managementul activelor instituŃiei de credit, pe termen mediu, se are în vedere structura datoriilor acesteia.

Benzile de scadenŃă sunt următoarele: până la 1 lună inclusiv, între 1 şi 3 luni inclusiv, între 3 şi 6 luni inclusiv, între 6 şi 12 luni, peste 12 luni.

31 Anexa 3

• Lichiditatea globală reprezintă raportul dintre activele lichide şi datoriile lichide. Nivelul optim al acestui indicator este 2-2,5. • Lichiditatea imediată se determină ca raport între trezorerie şi datoriile pe termen scurt. Nivelul optim al acestui indicator este de 0,02. • Coeficientul fondurilor proprii şi al resurselor permanente se calculează ca raport între resursele pe termen lung ale instituŃiei de credit şi utilizările pe termen lung (mai mare de 5 ani ). Nivelul optim al acestui indicator este de cel puŃin 60% şi are ca scop evitarea finanŃării plasamentelor pe termen lung din resurse pe termen scurt. • Rezerva minimă obligatorie se înscrie în practica prudenŃială de asigurare a unei lichidităŃi minime a instituŃiilor de credit astfel încât acestea să facă faŃă solicitărilor de retragere a depozitelor; se calulează prin aplicarea ratei rezervei minime obligatorii stabilită de banca centrală la volumul depozitelor atrase de fiecare instituŃie de credit.

• Riscul operaŃional

Riscul operaŃional se înscrie în sfera riscurilor generatoare de pierderi importante instituŃiilor de credit. De exemplu, pierderile datorate nerespectării politicilor interne şi ale limitelor de control intern înregistrate de National Australia Bank au fost de 270 milioane USD, iar în cazul Alllied Irish Bank deficienŃele controalelor interne au costat-o 690 milioane USD, iar lista poate continua. Prin urmare, instituŃiile de credit au fost preocupate de elaborarea unor modele de gestionare a acestui risc.

Riscul operaŃional reprezintă expunerea instituŃiei de credit la pierderile potenŃiale generate de evenimente interne sau externe, modificări ce nu au fost surprinse şi prevenite de guvernanŃa corporativă şi de controlul intern, sisteme, politici de organizare, standarde etice sau alte elemente de control ale enităŃii. Erorile sistemelor informatice, documentaŃie incompletă sau greşită, fraudele, sunt numai câteva din cele mai frecvente riscuri operaŃionale. Impactul unui asemenea risc se propagă în întreaga instituŃie de credit şi poate afecta relaŃiile cu clienŃii, fără ca implicaŃiile cantitative şi valorice să poată fi măsurate cu exactitate.

Considerat semnificativ, Comitetul de la Basel şi-a concentrat atenŃia şi asupra acestui risc. În viziunea Basel II, riscul operaŃional este riscul de pierdere generată de carenŃele sau deficienŃele procedurile, personalului, sistemelor interne sau evenimentelor exterioare. Pierderile determinate de omisiuni în control, inadvertenŃele în sistem şi deficienŃele în informarea managementului sunt abordate prioritar de Basel II.

Riscul operaŃional cuprinde următoarele componente: riscul de control, riscul de proces, riscul de reputaŃie, riscul de personal, riscul juridic, riscul de preluare, riscul de marketing, riscul tehnologic, modificări ale sistemului fiscal, modificări ale reglementărilor în domeniu, mărimea afacerii, riscul de proiect, securitate, riscul catastrofelor naturale.

Pentru gestionarea riscului operaŃional, instituŃiile de credit vor trebui să aibă în vedere un minimum de evenimente generatoare ale acestui risc astfel:

- frauda internă, frauda externă, condiŃii aferente efectuării angajărilor şi siguranŃa locului de muncă, practici defectuoase privind clientela, produse şi activităŃi, punerea în pericol a activelor corporale, întreruperea activităŃii şi funcŃionarea defectuoasă a sistemelor, tratamentul aplicat clienŃilor şi procesarea defectuoasă a datelor referitoare la aceştia.

Potrivit Basel II evaluarea riscului operaŃional poate fi efectuată prin una din următoarele variante:

� abordarea indicatorului de bază, utilizează un singur mod de estimare a acestui risc pentru întreaga activitate a instituŃiei de credit. Necesarul de capital se determină prin aplicarea unui procent de 15% la venitul mediu brut din ultimii trei ani (veniturile excepŃionale nefiind incluse). � abordarea standardizată utilizează indicatori diferiŃi pentru fiecare din activităŃile instituŃiei. Astfel, operaŃiunile instituŃiei de credit sunt descompuse pe tipuri şi subtipuri de activităŃi, iar indicatorilor relevanŃi din fiecare subtip de activitate se ponderează cu procente cuprinse între 12%-18%. Fondurile proprii adecvate totale stabilite reprezintă însumarea fondurilor proprii adecvate pe fiecare subactivitate în parte.

� abordarea evaluării avansate presupune ca instituŃiile de credit să utilizeze propriile date privind pierderile din risc operaŃional pentru a-şi adecva capitalul.

Abordarea cantitativă

Tehnica Value-at-Risk (VaR) reprezintă una din variantele de gestionare a riscului operaŃional. Acestea constau în elaborarea unei baze de date ce cuprinde informaŃii privind pierderile operaŃionale din surse interne şi externe şi realizarea unei distribuŃii a seriilor, intervalul de încredere considerat fiind de 95.

Tehnica RAROC (Risk Adjusted Return on Capital) sau indicele rentabilitate/risc se fundamentează pe elaborarea unei baze de date de informaŃii interne şi externe privind pierderile astfel încât să poată construi distribuŃii ale pierderilor pentru determinarea capitalului de risc, considerând un interval de încredere de 99%. Această metodă presupune parcurgerea următoarelor etape:

� identificarea informaŃiilor centralizate (furnizate de direcŃiile din centrala instituŃiei, cum este cel de resurse umane) ce previzionează riscul de control în toată instituŃia de credit. (de exemplu, gradul de satisfacŃie al personalului);

� clasificarea informaŃiilor pe categorii la care există riscul ca informaŃia sa fie divulgată (de exemplu, riscul de personal);

� compararea informaŃiilor noi centralizate cu bazele de date privind pierderile interne şi externe;

Pentru atribuirea capitalului de risc, această metodă identifică următorii factori de risc:

� factori inerenŃi de risc care sunt generaŃi de natura activităŃii cum ar fi, spre exemplu, complexitatea produsului;

� factori de risc legaŃi de control evidenŃiază punctele slabe privind controlul existent şi potenŃial de exemplu, vechimea tehnologiei;

� pierderile actuale înregistrate de fiecare departament în parte. O variantă a abordării cantitative de măsurarea a riscului operaŃional este abordarea parametrică.

Aceasta se fundamentează pe pierderile determinate de operaŃiunile zilnice ale instituŃiei de credit. O pierdere determinată de o tratare necorespunzătoare a problemelor reprezintă pierderea generată din eşecul de control şi are următoarele consecinŃe:

� plata de compensaŃii în favoarea contrapartidei pentru pierderile suferite de aceştia; � penalizări solicitate de instituŃiile de credit corespondente sau bănci centrale pentru

întârzierea plăŃilor, costuri cu fondurile neprimite � pierderea de finanŃare, atunci când un cont este descoperit ca urmare a unei finanaŃări

incorecte, iar rata overdraft este mai ridicată decât cea de creditare � pierderea oportunităŃii, atunci când nu s-a produs nici o pierdere efectivă dar fondurile au

ieşit din instituŃie, pierzându-se şi oportunitatea de a le investi la o rată mai mică.

• Supravegherea prudenŃială a Băncii NaŃionale a României- noile cerinŃe

Instrumente cantitative de supraveghere: indici şi limite reglementate

În scopul protejării intereselor deponenŃilor şi al asigurării stabilităŃii şi viabilităŃii întregului

sistem bancar, autorităŃile naŃionale de supraveghere asigură supravegherea prudenŃială a instituŃiilor de credit prin stabilirea unor norme şi indicatori de prudenŃă bancară şi urmărirea respectării acestora şi a altor cerinŃe prevăzute de lege şi de reglementările aplicabile, atât la nivel individual, cât şi la nivel consolidat sau sub-consolidat, după caz, în vederea prevenirii şi limitării riscurilor specifice activităŃii bancare.

Reglementările emise de Banca NaŃională a României, armonizate cu reglementările europene în domeniu, se referă la: a) solvabilitate32; b) lichiditate33; c) expunerea maximă faŃă de un singur debitor şi expunerea maxima agregată34; d) expunerea faŃă de persoanele aflate în relaŃii speciale cu banca; e) riscul valutar; f) clasificarea activelor, constituirea şi utilizarea provizioanelor de risc35; g) organizare şi control intern36.

Sisteme de rating

Sistemele de rating reprezintă pentru autorităŃile de supraveghere instrumente eficiente de lucru pentru evaluarea instituŃiilor bancare în scopul identificării, într-o fază incipientă, a acelor bănci care sunt ineficiente sau manifestă trenduri adverse solicitând, din partea autorităŃii de supraveghere, o atenŃie sporită. Utilizarea acestor instrumente a fost introdusă iniŃial in SUA, in anii 80 (CAMELS), in prezent majoritatea autorităŃilor de supraveghere folosind sisteme de rating similare: PATROL (Italia), RATE (Marea Britanie), BAKred (Germania).

În România a fost implementat Sistemului Uniform de Rating Bancar – CAAMPL, care se bazează pe evaluarea a şase componente – adecvarea capitalului, calitatea acŃionariatului, calitatea activelor, management, profitabilitate şi lichiditate – indicatorii prin care sunt evaluate aceste elemente, modalităŃile de calcul şi de agregare a acestora fiind similare celor ale sistemului CAMELS. Indicatorii folosiŃi, scala de notare aferentă fiecăruia şi metodologia de atribuire a ratingului compus unei bănci vor fi prezentate pe larg în capitolul următor.

Avantajele utilizării sistemelor de rating în supravegherea prudenŃiala se referă la delimitarea instituŃiilor eficiente de cele aflate în dificultate şi semnalarea nevoii de a se lua măsuri de către autoritatea de supraveghere. Limitele acestor sisteme se referă la imposibilitatea de a genera prognoze privind evoluŃia viitoare a unei instituŃii de credit, scop în care autorităŃile de supraveghere folosesc sistemele de avertizare timpurie.

Sisteme de avertizare timpurie (EWS)

Sistemele de avertizare timpurie sunt instrumente complementare sistemelor de rating, care încearcă să ofere indicii despre problemele viitoare ale instituŃiilor de credit, pe baza situaŃiilor lor financiare actuale. Ele sunt modele matematice sofisticate care previzionează evenimentele de deteriorare a ratingului unei instituŃii de credit sau de insolvabilitate a acesteia, folosind cel mai adesea funcŃii de tip logit / probit (..).

Deşi sunt considerate instrumente extrem de obiective şi de utile activităŃii de supraveghere, sisteme complexe de avertizare timpurie există în prezent doar în SUA şi FranŃa, dificultatea

32 Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/14.12.2006 privind determinarea cerinŃelor minime de capital pentru instituŃiile de credit şi firmele de investiŃii şi reglementările conexe impun instituŃiilor de credit, persoane juridice române, sucursalelor din România ale instituŃiilor de credit din state terŃe, societăŃilor de servicii de investiŃii financiare, cooperativelor de credit din cadrul reŃelelor cooperatiste şi societăŃilor de administrare a investiŃiilor menŃinerea unui nivel al fondurilor proprii care să se situeze în permanenŃă la un nivel cel puŃin egal cu suma următoarelor cerinŃe de capital: a) pentru riscul de credit şi riscul de diminuare a valorii creanŃei aferente întregii activităŃi 8 la sută din totalul valorilor ponderate la risc ale expunerilor; b) aferent portofoliului de tranzacŃionare, pentru riscul de poziŃie cerinŃele de capital sunt cuprinse între 0 la sută şi 12 la sută, în funcŃie de natura poziŃiilor din portofoliu, iar pentru riscul de decontare şi riscul de credit al contrapartidei cerinŃa de capital este de 8 la sută din totalul valorilor ponderate la risc ale expunerilor; c) pentru riscul valutar cerinŃa de fonduri proprii se calculează înmulŃind cu 8 la sută suma dintre poziŃia netă pe valută şi poziŃia netă pe aur, iar pentru riscul de marfă cerinŃa de capital se calculează ca sumă din: 15 la sută din poziŃia netă (lungă sau scurtă) înmulŃită cu preŃul spot al mărfii şi 3 la sută din poziŃia brută (lungă plus scurtă) înmulŃită cu preŃul spot al mărfii; d) pentru riscul operaŃional aferent întregii activităŃi, cerinŃele de capital sunt diferite în funcŃie de abordarea aleasă de instituŃia de credit, astfel: în cazul abordării de bază, cerinŃa de capital este de 15 la sută din baza de calcul; în cazul abordării standard şi standard alternativă, cerinŃele de capital sunt calculate prin aplicarea asupra indicatorului relevant a cotei de risc (12 la sută, 15 la sută şi 18 la sută) corespunzătoare liniei de activitate. În baza aprobării BNR, instituŃiile pot opta şi pentru abordarea avansată, caz în care la determinarea cerinŃelor de capital trebuie să fie incluse atât pierderile aşteptate, cât şi pierderile neaşteptate. 33 Lichiditate efectiva/lichiditate necesara >1 conform Normei nr.1/2001 a B.N.R 34 maxim 25% din fondurile sale proprii faŃă de un client sau faŃă de un grup de clienŃi aflaŃi în legătură; maxim 800% din fondurile sale proprii pentru valoarea cumulată a expunerilor mari(peste 10% din fondurile sale proprii), conform Regulamentului BNR - CNVM nr.16/21/14.12.2006 privind expunerile mari ale instituŃiilor de credit şi ale firmelor de investiŃii 35 conform prevederilor Regulamentului BNR nr 5/2002 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor, precum şi constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit 36 Norma Băncii NaŃionale a României nr.17/2003 privind organizarea şi controlul intern al activităŃii instituŃiilor de credit şi administrarea riscurilor semnificative, precum şi organizarea şi desfăşurarea activităŃii de audit intern a instituŃiilor de credit

elaborării lor provenind din absenŃa unui număr suficient de „cazuri martor”37 pe baza căruia să poată fi efectuate analizele statistice.

Astfel, modelul SAABA utilizat de Comisia Bancară din FranŃa are ca obiectiv estimarea solvabilităŃii viitoare, pe un orizont de timp de 3 ani, bazate pe pierderile potenŃiale aferente portofoliului de credite. Modelul SEER utilizat de Sistemul Federal de Rezerve al SUA îşi propune estimarea probabilităŃii insolvenŃei pe un orizont de timp de 2 ani, folosind o regresie bivariată probit.

Modelul GMS utilizat de FDIC – SUA are ca obiectiv identificarea băncilor cu probleme pe un orizont de timp de 4-5 ani, iar modelul Bank Calculator, utilizat de OCC – SUA, îşi propune identificarea băncilor cu risc de insolvenŃă şi a riscului la nivel de sistem pe un orizont de timp de 1 an38.

Noi instrumente ale supravegherii bancare impuse potrivit Acordului Basel II

COREP, FINREP, filtre prudenŃiale, stabilirea de repere la nivelul autorităŃii de

supraveghere necesare evaluării parametrilor de risc utilizaŃi de instituŃiile de credit în cadrul modelelor interne (PD,LGD).

COREP reprezintă un cadrul standardizat de raportare prudenŃială în Uniunea Europeană, dezvoltat de Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni, care sistematizează cerinŃele de raportare pentru fondurile proprii, cerinŃele de capital pentru riscul de credit, riscul operaŃional şi riscul de piaŃă39. Avantajele introducerii acestui instrument se referă la facilitarea schimbului de informaŃii între supraveghetori şi la reducerea costurilor de reglementare pentru instituŃiile raportoare. În România el a fost adoptat începând cu anul 2008 ca sistem de raportare prudenŃial la nivel individual şi consolidat.

FINREP reprezintă un cadru standardizat de raportare financiară utilizat de autorităŃile de supraveghere din UE, care asigura comparabilitatea informaŃiilor financiare raportate, si care cuprinde un set de informaŃii de bază (bilanŃ, cont de profit şi pierdere), precum şi alte informaŃii în funcŃie de decizia autorităŃii de supraveghere. În România este aplicat la nivel consolidat începând cu situaŃiile financiare întocmite la data de 31.12.2006, iar pentru nivelul individual începând cu anul 2008 pentru instituŃiile de credit care aplică Basel II40.

• Reorientări privind modalităŃile de supraveghere

Supraveghere on-site vs. supraveghere off-site

În ceea ce priveşte metodele prin care este realizată supravegherea, majoritatea autorităŃilor utilizează atât inspecŃii la sediul instituŃiilor de credit (on site) cât şi monitorizări off site ale indicatorilor de prudenŃă bancară, calculaŃi la nivel individual şi agregat.

În Ńările aflate în curs de dezvoltare / în tranziŃie se apreciază41 că inspecŃiile la faŃa locului trebuie să aibă rolul cel mai important în cadrul activităŃilor de supraveghere deoarece, în aceste Ńări, insolvabilitatea instituŃiilor bancare este cel mai adesea datorată materializării riscului de credit, care poate fi evaluat cel mai bine la faŃa locului.

Supravegherea la faŃa locului (on site) tradiŃionale se concentrează cel mai adesea pe verificarea conformităŃii cu reglementările bancare, principalul reproş care le este adus fiind acela că neglijează obiectivele principale privind sănătatea şi stabilitatea, că nu se concentrează mai mult asupra riscurilor potenŃiale si asupra sistemelor manageriale necesare băncii pentru a gestiona de o manieră eficientă riscurile. 37 Bogza M – Supravegherea bancară şi rolul acesteia în asigurarea stabilităŃii sistemului financiar în România – Teza de doctorat, Bucureşti, 2007, pag 68 38 ibidem, pag 67 39 Au fost transpuse prin Ordinul BNR nr. 12/2007 privind raportarea cerinŃelor minime de capital pentru instituŃiile de credit 40 Au fost transpuse prin Ordinul BNR nr. 13/2007 privind situaŃiile financiare FINREP la nivel individual, aplicabile instituŃiilor de credit. La nivel consolidat au fost transpuse prin Ordinul BNR nr. 6/2007 privind situaŃiile financiare consolidate conforme cu Standardele InternaŃionale de Raportare Financiară, solicitate instituŃiilor de credit în scopuri de supraveghere prudenŃială 41 Polizatto, Vincent – Building an effective framework for bank supervision – Prudential regulation and banking supervision

Supravegherea off site reprezintă o metodă complementară inspecŃiilor la sediul instituŃiilor de credit, ce oferă posibilitatea monitorizării performanŃelor financiare ale instituŃiilor supuse supravegherii, furnizând în acelaşi timp şi informaŃii privind problemele reale/potenŃiale cu care se confruntă aceste instituŃii. Monitorizarea off-site reprezintă astfel o tehnică permanentă de examinare a împrumutătorilor şi este considerată adesea ca fiind instrumentul minim de desfăşurare a supravegherii.

InstituŃiile de credit transmit, în baza reglementărilor în vigoare, atât letric cât şi prin „SIR BNR” (Sistemul Informatic de Raportare), situaŃiile financiare pa baza cărora se calculează indicatorii economico – financiari şi de prudentă bancară. Pe baza raportărilor financiare transmise de instituŃiile supravegheate sunt urmăriŃi comparativ şi istoric indicatorii privind eficienŃa şi riscurile la care sunt expuse instituŃiile.

Supraveghere bazată pe conformitate vs. supraveghere bazată pe evaluarea riscului

Pentru a corecta aceste slăbiciuni, activităŃile de supraveghere prin inspecŃii la faŃa locului

trebuie să se axeze mai mult pe evaluarea riscurilor şi a sistemelor de gestionare a acestora. În acest sens, începând cu anul 2007, inspecŃiile la faŃa locului desfăşurate de BNR au pus un accent sporit pe evaluarea profilului de risc al instituŃiilor de credit. În cadrul supravegherii bazate pe mecanisme de evaluare a managementului riscului, rolul verificării conformităŃii este diminuat, acŃiunile concentrându-se pe:

1. verificarea respectării principiilor de guvernanŃă corporativa;

2.evaluarea stabilităŃii, acurateŃei şi eficienŃei procesului de management al riscurilor, în ceea ce priveşte calitatea strategiei de management al riscurilor, existenŃa şi funcŃionarea eficientă a comitetelor specializate de suport managerial, funcŃionarea unui sistem adecvat de control intern şi a unui sistem de raportare manageriala transparent şi eficient

Abordarea bazată pe evaluarea riscului este o evaluare cuprinzătoare şi detaliată a profilului de risc pentru o instituŃie bancară ca întreg, care presupune împărŃirea băncii sau a grupului bancar în unităŃi semnificative de afaceri şi de suport şi apoi realizarea unei evaluări a riscului pentru fiecare unitate în parte.

În vederea evaluării profilului general de risc al instituŃiei de credit este utilizata matricea risurilor, un instrument care permite identificarea unităŃilor semnificative de afacere şi de suport ale instituŃiei de credit pentru care anumite elemente de risc prezintă niveluri care necesită atenŃie sporită din partea conducerii cooperativei de credit în scopul diminuării acesteia prin măsuri corespunzătoare.

Astfel, în urma analizei structurii organizatorice a instituŃiei de credit, a regulamentului de organizare şi funcŃionare al acesteia, a normelor şi procedurilor în baza cărora instituŃia de credit îşi desfăşoară activitatea, au fost identificate următoarele unităŃi semnificative de afaceri: operaŃiuni cu persoane fizice; operaŃiuni cu persoane juridice; operaŃiuni interbancare şi de trezorerie, precum şi următoarele unităŃi semnificative de suport: activitatea de audit intern şi de control intern, activitatea financiar contabilă, sistemul informatic, resursele umane, activitatea juridică şi de administrare a riscurilor la nivelul instituŃiei de credit. CONCLUZII

Acordul de Capital Basel II propune un cadru privind adecvarea capitalului având la

bază trei piloni complementari: cerinŃe minime de capital, supravegherea procesului de adecvare a capitalului şi disciplina de piaŃă.

Primul pilon defineşte cerinŃele minime de capital pentru trei categorii largi de risc: riscul de credit, riscul de piaŃă şi riscul operaŃional.

Al doilea pilon, supravegherea procesului de adecvare a capitalului, se bazează pe următoarele principii: instituŃiile de credit trebuie să aibă o solvabilitate suficientă în raport cu profilul de risc, iar autorităŃile de supraveghere trebuie să aibă capacitatea de a solicita băncilor să deŃină un capital superior celui minim; instituŃiile de credit să evalueze pe plan intern şi continuu

adecvarea capitalului lor pe baza profilului de risc prezent şi viitor, iar autorităŃile de supraveghere trebuie să analizeze procedura internă de evaluare a adecvării capitalului entităŃii; autorităŃile de supraveghere trebuie să intervină din timp, luând în considerare natura relativ lipsită de lichiditate a majorităŃii activelor bancare şi opŃiunile limitate pe care le au majoritatea instituŃiilor de credit în atragerea imediată a capitalului.

Al treilea pilon, disciplina de piaŃă, sporeşte rolul participanŃilor pieŃei, încurajând instituŃiile de credit să deŃină niveluri adecvate de capital. În acest sens, acestea trebuie să prezinte informaŃii cantitative şi calitative despre capitalul lor şi profilul de risc.

Care sunt avantajele şi dezavantajele noilor cerinŃe prudenŃiale ? Dintre avantajele Acordului Basel II menŃionăm : accentuează specificul activităŃii

fiecărei instituŃii de credit şi profilul de risc pe care acesta îl generează ; contribuie la dezvoltarea pieŃei agenŃiilor de rating ; asigură diversificarea metodelor privind evaluarea riscurilor şi stabilirea cerinŃelor de capital de la un nivel simplificat la un nivel mai complex ; determină o reducere a cerinŃelor de capital pe fondul evoluŃiei de la o abordare simplificată la abordări avansate; presupune formarea resurselor umane în vederea utilizării eficiente a procedurilor de evaluare a agenŃiilor de rating, accentuarea rolului autorităŃii de supraveghere în desfăşurarea procesului de adecvare a capitalului la profilul de risc, validarea modelelor interne ale entităŃilor sistemului bancar; stimulează transparenŃa şi disciplina pe piaŃă.

Deoarece orice efect este însoŃit şi de eforturi, dezavantajele decurg din alocarea resurselor umane şi financiare suplimentare. REFERINłE BIBLIOGRAFIE

1. Bikker, J.A. (2004), Competition and Efficiency in a Unified European Banking Market,

Cheltenham, UK 2. C. Basno, Dardac, D., Floricel, C. (1999), Monedă, Credit,Bănci, EDP, Bucureşti 3. ChiriŃescu, C., Dobrescu, E.D. (1998), Băncile – Mică Enciclopedi, Editura Expert 4. DicŃionarul enciclopedic ilustrat (1999), Editura Cartier 5. Dimitris N. Chorafas (2004), Economic capital allocation with Basel II. Cost and Benefit

Analysi, Butterworth-Heinemann, London 6. Dimitris N. Chorafas (2007), Stress Testing for Risk Control under Basel II, Elsevier Ltd.,

Oxford, USA 7. Edward P. Borodzicz (2005), Risk, Crisis and Securitz Management, John Wilez & Sons

LTD, England 8. Engelmann B., Rauhmeier R. (2006), The Basel II Risk Parameters, Berlin - Heidelberg 9. Halpern, P., Weston, F.F., Brighan, E.F. (1994), Canadian Managerial Finance, Harcont

Brace&Company, Canada 10. Hempel G.H., Coleman A.B. (1990), Bank Management, New York 11. Ilie, M. (2003), Tehnica şi managementul operaŃiunilor bancare, Editura Expert, Bucureşti 12. Isărescu, M. (2001), ReflecŃii economice. PieŃe, bani, bănci, Editura Expert, Bucureşti 13. Olteanu, A., Olteanu, M. (2006), Managementul Riscurilor Financiar-Bancare, Vol.1,

Editura Dareco, Bucureşti 14. Ong M. (2005), The Basel Handbook: A Guide for Financial Practitioners, Risk Books 15. Pastre, O., Jeffers, E., Blommestein, H. and Gael de Pontbriand, The new banking economic,

MPG Books Ltd., Great Britain 16. Predescu, I. (2005), Activitatea bancară între performanŃă şi risc, Editura Expert, Bucureşti 17. Reszat B. (2005), European Financial Systems in the Global Economy, John Wiley & Sons,

Ltd. 18. Trenca, I. (2006), Perspective ale perfecŃionării managementului riscului bancar – cerinŃele

acordului Basel II, PiaŃa de Capital nr. 1 (4)/2006, Editura UniversităŃii de Vest, Timişoara 19. Trenca, I. (2005), Noi tehnici de evaluare şi protecŃie privind riscul de creditare, PiaŃa de

Capital, Editura UniversităŃii de Vest, Timişoara 20. Uyemura, D., Donald R.Deventa (1993), Financial Risk Management in Banking, SUA

21. Van Greuning, H. & Brajovic Bratanovic, S. (2003), Analyzing and Managing banking risk,The World Bank

22. ***Basel Committee on Banking Supervision (2004), International Convergence of Capital Measurement and Capital Standards – A Revised Framework, BIS, www.bis.org/publ/bcbs107.htm

23. ***BNR, Buletin lunar, 2007-2008 24. ***BNR, Raport anual, 2006 25. www.bnro.ro 26. www.insse.ro 27. www.onrc.ro

Studiul 5.- Rentabilitatea ajustată la risc – un obiectiv al managementului

activelor şi pasivelor bancare

(Traducere din Dennis G.Uyemura, Donald R. Van Deventer, Financial Risk Management in Banking. The theory & application of asset&liability management. McGraw-Hill USA 1993.) Capitolul 1- În ce constă managementul activelor şi pasivelor? 1.1 Rentabilitatea şi riscul din perspectiva ALM 1.2 Scopul ALM 1.3 Tipuri de risc 1.4 Riscurile ce duc la falimentul bănilor 1.5 Strucura organizaŃiilor financiare: cu ce se ocupă ALM? 1.6 Procesul ALM 1.7 Caracteristicile unui manager de succes al activelor şi pasivelor 1.8 Mesaje de reŃinut Managementul activelor şi pasivelor constă în gestiunea riscului financiar ce rezultă din activitatea desfăşurată de instituŃiile financiare. Acesta include evaluarea riscului financiar la nivelul tuturor dimensiunilor: stabilirea politicilor de reglementare, structurarea bilanŃului pe maturităŃi, luarea unor poziŃii de hedging, finanŃarea capitalului (capital budgeting) şi cuantificarea profitabilităŃii. De asemenea include şi stabilirea unui plan pentru evenimente neprevăzute, banca trebuind să analize impactul unor evenimente neaşteptate asupra structurii bilanŃiere (ratele dobânzii, creşterea economică, condiŃiile competitive). Întrebându-i pe bancheri în ce constă ALM aceştia deseori fac referire la maximizarea profiturilor şi minimizarea costurilor. Conceptele sunt corecte, dar totuşi ratează Ńinta ALM, deseori aceştia angrenându-se în proiecte ce vor să sporescă profitabilitatea băncii, reducând riscul. Aceste două obiective sunt contradictorii deoarece o sporire a profitabilităŃii va duce automat şi la o expunere mai mare în faŃa riscului. Rolul ALM constă în ghidarea managementul instituŃiilor financiare în luara celor mai eficiente decizii care în final să conducă la obŃinea celui mai bun raport rentabilitte-risc. 1.1 Rentabilitatea şi riscul din perspectiva ALM Există trei poziŃii posibile pe care o bancă le poate deŃine. PoziŃia A are cel mai mic risc, poziŃia C are cea mai mare rentabilitate aşteptată, iar poziŃia B are aceeaşi rentabilitate aşteptată cu poziŃia A şi acelaşi risc cu poziŃia C. Confruntându-se cu luarea unei decizii managerul de risc va compara pe rând poziŃiile două câte două. Comparând poziŃia A cu B va fi preferată poziŃia A deoarece este mai puŃin riscantă, iar comprând poziŃia B cu C, va fi preferată poziŃia C deoarece pentru acelaşi nivel al riscului oferă o rentabilitate mai mare. SituaŃia nu este aşa de simplă însă în compararea poziŃiilor A şi C. Depinde de raportul risc-rentabilitate preferat de managementul şi acŃionarii băncii. Aşadar, nu se poate maximiza rentabilitatea şi minimiza ricul concomitent. La un nivel dat al riscului banca va

alege poziŃia care îi va aduce o rentabilitate maximă, iar la un nivel dat al rentabilităŃii banca va alege poziŃia care va avea cel mai mic risc. 1.2 Scopul ALM Obiectivul ALM constă în maximizarea rentabilităŃii ajustate la risc pe termen lung, în vederea satisfacerii intereselor acŃionarilor. Această definiŃie are trei comonente importante:

• RentabilităŃile ajustate la risc: aceastea se referă la corelaŃia puternic pozitivă dintre rentabilitatea aşteptată şi structura de risc a unei bănci;

• AcŃionarii: obiectivul principal al instituŃiilor financiare constă în maximizarea valorii de piaŃă a activelor băncii, managementul executiv al băncilor acŃionând în vederea satisfacerii intereselor acŃionarilor;

• Orientarea pe termen lung: luarea unor măsuri pe un termen suficient de lung care să vizeze cel puŃin un ciclu de afaceri.

În vederea îndeplinirii acestui scop trebuie stabilit un set extins de politici şi de metode. Pentru a crea valoare pentru acŃionari, cu o abordare practică a managementului activelor şi pasivelor, trebuie stabilite un set de activităŃi multidimensionale pe termen lung, bazate pe tehnici de analiză complexe. 1.3 Tipuri de risc Tipurile principale de risc de care o bancă trebuie să Ńină cont se pot clasifica în şase categorii: riscul de creditare, riscul ratei dobânzii, riscul valutar, riscul de lichditate, riscul operaŃional şi riscul de adecvare a capitalului. Riscul de creditare este cel mai important dintre toate, o mare parte din angajaŃi ocupându-se de administrarea acestuia. O problemă esenŃială vizează felul în care administrarea riscului de credit şi ALM ar trebui coordonate în vederea asigurării unor rentabilităŃi satisfăcătoare pentru acŃionari. Această legătură devine din ce în ce mai importantă, multe discipline desprinse din managementul activelor şi pasivelor fiind aplicate tot mai frecvent în gestiunea riscului de credit. Riscul ratei dobânzii este în mod covenŃional responsabilitatea ALM şi are în vedere modificările pe care le poate provoca schimbarea nivelului dobânzilor pe piaŃă atât asupra strucrurii activelor şi pasivelor, cât şi asupra nivelului veniturilor şi cheltuielilor băncii. Câteodată se acordă importanŃă prea târziu acestui tip de risc. Riscul valutar este deosebit de pregnant în ultima perioadă datorită globalizării şi a actvităŃilor internaŃionale la care iau parte băncile. Majoritatea instituŃiilor financiare au expuneri din ce în ce mai mari pe multiple monede şi pe corporaŃii multinaŃionale majore. Această arie a riscului va fi foarte importană pentru ALM în perioada următoare. Riscul lichidităŃii apare atunci când banca nu mai deŃine suficiente lichidităŃi, având probleme în onorarea obligaŃiilor curente. Managementul acestui risc constituie una dintre cele mai importante probleme ale ALM. Riscul operaŃional decurge din pierderile aşteptate sau neaşteptate cauzate de fraudă, litigii, pregătirea defectuoasă a personalului. Riscul de adecvare a capitalului este de obicei recepŃionat greşit, deoarece capitalul este o sursă de finanŃare, nu o sursă a riscului. În ultima perioadă s-a pus un mare accent pe adecvarea capitaluilui emiŃându-se la nivel internaŃional diverse reglementări în acest sens, băncile trebuind să deŃină o structură optimă a capitalului pentru a putea face faŃă pierderilor neprevăzute. 1.4 Riscurile ce duc la falimentul băncilor

Din expunerea de mai sus reiese foarte clar care dintre riscurile enumerate e cel mai puŃin probabil să ducă la falimentul băncilor, şi anume riscul de adecvare a capitalului. O bancă bine finanŃată, cu un nivel adecvat al capitalului va fi mai puŃin expusă riscului de faliment. Dar, nivelul capitalului de care o bancă are nevoie pentru a funcŃiona în condiŃii de siguranŃă şi eficienŃă trebuie conexat cu riscul într-o manieră mult mai exactă decât cea impusă de reglementările curente. În cazul instituŃiilor bancare mari există doi factori principali care pot duce la faliment: (1) efectele unei deteriorări semnificative a portofoliului de credite şi (2) o reducere a lichidităŃii, cînd aceste două riscuri duc la reducerea valorii de piaŃă a activelor la un nivel insuficient, banca nemaiputând onora obligaŃiile de plată. Doar riscul de creditare singur nu poate determina banca să intre în faliment, atâta timp cât deponenŃii mizează pe un sprijin din partea statului a insituŃiei bancare, sau atunci când banca are expuneri mai mici pe clienŃii retail. În ultimul caz, banca poate funcŃiona normal cu un capital sub nivelul optim atâta timp, cât clienŃii retail sunt mai puŃin interesaŃi de calitatea portofoliului de credite al băncii. Iar dacă finanŃările sunt asigurate pe o perioadă suficientă de timp, instituŃia bancară este viabilă. Această strategie nu este recomandată pe o perioadă lungă de timp, dar în momente de criză dă rezultate. Poate riscul de lichiditate singur sa ducă la falimentul unei bănci? Probabil că nu. În primul rând riscul de lichiditate apare în cazul în care actorii de pe piaŃă având suficientă încredere într-o bancă, îi permite acesteia să depindă prea mult de resurse de finanŃare volatile. Dacă nu mai există nici o altă sursă de risc această încredere ar trebui păstrată (excepŃie făcând Marea Criză din 1929, caracterizată prin pierderea încrederii în banca centrală, când băncile cu o lichiditate mai mare au dat faliment înaintea băncilor cu o lichiditate redusă). Pentru a se reduce nivelul lichidităŃii alte surse ale riscului trebuie să iasă la suprafaŃă. În cazul băncilor de dimensiuni mai mici frauda este unul dintre factorii pricipali care duce la faliment. Totodată şi riscul ratei dobânzii poate cauza falimentul intituŃiilor de economii şi creditare, în anii 1980 înregistrându-se numeroase exemple în acest sens. 1.5 Strucura organizaŃiilor financiare: cu ce se ocupă ALM? Trei departamente financiare sunt de obicei activ implicate în diferite aspecte ale managementului activelor şi pasivelor: Departamentul de Control, Departamentul Financiar, Departamentul ALM (sau Departamentul de Previziune şi Analiză Financiară). Departamentul de Control: raportează performanŃele financiare istorice, întocmind apoi bilanŃul contabil şi contul de profit şi pierdere, pe baza cărora se vor efectua diverse analize asupra riscului. Departamentul Financiar: stabileşte bugetul în fiecare an, precum şi obiectivele financiare bazându-se pe anumite ipoteze privind evoluŃia ratelor dobânzii, trendul pieŃei, trendurile economice. Este un proces de jos în sus (buttom-up), totalitatea obiectivelor individuale ale fiecărei unităŃi bancare, determinând obiectivul global al băncii. Departamentul de Previziune şi Analiză Financiară: face previziuni asupra bilanŃului, a cash-flow-ului şi a contului de profit şi pierdere simulând diferite scenarii de modificare a condiŃiilor de piaŃă. Acestea surprind atât senzitivitatea activelor şi pasivelor băncilor (în termeni de calitatea activelor, lichiditate şi nivelul capitalului), cât şi a veniturilor şi a cheltuielilor acestora la schimbările neaşteptate ale ratelor dobânzii şi a condiŃiilor de pe piaŃă. În acest mod, echipa managerială poate anticipa circumstanŃele nefavorabile. Managementul activelor şi pasivelor este un proces de jos în sus (buttom-up), analizând situaŃia global, la nivelul întregii băncii şi transmiŃând apoi semnale către diverse nivele ierarhice inferioare.

1.6 Procesul ALM Această secŃiune descrie paşii pe care îi implică procesul ALM. Politici şi reglementări. Comitetul ALCO stabileşte limitele referitoare la risc şi rentabilitate, care îi permit băncii să acŃioneze într-o manieră eficientă şi sănătoasă. Prin acestea se stabileşte toleranŃa faŃă de risc a organizaŃiei. Aceste politici şi limite te risc trebuie explicate comitetului director, şi în final însuşite de acesta. Analize. Aceasta constă în determinarea expunerii băncii faŃă de fiecare risc în parte, precum şi analiza situaŃiei financiare funcŃie de diferite scenarii privind factorii de risc. Efectuarea acestor analize cade în responsabilitatea Departamentului de management al activelor şi pasivelor, care va semnala depăşirea sau nu a limitelor prevăzute de Comitetul ALCO. Decizii. Acestea sunt în responsabilitatea Comitetului ALCO. În cazul în care limitele privind riscul sunt depăşite trebuie luate urgent decezii privind remedierea situaŃiei. Aceste decizii sunt de două tipuri. Una dintre ele constă în ajustarea poziŃiei curente sau viitoare funcŃie de evoluŃia factorilor de risc prin modificarea maturităŃii unor elemente bilanŃiere, prin luarea unor decizii de investiŃii sau a unor poziŃii de acoperire împotriva riscului. Astfel, Comtetul ALCO poate modifica structura bilanŃului contabil pentru a preveni depăşirea limitei de risc. O altă metodă, folosită mai rar, constă în a stabili dacă vechile limite mai sunt încă valabile pentru bancă, dat fiind faptul că mediul economic se află într-o continuă schimbare, iar tehnologiile moderne permit un management mai eficient al riscurilor. Comitetul ALCO are responsabilitatea de a revizui periodic limitele de risc, datorită schimbărilor în strategiile şi condiŃiile de afaceri ale băncii. Executare. Ori de câte ori Comitetul ALCO decide modificarea profilului de risc al băncii un set de poziŃii extrabilanŃiere şi bilanŃiere trebuie analizate. În acest caz Trezoreria sau Departamentul de TranzacŃionare sunt sunt responsabile pentru executarea tranzacŃiilor. Aceste departamente de obicei realizează interfaŃa dintre bancă şi piaŃă. Evaluare. Folosirea unor instrumente contabile adecvate este critică pentru implementarea cu succes a managementului activelor şi pasivelor. Succesul sau eşecul ajustărilor la profilul de risc al băncii trebuie determinat într-o manieră adecvată şi în timp util. Niciodată unităŃile responsabile cu executarea poziŃiilor nu trebuie să evalueze performanŃa acŃiunilor lor. Aceasta de obicei se face de către Departamentul ALM şi de către Departamentul de Control. 1.7 Caracteristicile unui manager de succes a activelor şi pasivelor Gestionarea eficientă a activelor şi pasivelor trebuie făcute de un anumit tip de manager, care să îmbine armonios următoarele atribute:

o analiza: managerul trebuie să aibă cunoştinŃe solide despre teoria financiară şi despre conceptele de risc economic şi valoare economică. Aceasta implică capacitatea de a determina profilul de risc al băncii în funcŃie de preferinŃele acŃionarilor.

o contabilizarea: managerul trebuie să fie meticulos şi corect în raportările către ALCO a succesului/eşecului în implementarea politicilor şi startegiilor privind gestiunea riscului;

o prezentarea: cei mai buni practicanŃi ALM sunt cei care reuşesc să prezinte Comitetului ALCO şi Consiliului Director esenŃa riscurilor la care este expusă banca, astfel încât aceştia să înŃeleagă înŃeleagă într-o manieră cât mai corectă profilul de risc al băncii.

1.8 Mesaje de reŃinut 1.Riscul are multiple dimensiuni (funcŃie de tip, abordările folosite, tehnicile de analiză, orizontul de timp); 2.PerformanŃele trebuie evaluate în funcŃie de risc;

3.PieŃele furnizează măsuri corecte şi pertinente privind preŃul riscului; 4.Medodele rentabilităŃilor bazate pe risc trebuie aplicate permanent la nivelul tuturor activităŃilor de evaluare: studiile ALM la nivelul global al băncii, noi propuneri de afaceri, analize de finanŃare a capitalului, profitabilitatea produselor, evaluarea performanŃelor individuale. Capitolul 2 - Riscul, rentabilitatea şi măsurarea performanŃelor 2.1 Ce este riscul? 2.2 Ce este rentabilitatea? 2.3 Valoarea adăugată a acŃionarilor 2.4 Studiu de caz asupra măsurării performanŃelor 2.5 Deosebirea dintre valoarea adăugată a acŃionarilor şi indicatorul ROE Anexa 1 – Calcularea detaliată a cash-flow-urilor valorii adăugate a acŃionarilor 2.1 Ce este riscul? Printr-o abordare formală riscul trebuie să reflecte conceptul de incertitudine. Printr-o definire simplă a conceptului putem spune că riscul reflectă volatilitatea (deviaŃia standard) cash-flow-urilor nete a unei unităŃi de afaceri. O unitate de afaceri poate fi un departament al unei bănci (o sucursală), un produs (un anumit tip de credit), un singur client sau întreaga bancă. Pentru a ilustra conceptul de volatilitate vom lua în considerare două bănci care au acelaşi nivel aşteptat al cash-flow-urilor medii nete pe termen lung, dar volatilităŃi diferite. Riscul la care este expusă fiecare bancă se cuantifică prin intermediul abaterii cash-flow-urilor pe o perioadă mai lungă de timp de la cash-flow-ul mediu net pentru fiecare bancă în parte. (O scurtă descriere a cash-flow-ului, dar după standardele contabile americane.) DefiniŃia matematică recomandată pentru volatilitate este deviaŃia standard a cash-flow-urilor nete. Aceasta este una dintre cele mai elementare definiŃii statistice a volatilităŃii şi se calculează după următoarea formulă:

( )1

1

2

−

−=

∑=

n

CFCFn

ii

σ , unde:

iCF este cash-flow-ul aferent perioadei i;

CF este cash-flow-ul mediu. Printr-o definire mai riguroasă se poate spune că riscul rezultă din matricea de covarianŃă dintre rentabilităŃile obŃinute de o unitate de afaceri a băncii şi rentabilitatea pieŃei. Se cunoaşte de altfel faptul că riscul este de două feluri: risc sistematic (nediversificabil) datorat acŃiunii comune a factorilor de piaŃă, şi risc nesistematic (diversificabil) datorat acŃiunilor individuale ale fiecărei băncii în parte. Acesta din urmă poate fi eliminat prin diversificarea portofoliului băncii. 2.2 Ce este rentabilitatea? Majoritatea bancherilor asociază rentabilitatea cu următoarele măsuri ale performanŃei: venitul net, rentabilitatea activelor şi rentabilitatea capitalului., dezbătând apoi care dintre aceşti trei indicatori surprinde cel mai bine rentabilitatea. Din păcate toate aceste măsuri ale performanŃei au puncte slabe, rentabilitatea trebuind mai degrabă măsurată în termeni de cash-flow-uri sau valori de piaŃă, şi nu în termeni de contabilitate, Ńinând cont de orientarea acŃionarilor. Trebuie avute în vedere două lucruri: luarea deciziilor (ex-ante) şi măsurarea performanŃelor (ex-post). De aceea managerii trebuie să se orienteze înspre o metodă de măsurare a rentabilităŃii care

rămâne viabilă şi atunci când banca se confruntă cu noi oportunităŃi de afaceri şi implicit cu noi tipuri de risc. Venitul net reprezintă una dintre cele mai utilizate măsuri ale rentabilităŃii şi performanŃei. Se presupune că toate tranzacŃiile aduc nişte câştiguri de-a lungul duratei lor de existenŃă, în caz contrar nu sunt luate în calcul. Dar, venitul net determinat pe baza contului de profit şi pierdere subestimează sau chiar ignoră consecinŃele existenŃei riscului, mai ales în faza incipientă a activităŃilor. Această abordare simplistă este astfel în contradicŃie cu scopul ALM – maximizarea rentabilităŃii ajustată la risc. Rentabilitatea activelor este considerată în mod tradiŃional un concept cu o deosebită importanŃă pentru bancă datorită preocupării permanente a băncilor pentru creşterea activelor generatoare de profit. Dar apar două probleme legate de utilizarea acestui indicator. În primul rând, unele activităŃi nu se pot determina pe baza bilanŃului (cash management, vânzarea unor instrumente financiare). În al doilea rând, cea mai simplă şi mai rapidă metodă de a îmbunătăŃi indicatorul ROA constă în diminuarea portofoliului de afaceri. Atâta timp cât noua oportunitate de afaceri nu îmbunătăŃeşte indicatorul ROA, băncile nu vor fi stimulate să se angreneze în noi afaceri. Acestea vor fi deschise noilor oportunităŃi doar atunci când noua activitate va duce la îmbunătăŃirea indicatorului ROA. Rentabilitatea capitalului. Această medodă are nişte avantaje intrinseci spre deosebire de ROA şi de venitul net, dar prezintă de asemenea şi incoveniente. Punctul forte e dat de faptul că reprezintă un pas înainte înspre determinarea rentabilităŃii bazată pe risc. Pe scurt, venitul net consituie un semnal de creştere fără o recunoaştere oportună a implicaŃiilor riscurilor pe termen lung, iar ROA şi ROE reprezintă semnale de reducere a portofoliului de active, sau de renunŃare la unele oprtunităŃi de afaceri pentru a spori nivelul acestor indicatori. Există vreao măsură care să contracare aceste efecte? Din fericire, răspunsul este da. 2.3 Valoarea adăugată a acŃionarilor Conceptul de valoarea adăugată pentru acŃionari a fost popularizat de Joel Stern şi Bennett Stewart. Conform lui Stewart valoarea adăugată pentru acŃionari este reprezentată de veniturile în exces determinate de rentabilitatea aşteptată a “capitalului economic”. Această definiŃie impune clarificarea a două concepte: rentabilitatea aşteptată şi capitalul economic. Rentabilitatea aşteptată este compusă din rata activului fără risc (reprezentată de obicei de randamentul certificatelor de trezorerie pe termen lung) şi o primă de risc. Prima de risc pentru titlurile care circulă pe piaŃă se situează în medie în jurul valorilor de 7%-8%, la nivelul întregii pieŃe. Cum băncile reprezintă o secŃiune transversală a economiei prin activitatea de creditare şi de investiŃii, primele de risc asociate acestora vor fi foarte apropiate ca şi valoare de cea înregistrată la nivelul întregii pieŃe. Cum randamentul certificatelor de trezorerie pe termen lung se situează în jurul valorii de 8%, rezultă aşadar că rentabilitatea aşteptată pentru băncile mari se situează în jurul valorii de 15%. Rentabilitatea capitalului economic (ROEC - Return on Economic Capital) revoluŃionează conceptul de alocare a capitalului economic pentru diferite linii de afaceri ale băncii. Acesta implică ignorarea atât a capitalului înregistrat în bilanŃ, cât şi a capitalului reglementat de autorităŃile de supraveghere, în vederea stabilirii performanŃelor băncii. Presupunând că alocarea capitalului reflectă estimările riscului privind fiecare linie de afaceri în parte, ROEC reprezintă câştigurile obŃinute de fiecare linie de afaceri a băncii raportate la capitalul alocat fiecăreia. 2.4 Studiu de caz asupra măsurării performanŃelor

În acest capitol vor fi ilustrate măsurile de performanŃă descrise mai sus. Pentru aceasta vom construi un exemplu, presupunând că în prima zi a afacerii există şase oportunităŃi de creditare pe termen de un an. Acestea sunt sintetizate în tabelul de mai jos:

Tabelul 2.1 Lista oportunităŃilor de creditare Nr.crt. 1 2 3 4 5 6 Valoarea creditului($) 100 100 100 100 100 100 Capitalul economic($) 5 5 5 5 5 5 Venitul net($) 2 1 0.5 0.25 0.1 0.05

Pentru a simplifica lucrurile presupunem că toate aceste oportunităŃi au acelaşi nivel al riscului de credit şi aceleaşi cheltuieli operaŃionale. ToŃi presupuşii debitori îşi desfăşoară activitatea în aceeaşi industrie şi vor folosi creditele pentru acelaşi scop. Aşteptările privind veniturile diferă doar datorită preŃului creditelor (de exemplu acesta poate fi diferit pentru cele şase firme în funcŃie de locaŃia geografică unde îşi desfăşoară activitatea). Astfel, volatilitatea cash-flow-urilor nete va fi aceeaşi, la fel ca şi capitalul economic alocat fiecărei oportunităŃi de afacere în parte. Scopul acestui demers constă în a decide dacă oportunităŃile ivite vor fi acceptate de către managementul băncii. Pentru a fundamenta cât mai corect decizia vom măsura profitabilitatea aşteptată a fiecărui credit în parte prin intermediul indicatorilor prezentaŃi anterior. Calcularea valorii adăugate (VAA) pentru acŃionari se va face pentru fiecare credit în parte urmând procedura de mai jos:

Tabelul 2.2 Calcularea valorii adăugate a acŃionarilor

Nr.crt. 1 2 3 4 5 6 Rata rentabilităŃii aşteptate 15% 15% 15% 15% 15% 15% Capitalul economic($) 5 5 5 5 5 5 Rentabilitatea aşteptată($) 0.75 0.75 0.75 0.75 0.75 0.75 Venitul net($) 2 1 0.5 0.25 0.1 0.05 VAA($) 1.25 0.25 -0.25 -0,50 -0.65 -0.70

Din tabel se poate observa faptul că rata rentabilităŃii aşteptate şi nivelul capitalului alocat sunt identice pentru toate oportunităŃile. De asemenea acestea sunt compatibile cu riscul asociat fiecărei activităŃi. Rentabilitatea aşteptată a capitalului s-a obŃinut ca şi produs între nivelul capitalului economic şi rata rentabilităŃii aşteptate, iar valoarea adăugată a acŃionarilor s-a obŃinut ca şi diferenŃă între venitul net şi rentabilitatea aşteptată pentru fiecare oportinitate de afacere în parte. PerformanŃa aşteptată a fiecărei tranzacŃii, utilizând diverşi indicatori este sintetizată în tabelul de mai jos:

Tabelul 2.3 Profitabilitatea măsurată prin diverşi indicatori Nr.crt. 1 2 3 4 5 6 Venitul net ($) 2 1 0.5 0.25 0.1 0.05 ROA 2.00% 1.00% 0.50% 0.25% 0.10% 0.05% ROE 40.0% 20.0% 10.0% 5.0% 2.0% 1.0% VAA($) 1.25 0.25 -0.25 -0,50 -0.65 -0.70

Toate cele trei măsuri tradiŃionale ale performanŃei oferă aceeaşi clasificare a oportunităŃilor de creditare: de la oportunitatea 1 (cea mai dorită a fi pusă în practică), până la oportunitatea 2 (cea mai puŃin dorită a fi pusă în practică). Indicatorul VAA deşi clasifică în acelaşi mod oportunităŃie, le elimină din start pe ultimele patru. Prin urmare, limitele posibilelor decizii se prezintă astfel:

Tabelul 2.4 Sinteza indicatorilor de măsurare a profitabilităŃii Nr.crt. 1 2 3 4 5 6 Total Active($) 100 200 300 400 500 600

Capitaluri Proprii($) 5 10 15 20 25 30 Venitul net ($) 2.00 3.00 3.50 3.75 3.85 3.90 ROA 2.00% 1.50% 1.33% 0.84% 0.77% 0.65% ROE 40.0% 30.0% 23.3% 18.8% 15.4% 13.0% VAA($) 1.25 1.50 1.25 0.75 0.10 -0.60

În urma acestor rezultate deciziile prin prisma indicatorilor de măsurare a profitabilităŃii sunt clare. Folosind venitul net banca va accepta toate cele şase propuneri. Folosind ROE şi ROA doar prima oportunitate va fi luată în calcul. Prin acceptarea şi a următoarelor oportunităŃi de afacere indicatorii ROE şi ROA se vor diminua considerabil. Ghidându-se după indicatorul VAA banca va trebui sa accepte primele două oportunităŃi, deoarece doar acestea vor duce la o valoare adăugată pozitivă. Acceptând ultimele patru afaceri valoarea deŃinută de acŃionari se va reduce. Folosind indicatorul VAA în alegerea oportunităŃilor de afaceri se observă faptul că nu este suficient ca acestea să înregistreze un venit aşteptat pozitiv, ci trebuie să conducă la maximizarea deŃinerilor acŃionarilor. Aceştia vor impune un nivel minim al ratei de rentabilitate pentru investiŃia făcută. Nivelul acesteia trebuie stabilit de o aşa manieră, astfel încât să compenseze riscul asociat investiŃiei făcute de către acŃionari. Prin urmare, orice activitate întreprinsă de bancă trebuie să aducă un venit peste nivelul minim stabilit de acŃionari. În acest sens, valoarea adăugată a acŃionarilor reprezintă venitul sperat, în exces faŃă de cel stabilit de acŃionari. Doar cu o valoare pozitivă a indicatorului VAA banca poate compensa acŃionarii pentru riscul asumat. 2.5 Deosebirea dintre valoarea adăugată a acŃionarilor şi indicatorul ROE În această secŃiune este dezbătută diferenŃa dintre utilizarea indicatorilor VAA şi ROE în luarea unor decizii privind noile oportunităŃi de afaceri. Ce trebuie făcut în cazul în care banca doreşte maximizarea venitului net şi menŃinerea în acelaşi timp a pragului minim pentru indicatorul ROE (în exemplul nostru 15%)? Uitându-ne peste Tabelul 2.4 banca va accepta primele cinci oportunităŃi, deoarece toate se situează peste pragul minim de 15% al indicatorului ROE. Dar, din punct de vedere al nivelului minim al rentabilităŃii acceptat de acŃionari, doar primele trei variante sunt viabile. Decizia corectă este de a accepta primele două afaceri, ce înregistrează un nivel al indicatorului ROE peste 15%. Pe de altă parte, de câte ori managerii se vor ghida după VAA şi indicatorul ROE va înregistra valori ridicate. Anexa 1 – Calcularea detaliată a cash-flow-urilor valorii adăugate a acŃionarilor Anexa oferă un calcul detaliat al cash-flow-urilor în vederea determinării indicatorului VAA şi a alocării capitalului. Schema de calcul ar fi: Venitul contabil înainte de impozitare Diminuare: Provizioanele pentru riscul de credit Adăugare: Pierderile nete din credite Diminuare: Deprecierea şi costul istoric al leasingului pentru toate activele fixe Adăugare: Costul actual al leasingului pentru toate activele fixe Diminuare: Cheltuielile cu amortizarea activelor Diminuare: Alte amortizări Adăugare: Ajustările pentru capitalul în exces la un cost marginal apropiat finanŃării de la banca centrală Diminuare: Taxele cu provizionele înregistrate în contabilitate Adăugare: Cheltuieli cu impozitul pe venit

Rezultă: Cash-flow-ul net Studiul 6.- Integrarea riscurilor de piaŃă, de credit şi operaŃional în bănci

Înainte să înveŃi din greşeli şi în loc să le regreŃi, luptă pentru a limita consecinŃele lor.

- Lampros Kalyvas (analist) Până de curând, profesioniştii din domeniul bancar nu au manifestat un interes pregnant în

problematica integrării riscului în bănci. Dar activitatea Comitetului de la Basel care a evaluat fiecare categorie de risc şi care a obligat băncile să implementeze agregarea reglementată a capitalului

Conceptul de integrare economică a capitalului a devenit unul dintre elementele cele mai atractive ale managementului riscului, fiind promovat sub două forme: integrarea intra-risc şi integrarea inter-risc. Prima formă de integrare operează cu efectul diversificării, caracteristic fiecărui tip de risc. A doua formă de integrare surprinde efectul diversificării apărut între principalele categorii de risc.

Tabelul 1 prezintă aceste două forme de integrare, aplicate în cazul a trei riscuri majore din domeniul bancar: de piaŃă, de credit şi operaŃional. Toate aceste riscuri incluse în textul Acordului de Capital Basel II sunt interconectate, modificarea unuia determinând modificarea celuilalt.

Tabelul 1. InterrelaŃiile dintre riscurile de piaŃă, de credit şi operaŃional

Impulse responsabil PIAłĂ CREDIT OPERAłIONAL PIAłĂ InfluenŃă intra-risc InfluenŃă inter-risc InfluenŃă inter-risc

CREDIT InfluenŃă inter-risc InfluenŃă intra-risc InfluenŃă inter-risc OPERAłIONAL InfluenŃă inter-risc InfluenŃă inter-risc InfluenŃă intra-risc

Sursa: L. Kalyvas, I. Akkizidis, I. Zourka, V. Bouchereau (2006), p. 196. Şi pentru că verba docent, dar exempla trahunt, în continuare vor fi prezentate două exemple

de integrare deficitară a celor trei tipuri de risc. Unul dintre cele mai elocvente exemple de tratare superficială a integrării riscurilor (în

special riscul de piaŃă şi cel operaŃional) în domeniul bancar este cel al pierderilor înregistrate de Banca Barings. Nick Leeson, senior trader la sediul băncii din Singapore, responsabil cu fructificarea oportunităŃilor cu risc scăzut privind derivatele financiare similare tranzacŃionate pe Singapore Money Exchange (Simex) şi Osaka Exchange, a decis să crească gradul de risc, tranzacŃionând produse financiare eterogene, fără a avea acordul managerilor băncii. Prin coordonarea acestor operaŃiuni riscante, Leeson a expus banca atât la riscul operaŃional (aprobarea unor operaŃiuni riscante), cât şi la cel de piaŃă (prezenŃa băncii pe ambele pieŃe financiare). Gravitatea deciziilor acestui manager a fost augmentată de cutremurul (risc operaŃional) din Kobe, Japonia, care a cauzat scăderea fulminantă a indicelui burse japoneze, Nikkei. Per total, datorită expunerilor la riscul de piaŃă şi operaŃional, banca a totalizat pierderi de 1 miliard de dolari. Deşi cutremurul este un fenomen imposibil de prezis cu exactitate42, banca şi-ar fi putut diminua pierderile cauzate de riscul de piaŃă, dacă managerul nu ar fi tranzacŃionat instrumente extrem de riscante pe ambele pieŃe.

Un alt exemplu grăitor pentru legătura dintre riscul de credit şi cel operaŃional este falimentul răsunător al companiei americane Enron. Managementul de top al Enron a cosmetizat situaŃiile financiare ale companiei (risc operaŃional), ascunzând situaŃia dificilă în care se afla.

42 După afirmaŃiile specialiştilor, un cutremur poate fi prezis doar cu câteva secunde înainte de producere. Această realitate nu absolvă totuşi banca de management deficitar al riscului, în condiŃiile în care este cunoscut faptul că Japonia (şi implicit bursa japoneză) este situată într-o zonă cu activitatea seismică extrem de ridicată. Deşi neprevăzute, cataclismele naturale precum cutremurele trebuie luate în considerare în procesul de adecvare a capitalului la riscul operaŃional.

Necunoscând realitatea, investitorii nu au putut să îşi securizeze investiŃiile, fapt care le-a generat pierderi considerabile (risc de credit).

1. Procesul de integrare a riscului în bănci

Ca orice proces complex, integrarea riscului presupune mai multe etape fundamentale şi anume: identificarea, modelarea, monitorizarea şi evaluarea diferitelor tipuri de riscuri.43 Identificarea calitativă şi cantitativă a riscului

Majoritatea produselor financiare sunt gestionate prin intermediul operaŃiunilor asociate acestora. Prin urmare, identificarea operaŃiunilor respective alături de riscurile pe care le implică poate constitui baza integrării riscului. Procesul de identificare a riscului integrat presupune definirea parametrilor care descriu cantitativ şi măsoară calitativ cele trei tipuri de riscuri asociate produselor financiare.

Abordarea calitativă se bazează pe reprezentarea grafică a tuturor activităŃilor-cheie relaŃionate cu produsele financiare şi contractele care indică riscuri. Mai exact, această analiză se bazează pe definirea calitativă a tuturor parametrilor care descriu cum şi unde produsele financiare şi contractele sunt susceptibile la cele trei tipuri de riscuri. Reprezentarea grafică a instrumentelor financiare ar ajuta băncile să identifice factorii-cheie şi să traseze o „hartă integrată”, definind inputurile, outputurile şi legăturile dintre tipurile de risc.

Abordarea cantitativă presupune măsurarea riscurilor integrate prin intermediul creării indicatorilor-cheie de risc integrat. Aceşti indicatori includ parametri care oferă informaŃii despre poziŃia de risc a unui produs financiar. Procesul de creare a indicatorilor-cheie trebuie să ia în considerare mai multe aspecte, printre care:

� Parametrii indicatorilor de risc ar trebui să măsoare cel puŃin două tipuri de risc. � FrecvenŃa colectării informaŃiilor referitoare la parametrii de risc poate fi „constantă”,

„periodică”, în funcŃie de posibilitatea de accesare a datelor şi relevanŃa acestora. Se recomandă totuşi o frecvenŃă periodică, în scopul identificării eventualelor modificări substanŃiale.

� Orizontul de timp. Riscul cu orizontul de timp cel mai lung trebuie luat ca reper, iar riscul cu un orizont mai scurt trebuie considerat un subset al primului tip de risc.

Modelarea riscului integrat După identificarea indicatorilor de risc, urmează conceperea atât a modelului care defineşte integrarea diferitelor tipuri de risc, cât şi a modelului care indică nivelul de „sănătate” al portofoliilor afectate. Modelele rezultate sunt ulterior utilizate in analiza de monitorizare, procesul integrat de evaluare şi în general în toate procesele de creare a cadrului de management integrat al riscului. Modelarea se realizează pe baza analizei corelative dintre indicatori şi parametrii lor care definesc şi măsoară diferitele tipuri de risc. Dacă un indicator are un grad înalt de corelare, atunci orice variaŃie a parametrilor săi se reflectă într-o variaŃie semnificativă a parametrilor altor riscuri asociate şi invers. Reprezentarea grafică şi monitorizarea riscului integrat O altă etapă în procesul de integrare a riscului se axează pe construirea unei imagini despre produsele financiare şi operaŃiile pe care le presupun, identificându-se în acelaşi timp gradul se semnificaŃie al fiecărui risc. Reprezentarea grafică şi monitorizarea sunt unele dintre cele mai dificile procese din abordarea riscului integrat, deoarece numărul produselor financiare şi indicatorii riscului integrat este semnificativ, iar numărul parametrilor acestor indicatori este şi mai mare. Sistemele de monitorizare se bazează pe realizarea unor hărŃi topografice de model şi de contur, care oferă indicaŃii preŃioase cu privite la modul de distribuire a riscurilor în funcŃie de nivelul de semnificaŃie, în cadrul portofoliului studiat. Zonele hărŃii se modifică frecvent, indicând trendul riscurilor examinate. Din acest motiv, hărŃile topografice sunt instrumente preŃioase pentru cei care sunt implicaŃi zilnic în procesul de management al riscului.

43 L. Kalyvas, I. Akkizidis, I. Zourka, V. Bouchereau, Integrating Market, Credit and Operational Risk: A Complete Guide for Bankers and Risk Profesionals, Risk Books, Anglia, 2006, p. 196-204.

2. Capitalul economic şi capital reglementat Obiectivul principal al managementului modern al riscului este asigurarea ca instituŃiile de credit să nu ignore nicio sursă potenŃială de risc. În acest sens, băncile trebuie să estimeze două tipuri diferite de capital: economic şi reglementat. Capitalul economic este destinat acoperirii pierderile probabile neaşteptate generate de activităŃile de afaceri. Capitalul reglementat este solicitat de către autorităŃile de reglementare şi supraveghere, pentru a fi în concordanŃă cu aşteptările autorităŃilor în legătură cu diferitele surse de risc şi pentru a acoperi eventualele erori din modele de risc utilizate pentru estimarea capitalului economic. Prin urmare, băncile utilizează tehnici matematice şi statistice pentru a îndeplini standardele cantitative şi calitative impuse de Comitetul de la Basel. Tehnicile VaR, cunoscute şi sub denumirea de modele interne, prezintă dezavantajul de evalua fiecare risc separat. Deci, capitalul reglementat este doar suma tuturor capitalurilor reglementate specifice fiecărui risc. Agregarea riscurilor nu ia în considerare interrelaŃiile posibile între diferitele surse de risc şi nici nu oferă managementului de top al băncii o măsurare omogenă a riscului total la care este expusă banca. Acest lucru se datorează faptului că fiecare tip de risc este estimat în funcŃie de specificaŃiile diferite (nivele de încredere, orizonturi de timp). În continuare se vor prezenta câteva dintre specificaŃiile caracteristice fiecărui tip de risc, referior la capitalul reglementat:

� Riscul de piaŃă. Cuantificarea acestuia este caracterizată prin estimarea cu cel mai scurt orizont de timp de circa 10 zile şi un nivel de încredere de 99%.

� Riscul operaŃional. Capitalul reglementat pentru acest tip de risc corespunde unui orizont de 1-3 ani şi un nivel de încredere de 99,99%.

� Riscul de credit. Capitalul reglementat pentru acest tip de risc trebuie să acopere pierderile potenŃiale previzionate pentru anul următor, corespunde unui orizont de 1-3 ani şi un nivel de încredere de 99,97%. Comitetul de la Basel recomandă ca probabilitatea medie a incapacităŃii de plată (probability

default sau PD) estimată prin abordarea IRB să nu fie mai mare de 0,03%. Pe de altă parte, formula de calcul a cerinŃelor de capital indică faptul că pe termen lung, probabilitatea PD să înregistreze valoarea de 99,9%.

Luând în considerare restricŃiile menŃionate anterior, singura metodă de aproximare a capitalului pentru fiecare sursă de risc este simularea Monte Carlo, deoarece poate crea un număr de scenarii diferite, dar analoge pentru fiecare sursă. În consecinŃă, se recomandă ca pentru orizontul de timp să se ia în considerare perioada cea mai îndelungată, iar pentru intervalul de încredere valoarea cea mai mare. Capitalul economic agregat Obiectivul principal al estimării capitalului economic agregat este estimarea separată a fiecărei surse de risc, luând în considerare efectul fiecărei diversificări care apare în interiorul sursei. Estimarea modificărilor din interiorul fiecărei surse se realizează cu succes, deoarece se bazează pe supoziŃiile comune ale datelor utilizate. Astfel:

� Capitalul economic corespunzător riscului de piaŃă se bazează pe un orizont de timp de 10 zile şi un nivel de încredere de 99%;

� Capitalul economic corespunzător riscului de credit se bazează pe un orizont de timp de 1 an de zile şi un nivel de încredere de 99,9%;

� Capitalul economic corespunzător riscului operaŃional se bazează pe un orizont de timp de 1 an de zile şi un nivel de încredere de 99,99%.

Prin urmare, capitalul economic agregat al unei instituŃii de credit este calculat prin însumarea capitalurile economice individuale ale fiecărei surse de risc, după cum urmează:44

44 L. Kalyvas, I. Akkizidis, I. Zourka, V. Bouchereau, Integrating Market, Credit and Operational Risk: A Complete Guide for Bankers and Risk Profesionals, Risk Books, Anglia, 2006, p. 217.

CEA = CERP + CERC + CERO unde, CEA – capitalul economic agregat CERP – capitalul economic al riscului de piaŃă CERC – capitalul economic al riscului de credit CERO – capitalul economic al riscului operaŃional Capitalul reglementat agregat Modalitatea de determinare a capitalului reglementat agregat este prezentată în continuare. CRA = CRRP + CRRC + CRRO unde, CRA – capitalul reglementat agregat CRRP – capitalul reglementat al riscului de piaŃă CRRC – capitalul reglementat al riscului de credit CRRO – capitalul reglementat al riscului operaŃional De menŃionat este faptul că instituŃiile de credit sunt în general încrezătoare în eficienŃa modelor de estimare pe care le utilizează şi prin urmare acceptă rezultatele acestora. Totuşi, autorităŃile de reglementare şi supraveghere sunt circumspecte cu privire la calitatea modelului, deoarece acestea nu pot să cerceteze în profunzime natura modelului utilizat. În încercarea de a depăşi acest inconvenient şi pentru a anticipa cele mai sumbre scenarii, autorităŃile includ implicit sau explicit un factor de multiplicare în estimarea rezultatelor, factor care augmentează valoarea capitalului necesar. Factorul de multiplicare înglobează două surse importante de risc:

� utilizarea unor date falsificate; � Riscul erorilor de model.

3.-Concluzii În anul 2001, pentru prima dată de la înfiinŃare, Comitetul de la Basel a propus prin intermediul Noului Acord de Capital Basel (Basel II) stabilirea reglementărilor de capital pentru riscuri operaŃionale, în schimbul reducerii lor în ceea ce priveşte riscurile de piaŃă şi de credit. Acordul, care vizează o corespondenŃă mai apropiată între capitalul pe care băncile îl deŃin şi riscurile pe care şi le asumă, ar trebui să conducă la organizaŃii financiare mai stabile şi mai eficient conduse. În acest sens, riscul operaŃional a fost plasat în topul agendei organizaŃiilor financiare. Cu toate că cerinŃele acordului prezintă unele inconsistenŃe, stimulentele de respectare a Basel II permit băncilor care pot dovedi că deŃin sisteme eficiente şi sofisticate de management al riscului să reducă nivelul de amortizare a capitalului de protecŃie, făcând ca potenŃiale milioane de dolari să fie disponibile pentru investiŃii în activităŃi profitabile.45 O altă idee susŃinută de Basel II este cea a integrării riscurilor de piaŃă, de credit şi operaŃional în bănci, pentru o mai bună gestionare a activităŃii bancare şi pentru estimarea eficientă a pierderilor la care se expune banca.

Recentele falimente bancare răsunătoare care au marcat debutul oficial al crizei economice mondiale actuale sunt dovezi ale unui management defectuos al riscului, al impactului covârşitor pe care elemente ale riscului operaŃional îl au asupra stabilităŃii sistemului financiar-bancar şi în special a ignorării interdependenŃei dintre principalele tipuri de risc.

Deşi s-a demonstrat faptul că oamenii învaŃă istorie, dar nu învaŃă din istorie, rămâne totuşi dorinŃa ca jucătorii din sistemul bancar să practice un management al riscului eficient şi să Ńină cont de cerinŃele Basel II, în scopul evitării unor noi crize de proporŃia celei actuale. Bibliografie:

45 I.S. Akkizidis, V. Bouchereau, Guide to Optimal Operational Risk&Basel II, Auerbach Publications, Taylor&Francis Group, SUA, 2006, p. XVI.

Akkizidis I.S., Bouchereau V., Guide to Optimal Operational Risk&Basel II, Auerbach

Publications, Taylor&Francis Group, SUA, 2006 Basno C., Dardac N., Riscuri bancare. CerinŃe prudenŃiale. Monitorizare, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1999 Bătrâncea I., Bătrâncea L.M., Borlea S.N., Analiză financiară în bănci, Editura Risoprint, Cluj-

Napoca, 2008 Butler K.C., Multinational Finance, South-Weatern College Publishing, Cincinnati, Ohio, SUA,

1997 Chorafas D.N., Operational Risk Control with Basel II: basic principles and capital requirements,

Elsevier Butterworth-Heinemann, 2004 Garner R., Games for Business and Economics, John Whiley&Sons Publishing, New York, SUA,

1995 Gup B.E., Corporate governance in banking: a global perspective, Edward Elgar Publishing, SUA,

2007 Kalyvas L., Akkizidis I., Zourka I., Bouchereau V., Integrating Market, Credit and Operational

Risk : A Complete Guide for Bankers and Risk Profesionals, Risk Books, Anglia, 2006 Matiş E.A., Managementul performanŃei şi riscului în băncile comerciale din România, Editura

Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca, 2009 Resti A., Sironi A., Risk Management and Shareholders’ Value in Banking: From Risk

Measurement Models to Capital Allocation Policies, John Whiley&Sons Publishing, Anglia, 2007

Shimko D., Credit Risk Models and Management, Second Edition, Risk Books, Anglia, 2004 Trenca I., Bătrâncea I. (coord.), Analiza performanŃelor şi riscurilor bancare, Editura Risoprint,

Cluj-Napoca, 2008 Trump D.J., Zanker B., GândiŃi bine şi în stil mare în viaŃă şi în afaceri, Pro Editura, Bucureşti,

2007

• TEMA 2.- Managementul riscului de lichiditate în bănci- principii, metode şi soluŃii de management

Studiul 1.- Lichiditatea bancară - evaluare, administrare, supraveghere.

Studiul 2.- Lichiditatea în bănci – efect al corelării activelor cu pasivele bancare .

Studiul 3 .- Managementul lichidităŃii în bănci – soluŃii în condiŃii de criză .

Studiul 1 – Lichiditatea bancară, evaluare, administrare, supraveghere.

1.-Trezoreria băncii comerciale – operaŃii specifice,organizare,funcŃii şi rol

Trezoreria se referă la modalitaŃile de administrare a unui ansamblu de valori, aplicabilitatea lor esenŃială fiind legată de tezaurul public. Ea reflectă modul de mişcare si conservare a fondurilor care aparŃin statului, unei persoane fizice sau unei persoane juridice.46 Conform dicŃionarului financiar- bancar, trezoreria este departamentul financiar al unei companii, care se ocupa cu primirea, administrarea si plasamentul fondurilor. Trezoreria este o funcŃie care se intalneşte la toate băncile si care are un loc deosebit de important, de trezorerie depinzând modul de desfăşurare al intregii activităŃi bancare. Ea poate fi incredinŃată unei persoane care exercită si alte activitaŃi in cadrul băncii, in cazul unitaŃilor mici, sau unui grup de persoane. OPERAłIUNILE DE TREZORERIE BANCARĂ fac parte din categoria de operaŃiuni intalnită in clasa 1 de conturi si se refera la operaŃiunile de casă, operaŃiunile care se realizează in relaŃie cu BNR ; imprumuturi de refinanŃare de la BNR ; operaŃiuni prin conturile de corespondent : NOSTRO si LORO; credite interbancare, imprumuturi interbancare, operaŃiuni de pensiune interbancară. OperaŃiunile de trezorerie contribuie la realizarea urmatoarele obiective: • Asigură echilibrul trezoreriei de la o zi la alta. Acest echilibru poate sa fie ilustrat prin

bilanŃ la o anumita data, bilanŃ care cuprinde atât resursele cât si folosinŃele. Soldul inseamnă dezechilibru , adică resursele sunt superioare folosinŃelor si invers. In primul caz excedentul de surse va trebui sa fie plasat in condiŃii avantajoase. In cazul al doilea vor trebui sa fie acoperite prin imprumuturi cât mai avantajoase.

In fiecare zi o masă de plăti si incasări este efectuată in conturile clientilor sau pentru nevoile proprii ale băncii, utilizandu-se diferite canale: camera de compensări, viramente bancare, sisteme bancare de telecompensări. La sfarşitul acestor operaŃiuni se obŃine un sold net de trezorerie, soldul pozitiv trebuie replasat, iar cel negativ este acoperit din imprumuturi. • Asigură echilibrul structural al trezoreriei, ceea ce presupune ca dezechilibrele persistente

trebuie sa fie rezolvate prin alte mijloace decat operatiunile pe termen scurt. • Contribuie la lichiditatea băncii. Rata lichidităŃii, care este un raport intre ansamblul

activelor lichide si pasive exigibile, trebuie sa fie asigurată, inainte de asigurarea calitaŃii creditelor şi depozitelor clientelei. OperaŃiunile privind creditele si depozitele clientelei nu trebuie să deterioreze lichiditatea, iar supravegherea ratei lichidităŃii este exercitată de trezorerie.

• Asigură gestionarea rezervelor obligatorii • Contribuie la gestionarea riscului ratei lichidităŃii • Contribuie la rentabilitatea globala a băncii

46 Cezar Basno, Nicolae Dardac, Management Bancar, Editura Economica, Bucuresti, 2002, pag 33

Trezoreria la nivel bancar se referă in mod concret la ansamblul activitatilor cu caracter strategic, previzional, operaŃional, prin care se urmareşte: • Optimizarea activelor şi pasivelor • Minimizarea riscului • Asigurarea operativă a lichidităŃii bancii • Satisfacerea cerinŃelor clienŃilor Dimensiunile esenŃiale ale trezoreriei bancare sunt date de: Coordonata strategică, care se referă la operaŃiunile care acŃionează sau la proiectele ce se derulează pe termen lung, de obicei trei- cinci ani, in acest context banca lucrând pentru modificarile de structură si inovare: • Extinderea pe noi pieŃe • Oferta de noi produse • MenŃinerea capacităŃii actuale, in condiŃii de concurenŃă a pietei Coordonata previzională se fundamentează pe un orizont scurt de timp, băncile preocupându- se in special de: • Eventuale modificări ale surselor • Creşteri de capital • Modificări ale structurii portofoliilor Coordonata operationala se refera la operatiuni pe termene foarte scurte, de regula zilnice, fiind generate de necesitatea administrarii judicioase pentru echilibrarea de zi cu zi a bancii. Din punct de vedere al oportunităŃii sale, trezoreria are o importanŃa aparte in primul rand pe plan operaŃional, apoi previzional si strategic. Acest fapt fiind datorat necesitaŃii asigurarii echilibrului bănesc zilnic al băncii. Aria de desfasurare a operaŃiunilor de trezorerie se referă in principal la operaŃiunile interbancare. Băncile au devenit intermediari intre clienŃi si celelalte banci, ce presupun, la rândul lor relaŃii cu clienŃii acestora. RelaŃiile de intermediere intre bănci sunt relaŃii de intermediere intre clienŃii băncilor. Toate aceste relaŃii se concretizează si rămân sa se rezolve prin intermediul operaŃiunilor interbancare. Cea mai mare parte din fluxurile interbancare derivă din compensarea datoriilor reciproce ale titularilor de cont, derularea acestor fluxuri dând naştere relaŃiilor reciproce, ce va determina suportul relatiilor interbancare. El va genera catre fiecare banca anumite fluxuri si un sold final debitor sau creditor in funcŃie de sensul fluxurilor avute in vedere. Bancile devin astfel datoare intre ele, ca urmare a operaŃiunilor pe care le execută in numele clienŃilor lor. In acest fel, la sfârsitul zilei, ele pot deveni bănci excedentare sau deficitare si trebuie găsite resurse in vederea acoperirii acestora. Trezoreria intermediază toate celelalte operaŃiuni ale băncii: • RelaŃiile clientilor băncii cu clienŃii celorlalte bănci • OperaŃiunile cu titluri apartinând băncii • OperaŃiunile cu privire la capital si la alte resurse asimilate Aceste operatiuni sunt orientate, prin grija trezoreriei, către satisfacerea binelui general al băncii: profit maxim si riscuri minime.

Organizarea si funcŃionarea compartimentului trezorerie la nivelul unităŃilor operative ale băncii

Soarta unei bănci este influenŃată intr-o mare masura de competenŃa celor care lucrează in compartimentul trezorerie şi de modul lor operativ de lucru. Trebuie avute in vedere, in

organizarea acestui compartiment, persoane de inaltă competenŃă, operative, promte, care sa raspundă rapid stimulilor externi si interni. Compartimentul trezorerie este impartit in doua subunitati: componenta front- office si componenta back- office. In cadrul componentei front- office, formată din dealeri specializaŃi pe operaiuni de piata monetara, piata valutara si operatiuni cu titluri, supravegherea se realizeaza de catre seful de compartiment si direct de catre conducerea bancii. Zilnic activitatea acestui compartiment este evaluata si analizata de catre conducerea bancii. In cadrul acestui compartiment au loc toate tranzactiile pe care banca le efectueaza pe piata interbancara, activitatea avand un caracter preponderant decizional. De aceea, un dealer trebuie sa detina ample cunostinte de management bancar, inginerie financiara, politici monetare, informatica. Compartimentul back- office se ocupă de evidenŃa in contabilitate a tranzacŃiilor efectuate de compartimentul front- office, precum si de efectuarea propriu- zisă a acestora, avand un caracter operativ: urmărirea incasărilor si efectuarea plăŃilor care decurg din tranzacŃiile asumate. Tot in cadrul acestui compartiment se mai desfasoară cateva dintre activitaŃile de maximă importanŃa pentru bancă: determinarea şi monitorizarea rezervelor minime obligatorii, supravegherea tuturor conturilor NOSTRO ale bancii, supravegherea poziŃiei valutare zilnice. Compartimentul de trezorerie este unul dintre cele mai tehnologizate compartimente din cadrul unei bănci, cuprinzand: • Un sistem informatic foarte bine pus la punct si conectat la reŃeaua băncii • Conectare la sistemele de tranzacŃionare utilizate de sistemul bancar • Linii telefonice alocate special, existand in orice moment posibilitatea comunicării dinspre

exterior catre interior si invers Programul de lucru zilnic al trezoreriei se bazează pe realizarea de operatiuni in vedera echilibrării situaŃiei bancare la sfârşitul zilei. Trezoreria centralizează datele furnizate de celelalte compartimente sau sucursale ale băncii prin urmatoarele rapoarte iniŃiale: • SituaŃia incasărilor si plaŃilor rezultate in urma compensării datoriilor reciproce in monedă

naŃională. Acest sold este cunoscut de dimineaŃa, chiar daca sedinŃa de compensare are loc in prima parte a zilei

• SituaŃia incasărilor si plaŃilor in lei si valuta aferente tranzacŃiilor efectuate pe piata interbancară , operaŃiuni de atragere/ plasare de depozite, operaŃiuni de schimb valutar, operaŃiuni cu titluri

• SituaŃia incasărilor si plaŃilor in valută efectuate de clienŃii nebancari • SituaŃia incasărilor si plăŃilor, precum si a schimburilor valutare efectuate de sucursalele

băncii • SituaŃia plafoanelor de casă, numerarul din casieria băncii, in lei si in valută • SituaŃia privind previzionarea depozitelor ca sold intre retrageri si depuneri • SituaŃia privind rambursările de credite

Activitatea de trezorerie din cadrul Centralei băncii comerciale. AtribuŃiile DirecŃiei Trezorerie privind asigurarea lichidităŃii instituŃiei bancare.

În cadrul direcŃiei de trezorerie din centrală, asigurarea lichiditǎŃii băncii presupune: • gestionarea poziŃiei monetare; • gestionarea poziŃiei lichiditǎŃii; • elaborarea şi analiza raportului de lichiditate.

Gestionarea poziŃiei monetare presupune evaluarea, la un moment dat, a activelor lichide. Componentele poziŃiei monetare sunt: a) numerarul, format din monedǎ metalicǎ şi bancnote aflate la ghişee şi în tezaur, care se estimeazǎ, respectiv, analizeazǎ, pe baza volumului de încasǎri şi plǎŃi zilnice cu numerar (graficul de încasǎri şi plǎŃi în numerar); b) disponibilul în contul de rezervǎ la bancǎ, respectiv rezerva minimǎ obligatorie; c) disponibilul la alte bǎnci, respectiv depozitele constituite pe piaŃa interbancarǎ;

d) sume de încasat de la alte bǎnci, care reprezintǎ sumele în tranzit la alte bǎnci, valoarea instrumentelor de platǎ (cecuri) onorate de bancǎ, depuse la bǎncile corespondente. În afarǎ de disponibilul în contul de rezervǎ la B.N.R. şi a disponibilului la alte bǎnci, pentru care se bonificǎ dobânzi, celelalte componente ale poziŃiei monetare nu aduc venituri bǎncii. Analiza poziŃiei monetare presupune urmǎtoarele: • asigurarea încadrǎrii în nivelul minim al rezervei obligatorii; • identificarea şi luarea în calcul a tuturor tranzacŃiilor importante care afecteazǎ soldul contului curent; • efectuarea tuturor operaŃiunilor necesare pentru contracararea influenŃei tranzacŃiilor asupra poziŃiei monetare. Actualizarea permanentǎ a poziŃiei monetare a bǎncii este esenŃialǎ. Este necesara implementarea unui sistem informatic distribuit care să centralizeze în timp real parametrii componentelor poziŃiei monetare poate oferi o imagine exactă a situaŃiei globale a unei instituŃii bancare cu sucursale ce actionează în teritoriu. Este necesară deasemenea implementarea unui sistem automat de alerte, bazat pe praguri de avertizare stabilite la nivel de politică a băncii, pentru fiecare componentă importantă pentru a identifica şi corecta din timp derapajele în evoluŃia respectivelor componente ale poziŃiei monetare. Chiar dacǎ valoarea rezervelor minime obligatorii este cunoscutǎ încă de la începutul zilei, pozitia monetarǎ variazǎ puternic în tot cursul zilei, în funcŃie de natura şi volumul operaŃiunilor curente. Cererile aleatoare de credite sau fluctuaŃiile depozitelor sau împrumuturilor bancare pot impune fie atragerea de fonduri de pe piaŃǎ, la preŃuri peste nivelul optim, fie plasarea la rentabilitǎŃi suboptimale. PoziŃia monetarǎ este analizatǎ atât la bǎncile mari, cât şi la cele mici. La bǎncile mari, poziŃia monetarǎ este influenŃatǎ doar de numǎrul tranzacŃiilor zilnice de valoare semnificativǎ. În acest caz, actualizarea se poate face în timp real. Gestiunea poziŃiei lichiditǎŃii reprezintă un alt element component de bază al managementului riscului de lichiditate. Obiectul său vizează diferenŃa dintre volumul activelor lichide şi cel al pasivelor volatile. PoziŃia lichiditǎŃii se determinǎ în vederea depistǎrii nevoilor de lichiditate pe termen scurt. Pentru a estima pozitia lichiditǎŃii, se pot anticipa douǎ situaŃii, şi anume:

.- creştere mai rapidǎ a nevoilor de credite faŃǎ de volumul depozitelor şi, în acest caz, rezultǎ o nevoie suplimentarǎ de lichiditate pe termen lung, care se poate reduce prin diminuarea marjei lichiditǎŃii sau prin împrumut; - creştere mai lentǎ a necesarului de credite decât cea a depozitelor, rezultând un plus de lichiditate pe termen lung, care poate fi folositǎ pentru majorarea marjei lichiditǎŃii sau pentru finanŃarea plasamentelor bancare. Raportul de lichiditate constituie instrumentul de lucru cel mai important al trezoreriei, el servind pentru a reflecta la nivelul băncii evoluŃia masei monetare. El se elaboreazǎ atât în lei cît şi în valutǎ, la nivelul centralei bǎncii, pe baza informaŃiilor transmise de subunitǎŃi, având o periodicitate zilnicǎ şi lunarǎ. Raportul global de lichiditate permite a se analiza situaŃia existentă şi a se fundamenta în mod direct deciziile cu privire la: • asigurarea lichiditǎtii bancare; • diminuarea riscului de lichiditate şi a altor tipuri de riscuri bancare; • adoptarea politicii de dobânzi; • introducerea de produse şi servicii bancare noi, urmǎrind în permanenŃǎ concurenŃa. Componentele principale ale raportului de lichiditate sunt structurate pe douǎ grupe:

a) grupa elementelor generatoare de lichiditate - sursele (intrǎri); b) grupa elementelor consumatoare de lichiditate - destinaŃii (ieşiri).

a) Elementele generatoare de lichiditate (intrǎri) sunt: 1) rambursǎri de credite acordate de bancǎ clienŃilor; 2). dobânzi de încasat aferente creditelor acordate de bancǎ;

3) depozite plasate de bancǎ la alte bǎnci şi ajunse la scadenŃǎ; 4) dobânzi de încasat aferente depozitelor scadente plasate la alte bǎnci; 5) contravaloarea în lei a valutei vândute clienŃilor prin operaŃiuni de arbitraj; 6) contravaloarea în lei a valutei vândute pe piaŃa interbancarǎ; 7) rǎscumpǎrarea certificatelor de trezorerie. b) Elemente consumatoare de lichiditate (ieşiri) sunt: 1) rezerva minima obligatorie; 2) depozite ajunse la scadenŃǎ ale persoanelor fizice, juridice, precum şi ale instituŃiilor publice; 3) certificate de depozit ajunse la scadenŃǎ; 4 dobânzi de plǎtit aferente depozitelor şi certificatelor de depozit ajunse la scadenŃǎ; 5) depozite atrase de pe piaŃa interbancarǎ, ajunse la scadenŃǎ; 6) dobânzi de plǎtit aferente depozitelor atrase de pe piaŃa interbancarǎ, ajunse la scadenŃǎ; 7) contravaloarea în lei a valutei cumpǎrate de la clienŃi prin operaŃiuni de arbitraj; 8) contravaloarea în lei a valutei cumpǎrate de pe piaŃa interbancarǎ; 9) achiziŃionarea certificatelor de trezorerie. Analizând sursele de lichiditate şi destinaŃiile acestora, banca poate acŃiona oportun şi eficient în vederea unei gestionǎri cît mai corecte a lichiditǎŃii sale, utilizând tehnici şi instrumente financiare diversificate şi cît mai moderne..

2.- Managementul lichidităŃii în instituŃiile bancare A.- FuncŃiile şi rolul lichidităŃii bancare

Pentru a menŃine credibilitatea faŃa de clienŃi şi faŃa de celelalte instituŃii financiare, o bancă trebuie să-şi asigure un grad de lichiditate corespunzator. Fenomenul de Bank run apare atunci cand pe piaŃa exista informaŃii privitoare la dificultatile de plata ale unei instituŃii bancare. In aceste condiŃii, creditorii acesteia vor solicita rambursarea imediată şi completă. Criza de lichiditaŃi poate fi generată si de factori psihologici. Zvonurile insoŃite de aprecieri fară o bază reală pot determina pierderea credibilitaŃii si chiar falimentul băncii. Sarcina esenŃialǎ a managementului bancar este de a estima şi a acoperi în mod corect nevoile de lichiditate bancarǎ. Pe termen lung, rentabilitatea bǎncii poate fi afectatǎ negativ dacǎ banca deŃine în portofoliu prea multe active financiare lichide faŃǎ de nevoile sale. Pe de altǎ parte, prea puŃine lichiditǎŃi pot crea probleme financiare severe, putând genera chiar falimentul bǎncii. MenŃinerea unui grad adecvat de lichiditate de cǎtre toate bǎncile este extrem de importantǎ şi pentru minimizarea riscului sistemic, datorat riscului de contagiune prin decontǎrile interbancare. Asigurarea si mentinerea lichidităŃii constituie preocuparea de bază a oricarei entităŃi economice. Cu atât mai mult, in cazul instituŃiilor bancare care trebuie sa dispună permanent de bani pentru a onora retregerile la scadenŃa sau in orice alte condiŃii, a resurselor depuse de clienŃi. Economistul Edward A. McNally definea lichiditatea ca “deŃinerea banilor in momentul in care banca are nevoie de aceştia”. “Atingerea si menŃinerea optimului de lichiditate este o adevarată artă a managementului bancar, a cărui valoare este confirmată numai de practică, avându-se in vedere nenumaratele implicaŃii generate de o fluctuatie a riscului de lichiditate, atat asupra profitabilitatii institutiei, cat si asupra celorlalte riscuri conexe activitaŃii financiar- bancare."47 Lichiditatea este necesara băncilor pentru compensarea fluctuatiilor previzionate si neaşteptate inregistrate in cadrul cash flow-ului. Aceasta reprezintă abilitatea institutiei in asigurarea unei desfaşuri normale a activitaŃii, atât in condiŃiile reducerii depozitelor sau ieşirilor

47Nicolae Danila, Lucian Claudiu Anghel, Marius Ioan Danila – Managementul Lichiditatii bancare, Editura Economica, Bucuresti 2002, pag. 77

de resurse din sistem, cât si in cazul majorarii portofoliului de credite prin alocarea suplimentară de fonduri.

PotenŃialul asigurării lichidităŃii poate fi cuantificat prin abilitatea unei bănci de asigurare de fonduri, fie prin majorarea resurselor atrase, fie prin convertirea in lichiditate a activelor, in timp foarte scurt si la costuri rezonabile. FuncŃiile şi în acest context rolul lichidităŃii bancare constau in: • Asigurarea desfaşurarii in condiŃii normale a activitaŃii bancare prin fluidizarea procesului de

intermediere bancară, in condiŃiile asigurarii increderii si atractivitaŃii pentru depunători si plasarea resurselor in condiŃii de siguranŃa si fructificare corespunzatoare

• Protejarea intereselor clienŃilor, pe de o parte si a acŃionarilor, pe de alta parte • Asigurarea capacitatii rezonabile de rambursare a depozitelor catre clienŃi, independent de

modul in care sunt returnate băncii plasamentele in credite si in alte active. Aceasta presupune o bună corelare a maturitaŃii plasamentelor cu cea a resurselor pe benzi de lichiditate si chiar asigurarea unui excedent de lichiditate pe fiecare bandă in parte

• Evitarea lichidităŃii forŃate a anumitor plasamente neajunse la scadenŃă, pentru procurarea resurselor necesare unor retrageri programate sau nu. Lichidarea unor active inainte de scadentă este costisitoare şi periculoasa pentru bancă prin semnalul negativ pe care il transmite pe piata.

• Asigurarea independenŃei băncii faŃa de sursele de imprumut marginale de pe piaŃă, care au costuri deosebit de ridicate, prin creşterea si diversificarea bazei de clienŃi nebancari, a produselor si serviciilor oferite, creşterea maturităŃii depozitelor atrase

• Evitarea, pe cât posibil, a imprumuturilor de la Banca Centrala, care presupune costuri mai mari decat cele ocazionate de atragerea de resurse de la clienŃii nebancari si induce o deteriorare a imaginii in piata a băncii care apelează la astfel de imprumuturi

B.-Principii ale managementului lichidităŃii bancare promovate de Banca Reglementelor InternaŃionale Bank for International Settlements a emis, prin intermediul Comitetului de Supraveghere Bancară de la Basel, un set de principii ce ar trebui sa stea la baza managementului lichidităŃii organizaŃiilor bancare48.

Comitetul de la Basel consideră lichiditatea ca fiind abilitatea de a asigura un nivel corespunzator al activelor si achitarea tuturor obligatiilor ce ajung la scadenŃă, ea fiind cruciala pentru dezvoltarea viabilă a oricarei instituŃii bancare. Fiecare bancă trebuie sa aibă aprobată o strategie pentru managementul operativ al lichidităŃii. Aceasta strategie trebuie sa fie comunicată in interiorul organizaŃiei. Comitetul de direcŃie al băncii trebuie sa aprobe strategia si politicile referitoare la managementul lichiditatii. Comitetul de direcŃie trebuie de asemenea sa se asigure ca se desfaşoara o activitate corespunzatoare de către conducerea executivă in domeniul monitorizarii si controlul riscului de lichiditate. Comitetul de directie trebuie informat atat in mod regulat asupra situatiei bancii, cat si imediat ce apar modificari semnificative in lichiditatea previzionata. Fiecare banca trebuie sa detina o structura de management cu rol de implementare efectiva a strategiei de lichiditate. In cadrul acestei structuri trebuie sa se implice permanent membrii conducerii executive. Aceştia trebuie sa se asigure ca lichiditatea este adecvat gestionata, iar procedurile si politicile corespunzatoare sunt create pentru controlul si limitarea riscului lichiditatii. Bancile trebuie sa construiasaca si sa revada periodic limitele nivelurilor pozitiilor de lichiditate pentru anumite orizonturi de timp. O banca trebuie sa detina un sistem informational adecvat pentru masurarea, monitorizarea, controlul si raportarea riscului de lichiditate. Rapoartele trebuie furnizate periodic.

48 Ioan Trenca, PerformanŃe şi riscuri bancare. NotiŃe de curs. Masterat Bănci şi PieŃe de Capital Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca 2006.

Fiecare banca trebuie sa stabileasca un proces pentru cuantificarea si monitorizarea necesarului net de finantare. O banca trebuie sa analizeze lichiditatea utilizand o varietate de scenarii de tip “what if”, iar in cadrul fiecarui scenariu sa se ia in considerare factori interni si externi. Desi lichiditatea este in general gestionata in conditii normale, banca trebuie sa fie pregatita sa realizeze managmentul acesteia in conditii speciale. Fiecare banca trebuie sa revizuiasca frecvent ipotezele utilizate in managementul lichiditatii pentru a se determina daca acestea raman valide. Deoarece pozitiile viitoare ale lichiditatii bancii vor fi afectate de diferiti factori care nu pot fi intotdeauna prevazuti cu precizie, ipotezele trebuie sa fie revizuite frecvent pentru determinarea mentinerii valabilitatii, in special datorita modificarilor rapide ce se inregistreaza in piata bancara. Numarul total al ipotezelor principale ce se vor emite este limitat. Clasificarea ipotezelor privind lichiditatea se poate realize astfel: active, pasive, elemente extacontabile, alte ipoteze. Banca trebuie sa revizuiasca periodic scenariile utilizate in administrarea lichiditatii, pentru a stabili daca acestea continua sa fie valabile. In acest scop, banca va lua urmatoarele masuri: • Determinarea nivelului activelor potentiale • Determinarea capacitatii de tranzactionare pe piata a activelor • Determinarea evolutiei elementelor de pasiv bilantiere in conditii normale de desfasurare a

activitatii precum si in conditii de criza • Determinarea evolutiei elementelor de active si de pasiv dinafara bilantului, inclusive a

pozitiilor rezultate din operatiuni cu instrumente financiare derivate Fiecare banca trebuie sa- si revizuiasca periodic incercarile de stabilire si continuare a

relatiilor cu detinatorii de depozite, sa mentina diversificarea pasivele si sa asigure capacitate de a vinde active O banca trebuie sa detina planuri privind gestionarea evenimentelor neprevazute, in scopul realizarii strategiei privind managementul crizelor de lichiditate si a procedurilor pentru acoperirea deficitelor de lichiditate in situatii de criza. Fiecare banca trebuie sa detina sisteme de cuantificare, monitorizare si control in ce priveste pozitiile de lichiditate in valutele dominante. Suplimentar fata de evaluarea necesarului valutar agregat si a GAP-ului acceptabile in corelare cu angajamentele de valuta interna, o banca trebuie sa realizeze analize separate privind strategia aferenta fiecarei valute in parte. O banca va trebui sa stabileasca si sa revada periodic limitele nivelului deficitului in cadrul cash flow- ului pe anumite orizonturi de timp pentru valute, atat la nivel agregat , cat si pentru fiecare valuta dominanta in care banca opereaza. O banca ar trebui sa aiba un nivel maxim acceptat al deficitului/ excedentului de lichiditate valutara inferior celui acceptat pentru moneda interna. Fiecare banca trebuie sa detina un sistem adecvat de control intern asupra procesului de management al riscului lichiditatii. O componenta fundamentala a sistemului de control intern implica evaluari si controale periodice independente cu privire la eficienta sistemului si a asigurarii implicarii modificarilor/ imbunatatirilor solicitate de controlul intern. Un sistem eficient de control intern al riscului de lichiditate include:

• Un control eficient asupra institutiei • Un proces adecvat de identificare si evaluare a riscului de lichiditate • Stabilirea activitatilor de control precum proceduri si politici • Un sistem informational adecvat • Revizuirea permanentă a indeplinirilor si procedurilor aprobate

Fiecare banca trebuie sa detina un mecanism pentru asigurarea existentei unui nivel adecvat al informatiei cu privire la banca, ce a fost adusa la cunostinta opiniei publice, in scopul gestiunii perceptiei asupra organizatiei. Institutiile de supraveghere realizeaza o evaluare independenta a strategiilor, politicilor, procedurilor si practicilor bancii referitoare la managementul lichiditatii. Acestea trebuie sa

solicite ca o banca sa detina un sistem efectiv ce cuantifica, monitorizeaza si controleaza riscul de lichiditate.

Institutiile de supraveghere trebuie sa obtina de la fiecare banca informatii periodice si suficiente care permit evaluarea riscului de lichiditate si trebuie sa se asigure ca bancile dispun de planuri de asigurare a lichiditatii in situatii neprevazute.

C.- Gestiunea poziŃiei monetare a unei bănci – componentele tehnice Pozitia monetara a unei banci reprezinta valoarea la un moment dat a tuturor activelor sale lichide. Managementul pozitiei monetare a unei banci este una dintre cele mai dificile componente ale managementului bancar, care solicita luarea unor decizii rapide cu consecinte insemnate si de lunga durata asupra profitabilitatii bancii. Un bun trezorier de banca utilizeaza in mod obisnuit planificarea si prognoza. Pentru a face fata presiunii obligatiilor imediate, banca dispune de activele care formeaza pozitia sa monetara. Acestea sunt: • Numerarul • Disponibilul in contul current al bancii la banca centrala • Disponibilitati in conturi curente la alte banci • Sume incasate de la alte banci(sume in tranzit) Numerarul este format din monede metalice si bancnote aflate in posesia bancii la casierie si in seifuri. Necesarul este estimat si planificat in functie de volumul incasarilor si platilor zilnice cu numerar. Un instrument util este graficul de incasari si plati I numerar care prezinta valoarea anticipata a operatiunilor bancare cu numerar. Soldul acestor operatii corectat cu disponibilul la inceputul zilei se compara cu plafonul de casa al fiecarei perioade: surplusul este depus la banca centarala iar deficitul este transferat din contul de disponibil la banca centrala. Disponibilul in contul curent al bancii la Banca Centrala este constituit de societatea bancara in scopul de a avea: • Stocuri de moneda centrala pentru a putea satisface, in mod curent, cerintele legate de

onorarea obligatiilor catre alte banci. Se stie ca asemenea cerinte sunt determinate de derularea operatiunilor de plati prin sistemele de compensari, care stabilesc zilnic solduri decurgand din relatiile de plati intre fiecare banca si restul comunitatii bancare.

• Resurse pentru indeplinirea cerintelor privind rezerva minima obligatorie pe care autoritatea bancara din fiecare tara le instituie

Disponibilul in conturi curente la alte banci consta in depozitele la vedere pe care banca le detine la banci corespondente. Aceste depozite nu sunt atat de importante din punct de vedere al remunerari, aceste conturi curente fiind slab remunerate, ci sunt importante datorita intereselor generate de aceste operatiuni. Bancile mici, in schimbul constituirii acestor depozite, beneficiaza de o serie de servicii oferite de bancile mari: participarea la credite sindicalizate, tranzactii internationale, operarea mai rapida a tranzactiilor bilaterale, consultanta si asistenta in efectuarea unor plasamente.

Sumele incasate de la alte banci (FLOAT) sunt sume in tranzit aflate in sistemul bancar. Float- ul reprezinta decalajul care apare intre data de operare in contul clientului a platilor si data efectiva de inscriere a sumei in contul beneficiarului. Aceste sume aflate in decontare nu sunt accesibile pentru o perioada de timp nici noului beneficiar, nici platitorului, ele aflandu- se la dispozitia bancii.

Activele din pozitia monetara a unei banci sunt grupate si considerate ca fiind rezerve primare Aceste componente enuntate mai sus nu aduc venituri, cu exceptia rezervelor minime la care se poate bonifica dobanda nominala atunci cand rata inflatiei este mare. Aceste rezerve primare sunt principala sursa menita sa acopere cererile zilnice de lichiditate si au un caracter gratuit, in sensul ca banca are acces imediat la ele, fara a necesita alte costuri de transformare in lichiditati.

Obiectivul central al gestiunii bancare este maximizarea rentabilitatii. In aceste conditii, valoarea acestor elemente trebuie minimizata. Minimizarea se face in urmatoarea ordine: sume în transit, depozite la vedere la alte banci, numerar, rezervele la banca centrala.49 Sumele in tranzit pot fi reduse daca prelucrarea si colectarea documentelor de plata se efectueaza cat mai rapid. Pentru acest lucru, banca poate prelungi programul seara, poate folosi un serviciu de curier sau poate extinde utilizarea transferului electronic de fonduri. Aceste masuri si gradul lor de implementare se analizeaza periodic in functie de volumul sumelor in tranzit si fara a pierde din vedere cheltuielile suplimentare associate. Analiza trebuie sa se bazeze pe eveluarea costurilor si a beneficiilor marginale. Depozitele la vedere la alte banci se minimizeaza avand in vedere relatia cost/ servicii. Drept cost se poate considera valoarea pierduta a veniturilor din dobanzi, la nivelul ratei medii de fructificare activelor bancare. Beneficiile realizate trebuie analizate separate pentru fiecre tip de servicii oferite de banca corespondenta: asistenta plasamentelor, pastrarea titlurilor insiguaranta, intermedierea vanzarii/ cumpararii de titluri, participarea la imprumuturi de valoare mare. Gestiunea numerarului este realizara zilnic prin incadrarea in plafonul de casa. Rezerva la banca centrala trebuie gestionată zilnic pentru a se incadra la nivelul obligatoriu impus de norme. Banca trebuie sa nu depaseasca acest plafon datorita costului de oportunitate, dobanda practicata de bancile centrale pentru excedentul de rezerve este sub nivelul celei de pe piata interbancara sau al ratei medii a dobanzii pentru activele bancare. Daca valoarea disponibilului bancii la sfarsitul zilei in contul current la banca centrala este sub plafon atunci deficitul este completat scriptic de un imprumut de la banca centala in conditii extrem de dure care il fac sa echivaleze de fapt cu o penalizare aplicata bancii respective. O altă parte importanta a lichiditatii unei banci este asigurata de rezervele secundare. Acestea sunt consituite din activele detinute in scopul de a fi transformate imediat in lichiditati fara a pierde din valoarea acestora. Cea mai importanta categorie o reprezinta bonurile de tezaur. Gestiunea pozitiei monetare a unei banci presupune asigurarea incadrarii in nivelul minim al rezervelor obligatorii, in contextual restrictiilor temporale impuse de normele autoritatii bancare. Gestiunea pozitiei monetare presupune identificarea si luarea imediata in calcul a tuturor tranzactiilor importante care afecteaza disponibilul in cont current la banca centrala, precum si intreprinderea tuturor operatiilor necesare pentru a contracara influenta acestor tranzactii asupra pozitiei monetare a bancii. Cererile aleatoare de credite sau fluctuatiile depozitelor/ imprumuturilor bancare pot impune fie cumpararea de fonduri de pe piata la preturi peste nivelul optim, fie plasarea la rentabilitati suboptimale. Gestiunea pozitiei monetare este in esenta aceeasi, atat la bancile mari cat si la cele mici. La bancile mari gestiunea este complicată de numarul tranzactiilor zilnice de valoare semnificativă. Operatiile care constituie gestiunea monetara a unei banci se pot grupa, in functie de momentul realizarii lor , in operatii zilnice si operatii permanente. Operatiile zilnice se deruleaza o data pe zi, de regula la inceputul fiecarei zile lucratoare si au ca scop determinarea valorii excedentului/ deficitului estimat al contului de rezerva. Au la baza calcule relative simple care pot fi consemnate in documente tipizate de uz intern si constau in: • Insumarea rezervelor cotidiene estimate si a rezervelor cunoscute • Determinarea excedentului/ deficitului relativ estimat al contului de rezerva • Corectarea acestuia cu valoarea operatiilor certe planificate: operatii pe piata rezervelor

bancare si operatii cu titluri ale datoriei publice • Calcularea excedentului/ deficitului efective estimate simplu si cumulate Operatiile permanente sunt operatii de actualizare care se deruleaza pe parcursul zilei. Trebuie calculate efectele debitelor/ creditelor, apoi soldul anticipat al contului curent la banca centrala si, in functie de valoarea acestuia, trebuie luata rapid o decizie referitoare la operatiile necesare pentru corectia abaterilor.

49 Luminita Roxin, Gestiunea Riscurilor Bancare, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997, pag. 112

Majoritatea debitelor/ creditelor care afecteaza pozitia monetara a unei banci rezulta din soldul net al participarii la sistemul de plati sau din tranzactii pe care le-a initiat banca. Urmarirea acestora este relativ facila iar operatiile sunt extrem de probabile. Principala cauza de incertitudine ce planează asupra băncii este volatilitatea depozitelor bancare, in special a celor mari. Acestea afecteaza nu doar pozitia monetara a zilei ci si baza de calcul a rezervelor viitoare. In acest caz expunerea potentiala este egala cu produsul dintre valoarea acestor depozite si volatilitatea lor. Ea poate fi foarte mare si se cunosc chiar cazuri cand retragerea masiva a unor astfel de depozite de către clienŃi semnificativi a dus banca la faliment.

Protectia se poate realiza in primul rand printr- o planificare si o actualizare riguroasa. Clientii mari pot fi rugati sa anunte in prealabil efectuarea unor operatii de incasari/ plati de valoare mare. Pe de alta parte un instrument de lucru util este lista zilnica a operatiilor de mare.valoare. Trezorierul bancii aduna datele necesare si cauta o solutie pentru adecvarea pozitiei monetare efective la necesarul de rezerve normat.

D.- Gestiunea rezervei minime obligatorii Regimul rezervelor minime obligatorii (RMO) este reglementat juridic prin Regulamentul

nr. 6 din 24/07/2002, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 566 din 01/08/2002 şi printr-o serie de reglementările ulterioare.Rezervele minime obligatorii constituie unul dintre principalele instrumente folosite de BNR în promovarea politicii sale monetare.

RMO sunt disponibilităŃi băneşti ale institutiilor financiare, în lei şi în valută, păstrate în conturi deschise la BNR. InstituŃiile de credit sunt obligate să constituie RMO proporŃional cu pasivele deŃinute . Cuantumul rezervelor minime obligatorii se stabileşte diferenŃiat, funcŃie de natura pasivelor, monedă, scadenŃă şi alte condiŃii specifice. Modul de remunerare al rezervelor minime obligatorii se precizează diferenŃiat, pentru conturile exprimate în moneda naŃională, în EUR şi respectiv în USD. Băncile, persoane juridice române, sucursalele din România ale instituŃiilor de credit străine, casele centrale ale cooperativelor de credit, instituŃiile emitente de monedă electronică, persoane juridice române, şi casele de economii pentru domeniul locativ trebuie să menŃină rezerve minime obligatorii, în monedă naŃională şi în valută în conturi deschise la Banca NaŃională a României.

• Baza de calcul a rezervelor minime obligatorii

Baza de calcul a rezervelor minime obligatorii se constituie din mijloace băneşti în monedă naŃională şi în valută, reprezentând obligaŃii ale institutiilor financiare rezultate din acceptarea depozitelor şi a altor fonduri. Ea se determină ca medie a soldurilor zilnice ale elementelor de pasiv prevazute în perioada de observare. Perioada de observare o constituie intervalul cuprins între data de 24 a lunii precedente şi data de 23 a lunii curente. Pentru mijloacele băneşti în monedă naŃională şi în valută cuprinse în baza de calcul a rezervelor minime obligatorii, care au o scadenŃă reziduală mai mare de 2 ani de la sfârşitul perioadei de observare şi care nu prevăd clauze contractuale referitoare la rambursări, retrageri, transferări anticipate, precum şi pentru împrumuturile nerambursabile în monedă naŃională şi în valută, Banca NaŃională a României poate stabili rate diferenŃiate ale rezervelor minime obligatorii. La determinarea scadenŃei reziduale a elementelor de pasiv incluse în baza de calcul a rezervelor minime obligatorii se va avea în vedere scadenŃa iniŃial stabilită, nefiind luate în calcul prelungiri/reînnoiri ulterioare.

• Constituirea rezervelor minime obligatorii

Institutiile financiare sunt obligate să menŃină în conturile deschise la Banca NaŃională a României nivelul prevăzut al rezervelor minime obligatorii ca medie zilnică pe durata perioadei de aplicare.Perioada de aplicare o constituie intervalul cuprins între data de 24 a lunii curente şi data de 23 a lunii următoare. Rezervele minime obligatorii se calculeaza si se mentin astfel: a) în lei, în contul curent al băncii/casei centrale a cooperativelor de credit deschis la Banca NaŃională a României, pentru mijloacele băneşti în lei; b) în dolari S.U.A. sau în euro, în contul "LORO" al institutiilor financiarede, deschis la Banca NaŃională a României, pentru mijloacele băneşti în valută. OpŃiunea pentru una dintre cele două valute este a fiecărei institutii financiare. O dată formulată, ea nu poate fi modificată timp de 12 luni calendaristice. Costul eventualelor operaŃiuni de schimb valutar, necesare institutiilor financiare pentru constituirea rezervelor în valută, precum şi riscul valutar generat de aceste operaŃiuni sunt suportate în întregime de insitutiile financiare în cauză. Nu se fac compensări între depăşirea şi nerealizarea rezervelor minime obligatorii în lei sau în valută. Pentru deficitul de rezerve minime obligatorii se calculează şi se percepe o dobândă penalizatoare pe durata perioadei de aplicare aferente. Rata dobânzii penalizatoare se stabileşte de către Banca NaŃională a României şi se comunică prin circulară. Modificarea ratei dobânzii penalizatoare se comunică prin circulară, cu cel puŃin o zi înainte de începerea perioadei de aplicare.

• Ratele rezervelor minime obligatorii Ratele rezervelor minime obligatorii se stabilesc de către Banca NaŃională a României, în

funcŃie de obiectivele sale de politică monetară, şi se comunică prin circulară. Modificarea ratelor rezervelor minime obligatorii se comunică prin circulară cu cel puŃin 7 zile înainte de începerea perioadei de aplicare. Pentru mijloacele băneşti în monedă naŃională şi în valută cuprinse în baza de calcul a rezervelor minime obligatorii care au o scadenŃă reziduală mai mare de doi ani de la sfârşitul perioadei de observare şi care nu prevăd clauze contractuale referitoare la rambursări, retrageri, transferări anticipate, precum şi pentru împrumuturile nerambursabile, rata rezervelor minime obligatorii este zero. Sumelor a căror rambursare se efectuează eşalonat li se aplică o rată zero a rezervelor minime obligatorii atâta timp cât scadenŃa reziduală a acestora este mai mare de doi ani de la finele perioadei de observare.

• Remunerarea rezervelor minime obligatorii Pentru nivelul efectiv al rezervelor Banca NaŃională a României plăteşte dobândă până la nivelul prevăzut al rezervelor minime obligatorii. Stabilirea şi modificarea ratei dobânzii plătite la rezervele minime obligatorii se fac de către Banca NaŃională a României prin circulară. Rata dobânzii se va situa cel puŃin la nivelul ratei dobânzii medii la depunerile la vedere practicate de bănci. Rata dobânzii medii practicate de bănci la depunerile la vedere se calculează lunar de către Banca NaŃională a României, distinct pentru lei şi pentru valută, ca medie ponderată, pe baza datelor transmise de bănci. Soldurile depunerilor la vedere, inclusiv cele neremunerate, precum şi ratele dobânzilor aferente sunt cele din ultima zi calendaristică a perioadei de observare. Ratele dobânzilor astfel calculate se iau în considerare pentru rezervele minime obligatorii din perioada de aplicare aferentă perioadei de observare pentru care s-a făcut raportarea. Pentru excedentul de rezerve, Banca NaŃională a României nu plăteşte dobândă. La calcularea dobânzilor, se utilizează convenŃia: număr de zile calendaristice al perioadei de aplicare / 360.

Plata dobânzilor la rezervele minime obligatorii şi încasarea dobânzii penalizatoare pentru deficitele de rezerve minime obligatorii se fac în prima zi lucrătoare după terminarea perioadei de aplicare pentru care s-a făcut calculul.

• Raportarea şi verificarea raportărilor privind rezervele minime obligatorii În termen de 3 zile lucrătoare de la expirarea perioadei de observare, băncile vor raporta, în scris, Băncii NaŃionale a României - DirecŃia politici monetare - baza de calcul pentru determinarea rezervelor minime obligatorii şi datele necesare pentru calcularea ratei medii a dobânzilor la vedere. O institutie financiara nou infiintata începe să raporteze şi să constituie rezerve minime obligatorii după expirarea primei perioade de observare complete de la data notificării efectuării primei operaŃiuni bancare. O institutie financiara cu cont curent redeschis la Banca NaŃională a României începe să raporteze şi să constituie rezerve minime obligatorii începând cu data redeschiderii contului în evidenŃele Băncii NaŃionale a României. Banca NaŃională a României va verifica la sediul băncilor exactitatea datelor raportate pentru calculul rezervelor minime obligatorii şi al ratei medii a dobânzilor practicate la depunerile la vedere. Băncile/casele centrale ale cooperativelor de credit au obligaŃia de a păstra documentele primare care au stat la baza raportărilor conform legislaŃiei în vigoare. Verificarea se poate realiza la sediul principal, la sucursale şi la alte sedii secundare ale băncilor/caselor centrale ale cooperativelor de credit. În situaŃia în care o bancă/casă centrală a cooperativelor de credit sesizează din proprie iniŃiativă apariŃia unor diferenŃe între baza de calcul raportată şi cea rezultată din aplicarea prezentului regulament şi circularelor emise în aplicarea acestuia, aceasta va înştiinŃa DirecŃia politici monetare şi DirecŃia supraveghere din Banca NaŃională a României cu privire la aceste diferenŃe. Încasarea dobânzii penalizatoare pentru deficitele de rezerve şi a dobânzii plătite în plus pentru nivelul efectiv al rezervelor se face fără preaviz, în termen de maximum cinci zile lucrătoare ulterioare datei înregistrării la Banca NaŃională a României a adresei de înştiinŃare formulate de către bancă. Banca NaŃională a României poate dispune şi efectuarea unui control la sediul băncii/casei centrale a cooperativelor de credit în cauză pentru verificarea corectitudinii raportării respective şi în funcŃie de rezultatele acestuia poate proceda la aplicarea unor sancŃiuni. Transmiterea cu întârziere a bazei de calcul atrage după sine majorarea cu 10 la sută a nivelului prevăzut al rezervelor minime obligatorii care rezultă din raportarea băncii/casei centrale a cooperativelor de credit în cauză. În situaŃia în care o bancă/casă centrală a cooperativelor de credit nu raportează baza de calcul până în a zecea zi calendaristică a perioadei de aplicare, nivelul prevăzut al rezervelor se va stabili prin aplicarea unei majorări de 15 la sută asupra nivelului prevăzut al rezervelor minime obligatorii aferent perioadei de aplicare precedente. Neraportarea în termenul stabilit a datelor necesare pentru calcularea ratei medii a dobânzilor la vedere atrage după sine luarea în calcul, în mod automat, de către Banca NaŃională a României, a ultimelor date transmise de banca/casa centrală a cooperativelor de credit. În situaŃia în care o instituŃie de credit înregistrează deficite de rezerve mai mult de două ori în decursul ultimelor 12 luni, Banca NaŃională a României va aplica una dintre următoarele sancŃiuni:

a) avertisment scris dat instituŃiei de credit; b) amendă aplicabilă instituŃiei de credit, între 0,05% şi 1% din capitalul social; c) amendă aplicabilă administratorilor, conducătorilor instituŃiei de credit ori persoanelor

desemnate să asigure conducereacompartimentelor, sucursalelor ori a altor sedii secundare, între 1-6 salarii medii nete/bancă, conform situaŃiei salariale existente în luna precedentă datei la care s-a constatat fapta, respectiv între 1-6 salarii ale acestora din luna precedentă, la data constatării faptei. Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat.

• Implicatiile ratei rezervei minime obligatorii asupra lichidităŃii bancare Nivelul ratelor rezervelor minime obligatorii este stabilit de BNR in concordanta cu obiectivele politicii monetare. Bancile comerciale vor fi obligate sa pastreze mai multe disponibilitati in contul aferent rezervei minime obligatorii daca ratele de constituire sunt mai ridicate, ceea ce constituie un activ cu cel mai inalt grad de lichiditate, care permite achitarea obligatiilor scadente si a solicitarilor de plati provenite de la clientii proprii. Banca centrala reuseste astfel sa acumuleze un volum important de resurse la un nivel inferior de dobanda in comparatie cu orice tip de operatiune de open market. Daca din punct de vedere al lichiditatii bancare se inregistreaza o situatie imbunatatita, in cazul cresterii ratelor de constituire a rezervelor minime obligatorii, din punct de vedere al profitabilitatii bancilor si a sustinerii activitatii agentilor economici prin intermediul creditarii se inregistreaza reduceri importante. Necesitatea constituirii rezervei minime obligatorii impune pastrarea unei rezerve de fonduri suplimentare care sa acopere eventualele plati neprevazute si care afecteaza contul de disponibilitati la BNR. Platile urgente sau neprevazute solicitate de anumiti clienti trebuie obligatoriu onorate pentru a nu crea o imagine distorsionata asupra situatiei lichiditatii bancii. Din aceasta cauza bancile isi asuma acest efort prin realizarea unui excedent de rezerva acoperitor oricaror fluxuri nefavorabile care ar putea interveni. Datorita imaginii necorespunzatoare c ear putea sa o creeze, in piata interbancara, neindeplinirea rezervei minime obligatorii, bancile prefera aceasta alternative de alocare a unei marje de siguranta care reprezinta de fapt un plasament cu dobanda 0%. Asigurarea unei lichiditati corespunzatoare bancii, necesare asigurarii in cont la BNR a fondurilor destinate constituirii rezervei minime obligatorii, este foarte importanta, avand in vedere perceptia pietei interbancare cu privire la o banc ace nu reuseste sa indeplineasca aceste cerite minime. In cadrul activitatii de trezorerie si in vederea asigurarii unei lichiditati suficiente constituirii rezervei minime obligatorii in cont current la BNR, bancile realizeaza permanent simulări ale:

o Evolutiei nivelului rezervei minime obligatorii o Evolutiei operatiunilor de incasari si plati ce afecteaza contul current al bancii o Evolutiei nivelului plasamentelor prognozate o Evolutia nivelului fondurilor atrase pentru anumite perioade, in care se

prognozeaza inregistrarea unui deficit de rezerva minima obligatorie o Evolutia ratelor rezervelor minime obligatorii stabilite de BNR.

Plasamentul in rezerva minima obligatorie nu reprezinta cea mai buna alegere din punct de vedere al profitabilitatii plasamentelor. Din punct de vedere al lichiditatii bancare, acest plasament este extrem de necesar deoarece reprezinta cel mai lichid activ al bancii, care poate fi utilizat imediat pentru achitarea obligatiilor asumate. Nivelul ratei rezervelor minime obligatorii este extrem de important pentru evolutia pietei financiar- bancare si influenteaza:

o Strategia bancii de atragere si plasare de resurse pe termen scurt, mediu si lung o Sustinerea economiei prin intermediul creditarii o Accsesul la credite cu dobanzi attractive o Nivelul de profitabilitate al bancilor

In concluzie, cu cat rata rezervelor minime obligatorii este mai mare, cu atat se inregistreaza o lichiditate mai buna a bancii., aspect demonstrat cu ajutorul relaŃiilor de mai jos: RMOnec= r * D ER= RMOef- RMOnec(>0) DR= RMOef- RMOnec(<0) Unde: RMOnec- rezerva minima obligatorie pe care banca trebuie sa o constituie la Banca Centrala RMOef- suma efectiva aflata in contul unei banci deschis la Banca Centrala ER- excesul de rezerva

DR- deficitul de rezerva r- rata sau cota rezervei minime obligatorii D- volumul depozitelor atrase de banca

E.-Nevoile şi sursele de lichiditate ale băncii

Nevoile de lichiditate sunt obligatii imediate carora banca trebuie sa le faca fata pentru a fi in continuare recunoscuta ca intermediar financiar.50

Estimarea acestor nevoi se face in functie de termenul de exigibilitate al obligatiilor bancii respective. Astfel, avem delimitate nevoi de lichiditate bancară pe termen scurt, pe termen lung şi nevoi de lichiditate ciclică.

• Nevoile de lichiditate pe termen scurt Identitatea, evaluarea si finantarea acestor nevoi se face pentru orizonturi anuale. Aceste nevoi sunt generate de o serie de factori: factori sezonieri, operatiile marilor clienti, volatilitatea depozitelor si volatilitatea creditelor. Factorii sezonieri pot afecta atat cererea de credite cat si fluxul de depozite. Cele mai multe fluctuatii sezoniere pot fi corect anticipate pe baza experientei anterioare prin analiza dinamica a seriilor de date. OperaŃiile de mare valoare (transferurile si creditele de mare valoare) pot crea si ele probleme de gestiune a lichiditatii pe termen scurt. Clientii mari sunt cei cu potentialul de risc cel mai ridicat. Estimarea acestui tip de nevoie de lichiditate pe termen scurt este dependenta de cunoasterea nevoilor de finantare, a intentiilor si a profilului clientilor mari. Creditele si depozitele volatile pot fi estimate prin programe specifice ca indici dinamici si ca pondere fata de alte depozite sau credite, intotdeauna in baza experientei anterioare si corelat cu faza ciclului economic.

• Nevoile de lichiditate pe termen lung Aceste nevoi sunt corelate cu tendintele de comportament care caracterizeaza comunitatile de clienti ai bancii , precum si pietele pe care opereaza banca.

Pentru determinarea tendintelor evolutiei lichiditatii pe termen lung se realizeaza o clasificare a tuturor elementelor bilantiere in lichide sau solide. Diferenta dintre activele lichide si pasivele volatile se numeste pozitia lichiditatii. Aceasta diferenta este pozitiva daca activele lichide sunt mai mari decat pasivele volatile. Cresterea activelor este determinată de o crestere a creditelor, iar cresterea pasivelor de cresterea depozitelor. Daca se anticipeaza o crestere a creditelor mai mare decât cresterea depozitelor atunci se anticipeaza o nevoie de lichiditate pe termen lung care se acopera prin diminuarea marjei lichiditatii sau din imprumut. Daca se anticipeaza o crestere de credite mai mica decat cresterea depozitelor, apare un plus de lichiditate pe termen lung care poate fi folosit pentru majorarea marjei lichiditatii sau pentru finantarea altor plasamente bancare.

• Nevoile de lichiditate ciclică Aceste nevoi sunt mult mai greu de estimat, deosebit de dificilă fiind anticiparea momentului aparitiei lor. Pentru estimarea marimii acestor nevoi se pot folosi metode de analiza si calcul precum:51

• Corelarea dinamicii depozitelor cu dinamica ratelor dobanzii. Analiza curbei ratelor dobanzii pe piata da o buna aproximatie a anticiparilor agentilor referitoare la faza ciclului economic in care urmeaza sa intre economia. Banca poate stabili indici de corelatie intre dinamica acestor rate sic ea a propriilor depozite si atunci poate stabili nivelul probabil al acestor depozite in functie de evolutia dobanzilor de piata.

50 Luminita Roxin, Gestiunea Riscurilor Bancare, Editura Didactica si Pedagocica, Bucuresti, 1997, pag 120 51 Luminita Roxin, op cit. pag. 122

• Analiza comportamentului liniilor de credit • Evaluarea vulnerabilitatii bazei de depozite presupune aprecierea gradului in care s- a realizat

o diversificare optima a bazei de depozite si a calitatii programelor de gestiune a riscurilor din domenii care afecteaza imaginea bancii.

• Utilizarea pachetelor de programe de analiza statistica care sunt folosite mai ales pentru analiza sezonalitatii

• Nevoile neprevazute de lichiditate Sunt provocate de evenimente aleatoare si sunt imposibil de anticipat. Pot fi generate de diverse cauze: reducerea depozitelor ca urmare a unor zvonuri, suspendarea drastica a unor surse de finantare, cresterea surprinzatoare a creditelor solicitate. Chiar daca nu pot fi anticipate, banca trebuie sa fie pregatita sa le faca fata in orice moment prin realizarea unui plan in care se stabilesc sursele de urgenta pentru acoperirea nevoii de lichiditate pana la un procent dat din baza de calcul. Aceasta poate fi valoarea totala a depozitelor volatile sau valoarea totala a liniilor de credit sau valoarea imprumuturilor de pe piata.

• Sursele de lichiditate bancară Satisfacerea nevoilor de lichiditate bancara presupune identificarea surselor de lichiditate la care poate face apel banca. Din punct de vedere al gestiunii bancii lor, aceste surse se impart in surse de lichiditae traditionale si surse noi.

Lichiditatea Bancara

Surse Destinatii Rezerve primare:

1. numerar in seifurile bancii 2. depozite la banca centrala 3. depozite la banci corespondente

Rezerve secundare: 4. portofoliul de bonuri de tezaur si 5. alte titluri negociabile

Portofoliul de credite: 6. rate scadente la credite acordate clientilor

Imprumuturi: 7. emiterea de certificate de depozit 8. cumpararea de rezerve 9. imprumuturi de la banca centrala 10. imprumuturi de la banci corespondente

1.-rezerva minima obligatorie la banca centrala 2.-posibila fluctuatie a depozitelor 3.- eventuale cereri de imprumut 4.- nevoile de bani lichizi ale clientilor

Sursa: Luminita Roxin,Gestiunea Riscurilor Bancare, pag 126 Sursele traditionale sunt de doua tipuri: active lichide si imprumuturi. Activele lichide include acele active bancare in care fondurile sunt temporar plasate. Ele cuprind rezervele primare, secundare si creditele scadente. Imprumuturile desemneaza ansamblul metodelor prin care bancile pot imprumuta sau obtine fonduri. Sursele noi de lichiditate sunt generate de folosirea in gestiunea lichiditatii a unor tehnici si instrumente financiare noi: cumpararea de titluri emise cu o optiune de rascumparare inainte de scadenta la un preŃ fix, cunoscut dinainte, titlurizarea creditelor. Bancile pot folosi si piata de capital pentru acoperirea unor nevoi de lichiditate prin emisiune proprie de note.

• Adecvarea surselor la nevoile de lichiditate

Adecvarea surselor la nevoile de lichiditate se face luand in considerare mai multi factori precum:

o caracterul nevoii de lichiditate, considerat principalul factor al deciziei de alocare a anumitor surse pentru acoperirea nevoilor de lichiditate

o accesul la pietele financiare este o restrictie care poate limita in mod essential gestiunea lichiditatii bancare, accesul fiind direct proportional cu talia bancii

o filozofia manageriala este foarte importanta pentru strategia bancii de acoperire a nevoilor d elichiditate, in baza ei stabilindu- se normele interne si reperele impuse de conducerea bancii, salariatilor.

o Costul si trasaturile diferitelor surse de lichiditate o Prognoza privind evolutia ratei dobanzii

F.- Indicatorii lichidităŃii bancare

Lichiditatea bancara poate fi masurata cu ajutorul unui sistem de indicatori. Acesti indicatori ofera o imagine relevantă despre gradul de lichiditate al bancii dar si despre calitatea gestiunii lichiditatii bancare.52

1.- Grupa pasivelor nete O prima grupa de indicatori de lichiditate are patru componente distincte ce pot fi calculate pe baza acelorasi date, respectiv detalierea pe benzi de scadenta a pasivelor si activelor bancare: pasivele nete simple, pasivele nete cumulate, indicele lichiditatii si transformarea medie a scadentelor.

o pasivele nete simple se calculeaza, pentru fiecare perioada, ca diferenta intre pasivele si activele cu aceeasi scadenŃa si exprimă masura in careactivele scadente acopera pasivele scadente. Problemele de gestiune apar cand pasivele nete simple sunt positive deoarece banca trebuie sa gaseasca resurse suplimentare pentru acoperirea lor.

o pasivele nete cumulate se calculeaza ca diferenta intre pasivele si activele cumulate corespunzatoare fiecarei benzi de scadenta. Sunt folosite pentru a semnala perioada de maxima nevoie de lichiditate.

o indicele lichiditatii se calculeaza pe baza acelorasi date, dar nu prin diferenta ci prin raportare:

IL= Σ pasive ponderate/ Σ active ponderate Sunt utilizate doua sisteme de ponderare: - ponderarea cu un numar mediu de zile , luni sau ani corespunzator fiecarei perioade - ponderarea cu numarul current al grupei de scadente respective Valoarea optima a acestui indicator este 1.

o transformarea medie a scadentelor exprima in numar de zile, luni sau de ani diferenta dintre scadenta medie ponderata a activelor bancare si cea a pasivelor bancare. Formula de calcul este:

TS= Σactive ponderate/ Σactive – Σpasive ponderate/ Σpasive

Transformarea medie a scadentelor sugereaza cel mai bine riscul de lichiditate in comparatie cu indicatorii precedenti., deoarece permite exprimarea in unitati de timp a transformarii practice.

2.- Grupa lichiditatii imediate

• pozitia lichiditătii Acest indicator se calculeaza pe zile (pentru saptamana urmatoare), pe saptamani (pentru luna urmatoare) si pe luni (pentru anul urmator). Marimea pozitiei acestui indicator se calculeaza ca diferenta intre activele lichide si pasivele imediate. Activele lichide sunt reprezentete de contul

52 Cezar Basno, Nicolae Dardac, Management Bancar, Editura Economica, Bucuresti, 2002, pag 64

current la Banca Centrala si plasamentele scadente de incasat. Pasivele imediate sunt constituite din depozite volatile si imprumuturi scadente de rambursat. Daca pozitia lichiditatii este negativă atunci activele lichide sunt insuficiente pentru onorarea integrala a obligatiilor imediate. In aceste conditii, trebuie sa se recurga la surse de lichiditate pentru acoperirea acestui deficit. Ordinea de preferinta pentru finantarea operatiei ar fi: imprumut de la Banca Centrala, imprumut de pe piata interbancara, lichidarea inainte de termen a unor active din potofoliu, titlurizarea unor credite. Daca pozitia lichiditatii este pozitivă, atunci resursele lichide de care dispune banca depasesc necesarul său pentru perioada corespunzatoare

• gradul de indatorare pe termen scurt Acest indicator se calculeaza pentru perioade foarte scurte si pe benzi de scadente. Raportul se refera la pozitia considerata a bancii fata de piata si vizeaza raportul intre solicitarile noi fata de piata, prilej de noi angajari fata de piata si imprumuturi scadente, prilej de dezamagire. Formula de calcul folosită este: Rata= Solicitari noi fata de piata creditului/ Imprumuturi scadente pe piata creditului Marimea acestui indicator trebuie sa se situeze aproape de valoarea 1, aceasta insemnand un echilibru intre noile solicitari de credite si imprumuturile scadente. Daca raportul are valori supraunitare, banca se afla in postura de a fi nevoita sa atraga resurse. In caz invers, banca se afla in ipostaza de surplus de resurse pe care trebuie sa le fructifice in conditii de maxima profitabilitate si minim de risc.

3.- Ratele de referinta ale lichidităŃii Pentru ca gradul de lichiditate sa poata fi mai bine perceput, trebuie ca acesta sa fie interpretat nu numai in suma, ci si in raport de alte elemente ale bilantului bancar sau in raport de total bilant.53 Pentru aprecierea lichiditatii se pot folosi indicatori de tip ratio construiti prin raportare intre diferitele posturi sau grupe din bilant care opun elementele de activ cu cele de pasiv. Cel mai frecvent se utilizează:

• Rata lichiditatii (1) = total credite acordate/ total depozite O rata scazuta sub 1 ar insemna un exces de lichiditate si un profit diminuat. O rata supraunitara ar implica riscuri sporita, determinand lichidarea cu pierderi a unor active in scopul de a acoperi la nevoie cererile de restituire ale deponentilor.

• Rata lichiditatii (2) = disponibilitati + titluri negociabile negajate/ total active Arata dimensional marimea activelor lichide si usor lichidabile. Este favorabila o rata supraunitara.

• Rata lichiditatii (3) = resurse volatile/ active volatile O valoare subunitara a ratei este benefica. In practica bancara internationala, de o importanta deosebita este ponderea diferitelor tipuri de resurse in totalul pasivelor pentru a aprecia gradul de solicitare la restituire. Se recomanda, în acest scop, o serie de indicatori precum:54

• indicatorul pozitiei monetare = numerar si depozite la alte banci/ total active; (valoarea indicatorului trebuie sa fie cat mai mare) • indicatorul titluri de valoare lichide = titluri de stat/ total active;

(valoarea indicatorului trebuie sa fie cat mai mare) 53 Cezar Basno, Nicolae Dardac, Management Bancar, Editura Economica, Bucuresti, 2002, pag 67 54 Cezar Basno, Nicolae Dardac, op cit. pag. 68

• pozitia neta a fondurilor de la Banca Centrala = (fonduri vandute- fonduri cumparate) / total active; valoarea indicatorului trebuie sa fie cat mai mare

• indicatorul pasivelor foarte lichide: active ale pozitiei monetare/ pasive ale pietei monetare

• indicele plasamentelor pe termen scurt/ passive sensibile; valoarea indicatorului trebuie sa fie cat mai mare

• indicele depozitelor stabile: depozite stabile/ total active; valoarea indicatorului trebuie sa fie cat mai mare

Primii trei indicatori se concentreaza asupra activelor sau lichiditatii stocate a bancii. Ceilalti trei se focalizeaza asupra pasivelor sau a lichiditatii cumparate a bancii. Fiecare indicator trebuie comparat cu media indicatorului respectiv asociat băncilor de aceleasi dimensiuni si caracteristici din sistemul bancar. Depozitele bancare si celelalte surse de fonduri bancare sunt grupate pe categorii in functie de probabilitatea de a fi retrase:55 • pasive foarte lichide- depozite care vor fi retrase cu siguranta in perioada imediat urmatoare • fonduri vulnerabile- depozite ale clientilor din care o parte substantiala, 25- 30 %, va fi

retrasa in perioada imediat urmatoare • fonduri stabile- fonduri de dimensiuni mari si care produc cele mai mari dezechilibre in

cazul retragerii lor de catre titularii de cont

3.- Supravegherea riscului de lichiditate în bănci Analiza lichiditatii unei banci nu se poate baza doar pe calculul unor indicatori de lichiditate globali, care nu pot tine cont de maturitatea reziduala a resurselor si plasamentelor, in conditiile specifice mediulu economic actual.56 B.N.R. a emis Normele nr.1/ 2002 si nr. 7/ 2003 privind lichiditatea bancilor persoane juridice cu scopul de a corela maturitatile reziduale ale activelor si pasivelor unei banci, de a apropia analiaza lichiditatii bancare de cea aplicata pe pietele internationale. Conform normelor BNR.supravegherea riscului de lichiditate se realizeaza: a) de banci b) de Banca Nationala a Romaniei, pe baza indicatorului de lichiditate raportat de banci. Limita minima a indicatorului de lichiditate este 1 si se calculeaza ca raport intre lichiditatea efectiva si lichiditatea necesara, pe fiecare banda de scadenta. In cadrul normei BNR, privind nivelul lichiditatii, sunt definiti urmatorii termeni: a) risc de lichiditate fata de o singura persoana - obligatia bancii fata de orice persoana sau grup de persoane fizice ori juridice care sunt legate economic intre ele in sensul ca: - una dintre persoane exercita asupra celorlalte, direct sau indirect, putere de control; - nivelul cumulat al obligatiei bancii reprezinta un singur risc de lichiditate pentru banca in sensul ca retragerea de catre una dintre persoane a unui depozit, inchiderea unui cont curent si/sau utilizarea unui angajament de finantare primit de la banca poate atrage din partea celorlalte persoane retragerea depozitelor, inchiderea conturilor curente si/sau utilizarea angajamentelor de finantare primite de la banca; b) risc mare de lichiditate fata de o singura persoana - riscul de lichiditate fata de o singura persoana, a carei valoare reprezinta cel putin 10% din valoarea obligatiilor bilantiere, altele decat imprumuturile, si a angajamentelor de finantare date de banca evidentiate in afara bilantului

55 Cezar Basno, Nicolae Dardac, op cit., pag 69 56 Nicolae Danila, Lucian Claudiu Anghel, Marius Ioan Danila – Managementul Lichiditatii bancare, Editura Economica, Bucuresti 2002, pag. 127

c) durata ramasa de scurs reprezinta durata de viata reziduala a activelor bilantiere, obligatiilor bilantiere si a angajamentelor primite/ date de banca evidentiate in afara bilantului, stabilita in functie de scadentele acestora d) excedent/deficit de lichiditate reprezinta diferenta pozitiva/negative dintre lichiditatea efectiva si lichiditatea necesara e) benzile de lichiditate utilizate in repartizarea activelor si pasivelor bancare sunt:

• pana intr-o luna inclusiv • intre o luna si 3 luni inclusiv • intre 3 luni si 6 luni inclusiv • intre 6 luni si 12 luni inclusiv • peste 12 luni

f) Lichiditatea efectiva se determina prin insumarea, pe fiecare banda de scadenta, a activelor bilantiere si a angajamentelor primite evidentiate in afara bilantului. g) Lichiditatea necesara se determina prin insumarea, pe fiecare banda de scadenta, a obligatiilor bilantiere si a angajamentelor date evidentiate in afara bilantului. In cazul inregistrarii unui excedent de lichiditate in oricare dintre benzile de scadenta, cu exceptia ultimei benzi, acesta se va adauga la nivelul lichiditatii efective, aferent benzii de scadenta urmatoare. Bancile trebuie sa mentina in permanenta indicatorul de lichiditate cel putin la nivelul stabilit prin norma. Bancile vor calcula indicatorul de lichiditate prin completarea corespunzatoare a urmatoarelor formulare:

• REPARTIZAREA ACTIVELOR BILANTIERE PE SCADENTE • REPARTIZAREA OBLIGATIILOR BILANTIERE PE SCADENTE • REPARTIZAREA PE SCADENTE a angajamentelor primite, evidentiate in

afara bilantului • REPARTIZAREA PE SCADENTE a angajamentelor date, evidentiate in

afara bilantului • CALCULAREA INDICATORULUI DE LICHIDITATE

Formularele vor fi completate avandu-se in vedere urmatoarele: a) vor cuprinde toate sucursalele si alte sedii secundare ale bancii, deschise pe teritoriul Romaniei sau in strainatate; b) vor cuprinde toate operatiunile, indiferent de moneda in care sunt denominate acestea; operatiunile in moneda straina vor fi evaluate in echivalent in lei la cursul de schimb in vigoare comunicat de Banca Nationala a Romaniei in ultima zi bancara lucratoare a perioadei pentru care se intocmeste raportarea; Bancile vor transmite lunar Bancii Nationale a Romaniei - Directia supraveghere formularele prevazute atat letric, cat si prin reteaua de comunicatii interbancare. Raportarea se va transmite prin reteaua de comunicatii interbancare in termen de 10 zile de la sfarsitul lunii pentru care aceasta se intocmeste si in forma letrica in termen de 15 zile de la sfarsitul lunii pentru care aceasta se intocmeste. In cazul in care ultima zi a termenului pana la care se poate transmite raportarea este o zi nelucratoare, raportarea se va transmite pana cel tarziu in prima zi lucratoare ulterioara acesteia. Conform Normei nr. 1 din 9 aprilie 2001, privind lichiditatea bancilor, in vederea limitarii riscului de lichiditate bancile sunt obligate sa isi stabileasca pentru fiecare exercitiu financiar:

a) strategia in domeniul managementului lichiditatii, care va fi reanalizata ori de cate ori modificarea conditiilor mediului de afaceri o impune;

b) strategia managementului lichiditatii in cazuri de criza, materializata intr-un plan alternativ care sa prevada solutii pentru depasirea in conditii optime a perioadei de criza. In cazul bancilor persoane juridice romane, strategiile in domeniul managementului lichiditatii trebuie aprobate de consiliul de administratie. In vederea realizarii obiectivelor stabilite prin strategiile in domeniul managementului lichiditatii bancile sunt obligate sa dispuna de proceduri de urmarire si limitare a riscului de lichiditate, care sa respecte cerintele normei.

In cazul bancilor persoane juridice romane procedurile de urmarire si limitare a riscului de lichiditate trebuie sa fie aprobate cel putin la nivelul comitetului de risc. Bancile sunt obligate sa dispuna de proceduri administrative si de control intern adecvate care sa permita supravegherea riscului de lichiditate. Bancile sunt obligate sa desemneze un conducator care sa asigure coordonarea permanenta a activitatii in domeniul managementului lichiditatii. In cazul in care nivelul unui risc mare de lichiditate fata de o singura persoana depaseste 15% din totalul obligatiilor bilantiere, altele decat imprumuturile, si al angajamentelor de finantare date de banca evidentiate in afara bilantului, bancile vor calcula lichiditatea necesara prin inregistrarea la valoarea contabila a obligatiilor bilantiere cu scadenta la vedere pe care le au fata de persoana respectiva.

• Supravegherea riscului mare de lichiditate fata de o singura persoana se realizeaza astfel:

- Bancile vor raporta Bancii Nationale a Romaniei - Directia supraveghere nivelul riscurilor mari de lichiditate fata de o singura persoana prin intermediul formularelor: SituaŃia riscurilor mari de lichiditate fata de o singura persoana si Structura grupurilor care reprezinta o singura persoana, fata de care banca inregistreaza risc mare de lichiditate

- Formularele vor fi transmise lunar atat letric, cat si prin reteaua de comunicatii interbancare.

- Raportarea se va transmite prin reteaua de comunicatii interbancare in termen de 10 zile de la sfarsitul lunii pentru care aceasta se intocmeste si in forma letrica in termen de 15 zile de la sfarsitul lunii pentru care aceasta se intocmeste.

- In cazul in care ultima zi a termenului pana la care se poate transmite raportarea este o zi nelucratoare, raportarea se va transmite cel tarziu pana in prima zi lucratoare ulterioara acesteia.

• Lichiditatea efectivă Determinarea lichiditatii efective se realizeaza prin repartizarea pe benzi de scadenta a activelor bilantiere si a angajamentelor primite de banca si evidentiate in afara bilantului. In prima banda de scadenta, pana la 1 luna inclusiv, se vor inregistra urmatoarele active bilantiere si angajamente primite si evidentiate in afara bilantului:

- Active bilantiere cu scadenta la vedere, vor fi inscrise la valoarea contabila diminuata cu provizioanele constituite

- Alte active cu scadenta la vedere, cum sunt conturile curente debitoare si creantele atasate aferenta, vor fi inscrise la o valoare ajustata determinata prin aplicarea la valoarea contabila diminuata cu provizioanele constituite a unui coeficient de ajustare (l- k)

- Titlurile cu venit variabil inscrise la cota unei burse de valori din tari member ale Organizatiei pentru Cooperare Economica si Dezvoltare sau din Romania, inregistrate la titluri de tranzactie sau la titluri de plasament, vor fi inscrise la o valoare ajustata reprezentand 50% din valoarea contabila diminuata cu provizioanele constituite

- Titluri cu venit fix cu scadenta de pana la un an inclusiv inregistrate la titluri de tranzactie, titluri de plasament sau titluri de investitie, vor fi inscrise la o valoare ajustata reprezentand 90 % din valoarea contabila diminuata cu provizioanele constituite

- Titlurile cu venit fix cu scadenta mai mare de un an inregistrate la titluri de tranzactie, titluri de plasament sau titluri de investitie, vor fi inscrise la o valoare ajustata reprezentand 70% din valoarea contabila diminuata cu provizioanele constituite

- Alte titluri cu venit fix, vor fi inscrise la o valoare ajustata reprezentand 60% din valoarea contabila diminuata cu provizioanele constituite

- Creante atasate aferente titlurilor cu venit fix vor fi inscrise la o valoare ajustata obtinuta prin aplicarea la valoarea contabila diminuata cu provizioanele constituite a coeficientilor de ajustare

- Creditele restante aferente clientelei nebancare, clasificate in categoriile “standard ” si “in observatie” vor fi inscrise la o valoare ajustata obtinuta prin aplicarea la valoarea contabila diminuata cu provizioanele constituite a coeficientului de ajustare (l-k)

- Dobanzile restante aferente creditelor mentionate anterior si creantelor atasate aferente acestora vor fi inscrise la o valoare ajustata obtinuta prin aplicarea la valoarea contabila diminuata cu provizioanele constituite a coeficientului de ajustare (l-k)

- Creditele si plasamentele restante aferente clientelei bancare, clasificate in categoriile “standard” si “substandard”, vor fi inscrise la o valoare ajustata obtinuta prin aplicarea la valoarea contabila diminuata cu provizioanele constituita a coeficientului de ajustare (l- k)

- Dobanzile restante aferente creditelor si plasamentelor acordate clientelei bancare si creantele atasate aferente acestora vor fi inscrise la o valoare ajustata, obtinuta prin aplicarea la valoarea contabila diminuata cu provizioanele constituite a coeficientului de ajustare (l- k)

- Angajamentele de garantie vor fi inscrise la o valoare ajustata obtinuta prin aplicarea la valoarea contabila a coeficientului k

Toate celelalte categorii de active vor fi repartizate pe benzi de scadenta in functie de durata ramsa de scurs, la valoarea contabila diminuata cu provizioanele constituite. Creditele curente si creantele atasate aferente clientelei nebancare vor fi evidentiate la o valoare ajustata determinată prin aplicarea la valoarea contabilă aferentă fiecarei benzi de scadentă, diminuată cu provizioanele constituite, a coeficientului de ajustare (l- k). Coeficientii k ( de ajustare) ce se vor aplica creditelor/ plasamentelor curente/ restante si dobanzilor curente/ restante separat pentru clientela bancara si cea nebancara se vor determina prin raportarea soldului creditelor/ plasamentelor restante separat pentru clientele bancara si cea nebancara incadrate in categoriile “indoielnic” si “pierdere” la total credite acordate clientelei nebancare si bancare existente in sold la sfarsitul lunii pentru care se intocmeste raportarea catre BNR.

• Lichiditatea necesară Determinarea lichiditatii necesare se realizeaza prin repartizarea pe benzile de scadenta reziduala a obligatiilor bilantiere si a angajamentelor date de banca evidentiate in afara bilantului.

In prima banda de scadenta se vor inregistra urmatoarele obligatii bilantiere si angajamente dete de banca:

- Obligatii bilantiere cu scadenta la vedere vor fi inscrise la o valoare ajustata, numai daca valoarea obtinuta din calcul este pozitiva

- Datoriile atasate aferente obligatiilor bilantiere mentionate anterior vor fi inscrise la valoarea contabila

- Angajamentele de garantie, executabile la vedere sau sau pentru care se prevede un termen limita de valabilitate, vor fi inscrise la o valoare ajustata obtinuta prin aplicarea la valoarea contabila a coeficientului k

Restul categoriilor de obligatii bilantiere va fi repartizat pe scadente in functie de durata ramasa de scurs, la valoarea contabila.

• InfluenŃa elementelor extrabilanŃiere asupra indicatorilor de lichiditate

In calculul indicatorului de lichiditate se iau in considerare atat angajamentele in afara bilantului primite, cat si a angajamentelor in afara bilantului date, defalcate pe maturitati reziduale. Angajamentele de finantare primite se reflecta si prin graficele de rambursare aferente obligatiilor rezultate in urma transformarii angajamentelor de finantare primite in elemente bilantiere, prin repartizarea cu semnul minus a ratelor de rambursat aferente acestor obligatii in benzile de scadenta corespunzatoare, stabilite in conformitate cu prevederile contractuale. In cazul in care angajamentele contractuale incheiate nu prevad graficele de ramburasare aferente obligatiilor bilantiere rezultate din angajamentele de finantare primite, ramburasarea acestora se inregistreaza prin evidentierea cu semnul minus a intregii sume, in ultima banda de scadenta.57 Angajamentele de finantare si de garantie date se reflecta, similar celor primite, prin garaficele de ramburasare aferente activelor rezultate din transformarea angajamentelor de finantare date in elemente bilantiere, prin repartizarea cu semnul minus a ratelor de rambursat aferente acestor creante in benzile de sacdenta corespunzatoare, stabilite in conformitate cu prevederile contractuale. In cazul in care angajamentele contractuale incheiate nu prevad graficele de ramburasare aferente obligatiilor bilantiere rezultate din angajamentele de finantare date, rambursarea acestora se inregistreaza prin evidentierea cu semnul minus a intregii sume, in ultima banda de scadenta.58 4.- Utilizarea analizei GAP în managementul lichidităŃii, a resurselor şi plasamentelor bancare

Analiza de tip GAP se realizeaza de bancă cu scopul evidentierii decalajului dintre active (plasamente) si pasive (resurse), pe baza duratei reziduale până la scadenŃa acestora, grupate fiind pe intervale de timp. Scopul analizei GAP este acela de a identifica din timp, de a proiecta eventualele pericole la care se expune banca, determinate fiind de necorelarea corespunzatoare a maturitatii plasamentelor cu cea a resurselor. Analiza ofera bancii posibilitatea cunoasterii si masurarii riscului de lichiditate la care este supusa banca, pe baza urmatorilor indicatori:

• GAPi= active scadente in intervalul de timp i – pasive scadente in intervalul de timp i Gap- ul negativ este un semnal de alarma, mai ales cand este calculat pentru perioade foarte scurte.

• GAP cumulat= ΣGAPi Indicatorul reprezinta posibilitatea bancii de a trece valoarea GAP-ului pozitiv/ negativ de pe un interval de scadenta pe altul.

• Indicele GAPi= GAP cumulat/ total active* 100

Indicii GAP pozitivi de valori considerabile pot semnala un dezechilibru al corelarii maturitatii plasamentelor cu resursele utilizate.

57 Nicolae Danila, Lucian Claudiu Anghel, Marius Ioan Danila – Managementul Lichiditatii bancare, Editura Economica, Bucuresti 2002, pag. 144 58 Nicolae Danila, Lucian Claudiu Anghel, Marius Ioan Danila, op cit., pag. 147

• Tipuri de Gap utilizate în managementul lichidităŃii băncilor GAP-ul reprezintă diferenŃa dintre activul şi pasivul scadent în acelaşi interval de maturitate

reziduală, astfel: =iGap Active scadente în intervalul i de timp – Pasive scadente în intervalul

i de timp. În cazul unui Gap pozitiv (activ scadent > pasiv scadent în acelaşi interval de maturitate) într-

o anumită bandă de maturitate se poate concluziona că plasamentele băncii în acest interval vor fi superioare resurselor atrase şi scadente în acelaşi interval, existând fonduri suficiente pentru achitarea plăŃilor solicitate de clienŃi (se presupune că se solicită retragerea sumelor şi dobânzilor aferente doar de către acei clienŃi ale căror resurse sunt scadente în intervalul de maturitate analizat).

Gap-ul negativ poate evidenŃia o problemă esenŃială, în special dacă se înregistrează pe intervalele de maturitate apropiată de momentul zero al analizei. Resursele scadente nu pot fi acoperite cu plasamente în acelaşi interval de timp redus, instituŃia putând fi obligată să recurgă la desfiinŃarea înainte de scadenŃă a altor active lichide (vânzarea pe piaŃa secundară a titlurilor de stat, desfiinŃarea depozitelor interbancare etc.). În cazul acesta de obicei plasamentele efectuate pe termen lung au la bază resurse atrase pe un termen inferior.

Gap-ul cumulat pe mai multe intervale de maturitate reprezintă suma algebrică a Gap-urilor pe acele intervale, fiind calculat: Gap calculat în perioada N = Gap în perioada N + Gap cumulat în perioada N – 1, adică instituŃia are posibilitatea de a „culisa” excedentul resurselor şi plasamentelor scadente până la o anumită dată viitoare pentru a face faŃă plăŃilor solicitate de clienŃi.

Indicele Gap sintetizează mărimea în valoarea relativă a diferenŃei cumulate între plasamentele şi resursele scadente în intervalul de maturitate respectiv, raportată la total activ:

Indice .100×=∑Activ

GapCumulatGap i

i

În cadrul analizelor de tip Gap efectuate de instituŃiile financiar-bancare internaŃionale se utilizează şi ponderea activelor lichide în vederea cuantificării lichidităŃii de care ar putea dispune instituŃia la un moment dat în vederea asigurării fondurilor necesare achitării datoriilor scadente. De asemenea se pot realiza multe scenarii de criză, în care se analizează posibilitatea şi costurile implicate de desfiinŃare înainte de scadenŃa finală a unor active (vânzarea anumitor credite speciale etc.)

În general analiza de tip Gap se efectuează pentru o anumită dată, putându-se caracteriza ca o „poză” la u n moment dat a lichidităŃii structurii activelor şi pasivelor, din punct de vedere al scadenŃelor reziduale. Pentru o mai indicelui Gap: să presupunem că la data de 31 august o bancă X înregistrează următoarea structură a tabelului de analiză de tip Gap (în mil. USD):

Analiza de tip GAP pentru o anumită dată Durata rămasă de scurs Total < 7 zile < 1 lună < 3 luni < 6 luni <12 luni Peste 12 luni Total activ 1000 100 200 250 150 100 200 Credite 400 100 100 100 100 Titluri 150 100 50 Plasamente interbancare 350 100 100 150 Altele(incl. angaj. în afara bilanŃului primite) 100 100 Total pasiv 1000 150 300 100 100 100 250 Resurse clienŃi nebancari 600 100 300 100 100 Resurse clienŃi bancari 100 100 Capital şi fonduri proprii 200 200 Altele(incl. angaj. în afara bilanŃului date) 100 50 50 DiferenŃa (Gap) plasamente-resurse (A-P) -50 -100 150 50 0 50 DiferenŃa (Gap) cumulată -50 -150 0 50 50 0 Indice Gap -5% -15% 0% 5% 5% 0%

Analizând datele din tabel, concluziile care se pot trage, sunt:

- se înregistrează şi un indice Gap negativ, cel maxim fiind de -15% pentru maturitatea cuprinsă între 8 zile şi o lună, ceea ce înseamnă că există un decalaj semnificativ între resursele şi plasamentele scadente în intervalul de până la 1 lună;

- Gap-ul cumulat pentru intervalul de până la 1 lună este de -150 mil. USD, valoarea semnificativă prin raportare la un activ total de 1000 mil. USD (la această valoarea au contribuit atât Gap-ul negativ din intervalul de până la 7 zile, cât şi cel de la 8 zile la 1 lună, cu un Gap negativ de -100);

- pe termen de până la 1 lună (maturitate rămasă), resursele ajung mai repede la scadenŃă în comparaŃie cu plasamentele, ceea ce poate constitui o problemă potenŃială pentru bancă;

- Gap-ul cumulat negativ pentru banda de scadenŃă de până la 1 lună reflectă faptul că pasivele scadente în următoarea lună devansează cu 150 mil. USD activele scadente în aceea perioadă, iar dacă resursele scadente nu se înnoiesc banca se va afla în dificultate în situaŃia în care nu va reuşi să-şi vândă în timp scurt o parte din activele mai puŃin lichide sau să obŃină diverse împrumuturi;

- însă în intervalul următor s-a înregistrat un Gap pozitiv de 150 mil. USD care a compensat integral valoarea Gap-ului cumulat negativ din banda de scadenŃă precedentă;

- măsurile pe care banca X ar trebui să le ia: atragerea de resurse suplimentare pe termen de cel puŃin 3 luni; plasarea acestor resurse în active lichide cu scadenŃă de până la 3 luni; re-analizarea politicii de plasamente pe termene mai îndelungate.

• Analiza Gap versus analizele de tip cashflow Maturitatea reziduală ca şi în cazul Normei BNR nr.1/2001 privind lichiditatea băncilor,

reprezintă elementul central în jurul căruia se construieşte analiza. Dacă maturitatea contractuală este definitorie în stabilirea dobânzilor, analiza preferinŃelor investiŃionale ale clienŃilor, calculul costurilor şi veniturilor aferente dobânzilor active şi pasive, maturitatea reziduală scoate în evidenŃă aspecte legate în special de lichiditate.

Analiza de tip Gap este bazată pe analiza de tip cashflow, prin luarea în considerare a scadenŃelor reziduale, atât a elementelor de pasiv / activ, cât şi a elementelor extrabilanŃiere.

Asemănările şi deosebirile principale comparativ cu metodologia BNR de calcul a indicatorilor de lichiditate, sunt:

a) Asemănări: • repartizarea pe benzi de scadenŃă reziduală a elementelor de activ şi pasiv şi

extrabilanŃiere • calculul pe fiecare bandă a indicatorului de lichiditate • raportarea excedentului de lichiditate pe următoarea bandă de scadenŃă

b) Deosebiri: • modalitatea de includere integrală sau ponderată a elementelor de pasiv • modalitatea de utilizare a capitalului şi fondurilor proprii în cadrul calculului

indicatorilor • indicele Gap se raportează la totalul activelor şi nu doar la o parte a acestuia • se aplică separat analiza pentru active şi pasive în lei şi valută, sau valute

diferite • se raportează şi deficitul de resurse pentru următoarea bandă de scadenŃă

• Caracteristici şi valenŃe ale analizei Gap Analiza de tip Gap este realizată, în scopul evidenŃierii decalajului (Gap) dintre plasamentele

şi resursele cu scadenŃă reziduală în anumite intervale de timp. Aceste Gap-uri, pe fiecare interval de maturitate, pot conduce la clarificarea anumitor aspecte legate de lichiditatea atât pe termen scurt, cât şi mediu / lung.

Scopul realizării acestei analize este identificarea problemelor potenŃiale ce pot apărea în lichiditatea instituŃiilor bancare. Decalajele astfel semnalate trebuie diminuate pentru a reduce riscul de lichiditate monitorizat şi prin intermediul analizei de tip Gap. Se poate astfel elabora o strategie atât pentru diminuarea pierderilor în situaŃiile nefavorabile, cât şi pentru maximizarea profiturilor în

cazurile în care se va înregistra o evoluŃie favorabilă a ratelor de dobândă, pe un anumit orizont de timp, în corelare cu structura activelor şi pasivelor senzitive.

Structura generală a unui tabel de analiză de tip Gap am prezentat-o deja prin exemplul de calcul anterior. Analiza de acest tip poate fi efectuată atât pe baza datelor din bilanŃul contabil, cât şi pe baza datelor obŃinute din balanŃele de verificare zilnică sau chiar pe baza analizei variaŃiilor celor mai importante posturi de activ şi pasiv.

Încadrarea elementelor ce sunt incluse în analiză, se va efectua în benzile de scadenŃă reziduală în care acestea vor produce efecte (intrare /ieşire de fonduri):

- la credite – în funcŃie de achitarea efectivă a ratelor; - la titlurile de stat – în funcŃie de scadenŃa finală; - cazul activelor interbancare – în funcŃie de scadenŃa depozitelor; - în cazul contului curent la banca centrală (RMO)- soldul acestuia în prima bandă; - disponibilităŃile la vedere atrase de la clienŃi nebancari sau bancari, primul interval de

maturitate; - în cazul disponibilităŃilor la termen, atrase de la clienŃi nebancari sau bancari, soldul

acestora se introduce în intervalul de maturitate în care ajung la scadenŃă; - capitalul şi fondurile proprii reprezentând resurse pe termen lung, acestea se introduc în

intervalul de maturitate cel mai îndelungat ş.a.m.d. Un prim mod de abordare, care are în vedere necesitatea lichidării rapide a anumitor active

pentru a face faŃă scadenŃelor de plată a pasivelor, ia în considerare includerea tuturor activelor restante şi creanŃelor aferente în ultima bandă de scadenŃă, inclusiv a activelor curente şi neajunse la scadenŃă acordate de bancă acelui client care nu şi-a onorat datoriile scadente faŃă de aceasta. Al doilea mod de abordare este similar celui utilizat în metodologia BNR de calcul a indicatorilor de lichiditate, încercându-se estimarea cotei ce va fi rambursată din creditele restante totale ale unei bănci. Legat de aceste două abordări, se efectuează analize care încearcă să previzioneze evoluŃia economico-financiară a clienŃilor băncilor, identificând activele ce ajung la scadenŃă dar nu vor putea fi rambursate de clienŃi; în acest scop se poate apela la tehnica simulării, utilizând o serie de scenarii şi strategii.

Un alt element important îl constituie stabilirea numărului de intervale de maturităŃi reziduale ce vor fi analizate. De asemenea, se stabilesc lungimile fiecărei benzi de maturitate reziduală. Alt element de considerare este, în general, modul în care sunt tratate bilanŃurile ce conŃin mai mult valute: în acest caz se recomandată utilizarea unor tabele agregate pentru calculul indicilor Gap cumulat pentru toate valutele şi transformate în moneda dorită.

• Specificul aplicării analizei de tip Gap în băncile din România În scopul aplicării analizei de tip Gap în România şi obŃinerea unor rezultate optime, este

necesară luarea în considerare a următoarelor caracteristici specifice: � analiza este necesar a fi efectuat atât la nivel global, cât şi separat pentru lei şi valute � primele intervale de maturitate sunt foarte importante din punct de vedere al

lichidităŃii, fiind necesară menŃinerea cel puŃin a două benzi de scadenŃă în intervalul de maturitate de până la 1 lună

� este necesară impunerea unor culoare de variaŃie indicilor Gap pentru gestionarea în condiŃii optime a lichidităŃii; iar limitele trebuie diferenŃiate pentru nivel global, pentru lei şi valute separat

• Limite de variaŃie ale indicelui Gap De obicei fiecare bancă poate elabora propria strategie de asigurare a lichidităŃii, strategie care

în general impune şi anumite limitări ale Gap-urilor pe fiecare interval de maturitate reziduală şi implicit a indicilor Gap.

Se consideră evitarea indicilor Gap negativi, mai ales în primele interval de maturitate, dar nu este o situaŃie atractivă nici un indice Gap pozitiv substanŃial, deoarece se diminuează volumul profitului.

Valoarea acestor limite ale indicilor Gap sunt strict secrete, în general nu sunt comunicate publicului. Se pot însă stabili trei tipuri generale de strategii în ce priveşte limitele de variaŃie ale indicilor Gap în funcŃie de obiectivele propuse a fi atinse:

1) risc minim de lichiditate ce determină profitul obŃinut – un risc minim va determina stabilirea unor limite strânse de variaŃie a indicilor Gap şi o politică relativ rigidă de încadrare în limitele stabilite, ceea ce conduce la pierderea unui profit potenŃial. MenŃinerea unui grad de risc redus, care însă nu poate fi anulat, necesită înregistrarea unor indici Gap care să depăşească permanent un nivel pozitiv (ex. 10%, 15%) în special pentru primele benzi de scadenŃă, ceea ce înseamnă devansarea permanentă a pasivelor scadente de către activele lichide.

2) risc mediu de lichiditate ce determină profitul obŃinut – este un risc asumat controlat în vederea obŃinerii unui profit cel puŃin de nivel mediu. Deosebirea faŃă de strategia anterioară o constituie flexibilitatea de care dă dovadă banca în plierea rapidă a plasamentelor în funcŃie de oportunităŃile de afaceri ivite. Se va monitoriza permanent indicele Gap (un ex. de culoar de variaŃie: -15% şi 15% pentru analiza la nivel global).

3) profit maxim ce determină risc de lichiditate maxim – aceste strategii pot fi aplicate numai în medii economice puŃin dezvoltate şi asupra cărora nu se exercită un control riguros.

• ScadenŃele medii ale activelor şi pasivelor Analiza de tip Gap se poate extinde şi asupra imaginii de ansamblu de scadenŃe medii ale

activelor şi pasivelor băncii, ce poate conduce la o strategie noua de adaptat. Dacă evaluăm scadenŃele medii trebuie analizat numai soldul neponderat al activelor şi pasivelor bilanŃiere, încadrate în benzile de scadenŃă reziduală respective, iar pe baza acestor date se calculează indicele lichidităŃii = suma pasivelor ponderate / suma activelor ponderate. Dacă acest indice este subunitar conduce la ideea că pasivele ajung la scadenŃă mai repede decât activele. Analiza rezultatelor acestui indice trebuie corelată cu indicii Gap pentru obŃinerea unor concluzii pentru luarea deciziilor optime cu privire la strategiile de urmat.

Un alt indicator orientativ ce se poate calcula pe baza scadenŃelor medii în constituie scadenŃa medie a activelor, respectiv, a pasivelor, ceea ce reprezintă media ponderată a numărului de zile de la începutul perioadei de analiză (momentul zero) = Active sau Pasive ponderate / Active respectiv Pasive.

Un alt indicator utilizat în asemenea analize îl constituie transformarea medie a scadenŃelor, ceea ce exprimă diferenŃa în număr de zile dintre scadenŃa medie ponderată a activelor şi cea a pasivelor, având următoarea formulă = scadenŃa medie ponderată a activelor – scadenŃa medie ponderată a pasivelor. Acest indicator reprezintă în zile intervalul în care ajung la maturitate activele după data de scadenŃă a pasivelor, acest decalaj de maturitate necesitând o finanŃare în cazul neprelungirii la scadenŃă a resurselor.

Rezultatele analizei Gap sunt direct dependente de înregistrarea corectă a datelor în benzile

de scadenŃă aferente. Este de asemenea necesară stabilirea unor structuri a benzilor de scadenŃă, adecvate caracteristicilor proprii fiecărei bănci. Numărul acestor benzi nu trebuie redus considerabil, dar nici majorat în mod nejustificat, ambele abordări putând genera probleme în interpretarea rezultatelor. De exemplu în cazul unei bănci în care activitatea preponderentă este cea de investiŃii pe termen scurt şi foarte scurt, va fi necesară utilizarea în intervalul de până la 1 lună a trei benzi de scadenŃă (1 zi, 7 sau 14 zile şi până la 1 lună).

O regulă importantă ce poate modifica structura şi dimensiunea benzilor de scadenŃă o constituie identificarea proporŃiei de cca. 20% din totalul (numeric) elementelor de activ şi pasiv care deŃin o pondere de cca. 80% din totalul activelor / pasivelor.

• Simularea prin analiza Gap a unor situaŃii excepŃionale Trebuie luate în considerare şi cazurile în care se realizează o strategie pentru problemele

excepŃionale. În cadrul acestor strategii, toate activele lichide se încearcă a se transforma urgent în lichidităŃi, fie prin vânzare, fie prin împrumutare pe o perioadă determinată (ex. operaŃiuni Repo cu

titluri de stat59) către alte instituŃii bancare la preŃuri negociate cu acestea. Pot fi considerate active lichide: titluri de stat, depozite interbancare, contul de RMO, numerarul si diverse titluri aflate în portofoliu şi tranzacŃionabile pe piaŃa de capital etc.

Se consideră trei situaŃii excepŃionale sau de criză: a) situaŃia în care unul dintre cei mai importanŃi clienŃi ai băncii întră în faliment –

în analiza cashflow-ului rezultat din prognozele de intrări de fonduri se vor elimina cele pe care acest mare client le-ar fi generat la nivelul întregului grup, în paralel se va genera o reducere a profitului instituŃiei. În aceste condiŃii, va trebui refăcută analiza de tip Gap şi recalculaŃi indicii, ce vor fi inferiori din punct de vedere calitativ faŃă de cei precedenŃi. Pentru astfel de active neperformante, băncile adoptă de obicei strategii de creare a unor fonduri speciale de rezervă, provizioane. În această situaŃie de exemplu, se pot vinde titlurile de stat pe piaŃa secundară la un nivel estimativ de cca. 70-90% din valoarea plătită iniŃial la achiziŃie.

b) situaŃia în care o întreagă ramură economică intră în faliment – poate să genereze înregistrarea de pierderi masive prin provizionare sau chiar intrarea în faliment a instituŃiei respective. Similar cazului precedent, se va modifica tabelul Gap şi se vor recalcula indicii Gap., dar mai ales se vor căuta metode de asigurare a lichidităŃii pe termen foarte scurt. Aceste operaŃiuni se vor putea realiza doar prin vânzarea / desfiinŃarea înainte de scadenŃă a altor active lichide, deoarece se presupune că în această situaŃie s-au utilizat deja activele ce înregistrează o lichiditate ridicată. Ca urmare a colapsului ipotetic al unei ramuri de activitate, mai multe bănci pot avea probleme ca urmare a expunerilor viitoare. Valoarea la care se vor putea vinde activele este cca. 50-70% doar din preŃul de achiziŃie.

c) situaŃia în care întreaga piaŃă financiar-bancară este confruntată cu o criză profundă – în această situaŃie se va modifica tabelul Gap, toate intrările de fonduri din activele scadente fiind ponderate, în funcŃie de probabilitatea de a se realiza efectiv. Nivelul capitalului propriu va juca un rol extrem de important în acest plan de criză. În încercarea de a se obŃine lichidităŃi, absolut toate activele lichide ce vor ajunge la scadenŃă într-un interval de câteva zile sau cele care nu au ajuns la scadenŃă, dar pot fi tranzacŃionate şi transformate în scurt timp în lichidităŃi, vor fi introduse în primul interval de maturitate, cu scopul de a aduce indicii Gap la nivelul zero.

Nivelul indicelui Gap negativ (IGAP-) pentru intervalele de maturitate sub 1 lună (sau chiar 3 luni) poate prezenta nivelul fondurilor necesare atingerii uni indice Gap zero ( 0IGAP ),

după următoarea formulă: (IGAP-)% * total activ = Fonduri necesare pentru atingerea 0IGAP .

Pentru atingerea acestor fonduri se poate obŃine nivelul ponderii minime la care trebuie vândute activele lichide: Ponderea minimă de valorificare a activelor = (Resurse atrase clienŃi / Fonduri necesare pentru atingerea 0IGAP ) * 100.

5.- Strategii şi politici aplicate în domeniul managementului lichidităŃii, a recorelării maturităŃii resurselor şi plasamentelor bancare

• Obiectivele pe termen scurt şi lung privind recorelarea maturităŃii resurselor şi plasamentelor

În urma efectuării analizelor de lichiditate este posibilă estimarea evoluŃiei lichidităŃii

instituŃiei financiar-bancare atât pe plan global, cât şi punctual. Plecând de la elementele bilanŃiere, conducerea instituŃiei este în măsură să elaboreze noi strategii sau să le modifice pe cele existente, în scopul atingerii obiectivelor propuse în cadrul planului de afaceri.

Stabilirea obiectivelor şi a termenelor de realizare în cadrul strategiei de afaceri trebuie să Ńină cont de perioada în care pot fi aplicate şi mai ales de intervalul de timp în care vor apărea şi 59 operaŃiuni repo - tranzacŃii reversibile în cadrul cărora Ministerul FinanŃelor Publice cumpără titluri de valoare cu risc zero, în lei sau în valută, cu angajamentul partenerului de a răscumpăra respectivele active la o dată ulterioară şi la un preŃ stabilit la data încheierii tranzacŃiei - ORDONANłĂ DE URGENłĂ nr.146 din 31 octombrie 2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului.

rezultatele scontate ca urmare a implementării acestora. Prin urmare, se vor stabili două tipuri de obiective: pe termen scurt, respectiv pe termen mediu şi lung.

Obiectivele pe termen scurt, în general, se referă la modificarea structurii maturităŃii

plasamentelor băncii, şi anume: → modificarea făcută în etape (scadenŃe) a structurii plasamentelor băncii (de ex. volumul

depozitelor interbancare pe 3 luni trebuie diminuat / majorat prin majorarea / diminuarea plasamentelor în titluri de stat cu maturitate de până la 1 an şi peste;

→ menŃinerea unui nivel corespunzător a poziŃiei valutare; → volumul creditelor acordate în baza rambursărilor anticipate; → previziunea evoluŃiei ratelor de dobândă şi alegerea instrumentelor de plasament în

funcŃie de caracteristicile acestora pentru fructificarea oportunităŃilor pieŃei. Obiectivele pe termen mediu şi lung au în vedere remodelarea preferinŃelor clienŃilor de

depozitare a resurselor pentru un anumit model de scadenŃe, optim pentru bancă, şi reanalizarea strategiei de plasament a activelor cu scadenŃă reziduală de peste 1 an, precum:

→ modificarea ratei de dobândă în funcŃie de necesitatea de atragere de noi resurse; → lansarea noilor produse; → aplicarea comisioanelor diferenŃiate; → evaluarea elementelor bilanŃiere şi extrabilanŃiere cu scadenŃe de peste 1 an; → structura elementelor de activ şi pasiv, repartizată pe monede la care se doreşte a se

ajunge într-un anumit interval de timp. • Metode de recorelare a scadenŃelor

Se pot identifica, patru metode de recorelare a scadenŃelor reziduale ale activelor cu pasivele. Acestea sunt legate de încadrarea în limitele stabilite, pentru indicii Gap, de către conducerea instituŃiei financiar-bancare (Comitetul pentru managementul activelor şi pasivelor: ALCO) pe fiecare interval de maturitate. În vederea modificării indicilor Gap vor fi necesare utilizarea anumitor pârghii financiare pentru remodelarea maturităŃilor reziduale ale elementelor de activ şi pasiv.

Într-un prim exemplu putem vizualiza tabelul pentru calculul indicilor Gap pentru o bancă, la o anumită dată de bilanŃ, dată la care limitele stabilite de ALCO pentru intervalele de maturitate reziduală erau depăşite, instituŃia fiind nevoită să adopte anumite măsuri (vezi tabelul A)

Tabel A.

Mil. Echivalent USD

Maturitate rămasă de scurs

Total

Sub 1 lună

1-3 luni

3-6 luni

6-12 luni

Peste 12 luni

Active

300

100

250

150

200 1000

Pasive

450

200

150

100

100 1000

Gap - - 1 5 10 0

Presupunem, că intervalele de maturitate sub

3 luni limita minimă stabilită de ALCO pentru indicele Gap este de -15%. Pentru încadrarea în aceste limite, se pot aplica următoarele strategii:

a) restructurarea activului: transformarea unor active în sumă de 100 mil. echivalent USD din active cu scadenŃă rămasă cuprinsă între 6-12 luni în active cu scadenŃă rămasă cuprinsă între 1 şi 3 luni, rezultând următorul tabel pentru calculul indicilor Gap:

Tabel B.

Mil. Echivalent USD Maturitate rămasă de scurs

Total Sub 1 lună 1-3 luni 3-6 luni 6-12 luni Peste 12 luni

Active 300 200 250 50 200 1000 Pasive 450 200 150 100 100 1000 Gap -150 0 100 -50 100 0

Gap cumulat -150 -150 -50 -100 Indice Gap=Gap cumulat x 100/Total activ -15 -15 -5 -10

Astfel, indicele Gap din intervalul cuprins între 1 şi 3 luni s-a diminuat de la -25% la -15%, în

plus s-a îmbunătăŃit şi indicele Gap pentru maturitatea cuprinsă între 3 şi 6 luni, la -5%, prin aducerea unui plasament dintr-un termen mai îndepărtat de momentul zero (6-12 luni) în banda de scadenŃă 1-3 luni. Posibilitatea de realizare acestor transformări:

- vânzarea de active (cu scadenŃă rămasă între 6-12 luni – titluri de stat etc.) pe o piaŃă secundară, iar contravaloarea primită fiind utilizată printr-un plasament pe termen scurt;

- desfiinŃarea înainte de termen a unui depozit interbancar (reduce şi randamentul).

b) restructurarea pasivului: transformarea unor resurse în sumă de 100 mil. echivalent USD, cu scadenŃă rămasă sub 1 lună în resurse cu scadenŃă rămasă cuprinsă între 3-6 luni, rezultând următorul tabel:

Tabel C.

Mil. Echivalent USD Maturitate rămasă de scurs

Total Sub 1 lună 1-3 luni 3-6 luni 6-12 luni Peste 12 luni

Active 300 100 250 150 250 1000 Pasive 350 200 250 100 100 1000 Gap -50 -100 0 50 150 0

Gap cumulat -50 -150 -150 -100 Indice Gap=Gap cumulat x 100/Total activ -5 -15 -15 -10

S-a reuşit astfel îmbunătăŃirea indicelui Gap de la -25% la -15% pentru banda de scadenŃă

cuprinsă între 1 şi 3 luni, ca urmare a reducerii cu 100 mil. echivalent USD a resurselor cu scadenŃă

150

100

00

0 0

Gap cumu

lat

-150

-250

-150

-100

Indice

Gap=Gap

cumulat x

100/Total activ

-15

-25

-15

-10

imediată şi transformarea acestora în resurse cu o maturitate cuprinsă între 3 şi 6 luni. Succesul acestei strategii este direct proporŃional cu costurile suplimentare asumate de bancă în atragerea resurselor (ce ajung la scadenŃă într-un interval redus de timp) la un termen superior.

c) creşterea activelor şi pasivelor băncii: suplimentarea cu 100 mil. echivalent USD a activelor cu scadenŃă rămasă de până la 1 lună; atragerea suplimentară a 100 mil. echivalent USD, reprezentând resurse cu scadenŃă rămasă cuprinsă între 3-6 luni, rezultând următorul tabel:

Tabel D.

Mil. Echivalent USD Maturitate rămasă de scurs

Total Sub 1 lună 1-3 luni 3-6 luni 6-12 luni Peste 12 luni

Active 400 100 250 150 200 1100 Pasive 450 200 250 100 100 1100 Gap -50 -100 0 50 100 0

Gap cumulat -50 -150 -150 -100 Indice Gap=Gap cumulat x 100/Total activ -5 -15 -15 -10

Se îmbunătăŃeşte indicele Gap pentru maturitatea cuprinsă între 1-3 luni de la -25% la -15%,

ca urmare a atragerii unor resurse cu scadenŃă cuprinsă între 3-6 luni şi plasarea acestor resurse suplimentare pe termen de până la 1 lună. Rezultatele acestei strategii nu sunt imediate, banca asumându-şi multe costuri în scopul îmbunătăŃirii lichidităŃii. În plus, atragerea unor resurse pe o perioadă mai lungă de timp necesită bonificarea unei dobânzi superioare.

d) diminuarea activelor şi pasivelor băncii: reducerea cu 100 mil. echivalent USD a activelor cu scadenŃă reziduală cuprinsă între 3-6 luni; reducerea cu 100 mil. echivalent USD a resurselor cu scadenŃă reziduală sub 1 lună, rezultând urmăorul tabel:

Tabel E.

Mil. Echivalent USD Maturitate rămasă de scurs

Total Sub 1 lună 1-3 luni 3-6 luni 6-12 luni Peste 12 luni

Active 300 100 150 150 200 900 Pasive 350 200 150 100 100 900 Gap -50 -100 0 50 100 0

Gap cumulat -50 -150 -150 -100 Indice Gap=Gap cumulat x 100/Total activ -5 -15 -15 -10

Printr-o astfel de strategie – aleasă în cazuri deosebite, bilanŃul băncii a fost redus prin

vânzarea pe piaŃa secundară a unor active cu maturitate rămasă cuprinsă între 3-6 luni, iar cu fondurile rezultate au fost rambursate la scadenŃă resurse care din anumite motive nu au mai fost prelungite (solicitări de dobânzi superioare de către clienŃi etc.).

Prin urmare, toate strategiile de atingere a nivelului de lichiditate considerat optim implică o serie de costuri şi conduce la conlcuzia că riscul de lichiditate poate fi diminuat, dar niciodată anulat.

• Strategii şi politici ale managementului lichidităŃii bancare

Obiective strategice60

60. Ioan Trenca Studiul: “Strategii şi politici privind lichiditatea în băncile comericale”, Masterat Bănci şi PieŃe de

capital. Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca 2006

o InstituŃia de credit urmăreşte în permanenŃă prin intermediul sistemului informatic evoluŃia indicatorilor de lichiditate, acesta fiind un obiectiv strategic principal şi o cerinŃă a politicii prudenŃiale a conducerii băncii.

o Un alt obiectiv strategic îl constituie menŃinerea indicatorului lichidităŃii totale la nivelul de 36%. Respectarea nivelului rezervelor minime obligatorii şi al unei rezerve operative suplimentare este un obiectiv care se aliniază strategiei prudente a lichidităŃii.

o Creşterea fondurilor proprii şi respectarea indicelui de solvabilitate reglementat sunt de asemenea obiective care contribuie la diminuarea riscului de lichiditate şi respectarea cerinŃelor de prudenŃialitate.

o Cunoaşterea clientelei şi monitorizarea riscului de client se analizează şi urmăreşte permanent (vezi capitolul următor: cap. 2.5.3.).

Toate obiectivele strategice menŃionate care caracterizează direct, indirect sau prin interdependenŃă lichiditatea, precum şi cele referitoare la celelalte activităŃi desfăşurate de bancă sunt gestionate de direcŃiile de specialitate din cadrul instituŃiei de credit şi analizate la nivelul Comitetului de Administrare a Riscurilor, Comitetului de DirecŃie şi /sau Consiliului de AdministraŃie.

Obiective tactice şi politici o Urmărirea şi realizarea încadrării în cerinŃele de prudenŃialitate stabilite prin Normele

B.N.R. (lichiditate, fonduri proprii, solvabilitate, poziŃie valutară). Încadrarea în cerinŃele de prudenŃialitate se urmăreşte sistematic de către direcŃiile de

specialitate din Centrala băncii potrivit normelor şi procedurilor interne de lucru. Ori de câte ori se întrevăd tendinŃe de neîncadrare în limitele de prudenŃă bancară stabilite prin Normele B.N.R., direcŃiile de specialitate vor sesiza şi propune conducerii băncii adoptarea măsurilor ce se impun pentru evitarea neîncadrării în indicatorii de prudenŃă bancară.

o Nivelul disponibilităŃilor în casierii, titluri de stat, bănci corespondente, plasamente interbancare pe termen foarte scurt şi a R.M.O. să se situeze cel puŃin la un nivel stabilit prin calculul disponibilităŃilor libere la poziŃia „Total sume blocate” şi „Total credite aprobate şi neangajate (neînregistrate)” ce formează împreună „Lichiditatea necesară” (vezi capitolul 2.2.1.4.) şi nivelul „LichidităŃii imediate” calculată ca raport între (Cont bănci + Plasamente Bănci)/(Rezerva operativă + Credite neutilizate) să nu fie mai mic de 100%, pentru a atenua operativ eventualele situaŃii de criză.

o DirecŃia Trezorerie va urmări gestionarea eficientă a sumelor existente în casieriile Centralei şi sucursalelor şi plasarea lor eficientă. Totodată în colaborare cu Comitetul de Administrare a Activelor şi Pasivelor Băncii (ALCO), va urmări stabilirea unui raport just între disponibilităŃile băncii plasate în credite şi cele plasate interbancar astfel încât acestea din urmă, împreună cu R.M.O. şi disponibilităŃile din casierie, titluri de stat şi băncile corespondente să se situeze cel puŃin la nivelul „LichidităŃi necesare”.

o Încheierea de noi linii de lucru cu alte bănci ceea ce ar permite instituŃiei de credit, acoperirea deficitului temporar de resurse prin atrageri de fonduri de pe piaŃa interbancară.

Realizarea acestei măsuri este în competenŃa ALCO, la propunerea DirecŃiei Trezoriei în colaborare cu DirecŃia Strategie care va identifica şi cuantifica riscurile care pot apărea stabilind impactul asupra disponibilităŃilor libere.

o Urmărirea constituirii unui portofoliu de credite performante astfel încât creditele din categoria D şi E să nu depăşească 3% din total plasamente.

DirecŃia Creditării va urmări în permanenŃă portofoliul de credite al băncii, şi diminuarea treptată a creditelor din categoria D şi E, astfel încât să nu depăşească 3% din totalul plasamentelor băncii la un moment dat. Pentru realizarea acestui obiectiv, DirecŃia Creditării va asigura o colaborare eficientă atât cu Comitetele de credit şi risc ale sucursalelor cât şi cu Comitetul de Credite al Centralei pentru îmbunătăŃirea permanentă a portofoliului de credite.

o Pe termen de peste 12 luni se vor aloca fonduri pentru creditare în limita a maxim 25% din cel mai mic excedent de lichiditate va fi posibilă în condiŃiile în care soldul creditelor pe termen de peste 12 luni nu depăşeşte 25% din Fondurile Proprii Financiare.

Se va aloca acest procent din maxim 25% deoarece diferenŃa reprezintă o rezervă ce va fi Ńinută de către bancă pentru: acoperirea unor investiŃii, a unor fluctuaŃii ale contului de profit şi pierdere (suportarea eventualelor pierderi) şi o marjă pentru situaŃii neprevăzute.

Obiectivul de încadrare în acest indicator va fi urmărit de organismele implicate în activitatea de creditare în momentul luării deciziei de acordare creditului.

Ponderea fondurilor proprii financiare în total fonduri proprii să nu fie mai mică decât 20%. ÎmbunătăŃirea (creşterea) acestui indicator se va realiza treptat, prin valorificarea unor active corporale, îndeosebi a celor supradimensionate, sau a celor slab utilizate. În paralel cu aceste măsuri se vor urmări, şi lua măsuri care să conducă la creşterea continuă a fondurilor proprii financiare ale băncii.

Totodată, se va urmări stabilirea de măsuri pentru scăderea ponderii activelor corporale în total active, scopul propus fiind ca din total activ o pondere semnificativă să o reprezinte activele financiare.

o Comitetul de Administrative a Activelor şi Pasivelor Băncii va analiza periodic structura activelor bilanŃiere şi în funcŃie de valoarea acestora va propune conducerii băncii adoptarea unor măsuri concrete pentru diminuarea ponderii activelor corporale şi creşterea activelor financiare, astfel încât într-o perspectivă apropiată, ponderea activelor financiare să fie semnificativă în totalul activelor băncii.

o Expunerile mici şi diversificate pe un număr mare de clienŃi privind sursele atrase pentru evitarea concentrării riscului. În plus, transparenŃa în relaŃiile cu clienŃii – în toate relaŃiile cu clienŃii săi, banca va asigura transparenŃa necesară dezvoltării unor relaŃii principiale, bazate pe încredere reciprocă.

o Desfăşurarea unei activităŃi profitabile, astfel încât să se realizeze un aport de lichiditate efectivă. Conducerea băncii va urmări, prin întreaga sa politică managerială, ca fiecare sucursală să devină într-un termen relativ scurt, centru de profit.

• Gestionarea unei crize de lichiditate Indiferent de nivelul de performanŃă a managementului lichidităŃii, fiecare bancă trebuie să

deŃină un plan adecvat pentru cazuri de criză de lichiditate. Gestionarea unei crize de lichidiatate implică următorii paşi:

- identificarea cauzelor generatoare; - constituirea unei comisii de criză; - înlăturarea rapidă a forŃelor generatoare; - asigurarea unei lichidităŃi consistente (analiză dinamică de tip Gap, simulări realizate

corect etc.), ceea ce înseamnă vânzarea unor active lichide, obŃinerea de numerar; - aigurarea deservirii solicitărilor clienŃilor; - menŃinerea imaginii de instituŃie solidă; - pregătirea planurilor de post-criză. Astfel, planul de criză realizat va conŃine: analiza cashflow şi starea mediului în care îşi

desfăşoară banca activităŃile; constituirea echipei de gestionare a crizei; previzionarea necesarului de numerar; canalizarea resurselor umane, materiale, financiare pentru a deservi solicitările clientelei; asigurarea resurselor suplimentare; utilizarea următoarelor resurse de asigurare a lichidităŃii: sume din conturile curente deschise la alte bănci (inclusiv RMO), numerar disponibil în casierii, vânzarea sau efectuarea de op. Repo pe piaŃa secundară cu titluri de stat existente în portofoliu, efectuarea op. de SWAP valutar, vânzarea pe piaŃa secundară a efectelor de comerŃ deŃinute, retragerea depozitelor interbancare neajunse la scadenŃă; monitorizarea permanentă a lichidităŃii imediate; măsuri post-criză: priorităŃi pe termen scurt, reanalizarea planurilor viitoare.

În această abordare, procedurile manageriale sunt diferite faŃă de cele prezentate anterior. Rapoartele de lichiditate şi gestiunea poziŃiei lichidităŃii, care sunt abordări standard în prima abordare, sunt mai puŃin relevante în acest al doilea caz.

În acest din urmă caz sunt utilizate analizele nevoilor de fonduri ce ar putea apare în cazul unor scenarii de tip "cel mai rău caz". Astfel de scenarii includ şocuri specifice sistemului bancar, cum ar fi pierderi severe şi crize ale întregului sistem bancar. Criza unei bănci este percepută ca

având un efect asupra economiei mult mai negativ decât criza oricărui alt tip de firmă, deoarece efectul de domino în cadrul sistemului bancar este considerat mult mai probabil.

În fiecare din cazurile simulate banca trebuie să examineze gradul în care poate face faŃă singură unor astfel de crize şi să estimeze intervalul de timp pe durata căruia criza va duce la o criză generală de fonduri.

Alte bănci încearcă să măsoare intervalul de timp în care activele pot fi lichidate, pentru a răspunde unei astfel de crize, folosind , de această dată, rapoarte ce indică viteza cu care banca îşi poate asigura lichidităŃi imediate. Strategia de răspuns în cazuri de criză include estimări şi asupra gradului în care balanŃa va fi afectată în ceea ce priveşte sursele de fonduri ce vor rămâne la dispoziŃie în cazurile de criză. Rezultatul acestor simulări se exprimă în zile de expunere sau zile de criză de fonduri.

Studiile de acest tip sunt prin natura lor imprecise, dar utile pentru eficientizarea operaŃiunilor în cazuri de criză. În consecinŃă majoritatea regulatorilor bancari din UE solicită băncilor subordonate elaborarea şi implementarea, dacă este cazul, a unor planuri ale lichidităŃii. Gradul de dezvoltare a acestor planuri şi acurateŃea estimărilor asupra vulnerabilităŃii la crize de lichiditate diferă încă foarte mult de la o bancă la alta. Unele bănci văd în aceste planuri doar o cerinŃa în plus a supervizorilor, în timp ce altele le consideră cu adevărat utile.

Scopul politicii lichidităŃii unei bănci este de a se asigura un permanent potenŃial de îndeplinire a obligaŃiilor faŃă de clienŃi: respectarea obligaŃiilor de plata şi de credit, precum şi a oricăror alte cerinŃe privitoare la numerar.

• Managementul relaŃiei bancă-clienŃi în contextul realizării unei lichidităŃi optime În domeniul managementului riscului de lichiditate, în ultima perioadă se remarcă o tendinŃă

pronunŃată în abordarea managementului relaŃiei de afaceri între bancă şi client. Cu cât această relaŃie este mai profundă şi de o mare intensitate, cu atât banca va avea de câştigat prin dezvoltarea armonioasă a afacerilor, a profitabilităŃii şi a capitalului de imagine ce se poate astfel acumula.

Cunoaşterea în detaliu a comportamentului clienŃilor şi a modului de reacŃie în diferite situaŃii ar permite o bună estimare în ce priveşte impactul diferitelor scenarii asupra activităŃii băncii. Managementul relaŃiei bancă-client presupune atfel efectuarea de studii şi cercetări de piaŃă atât în rândul clienŃilor actuali, cât şi în rândul celor potenŃiali. În pieŃele financiar-bancare internaŃionale se utilizează des asemenea cercetări.

Prin 2001 IFS (Institute of Financial Services) împreună cu partenerii Accenture şi Siebel Systems şi cu sprijinul European Financial Marketing Association au realizat un studiu privind managementul relaŃiei cu clienŃii al unora dintre cele mai prestigioase instituŃii bancare şi de asigurări din Europa61 (raportul realizat de Dr. Anthony Gandy publicat în Financial World, iulie 2001. Scopul acestui studiu a fost descoperirea modului în care băncile utilizează noile tehnici pentru managementul relaŃiei cu clienŃii şi pentru distribuirea serviciilor şi produselor specifice. Acest studiu a relevat faptul, că există o „insecuritate colectivă în ce priveşte provocările generate de modificarea naturii clienŃilor” şi a relaŃiei cu aceştia. Majoritatea instituŃiilor financiar-bancare europene abordează dezvoltarea managementului relaŃiei cu clienŃii ca o modalitate de sporire a veniturilor viitoare. Majoritatea instituŃiilor consideră că clienŃii lor au devenit mai puŃini loiali, iar acei clienŃi ce au ales să utilizeze canalele electronice de furnizare a serviciilor şi produselor bancare vor fi şi mai puŃini.

Intensificarea concurenŃei şi conglomerarea băncilor este reliefată într-un studiu publicat de Lafferty-Merger and Acquisitions in Europe: The Ghanging Dynamics of Financial Services, Mai 2001 – ce prezintă trendul înregistrat în direcŃia concentrării instituŃiilor financiar-bancare în Europa şi în direcŃia dezvoltării serviciilor de tip bancassurance şi virtual banking. Studiul realizat de IFS a scos în evidenŃă faptul că reŃeaua de unităŃi bancare europene îşi va menŃine rolul de „consilier” al clienŃilor şi de canal central de distribuŃie a serviciilor şi produselor.

Aplicarea unui model de asigurare a acestui tip de management ar necesita: segmentarea pieŃei; utilizarea segmentării în vederea oferirii uni mix de produse şi servicii; realizarea ofertelor 61 Deutsche Bank, Dresdner, Societe Generale, BNP-Paribas, Credite Agricole, San Paolo IMI, ING, ABN Amro, Fortis, Nordea, Allianz, Bank of Ireland etc.

corespunzătoare printr-un canal de comunicare acceptat de la client. Pentru asigurarea serviciilor adecvate fiecărui client în parte, este necesar ca băncile să poată cuantifica profitabilitatea fiecărui client. Dacă acest lucru nu este posibil, nu s-ar permite previzionarea comportamentului clientului, atât de necesară simulărilor evoluŃiei lichidităŃii băncii, în special în situaŃii de criză.

Un procent surprinzător de mare (60%) din băncile europene consideră că posedă abilitatea de a identifica dacă un client este în proces de părăsire a instituŃiei respective. Astfel este mult mai uşor de ales momentul de adresare a unei noi oferte şi adaptare a produselor astfel încât, spre exemplu, la scadenŃa depozitului clientul să-l prelungească pe un nou termen. Aceasta ar permite băncilor evaluarea mai bună a duratei de păstrare la bancă a depozitelor, atât de necesară analizei de lichiditate.

În concluzie, managementul relaŃiei bancă-clienŃi este mijlocul prin care se pot dezvolta servicii şi produse financiar-bancare de succes. Atâta timp cât investiŃia necesară acestui management are drept obiectiv menŃinerea clienŃilor şi implicit a nivelului corespunzător de lichiditate, şi atragerea noilor clienŃi, aceasta merită făcută.

6.- CONCLUZII

Fără a avea pretenŃia unei abordări exhaustive, lucrarea de faŃă tratează modul in care se realizează managementul lichidităŃii de către instituŃiile bancare, prin intermediul căruia se vizează corelarea maturităŃilor dintre resursele şi plasamentele bancare. Băncile isi stabilesc pentru fiecare exerciŃiu financiar:

• Strategia in domeniul managementului lichidităŃii • Strategia managementului lichidităŃii in cazuri de criză

Aşa cum am menŃionat, o bancă trebuie să dispună in permanenŃă de bani pentru a onora obligaŃiile ajunse la scadenŃă. Modul in care se realizează managementul lichidităŃii işi pune amprenta asupra profitabilităŃii instituŃiei. Cele mai importante funcŃii ale lichidităŃii bancare sunt: asigurarea desfaşurării in condiŃii normale a activităŃii băncii si protejarea intereselor clienŃilor, pe de-o parte şi a acŃionarilor pe de altă parte. . Politica de lichidităŃi a unei bănci este stabilită in aşa fel incat sa respecte cerinŃele normelor stabilite de BNR şi să indeplinească in principal următoarele scopuri:

• MenŃinerea unor fonduri de lichidităŃi suficiente pentru a face faŃă obligaŃiilor pe măsura exigibilitaŃii acestora

• Păstrarea unei ponderi in limite prudente de active pe termen mediu finanŃate de pasive pe termen mediu

• Monitorizarea continuă şi atentă a pozitiei lichiditaŃii in desfaşurarea operaŃiunilor de tranzacŃionare

Dintre structurile organizatorice implicate in managementul lichidităŃii, cel mai important rol ii revine Departamentului Trezorerie, aşa cum am prezentat in prima parte a lucrarii. În cadrul direcŃiei de trezorerie, analiza lichiditǎŃii presupune: • gestionarea poziŃiei monetare; • gestionarea poziŃiei lichiditǎŃii; • elaborarea şi analiza raportului de lichiditate.

Un bun trezorier de bancă utilizează in mod obişnuit planificarea şi prognoza.

Pentru a face faŃa presiunii obligaŃiilor imediate, banca dispune de activele care formează pozitia sa monetara. Acestea sunt:

• Numerarul • Disponibilul in contul curent al băncii la banca centrală • DisponibilitaŃi in conturi curente la alte bănci

• Sume incasate de la alte bănci(sume in tranzit) Destinatiile acestor resurse pot fi:

• posibila fluctuatie a depozitelor • eventuale cereri de imprumut • nevoile de bani lichizi ale clientilor • rezerva minimă obligatorie la banca centrală

Limita minimă de lichiditate este asigurată de rezerva minimă obligatorie pe care instituŃiile bancare sunt obligate să o constituie la BNR. Cu cat rata rezervelor minime obligatorii este mai mare, cu atat se inregistrează o lichiditate mai bună a băncii. Analiza lichiditatii unei banci nu se poate baza doar pe calculul unor indicatori de lichiditate globali, care nu pot tine cont de maturitatea reziduală a resurselor si plasamentelor. Cu scopul de a apropia analiza lichidităŃii bancare de cea aplicată pe pieŃele internaŃionale, BNR a introdus mecanismul benzilor de maturitate. Un exemplu al modului in care se calculeaza indicatorul de lichiditate pe baza raportărilor transmise Bancii NaŃionale este prezentat in ultima parte a lucrării . In condiŃiile in care resursele financiare consistente sunt indreptate spre activitatea de creditare, sistemul bancar romanesc dispune de o lichiditate ridicata, dar intr-o uşoară descreştere. Tot mai multe bănci renunŃă la o lichiditate ridicată pentru veniturile substanŃiale obŃinute din activitatea de creditare. Cu toate acestea, depozitele plasate la Banca Centrală sunt intr-un cuantum ridicat şi cea mai importantă pondere in totalul creditelor acordate sunt cele pe termen scurt.

Analiza de tip Gap este din ce în ce mai mult utilizată în băncile comerciale ce pun în centrul

atenŃiei corelarea maturităŃilor, respectiv acomportamentului resurselor şi plasamentelor. Ele au drept scop evidenŃierea decalajului (Gap) dintre plasamentele şi resursele cu scadenŃă reziduală în anumite intervale de timp. Aceste Gap-uri, stabilite pe fiecare interval de maturitate, pot conduce la clarificarea anumitor aspecte legate de lichiditatea atât pe termen scurt, cât şi mediu / lung.

Scopul realizării acestei analize este identificarea problemelor potenŃiale ce pot apărea în

lichiditatea instituŃiilor bancare. Decalajele astfel semnalate trebuie diminuate pentru a reduce riscul de lichiditate monitorizat şi prin intermediul analizei de tip Gap. Se poate astfel elabora o strategie atât pentru diminuarea pierderilor în situaŃiile nefavorabile, cât şi pentru maximizarea profiturilor, în cazurile în care se va înregistra o evoluŃie favorabilă a ratelor de dobândă, pe un anumit orizont de timp, în corelare cu structura activelor şi pasivelor senzitive.

Aşadar, se poate afirma că managementul lichidităŃii şi, prin intermediul lui, managementul resurselor şi plasamentelor bancare, este un mix de ştiinŃă şi artă care impune disciplina necesară la baza oricarei afaceri din domeniul bankingului modern.

Bibliografie selectivă 1. Cezar Basno, Nicolae Dardac: „Management bancar”, Editura Economică, 2002 2. Beju Daniela, "Mecanisme monetare şi instituŃii bancare ", Ed. Casa CărŃii de StiinŃa, Cluj-

Napoca, 2004 3. Bunea D., “Managementul sistemelor bancare”, Editura ASE, Bucuresti 2005 4. Coman Florin, „Activitatea bancară. Profit şi performanŃă”, Editura Luminalex, Bucureşti,

2000 5. Dan Constantinescu: „Management bancar”, Editura Bren, Bucureşti, 2004 6. Dănilă Nicolae şi colaboratorii: „Managementul lichidităŃii bancare”, Editura Economică,

Bucureşti, 2002 7. George H. Hempel, Donald G. Simonson: „Bank management” – Text and cases, 5th Edition

8. Benton E. Gup, James W. Kolari: „Commercial Banking: The management of Risk”, 3rd Edition

9. Melnic Corina Marilena, “Analiza şi modelarea riscului bancar în condiŃiile economiei de piaŃă”, 2004

10. Roxin LuminiŃa, „Gestiunea riscurilor bancare”, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997

11. Stoica Maricica, "Gestiune bancară", Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002 12. Trenca I. Ioan, „Metode şi tehnici bancare”, Editura Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj – Napoca,

2003 13. ***Banca Comercială Română - “Anale” 14. ***Revista Băncii Comerciale Române 15. Resurse WEB:www.bnr.ro, www.bcr.ro, www.capital.ro, www.bankingnews.ro

Studiul 2.- LICHIDITATEA-EFECT AL CORELÃRII ACTIVELOR CU PASIVELE BANCARE

O funcŃie deosebit de importantã a managementului activelor şi pasivelor o reprezintã planificarea lichiditãŃii prin intermediul cãreia se urmãreşte corelarea fluxurilor de numerar care intrã şi ies din bancã, astfel încât banca sã fie pregãtitã în orice moment cu privire la onorarea solicitãrilor de retragere ale deponenŃilor, precum şi a plãŃilor ordonate de titularii de conturi bancare. Asigurarea lichiditãŃii reprezintã un aspect normal al gestiunii bãncii constând în esenŃã într-o problemã de costuri62. Planificarea corectã a lichiditãŃii are ca efect optimizarea costului resurselor atrase şi plasate, contribuind în mod esenŃial la maximizarea venitului net din dobânzi, scopul final al managementului activelor şi pasivelor. Determinarea riscului de lichiditate contribuie la crearea premiselor privind formularea unor strategii globale de lichiditate. Existã douã laturi fundamentale în determinarea necesarului de lichiditate:

• latura pasivã a bilanŃului :consecinŃã a retragerii de depozite, conturi curente, rambursarea împrumuturilor contractate de la bãnci;

• latura activã a bilanŃului; ca urmare a exercitãrii angajamentelor de creditare sau a liniilor de credit deschise clienŃilor.

Managementul lichiditãŃii se poate realize prin63: • managementul pasivelor: reprezentând acoperirea ieşirilor de fonduri prin prin noi

împrumuturi de la alte bãnci sau prin emisiuni de certificate de depozit, obligaŃiuni.Aceastã tehnicã permite bãncii sã menŃinã acelaşi nivel al bilanŃului, fãrã modificarea structurii şi volumului activelor64.Aceastã opŃiune nu este întotdeauna convenabilã, fiind dezavantajos sã se plãteascã dobânda pieŃei pentru fondurile atrase care acoperã depozitele( la vedere) retrase, remunerate la o dobândã mult mai mica.65

• managementul activelor de rezervã: vânzarea unei pãrŃi din activele uşor lichidabile, în detrimentul atragerii de noi resurse în scopul acoperirii retragerii de fonduri. O astfel de tehnicã implicã anumite costuri, date de rata dobânzii mai micã acceptatã de cãtre bancã pentru deŃinerile sale de active lichide, comparativ cu alte plasamente pe termene mai îndelungate-cost de oportunitate.

In cele mai multe situaŃii, managementul lichiditãŃii presupune mãsurarea poziŃiei de lichiditate a bãncii prin intermediul unor indicatori de lichiditate, determinaŃi fie ca diferenŃã între totalul activelor( plus angajamentele de finanŃare primate de bancã) şi totalul pasivelor( plus angajamentele 62 Rareori riscul de lichiditate genereazã probleme de solvabilitate la nivelul bãncii 63 Ligia Golosoiu, Managementul activelor şi pasivelor bancar, ,Biblioteca Academiei de Studii Economice, Bucureşti, www.pag. 6 64 Prin urmare are loc o izolare a activului de comportamentul deponenŃilor. 65 In consecinŃã, cu cât este mai mare costul resurselor nou împrumutate relativ la veniturile obŃinute din active, cu atât mai atractiv devine managementul pasivelor

de finanŃare date de bancã), fie ca raport între cele douã mãrimi. Mãsurarea lichiditãŃii are în vedere mai multe intervale de scadenŃã în care sunt încadrate fluxurile de numerar determinate de active şi pasive. Cu cât este mai mare numãrul acestor internale, cu atât este mai precisã evaluarea poziŃiei de lichiditate, accentual fiind pus asupra indicatorilor de lichiditate determinaŃi pentru primele benzi de scadenŃã(ex. 0-7zile, 7-14zile, 14-30zile, etc.). Valorile acceptate sunt cele care relevã un excedent al activelor(lichiditate efectivã-surse de lichiditate) asupra pasivelor (lichiditate necesarã), indicând faptul cã, banca are posibilitatea de a onora obligaŃiile scadente. 1.- CORELAREA ACTIVELOR CU PASIVELE BANCARE PRIN INTERMEDIUL DURATEI DE MOBILIZARE ŞI ANGAJARE A RESURSELOR 1. Nevoile de lichiditate sunt definite ca obligaŃii imediate cãrora banca trebuie sã le facã faŃã pentru a fi în continuare recunoscutã ca intermediar financiar ( Roxin L, 1997:78). Estimarea acestor nevoi se realizeazã în funcŃie de termenul de exigibilitate al obligaŃiilor bãncii. Astfel, se face distincŃia între nevoi de lichiditate bancară pe termen scurt, pe termen lung şi nevoi de lichiditate ciclică.

• Nevoile de lichiditate pe termen scurt Identitatea, evaluarea şi finanŃarea acestor nevoi se realizeazã pentru orizonturi anuale. Fiind generate de factori precum: factori sezonieri, operaŃiile marilor clienŃi, volatilitatea depozitelor şi volatilitatea creditelor. Factorii sezonieri pot afecta atât cererea de credite cât şi fluxul de depozite, dar pot fi corect anticipate pe baza experienŃei anterioare prin analiza dinamicã a seriilor de date. OperaŃiile de mare valoare (transferurile şi creditele de mare valoare) pot crea şi ele probleme de gestiune a lichiditãŃii pe termen scurt, întrucât clienŃii mari sunt cei cu potenŃialul de risc cel mai ridicat 66.

Creditele şi depozitele volatile pot fi estimate prin programe specifice ca indici dinamici şi ca pondere faŃã de alte depozite sau credite, întotdeauna în baza experienŃei anterioare, corelat cu faza ciclului economic.

• Nevoile de lichiditate pe termen lung Aceste nevoi sunt corelate cu tendinŃele de comportament ce caracterizeazã comunitãŃile de clienŃi ai bãncii , precum şi pieŃele pe care opereazã banca. În scopul determinãrii tendinŃelor în evoluŃia lichiditãŃii pe termen lung se realizeazã o clasificare a tuturor elementelor bilanŃiere în lichide sau solide. DiferenŃa dintre activele lichide şi pasivele volatile reprezintã poziŃia lichiditãŃii. Creşterea activelor este determinată de o creştere a creditelor, iar creşterea pasivelor de o creştere a depozitelor. Anticiparea unei creşteri a creditelor mai mare decât creşterea depozitelor atunci se anticipeazã o nevoie de lichiditate pe termen lung care se acoperã prin diminuarea marjei lichiditãŃii sau prin împrumut. În situaŃia inversã apare un plus de lichiditate pe termen lung care poate fi folosit pentru majorarea marjei lichiditãŃii sau pentru finanŃarea altor plasamente bancare.

• Nevoile de lichiditate ciclică În cazul acestor nevoi anticiparea momentului apariŃiei lor este dificilã, putându-se folosi în scopul estimãrii mãrimii acetora metode de analiza si calcul precum : • Corelarea dinamicii depozitelor cu dinamica ratelor dobanzii. Analiza curbei ratelor dobanzii

pe piata da o buna aproximatie a anticiparilor agentilor referitoare la faza ciclului economic in care urmeaza sa intre economia. Banca poate stabili indici de corelatie intre dinamica acestor rate sic ea a propriilor depozite si atunci poate stabili nivelul probabil al acestor depozite in functie de evolutia dobanzilor de piata.

• Analiza comportamentului liniilor de credit

66 Estimarea acestui tip de nevoie de lichiditate pe termen scurt este dependentã de cunoaşterea nevoilor de finanŃare, a intenŃiilor si a profilului clientilor mari.

• Evaluarea vulnerabilitatii bazei de depozite presupune aprecierea gradului in care s- a realizat o diversificare optima a bazei de depozite si a calitatii programelor de gestiune a riscurilor din domenii care afecteaza imaginea bancii.

• Utilizarea pachetelor de programe de analiza statistica care sunt folosite mai ales pentru analiza sezonalitatii

• Nevoile neprevãzute de lichiditate ReprezinŃã nevoile generate de evenimente aleatoare fiind imposibil de anticipat. Acestea pot fi generate de diverse cauze, precum: reducerea depozitelor ca urmare a unor zvonuri, suspendarea drasticã a unor surse de finanŃare, creşterea surprinzãtoare a creditelor solicitate. În acest scop, banca trebuie sã constituie unui plan în care se stabilesc sursele de urgenŃã pentru acoperirea nevoii de lichiditate pânã la un procent dat din baza de calcul care poate fi reprezentatã de valoarea totalã a depozitelor volatile sau valoarea totalã a liniilor de credit sau împrumuturilor de pe piaŃã.

2. Sursele de lichiditate bancară Identificarea acestor resurse este importanŃa, întrucât în baza acestor resurse se pot satisface neviole de lichiditate. Astfel, sursele aflate în gestiunea unei bãnci sunt reprezentate de sursele tradiŃionale şi de fluxurile noi de lichiditate.

• Sursele tradiŃionale sunt de douã categorii: active lichide şi împrumuturi. Activele lichide includ acele active bancare în care fondurile sunt temporar plasate, precum: rezervele primare, secundare şi creditele scadente. Împrumuturile desemneazã ansamblul metodelor prin care bãncile pot împrumuta sau obŃine fonduri.

• Sursele noi de lichiditate sunt generate de folosirea în gestiunea lichiditãŃii a unor tehnici şi instrumente financiare noi: cumpãrarea de titluri emise cu o opŃiune de rãscumpãrare înainte de scadenŃã la un preŃ fix, cunoscut dinainte, titlurizarea creditelor.

Tabel nr. 1 Lichiditatea Bancara Surse Destinatii

Rezerve primare: 11. numerar în seifurile bãncii 12. depozite la banca centralã 13. depozite la bãnci corespondente

Rezerve secundare: 14. portofoliul de bonuri de tezaur şi 15. alte titluri negociabile

Portofoliul de credite: 16. rate scadente la credite acordate

clienŃilor Imprumuturi:

17. emiterea de certificate de depozit 18. cumpararea de rezerve 19. împrumuturi de la banca centralã 20. împrumuturi de la bãnci corespondente

1.RMO la banca centralã 2.-posibila fluctuaŃie a depozitelor 3.- eventuale cereri de împrumut 4.- nevoile de bani lichizi ale cclienŃilor

(Sursa: Managementul activelor şi pasivelor bancare, Biblioteca ASE)

Elementul principal al gestiunii lichidităŃii îl reprezintã poziŃia monetară, care relevã valoarea la un moment dat a tuturor activelor lichide ale unei bãnci (Basno D.,2002:165). Această abordare

este justificată de caracterul imediat al obligaŃiilor care exprimă nevoile de lichiditate bancară. Elementele componente ale poziŃiei monetare sunt 67:

• Numerarul (moneda metalică şi bancnote aflate în posesia băncii la ghişee şi în tezaur). Necesarul de numerar este estimat în funcŃie de volumul încasărilor/ plăŃilor zilnice cu numerar (graficul de încasări şi plăŃi în numerar);

• Disponibilul în contul de rezervă la banca centrală - rezerva minimă obligatorie.; • Disponibilul la alte bănci.; • Sume de încasat de la alte bănci { sume în tranzit la alte bănci, valoarea instrumentelor de

plată – CEC - uri - onorate de bancă, depuse la băncile corespondente. Activele din poziŃia monetarã a unei bãnci sunt grupate şi considerate ca fiind rezerve primare, reprezentând principala sursã destinatã acoperirii cererilor zilnice de lichiditate, având un caracter gratuit, în sensul cã banca are acces imediat la ele, fãrã a necesita costuri de transformare în lichidiŃãŃi. Obiectivul central al gestiunii bancare îl reprezintã maximizarea rentabilitãŃii. In aceste condiŃii, valoarea acestor elemente trebuie minimizatã în urmatoarea ordine: sume în transit, depozite la vedere la alte banci, numerar, rezervele la banca centralã.

• Sumele in tranzit pot fi reduse dacã prelucrarea şi colectarea documentelor de plata se efectueaza cat mai rapid. Pentru acest lucru, banca poate prelungi programul seara, poate folosi un serviciu de curier sau poate extinde utilizarea transferului electronic de fonduri. Aceste masuri si gradul lor de implementare se analizeaza periodic in functie de volumul sumelor in tranzit si fara a pierde din vedere cheltuielile suplimentare associate. Analiza trebuie sa se bazeze pe eveluarea costurilor si a beneficiilor marginale.

• Depozitele la vedere la alte banci se minimizeaza avand in vedere relatia cost/ servicii. Drept cost se poate considera valoarea pierduta a veniturilor din dobanzi, la nivelul ratei medii de fructificare activelor bancare. Beneficiile realizate trebuie analizate separate pentru fiecre tip de servicii oferite de banca corespondenta: asistenta plasamentelor, pastrarea titlurilor insiguaranta, intermedierea vanzarii/ cumpararii de titluri, participarea la imprumuturi de valoare mare.

• Gestiunea numerarului este realizara zilnic prin incadrarea in plafonul de casa. • Rezerva la banca centrala trebuie gestionată zilnic pentru a se incadra la nivelul

obligatoriu impus de norme. Banca trebuie sa nu depaseasca acest plafon datorita costului de oportunitate, dobanda practicata de bancile centrale pentru excedentul de rezerve este sub nivelul celei de pe piata interbancara sau al ratei medii a dobanzii pentru activele bancare. Daca valoarea disponibilului bancii la sfarsitul zilei in contul current la banca centrala este sub plafon atunci deficitul este completat scriptic de un imprumut de la banca centala in conditii extrem de dure care il fac sa echivaleze de fapt cu o penalizare aplicata bancii respective.

O altă parte importanta a lichiditatii unei banci este asigurata de rezervele secundare. Acestea sunt consituite din activele detinute in scopul de a fi transformate imediat in lichiditati fara a pierde din valoarea acestora. Cea mai importanta categorie o reprezinta bonurile de tezaur. Gestiunea pozitiei monetare a unei banci presupune asigurarea incadrarii in nivelul minim al rezervelor obligatorii, in contextual restrictiilor temporale impuse de normele autoritatii bancare. Gestiunea pozitiei monetare presupune identificarea si luarea imediata in calcul a tuturor tranzactiilor importante care afecteaza disponibilul in cont current la banca centrala, precum si intreprinderea tuturor operatiilor necesare pentru a contracara influenta acestor tranzactii asupra pozitiei monetare a bancii. Cererile aleatoare de credite sau fluctuatiile depozitelor/ imprumuturilor bancare pot impune fie cumpararea de fonduri de pe piata la preturi peste nivelul optim, fie plasarea la rentabilitati suboptimale. Gestiunea pozitiei monetare este in esenta aceeasi, atat la bancile mari cat si la cele mici. La bancile mari gestiunea este complicată de numarul tranzactiilor zilnice de valoare semnificativă. Operatiile care constituie gestiunea monetara a unei banci se pot grupa, in functie de momentul realizarii lor , in operatii zilnice si operatii permanente. Majoritatea debitelor/ creditelor care afecteaza pozitia monetara a unei banci rezulta din soldul net al participarii la sistemul de plati sau din tranzactii pe care le-a initiat banca. Urmarirea acestora este

67 Anamaria Popa, ConsideraŃii privind gestionarea lichiditãŃii în instituŃiile de credt,Cluj-Napoca, 2007

relativ facila iar operatiile sunt extrem de probabile. Principala cauza de incertitudine ce planează asupra băncii este volatilitatea depozitelor bancare, in special a celor mari. Acestea afecteaza nu doar pozitia monetara a zilei ci si baza de calcul a rezervelor viitoare. In acest caz expunerea potentiala este egala cu produsul dintre valoarea acestor depozite si volatilitatea lor. Ea poate fi foarte mare si se cunosc chiar cazuri cand retragerea masiva a unor astfel de depozite de către clienŃi semnificativi a dus banca la faliment. Protectia se poate realiza in primul rand printr- o planificare si o actualizare riguroasa. Clientii mari pot fi rugati sa anunte in prealabil efectuarea unor operatii de incasari/ plati de valoare mare. Pe de alta parte un instrument de lucru util este lista zilnica a operatiilor de mare.valoare. Trezorierul bancii aduna datele necesare si cauta o solutie pentru adecvarea pozitiei monetare efective la necesarul de rezerve normat.

Indicatorii de lichiditate cei mi utilizaŃi sunt: • poziŃia lichidităŃii; • pasivele nete şi indicele de lichiditate, transformarea medie a scadenŃelor şi rata

lichidităŃii. 1. PoziŃia lichidităŃii este un indicator apărut din practica gestiunii de trezorerie şi este folosit ca indicator de fundamentare al acesteia şi al acoperirii nevoilor de lichiditate pe termen scurt. PoziŃia lichidităŃii se calculează pe zile (pentru săptămâna următoare), pe luni (pentru luna următoare) şi pe luni (pentru anul curent).

PoziŃia lichidităŃii = Active lichide – Pasive imediate, unde activele lichide = moneda băncii centrale + plasamente scadente de încasat; pasive imediate = depozite volatile + împrumuturi scadente de rambursat Optimizarea poziŃiei lichidităŃii bancare presupune echilibrarea celor două elemente principale: activele lichide şi pasivele imediate şi, astfel obŃinerea unei poziŃii nule. Acest fapt este impus de gestiunea riscului şi de maximizarea rentabilităŃii bancare. Valoarea acestui indicator poate fi: ● negativă –fapt ce denotã cã activele lichide sunt insuficiente pentru onorarea integrală a obligaŃiilor imediate. În această situaŃie trebuie să se recurgă la surse de lichiditate pentru acoperirea acestui deficit. Deficitul poate fi acoperit fie prin împrumuturi la banca centrală (pentru nevoi sezoniere), pentru apelarea la împrumuturile interbancare (rezervele împrumutate), prin lichidarea înainte de termen a unor active din portofoliu (eventual cuplată cu o operaŃie de restructurare a acesteia), fie prin titularizarea unor credite. ● pozitivă – când resursele lichide de care dispune banca depăşesc necesarul său pentru perioada similarã cu o urmãrire a mărimii acestui excedent de lichiditate. Mărimea excedentului admisibil68 se poate fixa ca o normă internă de gestiune din urmãtoarele considerente:

-elementele în baza cărora s-au făcut calculele sunt mărimi anticipate, nu certe fiind indicat în acest caz să avem o rezervă minimă de lichiditate;

- activele lichide sunt cel mai prost plasament bancar în termeni de rentabilitate şi nivelul lor trebuie minimizat. Aşadar, deşi se doreşte o poziŃie a lichidităŃii nulă, de cele mai multe ori se acceptă şi un excedent minim justificat de un comportament raŃional. Mărimea absolută a acestui excedent se poate stabili fie în funcŃie de cheltuielile de gestiune a portofoliului, fie în funcŃie de marja medie de eroare înregistrată anterior la aprecierea în avans a poziŃie lichidităŃii. Dacă aprecierea se face în funcŃie de cheltuieli, atunci mărimea limitei este egală cu valoarea minimă a portofoliului de titluri ale datoriei publice pentru care veniturile realizate în urma plasamentului le egalează pe cele de gestiune a acestuia. Pentru mărimi ale excedentului de lichiditate peste această limită se justifică plasarea sumelor disponibile pe termen scurt, de preferat cun scadenŃe în perioadele cu poziŃia lichidităŃii negativă. 2. Pasivele nete – această grupă de indicatori are trei componente distincte ce pot fi calculate în baza aceloraşi date: ● pasivele nete simple se calculează pentru fiecare perioadă ca diferenŃă între pasivele şi activele cu aceeaşi scadenŃă. Acestea arată pentru fiecare perioadă măsura în care activele scadente acoperă 68 Se poate stabili în funcŃie de cheltuielile de gestiune a portofoliului sau în funcŃie de marja medie de eroare înregistratã la aprecierea în avans a poziŃiei lichiditãŃii.

obligaŃiile scadente. Pentru pasivele nete pozitive, banca trebuie să găsească surse suplimentare de acoperire a obligaŃiilor scadente. O observaŃie de reŃinut este aceea că suma absolută a pasivelor nete este egală cu zero (pentru că total active + total pasive).

Pasive nete simple = Pasive scadente – Active scadente. ● pasivele nete cumulate se calculează ca diferenŃă între pasivele şi activele cumulate corespunzătoare fiecărei perioade, fiind utilizate pentru a semnala perioade de maximă lichiditate.

Pasive nete cumulate = Pasive cumulate – Active cumulate. 3. Indicele lichidităŃii se calculezã prin raportarea activelor şi pasivelor din fiecare perioadă. Activele/ pasivele din fiecare perioadă sunt ponderate fie cu numărul mediu de zile corespunzător fiecărei perioade69, fie cu numărul curent al grupei de scadenŃe respective. Valoarea indicelui depinde doar de mărimea activelor/ pasivelor corespunzătoare fiecărei perioade, iar sistemul de ponderare folosit nu poate schimba valoarea supra sau subunitară a raportului. FaŃă de 1 valoarea indicatorului exprimă transformarea de scadenŃe practicată global de bancă:

• pentru valori subunitare transformarea se face din pasive pe termen scurt în active pe termen lung70;

• pentru 1 sau valori foarte apropiate de 1 banca nu face practice transformare de scadenŃe; • pentru valori supraunitare transformarea practicată este prin pasive pe termen lung în active

pe termen scurt. În acest caz nu există risc de lichiditate pentru că activele îşi ating scadenŃa înaintea surselor care le-au finanŃat71.

Lichiditatea şi administrarea resurselor şi plasamentelor sunt evaluate în funcŃie de:

• trendul şi stabilitatea depozitelor; • gradul şi trendul utilizărilor pe termen scurt, sursele volatile de fonduri, finanŃarea activelor

pe termen lung; • accesul la pieŃele monetare şi alte surse de finanŃare; • adecvarea surselor de lichiditate şi abilitatea de a face faŃă nevoilor de lichiditate; • eficienŃa politicilor şi practicilor de lichiditate, strategiile de administrare a fondurilor; • sistemele informatice de administrare şi planurile de finanŃare; • capacitatea managementului de a identifica, măsura, monitoriza şi controla lichiditatea şi

nivelul de diversificare al surselor de finanŃare. În evaluarea adecvării poziŃiei de lichiditate a unei instituŃii financiare, o atenŃie deosebită ar trebui acordată nivelului curent şi viitor al surselor de lichidităŃi, comparativ cu nevoile de fonduri, precum şi adecvării practicilor de administrare a fondurilor în funcŃie de mărimea, complexitatea şi profilul de risc al instituŃiei. În general, practicile de constituire a fondurilor ar trebui să confere certitudinea că o instituŃie este capabilă să menŃină un nivel al lichidităŃii suficient pentru a face faŃă în timp obligaŃiilor sale financiare şi a răspunde nevoilor bancare legitime. Practicile ar trebui să reflecte capacitatea instituŃiei de a administra schimbările neplanificate cu privire la sursele de constituire a fondurilor, ca şi reacŃia la modificările condiŃiilor pieŃei, care pot afecta posibilitatea unei lichidări rapide a activelor, cu pierderi minime. În plus, practicile de constituire a fondurilor ar trebui să confere certitudinea că lichiditatea nu a fost menŃinută cu costuri înalte sau printr-o încredere excesivă în sursele de constituire a fondurilor care se dovedesc a nu fi utilizabile în timp, datorită stresului financiar sau schimbărilor adverse în condiŃiile pieŃei. 2.- CORELAREA ACTIVELOR CU PASIVELE BANCARE PRIN INTERMEDIUL COSTULUI CREDITULUI O bancă dispune de un potenŃial de lichidităŃi adecvat atunci când este în măsură să obŃină fondurile necesare imediat şi la un cost rezonabil. PreŃul asigurării lichidităŃii depinde de condiŃiile de piaŃă, precum şi de nivelul de risc al ratei dobânzii. EcvoluŃia ratei dobânzii poate avea în timp 4 configuraŃii de bazã, având implicaŃii imediate asupra lichiditãŃii bãncii. 69 Este o modalitate de ponderare considerate mai precisã. 70 SituaŃie ce avantajeazã banca în momentul în care curba dobânzilor este crescãtoare. 71 Din punctul de vedere al rentabilitãŃii plasamentelor, structura este avantajoasã decât pentru perioade scurte de timp când rata dobânzii pe termen scurt este mai este mai mare decât cea pe termen lung.

Tabel nr.2 Sinteza celor patru stadii de corelare rata dobânzii-lichiditate

Stadiu Nivelul ratei dobânzilor Cererea pentru credite

Lichiditatea bãncii

I Scãzut Slabã Maximã II În tranziŃie de la scãzut spre ridicat În creştere În scãdere III Ridicat Puternicã Minimã IV În tranziŃie de la ridicat la scãzut În descreştere În creştere

(Sursa: Ioan I.Trenca, 2007:206) Astfel, planificarea corectã a lichiditãŃii are ca efect optimizarea costului resurselor atrase şi plasate, contribuind în mod esenŃial la maximizarea venitului net din dobânzi, scopul final al managementului activelor şi pasivelor. În acest context analiza GAP reprezintă una dintre cele mai cunoscute şi folosite instrumente de cuantificare a impactului modificării ratelor de dobândă asupra veniturilor băncii. În cadrul modelului de analiză activele şi pasivele din portofoliul băncii se clasifică în senzitice şi nesenzitive, funcŃie de modul în care dobânda percepută sau bonificată de bancă variază în raport cu fluctuaŃiile ratelor dobânzii pe piaŃă. Venitul net din dobânzi de-a lungul unei perioade de timp se determină ca diferenŃă între activele şi pasivele sensibile (Ast, Pst) din portofoliul băncii astfel:

∑ ∑= =

−=−=n

i

m

jjtitttt psasPsAsGAP

1 1,, , unde:

itas , - reprezintă activul i senzitiv la rata dobânzii, cu scadenŃa în perioada t, ni ,1=

jtps , - reprezintă pasivul i senzitiv la rata dobânzii, cu scadenŃa în perioada t, mj ,1=

În funcŃie de modificarea ratei dobânzii pe piaŃă , venitul net obŃinut de bancă va fi: )()( PnsPsrAnsAsrPrArChdobVdobVnet PAPA +−+=⋅−⋅=−= , unde:

rA, rP – reprezintă ratele dobânzilor prcepute, respectiv bonificate de bancă; Ans, Pns – reprezintă activele, respectiv pasivele nesenzitive la rata dobânzii. Presupunând că modificările dobânzilor pe piaŃă afectează doar activele şi pasivele senzitive, în aceeaşi măsură, modificarea venitului net din dobânzi va fi următoarea:

GAPrPsAsrPsrAsrVnet PA ⋅∆=−∆=⋅∆−⋅∆=∆ )( Din ecuaŃia precedentă se observă faptul că modificarea venitului net din dobânzi este o funcŃie atât de rata dobânzii, cât şi de GAP, astfel:

GAP Modificarea ratei dobânzii Modificarea venitului net din dobânzi Pozitiv Creşte Creşte

Pozitiv Scade Scade

Negativ Creşte Scade Negativ Scade Creşte Zero Creşte Nici o modificare Zero Scade Nici o modificare

PoziŃiile în care se poate afla banca la un moment dat sunt:

• poziŃie activ senzitivă – în cazul în care ratele dobânzilor de pe piaŃă vor creşte banca va înregistra o majorare a venitului net din dobânzi, şi viceversa;

• poziŃie pasiv senzitivă – în cazul în care ratele dobânzilor de pe piaŃă vor creşte banca va înregistra o dimiuare a venitului net din dobânzi, şi viceversa;

• poziŃie imunizată – indiferent de evoluŃia ratelor dobânzii pe piaŃă, venitul net din dobânzi nu va înregistra nici o modificare.

Astfel, abilitatea bãncii de a ajusta ecartul, împreunã cu prognoza momentului modificãrilor şi mai ales viteza de modificare a ratei dobânzilor, reprezintã elemente esenŃiale care trebuie sã guverneze politica de management a activelor şi pasivelor bancare, a lichiditãŃii şi riscului de creditare. 3.- TEHNICI DE GESTIUNE A RISCULUI DE LICHIDITATE PRIN PRISMA RAPORTULUI PROFIT-LICHIDITATE

Prin natura lor, bãncile atrag resurse financiare disponibile pentru a le putea plasa celor care au nevoie de acestea, în funcŃie de strategia fiecãrei bãnci. Asigurarea unei lichiditãŃi adecvate reprezintã o parte esenŃialã a managementului global al unei bãnci. Managementul riscului de lichiditate se concentreazã pe douã componente:

• elaborarea şi implementarea politicilor riscului de lichiditate ale bãncii, care urmãresc menŃinerea unei lichiditãŃi adecvate;

• monitorizarea permanentã a lichiditãŃii şi politica obligaŃiilor de raportare( OriŃescu Marin, 2007:128).

Manangementul riscului de lichiditate urmãreşte stabilirea nevoilor de lichiditate şi acoperirea acestora Nevoile de lichiditate sunt obligaŃii imediate pe care banca trebuie sã le onoreze. Acoperirea nevoilor de lichiditate depinde de managementul lichiditãŃii adoptat de cãtre bancã, banca putând creşte nivelul sãu de lichiditate prin intermediul managementului activelor şi pasivelor. Teoria şi practica au identificat existenŃa a trei opŃiuni în domeniul managementului riscului de lichiditate72, care depend de obiectivele proprii fiecãrei bãnci şi de înclinaŃia cãtre risc a conducerii bãncii( OpriŃescu Marin, 2007:129): 1. Risc minim de lichiditate şi obŃinerea profitului: banca trebuie sã stabileascã limite stricte de variaŃie a indicilor GAP(ex.10% sau 15%) şi o politicã rigidã de încadrare în limitele stabilite. În situaŃia apariŃiei unor oportunitãŃi de afaceri care modificã valorile indicilor GAP, banca care opteazã pentru realizarea acestui obiectiv nu se va implica, determinând pierderea unui profit posibil.Conservarea unui risc minimde lichiditate nu trebuie perceput ca pe un risc ce poate fi anulat, ci ca eforturi ale bãncii de a realize indici GAP care în permanenŃã sã depãşeascã un nivel pozitiv73, cel puŃin primele trei luni. Obiectivul acestei opŃiuni nu constã în obŃinerea unui profit substanŃial, ci în asigurarea unei lichiditãŃi solide; 2. Risc mediu de lichiditate şi obŃinerea profitului: riscul asumat este controlat, putându-se obŃine un profit cel puŃin de nivel mediu comparativ cu profitabilitatea sistemului bancar.Se remarcã flexibilitatea bãncii în realizarea de plasamente funcŃie de oportunitãŃile de afaceri. Banca monitorizeazã permanent indicii GAP, stabilind limite de variaŃie sau chiar valori minime, funcŃie de caracteristicile bilanŃiere proprii. 3. Profit maxim ce determinã risc de lichiditate maxim: se urmareşte obŃinerea unui profit substanŃial în timp foarte scurt, în condiŃiile unui risc de lichiditate major.Profitul maxim rezultã în urma efectuãrii unor plasamentelor pe termen lung fãrã a lua în considerare maturitatea resurselor disponibile. De exemplu, atragerea de resurse pe termene reduse-pânã la o sãptãmânã şi plasarea în credite la termen de peste 5 ani. În aceastã situaŃie nu se impun limite de variaŃie ale indicilor GAP, riscul de lichiditate fiind frecvent dublat de riscul de credit74. Aceste trei opŃiuni în managementul riscului de lichiditate se fundamenteazã pe analiza de tip GAP, care redã la un moment dat lichiditatea structurii activelor şi pasivelor, sub aspectul benzilor de scadenŃã. 4.-INDICATORI DE CUANTIFICARE A LICHIDITÃłII BANCARE

72 Care stabilesc trei tipuri generale de strategii în ceea ce priveşte limitele de variaŃie a indicilor GAP 73 Aceastã strategie presupune devansarea permanentã a pasivelor scadente de cãtre activele lichide. 74 OpŃiunea este considerate una extremã, putând fi aplicatã numai în sistemele bancare puŃin dezvoltate, defectuoase în ceea ce priveşte controlul şi supravegherea autoritãŃii de reglementare.

Lichiditatea bancarã este mãsuratã prin utilizarea unui set de indicatori care oferã o imagine pertinentã asupra gradulului de lichiditate al bãncii dar şi asupra calitãŃii gestiunii lichiditãŃii bancare (Basno C & Dardac N., 2002:64). Pentru aprecierea lichiditãŃii se pot folosi indicatori de tip ratio construiŃi prin raportare între diferitele posturi sau grupe din bilanŃ care opun sau nu elementele de activ cu cele de pasiv. Indicatorii fundamentali pentru analiza lichiditãŃii sunt ( OpriŃescu Marin, 2007:112): 1. Lichiditatea globalã: reflectã posibilitatea elementelor patrimoniale de activ de a se transforma în lichiditãŃi pe termen scurt, pentru a face faŃã obligaŃiilor de plãŃi exigibile. Se calculează ca un raport procentual între active lichide şi datorii curente. Nivelul optim al acestui indicator este 2-2,5 ; Activele lichide sunt:

• disponibilităŃi băneşti inclusiv soldul contului curent al societăŃii bancare la BNR; • disponibilităŃi şi depozite la alte bănci; • certificate de trezorerie (alte titluri de stat); • alte active .

Datoriile curente reprezintă disponibilităŃile băneşti ale altor instituŃii financiar-bancare, agenŃi economici, persoane fizice (resurse atrase). 2. Lichiditatea imediatã: reflectã posibilitatea elementelor patrimoniale de trezorerie de a face faŃã datoriilor pe termen scurt. Se calculează ca un raport procentual între total elemente patrimoniale de trezorerie şi total datorii pe termen scurt. Nivelul optim al acestui indicator este 20,5 %. Elementele patrimoniale de trezorerie sunt:

• numerar; • cont curent la BNR ; • plasamente pe termen scurt.

Datoriile pe termen scurt sunt formate din disponibilităŃile la vedere ale clienŃilor nebancari şi împrumuturi pe termen scurt de la alte bănci. 3. Lichiditatea în funcŃie de depozite la vedere exprimă capacitatea societăŃii bancare de a acoperi din activele lichide pasivele cu gradul cel mai ridicat de volatilitate (depozite la vedere). Se calculează ca un raport procentual între volumul total al activelor lichide şi cel al depozitelor la vedere. 4. Lichiditatea în funcŃie de total depozite reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale de activ (active lichide) de a se transforma rapid şi cu cheltuieli minime în lichidităŃi pentru a putea face faŃă datoriilor reprezentând totalul depozitelor (disponibilităŃi şi depozite ale altor bănci, agenŃi economici, persoane fizice etc). Se calculează ca un raport procentual între volumul total al activelor lichide şi cel al totalului depozitelor (inclusiv cele atrase de pe piaŃa interbancară) 5. Lichiditatea în funcŃie de total depozite şi împrumuturi reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale de activ de a se transforma rapid şi cu cheltuieli minime în lichidităŃi pentru a putea face faŃă datoriilor reprezentând totalul depozitelor şi împrumuturilor. Se stabileşte ca un raport procentual între totalul elementelor patrimoniale de activ (active lichide) şi totalul depozitelor şi împrumuturilor ( de refinanŃare de la BNR, de la alte bănci). 6. Ponderea creditelor acordate în total resurse atrase arată gradul în care resursele atrase şi împrumutate de la clienŃi sunt plasate în credite. Se calculează ca un raport procentual între volumul total al creditelor şi cel al depozitelor şi împrumuturilor. Indicatorii fundamentali utilizaŃi în cuatificarea lichiditãŃii bancare sunt prezentaŃi în cele ce urmeazã.

1) Un prim indicator este indicatorul de lichiditate bancarã, determinat ca raport între lichiditatea efectivã şi lichiditatea necesarã, determinat lunar, astfel:

Limitele de evoluŃie ale ratingului pentru acest indicator sunt urmãtoarele:

• >= 1. 50 rating 1 • 1,20-1,49 rating 2 • 1,00-1,19 rating 3 • 0,80-0,99 rating 4 • <0,80 rating 5

În scopul unei gestiuni eficiente a procesului de menŃinere permanentã a lichiditãŃii societãŃilor bancare româneşti, BNR a emis o serie de reglementãri..75. Astfel, prin normele Bãncii NaŃionale a României care reglementeazã nivelul minim de lichiditate bancarã, s-au introdus mecanismul benzilor de lichiditate76 care presupune urmãrirea unor etape: a).- Stabilirea acestor benzi de lichiditate se realizeazã pe urmãtoarele intervale de timp:

• pânã la o lunã, inclusiv; • între 1 şi 3 luni inclusiv; • între 3 şi 6 luni inclusiv; • între 6 şi 12 luni inclusiv; • peste 12 luni.

b).- Repartizarea activelor şi pasivelor bilanŃiere pe scadenŃe şi pe benzi de lichiditate cu respectarea unor reguli:

• repartizarea pe scadenŃe a activelor şi pasivelor bilanŃiere în funcŃie de termenele rãmase de scurs pânã la expirare;

• repartizarea pe scadenŃe şi înscrierea pe benzi de lichiditate a angajamentelor/obligaŃiilor evidenŃiate în afara bilanŃului;

• activele şi pasivele bilanŃiere pentru care banca a constituit provizioane de risc se înscriu pe benzi de lichiditate, în funcŃie de valoarea lor netã, respective valoarea diminuatã, dupã caz, cu provizioanele constituite;

• anumite active bilanŃiere se înscriu pe benzi de lichiditate la valoarea netã, diminuatã cu un coeficient de ajustare” k”, determinat prin raportarea soldului creditelor restante aferente categoriei respective de active clientele, existente în sold la sfârşitul lunii pentru care se face repartizarea;

c).- Determinarea lichiditãŃii efective(Le) prin însumarea activelor bilanŃiere şi extrabilanŃiere ajustate, repartizate pe benzi de scadenŃã, suma evidenŃiind creanŃele bãncii în relaŃiile cu clientele. d. Determinarea lichiditãŃii necesare(Ln) prin însumarea pasivelor şi obligaŃiilor extrabilanŃiere ajustate, valoarea rezultatã relevând sumele pe care banca trebuie sã le restituie în perioadele respective. e).- Se comparã lichiditatea efectivã cu cea necesarã, obŃinându-se douã situaŃii:

• Le>Ln excedent de lichiditate; • Le<Ln deficit de lichiditate.77

Nivelul şi tendinŃa indicatorilor de lichiditate pe benzi de scadenŃã şi pe total trebuie sã aibã limita minima 1. 2) Un al doilea indicator utilizat în analiza lichiditãŃii este lichiditatea imediatã care se calculeazã lunar şi se determinã dupã formula de calcul:

75 Normele BNR NR.1/2001, privind lichiditatea bãncilor, publicate în M.Of 201 din 20.04.2001, Normele BNR nr.7/13.06.2003, pentru modoficarea şi completarea Normelor BNR nr.1/2001, publicate în M.Of 45 din 25.06.2003 76 Banda de lichiditate bancarã reprezintã o anumitã perioadã de timp( o lunã, 3 luni, 6 luni, etc.) rãmasã de scurs pânã la scadenŃa unui plasament sau a unui deposit atras. 77 SituaŃie inacceptabilã pentru bancã, întrucât aceasta nu poate face faŃã obligaŃiilor de platã, fiind în situaŃia încetãrii de plãŃi.

Li= DisponibilitãŃi şi depozite la bãnci( valoare netã)+Titluri de stat libere de gaj/Surse atrase şi împrumutate.

Limitele de raiting specifice sunt: • >45% rating 1 • 45- 40% rating 2 • 39,9-35% rating 3 • 34,9-30% rating 4 • <30% rating 5

3) Rata din creditele acordate clientelei(valoarea brutã) şi depozitele atrase de la clientele, indicator de lichiditate calculate lunar. Credite acordate clientelei/Depozite atrase de la clienŃi = (Credite acordate clientelei + CreanŃe restante şi îndoielnice din operaŃiuni cu clientela + + Provizioane pentru creanŃe restante şi îndoielnice din operaŃiuni cu clientela)/(Conturi de depozite + Certificate de depozit + Carnete şi librete de economii). Limitele de evoluŃie a ratingului sunt:

• <85% rating 1 • 85-104,9% rating 2 • 105-114,9%rating 3 • 115-125% rating 4 • >125% rating 5

4) Un alt indicator specific lichiditãŃii bancare îl reprezintã şi pasivele interbancare nete, determinat ca diferenŃã între pasivele interbancare şi activele interbancare, indicator determinat lunar pe baza datelor din situaŃia patrimoniului. În aprecierea nivelului de lichiditate bancarã, raitingurile atribuite fiecãrui nivel de lichiditate sunt, deasemenea importante78:

• Rating 1 indică niveluri de lichiditate puternice şi prcatici de administrare a fondurilor bine dezvoltate. InstituŃia are acces sigur la suficiente surse pentru constituirea de fonduri în termeni favorabili, pentru nevoile de lichidităŃi prezente şi anticipate;

• Rating 2 indică niveluri de lichiditate şi practici de administrare a fondurilor satisfăcătoare.

O serie de deficienŃe minore pot fi constatate în practicile de administrare a fondurilor;

• Rating 3 indică niveluri de lichiditate sau practici de administrare a fondurilor care necesită îmbunătăŃiri. InstituŃiile clasificate în acest rating nu au acces rapid la fonduri în termeni rezonabili sau pot înregistra deficienŃe semnificative în perioadele de administrare a fondurilor;

• Rating 4 indică niveluri de lichiditate deficitare sau practici inadecvate de administrare a

fondurilor. InstituŃiile clasificate în acest rating nu sunt capabile să obŃină un volum suficient de fonduri în termeni rezonabili pentru asigurarea nevoiii de lichiditate;

• Rating 5 indică niveluri de lichiditate sau practici de administrare a fondurilor atât de

deficitare, încât viabilitatea instituŃiei este grav ameninŃată. InstituŃiile clasificate în această categorie cer asistenŃă financiară externă imediată, pentru a asigura rambursarea obligaŃiilor la scadenŃă sau alte nevoi de lichiditate.

REFERINłE BIBLIOGRAFICE

1. Berea, A.(2003) , Modernizarea sistemului bancar, Editura Expert, Bucureşti

78 Modelele scoring şi aplicarea lor în analiza riscurilor bancae, Statisticã Financiar-Bancarã

2. Botea M. & Ionaş C.(2004), Managementul riscului lichiditãŃii, Academia de Studii Economice, Bucureşti 3. Costicã I.& Lãzãrescu S.(2004), Politici şi tehnici bancare, Editura ASE Bucureşti 4. Dardac N. & Basno C.(2002), Management bancar, Editura Economicã, Bucureşti 5. Dănilă N. & Anghel L.C.(2002), Managementul lichidităŃii bancare, Editura Economică, Bucureşti 6. Dedu, V.(2003), Gestiune şi audit bancar, Editura Economică, Bucureşti 7. Isaic-Maniu I.(2003), Măsurarea şi analiza statisticã a riscului în România,Editura ASE Bucureşti 8. Mihai, I.(2003), Tehnica şi managementul operaŃiunilor bancare, Editura Expert, Bucureşti 9. NiŃu, I.(2002), Managementul riscului bancar. Editura Expert, Bucureşti, 10. Roxin L.(1997), Gestiunea riscului bancar», Editura Didacticã şi pedagogicã Bucuresti 11. OpriŃescu M.(2007), Managementul riscurilor şi performantelor bancare, Editura Universitaria, Craiova 12. Trenca, I.(2007), Metode şi tehnici bancare, Editura Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj Napoca. 13. Trenca, I.(2008/2009), PreformanŃe şi riscuri bancare. Facultatea de ŞtiinŃe Economice şi Gestiunea

Afacerilor Cluj- Napoca (Masterat notiŃe de curs)

Studiul 3 .- MANAGEMENTUL LICHIDITĂłII ÎN BĂNCI - SOLUłII ÎN CONDIłII DE CRIZĂ

Abstract Mentinerea unei lichiditati adecvate la nivelul unei institutii de credit reprezinta o prioritate a managementului oricarei banci. Aceasta se realizeaza prin politici, metode si tehnici specifice ce vizeaza deopotriva resursele si plasamentele bancii, performanta si riscul. In conditii de criza responsabilitatile acestui management primesc noi conotatii, el devenind un factor de protectie al bancii la risc de prima importanta. Prin materialul de fata vom defini obiectivele, sarcinile si cerintele unui astfel de management, vom preciza etapele de urmat si prezenta solutii de aplicat in conditii de criza.

1.- Proceduri de administrare a riscului de lichiditate în bănci

Lichiditatea reprezintă capacitatea unei bănci de a-şi transforma activele în disponibilităŃi băneşti, la momentul oportun şi cu cheltuieli minime, în scopul de a-şi onora, pe seama lor, obligatiile financiare asumate. În bănci lichiditatea este o problemă de gestiune a activelor si pasivelor, cărora li se asociază grade diferite de a se transforma în monedă lichidă, respectiv de exigibilitate a obligaŃiilor băneşti.

Înregistrarea unui nivel de lichiditate necorespunzator conduce adesea la atragerea de resurse băneşti suplimentare, de regulă cu costuri mai mari, reducîndu-se astfel profitabilitatea şi poate determina, în ultimă instanŃă, imposibilitatea onorării obligaŃiilor de plată ale băncii. O lichiditate excesivă, în schimb, diminueaza rentabilitatea activelor, conduce la obŃinerea unor performante financiare mai slabe.

Drept urmare mentinerea unei lichidităŃi adecvate reprezintă un obiectiv de primă importanŃă al managementului unei bănci, ea fiind dependentă de modul în care sunt estimate şi acoperite nevoile de lichiditate şi corelate, la rîndul lor, cu exigibilitatea obligaŃiilor de plată.

MenŃinerea unei lichidităŃi optime şi respectiv protecŃia la riscul de lichiditate se realizează utilizând metode si tehnici specifice ce vizează deopotrivă resursele şi plasamentele băncii. Astfel, în ce priveşte plasamentele băncii, practica dovedeşte că acordarea de credite pe maturităŃi bine corelate cu maturitatea resurselor, menŃinerea sistematică a rezervei minime obligatorii la nivelul prevăzut de regulamente, diversificarea portofoliului de credite şi granularea corespunzătoare a acestora, , abordarea unei poziŃii active pe piata interbancară etc, aşa după cum, în privinŃa pasivelor, diversificarea ofertei de depozite bancare, consolidarea resurselor atrase de la clientelă gestionarea eficienta a riscului reputational şi nu în ultimul rînd creşterea capitalurilor şi a fondurilor proprii, reprezintă modalităŃi eficiente de administrare a riscului de lichiditate confirmate de experienŃele trecute.

Pentru a se măsura nivelul de lichiditate al unei bănci, în Ńara noastră, se utilizează indicatori bazaŃi pe echilibrul poziŃiilor bilanŃiere încadrate pe benzi de scadenŃă.

Principiul guvernant este acela de a se identifica intrările şi iesirile de fonduri băneşti pe fiecare bandă de scadenŃă şi apoi de a se efectua analiza acestora, în scopul anticipării modificărilor ce pot aparea în perioada imediat următoare. Benzile de scadenŃă sunt: D <= 1 luna; 1 luna < D <= 3 luni; luni < D <= 6 luni; 6 luni < D <= 12 luni; D > 12 luni;

Indicatorul de lichiditate este definit ca un raport între lichiditatea efectivă şi lichiditatea necesară, pe fiecare bandă de scadenŃă, cât şi pe total.

Lichiditatea efectivă este determinată prin însumarea activelor bilanŃiere şi extrabilanŃiere ale căror valori au fost ajustate, repartizate pe benzi de scadenŃă, suma evidenŃiind creanŃele băncii rezultate din relaŃiile sale cu clienŃii în perioadele de maturitate respective.

Lichiditatea necesară este determinată prin însumarea pasivelor bilanŃiere şi extrabilanŃiere ale caror valori au fost ajustate, repartizate pe benzi de scadenŃă, suma rezultată reprezentînd sumele pe care banca trebuie sa le restituie clienŃilor săi în perioadele respective.

Se consideră că o bancă dispune de o lichiditate corespunzătoare atunci când nivelul şi mai ales tendinŃa înregistrată în timp de indicatorul de lichiditate al fiecărei benzi de scadenŃă, cât şi pe total, înregistrează limita minimă 1.

Prin excedent / deficit de lichiditate se înŃelege diferenŃa pozitivă / negativă dintre lichiditatea efectivă şi lichiditatea necesară. Pentru evaluarea şi mai ales monitorizarea riscului de lichiditate se recomandă a se avea în vedere şi alŃi indicatori specifici, printre care : � lichiditatea imediată; � indicatorul de structură al lichidităŃii � raportul credite acordate clientelei (valoare brută) în total resurse atrase de la clienŃi � indicatori privind volatilitatea pasivelor � indicatori specifici privind plasamentele vulnerabile Chiar dacă o parte din aceşti indicatorii nu măsoară în mod direct fenomenul lichidităŃii băncilor ei au legătură cu acesta şi pot furniza informaŃie complementară. Subscriem la părerea că, luată individual, evoluŃia unui indicator nu poate fi întotdeauna suficient de relevantă, dar atunci când este analizată în corelaŃie cu evoluŃia altor indicatori complementari, informaŃia obŃinută este una de mare importanŃă pentru actul de conducere.

Indicatorul “Lichiditate imediată” se calculeaza potrivit relaŃiei :(„disponibilităŃi băneşti şi depozite/ „surse atrase si imprumutate”)x 100. Nivelul, precum şi tendinŃa în evoluŃie a indicatorului de lichiditate imediată, trebuie sa fie mai mare sau cel puŃin egală cu 20%.

24,59%20,59%

16,80%

19,50%

0,00%

5,00%

10,00%

15,00%

20,00%

25,00%

31.12.2007 31.10.2008 30.11.2008 31.12.2008

Evolutia lichidităŃii imediate

Calculat şi analizat în evoluŃie, pentru o bancă comercială luată în studiu,indicatorul

lichidităŃii imediate a înregistrat în plină perioadă de manifestare a crizei, respectiv în trimestrul IV al anului 2008 o cădere substanŃială măsurând aproape 8 puncte procentuale, punându-se astfel în

evidenŃă în mod pregnant criza de lichidităŃi prin care a trecut banca. Sensibilitatea acestui indicator,respectiv capacitatea de sinteză şi generalizare a fenomenelor, este una edificatoare, dacă luăm în considerare faptul că el poate fi construit zilnic pe baza informaŃiilor din balanŃele de verificare consolidate ale băncii. Marja considerată normală de variaŃie de la o zi la alta, de către practicieni, este de +/- 2 puncte procentuale.

Indicatorul de structură al lichidităŃii, analizat pe acelaşi interval de timp, la aceeaşi bancă

pe componentele: ���� lichiditatea primară, reprezentată de numerarul din casierie + disponibilităŃi şi depozite la

alte bănci; ���� lichiditatea secundară constituită din activele ce pot fi transformate oricand şi cu costuri

rezonabile în bani (titluri de stat, portofolii de titluri, participatii etc) ; ���� lichiditatea terŃiară generată de activele care pentru a fi transformate în bani necesită o

perioadă de timp mai îndelungată şi costuri substanŃiale precum imobilizările corporale şi alte active asimilate lor ;

ne permite constatarea, relevată şi de reprezentarea grafică de mai jos, că lichiditatea primară este componenta cea mai dinamică şi că ea este cea care preia substanŃial impactul crizei de lichidităŃi, punctul de minim fiind înregistrat în luna noiembrie a anului 2008.

0

500000

1000000

1500000

2000000

2500000

lichiditatea primara lichiditatea secundara lichiditatea tertiara

Evolutia lichidităŃii pe componente

31.12.2007 31.10.2008 30.11.2008 31.12.2008

Indicatorul credite acordate clientelei (valoare bruta) în total resurse atrase de la clienŃi a înregistrat nivele supraunitare în toată perioada punându-se astfel în evidenŃă apetitul la creditare mai ridicat al băncii (vezi graficul de mai jos). Într-un alt plan al judecăŃilor, dacă corelăm evoluŃia acestui indicator cu cel al lichidităŃii imediate şi, respectiv, al acelei primare, vom constata că în principal creşterea proporŃiei creditării este factorul determinant al diminuării lichidităŃii băncii, ceea ce pune în evidenŃă o oarecare lipsă de prudenŃă pe fondul accentuării crizei financiare.

104

106

108

110

112

31.12.2007 31.10.2008 30.11.2008 31.12.2008

Credite acordate clientelei in total resurse atrase clientelă

Cel mai sensibil indicator privind volatilitatea pasivelor; este considerat raportul “disponibilităŃi şi depozite la vedere / resurse atrase de la clientela” a carui limită, adesea exprimată în procente, ne arată dimensiunea impactului pasivelor la vedere în situaŃia în care aceste sume ar fi retrase simultan. O altă variantă recomandată de indicator este raportul “disponibilităŃi şi depozite la vedere /depozite la termen şi colaterale”(vezi graficul de mai jos)

Nivelul si tendinta indicatorului disponibilitati si depozite la vedere/depozite la termen si colaterale

8,95%

7,27%

10,33%9,73%

0,00%

2,00%

4,00%

6,00%

8,00%

10,00%

12,00%

31.12.2007 31.10.2008 30.11.2008 31.12.2008

În privinŃa indicatorilor specifici privind plasamentele vulnerabile, folosiŃi în aprecierea indirectă a nivelului de lichiditate al unei bănci, cei mai frecvent utilizaŃi sunt: � „Credite restante şi indoielnice / total portofoliu de credite” � Credite şi dobânzi clasificate ' indoielnic' si 'pierdere' / total credite şi dobânzi clasificate

(exclusiv elementele din afara bilantului),numită şi „Rata riscului de credit 1”; � “Credite neperformante şi dobânzi aferente scoase în afara bilanŃului în total portofoliu de

credite”

Nivelul şi mai ales evoluŃia lor în timp, analizată fiind în corelaŃie cu cea a indicatorilor de lichiditate, pune în evidenŃă o multitudine de aspecte ce Ńin de manifestarea factorilor generatori de disconfort financiar în funcŃionarea băncii şi oferă informaŃie relevantă managementului pentru a adopta decizii cât mai eficiente. În ultima perioadă, în domeniul managementului riscului de lichiditate din bănci şi nu numai, câştigă teren opinia potrivit căreia fiecare bancă trebuie să-şi definească un profil de risc funcŃie de natura şi dimensiunile afacerilor pe care le derulează potrivit strategiilor sale de piaŃă.. În ce priveşte riscul de lichiditate există posibilitatea diferenŃierii acestui profil pe cinci niveluri ale riscului şi anume :- risc scăzut ; - risc mediu spre scăzut; - risc mediu ; - risc mediu spre ridicat; - risc ridicat.

În tabelul de mai jos, folosindu-ne de un panel de indicatori, descriem un model privind limitele ce corespund profilurilor de risc enumerate, băncile trebuind să opteze pentru unul din ele, funcŃie de specificul afacerilor sale şi a politicilor de piaŃă adoptate şi implementate:

Risc de lichiditate

Indicatori

Limite procentuale (%)

risc scazut risc

mediu - scazut

risc mediu risc mediu -

ridicat risc

ridicat

Lichiditate imediată peste 25 intre 23

si 25 intre 21,5 si

22,99 intre 20,00

si 21,49 sub 20

Credite acordate clientelei (la valoare brută) în resurse atrase de la clienti

sub 85 intre 85

si 104,99 intre 105 si

114,99 intre 115 si

125 peste 125

Credite restante si indoielnice in total portofoliu de credite la valoare neta

pana la 0.15, inclusiv

intre 0.16 si 0.24

intre 0.25 si 0.32

intre 0.33 si 0.41

peste 0.41

Rata riscului de credit 1(Credite şi dobânzi clasificate ' indoielnic' si 'pierdere' / total credite şi dobânzi clasificate

pana la 0.29 inclusiv

intre 0.30 si 0.59

intre 0.60 si 1.05

intre 1.06 si 1.70

peste 1.70

Pragul, considerat semnificativ, de la care indicatorii calculaŃi sunt luaŃi în considerare

pentru definirea unui risc de lichiditate ridicat este următorul: • Lichiditate imediata 20,00% • Credite acordate clientelei (valoare brută) în resurse atrase de la clienti 125,00% • Credite restante şi indoielnice în total portofoliu de credite 0,41% • Rata riscului de credit 1 1,70%

Banca analizată de noi a optat pentru profilul de risc mediu, astfel încât comparând limitele

procentuale specifice acestui profil cu nivelul înregistrat al indicatorilor la 31.12.2008 obŃinem următoarele:

Nr. crt.

Indicatori

Limite aferente profilului de risc

pentru care a optat banca

Nivelul înregistrat al indicatorului

Gradul de risc rezultat

1 Lichiditate imediată 21,50-22,99 % 19,59 % Risc ridicat

2 Credite acordate clientelei (valoare brută) în resurse atrase de la clienŃi 105-114,99 % 110,15 % Risc mediu

3 Indicatori specifici privind plasamentele vulnerabile:

� Credite restante si indoielnice in totalul portofoliului de credite (valoare neta) 0,25-0,32 %

0,25 % Risc mediu

� Rata riscului de credit 1

0,60-1,05 % 0,88 %

Risc mediu

Rezultă că într-un astfel de context managementul băncii trebuie să se concentreze cu precădere pe măsuri de îmbunătăŃire a activităŃii, vizând mentinerea nivelului indicatorilor analizaŃi în limitele aferente profilului de risc pentru care s-a optat sau să ia măsuri speciale, cu caracter de urgenŃă, în situatia în care nivelul acestora se apropie sau depăşeşte nivelul maxim al intervalului de limite aferent profilului de risc pe care banca l-a ales. 2.- SoluŃii privind managementul lichidităŃii în condiŃii de criză

Criza reprezintă o perioada în evoluŃia unei instituŃii de credit, caracterizată prin acumularea accentuată a disfuncŃionalităŃilor şi dificultătilor financiare, prin izbucnirea conflictuală a tensiunilor interne şi externe instituŃiei, prin declanşarea unor puternice presiuni din exterior, ceea ce face dificilă funcŃionarea instituŃională normală.

Conducătorii si salariaŃii din cadrul instituŃiei de credit aflate în criză, sunt dintr-o dată, lipsiŃi de puncte de reper, sunt îndepărtaŃi de bazele lor obişnuite de informaŃie şi decizie, încât le este greu să masoare şi să analizeze acumularea de elemente pe care criza le generează. Criza de lichiditate apare atunci cand există o mare probabilitate ca instituŃia de credit să nu mai fie capabilă de a susŃine plăŃile cotidiene, de a rambursa o parte din obligaŃiile sale şi/ sau există semne evidente de pierdere a încrederii clienŃilor şi a altor parteneri în instituŃia respectivă, în reŃea sau în sectorul bancar în general. Principalele aspecte care pun în evidenŃă posibilitatea de a afecta negativ nivelul lichidităŃii unei bănci sunt considerate următoarele:

• retrageri de depozite peste limita normală cunoscută, pierderi semnificative provenite din credite, fraudă, etc:

• probleme de lichiditate ale instituŃiilor de credit aflate în contrapartidă, în reŃea sau din sistemul bancar în general;

• semne ale unei crize economice şi/ sau politice (şomaj, inflaŃie, curs de schimb,dobânzi) • ştiri negative făcute publice despre organizaŃia de credit sau despre reŃea; • evenimente neprevăzute;

Simptomele unei crize de lichiditate ale unei bănci sunt urmatoarele:

• retragerea timpurie a depozitelor de către titularii acestora; • incapacitatea băncii de a mai împrumuta fonduri de pe piaŃa interbancară; • creşterea bruscă a marjei dobânzii de catre partenerii de afaceri; • insuficienŃa resurselor lichide pentru a efectua plata obligaŃiilor scadente sau pentru

sustinerea creşterii programate a plasamentelor bancare şi a investiŃiilor: Într-o situaŃie de criză, institutia de credit parcurge mai multe etape şi anume:

o prima etapa, cea de impact, ar fi cea în care apare un eveniment neaşteptat, ce surprinde institutia de credit, context în care aceasta răspunde automat cu propria rutină de rezolvare a problemelor;

o în etapa urmatoare, a 2-a, se constată că problema apărută nu se poate depăşi prin utilizarea de mijloace , strategii şi politici aplicabile într-o situaŃie de normalitate;

o în etapa a 3-a, pe fondul amplificării crizei, structura de conducere, de pe toate nivelele organizatorice ale băncii, caută să mobilizeze toate resursele disponibile la un moment dat şi să rezolve problema de lichiditate apărută;

o etapa a 4-a, este etapa de criza activă. Durata acestei etape şi modul în care criza este depăşită, depinde de viteza de reacŃie a echipei de management a crizei şi de calitatea planurilor alternative utilizate.pentru situaŃii de criză.

În condiŃiile unei crize specifice de lichiditate modalităŃile şi sursele de finanŃare care ar putea fi utilizate de către băncile comerciale sunt :

• utilizarea rezervelor de resurse menŃinute în depozite pe piaŃa interbancară; • atragerea de noi depozite de pe piaŃa interbancară; • utilizarea facilităŃilor de credit contractate de la alte bănci şi netrase încă; • utilizarea sumelor existente în conturile deschise la BNR reprezentând depozite şi/sau

rezerva minimă obligatorie(RMO); • atragerea de noi depozite de la clienŃii nebancari; • temperarea activităŃii de creditare şi de investitii proprii; • utilizarea unor pârghii bancare (comisioane, dobanzi, curs de schimb) în scopul menŃinerii

disponibilităŃilor şi depozitelor în contul clienŃilor, al realizării de cât mai multe fluxuri băneşti prin circuitele interne ale băncii

a).- Planurile alternative privind managementul lichidităŃii în condiŃii de criză

Planurile alternative pentru situaŃii de criză elaborate şi implementate de către băncile comerciale au drept scop:

• stabilizarea situaŃiei, • limitarea pierderilor, • restaurarea funcŃionalităŃii băncii.

Planurile alternative pentru situaŃii de criză, întocmite la nivelul unei bănci, trebuie să se

bazeze pe cel puŃin următoarele principii consfiinŃite de practică şi anume: � identificarea cauzelor care au generat criza; � constituirea imediată a unor echipe cu atribuŃii exprese, bine precizate şi putere de decizie

sporită; � măsuri imediate pentru limitarea şi înlăturarea rapidă a focarelor de criză în cazul în care

acest lucru este realizabil; � acŃiuni pentru asigurarea unei lichidităŃi consistente îndeosebi prin obŃinerea unor

cantităŃi mai mari de numerar, de mijloace băneşti lichide imediat (de regulă depozite şi împrumuturi interbancare), elemente de lichiditate extrem de importante pentru derularea operaŃiunilor băncii aflată în situaŃii de criză � măsuri pentru asigurarea unei servirii curente a tuturor clienŃilor şi evitarea pe cât posibil

a programări lor pentru alte zile; � menŃinerea, prin mijloace mass-media a imaginii de instituŃie bancară solidă financiar; � pregatirea planurilor de acŃiune post-criză şi luarea de măsuri pentru aplicarea acestora. Toate aceste principii, de altfel reguli de comportament bine conturate şi implementate în

cazul situaŃiilor neprevăzute., sunt menite să conducă, în final, la realizarea planurilor de acŃiune ale băncii de ieşire din criză

b).- Echipa de management a crizei .

Cel mai adesea se consideră, iar practica o confirmă, ca este de o importanŃă deosebită a se constituie o echipa de management a crizei, selectată din rândul managerilor băncii, care să dispună de autoritate anume într-o situatie de criză (inclusiv financiară), care să monitorizeze implementarea planurilor alternative.

La nivelul unei bănci, în cazul în care se manifestă o criză de lichiditate, echipa de management a crizei se recomandă a fi compusă din: a).- Directorul general; b).- Directorul general adjunct; c).- Persoana desemnată cu administrarea riscurilor semnificative

AtribuŃiile şi competenŃele decizionale ale membrilor echipei de management a crizei se

recomandă să vizeze cel puŃin urmatoarele: • Directorul general - este coordonatorul echipei de management a crizei şi stabileşte, printre

altele: � momentul în care se activează planul alternativ pentru situaŃii de criză; � responsabilităŃile concrete ale fiecarui membru al echipei de management a crizei; � responsabilităŃile concrete ale fiecarui membru al echipei suport; � stabileşte şi revizuieşte, după caz, măsurile de întreprins pentru remedierea situaŃiei

şi intrarea în normalitate a băncii; • Directorul general adjunct are atribuŃii şi competenŃe decizionale legate de:

� coordonarea echipei suport; � asigurarea unui flux informaŃional neîntrerupt şi de calitate care să permită luarea

unor decizii rapide în privinŃa monitorizării efeciente a situaŃiei de criză; • Persoana desemnata cu administrarea riscurilor semnificative:

� urmareste permanent evoluŃia situatiei de criză; � realizează analize în vederea identificării şi limitării focarelor de criză; � propune măsurile care se vor lua pe ansamblul instituŃiei, cât şi pe plan local,

monitorizează rezultatele obŃinute prin implementarea lor.

Echipa de management a crizei este secondată de o echipă suport al cărei rol este acela de a asigura un flux continu de informaŃii în sistem şi de a pune la dispoziŃia echipei de management a crizei informaŃie curentă, corespunzătoare cantitativ şi calitativ, pentru a se crea premisele luarii unor decizii rapide, bine fundamentate, în scopul administrării cât mai eficiente a situaŃiei de criză. Practica din Ńara noastră recomandă constituirea echipei suport în urmatoarea componenŃă, după caz: a).- Director financiar-contabilitate/Contabilul sef; b).- Directorul direcŃiei juridice/Şef compartiment juridic; c).- Directorul direcŃiei creditare/Şef compartiment creditare; d).-Directori ai direcŃiilor de specialitate (CEO)/ Şefi ai unităŃilor operative, respectiv a punctelor de lucru.

c).- Activarea echipei de management a crizei

Din punctul de vedere al momentului activării echipei de management a crizei, în teoria şi practica bankingului s-au conturat trei tipuri de strategii, considerate esentiale şi anume:

� intervenŃia în punctul de naştere al crizei; � intervenŃia în timpul manifestării crizei; � neintervenŃia.

Considerăm că alegerea celei mai adecvate strategii cu privire la momentul în care se activează echipa de management a crizei aparŃine fiecărei bănci. În teoria şi practica bankingului recomandarea este aceea de activare a echipei în momentul în care se naşte criza, respectiv din etapa a doua, etapă în care se constată că nu se mai poate depăşi problema prin politicile şi mijloacele aplicate într-o situaŃie de normalitate.

Activarea echipei de management a crizei se face de catre Directorul general, prima măsură luată fiind aceea de atribuire a sarcinilor concrete fiecărui membru din cadrul echipei de management a crizei, în concordanŃă cu specializarea pe care o are. La atribuirea sarcinilor el va avea în vedere, în mod special, controlul tuturor activităŃilor şi canalizarea tuturor resurselor disponibile ale băncii (umane, materiale şi financiare) în vederea remedierii situaŃiei şi intrării în normalitate.

De asemenea, odată cu activarea echipei de management a crizei, sunt atribuite sarcini şi

responsabilităŃi echipei suport, care în principal presupun următoarele: • monitorizarea modului în care funcŃioneaza fluxurile de informaŃii; • centralizarea şi gestionarea datelor şi informaŃiilor în conformitate cu cerinŃele

stabilite de echipa de management a crizei; • informarea permanentă a echipei de management a crizei asupra evoluŃiei situaŃiei şi

a eficacităŃii măsurilor întreprinse pe plan local; • analize,contacte şi discuŃii cu principalii clienŃi ai băncii ; • intervenŃiile în piaŃă prin publicitate proprie şi prin mijloace mass-media.

Odată activată, echipa de management a crizei se va întruni zilnic sau ori de câte ori este

nevoie, pentru a analiza situaŃia creată şi a lua măsurile ce se impun. Aceste întruniri, dar mai ales calitatea şi eficacitatea deciziilor luate, sunt de cea mai mare importanŃă, deoarece evoluŃia situaŃiei viitoare a băncii depinde, într-o măsură covârşitoare, de reacŃia promptă a membrilor acestei echipe.

d).- Obiectivele urmărite şi măsurile implementate de echipa de management a crizei

� Obiectivele urmărite de echipa de management a crizei

Întreaga activitate a echipei de management a crizei se concentrează cotidian asupra următoarelor obiective, considerate a fi vitale pentru existenŃa băncii:

• identificarea cauzelor care au generat criza; • identificarea şi înlăturarea rapidă a focarelor de criză în cazul în care este realizabil acest

lucru; • asigurarea unei lichidităŃi consistente şi obŃinerea unei cantităŃi importante de numerar; • asigurarea servirii tuturor clienŃilor şi evitarea pe cât posibil a programărilor pentru alte zile; • menŃinerea unei imagini de instituŃie, funcŃională, solidă financiar; • pregatirea planurilor de acŃiune post-criză şi a măsurilor de aplicare a acestora; • obŃinerea de concluzii edificatoare, pe baza analizei situaŃiei petrecute, care să conducă la

îmbunătăŃirea şi perfecŃionarea controlului şi administrării riscurilor, la reanalizarea politicii de efectuare a plasamentelor şi de atragere a resurselor de la clienŃi şi partenerii bancari.

� Măsuri specifice adoptate în vederea realizării obiectivelor propuse prin planurile alternative

Într-o ordine firească, logică, a lucrurilor de înfăptuit, orice echipă de management a crizei procedează la adoptarea unor măsuri care se dovedesc hotărâtoare pentru existenŃa băncii. Ele sunt de o largă diversitate, dar trebuiesc întotdeauna focalizate pe specificul băncii, pe aspectul particular pe care îl generează fiecare din fenomenele adverse supuse monitorizării. Există o tipologie a acestor măsuri consacrată de experienŃele din teoria şi practica bancară, care trebuie în mod necesar abordată de către managerii responsabili din bănci pentru problemele legate de criză. În acest context, considerăm că o enumerare a acestora, pe tipuri de măsuri, după o schemă logică a demersului reclamat de administrarea unei situaŃii de criză privind lichiditatea unei bănci, fără a considera că au fost întru-totul epuizate, este binevenită.

Măsuri de izolare a situaŃiei de criză

• întărirea securităŃii şi pazei, supravegherea atentă a accesului în sediul central al băncii şi în sediile punctelor sale de lucru;

• protecŃia echipamentului informatic şi a transportului de valori; • asigurarea unui acces civilizat al clienŃilor şi servirea ireproşabilă a acestora; • identificarea de soluŃii, pe plan local, de către agenŃiile proprii, pentru creşterea capacităŃii de

plată şi servirea cât mai multor clienŃi în vederea instalării mai rapide a stării de normalitate; • prezenŃa conducerii băncii şi/sau a conducătorilor punctelor de lucru proprii, pe durata zilei

de lucru cu clienŃii, în spaŃiile de operare pentru a crea un plus de imagime şi încredere; • dialoguri cu clienŃii importanŃi, cu cei fidelizaŃi, în vederea asigurării acestora ca nu există

riscuri privind incapacitatea de plată a bancii, cea de a satisface orice cerinŃă de banking pretinsă de aceştia;

• realizarea unor acŃiuni prin publicitate prorie sau/şi mijloace mass-media care să conducă la consolidarea imaginii băncii, la eliminarea panicii.

Măsuri pentru monitorizarea evoluŃiei elementelor de activ şi de pasiv ale bilanŃului băncii

• analiza tuturor fluxurilor financiare şi a celor de trezorerie în mod special, implicit a celor de

capital, a stării mediului de afaceri în care banca îşi desfasoară activitatea, previzionarea evoluŃiei sale pe perioada stării de criză;

• previzionarea necesarului de numerar/disponibilităŃi băneşti imediate, pe perioade scurte şi foarte scurte de timp, aplicarea planurilor de asigurare şi obtinere a acestuia în timp util;

• utilizarea succesivă sau concomitentă, după caz, a urmatoarelor surse de asigurare a lichiditătilor imediate necesare:

� numerarul din casierii; � sumele din contul curent, inclusiv cel de rezerva minima obligatorie; � retragerea depozitelor interbancare ajunse/neajunse la scadenŃă; � utilizarea pârghiilor în scopul determinării clienŃilor să opteze pentru

menŃinerea în cadrul sistemului a disponibilităŃilor la vedere şi la termen; � temperarea activităŃii de creditare şi de investiŃii proprii;

• monitorizarea permanentă a lichidităŃii imediate şi a fluxului de numerar, Ńinând cont de urmatoarele elemente: � maturitatea depozitelor plasate/ atrase aferente atât clienŃilor cât şi instituŃiilor de

credit; � intrări/ ieşiri aferente tranzacŃiilor fără numerar ale clienŃilor sau în nume propriu; � intrări/ ieşiri aferente tranzacŃiilor cu numerar; � intrări/ ieşiri aferente creditelor; � nivelul rezervelor minime obligatorii. � intrări/ ieşiri aferente portofoliului privind titlurile de stat şi ale portofoliului de titluri

mobiliare • mobilizarea băncii pentru a obŃine lichiditatea dorită pe termen scurt şi foarte scurt, prin

a desfaşura mult mai frecvent operaŃiuni pe piaŃa monetară şi de a apela la facilitatea de creditare externă, nu de puŃine ori din partea băncilor mamă, împrumutul fiind dedicat pentru a se asigura disponibilităŃile în contul curent.

Măsuri pentru mentinerea suportului logistic al băncii

• asigurarea unui flux informaŃional sporit atât pe orizontală, cât şi pe verticală în cadrul structurii organizatorice, între punctele de lucru din reŃea şi sediul central;

• asigurarea unor rezerve suplimentare (specialisti, echipamente) pentru înlăturarea eventualelor suprasolicitări informaŃionale ale reŃelei informatice;

Masuri pentru mentinerea relaŃiilor cu acŃionarii, clienŃii şi furnizorii surselor de finanŃare

• intensificarea contactelor cu acŃionarii, clientii importanŃi şi cei fidelizaŃi ai băncii, care deŃin ponderea în capitalurile proprii, în împrumuturile băncii sau depozitele constituite la bancă;

• publicitate şi acŃiuni de marketing pentru atragerea de noi depozite de la clienŃii nebancari; • utilizarea unor pârghii bancare (comisioane,dobânzi curs de schimb) în scopul menŃinerii

disponibilităŃilor şi depozitelor în conturile clienŃilor, multiplicarea fluxurilor băneşti prin circuitele interne ale băncii.

• Analiza/reînoirea/prelungirea acordurilor de finanŃare pe termen mediu şi lung cu băncile mamă, obŃinerea certitudinii că aceste linii de finanŃare rîmân active şi nu vor fi retrase brusc şi într-un interval de timp neprevăzut.

Măsuri pentru recuperare şi intrarea in normalitate

În vederea recuperării după criză şi a intrării în starea de normalitate în ce priveşte

desfaşurarea activitătŃii băncii, echipa de management a crizei are sarcina de a realiza o evaluare finală a fluxurilor financiare şi de capital ale băncii efectuate în perioada crizei. În acest scop va solicita echipei suport date şi informaŃii cu privire la nivelul lichidităŃii, structurii activelor şi pasivelor băncii, depozitelor şi creditelor, cu privire la nivelul de încredere al clienŃilor în soliditatea băncii, privind imaginea în piaŃă şi în sistemul bancar etc. în vederea stabilirii măsurilor pentru intrarea în normalitate. Masurile pentru recuperare şi intrarea in normalitate se vor referi în principal la:

� stabilirea priorităŃilor de acŃiune pe termen scurt şi foarte scurt; � reanalizarea planurilor de atragere şi plasare a resurselor băncii atât pe termen

scurt cât şi pe termen mediu; � perfecŃionarea sistemelor de comunicaŃii şi a programelor informatice de

gestiune a riscurilor în perioadele de criză; � stabilirea planului de acŃiune post-criză pentru revenirea la normalitate; � adresarea unor mesaje de mulŃumire acŃionarilor,clienŃilor,partenerilor

bancari,terŃilor, scris sau prin mass-media, care în situaŃia creată au manifestat încredere şi respect faŃă de instituŃie;

� declanşarea în justitie, daca este cazul, a unor actŃiuni împotriva celor care au adus prejudicii materiale şi morale instituŃiei.

Bibliografie selectivă :

1. I.Bătrâncea, I.Trenca, A.Bejenaru, S.N. Borlea, „Analiza performanŃelor şi riscurilor bancare”, Ed. RISOPRINT, Cluj Napoca, 2008

2. N. Dănilă, Anghel Claudiu Lucian, „Managementul lichidităŃii bancare” Edit. Economică Bucureşti,2002

3. Greuning van Hennie, Bratanovic Brajovic Sonia, „Analiza şi managementul riscului bancar”.Edit Irecson Bucureşti, 2004.

4. ***Norma BNR nr. 17 din 18.12.2003, privind organizarea şi controlul intern al activităŃii instituŃiilor de credit şi administrarea riscurilor semnificative, precum şi organizarea şi funcŃionarea activităŃii de audit intern a instituŃiilor de credit. M.OF. 47 din 20.01.2004;

• TEMA 3.- Managementul riscului de creditare în bănci. Abordările Acordului Basel II. Utilizarea metodelor econometrice.

Studiul 1.- Abordări actuale privind managementul riscului de creditare în bănci Studiul 2.- Metode econometrice utilizate în bănci în administrarea riscului de creditare Studiul 3.-Metode performante utilizate în bănci pentru evaluare şi protecŃie la riscul de creditare

Studiul 4 .-Metode şi tehnici utilizate în supravegherea administrării riscului de credit în bănci Studiul 5 .-CerinŃe ale elaborării modelelor de credit scoring utilizate în administrarea riscului de credit în bănci. Studiul 6.-Un model al riscului portofoliului de credite bazat pe variabile macroeconomice.

Studiul 1.- Abordări actuale privind managementul riscului de creditare

în bănci 1. Tratamentul riscului de credit, pentru instituŃiile bancare, potrivit

Acordului Basel II

Acordul Basel II ia în calcul riscul pierderilor referitoare la credit, în general prin impunerea unor niveluri mai mari de capital pentru acele credite care se presupune că reprezintă un risc mai mare. În acest sens se pot identifica trei opŃiuni prin care băncile şi supraveghetorii pot alege o abordare cât mai potrivită complexităŃii activităŃilor şi controalelor interne ale unei bănci:

o abordarea standard; o abordarea bazată pe ratingul intern de bază (IRB de bază); o abordarea avansată bazată pe ratingul intern (IRB avansat).

Cele 3 abordări pot fi comparate din punctul de vedere al gradului de complexitate, al nivelului de senzitivitate la risc, a gradului de implicare a managementului în felul următor:

Sursa: www.bnro.ro, “Stadiul pregătirii pentru aplicarea reglementărilor Basel II în sistemul bancar românesc”, prezentarea prim-viceguvernatorului B.N.R. Florin Georgescu, martie 2005 După cum am spus evaluarea riscului de credit se poate realiza pe baza unei abordări standardizate şi a unei abordari bazate pe modele de ratinguri intern, acestea fiind prezentate mai jos.

1.1. Abordarea standard Abordarea standardizată este varianta revizuită dar mult mai complexă a Acordului din 1988 şi constă în atribuirea fiecărui element de activ bilanŃier şi din afara bilanŃului a anumitor grade de risc, în funcŃie de tipul entităŃii de risc şi garanŃiile aferente. Modul de determinare a valorii ponderate la risc a expunerilor, în vederea calculării cerinŃelor minime de capital pentru riscul de credit, determinată conform abordării standard, este reglementat în România prin Regulamentul BNR şi CNVM nr.14/19/2006. Abordarea standard presupune ponderarea fiecărui element de activ şi a elementelor extrabilanŃiere cu o pondere de risc şi însumarea acestor active în funcŃie de aceste ponderi, după care se determină cerinŃa de capital pentru riscul de credit. Ponderile de risc în cazul acestei abordări se pot sintetiza astfel:

Ponderi de risc – Abordarea standard În abordarea standardizată, AgenŃia Standard &Poor’s grupează debitorii pe clase de risc care

reflectă capacitatea şi voinŃa acestora de a-şi îndeplini obligaŃiile financiare contractuale. Pe baza unor indicatori de performanŃă se acordă fiecărui debitor un scor cuprins între 1 (cel mai bun risc) şi 5 (cel mai slab risc), scor care este transformat ulterior în clase de risc.

SemnificaŃia claselor de risc pe termen lung este următoarea: o Clasa AAA – capacitate deosebit de mare de respectare a angajamentelor financiare; o Clasa AA – capacitate foarte mare de îndeplinire a obligaŃiilor financiare; o Clasa A – capacitate mare de îndeplinire a obligaŃiilor financiare; o Clasa BBB - capacitatea de îndeplinire a obligaŃiilor financiare este bună, dar există un

anumit grad de sensibilitate la condiŃiile economice nefavorabile; o Clasa BB – vulnerabilitate mică pe termen scurt dar un grad de sensibilitate la condiŃii

economice mai mare comparativ cu clasa BBB; o Clasa B – în prezent există capacitate de onorare a angajamentelor financiare, dar viitorul

este incert; Clasele de risc pot primi semnul plus sau minus, care indică poziŃia în cadrul clasei,

superioară, respectiv inferioară. Tratarea riscului de credit potrivit abordării standard se face prin parcurgerea umătorilor paşi: A. Determinarea valorii expunerilor la risc:

-pentru elementele de activ este valoarea sa bilanŃieră; -pentru elementele din afara bilanŃului va fi reprezentată de procente din valoarea acestora

(0%, 20%, 50% şi 100%) în funcŃie de încadrarea pe grade de risc stabilită prin regulament (risc scăzut, risc moderat, risc mediu sau risc maxim). B. Încadrarea pe clase de expuneri Fiecare element de activ sau din afara bilanŃului va fi încadrat într-o clasă de expunere, în funcŃie de tipul entităŃilor de risc, după cum urmează: 1) creanŃe sau creanŃe potenŃiale faŃă de administraŃiile centrale sau băncile centrale; 2) creanŃe sau creanŃe potenŃiale faŃă de administraŃiile regionale sau autorităŃile locale; 3) creanŃe sau creanŃe potenŃiale faŃă de organismele administrative şi entităŃile fără scop lucrativ; 4) creanŃe sau creanŃe potenŃiale faŃă de bănci multilaterale de dezvoltare;

5) creanŃe sau creanŃe potenŃiale faŃă de organizaŃii internaŃionale; 6) creanŃe sau creanŃe potenŃiale faŃă de instituŃii şi instituŃii financiare; 7) creanŃe sau creanŃe potenŃiale faŃă de societăŃi; 8) creanŃe sau creanŃe potenŃiale de tip retail; 9) creanŃe sau creanŃe potenŃiale garantate cu proprietăŃi imobiliare; 10) elemente restante; 11) elemente ce aparŃin categoriilor reglementate ca având risc ridicat; 12) expuneri sub forma obligaŃiunilor garantate; 13) poziŃii din securitizare; 14) creanŃe pe termen scurt faŃă de instituŃii şi societăŃi; 15) creanŃe sub forma titlurilor de participare deŃinute în organismele de plasament colectiv; 16) alte elemente.

Pentru încadrarea în clasa expunerilor de tip retail (clasa 8 prezentată mai sus), expunerile trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiŃii referitoare la entitătile de risc, tipul expunerilor, limitarea unor expuneri cu caracteristici similare şi a expunerilor pe grupuri de debitori:

a) expunerea trebuie să fie înregistrată faŃă de una sau mai multe persoane fizice sau faŃă de o entitate mică sau mijlocie; b) expunerea îmbracă una din următoarele forme: credite şi linii de credit reînnoibile (incluzând carduri de credit şi descoperit de cont), credite de consum şi contracte de leasing (de exemplu: credite auto, leasing auto, credite pentru studii etc.), facilităŃi de credit şi angajamente pentru entităŃi mici şi mijlocii; Din clasa expunerilor de tip retail sunt excluse expunerile sau părŃi ale unei expuneri care, în opinia Băncii NaŃionale a României, sunt deplin garantate cu ipoteci de prim rang asupra proprietăŃilor imobiliare locative care sunt sau vor fi locuite ori date cu chirie de către proprietari spre a fi locuite şi cărora li se aplică ponderea de risc de 35%. c) expunerea trebuie să fie parte a unui număr semnificativ de expuneri cu caracteristici similare, astfel încât riscurile asociate respectivei finanŃări să fie în mod substanŃial reduse; în acest sens, suma totală datorată instituŃiei de credit, de către debitor sau de către grupul de clienŃi aflaŃi în legătură, din care acesta face parte, nu depăşeşte 0,2% din valoarea întregului portofoliu de expuneri de tip retail; d) suma totală datorată instituŃiei de credit, societăŃilor mamă şi filialelor instituŃiei de credit, de către debitor sau de către grupul de clienŃi aflaŃi în legătură, din care acesta face parte, sumă care include şi toate expunerile restante, nu trebuie să depăşească echivalentul în lei a 1 milion EUR, potrivit informaŃiilor deŃinute de instituŃia de credit. InstituŃia de credit trebuie să depună toate diligenŃele pentru a dobândi aceste informaŃii. C. Determinarea valorii ponderate la risc a expunerilor Pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerilor, se aplică ponderi de risc tuturor expunerilor (cu excepŃia celor care se deduc din fondurile proprii). Ponderea de risc aplicată depinde de clasa de expunere în care au fost încadrate expunerile şi de calitatea creditului. Calitatea creditului poate fi determinată utilizând ratingurile furnizate de instituŃiile externe de evaluare a creditului sau evaluările externe ale creditului efectuate de agenŃiile de creditare a exportului. Ce este un rating? Ratingul este o evaluare de credit efectuată de o instituŃie externă de evaluare a creditului care exprimă probabilitatea de nerambursare, parŃial sau în întregime, a obligaŃiilor unui debitor. Valoarea ponderată la risc a unei expuneri se obŃine prin înmulŃirea valorii expunerii la risc cu ponderea de risc.

Expunerilor pentru care nu se prevede o modalitate de calcul a valorii ponderate la risc, li se aplică ponderea de risc de 100%. Un rating extern poate fi utilizat pentru a determina ponderea de risc aplicabilă unei expuneri numai dacă instituŃia externă de evaluare a creditului este recunoscută ca eligibilă, pentru furnizarea unor astfel de ratinguri, de către Banca NaŃională a României. CondiŃii pentru utilizarea ratingurilor externe: BNR va recunoaşte ca eligibilă o instituŃie externă de evaluare a creditului numai dacă este încredinŃată că metodologia de evaluare utilizată de aceasta îndeplineşte criterii legate de:

� obiectivitate - Metodologia utilizată trebuie să fie riguroasă, sistematică, consecventă şi să facă obiectul validării bazate pe experienŃa anterioară;

� independenŃă, - Metodologia de atribuire a ratingurilor trebuie să fie independentă de influenŃe politice, constrângeri exterioare, presiuni economice (se va Ńine cont de acŃionariatul şi structura organizatorică, resursele financiare, personalul şi experienŃa instituŃiei externe de evaluare a creditului, guvernanŃa corporatistă a instituŃiei externe de evaluare a creditului.);

� revizuire permanentă- Ratingurile furnizate trebuie să facă obiectul unui proces continuu de revizuire şi să fie sensibile la modificările condiŃiilor financiare. Revizuirea trebuie să aibă loc după toate evenimentele semnificative şi cel puŃin anual.

BNR verifică dacă metodologia de evaluare pentru fiecare segment de piaŃă respectă cerinŃe cum ar fi:

- testarea ex-post (backtesting) are în vedere o perioadă de cel puŃin un an; -regularitatea procesului de revizuire face obiectul monitorizării de către

autorităŃile competente; -BNR poate să obŃină de la instituŃia externă de evaluare a creditului

informaŃii cu privire la contactele acesteia cu conducerea superioară a entităŃilor cărora le acordă rating-uri. BNR trebuie informată cu privire la orice modificări semnificative apărute în metodologia utilizată pentru atribuirea ratingurilor.

� transparenŃă şi publicarea informaŃiilor - Principiile care stau la baza metodologiei utilizate de instituŃiile externe de evaluare a creditului la atribuirea ratingurilor trebuie să fie disponibile public astfel încât să permită tuturor utilizatorilor potenŃiali să decidă dacă acestea sunt obŃinute într-o manieră corespunzătoare.

De asemenea ratingurile furnizate de o instituŃia externă de evaluare a creditului trebuie să îndeplinească cerinŃele de credibilitate şi transparenŃă. Dacă o instituŃie externă de evaluare a creditului a fost recunoscută ca eligibilă de către autorităŃile competente ale unui alt stat membru, Banca NaŃională a României va putea recunoaşte respectiva instituŃie ca eligibilă, fără a mai realiza propria evaluare. Banca NaŃională a României publică procedura de recunoaştere, precum şi lista instituŃiilor externe de evaluare a creditului recunoscute ca eligibile. Utilizarea ratingurilor furnizate de instituŃiile externe de evaluare a creditului, în scopul calculării valorii ponderate la risc a expunerilor unei instituŃii de credit, trebuie să fie consecventă şi conformă cu prevederile stabilite de BNR. Ratingurile nu trebuie să fie selectate urmărindu-se diminuarea arbitrară a cerinŃei de capital. InstituŃiile de credit trebuie să utilizeze ratinguri solicitate de către debitor. Cu permisiunea Băncii NaŃionale a României, instituŃiile de credit pot utiliza şi ratinguri nesolicitate, efectuate din proprie iniŃiativă de instituŃii externe de evaluare a creditului eligibile. Utilizarea ratingurilor nesolicitate este condiŃionată de îndeplinirea unor criterii tehnice stabilite de BNR..

Ratingurile individuale ale unei instituŃii externe de evaluare a creditului trebuie să îndeplinească criterii legate de:

� credibilitate şi acceptare din partea pieŃei-BNR verifică dacă ratingurile individuale furnizate de o instituŃie externă de evaluare a creditului sunt recunoscute pe piaŃă de către utilizatorii lor ca fiind credibile şi fundamentate.

La evaluarea credibilităŃii, BNR are în vedere următorii factori : -cota de piaŃă a instituŃiei externe de evaluare a creditului; -veniturile înregistrate de instituŃia externă de evaluare a creditului şi, mai general, resursele financiare ale acesteia; - dacă există cazuri în care rating-ul acordat stă la baza stabilirii tarifului pentru servicii; -existenŃa a cel puŃin două instituŃii de credit care utilizează ratingul individual furnizat de instituŃia externă de evaluare a creditului pentru emisiunea de obligaŃiuni şi/sau pentru evaluarea riscurilor de credit.

� transparenŃă şi publicarea informaŃiilor. - Ratingurile individuale trebuie să fie accesibile în condiŃii echivalente cel puŃin tuturor instituŃiilor de credit care au un interes legitim în ratingurile respective.

Ratingurile individuale trebuie să fie disponibile entităŃilor străine care au un interes legitim în ceea ce priveşte ratingurile respective în condiŃii echivalente celor aplicabile instituŃiilor de credit ce acŃionează pe teritoriul României.

Banca NaŃională a României verifică îndeplinirea criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească instituŃia externă de evaluare a creditului pentru a fi recunoscută ca eligibilă, precum şi criteriile pe care trebuie să le îndeplinească ratingurile individuale. Pe baza criteriilor tehnice prevăzute de Banca NaŃională a României realizează, pentru fiecare clasă de expuneri, o corespondenŃă între nivelurile scalei de evaluare a calităŃii creditului şi ratingurile furnizate de o instituŃie externă de evaluare a creditului eligibilă. Această corespondenŃă trebuie să fie obiectivă şi consecventă. În cazul în care autorităŃile competente dintr-un alt stat membru sau Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare au realizat o astfel de corespondenŃă, Banca NaŃională a României o va putea recunoaşte, fără a derula propriul proces decizional în acest sens. D. Stabilirea ponderilor de risc În cadrul fiecărei clase de expunere, expunerilor pentru care este disponibil un rating furnizat de o instituŃie de evaluare a creditului nominalizată li se atribuie o pondere de risc în funcŃie de nivelurile scalei de evaluare a calităŃii creditului. În cazul expunerilor pentru care nu este disponibil un rating furnizat de o instituŃie externă de evaluare a creditului nominalizată li se aplică o altă pondere de risc. Ponderile de risc aferente fiecărei clase de expuneri sunt prezentate în Capitolul II Sectiunile1-16 din Regulamentul BNR şi CNVM nr.14/19/2006. Pentru exemplificare prezentăm ponderile de risc pentru clasele de expunere: - creanŃe sau creanŃe potenŃiale faŃă de societăŃi; - creanŃe sau creanŃe potenŃiale de tip retail; Expunerile faŃă de societăŃi Expunerilor faŃă de societăŃi pentru care este disponibil un rating furnizat de o instituŃie externă de evaluare a creditului nominalizată li se atribuie ponderea de risc, conform tabelului de mai jos,

asociată nivelului scalei de evaluare a calităŃii creditului pe care se încadrează, conform corespondenŃei realizate de Banca NaŃională a României. Tabel 1 Nivelul scalei de evaluare a calităŃii creditului 1 2 3 4 5 6 Pondere de risc (%) 20 50 100 100 150 150 Expunerilor faŃă de societăŃi pentru care nu este disponibil un rating furnizat de o instituŃie externă de evaluare a creditului nominalizată, li se aplică maximul dintre ponderea de risc de 100% şi ponderea de risc aferentă administraŃiei centrale a statului în care societatea este înfiinŃată. Expunerile de tip retail Expunerilor care îndeplinesc condiŃiile menŃionate mai sus, pentru încadrarea în clasa expunerilor de tip retail, li se aplică ponderea de risc de 75%. E. Utilizarea ratingurilor unei instituŃii externe de evaluare a creditului eligibilă în vederea determinării ponderilor de risc O instituŃie de credit: -poate nominaliza una sau mai multe instituŃii externe de evaluare a creditului eligibile ale căror ratinguri vor fi utilizate la determinarea ponderilor de risc aplicabile activelor şi elementelor din afara bilanŃului. -care decide să utilizeze, pentru o anumită clasă de expuneri, ratingurile furnizate de o instituŃie externă de evaluare a creditului eligibilă, trebuie să utilizeze acele ratinguri în mod consecvent pentru toate expunerile aparŃinând acelei clase. -care decide să utilizeze ratingurile furnizate de o instituŃie externă de evaluare a creditului eligibilă trebuie să le utilizeze de o manieră permanentă şi consecventă în timp. - poate utiliza doar acele ratinguri furnizate de o instituŃie externă de evaluare a creditului eligibilă, la stabilirea cărora au fost avute în vedere toate sumele datorate aferente expunerii, atât ca principal cât şi ca dobândă. În cazul în care pentru o expunere: - este disponibil un singur rating furnizat de o instituŃie externă de evaluare a creditului nominalizată, acel rating va fi utilizat la determinarea ponderii de risc aferentă expunerii respective; - sunt disponibile două ratinguri furnizate de instituŃii externe de evaluare a creditului nominalizate diferite, iar acestea conduc la aplicarea unor ponderi de risc diferite, se va utiliza ratingul ce conduce la aplicarea ponderii de risc cea mai ridicată. - sunt disponibile mai mult de două ratinguri furnizate de instituŃii externe de evaluare a creditului nominalizate, instituŃia de credit va lua în considerare acele două ratinguri care conduc la aplicarea celor mai mici ponderi de risc. Dacă respectivele ponderi de risc sunt diferite, se aplică ponderea de risc cea mai ridicată, iar dacă acestea sunt identice, se aplică respectiva pondere de risc. Ratinguri ale emitentului şi ratinguri ale emisiunii Dacă există un rating pentru un anumit program sau facilitate de emisiune de care elementul care constituie expunerea aparŃine, acest rating va fi utilizat la determinarea ponderii de risc aplicabilă respectivului element.

Dacă pentru o anumită expunere nu există un rating aplicabil în mod direct, dar există un rating pentru un anumit program sau facilitate de emisiune de care respectiva expunere nu aparŃine sau există un rating general pentru emitent, atunci ratingul disponibil se utilizează, în condiŃiile în care:

1) acesta generează o pondere de risc mai mare decât cea care ar corespunde expunerii, sau 2) acesta generează o pondere de risc mai mică decât cea care ar corespunde expunerii iar expunerea în cauză are acelaşi rang sau unul superior, sub toate aspectele, faŃă de respectivul program sau facilitate de emisiune sau, dacă este cazul, faŃă de expunerile negarantate de rang prioritar ale acelui emitent.

Ratingul aferent unui emitent din cadrul unui grup nu poate fi utilizat ca rating pentru alt emitent din cadrul aceluiaşi grup. Ratinguri pe termen lung şi ratinguri pe termen scurt

Ratingurile pe termen scurt nu pot fi utilizate decât pentru elementele de activ şi pentru elementele din afara bilanŃului pe termen scurt ce constituie expuneri faŃă de instituŃii şi societăŃi. Un rating pe termen scurt nu se va utiliza decât pentru elementul la care se referă, şi nu va fi utilizat pentru determinarea ponderilor de risc aplicabile altor elemente. Fără a aduce atingere prevederilor de la aliniatul 2, dacă unei expuneri pe termen scurt i se aplică, în baza ratingului, ponderea de risc de 150%, tuturor expunerilor negarantate pe termen scurt sau pe termen lung faŃă de debitorul în cauză, care nu beneficiază de rating, li se aplică ponderea de risc de 150%. Fără a aduce atingere prevederilor de la aliniatul 2, dacă unei expuneri pe termen scurt i se aplică, în baza ratingului, o pondere de risc de 50%, nici unei expuneri pe termen scurt care nu beneficiază de rating, nu i se aplică o pondere de risc mai mică de 100%. Expuneri exprimate în moneda naŃională şi în devize Un rating atribuit unei expuneri exprimate în moneda naŃională a debitorului nu poate fi utilizat la determinarea ponderii de risc pentru o altă expunere faŃă de acelaşi debitor, exprimată într-o monedă străină. Fără a aduce atingere aliniatului precedent în cazul în care o expunere rezultă din participarea unei instituŃii de credit la un împrumut acordat de o bancă multilaterală de dezvoltare al cărei statut de creditor preferenŃial este recunoscut pe piaŃă, instituŃia de credit respectivă poate utiliza, în scopul ponderării sale la risc, ratingul aferent expunerii exprimate în moneda naŃională a debitorului.

1.2. Abordarea bazată pe modele interne de rating Abordarea avansată, bazată pe modele interne pentru riscul de credit, reprezintă o inovaŃie a Acordului Basel II şi diferă sensibil de cea standardizată. DiferenŃa constă în faptul că evaluările interne ale riscurilor cheie sunt folosite drept intrări primare în calculul cerinŃei minime de capital. Ponderile de risc şi capitalul aferent sunt determinate prin combinaŃii de intrări cantitative furnizate de instituŃiile de credit şi de formule specificate prin Acord, bazate pe tehnici moderne de management al riscurilor şi care implică evaluări statistice. InstituŃiile de credit trebuie, deci, să furnizeze propriile lor estimări privind probabilitatea de nerambursare şi să utilizeze atât estimările făcute de autoritatea de supraveghere pentru celelalte componente ale riscului de credit, cât şi funcŃiile de ponderare stabilite de Basel II în scopul determinării cerinŃei de capital. Abordarea riscului de creditare bazată pe rating-uri interne (ABRI), presupune două variante:

o de bază; o avansată.

Abordarea bazată pe rating-urile interne diferă esenŃial de abordarea standard, oferind cel mai înalt grad de senzitivitate la risc, în special în cazul variantei avansate.

1.2.1. CerinŃe minime privind utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating

În România, tratamentul riscului de credit după această abordare este reglementat prin Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/27.12.2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituŃiile de credit şi firmele de investiŃii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating cu intrare în vigoare începând cu 01 ianuarie 2007. Acest regulament prevede modul de determinare a valorii ponderate la risc a expunerilor, în vederea calculării cerinŃelor minime de capital pentru riscul de credit.

În vederea utilizării acestei abordări instituŃiile de credit trebuie să solicite aprobarea Băncii NaŃionale a României. Această aprobare este acordată de Banca NaŃională a României doar dacă este convinsă că sistemele de administrare şi rating pentru expunerile la riscul de credit, de care dispune instituŃia de credit, sunt fiabile, implementate cu integritate şi sunt îndeplinite anumite condiŃii:

a) sistemele de rating ale instituŃiei de credit permit o evaluare pertinentă a caracteristicilor debitorului şi ale tranzacŃiei, o diferenŃiere pertinentă şi o cuantificare precisă, consecventă şi coerentă a riscului;

b) ratingurile interne şi estimările cu privire la stările de nerambursare şi pierderi, utilizate în vederea determinării cerinŃelor de capital, precum şi sistemele şi procesele asociate au un rol hotărâtor în administrarea riscurilor şi în procesul decizional, precum şi în ceea ce priveşte mecanismul de aprobare a creditelor, alocarea internă a capitalului şi guvernanŃa corporativă a instituŃiei de credit;

c) instituŃia de credit dispune de o unitate de control a riscului de credit care este responsabilă pentru sistemele sale de rating, şi care are un grad adecvat de independenŃă şi nu este supusă nici unei influenŃe care să pericliteze independenŃa sa;

d) instituŃia de credit colectează şi înregistrează toate datele relevante pentru a susŃine propriile procese de cuantificare şi administrare a riscului de credit;

e) instituŃia de credit formalizează sistemele sale de rating şi fundamentarea care stă la baza proiectării acestora, şi validează respectivele sisteme.

Totodată, instituŃia de credit trebuie să demonstreze că a utilizat sistemele interne de rating în conformitate cu prevederile legale de cel puŃin 3 ani anterior momentului pentru care se solicită aprobarea.

Unei instituŃii de credit, care a obŃinut aprobarea pentru aplicarea modelelelor interne de rating, nu i se poate permite aplicarea permanentă atât a abordării de bază cât şi a celei avansate, cu excepŃia expunerilor de tip retail care pot fi tratate conform abordării avansate, chiar dacă instituŃia de credit implementează abordarea pe modele interne de rating de bază pentru alte clase de expuneri.

InstituŃiile de credit care au obŃinut aprobarea bazată pe modele interne de rating nu vor reveni pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerilor la abordarea standard decât pentru motive întemeiate şi numai cu aprobarea Băncii NaŃionale a României. În vederea utilizării abordării bazate pe modele interne de rating, fiecare expunere va fi încadrată într-una din următoarele 7 clase de expuneri: a) creanŃe sau creanŃe potenŃiale faŃă de administraŃiile centrale sau băncile centrale; b) creanŃe sau creanŃe potenŃiale faŃă de instituŃii sau instituŃii financiare; c) creanŃe sau creanŃe potenŃiale faŃă de societăŃi; d) creanŃe sau creanŃe potenŃiale de tip retail; e) creanŃe provenind din titluri de capital; f) poziŃii din securitizare; sau g) active, altele decât cele care reprezintă creanŃe de natura creditelor (non-credit obligation assets). Încadrarea expunerilor pe aceste clase de risc trebuie realizată prin utilizarea unei metodologii adecvate, consecvente şi coerente pe parcursul timpului.

1.2.2. Calculul valorii ponderate la risc a expunerii şi a valorii pierderii aşteptate

Valorile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de credit se calculează pe baza parametrilor de risc relevanŃi asociaŃi expunerilor respective. Aceşti parametri trebuie să includă:

- probabilitatea de nerambursare (Probability of Default – PD): - probabilitatea ca o contrapartidă să ajungă în stare de nerambursare într-un orizont de timp de un an (sunt posibile trei variante de estimare: pe baza datelor interne ale băncii, a datelor externe sau pe baza modelării statistice);

- pierderea în caz de nerambursare (Loss Given Default – LGD): - raportul între pierderea aferentă unei expuneri, ca urmare a nerambursării din partea contrapartidei, şi suma expusă la risc la momentul nerambursării;

- scadenŃa (Maturity – M), care măsoară termenul rămas până la scadenŃa expunerii; - valoarea expunerii (Exposure at default – EAD);

Probabilitatea de nerambursare şi pierderea în caz de nerambursare se pot considera în mod distinct sau împreună. Aceşti indicatori sunt calculati pe baza unor observaŃii istorice şi pe metode matematice probabilistice şi actuariale. Abordarea fundamentală diferă de cea avansată prin determinarea datelor iniŃiale (care dintre ele sunt calculate de bancă şi care sunt impuse de organele de supraveghere).

Tabelul 1 Modalitatea de calcul a datelor iniŃiale (conform Comitetului Basel)

Date iniŃiale Abordarea fundamentală Abordarea avansată Probabilitatea neachitării (PD)

Se calculează de către bancă reieşind din propriile estimări

Se calculează de bancă reieşind din propriile estimări

ProporŃia pierderilor în cazul neachitării (LGD)

Se impune de către Comitet Se calculează de banca reieşind din propriile estimări

Expunerea la risc în momentul neachitării (EAD)

Se impune de către Comitet Se calculează de bancă reieşind din propriile estimări

Termenul de scadenŃa (M)

Se impune de către Comitet sau se calculează de către bancă reieşind din propriile estimări (cu condiŃia excluderii anumitelor expuneri)

Se calculează de bancă reieşind din propriile estimări (cu condiŃia excluderii anumitelor expuneri)

Abordarea bazată pe rating-urile interne prevede următoarele tipuri de tranzacŃii creditare în

dependenŃă de statutul juridic al debitorului: 1. Creditarea corporaŃiilor, care, la rândul său, include cinci tipuri de credite specializate

(specialised lending – SL): a) finanŃarea proiectelor (project finance);

b) finanŃarea achiziŃiilor (object finance): creditarea procurării activelor materiale, de exemplu leasingul echipamentului;

c) finanŃarea mărfurilor (commodity finance): creditarea de scurtă durată pentru procurarea de către debitor a mărfurilor standard cotate la bursă;

d) creditarea ipotecară, cu gajarea imobilului care generează venit (income- producing real estate);

e) creditarea ipotecară, cu gajarea imobilului comercial cu grad de risc înalt (high- volatility commercial real estate – HVCRE) – nivelul înalt de risc, în cazul dat, înseamnă volatilitatea înaltă a probabilităŃii neachitării.

2. Creditarea guvernelor şi plasamente în valori mobiliare guvernamentale.

3. Creditarea interbancară. 4. Creditarea retail (retail exposure – aceste credite trebuie să fie consolidate în pachete de

credite şi pentru ele se prevede utilizarea numai a abordării avansate), care include: a) ipoteca imobilului locuibil (residential mortgages); b) expuneri revolving retail (revolving retail exposure); c) alte credite retail (inclusiv creditarea întreprinderilor mici, cu expunerea totală

mai mică de EUR 1 mil.). 5. Plasamente în valori mobiliare investiŃionale (în forma de acŃiuni, cote de participare şi alte

instrumente financiare). 6. Procurarea datoriilor debitorilor retail şi corporativi de la terŃi. Calcularea activelor ponderate la risc depinde de estimările PD, LGD, EAD şi, în unele cazuri,

de termenul de scadenŃă pentru anumite expuneri. PD şi LGD sunt măsurate în zecimale (1% = 0,01), iar EAD este măsurată în unităŃi de bani (ex. MDL).

1.2.2.1. Calculul valorii ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de credit

Formula generală după care se calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor pentru riscul de credit este:

Valoarea ponderată la risc a expunerii = RW * valoarea expunerii

unde: RW – ponderea de risc; Ponderea de risc se calculează diferit în funcŃie de particularităŃile celor 7 clase de expuneri. În cazul utilizării unor furnizori eligibili de protecŃie nefinanŃată a creditului (instituŃiile, societăŃile de asigurare şi de reasigurare şi agenŃiile de creditare a exportului care îndeplinesc anumite condiŃii), precum şi în cazul în care protecŃia creditului este generată de o garanŃie personală sau de un instrument financiar derivat de credit, valoarea ponderată la risc a expunerii poate fi ajustată în conformitate cu următoarea formulă:

Valoarea ponderată la risc a expunerii = RW * valoarea expunerii* (0,15 + 160* PDpp)

unde: PDpp – probabilitatea de nerambursare aferentă furnizorului de protecŃie;

1.2.2.2. Pierderea aşteptată

Un alt indicator important utilizat în aprecierea riscului de credit este valoarea pierderii aşteptate - raportul între suma ce se anticipează a fi pierdută în caz de nerambursare din partea unei contrapartide sau în caz de diminuare a valorii creanŃei, într-un orizont de timp de un an, şi suma expusă la risc în caz de nerambursare. Valoarea pierderii aşteptate se calculează pe baza aceloraşi valori de intrare ale parametrilor de risc, respectiv, probabilitatea de nerambursare şi pierderea în caz de nerambursare, precum şi a valorii expunerii, aferente fiecărei expuneri, cu cele utilizate la determinarea valorii ponderate la risc a expunerilor.

Formula generală după care se calculează valoarea pierderii aşteptate este: Pierderea aşteptată (EL) = PD*LGD

Valoarea pierderii aşteptate = EL*valoarea expunerii

În cazul utilizării unor furnizori eligibili de protecŃie nefinanŃată a creditului, precum şi în cazul în care protecŃia creditului este generată de o garanŃie personală sau de un instrument financiar derivat de credit, pierderea aşteptată este zero. Pierderea aşteptată este determinată diferit în cazul celor 7 clase de expuneri, iar în unele cazuri este stabilit ca un procent fix în funcŃie de anumite particularităŃi.

Ris

cul d

e cr

edit

– A

bord

area

baz

ată

pe m

odel

e in

tern

e

P

ierd

erea

aşt

epta

tă (

%)

= P

D *

LG

D

Val

oare

a pi

erde

rii a

ştep

tate

= P

ierd

erea

aşt

epta

tă *

EA

D

Se a

plic

ă pr

inci

piile

IR

B –

mod

ele

inte

rne

– de

term

inar

ea a

cest

or in

dica

tori

est

e re

aliz

ată

de b

ancă

, uti

lizân

d m

odel

e in

tern

e de

zvol

tate

de

acea

sta

Ńinâ

nd c

ont

de p

rofi

lul d

e ri

sc

Surs

a: w

ww

.bnr

o.ro

, Pre

zent

area

Pri

m-v

iceg

uver

nato

rulu

i BN

R F

lori

n G

eorg

escu

-Sta

diul

pre

gati

rii p

entr

u ap

licar

ea r

egle

men

tări

lor

Bas

el I

I în

sis

tem

ul b

anca

r ro

mân

esc,

03

mar

tie

2005

;

Va

loare

a p

ierd

eri

i a

şte

pta

te

1. P

roba

bilit

atea

ca

un d

ebito

r să

nu

îş

i ach

ite o

blig

aŃiil

e de

pla

tă

Pro

babi

litat

ea d

e ne

ram

burs

are

(%)

(Pro

babi

lity

of D

efau

lt -

PD

)

=

P

D (

%)

x

LGD

(%

)

EA

D

x

2. C

ât u

rmea

ză s

ă pi

ardă

ban

ca d

in

crea

nŃa

cuve

nită

Pie

rder

ea d

ator

ată

nera

mbu

rsăr

ii (%

) (L

oss

Giv

en D

efau

lt -

LGD

)

=

3. V

aloa

rea

crea

nŃel

or p

e ca

re b

anca

ur

mea

ză s

ă nu

o r

ecup

erez

e

Exp

uner

ea la

ris

cul d

e ne

ram

burs

are

(Exp

osur

e at

Def

ault

- E

AD

) =

1.2.2.3. Tratamentul valorilor pierderii aşteptate Valorile pierderii aşteptate vor fi deduse din suma ajustărilor de valoare şi provizioanelor aferente acestor expuneri. DiferenŃele în plus sau în minus se tratează conform prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituŃiilor de credit şi ale firmelor de investiŃii. Disconturile aferente expunerilor bilanŃiere achiziŃionate atunci când acestea se află în stare de nerambursare (diferenŃa dintre suma datorată şi valoarea netă înregistrată în bilanŃul instituŃiilor de credit este numită discont, dacă suma datorată este mai mare, şi, respectiv, primă dacă aceasta este mai mică), trebuie tratate în aceeaşi manieră ca şi ajustările de valoare. Valorile pierderii aşteptate, pentru expunerile securitizate, precum şi ajustările de valoare şi provizioanele aferente acestor expuneri nu se iau în calcul.

1.2.3. Sistemul de rating Un element obligatoriu pentru tratamentul riscului de credit de către instituŃiile de credit conform abordării bazate pe modele interne de rating este existenŃa unui sistem de rating. Ce este un sistem de rating? "Sistemul de rating" – este ansamblul metodelor, proceselor, sistemelor de control, sistemelor de colectare a datelor şi sistemelor informatice care permit evaluarea riscului de credit, alocarea expunerilor pe clase de rating sau pe grupe de risc şi cuantificarea estimărilor cu privire la stările de nerambursare şi la pierderi pentru un anumit tip de expunere. În cazul în care o instituŃie de credit utilizează mai multe sisteme de rating, raŃionamentul în baza căruia se realizează alocarea unui debitor sau a unei tranzacŃii unui anumit sistem de rating, trebuie formalizat şi aplicat într-o manieră care să reflecte în mod adecvat nivelul de risc. Criteriile şi procesele de alocare pe clase de rating sau pe grupe de risc trebuie revizuite periodic pentru a se determina dacă acestea au rămas adecvate pentru condiŃiile portofoliul curent şi condiŃiile externe.

1.2.3.1. Structura sistemelor de rating Sistemele de rating trebuie să reflecte atât riscul debitorului, cât şi cel al tranzacŃiei, şi să surprindă toate caracteristicile relevante ale acestora.

1.2.3.1.1. Expuneri faŃă de societăŃi, instituŃii, administraŃii centrale sau bănci centrale

În acest caz, un sistem de rating trebuie să includă: - o scală de rating a debitorilor, - o scală distinctă de rating a tranzacŃiilor.

Prin "rating al debitorului" se înŃelege o clasă de risc din cadrul scalei de rating aferente sistemului de rating al debitorilor, în care sunt alocaŃi debitorii, pe baza unui set distinct şi specific de criterii de rating care stau la baza estimării probabilităŃii de nerambursare. Scala de rating a debitorilor trebuie să aibă un minim de 7 clase de rating pentru debitorii care nu se află în stare de nerambursare şi o clasă de rating pentru debitorii care se află în stare de nerambursare.

Scala de rating a debitorilor reflectă exclusiv cuantificarea riscului de nerambursare aferent acestora. O instituŃie de credit trebuie să formalizeze relaŃia dintre ratingurile debitorilor, din perspectiva nivelului riscului de nerambursare corespunzător fiecărei clase de rating şi criteriile utilizate în vederea determinării acelui nivel al riscului de nerambursare. În vederea obŃinerii aprobării Băncii NaŃionale a României pentru utilizarea propriilor estimări ale pierderilor în caz de nerambursare în scopul calculării cerinŃelor de capital, un sistem de rating trebuie să includă o scală distinctă de rating a tranzacŃiilor, care să reflecte exclusiv caracteristicile acestora în ceea ce priveşte pierderea în caz de nerambursare. Prin "rating al tranzacŃiei" se înŃelege o clasă de risc din cadrul unei scale de rating a tranzacŃiilor aferentă unui sistem de rating, în care sunt încadrate expunerile pe baza unui set distinct şi specific de criterii de rating, în baza cărora se obŃin propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare. DefiniŃia ratingului tranzacŃiei trebuie să includă o descriere: - a modului în care expunerile sunt alocate respectivei clase de risc, - a criteriilor utilizate pentru a diferenŃia nivelul de risc asociat fiecărui rating.

1.2.3.1.2. Expuneri de tip retail

La alocarea expunerilor pe clase de rating sau pe grupe de risc, instituŃiile de credit trebuie să ia în considerare următorii factori de risc: a) caracteristicile de risc ale debitorului; b) caracteristicile de risc ale tranzacŃiei, care să includă tipul produsului bancar sau a garanŃiei reale sau ambele. InstituŃiile de credit trebuie să trateze în mod explicit cazurile în care mai multe expuneri sunt acoperite cu aceeaşi garanŃie reală; şi c) incidentele de plată, mai puŃin în cazul în care instituŃia de credit demonstrează Băncii NaŃionale a României că acestea nu constituie un factor de risc semnificativ pentru expunere.

1.2.3.2. Stabilirea claselor de rating şi a grupelor de risc

O instituŃie de credit trebuie să dispună de definiŃii, procese şi criterii specifice în vederea alocării expunerilor pe clase de rating sau pe grupe de risc în cadrul unui sistem de rating. La alocarea debitorilor şi tranzacŃiilor pe clase de rating sau grupe de risc, o instituŃie de credit trebuie să ia în considerare toate informaŃiile relevante. InformaŃiile trebuie să fie de actualitate şi să permită instituŃiei de credit să previzioneze performanŃa viitoare a expunerii. Cu cât o instituŃie de credit deŃine mai puŃine informaŃii, cu atât trebuie să fie mai prudentă în procesul de alocare a expunerilor pe clase de rating sau pe grupe de risc de debitori şi de tranzacŃii. În cazul în care este utilizat un rating extern ca factor principal în vederea alocării unui rating intern, instituŃia de credit trebuie, de asemenea, să se asigure că Ńine cont şi de alte informaŃii relevante.

1.2.3.2.1. Alocarea expunerilor

În cadrul procesului de aprobare a creditelor, fiecare debitor trebuie alocat unei clase de rating a debitorilor. În cadrul procesului de aprobare a creditelor, în cazul instituŃiilor de credit care au obŃinut aprobarea Băncii NaŃionale a României pentru utilizarea propriilor estimări ale pierderilor în

caz de nerambursare şi/sau ale factorilor de conversie, fiecare expunere trebuie, de asemenea, alocată unei clase de rating al tranzacŃiei. Fiecare entitate juridică distinctă faŃă de care o instituŃie de credit înregistrează expuneri trebuie să fie evaluată separat. O instituŃie de credit trebuie să demonstreze Băncii NaŃionale a României că a implementat politici adecvate cu privire la tratamentul debitorilor luaŃi individual precum şi al grupurilor de clienŃi aflaŃi în legătură. Expunerile distincte faŃă de acelaşi debitor se încadrează în aceeaşi clasă de rating al debitorului, indiferent de orice diferenŃă cu privire la natura fiecărei tranzacŃii specifice.

1.2.4. Simulările de criză (stress-test) utilizate la evaluarea adecvării capitalului O instituŃie de credit trebuie să dispună de procese riguroase de simulare de criză (stress-test) pe care să le utilizeze în vederea evaluării adecvării capitalului. Simularea de criză (stress-test) trebuie să identifice posibilele evenimente sau modificări viitoare ale condiŃiilor economice, care ar putea avea efecte nefavorabile asupra expunerilor la riscul de credit ale unei instituŃii de credit, şi să evalueze capacitatea acesteia de a face faŃă acestor modificări. O instituŃie de credit trebuie să deruleze cu regularitate o simulare de criză (stress-test) pentru riscul de credit, în vederea evaluării efectului pe care anumite condiŃii specifice îl pot avea asupra cerinŃelor totale de capital pentru riscul de credit. Simularea de criză este aleasă de către instituŃia de credit, şi face obiectul revizuirii Băncii NaŃionale a României. Simularea de criză trebuie să fie semnificativă şi suficient de prudentă, luând în considerare cel puŃin efectul unor scenarii de recesiuni moderate. În cadrul fiecărui scenariu utilizat în derularea simulării de criză instituŃia de credit trebuie să evalueze totodată şi migraŃia ratingurilor sale. Portofoliile testate în simularea de criză trebuie să cuprindă cea mai mare parte a expunerilor instituŃiei de credit.

1.2.5. Cuantificarea riscului

1.2.5.1. DefiniŃia stării de nerambursare Se consideră că un anumit debitor se află în stare de "nerambursare" atunci când are loc oricare sau ambele dintre evenimentele următoare: a) instituŃia de credit consideră că, fără a recurge la măsuri precum executarea garanŃiei, dacă aceasta există, este improbabil ca debitorul să-şi plătească în întregime obligaŃiile din credite către instituŃia de credit, societatea-mamă sau oricare dintre filialele acesteia; b) întârzierea la plată a debitorului a depăşit 90 de zile pentru orice obligaŃie semnificativă din credite către instituŃia de credit, societatea-mamă sau oricare dintre filialele acesteia. În cazul tragerilor pe descoperit de cont, întârzierea la plată începe să curgă de la data la care debitorul a depăşit o limită autorizată, a fost avertizat că are la dispoziŃie o sumă inferioară celei trase la data respectivă, sau a tras un credit fără autorizaŃie în condiŃiile în care valoarea acestuia este semnificativă. O limită autorizată înseamnă o limită care a fost adusă la cunoştinŃa debitorului. În cazul cardurilor de credit, întârzierea la plată începe să curgă de la data scadenŃei a plăŃii minime. În cazul expunerilor de tip retail, expunerilor faŃă de entităŃi din sectorul public şi al expunerilor faŃă de societăŃi, pentru întârzierea la plată se aplică pragul celor 90 de zile.

În cazul expunerilor de tip retail, instituŃiile de credit pot aplica definiŃia stării de nerambursare la nivel de tranzacŃie. În toate cazurile, întârzierile la plată aferente expunerilor trebuie să se situeze deasupra unui prag stabilit de Banca NaŃională a României, care reflectă un nivel acceptabil al riscului.

1.2.6. CerinŃe generale privind estimările

Estimările proprii ale unei instituŃii de credit cu privire la parametrii de risc: probabilitatea de nerambursare, pierderea în caz de nerambursare, factorul de conversie şi pierderea aşteptată trebuie să ia în considerare toate datele, informaŃiile relevante şi metodele relevante. Estimările trebuie să fie determinate utilizând atât experienŃa istorică, cât şi constatările empirice şi nu trebuie să se bazeze exclusiv pe considerente ce Ńin de raŃionamentul personal. Estimările trebuie să fie plauzibile şi intuitive şi să se bazeze pe factorii principali care determină evoluŃia respectivilor parametrii de risc. Cu cât o instituŃie de credit dispune de mai puŃine date, cu atât estimările sale trebuie să fie mai prudente.

1.2.6.1. CerinŃe specifice cu privire la estimarea probabilităŃii de nerambursare

InstituŃiile de credit trebuie să estimeze probabilităŃile de nerambursare pe clase de rating ale debitorilor, utilizând mediile pe termen lung ale ratelor de nerambursare anuale. În cazul expunerilor de tip retail estimările probabilităŃii de nerambursare pot fi de asemenea obŃinute pornind de la pierderile efective şi din estimările adecvate ale pierderii în caz de nerambursare.

1.2.6.2. CerinŃe specifice cu privire la estimările proprii ale pierderii în caz de nerambursare

InstituŃiile de credit trebuie să estimeze pierderile în caz de nerambursare pe clase de rating sau grupe de tranzacŃii, pe baza mediei valorilor pierderilor efective în caz de nerambursare pe clase de rating sau grupe de expuneri, Ńinând cont de toate stările de nerambursare observate pentru diferitele surse de date (media ponderată în funcŃie de numărul stărilor de nerambursare). InstituŃiile de credit trebuie să utilizeze estimări ale pierderii în caz de nerambursare care sunt adecvate în ipoteza unui declin economic, în cazul în care acestea sunt mai prudente decât media pe termen lung. În măsura în care se aşteaptă ca un sistem de rating să furnizeze valori efective ale pierderilor în caz de nerambursare la un nivel constant, pe clasă de rating sau pe grupă de risc, instituŃiile de credit vor ajusta propriile estimări ale parametrilor de risc pe clasă de rating sau pe grupă de risc, în vederea limitării impactului unui declin economic asupra capitalului. O instituŃie de credit trebuie să ia în considerare orice dependenŃă între riscul aferent debitorului şi riscul aferent garanŃiei reale sau furnizorului garanŃiei. Astfel, în cadrul procesului de estimare a pierderii în caz de nerambursare instituŃia de credit trebuie să ia în considerare următoarele: - cazurile în care există un grad semnificativ de dependenŃă trebuie tratate într-o manieră prudentă. - trebuie să trateze cu prudenŃă cazurile în care între creanŃa suport şi garanŃia reală există neconcordanŃă de devize.

- în cazul garanŃiilor reale, respectivele estimări nu trebuie să se bazeze exclusiv pe valoarea de piaŃă estimată a acestor garanŃii. - incidenŃa unei eventuale incapacităŃi a instituŃiei de credit de a obŃine rapid controlul asupra garanŃiilor reale şi de a le lichida. Pentru cazul particular al expunerilor aflate deja în stare de nerambursare, instituŃia de credit trebuie să utilizeze suma dintre cea mai bună estimare a pierderilor aşteptate pentru fiecare expunere, având în vedere atât condiŃiile economice curente cât şi situaŃia expunerii, şi posibilitatea de a înregistra pierderi neaşteptate suplimentare pe parcursul perioadei de recuperare. În măsura în care penalităŃile pentru întârzierile la plată, neplătite, sunt înregistrate în contul de profit şi pierdere, instituŃia de credit trebuie să le adauge la valoarea expunerii şi pierderii.

1.2.6.2.1. Expuneri faŃă de societăŃi, instituŃii, administraŃii centrale sau bănci centrale

Estimările pierderii în caz de nerambursare trebuie să se bazeze pe date ce acoperă o perioadă de minim 5 ani, perioadă care va fi extinsă cu câte un an în fiecare an de la data implementării, până când datele vor acoperi o perioadă de minim 7 ani, pentru cel puŃin o sursă de date. Dacă perioada de observare disponibilă, pentru oricare dintre surse, este mai mare, iar datele aferente sunt relevante, trebuie să se utilizeze această perioadă mai lungă.

1.2.6.2.2. Expuneri de tip retail Estimările pierderii în caz de nerambursare trebuie să se bazeze pe date ce acoperă o perioadă de minim 5 ani.

1.2.7. Valoarea expunerii Expunerea la neplata (EAD) este egala in marea majoritate a cazurilor cu valoarea facilitatii acordate clientului, dar pentru anumite expuneri (de exemplu angajamentele netrase înregistrate în afara bilanŃului contabil), se pot aplica unele procente standard sau se pot face estimari inteme.

1.2.7.1. Expuneri faŃă de societăŃi, instituŃii, administraŃii centrale sau bănci centrale şi

expuneri de tip retail Valoarea expunerii pentru expunerile bilanŃiere se cuantifică înainte de deducerea ajustărilor de valoare. Valoarea expunerii pentru următoarele elementele extrabilanŃiere, se calculează ca produs între valoarea reprezentând suma angajată ferm dar neutilizată şi un factor de conversie. a) 0% pentru liniile de credit care nu sunt angajate ferm, care sunt revocabile necondiŃionat, în orice moment şi fără aviz prealabil de către instituŃia de credit sau care permit efectiv acesteia revocarea automată în cazul deteriorării calităŃii creditului unui debitor. Pentru a putea aplica un factor de conversie de 0%, instituŃiile de credit trebuie să monitorizeze activ situaŃia financiară a debitorului, iar sistemele lor de control intern trebuie să permită detectarea imediată a oricărei deteriorării a calităŃii creditului aferentă acestuia. Liniile de credit acordate clientelei de tip retail neutilizate pot fi considerate ca fiind

revocabile necondiŃionat dacă termenii contractuali permit instituŃiei de credit să le revoce în măsura maximă permisă de legislaŃia privind protecŃia consumatorului şi legislaŃia conexă. b) 20% pentru scrisorile de credit pe termen scurt provenind din circulaŃia bunurilor, atât în cazul instituŃiei de credit emitente, cât şi în cel al instituŃiei de credit care face confirmarea. c) 0% pentru angajamentele de cumpărare reînnoibile neutilizate privind creanŃele achiziŃionate, care sunt revocabile necondiŃionat sau care permit efectiv instituŃiei de credit revocarea automată, în orice moment şi fără aviz prealabil. Pentru a putea aplica un factor de conversie de 0%, instituŃiile de credit vor monitoriza activ situaŃia financiară a debitorului, iar sistemele lor de control intern trebuie să permită detectarea imediată a oricărei deteriorări a calităŃii creditului aferente acestuia. d) 75% pentru alte linii de credit, facilităŃi de emisiune de efecte (Note Issuance Facilities - NIF) şi facilităŃi reînnoibile de subscriere fermă (Revolving Underwriting Facilities - RUF). Pentru toate elementele extrabilanŃiere, altele decât cele menŃionate mai sus valoarea expunerii corespunde următoarelor procente din valoarea sa: a) 100% dacă este un element cu risc maxim, b) 50% dacă este un element cu risc mediu, c) 20% dacă este un element cu risc moderat şi d) 0% dacă este un element cu risc scăzut.

1.2.7.2. Expuneri din titluri de capital Valoarea expunerii este valoarea înscrisă în situaŃiile financiare. Sunt permise următoarele cuantificări pentru expunerile din titluri de capital: a) pentru investiŃiile evaluate la valoarea justă, în cazul cărora modificările de valoare sunt recunoscute în mod direct în rezultate şi, în consecinŃă, în fondurile proprii, valoarea expunerii este reprezentată de valoarea justă înscrisă în bilanŃ; b) pentru investiŃiile evaluate la valoarea justă, în cazul cărora modificările de valoare nu sunt recunoscute în mod direct în rezultate, ci sunt recunoscute, nete de impozit, într-o componentă distinctă a capitalurilor proprii, ajustată pentru scopuri fiscale, valoarea expunerii este reprezentată de valoarea justă înscrisă în bilanŃ; şi c) pentru investiŃiile evaluate la cost istoric sau la cea mai mică valoare dintre acest cost şi valoarea de piaŃă, valoarea expunerii este reprezentată de costul istoric sau de valoarea de piaŃă înscrisă în bilanŃ.

1.2.7.3. Expuneri din active, altele decât cele de natura creanŃelor din credite

Valoarea expunerii pentru active, altele decât cele de natura creanŃelor din credite, este reprezentată de valoarea înscrisă în situaŃiile financiare. Componentele riscului de credit, modul de calcul al valorii pierderii aşteptate în cazul celor 3 abordări este prezentat mai jos:

Sursa: www.bnro.ro, Prezentarea Prim-viceguvernatorului BNR Florin Georgescu-Stadiul pregatirii pentru aplicarea reglementărilor Basel II în sistemul bancar românesc, 03 martie 2005;

2. Registrele de credite - instrumente indirecte de supraveghere prudenŃială a riscului de credit

Numeroase studii privind rolul registrelor de credit, fie ele teoretice sau empirice, arată că, prin difuzarea de informaŃii privind debitorii către un birou de credit, băncile contribuie la reducerea efectelor selecŃiei adverse şi a hazardului moral, ajută la evaluarea mai judicioasă a riscului de credit, îmbunătăŃesc accesul solicitanŃilor de credit la resursele băncilor şi susŃin stabilitatea financiară a sistemului bancar. AutorităŃile de supraveghere folosesc informaŃia colectată prin registrele publice de credit atât pentru susŃinerea activităŃilor on-site, cât şi a celor off-site. Printre cele mai des întâlnite funcŃionalităŃi ale registrelor publice de credit se numără determinarea expunerilor agregate pe fiecare debitor faŃă de sistemul bancar, aprecierea profilului de risc al instituŃiilor de credit, monitorizarea activităŃii de provizionare şi analiza tendinŃelor evoluŃiilor sistemice în activitatea de creditare. Multe dintre registrele publice de credit au fost create ca răspuns la apariŃia unor crize bancare, cauzate de falimentul unor mari debitori. Monitorizarea nivelului de concentrare a creditelor şi informarea băncilor din sistem asupra acestor riscuri reprezintă, deci, un obiectiv de bază pentru majoritatea registrelor de credit. O funcŃie importantă în cadrul operaŃiunilor off-site o reprezintă determinarea profilului de risc al instituŃiilor de credit. Finalitatea acestui obiectiv constă în selectarea instituŃiilor de credit agreate în cadrul operaŃiunilor de politică monetară. Registrele publice de credit contribuie şi la evaluarea modului în care băncile îşi provizionează creditele acordate. În acest sens, pot fi identificate acele instituŃii de credit care duc o politică de provizionare necorespunzătoare prin monitorizarea diferenŃelor sistematice de clasificare a creditelor acordate de bănci diferite aceluiaşi debitor. În procesul de monitorizare a riscului sistemic, analiza tendinŃelor în activitatea de creditare favorizează identificarea factorilor care pot impieta asupra stabilităŃii financiare şi chiar cuantificarea efectelor sistemice folosind modele de stress-testing.

2.1. Rolul registrelor de credit în contextul Basel II ExistenŃa unui de sistem de raportare a creditelor, complementar raportărilor obişnuite făcute de bănci, este justificată de faptul că riscul de credit este cel mai important şi reprezintă de cele mai multe ori cauza principală a crizelor bancare. Acest instrument pune la dispoziŃia autorităŃii de supraveghere informaŃii preŃioase atât la nivel de sistem bancar – evoluŃia în dinamică a creditelor şi a calităŃii acestora, a distribuŃiei sectoriale şi pe scadente –, cât şi la nivelul fiecărei instituŃii de credit. Totodată, băncile care raportează astfel de date beneficiază, la rândul lor, de informaŃii care le permit

să identifice clienŃii cu datorii la alte bănci şi performanŃele acestora în onorarea obligaŃiilor. În ce priveşte Biroul de credit, acesta are drept scop să sprijine băncile în luarea deciziei de a acorda sau nu credite clienŃilor lor. În general, acesta cuprinde toate creditele, indiferent de dimensiuni, iar în unele Ńări raportorii şi beneficiarii de informaŃii sunt nu numai bancile, ci şi societăŃile de leasing şi alŃi furnizori de servicii financiare. Birourile de credit sunt deosebit de utile băncilor în legătura cu clienŃii de retail, la care dimensiunea relativ mică a creditelor scapă raportărilor către sistemele de credite operate de autoritatea de supraveghere. Ele contribuie prin informaŃiile oferite la realizarea unei calităŃi superioare a portofoliului de credite al băncilor încă din faza deciziei de acordare a împrumutului. În contextul BASEL II, rolul registrelor de credit în scopuri de supraveghere a căpătat o nouă dimensiune, respectiv valorificarea superioară a informaŃiilor incluse în aceste baze de date prin utilizarea lor în procesul validării modelelor interne de rating. În acest sens, trebuie evidenŃiată utilitatea registrelor de credit în cadrul activităŃii de verificare a estimarilor cu rezultatele efective („backtesting”) şi elaborarea de referenŃiale („benchmarking”) pentru evaluarea riscului de credit. Ideea unei astfel de funcŃionalităŃi este de natură recentă, fiind evidenŃiată, în special, în câteva studii teoretice precum Artigas (2004) şi Powell, Mylenko, Miller şi Majnoni (2004). Totuşi, evaluarea companiilor nefinanciare pe baza unor sisteme de rating nu este o practică nouă pentru unele dintre autorităŃile de supraveghere din Europa. Comisia Bancară Franceză şi Banca Italiei folosesc sisteme de rating pentru corporaŃii încă din anii ’70, respectiv ’90 în scopul evaluării eligibilităŃii instrumentelor de debit emise de corporaŃii, aprecierii profilului de risc al portofoliului de credite sau pentru studii de cercetare. Artigas (2004) remarcă potenŃialul deosebit pe care îl au registrele de credit în evaluarea pierderii aşteptate din credite („expected loss”) pe baza calculării probabilităŃii de nerambursare („probability of default”), a pierderii datorate nerambursării („loss given default”) şi a expunerii la riscul de nerambursare („exposure at default”). Totodată, sunt sugerate şi metodologiile asociate. În ceea ce priveşte probabilitatea de nerambursare, validarea modelelor interne, din care acest parametru este obŃinut, se realizează în două etape: (a) verificarea acurateŃei clasificării debitorilor; (b) testarea acurateŃei calculării probabilităŃii de nerambursare asociate fiecărei clase de rating în parte.

Artigas atrăgea atenŃia că în timp ce pentru validarea modelelor privind clasificarea debitorilor există disponibile metodologii avansate (determinarea puterii de discriminare pentru un anumit sistem de rating), în cazul testării calităŃii calibrării probabilităŃii de nerambursare asemenea tehnici nu sunt la fel de bine dezvoltate. Nivelul, încă, redus de dezvoltare al instrumentelor statistice ce pot fi utilizate pentru validarea probabilităŃii de nerambursare face necesară căutarea de soluŃii alternative pentru întărirea sprijinului menit să fundamenteze decizia supraveghetorului, atfel încât concluziile să fie fundamentate ştiinŃific. O soluŃie posibilă prezentată de autor este definirea şi utilizarea ca referenŃial a unui sistem de rating (similar celor utilizate de bănci). Aici intervine rolul registrului de credit de a furniza un set minim de date care să permită estimarea modelului de rating. Trebuie subliniată opŃiunea autorului privind sursa datelor calibrării sistemului de rating, respectiv, în exclusivitate, registrul de credit. Powell, Mylenko, Miller şi Majnoni (2004) puneau în evidenŃă rolul registrelor de credit privind îmbunătăŃirea calităŃii analizelor riscului la nivelul băncilor şi întărirea capacităŃii administrative a autorităŃii de supraveghere. Dintre funcŃiile privind sprijinirea acŃiunilor de supraveghere bancară autorii reŃineau folosirea registrelor de credit ca instrument ştiinŃific complementar pentru: (a) determinarea necesarului de provizioane; (b) calcularea riscului de credit, respectiv probabilitatea de nerambursare; (c) validarea ratingurilor interne de credit. Aici autorii notează ca primă etapă definirea unui set minim de parametri pe baza căruia, apoi, să se elaboreze structura şi sistemul relaŃional menit să asigure finalitatea menŃionată. ReŃinem, totuşi, utilizarea modelelor de probabilităŃi condiŃionale probit şi logit pentru realizarea previziunilor privind probabilitatea de nerambursare, în contextul testării importanŃei utilizării atât a informaŃiei negative, cât şi a informaŃiei pozitive pentru elaborarea unei metodologii de credit scoring.

2.2. Practici europene Comisia Bancară Franceză este una dintre primele instituŃii care a dezvoltat un sistem informaŃional (Le Fichier Bancaire des Entreprises - FIBEN) menit să valideze modelele interne de rating de credit. FIBEN s-a dezvoltat pe structura unui sistem iniŃiat în anii ’70, a cărui menire principală era acordarea de ratinguri pentru companiile franceze. Finalitatea acestui proces consta în selectarea în cadrul operaŃiunilor de politică monetară, ca şi colateral eligibil, a instrumentelor de debit emise de companiile cu cel mai bun rating. În prezent, arhitectura FIBEN cuprinde următoarele componente:

(a) sistem de raportare, (b) registru de credite, (c) baza de date cu informaŃii despre bilanŃul şi contul de profit şi pierderi pentru agenŃii economici, (d) model de rating. FIBEN este, deci, structura informaŃională unitară care colectează date cu privire la: (a) caracteristicile generale ale debitorilor companii franceze: numele firmei, adresă, situaŃia juridică; (b) date financiare; (c) informaŃii despre incidente de plăŃi şi angajamente bancare; (d) informaŃii privind mediul economic; (e) informaŃii juridice. InformaŃiile şi datele ce intră în baza de date FIBEN au ca surse: (1) agenŃii economici care transmit, pe bază de voluntariat, atât date contabile, cât şi informaŃii complementare; (2) publicaŃia naŃională de anunŃuri legale pentru: modificările produse în structura managementului, restructurări, majorări sau diminuări de capital etc. (date similare celor existente în România la nivelul Registrului ComerŃului); (3) Biroul Central al Grefierilor pentru informaŃii de natura celor menŃionate în documentele finale de şedinŃă ale completelor de judecată de pe lângă tribunalele comerciale (litigii, desfiinŃări etc.); (4) Institutul NaŃional de Statistică şi Studii Economice pentru informaŃii generale: nume, adresă etc.; (5) InstituŃiile de credit pentru semnalarea cazurilor de nerambursare a datoriilor sau a întârzierilor semnificative faŃă de scadenŃă. Procedurile în cadrul FIBEN pornesc de la controlul în timp real realizat la un prim nivel asupra datelor la momentul înregistrării, completat de controlul general efectuat de sistem în timpul nopŃii, plus controlul calitativ lunar (toate acestea, efectuate în mod automat, prin programul informatic). În paralel, se efectuează un control ce priveşte organizarea datelor (controlul coerenŃei datelor). Ulterior înregistrării datelor şi informaŃiilor în baza de date, se procedează la un alt tip de control (a posteriori), prin verificarea la faŃa locului a corectitudinii acestora şi operarea eventualelor modificări ca urmare a verificării de către sucursale a activităŃii agentilor economici declaranŃi. FIBEN foloseşte analiza discriminantă şi experienŃa experŃilor pentru notarea companiilor. În acest sens, sunt definite 11 clase de risc, la care sunt asociate câte o probabilitate de nerambursare calculată pentru un orizont de timp de un

an. FIBEN calculează probabilitatea de nerambursare pentru aproximativ 180.000 de companii franceze. Sistemul de rating elaborat de Departamentul de Supraveghere din cadrul Băncii Italiei a fost utilizat iniŃial în scopuri de cercetare şi ca resursa informaŃională suplimentară pentru analiza profilului de risc al instituŃiilor de credit. Sistemul informaŃional se bazează pe exploatarea datelor stocate în Registrul Central de Credite şi Centrala BilanŃurilor. Registrul Central de Credite este gestionat direct de Banca Italiei şi cuprinde informaŃii atât despre toate creditele ce depăşesc valoarea de 75.000 euro, cât şi despre toate creditele ce fac parte din categoria „bad loans”, indiferent de sumă. InformaŃiile sunt furnizate de bănci şi de alte instituŃii de intermediere financiară. Centrala bilanŃurilor (CeBil) este o entitate independentă, deşi participaŃia majoritară la capitalul său social este a sistemului bancar şi a Băncii Italiei. La nivelul anului 2004, baza de date gestionate de Centrala BilanŃurilor cuprindea: - baza de date Cerved (pentru întreprinderile de dimensiuni foarte mici) – serii de timp cu începere din 1993, cu date referitoare la 620.000 de bilanŃuri cu serii active şi un total de aproximativ 4 milioane de bilanŃuri; - fişierul electronic (bilanŃuri individuale) – serii de timp cu începere din 1982 referitoare la 50.000 de bilanŃuri cu serii active şi un total de 700.000 de bilanŃuri; - studii de profunzime (codurile companiilor, date contabile) – serii de timp începând din 1980, în jurul a 1.300 bilanŃuri cu serii active şi un total de 30.000 de bilanŃuri; - raportări pe unităŃi de conturi – serii de timp începând cu 1982 şi un total de 4.500 de bilanŃuri; - harta grupurilor – 800 de grupuri, 1300 de grupuri elementare şi 20.000 de link-uri; - bilanŃuri consolidate – serii de timp începând cu 1981, 900 de serii active şi 6.000 de bilanŃuri. Datele sunt supuse unui proces de analiză care presupune actualizarea anuală a acestora şi reclasificarea bilanŃurilor urmând diverse scheme standard, funcŃie de sectorul economic sau tipul de întreprindere (financiară, imobiliară, de leasing etc). Se utilizează diferite scheme de analiză: cinci pentru bilanŃurile companiilor la nivel individual şi două pentru bilanŃurile consolidate. Pe baza datelor prelucrate, sistemul poate furniza indicatori economici şi financiari, pentru care este posibilă calcularea distribuŃiei şi permite efectuarea de analize economice sectoriale.

În 1988, CeBil a început să dezvolte un model intern ce se concentrează pe indicatori bilanŃieri, în 1997 devenind operaŃională cea de-a treia versiune a modelului. Acest proiect a fost urmărit în perspectiva Acordului de Capital BASEL II, care permite folosirea modelelor interne pentru calculul necesarului de capital. În 2001, CeBil a început sa coopereze cu alte bănci în vederea creării unui Sistem de informaŃii pentru marile corporaŃii (SIRC), proiect la care au luat parte 11 dintre cele mai mari grupuri bancare. Pentru realizarea acestui proiect a fost nevoie de o strânsă cooperare între bănci, de o bună diseminare a informaŃiilor, de responsabilitatea finală a băncilor cu privire la procesul de stabilire a ratingurilor şi de o integrare completă cu alte proceduri interne ale băncilor. SIRC este un model conceptual ce se bazează pe informaŃii de genul: date calitative colectate de băncile ce conlucrează la proiect; date bilanŃiere şi analize asupra datelor calitative; analize sectoriale şi de grup etc. Modelul conceptual al sistemului de rating conŃine 11 variabile explicative şi a fost estimat folosind un model logit. Rata de succes este de 66-67%. Variabilele independente selectate sunt reprezentate de indicatori de profitabilitate, productivitate, lichiditate, structură financiară, creştere economică, dimensiunea activităŃii şi localizarea geografică a entităŃilor analizate. Similar cu FIBEN, sistemul de rating dezvoltat de Banca Italiei estimează probabilitatea de nerambursare pe un orizont de timp de un an pentru aproximativ 180.000 de companii anual.

2.3. Centrala riscurilor bancare Banca NaŃională a României (BNR) are un avantaj determinant în raport cu oricare altă instituŃie interesată în elaborarea unor modele de evaluare a riscului de credit. Prin Centrala Riscurilor Bancare (CRB), BNR beneficiază de informaŃii mai cuprinzătoare decât orice altă entitate privind calitatea creditelor, rambursările întârziate şi situaŃiile de nerambursare (integrală sau parŃială) atribuite agenŃilor economici. Aceste informaŃii sunt fundamentale pentru delimitarea evenimentelor de rambursare de cele de nerambursare şi, totodată, indispensabile pentru o acurateŃe ridicată în aprecierea probabilităŃii de nerambursare. Prin natura informaŃiilor pe care le gestionează, CRB poate deveni nucleul unui sistem informaŃional a cărui utilizare este esenŃială în susŃinerea eforturilor de dezvoltare a unui instrument statistic pentru validarea şi controlul modelelor interne de rating la nivelul instituŃiilor de credit. Datele privind serviciul datoriei creditelor acordate de bănci entităŃilor juridice permit delimitarea

evenimentelor de nerambursare de cele de rambursare. În plus, sunt înregistrate informaŃii privind datele de identificare ale debitorului şi caracteristicile creditului(6). Desigur, datele stocate de CRB nu sunt suficiente pentru susŃinerea activităŃilor specifice analizei cantitative, respectiv pentru verificarea estimărilor cu rezultatele efective sau cu un referenŃial. Aceasta presupune în prealabil dezvoltarea unor modele performante de estimare a probabilităŃii de nerambursare şi date suficiente pentru calibrarea lor. Prevederile BASEL II stipulează că modelele interne privind riscul de credit trebuie să conŃină ca variabile explicative atât indicatori ai bonităŃii debitorului, cât şi caracteristici ale creditului. Aici apar principalele limite cu care se confruntă autoritatea de supraveghere. Lipsa accesului la datele privind bonitatea debitorilor face practic imposibilă construirea unor astfel de modele. Pentru a modela bonitatea debitorului, în practică se folosesc variabile privind soliditatea economică, performanŃa financiară şi caracteristici generale sintetizate în ceea ce se poate numi moralitate comercială. Analiza economică urmăreşte să evalueze puterea economica a solicitantului prin cuantificarea creşterii reale a cifrei de afaceri, modificarea procentuală a activităŃii în raport cu media sectorului de activitate şi dimensiunea economică a activităŃii. Analiza financiară urmăreşte să identifice şi să cuantifice riscul performanŃei clientului, riscul de lichiditate, riscul de insolvabilitate şi riscul legat de managementul activelor. RelevanŃa analizării aspectelor generale este dată de necesitatea aprecierii moralităŃii comerciale şi a capacităŃii manageriale a potenŃialului client. Dintre criteriile nefinanciare de analiză a bonităŃii clientului se detaşează prin importanŃă situaŃia juridică. În cazul în care clientul se află într-una din următoarele situaŃii, el este, în mod normal, eliminat imediat din analiză: dizolvare, faliment, înmatriculare respinsă, lichidare şi radiere. În aceste condiŃii, pentru a asigura suportul juridic necesar se impune realizarea unor memorandumuri de înŃelegere cu Ministerul de FinanŃe (MF), Registrul ComerŃului (RCom), Bursa de Valori Bucureşti (BVB) şi Biroul de Credit. Datele necesare, grupate după sursa de provenienŃă, se prezintă astfel:

Finalitatea procesului constă, deci, în posibilitatea folosirii modelelor de rating de DirecŃia de Supraveghere în cadrul sistemului de benchmarking necesar validării modelelor interne ale instituŃiilor de credit. Având în vedere aceste aspecte, considerăm că rolul Centralei Riscurilor Bancare din cadrul Băncii NaŃionale a României trebuie să crească semnificativ, astfel încât să devină un instrument puternic în vederea menŃinerii stabilităŃii financiare şi implementării Basel II. Din perspectiva procesului de validare, este esenŃială construirea unui sistem referenŃial bazat pe analiza cantitativă. Aceasta presupune elaborarea unei familii de modele proprii autorităŃii de supraveghere clasificate cel puŃin după sectorul de activitate şi cifra de afaceri a debitorului. Alte criterii de clasificare consacrate sunt activul total, tipul creditului, zona geografică în care debitorul îşi desfăşoară activitatea şi termenul de rambursare. Modelarea probabilităŃii de nerambursare pe peer-group-uri este o necesitate stringentă pentru obŃinerea unor sisteme de rating performante. Lipsa omogenităŃii setului de date utilizate pentru calibrarea modelului conduce adesea la erori de previziune, care fac dificilă şi chiar nerecomandabilă folosirea lui ca referenŃial. 3. Tehnici de validare a modelelor interne pentru riscul de credit După cum am mai spus, prin implementarea Acordului de Capital Basel II, instituŃiile de credit din România vor avea posibilitatea să utilizeze modele

interne de evaluare a riscului în scopul determinării cerinŃei de capital, iar autoritatea de supraveghere va fi cea care va valida aceste modele utilizând, la rându-i, tehnici specifice. Registrele de credit pot contribui, în bună măsură, la implementarea acordului Basel II prin furnizarea de informaŃii care să permită aplicarea unor tehnici econometrice privind verificarea calibrării probabilităŃii de nerambursare şi calcularea pierderii, respectiv a expunerii în caz de nerambursare. Alegerea tehnicilor de validare, fie ele calitative, fie cantitative, depinde de tipul sistemului de rating analizat. Modelele calitative îndeplinesc un dublu rol din perspectiva activităŃii de validare: pe de o parte, susŃin procesul cantitativ prin testarea condiŃiilor necesare aplicării cu succes a tehnicilor statistice, iar, pe de altă parte, rafinează acest proces prin faptul că expertul are posibilitatea de a ajusta rezultatele obŃinute prin metode cantitative cu informaŃia pe care o deŃine şi care nu este procesată prin modelare. Modelele cantitative reprezintă un instrument ştiinŃific care conferă procesului de validare un grad sporit de acurateŃe şi obiectivitate. Indiferent de abordarea avută în vedere, respectiv backtesting sau benchmarking, principalele criterii cantitative ce pot fi utilizate pentru validarea sistemului de rating intern sunt „puterea de discriminare”, stabilitatea coeficienŃilor şi acurateŃea calibrării. Validarea sistemelor de rating ale instituŃiilor de credit vizează două aspecte majore:

1. evaluarea modelului de rating şi a estimării elementelor de risc; 2. validarea procesului de notare, respectiv examinarea modului prin care

sistemul de rating este implementat.

3.1. Aspecte generale privind validarea modelelor interne pentru riscul de credit

Un element cheie care trebuie avut în vedere la implementarea corespunzătoare a Acordului de Capital Basel II este reprezentat de existenŃa unui model de supraveghere bancară eficient şi funcŃional. Drept urmare, autoritatea de supraveghere trebuie să evalueze reglementările juridice existente, resursele umane, practicile contabile şi cele de provizionare, transparenŃa comunicării şi a informaŃiilor etc. De asemenea, implementarea Basel II presupune stabilirea opŃiunilor naŃionale, fără a exista obligativitatea utilizării de toate instituŃiile de credit a abordărilor avansate privind administrarea riscurilor bancare, proces care va necesita o angajare substanŃială de resurse din partea acestora şi, implicit, a autorităŃii de supraveghere.

În luarea deciziei de implementare a pilonilor acordului Basel II, autoritatea de supraveghere trebuie, totodată, să identifice care sunt tehnicile curente de administrare a riscurilor, să evalueze implicaŃiile în practică a noilor cerinŃe de capital şi ce efecte antrenează asupra managementului riscurilor bancare. Selectarea instituŃiilor de credit care vor aplica tehnicile avansate cuprinse în Acordul de Capital Basel II trebuie făcută de autoritatea de supraveghere cu luarea în considerare a unor caracteristici comune, mai importante fiind, în opinia noastră, următoarele: - cota de piaŃă; - natura şi complexitatea operaŃiunilor; - profilul de risc al băncilor şi capacitatea de gestionare a acestora; - resursele disponibile pentru validarea iniŃială şi urmărirea pe parcurs etc.

InstituŃiile de credit sunt cele care răspund de stabilirea şi îmbunătăŃirea tehnicilor de administrare a riscurilor, dar autoritatea de supraveghere poate aduce îmbunătăŃiri în diverse moduri, încurajând, astfel, băncile să adopte abordările cele mai potrivite din perspectiva profilului de risc al băncilor. Eforturile trebuie, deci, susŃinute printr-un permanent dialog privind aspectele principale ale implementării Acordului de Capital Basel II, accentul fiind pus, îndeosebi, pe practicile bancare legate de sistemul de rating intern, respectiv pe modelele interne pentru riscul de credit şi care vor putea fi folosite de bănci în viitorul apropiat. În România la 01 ianuarie 2008, debutul Basel II s-a concretizat în următoarea structură din punctul de vedere al modului de abordare al riscului de credit: - 31 entităŃi – abordarea standard; - o entitate – abordarea standard (în cazul expunerii pentru sectorul public) şi

abordare bazată pe modele interne de rating (în cazul expunerii faŃă de entităŃile suverane şi bănci);

Numărul instituŃiilor de credit care urmează să implementeze abordarea bazată pe modele interne de rating urmează să crească pe termen mediu datorită dezvoltării, diversificării şi sofisticării activităŃii bancare. Registrele de credit pot contribui, la implementarea acordului Basel II prin furnizarea de informaŃii care să permită aplicarea unor tehnici econometrice privind: (a) verificarea calibrării probabilităŃii de nerambursare (PD); (b) calcularea pierderii datorate nerambursarii (LGD); (c) calcularea expunerii în caz de nerambursare (EAD).

ProbabilităŃile de nerambursare estimate pot adesea diferi de ratele efective. Întrebarea cheie este dacă aceste abateri sunt sistematice sau sunt pur şi simplu aleatoare. O subestimare sistematică a probabilităŃii de nerambursare impune o evaluare critică, atât din partea autorităŃii de supraveghere, cât şi din partea acŃionarilor, având în vedere că, astfel, necesarul de capital calculat nu este adecvat corespunzător la riscurile asumate. Modul în care aceste deficienŃe pot fi corectate prin procesul de validare şi monitorizare continuă a modelelor interne şi rolul autorităŃii de supraveghere în acest sens sunt subiectul a numeroase discuŃii atât în mediul academic, cât şi în practica de specialitate. Termenul de validare denotă întregul proces de evaluare, începând cu analiza modelului conceptual şi terminând cu testarea acurateŃei calibrării (figura de mai jos). Finalitatea acestui proces constă în verificarea faptului că rezultatul generat de sistemul de rating este conform din perspectiva rolului său la nivelul managementului riscului de credit şi în scopuri de supraveghere. De asemenea, se urmăreşte şi evaluarea modului concret în care acest rezultat este folosit în activitatea de administrare a riscului de credit, precum şi dacă modalitatea de utilizare este conformă cu precizările testului de aplicare („use test”) aşa cum sunt ele definite în acordul BASEL II. Din punctul de vedere al Băncii Reglementelor InternaŃionale (BCBS,2005) examinarea sistemelor interne de rating ale băncilor trebuie să conŃină următoarele două componente: (a) evaluarea modelului de rating şi a estimării elementelor de risc (PD, LGD, şi EAD); (b) validarea procesului de notare, respectiv examinarea modului în care sistemul de rating este implementat. Validarea sistemului de rating se împarte, la rândul ei, în următoarele două componente: (1) evaluarea modelului conceptual; (2) testarea calibrării elementelor de risc. În acest sens, se pot aplica atât tehnici cantitative, cât şi metode calitative. Figura 1 oferă o imagine de ansamblu asupra modului în care sunt delimitate aspectele cantitative de cele calitative în cadrul procesului de validare.

Aspecte calitative şi cantitative ale procesului de validare

Alegerea tehnicilor de validare, fie ele cantitative sau calitative, depinde de tipul sistemului de rating analizat. În acest sens, trebuie făcută o distincŃie clară între sistemele bazate pe modele statistice şi cele bazate pe raŃionamentul experŃilor. Principala diferenŃă dintre cele două tehnici este făcută de folosirea modelării econometrice în scopul obŃinerii ratingului. Sistemele ce folosesc tehnici cantitative sunt construite pe baza datelor statistice privind situaŃiile de nerambursare, a informaŃiilor de bonitate şi a caracteristicilor creditului. În cazul în care aceste date nu prezintă relevanŃă statistică sau sunt insuficiente, analiza riscului de credit se bazează pe „shadow rating”, se folosesc evaluările externe ale furnizorilor de rating, în special ale agenŃiilor de rating recunoscute, şi/sau pe experienŃa experŃilor, pe baza unei proceduri standard de notare. În practică, cele mai întâlnite sisteme de rating folosesc forme hibride, care combină elemente comune celor două tehnici.

3.2. Metode euristice de evaluare a performanŃei unui model pentru riscul de credit

Din punct de vedere cronologic, analiza calitativă se poate realiza atât înainte, cât şi după analiza cantitativă. Acest fapt este posibil deoarece metodele calitative îndeplinesc un dublu rol din perspectiva activităŃii de validare: pe de o parte, susŃin procesul cantitativ prin testarea condiŃiilor necesare aplicării cu succes a tehnicilor statistice, iar, pe de altă parte, îl rafinează prin faptul că expertul are posibilitatea de a ajusta rezultatul obŃinut prin metoda cantitativă cu informaŃia pe care el o deŃine şi care nu este procesată prin modelare.

Testarea condiŃiilor necesare aplicării metodelor cantitative reprezintă prima etapă a procesului calitativ şi se compune din: (a) studierea modelului conceptual al sistemului de rating; (b) analiza calităŃii datelor utilizate; (c) verificarea metodologiei de aplicare şi a modului în care modelul intern este utilizat la nivelul instituŃiei de credit respective. (a) Studierea modelului conceptual are în vedere verificarea coerenŃei relaŃiilor cauză-efect atât din perspectiva tehnicilor statistice utilizate, cât mai ales din perspectiva argumentului economic. În acest sens, sunt urmărite pertinenŃa demonstraŃiilor matematice şi fundamentele economice pe care se bazează modelul. Trebuie menŃionat faptul că eforturile experŃilor de a evalua modelul conceptual pot fi completate prin analiza relevanŃei statistice a variabilelor componente. Drept urmare, autoritatea de supraveghere poate folosi un eşantion de date mai extins decât cel pe care a fost calibrat modelul. (b) Analiza calităŃii datelor prezintă un rol important, deoarece estimarea parametrilor modelului conceptual este constrânsă de sursa şi relevanŃa statistică a datelor utilizate. Ca regulă generală, băncile trebuie să acorde o atenŃie deosebită integrităŃii propriilor date şi sistemelor de colectare a informaŃiilor despre bonitatea debitorilor săi. Numai bazele de date solide, cu un număr apreciabil de indicatori stocaŃi şi cu istoric suficient de îndelungat, fac posibilă dezvoltarea unor sisteme de rating performante. În cazul în care însăşi instituŃia de credit deŃine un număr redus de informaŃii privind situaŃiile de nerambursare, se impune accesarea unor surse externe de date. (c) Verificarea metodologiei de aplicare a modelului intern urmăreşte clarificarea procedurilor de estimare a probabilităŃii de nerambursare şi a modului în care aceasta este folosită în procesul decizional. Din perspectiva autorităŃii de supraveghere, aceasta oferă o imagine clară a încrederii pe care instituŃia de credit o manifestă în propriul sistem de rating. SituaŃia în care banca evită să-şi folosească propriul sistem de rating sau îl utilizează sporadic, pe baze subiective, se poate interpreta ca un semnal al deficienŃelor modelului intern. Astfel, un sistem de rating care nu este suficient integrat în procesul decizional nu va primi aprobarea supraveghetorului. Rafinarea rezultatului obŃinut prin metoda cantitativă încheie practic procesul de validare. Utilitatea acesteia rezidă din limitele naturale pe care le au toate modelele econometrice.

Prin definiŃie, modelele reprezintă o expresie simplificată a unui fenomen economic şi pe care îl explică doar parŃial, într-o măsură mai mică sau mai mare în funcŃie de performanŃele sale structurale. În practică, există numeroase situaŃii în care informaŃii relevante despre un anumit debitor nu sunt incluse în procesul de modelare. Factori conjuncturali sau chiar lipsuri ale modelului conceptual pot conduce la rezultate diferite de evenimentele efective. Aici poate interveni acŃiunea expertului, respectiv ajustarea rezultatului obŃinut prin tehnici econometrice. Astfel, cele două funcŃii ale procesului calitativ încadrează, cronologic, desfăşurarea testelor specifice verificărilor cantitative.

3.3. Tehnici cantitative utilizate în validarea modelelor interne pentru riscul de credit

Indiferent de modul cum sunt construite şi de metodologia de evaluare pe care o folosesc, toate sistemele de rating trebuie testate folosind tehnici cantitative. Această metodă reprezintă un instrument ştiinŃific care conferă procesului de validare un grad sporit de obiectivitate şi acurateŃe. Există numeroase metode statistice de evaluare a calităŃii estimării probabilităŃii de nerambursare în literatura de specialitate. Cele mai multe se referă la verificarea rezultatelor estimate cu cele efective („backtesting"). Această tehnică constă în compararea probabilităŃilor de nerambursare estimate cu ratele de nerambursare efective pentru o anumită perioadă de timp. Totuşi, folosirea în practică a acestor tehnici a evidenŃiat în timp o serie de limite, care devin tot atâtea contraargumente în aplicarea lor mecanică. Altă abordare privind validarea statistică a probabilităŃii de nerambursare este reprezentata de folosirea sistemelor referenŃial („benchmarking systems”). În acest sens, estimările modelului intern analizat sunt comparate cu rezultatele altor bănci şi/sau alte referinŃe externe. În practica autorităŃilor de supraveghere este larg răspândită utilizarea datelor difuzate de agenŃii de rating sau de alŃi furnizori de ratinguri. De asemenea, este absolut natural ca însuşi organismul de validare să deŃină propriul sistem de benchmarking, astfel încât deviaŃiile sistematice de la estimările acestui referenŃial să poată fi corect interpretate. Indiferent de abordarea avută în vedere, respectiv compararea rezultatelor estimate cu cele efective sau cu un referenŃial, principalele criterii cantitative utilizate pentru validarea sistemelor de rating sunt puterea de discriminare, stabilitatea coeficienŃilor şi acurateŃea calibrării. Puterea de discriminare desemnează abilitatea unui sistem de rating de a delimita ex-ante situaŃiile de nerambursare de cele de rambursare. Sistemul de rating cu valoarea maximă pentru acest criteriu va avea capacitatea de a identifica în avans toŃi debitorii care nu-şi vor rambursa creditul. În practică, un

asemenea sistem nu există. Spunem despre un sistem de notare că prezintă un nivel ridicat al puterii de discriminare dacă se dovedeşte că ratingurile „bune” conŃin doar o mică parte din situaŃiile de nerambursare şi o mare parte din situaŃiile de rambursare; şi invers pentru ratingurile „slabe”. Pentru a putea interpreta acurateŃea unui astfel de model, este necesară valoarea pragului de discriminare (P* - în figura de mai jos). Atunci când scorul depăşeşte acest nivel, modelul clasifică debitorul în categoria „nerambursare”. În caz contrar, modelul va clasifica debitorul în categoria „rambursare”.

Calitatea sistemului de rating este influenŃată de valoarea pragului ales, procentul clasificărilor corecte fiind direct afectat de acesta. Nivelul potenŃial al acurateŃei modelului (dat fiind setul de criterii explicative) se obŃine optimizând nivelul pragului de alarmă în

funcŃie de importanŃa relativă între erorile de predicŃie. Acestea sunt de două categorii: deteriorări nesemnalate (eroarea de tip 1) şi alarme false (eroarea de tip 2). Eroarea de tip 1 desemnează situaŃia în care modelul clasifică un anumit debitor în categoria „rambursare” când, de fapt, se constată că a intrat în stare de nerambursare.

Eroarea de tip 2 desemnează situaŃia în care modelul clasifică un anumit debitor în categoria „nerambursare” când, de fapt, se confirmă că acesta a achitat datoriile faŃă de bancă. Tehnicile cele mai utilizate prin care se poate cuantifica puterea de discriminare sunt „cumulative accuracy profile (CAP)” şi curba ROC. Stabilitatea unui sistem de rating se defineşte prin faptul că acesta reuşeşte să modeleze corespunzător relaŃia cauză-efect dintre indicatorii de risc şi bonitatea debitorului. Altfel spus, atât timp cât modelul conceptual nu se modifică, coeficienŃii asociaŃi fiecărui indicator de risc sunt stabili în timp. AcurateŃea calibrării desemnează asocierea probabilităŃii de nerambursare corespunzătoare fiecărui debitor în parte. Spunem că un sistem de rating este bine calibrat dacă şi numai dacă probabilitatea de nerambursare estimată deviază doar marginal de la ratele efective de nerambursare. 4.-CONCLUZII

Tratamentul riscului de credit conform abordării standard de către majoritatea băncilor din România denotă insuficienta dezvoltare a sistemului bancar românesc pentru aplicarea abordării pe baza ratingurile interne.

Implementarea prevederilor Acordului Basel II este deosebit de importantă pentru o mai bună gestionare a riscurilor, însă aceste prevederi au început să fie implementate doar din 01 ianuarie 2008 în UE, îar în SUA vor fi implementate începând cu 01 aprilie 2010.

Cu toate acestea cadrul Acordului Basel II necesită îmbunătăŃiri, în special în contextul apariŃiei crizei financiare mondiale. Acordul a subestimat unele riscuri importante şi a supraestimat capacitatea băncilor de tratare a lor. Ideea percepută că distribuŃia riscului prin intermediul securitizărilor a preluat riscul băncilor s-a dovedit, în cadrul global, a fi greşită. Aceste lucruri au dus la impunerea băncilor a unor cerinŃe de capital mai mici în comparaŃie cu riscurile reale asumate. De asemenea, se pare că metodologia stabilită prin Basel II s-a bazat mai mult pe date economice trecute şi pe condiŃii de lichiditate bune. AgenŃiile de rating de credit sunt deosebit de importante în stabilirea calităŃii creditelor în abordarea standard, însă gradul de încredere al acestor agenŃii de rating a scăzut în ultimul timp, datorită acordării unor ratinguri supraevaluate. Rolul agenŃiilor de evaluare trebuie redus in avantajul sistemelor de evaluare internă dezvoltate de către bănci. Totuşi aceste agenŃii de rating nu pot lipsi dintr-o piaŃă financiară performantă cu condiŃia ca acestea să lucreze la un înalt grad de competenŃă şi integritate.

O altă problemă fundamentală în contextul actualei crize financiare este utilizarea de către băncile sofisticate a abordarii pe bază de modele interne de rating în tratamentul riscurilor în general, şi a riscului de credit în special. Chiar dacă regulile Basel II solicită o implicare mai mare a managementului în administrarea riscurilor, o mai bună înŃelegere a modului de tratare a riscurilor, în realitate modele interne nu au fost înŃelese corespunzător de mulŃi dintre membrii de conducere a băncilor de talie mondială. Modelele interne elaborate se bazau pe date statistice culese dintr-o perioadă de timp prea scurtă lucru care s-a dovedit a fi inadecvat în situaŃia financiară actuală a economiei globale.

Criza financiară actuală dovedeşte faptul că în sistemul bancar trebuie să existe mai mult capital şi de mai bună calitate. SoluŃia ar fi creşterea treptată a cerinŃelor de capital, fără agravarea crizei creditelor din prezent.

BIBLIOGRAFIE

1. *** “Studies on the Validation of Internal Rating Systems”, BCBS (2005), WP no. 14

2. *** International Convergence of Capital Measurement and Capital Standards – a Revised Framework, Basel Committee on Banking Supervision, June 2006;

3. *** Raportul grupului de Larosiere, The High-Level Group on Financial Supervision in the EU report, chaired by Jacques de Larosière, Bruxelles, 25 februarie 2009;

4. Artigas, C.T. (2004). A review of Credit Registers and their use for Basel II, Financial Stability Institute;

5. Foglia, Antonella (2002). Using credit register and company account data for measuring credit risk: a supervisory approach, Bank of Italy;

6. Powell, A., Mylenko, N., Miller, M., Majnoni, G. (2004). Improving Credit Information, Bank Regulation and Supervision: On the Role and Design of Public Credit Register, World Bank WP no. 3443

7. www.bis.org; 8. www.bnro.ro; 9. www.defaultrisk.com/pp_super_09.htm ; 10.www.globalriskguard.com/resources/credit/infprod.pdf; 11.www.tribunaeconomica.ro;

Studiul 2.- Metode econometrice utilizate în bănci în administrarea riscului de creditare

Sfârşitul anilor 1990 a marcat încetarea ciclului benign al creditării care

se desfăşurase pe tot parcursul deceniului nouă şi care favorizase apariŃia şi dezvoltarea unor produse de creditare tot mai diversificate şi mai rafinate.

Astfel, criza financiară rusă din 1998 a reprezentat practic semnalul de alarmă care anunŃa o nouă ordine financiară mondială, caracterizată prin globalizare, cu tot complexul de consecinŃe pe care aceasta le generează în plan financiar ca de exemplu: integrarea pieŃelor financiare şi competiŃia crescută între instituŃiile de credit. Toate acestea s-au tradus printr-o creştere a volumului emisiunilor de titluri din categoria celor speculative şi printr-o volatilitate sporită a fluxurilor de capital, conducând în cele din urmă la creşteri ale riscului de creditare asociat tranzacŃiilor financiare şi a formelor pe care acest risc le poate îmbrăca în realitate.

ConsecinŃele nu s-au lăsat nici ele prea mult aşteptate. Astfel, sfârşitul deceniului nouă al secolului trecut a cunoscut apariŃia şi extinderea fără precedent a nenumărate tehnici şi instrumente de evaluare şi management a riscului de creditare precum: Creditmetrics (RiskMetrics, 1997), CreditRisk+ (Credit Suisse) sau KMV Portfolio Manager (KMV&Moody’s). In plus, organismele financiare internaŃionale au înŃeles să acorde şi ele importanŃa cuvenită riscului de creditare, înlocuind prevederile Acordului Basel I privind gradul de capitalizare bancară, cu noi prevederi care să Ńină cont de dubla senzitivitate a capitalului atât la tipul de produs de creditare oferit cât şi la riscul asociat debitorilor. In 2004, Banca Reglementărilor InternaŃionale lansa un nou raport79 prin care dădea posibilitatea instituŃiilor de credit să-şi conceapă şi să-şi implementeze propriile modele de evaluare a riscului de creditare şi propriile sisteme de rating în vederea unei sporiri a gradului de previziune a riscului de creditare şi a gestionării optime a acestuia.

Deşi foarte bine fundamentate din punct de vedere teoretic şi metodologic, utilizarea la nivel empiric a modelelor econometrice devine de cele mai multe ori problematică datorită lipsei unor baze de date bine fundamentate. Totuşi, nu mă îndoiesc că aceste modele îşi vor găsi în curând o largă aplicabilitate la nivelul instituŃiilor de credit pe măsură ce acestea îşi vor dezvolta propriile sisteme de colectare a datelor, care să Ńină cont şi de particularităŃile mediului economico-financiar din care provin clienŃii lor debitori.

1. Modelul Creditmetrics

In ceea ce priveşte tehnicile moderne, econometrice, de evaluare şi

79 Basel Committee on Bank Supervision (2004) „International convergence of capital measurement and capital standards”, Bank of International Settlements, iunie

gestiune a riscului de creditare, unul dintre cele mai utilizate în practica bancară internaŃională îl constituie modelul Creditmetrics.

Modelul Creditmetrics80 elaborat de către agenŃia internaŃională J.P. Morgan, a fost publicat pentru prima oară în anul 1997 şi s-a distins de la bun început prin complexitatea problematicii şi prin simplitatea abordării. Modelul a fost unul dintre primele care au luat în calcul, în evaluarea riscului de creditare şi probabilităŃile de migraŃie / tranziŃie ale creditorilor către alte clase de risc.

Practic, Creditmetrics utilizează o metodologie de modelare a întregii distribuŃii a modificărilor înregistrate în valoarea de piaŃă a portofoliului de credite, într-un orizont de timp determinat (de regulă un an). Aceste modificări se consideră a fi datorate în exclusivitate migraŃiei standingului financiar al debitorului. In atingerea obiectivului său operaŃional Creditmetrics se bazează pe câteva ipoteze astfel:

• DistribuŃia în timp a randamentelor portofoliului nu urmează o lege de probabilitate normală;

• Calculul VaR (Value at Risk) nu se mai bazează doar pe cunoaşterea mediei şi a deviaŃiei standard a portofoliului ca şi în cazul modelului de determinare a riscului de piaŃă. Determinarea riscului de creditare presupune o simulare a întregii distribuŃii a randamentelor portofoliului şi determinarea cuantilei de un anumit ordin, corespunzând unui prag de încredere dinainte stabilit;

• CorelaŃiile între diferitele probabilităŃi de migraŃie nu sunt direct observabile. Ele se aproximează într-o primă fază cu posibilele corelaŃii existente între activele firmelor debitoare care se determină la rândul pe baza corelaŃiilor dintre cotaŃiile bursiere ale acestor firme;

• Ratele dobânzilor se consideră a rămâne constante în timp. In estimarea riscului de credit, modelul Creditmetrics urmează anumite

etape care vor fi detaliate pe scurt în cele ce urmează, urmând ca pe baza acestora să se stabilească ulterior adaptările care pot fi aduse modelului, în vederea compatibilizării acestuia cu sistemele româneşti de management.

Etapele de aplicare ale modelului Creditmetrics vizează în principiu două componente: calculul VaR la nivel individual şi respectiv determinarea VaR la nivel de portofoliu, prin luarea în calcul şi a corelaŃiilor existente între probabilităŃile de manifestare a riscului de creditare a diferiŃi debitori. Metodologia de evaluare a riscului de creditare pe baza modelului Creditmetrics poate fi sintetizată astfel:

80 Creditmetrics – Technical Document (1997) J.P. Morgan & Co. Inc

CALCULUL PIERDERII POTENłIALE INDIVIDUALE

EXPUNERI ÎN URMA EXPUNERII LA RISC (VaR) CORELAłII

Fig 1. Etapele aplicării modelului Creditmetrics

1.1. Calculul VaR la nivel individual (de firmă debitoare)

Primul pas în determinarea expunerilor individuale la risc constă aşadar

în specificarea unui sistem de rating care implică definirea claselor de risc utilizate şi a matricelor migraŃiilor între diferite clase de risc.

Matricea de tranziŃie constituie un element cheie al întregului model. Trebuie precizat că şi la acest capitol modelul Creditmetrics se bazează pe câteva ipoteze de bază. In primul rând Creditmetrics nu şi-a dezvoltat matrici de tranziŃie proprii şi foloseşte matricile de tranziŃie publicate de diferitele agenŃii internaŃionale de rating (Standard & Poor’s; Moody’s). TranziŃia / migraŃia reprezintă probabilitatea ca debitorul luat în calcul să migreze dinspre o clasă de risc spre orice altă clasă de risc în orizontul de timp considerat (ca urmare a modificării situaŃiei sale financiare). Totodată, o altă ipoteză esenŃială o constituie omogenitatea claselor de risc. Se presupune că un debitor încadrat într-o anumită clasă de risc va dispune de aceleaşi probabilităŃi de migraŃie şi de faliment ca şi orice alt debitor încadrat în clasa respectivă de risc.

Sub acest aspect, studiile ulterioare vor încerca să stabilească o legătură directă între sistemele de rating promovate de agenŃiile internaŃionale

Matrici de migraŃie

Rata de recuperare în

caz de faliment

Reevaluarea

creditului

Modelarea corelaŃiilor

Determinarea riscului individual de creditare

Pierderile potenŃiale la nivel de portofoliu datorate manifestǎrii riscului de creditare (faliment/migraŃii ale standingului

debitorilor)

Matrici asociate de

tranziŃie

Prima de risc (Spread-ul de

creditare)

Gradul de subodonare a emisiunii de

titluri

Ratingul iniŃial al debitorului

Valoarea

portofoliului

VolatilitǎŃi de

piaŃǎ

DistribuŃia expunerilor

Ratinguri, distribuŃia valorilor acŃiunilor

specializate de rating (Standard&Poor’s, Moody’s) şi sistemul de rating valabil în instituŃiile de credit româneşti Ńinând cont totodată de păstrarea semnificaŃiei fiecărei clase de risc şi a procedurii de împărŃire pe categorii de risc în funcŃie de valorile luate de diferitele funcŃii de scoring utilizate.

In timp ce datele furnizate de către agenŃiile de rating reprezintă medii statistice obŃinute dintr-un eşantion eterogen de firme, de-a lungul diferitor cicluri economice, ratingurile determinate pe baza propriilor baze istorice de date şi din propriile estimări statistice cu privire la risc pot fi mult mai relevante şi pot substitui cu succes prima categorie de ratinguri, Ńinând cont în acelaşi timp şi de compoziŃia portofoliilor de credite aflate în gestiunea băncilor. Dacă instituŃiile de credit decid totuşi să preia sistemele de rating ale unor agenŃii străine, ar fi poate mai indicat în unele cazuri să ajusteze valorile istorice medii cu propriile lor estimări, pentru a le imprima o anumită consistenŃă cu contextul financiar-economic naŃional.

Etapa a doua presupune stabilirea unui orizont de timp. Creditmetrics utilizează orizontul de timp de un an, ales pur arbitrar, pe baza frecvenŃei de publicare de către firme a rapoartelor financiare, dar acest orizont poate fi modificat corespunzător necesităŃilor analizei pentru a cuprinde perioade de câteva zile sau de câŃiva ani.

O altă etapă importantă a modelului Creditmetrics o reprezintă specificarea unui model de evaluare a valorii portofoliului corespunzător orizontului de timp ales. Evaluarea va Ńine cont în primul rând de spread-urile de creditare determinate ca diferenŃă între rata forward a dobânzilor afectate de risc şi respectiv rata forward a dobânzilor de referinŃă. Ambele curbe forward se vor determina pe baza curbelor spot iniŃiale. Vor exista atâtea curbe spread câte clase de risc şi orizonturi de timp sunt definite. De asemenea, potrivit uneia dintre ipotezele de bază ale modelului, toŃi debitorii încadraŃi într-o anumită clasă de risc, se vor încadra pe aceeaşi curbă spread. EvidenŃe empirice demonstrează faptul că, pentru creditele încadrate în clase de risc superioare (speculative), spread-ul de creditare tinde să fie mai mare pe termen scurt şi să se reducă pe măsură ce creditul se apropie de scadenŃă.

In etapa a patra, pornind de la distribuŃia în timp a spread-urilor de creditare determinate anterior, se va putea deriva o distribuŃie forward a modificărilor valorilor (randamentelor) portofoliului de credite. Pentru aceasta este necesară determinarea probabilităŃilor de recuperare a creanŃelor în caz de faliment, de către instituŃiile de credit. Rata de recuperare a datoriilor în cazul producerii riscului de creditare depinde de gradul de subordonare a creditului şi de calitatea debitorului. Aceste rate se calculează pe baza unor registre istorice de date de către agenŃiile de rating şi sunt publicate periodic în documente de specialitate.

Odată determinat riscul individual de creditare se poate trece la pasul următor şi anume: determinarea distribuŃiei viitoare a randamentelor la nivel de portofoliu de credite gestionat de bancă.

1.2. Calculul VaR la nivel de portofoliu Un prim pas sub acest aspect constă în determinarea probabilităŃilor

conjuncte de migraŃie a diferitor perechi de debitori către alte clase de risc în orizontul de timp selectat. Dacă în cazul simplist, al lipsei unei corelaŃii între probabilităŃile de migraŃie a două firme debitoare, probabilitatea conjunctă de migraŃie se determină ca un produs al probabilităŃilor individuale de migraŃie, intervenŃia corelaŃiilor îngreunează acest demers. Acest lucru se datorează faptului că, VaR calculată la nivel de portofoliu este foarte sensibilă la corelaŃiile care pot să apară între modificările standingurilor financiare ale debitorilor. In consecinŃă, estimarea lor cu acurateŃe este determinantă pentru a putea proceda la o optimizare a portofoliului de credite prin prisma raportului risc-profit.

CorelaŃiile vor fi mai ridicate pentru firmele care provin din acceaşi ramură industrială sau din aceeaşi Ńară. De asemenea, aceste corelaŃii variază şi odată cu fazele ciclului economic. O recesiune sau o încetinire a creşterii economice va determina implicit şi o înrăutăŃire a standingului financiar al tuturor firmelor debitoare conducând în acelaşi timp şi la o creştere a probabilităŃii conjuncte de faliment.

Prin urmare, nu ne putem aştepta ca probabilităŃile de manifestare a riscului de creditare şi cele de migraŃie să rămână staŃionare în timp. Aceasta creează nevoia unui model structural care să facă legătura între modificările intervenite în probabilităŃile de manifestare a riscului şi respectiv anumite variabile fundamentale care rămân stabile pe parcursul timpului. Creditmetrics a ales ca şi variabile fundamentale: activele firmelor debitoare. Dar, întrucât valorile de piaŃă ale activelor nu sunt întotdeauna direct observabile, corelaŃiile între activele firmelor debitoare se vor deriva din corelaŃiile constatate între cotaŃiile bursiere ale acŃiunilor acelor firme, marcate zilnic la piaŃă. Cadrul propus pentru inferenŃă este reprezentat de teoria opŃiunilor lui Merton.

Valoarea Vt a randamentelor activelor firmei se presupune că urmează o mişcare geometrică Browniană standard81, de medie µ şi varianŃă σ, de forma:

+

−= tt ZttVV σσµ

2exp

2

0

cu Zt~N(0,1). O altă ipoteză fundamentală a Creditmetrics stabileşte structura de capital a firmei debitoare ca fiind deosebit de simplă. Firma prezintă drept surse de finanŃare capitalurile proprii şi anumite capitaluri externe (datorii), acestea din urmă putând fi exprimate sub forma unui instrument de debit, cu cupon 0, maturitate T. Probabilitatea de faliment se poate manifesta doar la scadenŃă şi

81 Dinamica Vt este surprinsă de ttt dWdtVdV σµ +=/ unde W descrie o mişcare standard

browniană iar 0WWZt tt −≈ este normal distribuită de medie 0 şi varianŃă 1.

are loc atunci când valoarea de piaŃă a activelor scade sub valoarea medie estimată a activelor.

Generalizarea modelului lui Merton este uşor de implementat. Notăm Pfaliment probabilitatea ca debitorul să intre în incapacitate de plată. Aceasta se petrece atunci când randamentul la momentul t al activelor scade sub valoarea prag a acestora şi anume :

Pfaliment = )( lim entfat VVP ≤

Falimentul se produce prin urmare atunci când: P =

−+

−≤=

≥

−−

t

tV

Vo

ZPZt

tV

V

Pentfa

tt

o

entfa

σ

σµ

σ

σµ2

ln2

ln2

lim

2lim

P=N(-d2)

Valoarea critică a activelor care declanşează falimentul este:

d = t

tV

Vo

entfa

σ

σµ

−+

−2

ln2

lim

Aşadar, în derivarea probabilităŃilor conjuncte de migraŃie, este necesar să cunoaştem doar pragurile care delimitează diferitele clase de risc fără a mai fi necesară o determinare a întregului registru de valori a activelor.

Modelul lui Merton este extins de Creditmetrics pentru a include şi modificările înregistrate în standingul financiar al firmelor debitoare. In vederea determinării acestor modificări se va proceda la o partiŃionare a distribuŃiei randamentelor activelor firmelor în benzi de valori astfel încât, dacă se retrage în mod aleator o valoare din această distribuŃie, aceasta va reproduce în mod identic frecvenŃele de migraŃie din matricea de tranziŃie. Pragurile care diferenŃiază diferitele clase de rating trebuie să corespundă diferitelor probabilităŃi de tranziŃie. In cazul de mai jos, pragurile corespund probabilităŃilor de tranziŃie ale unui debitor încadrat iniŃial în clasa de risc BB.

Manifestarea unui eveniment de creditare (faliment/migraŃie) va

echivala cu o scǎdere a randamentului activului (R) sub un anumit prag limitǎ (Z). Astfel, spre exemplu, dacǎ R< Zfaliment , aceasta echivaleazǎ cu o intrare a debitorului în incapacitate de platǎ, în timp ce în cazul în care: Zccc<R< ZB standingul debitorului va migra cǎtre o clasǎ superioarǎ de risc (de la CCC către B).

Odată determinate corelaŃiile între randamentele activelor (ρ) se poate determina şi probabilitatea conjunctă de migraŃie a perechii de firme debitoare astfel:

{ } ( )( )drdrrrfZRZZRZPy y

x

Z

Zx

Z

Zyxyx'''''

'

',,; ∫ ∫ Σ=<<<<

unde prin f(r, r’, ∑) vom defini acea funcŃie densitate de probabilitate asociatǎ unei distribuŃii normale, bivariate iar ∑ desemneazǎ matricea varianŃelor şi covarianŃelor:

∑ =

σρσσ

ρσσσ2

2

''....

'....

Probabilitatea conjunctǎ de migraŃie nu va depinde de volatilitǎŃile individuale ale activelor nici unui debitor întrucât aceste volatilitǎŃi sunt deja incluse în probabilitǎŃile de tranziŃie ale debitorilor respectivi. Singurii parametri care mai rǎmân de estimat în acest caz sunt corelaŃiile care apar între volatilitǎŃile activelor.

Tehnica descrisă pentru un portofoliu de două firme debitoare se aplică şi în cazul unor portofolii mai extinse, unde în schimb, datorită numărului mare de calcule, este necesar să apelăm la tehnici de simulare de tip Monte Carlo în

vederea generării întregii distribuŃii a randamentelor în timp ale portofoliului. Paşii necesari a fi parcurşi în cadrul simulării presupun:

1. Derivarea valorilor prag ale randamentelor activelor pentru fiecare clasă de risc;

2. Estimarea corelaŃiilor care se stabilesc între randamentele activelor fiecărei perechi de debitori;

3. Generarea, pornind de la distribuŃiile normale conjuncte de probabilitate, a diferite scenarii privind randamentul activelor. Tehnica implementată în generarea unor variabile normale, corelate, o constituie descompunerea de tip Cholesky82. Fiecare scenariu va prezenta n randamente ale activelor, câte unul pentru fiecare firmă debitoare în parte;

4. Pentru fiecare scenariu şi pentru fiecare debitor, randamentele standardizate ale activelor sunt repartizate pe clase de risc, potrivit valorilor prag, stabilite la punctul 1. Debitorii vor migra către o clasă de risc sau alta corespunzător evoluŃiei randamentelor propriilor active

5. Date fiind curbele spread corespunzătoare fiecărui rating, portofoliul va fi reevaluat;

6. Procedura se repetă de un număr mare de ori (ex. 100.000 simulări) şi se stabileşte distribuŃia în timp a valorilor portofoliului reevaluat de credite

7. Pasul final constă în derivarea cuantilelor aferente distribuŃiei valorilor viitoare ale portofoliului. Estimarea corelaŃiilor existente între activele diferitelor firme este

aproximată prin calculul corelaŃiilor cotaŃiilor de piaŃă a firmelor respective. Pentru un portofoliu extins de credite, cu mii de debitori, calculul matricii de corelaŃie ar presupune însă eforturi computaŃionale uriaşe. De aceea, pentru a reduce din dimensionalitatea problemei, Creditmetrics apelează la o analiză multi-factorială. Abordarea alocă fiecare debitor unei anumite Ńări şi ramuri, care sunt cele mai în măsură să îi determine performanŃele financiare. CotaŃiile la bursă sunt corelate între ele în măsura în care firmele sunt expuse aceleiaşi industrii şi Ńări. Ponderile pentru fiecare Ńară şi industrie sunt introduse drept inputuri de către utilizator la fel şi riscul specific firmei, care nu este corelat cu riscul nici unui alt debitor. 1.3.- VaR şi calculul cerinŃelor minime de capital

Scopul final al determinării VaR la nivel de portofoliu îl constituie stabilirea nivelului minim de capitalizare bancară ca o funcŃie de riscurile asumate de acea bancă. In acest scop se va proceda la calculul aşa-numitului „capital economic” constituit ca un mijloc de protecŃie în absorbirea pierderilor neaşteptate generate de manifestarea unor evenimente de creditare. Următoarea figură ne arată modul cum putem deriva costul capitalului aferent riscului de

82 Fischman, G. (1997) “Monte Carlo: concepts, algorithms and applications”, Springer Series in Operations Research, Springer, Berlin, p. 223

creditare asumat de o bancă. F(x)

P E(P) VaR

Fig. 2 DistribuŃia în timp a pierderilor aferente portofoliului de credite al unei bănci83

Graficul prezintă diferitele nivele de protecŃie de care beneficiază o

instituŃie financiară în faŃa riscurilor la care se expune pe parcursul activităŃii sale de creditare.

Pe baza registrului istoric de date mai mult sau mai puŃin bogat de care dispune o instituŃie de credit, acea instituŃie poate estima un nivel mediu ponderat al pierderilor aferente portofoliului de credite acordate la un moment dat: E(P). Banca este obligată ca, în conformitate cu prevederile legislaŃiei naŃionale şi ale celei internaŃionale să îşi constituie provizioane la nivelul acestor pierderi medii estimate. Următorul nivel de protecŃie pentru bancă este dat de volumul capitalului aflat la dispoziŃia sa. La nivel statistic, limita maximă a pierderilor suportate de o bancă este dată de variabila cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de VaR84 (Value at Risk). VaR desemnează expunerea maximă potenŃială la pierderi a unui creditor, cunoscându-se un anumit interval de încredere şi o perioadă determinată de timp (de regulă 1 an) şi care nu va fi depăşită decât într-un număr deosebit de redus de cazuri. Costul capitalului apare astfel doar ca o măsură de protecŃie împotriva pierderilor neaşteptate. In final, Creditmetrics mai relevă o caracteristică interesantă şi anume: posibilitatea de izolare a contribuŃiilor marginale individuale la risc, prin

83 Crouchy, M., Galai D., Mark R. (2000) “A comparative analysis of current credit risk models”; Journal of Banking and Finance; no. 24; p. 59-117 84Bessis, J. (2002) “Risk Management in Banking”, 2nd edition, Ed.Wiley&Co, p. 7

Capital economic

Provizioane Pierderi catastrofale

calculul deviaŃiilor standard marginale. Prin compararea ulterioară a acestei deviaŃii marginale cu deviaŃia standard individuală, proprie fiecărui activ, se pot estima beneficiile aduse de o eventuală diversificare a portofoliului. In concluzie, Creditmetrics reprezintă un instrument activ important de management a riscului de creditare, care permite reducerea concentrării portofoliului şi implicit a riscului global, fără ca aceasta să afecteze în vreo măsură profiturile aşteptate (fără o reducere în prealabil a activităŃii de creditare). Pentru ca această tehnică să devină pe deplin operaŃională, ea va trebui completată şi cu o analiză RAROC a profitabilităŃii fiecărei tranzacŃii Ńinând cont şi de gradul de risc asumat. Prin utilizarea Creditmetrics, managementul instituŃiilor de credit va putea în cele din urmă să procedeze la o monitorizare a expunerilor la riscul de creditare în contextul deciziei extinderii activităŃii de creditare. Pe lângă nenumăratele avantaje de care dispune, Creditmetrics prezintă însă şi propriile limitări derivate din faptul că modelul nu ia în calcul şi influenŃa riscului de piaŃă. In cazul derivatelor, spre exemplu, expunerea la risc este afectată de evoluŃia în timp a ratelor dobânzii. Neluarea în calcul a dinamicii ratelor dobânzii va afecta în cele din urmă acurateŃea predicŃiei riscului de creditare cu consecinŃe nefaste pentru instituŃiile de credit care se vor vedea confruntate cu pierderi dintre cele mai severe. (v. în acest sens îmbunătăŃirile aduse de CreditVar 2).

2. Modelul KMV Portfolio Manager Unele dintre marile limitări prezentate de modelul Creditmetrics constă în ipotezele limitative care precizează că firmele încadrate într-o clasă de risc dispun de aceleaşi probabilităŃi de manifestare a unui eveniment de creditare. De asemenea probabilităŃile de faliment se consideră a rămâne stabile pe parcursul timpului. KMV Portfolio Manager aduce unele relaxări acestor ipoteze. Intr-adevăr, în realitate, distribuŃia probabilităŃilor de faliment este continuă, în timp ce ratingurile stabilite de diferitele agenŃii de rating urmează o distribuŃie de probabilitate discretă. Totodată, ajustările periodice ale ratingurilor debitorilor pot conduce la diferenŃe substanŃiale în ceea ce priveşte probabilităŃile de faliment în cadrul aceleiaşi clase de risc. O altă ipoteză a modelului Creditmetrics care îşi găseşte soluŃionare în tehnica KMV o reprezintă determinarea probabilităŃilor de faliment. Dacă în cazul Creditmetrics aceste probabilităŃi erau alocate debitorilor potrivit anumitor corespondenŃe cu bazele de date istorice ale agenŃiilor internaŃionale de rating (Standard&Poor’s, Moody’s), KMV calculează aceste probabilităŃi pornind de la teoria opŃiunilor dezvoltată în anul 1974 de Merton85. KMV va

85 Merton, R.C. (1974) „On the pricing of corporate debt: the risk structure of interest rates”,

The Journal of Finance, vol. 29, p. 449-470

deriva în final aşa numitele FrecvenŃe Estimate de Faliment (FEF) pentru fiecare debitor în parte. Studiul urmăreşte o prezentare a modelului pornind de la ipotezele pe care acesta se bazează, pentru a surprinde în final particularităŃile ce diferenŃiază acest model de alte modelul Creditmetrics. 2.1. Etape ale implementării modelului

Scopul final al KMV este de a deriva frecvenŃele estimate de faliment (FEF) pentru fiecare debitor. Probabilitatea de faliment este definită de KMV pe baza teoriei opŃiunilor a lui Merton, ca fiind o funcŃie de structura de capital a firmei debitoare, de volatilitatea şi de valorile curente ale randamentelor activelor firmelor debitoare. FrecvenŃa Estimată de Faliment devine astfel un parametru specific firmei, care poate fi legat ulterior de orice sistem de rating, în vederea derivării ratingului echivalent al debitorului în cauză.

De asemenea, KMV nu face nici o referire specifică la probabilităŃile de migraŃie care se consideră a fi deja incluse în (FEF). Riscul de credit este influenŃat cu prioritate de dinamica activelor firmei. Dată fiind structura de capital a firmei şi odată specificat procesul stochastic urmat de valoarea activelor, se va putea determina şi probabilitatea actuală de faliment pentru orice orizont de timp. Derivarea probabilităŃilor de faliment se realizează în cadrul unui proces în trei etape:

• Estimarea valorii de piaŃă şi a volatilităŃii activelor firmei; • Calculul distanŃei până la punctul ce desemnează falimentul; • Stabilirea unei corespondenŃe între distanŃa până la punctul de faliment

şi probabilitatea de faliment efectivă. a) Estimarea valorii de piaŃă şi a volatilităŃii activelor firmei Vom presupune că logaritmul valorii de piaŃă a activelor firmei este distribuit după o lege normală de probabilitate astfel încât logaritmul randamentului activelor va urma şi el o lege de probabilitate normală. Datorită faptului că activele firmelor nu sunt marcate la piaŃă, valoarea lor la un anumit moment dat nu poate fi determinată cu precizie. O soluŃie ar consta în luarea în calcul a valorii contabile a activelor, dar aceasta ar însemna pe de altă parte neglijarea modificărilor care pot interveni în timp la nivel de firmă şi care pot influenŃa de o manieră decisivă aşteptările pieŃei. Prin urmare, KMV a încercat să lege evoluŃia valorii activelor de alte informaŃii cu conŃinut financiar şi anume de preŃul marcat la piaŃă al emisiunilor de titluri a firmelor debitoare analizate. KMV păstrează însă, la fel ca şi Creditmetrics, anumite simplificări cum ar fi spre exemplu structura de capital a firmei. Această structură se presupune a fi compusă doar din capitalul asociaŃilor, din datoriile pe termen scurt – care includ doar cash – şi respectiv datoriile pe termen lung, considerate perpetue (reînnoibile de la un an la altul) şi convertibile în acŃiuni preferenŃiale.

In acest fel, devine posibil să derivăm soluŃiile analitice ale valorilor de piaŃă ale capitalului şi ale volatilităŃii acestuia din următoarele ecuaŃii:

( )rcKVfV AAk ,,,,σ=

( )rckVg AAk ,,,,σσ =

unde: • k – gradul de îndatorare al firmei; • c – cuponul mediu al unui titlu de debit pe termen lung; • r – rata dobânzii de referinŃă (neafectată de risc).

Singura variabilă direct observabilă este VE şi prin urmare, VA se va exprima în funcŃie de acest VE astfel:

( )rckVhV AEA ,,,,σ= b) DistanŃa până la punctul de faliment Conform teoriei opŃiunilor a lui Merton, riscul de creditare se produce în momentul în care valoarea activelor firmei scade sub valoarea pasivelor sale. Producerea unui eveniment de creditare nu echivalează întotdeauna cu falimentul dar îl include şi pe acesta. Studiul KMV86 aplicat unui eşantion de câteva sute de companii a scos în evidenŃă faptul că firmele intră în incapacitate de plată în momentul în care valoarea activelor lor se încadrează într-un interval cuprins între valoarea pasivelor totale şi valoarea datoriilor pe termen scurt. Concluziile studiului diferă de cele ale teoriei lui Merton în care falimentul intervenea în momentul în care valoarea activelor firmei devenea egală cu valoarea datoriilor acesteia. DiferenŃele constatate pot să apară ca urmare a a faptului că distribuŃia randamentelor activelor nu urmează o lege de probabilitate normală sau, pentru simplul fapt că, structura de capital a firmei nu este atât de simplă cum s-a presupus de către modelul KMV. Din aceste motive, KMV a introdus o fază intermediară în calculul riscului de creditare. Aceasta constă în calculul unui index cunoscut sub denumirea de „distanŃa până la punctul de faliment” (DPF). DPF se defineşte ca numărul de deviaŃii standard care separă valoarea medie a activelor firmei de pragul critic „punctul de faliment”, setat la valoarea pasivelor curente (incluzând aici toate datoriile pe termen scurt şi jumătate din datoriile pe termen lung).

2

DTLDTSPF +=

unde : • PF – desemnează punctul de faliment; • DTS şi DTL sunt datoriile pe termen scurt şi respectiv datoriile pe

termen lung DistanŃa până la punctul de faliment (DPF) se determină în aceste

condiŃii ca distanŃa, între valoarea estimată a activelor în orizontul de timp de 86 Kealhofer, S., McQuown, J., Vasicek, O. (1989) KMV Portfolio Manager, KMV Corporation

un an: E(V1) şi punctul de faliment, exprimată în numărul de deviaŃii standard ale randamentelor viitoare ale activelor:

A

PFVEDPF

σ−

=)( 1

Cu cât va fi mai mică această DPF, cu atât mai mare va fi probabilitatea

ca debitorul să intre în incapacitate de plată în viitorul apropiat. Luând în calcul şi ipoteza lognormalităŃii valorii activelor, DPF se poate exprima ca:

T

TPF

V

DPF T

σ

σµ

−+

=2

ln2

0

unde: • V – valoarea curentă a activelor; • PF – punctul de faliment la momentul T; • µ - randamentul aşteptat al activelor; • σ – volatilitatea anualizată a activelor

Probabilitatea producerii unui eveniment de creditare va corespunde unei arii situate sub punctul de faliment : N (-PF). c) Stabilirea unei corespondenŃe între DPF şi probabilitatea de faliment

Ultima fază în evaluarea probabilităŃilor de faliment asociate firmelor debitoare constă în stabilirea unei corespondenŃe între diferitele DPF şi probabilităŃile actuale de faliment în orizontul de timp determinat. Bazându-ne pe baze de date extinse, cuprinzând firme care au intrat în procedură de faliment pe parcursul unui orizont de timp determinat, se va putea determina ponderea firmelor din fiecare clasă de risc în parte care au intrat în incapacitate de plată după un an.

Spre deosebire de Creditmetrics, modelul KMV determină o matrice de tranziŃie pornind de la diferitele probabilităŃi de manifestare ale unui eveniment de creditare. Procedura începe prin clasificarea firmelor în grupuri, conform probabilităŃilor asociate de faliment. Utilizând apoi bazele de date cu schimbările survenite în FrecvenŃele Aşteptate de Faliment, se pot determina în cele din urmă probabilităŃile actuale de faliment.

Scopul oricărui model de evaluare a riscului de creditare constă în calculul probabilităŃilor de manifestare a acestui risc şi în evaluarea modificărilor înregistrate de valorile portofoliului de credite în orizontul de timp selectat. In ceea ce priveşte KMV, modelul propune o abordare specifică de evaluare a portofoliului de credite afectat de risc, bazată pe aşa-zisele probabilităŃi neutre de risc.

Astfel, valoarea curentă a portofoliului de credite la orice moment viitor de timp, considerând un singur cash-flow pe tot parcursul perioadei de creditare

(de exemplu, creditul se va achita integral la scadenŃă), se va putea determina ca o sumă de o componentă afectată de risc şi respectiv, una neafectată de risc astfel:

r

QPierdereExpunere

r

PierdereExpunereVP entfaentfa

+

−××+

+

−×=

1

)1(

1

)1( limlim

unde:

• Expunere – indică expunerea instituŃiei creditoare la risc; • Pierdere – reprezintă pierderea suferită de instituŃia de credit în cazul

producerii falimentului firmei debitoare; • Q – probabilitatea neutră de risc; • r – rata dobânzii de referinŃă.

Prima componentă desemnează acea parte a cash-flow-ului neafectată de risc pe când componenta a doua ia în calcul şi riscul de creditare.

Generalizând pentru C1, C2, ..., Cn cash-flow-uri ecuaŃia devine:

( ) ( ) iiii trn

iiientfa

trn

iientfa eCQPierdereeCPierderePV −

=

−

=∑∑ −+−=

1lim

1lim 11

Spread-ul de creditare se poate regăsi deja inclus în probabilitatea neutră de risc sau, acesta se poate determina separat, pe baza egalităŃii:

CSrPV

++=

1

100

unde: CS – desemnează spread-ul de creditare. Din ecuaŃia VP şi pe baza acestei egalităŃi, rezultă:

QPierdere

rQPierdereCS

entfa

entfa

×−

+××=

lim

lim

1

)1(

In continuare se va putea determina distribuŃia FAF (FrecvenŃelor Aşteptate de Faliment). Aşa cum am mai precizat anterior, FAF se defineşte ca fiind probabilitatea ca valoarea activelor firmei la orizontul de timp T să scadă sub punctul de faliment (PF) astfel:

( )

≤+

−+=≤= TtTT PFTZTrVPPFVPQ ln

2ln

2

0* σσ

Rezultă că:

)(2

ln*2

20

dNT

TrPF

V

ZPQ TT −=

−+

−≤=σ

σ

unde: • N este distribuŃia standard, normală, cumulată de probabilitate cu:

T

TrPF

V

d T

σ

σ

−+

=2

ln2

0

*2

Deoarece cunoaştem deja DPF, *2d se va determina ca:

( )σ

µ Trdd

)2

*2

−+−=−

In concluzie, distribuŃia cumulată neutră de probabilitate în orizontul de timp T se determină ca:

( )

−

+= − Tr

FAFNNQT σµ1

In calculul distribuŃiei probabilităŃii de risc trebuie să se Ńină cont şi de eventualele corelaŃii care pot să apară între randamentele activelor diferitelor perechi de firme debitoare. KMV derivează aceste corelaŃii pornind de la un model structural care stabileşte o corespondenŃă între aceste corelaŃii şi unii factori comuni evoluŃiei tuturor randamentelor activelor. Randamentul activelor se presupune că este generat de anumiŃi factori comuni (sistematici) precum şi de unii factori idiosincreatici, specifici pentru firma, industria sau Ńara luată în calcul. Factorii idiosincreatici nu vor exercita în schimb nici o influenŃă asupra corelaŃiilor dintre randamentele activelor. Prin urmare, în determinarea corelaŃiilor rămâne de stabilit doar structura factorilor comuni. In acest sens, KMV construieşte un model structural pe trei nivele: factori specifici firmei, factori care caracterizează industria şi Ńara din care provine firma analizată şi, în final, factori la nivel global, regional şi de sector industrial87.

Deoarece corelaŃiile între randamentele activelor firmelor debitoare nu sunt direct observabile în realitate, acestea vor fi aproximate prin corelaŃiile care se stabilesc între cotaŃiile bursiere ale acestor firme. Potrivit modelului de piaŃă de evaluare a activelor (CAPM – Capital Asset Pricing Model):

βπµ =− r unde:

• mM

M

R

RR

σσρβ ==

)var(

),cov(;

• rM −= µπ premium-ul sau spread-ul stabilit între randamentul aşteptat al portofoliului de piaŃă şi rata dobânzii de referinŃă;

• R, RM - reprezintă randamentul activelor firmei şi respectiv randamentul portofoliului;

• σ, σM - desemnează volatilităŃile randamentului activelor şi a portofoliului;

87 Crouchy, M., Galai D., Mark R. (2000) “A comparative analysis of current credit risk

models”; Journal of Banking and Finance; no. 24; p. 59-11

• ρ - reprezintă corelaŃia între randamentul activelor şi randamentul de piaŃă

M

r

σπρ

σβπ

σµ

==−

Ca atare, probabilitatea cumulată de risc QT poate fi rescrisă sub forma:

( )

+= − TFAFNNQ

MTT σ

πρ1

Deşi modelul KMV pare să fie destul de bine reprezentat, studiile de

specialitate consacrând-ul ca un instrument eficient de detectare a evenimentelor de creditare88, totuşi, şi acest model îşi prezintă propriile limitări. Dezavantajele KMV constă în faptul că, valoarea debitului este considerată ca fiind constantă pe toată perioada contractuală ceea ce va putea conduce în final la o subevaluare a pierderilor suferite de creditor. In acelaşi timp, această metodologie nu permite calculul probabilităŃilor de migraŃie, care aşa cum voi demonstra mai târziu, contribuie în egală măsură la o creştere a probabilităŃii de risc asociată debitorului în cauză. Pe de altă parte, probabilităŃile de migraŃie sunt surprinse într-o oarecare măsură chiar de către probabilităŃile neutre de creditare care încorporează în ele şi măsura riscului asumat de instituŃia creditoare. In final, un ultim dezavantaj al modelului îl reprezintă lipsa de flexibilitate: un nivel temporar redus de lichiditate poate fi în mod greşit confundat cu manifestarea riscului de faliment. 2.2. ParticularităŃi ale modelului KMV Portfolio Manager

KMV Portfolio Manager prezintă câteva particularităŃi definitorii comparativ cu celelalte modele econometrice legate în particular de abordarea metodologică şi de definirea pe care modelul înŃelege să o dea riscului de credit şi, în particular, riscului de faliment.

Modelul care stă la baza KMV Portfolio Manager este studiul întreprins în anul 1974 de Merton şi dezvoltat ulterior de Black & Scholes. Cu toate acestea, KMV, desprinde doar anumite elemente de bază ale teoriei lui Merton, cărora le dă noi sensuri şi înŃelesuri. Astfel, riscul de credit este influenŃat cu prioritate de dinamica activelor firmei. Dată fiind structura de capital a companiei şi odată specificat procesul stochastic urmat de valoarea activelor, se va putea determina şi probabilitatea actuală de faliment pentru orice orizont de timp.

88 KMV a analizat mai mult de 2000 de companii selectate dintr-un eşantion de peste 100.000 companii, care au intrat în incapacitate de plată sau în procedură de faliment între anii 1973-1997. In toate cazurile, KMV a înregistrat o creştere semnificativă a pantei FAF (FrecvenŃelor Aşteptate de Faliment) în orizontul de timp de 1-2 ani înainte de producerea evenimentului de creditare

KMV introduce o fază intermediară în calculul riscului de creditare. Aceasta constă în calculul unui index cunoscut sub denumirea de „distanŃa până la punctul de faliment” (DPF). DPF se defineşte la rândul său ca numărul de deviaŃii standard care separă valoarea medie a activelor firmei de pragul critic, cunoscut sub denumirea de „punctul de faliment”. Cu cât va fi mai mică această DPF, cu atât mai mare va fi probabilitatea ca debitorul să intre în incapacitate de plată în viitorul apropiat. In final, KMV va stabili o corespondenŃă între diferitele DPF şi probabilităŃile actuale de faliment în orizontul de timp determinat, conturând astfel FrecvenŃa Aşteptată de Faliment (FEF). FEF devine un parametru specific, care poate fi utilizat cu succes în stabilirea standingului financiar al oricărui debitor.

Spre deosebire de Creditmetrics însă, care se baza pe date istorice privind probabilităŃile de tranziŃie, în cazul modelului KMV, aceste probabilităŃi rezultă din analiza FEF. De asemenea, dacă modelul Creditmetrics considera probabilităŃile de faliment ca menŃinându-se constante pe parcursul timpului pentru un anumit debitor, KMV reuşeşte ca prin legarea probabilităŃii de faliment de o variabilă aleatoare - DPF, să relaxeze această ipoteză, stabilind probabilităŃi specifice de faliment pentru fiecare debitor în parte. Intr-adevăr, în realitate, distribuŃia probabilităŃilor de faliment este continuă, în timp ce ratingurile stabilite de diferitele agenŃii de rating urmează o distribuŃie de probabilitate discretă, acestea modificându-se de cele mai multe ori cu anticipaŃie, pentru a include estimările negative ale specialiştilor referitor la evoluŃia financiară a debitorilor.

In fine, scopul oricărui model de evaluare a riscului de creditare constă în evaluarea modificărilor nefavorabile ale valorilor portofoliului de credite în orizontul de timp selectat. EvoluŃia randamentului în timp a portofoliului este surprinsă de către Creditmetrics pe baza spread-urilor de creditare, care pot să difere de la un orizont de timp la altul şi de la o clasă de risc la alta. In ceea ce priveşte KMV, modelul propune o abordare specifică de evaluare a portofoliului de credite, bazată pe probabilităŃile neutre de risc. In acest caz, întregul risc este surprins deja în cash-flow-uri, rata de actualizare în cazul modelului de evaluare prin intermediul KMV fiind considerată a fi rata dobânzii de referinŃă. Cash-flow-urile vor fi împărŃite în cash-flow-uri neafectate de risc şi respectiv, cash-flow-uri afectate de risc, iar elementele de risc vor fi reprezentate de probabilităŃile estimate de faliment şi de rata recuperării creanŃelor în caz de manifestare a riscului de creditare, care se determină pe baze de date istorice.

Aşadar, în ciuda unor aparente avantaje determinate de metodologia utilizată, prin luarea în final în calcul a unor date prestabilite, KMV nu reuşeşte să dovedească o eficienŃă superioară în evaluarea riscului de credit. Mai mult chiar, dacă este să punem în balanŃă avantajele si respectiv limitările KMV, vom ajunge la concluzia că modelul Creditmetrics dispune de o capacitate superioară de evaluare şi predicŃie a riscului de creditare

3. Modelul CreditRisk+

CreditRisk+ este o marcă înregistrată de Credit Suisse Financial

Products în anul 1997. Modelul utilizează o analiză de tip actuarial, având ca scop derivarea unei distribuŃii a pierderilor portofoliului de credite la un moment viitor de timp. Spre deosebire de modelele prezentate anterior, CreditRisk+ se concentrează doar pe modelarea riscului de faliment şi nu şi pe a celui de migraŃie. Modelul ia prin urmare în calcul doar două stări posibile în care se poate regăsi firma debitoare: faliment (cu probabilitate asociată PA) şi non-faliment (cu probabilitate 1-PA).

Alte ipoteze ale modelului prevăd că: • riscul de creditare nu depinde de structura de capital a firmei; • probabilitatea de faliment pentru un debitor oarecare se menŃine

constantă pe parcursul timpului (ea nu diferă de la o perioadă de timp la alta);

• în cazul unui eşantion mare de firme debitoare, probabilitatea de faliment a oricărei firme este mică, iar numărul de falimente produse într-o perioadă oarecare este independent de numărul de falimente produse în orice altă perioadă. Pornind de la aceste ipoteze, distribuŃia de probabilitate pentru un număr

de firme falimentare, într-o perioadă dată de timp, poate fi aproximată cu o distribuŃie de tip Poisson de forma:

P(n firme falimentare) = !n

en µµ −

unde µ reprezintă numărul mediu anual de falimente. Numărul anual de

falimente este o variabilă statistică de medie şi deviaŃie standard µ . Ca atare,

distribuŃia de probabilitate prezintă marele avantaj că nu depinde decât de un singur parametru89. DistribuŃia pierderilor în caz de faliment se va determina în două etape:

• determinarea frecvenŃei falimentelor; • determinarea severităŃii pierderilor în caz de faliment.

Pe baza informaŃiilor culese pe parcursul celor două etape se poate deriva în final distribuŃia pierderilor în caz de producere a evenimentului de creditare faliment. Pentru a putea determina această distribuŃie a pierderilor în cazul unui portfoliu bine diversificat, pierderile sunt divizate în benzi de valori. Fiecare bandă de valori poate fi privită ca un portofoliu independent de credite pentru care introducem următoarele notaŃii:

• jυ expunerea comună în banda j

• εj – pierderea estimată în banda j 89 Credit Suisse (1997) “CreditRisk+: a credit risk management framework”, Credit Suisse Financial Products

• µj - numărul estimat de falimente în banda j. Prin definiŃie jjj µυε = de unde rezultă că:

j

jj υ

εµ =

Notăm εA ca fiind pierderea estimată în cazul debitorului A. Atunci pierderea estimată în orizontul de timp de un an pentru întreaga bandă j (εj) este reprezentată de suma pierderilor estimate (εA) a tuturor debitorilor încadraŃi în acea bandă:

∑=

=jA

Aj

A υυ

εε:

Prin urmare:

∑∑==

===jAjA A A

A

A j

A

j

jj

υυυυ υε

υε

υε

µ::

Pentru a determina distribuŃia pierderilor aferente întregului portofoliu se vor parcurge următoarele etape:

a) determinarea funcŃiei generatoare de probabilităŃi pentru fiecare bandă; b) determinarea funcŃiei generatoare de probabilităŃi pentru întregul

portofoliu; c) determinarea distribuŃiei pierderilor la nivelul întregului portofoliu.

a) determinarea funcŃiei generatoare de probabilităŃi pentru fiecare bandă

Deoarece fiecare bandă poate fi privită ca un portofoliu independent de credite, funcŃia generatoare de probabilitate aferentă oricărei bande j se poate determina ca:

( ) ( ) jn

n

n

nj zfaliementenPzpierderePzG

υ∑∑∞

=

∞

=

==00

_)(

Conform uneia din ipotezele modelului CreditRisk+, numărul de falimente urmează o lege Poisson de probabilitate, astfel încât, funcŃia generatoare de probabilitate pentru banda j se poate rescrie ca:

{ }jj

j

zzn

ezG jj

n

n

nj

j

υυµ

µµµ

+−==∑∞

=

−

exp!

)(0

b) determinarea funcŃiei generatoare de probabilităŃi pentru întregul portofoliu Pornind de la ipoteza independenŃei expunerilor fiecărei bande, funcŃia generatoare de probabilitate aferentă întregului portofoliu nu este altceva decât produsul funcŃiilor generatoare de probabilitate pentru fiecare bandă de valori astfel:

{ }

+−=+−= ∑∑∏===

m

jj

m

jj

m

jjj

jj zzzG111

expexp)(υυ µµµµ

unde ∑=

=m

jj

1

µµ reprezintă numărul estimat de falimente pentrul întregul

portofoliu. c) determinarea distribuŃiei pierderilor la nivelul întregului portofoliu Cunoscând funcŃia generatoare de probabilitate pentru întregul portofoliu, este foarte simplu să derivăm distribuŃia pierderilor deoarece aceste pierderi pot fi exprimate de forma:

n

n

dz

zGd

nnLpentrupierderiP

)(1)__( =

Pierderile vor depinde în concluzie de doar doi parametri: jυ şi εj90.

CreditRisk+ poate fi extins pentru a lua în calcul mai multe perioade de timp. In plus, probabilitatea de faliment poate fi determinată pe baza unui model multifactorial, în care fiecare factor reprezintă un anumit sector de activitate. Ca atare, factorii K vor fi reprezentaŃi de variabile aleatoare Xk desemnând numărul de falimente din sectorul K. Probabilitatea medie de faliment pentru fiecare debitor se consideră a fi ulterior o funcŃie lineară de aceşti factori Xk.

CreditRisk+ prezintă marele avantaj că este uşor de implementat, acesta necesitând un număr redus de input-uri (probabilitea de faliment şi expunerea la risc). Modelul dispune în schimb aceleaşi limitări ca şi modelele prezentate anterior (Creditmetrics şi KMV Portofolio Manager) şi anume: faptul că nu ia în calcul şi riscul de piaŃă (ex. modificările înregistrate în ratele dobânzilor). In plus, CreditRisk+ ignoră riscul de migraŃie al debitorilor, astfel încât expunerea pe fiecare debitor se consideră a fi fixată, ea nedepinzând de eventualele modificări ale standingului financiar al debitorului.

CreditRisk + dispune în plus de unele limitări legate de aplicarea sa la nivelul unor economii în curs de dezvoltare, care nu dispun de serii de date economice aferente unor perioade extinse de timp. In acest context, se presupune că atât indecşii cât şi variabilele macroeconomice care intră în componenŃa acestora, se determină pe baza unor modele multifactoriale a căror coeficienŃi trebuie estimaŃi şi în final calibraŃi pentru a oferi modelului o cât mai mare capacitate predictivă. Din această dublă nevoie de estimare parametrică, rezultatele finale pot avea de suferit, mai ales dacă între indecşi sau între variabilele macroeconomice, sau între indecşi şi variabilele macroeconomice apar puternice corelaŃii. Calibrarea modelului necesită baze de date bogate şi viabile privind probabilităŃile de manifestare a riscului de creditare la nivel de fiecare Ńară şi sector economic.

90 Credit Suisse (1997) “CreditRisk+: a credit risk management framework”, Credit Suisse

Financial Products, p. 26

4. Analiza bazată pe reŃele neuronale (ARN) Analiza artificială bazată pe reŃele neuronale reprezintă o metodologie

adoptată destul de recent de domeniul finanŃelor în scopul determinării riscului de faliment. Aceasta a fost inspirată de cercetările în domeniul neurologiei (Caudill, [1989]) şi al comportamentului behaviourist (Cottrel & al. [1987]). In finanŃe, ARN a început să fie utilizată abia în anii 1990 prin studiul lui Coats şi Fants [1993].

Unul dintre principalele avantaje prezentate de reŃelele artificiale este capacitatea acestora de a se antrena şi de a învăŃa pe baza propriilor erori din trecut. ARN se concentrează pe trei nivele: un nivel al intrărilor unde sunt incluse datele referitoare la variabilele care urmează a fi studiate (diferiŃii indici financiari), un nivel al ieşirilor (rezultatelor) şi unul „ascuns”. La fiecare nivel funcŃionează o reŃea de noduri (neuroni) interconectate.

Dacă reŃeaua nu conŃine iniŃial nici un nod ascuns, acestea sunt introduse pe rând, în vederea îmbunătăŃirii capacităŃii predictive a modelului. Fiecare neuron al unei astfel de mini-reŃea este legat la rândul său la un set de alŃi neuroni şi transmite acestora din sarcina sa informaŃională prin intermediul legăturilor care se stabilesc între ei. Practic, legăturile între oricare doi neuroni înmagazinează sub forma unei ponderi numerice, întreaga sarcină informaŃională legată de influenŃa pe care un nod o poate exercita asupra celuilalt. După introducerea fiecărui nod ascuns modelul compară rezultatele obŃinute la acel nivel cu noi elemente apărute în timpul analizei. Se calculează erorile rezultate din analiza efectuată cărora li se aplică coeficienŃi de corecŃie în scopul reducerii lor la minimum. Procesul este cunoscut sub denumirea de „training” sau „auto-învăŃare” şi se finalizează în momentul în care, introducerea unui nou nod ascuns nu mai este în măsură să îmbunătăŃescă capacitatea predictivă a modelului91.

Analiza prezintă multe analogii cu analiza discriminantă nelineară fapt pentru care putem respinge din start ipoteza dependenŃei factorilor care compun modelul şi pe cea a existenŃei oricăror corelaŃii lineare între aceşti factori şi probabilitatea de faliment. In plus, modelul este stabil la fluctuaŃiile externe, el adaptându-se rapid noilor condiŃii, prin intermediul procesului de auto-învăŃare. In cazul în care unele elemente nu funcŃionează, acestea rămân localizate şi nu distrug întregul sistem. Totodată, modelul poate „produce” rezultate viabile chiar şi în lipsa unor date sau în condiŃiile unor date afectate de erori ceea ce îl face să se preteze foarte bine la baze de date incomplete.

Modelul dispune însă şi anumite limitări. Unul dintre principalele dezavantaje îl constituie faptul că, analiza bazată pe reŃele neuronale nu poate să explice natura relaŃiilor implicite care se stabilesc pe parcurs între diferite

91 Coats, P.K., Fant, L.F. (1993) „ Recognizing financial distress patterns using a neural

network tool”, Financial Management, vol. 22, no. 3, p. 142-156

variabile. De multe ori, mai ales în cazul unor reŃele neuronale sofisticate, coeficienŃii sunt greu de interpretat şi uneori aceştia depăşesc limitele logicii behavioriste. Nu de puŃine ori, aceşti coeficienŃi au venit în contradicŃie cu teoriile existente şi cu logica bunului simŃ.

Totuşi, rezultatele studiilor întreprinse în domeniu92 au demonstrat că luarea în calcul a unor reŃele clar definite şi bine antrenate pot să crească acurateŃea de previzionare a probabilităŃilor de faliment comparativ cu analiza discriminantă multivariată (ADM). Este şi cazul lui Coats şi Fant [1993] al căror model a evidenŃiat o capacitate predictivă de 80% la testarea pe date culese cu patru ani înainte de producerea falimentului. Studiul comparativ al ARN şi ADM sub aspectul eficienŃei predicŃiei reflectă faptul că ARN are o capacitate predictivă mai bună cu cât ne îndepărtăm mai mult în timp de momentul producerii riscului de faliment pe când ADM este mai eficientă pe termen scurt. De asemenea, estimarea probabilităŃii de faliment prin metoda ARN generează o probabilitate mai mică de producere a erorilor de tip I (clasificarea unei firme falimentare în categoria celor non-falimentare) decât ADM.

In concluzie, reŃelele neuronale pot fi folosite cu succes împreună cu alte modele în previziunea riscului de creditare. Singurele probleme care pot să apară sunt reprezentate de necesitatea dispunerii de un eşantion mare de companii încadrate în grupul celor falimentare pentru a putea antrena reŃeaua şi a-i majora astfel acurateŃea predictivă.

Chiar dacă pentru moment, aceste modele sunt departe de a fi folosite la adevăratul lor potenŃial, consider că în anii care vor urma, acestea vor deveni, alături de modelele econometrice, tehnici consacrate de cuantificare a riscului de creditare. Concluzii Scopul final al oricărei bănci îl reprezintă în ultimă instanŃă maximizarea valorii sale adăugate. Pentru atingerea unui astfel de obiectiv, ea va trebui să îşi dezvolte un sistem eficient de management care să îi permită să îşi minimizeze gradul de expunere la riscurile care îi afectează invariabil posturile active din bilanŃ.

EvoluŃia pieŃelor financiare internaŃionale, creşterea formelor şi a gradului de manifestare a riscului de creditare precum şi noile reglementări în domeniul adecvării capitalului instituŃiilor de credit, toate acestea ar trebui să constituie un impuls suficient pentru aceste instituŃii de a proceda la adoptarea unor noi metode de evaluare şi management a riscului de creditare, cât mai sofisticate şi mai cuprinzătoare. De altfel, prevederile BIS (Bank for International Settlements) stabilesc posibilitatea băncilor de a-şi adopta 92 Altman, E.I., Marco, G., Varetto, F. (1994) „Corporate distress diagnosis: comparisons using

linear discriminant analysis and neural networks (the Italian experience)”, Journal of Banking

anf Finance, vol. 18, no. 3, p. 505-529

propriile modele de evaluare şi prevenire a riscului de creditare şi le încurajează în eforturile de creare a propriilor baze de date cu frecvenŃele de manifestare a diverselor evenimente de creditare, cu expunerile la risc şi cu pierderile constatate în cazul declanşării procedurii falimentului. Adoptarea fără o ajustare prealabilă la realităŃile economiei proprii, a bazelor de date publicate de agenŃiile internaŃionale de rating, poate avea efecte nefaste asupra gradului de predictibilitate a riscului de creditare şi asupra stabilirii nivelului optim de capitalizare. Toate acestea pot conduce în timp la subevaluări ale gradului de risc la care se expun instituŃiile financiare soldate în final cu pierderi financiare şi chiar cu posibilitatea intrării în incapacitate de plată.

La ora actuală, în România, modelele de cuantificare a riscului de creditare continuă să rămână modelele multifactoriale sau aşa numitele metode ale punctajelor. PerformanŃa financiară a unui debitor se calculează pe bază de punctaj (scor), prin luarea în calcul atât a unor factori de natură cantitativă (indici financiari) cât şi a unor factori de ordin calitativ. Fiecare bancă poate să îşi stabilească pe baza experienŃei proprii de creditare, indicatorii economico-financiari şi componentele calitative considerate mai relevante pentru surprinderea riscului de creditare. După cum se poate constata, abordarea riscului de creditare de către instituŃiile financiare româneşti este destul de simplistă şi prin urmare şi eficienŃa estimării probabilităŃilor de manifestare a unor evenimente de creditare este limitată.

O retrospectivă asupra modelelor utilizate de către instituŃiile financiare în plan internaŃional relevă însă faptul că timp de aproape trei decenii analiza multifactorială a constituit piatra de temelie a studiilor privind falimentul, ea reprezentând un punct de referinŃă pentru orice nou studiu apărut în acest domeniu. Mai mult chiar, şi în prezent, când beneficiem de avantajele oferite de modelele econometrice şi de cele neuronale de evaluare a riscului de creditare, analiza discriminantă multivariată şi derivatele sale continuă să rămână principalul model utilizat de instituŃiile de credit din întreaga lume. ExplicaŃiile pot fi dintre cele mai diverse: de la penuria de date necesare implementării noilor modele sofisticate de evaluare a riscului de credit şi până la reticienŃa factorilor de decizie în implementarea unor noi modele de management a acestei categorii de riscuri.

Aşa cum studiile lui Altman desfăşurate pe parcursul a trei decenii o demonstrează, capacitatea de predicŃie a modelului poate să scadă dacă acesta nu este actualizat periodic la realităŃile lumii înconjurătoare. Tocmai în acest scop, Altman a elaborat diferite versiuni ale modelului iniŃial pentru a Ńine cont şi de particularităŃile firmelor de dimensiuni mici (a celor care activează în sectorul de retail) precum şi a celor care nu sunt listate la bursa de valori. De asemenea, noul model - modelul Zeta – elaborat în 1977, mai introduce alŃi doi indici financiari considerati ca relevanŃi pentru studiu şi ia în calcul şi modificările care afectaseră economia americană în ultimul deceniu, precum schimbările în standardele de raportare financiar contabilă.

Metodologia prezintă însă o serie de limitări care rezidă în primul rând

din unele probleme de ordin metodologic precum: selecŃia indicatorilor financiari cu cea mai bună capacitate de predicŃie a falimentului, testarea semnificaŃiei acestora sau determinarea valorilor prag. De asemenea, analiza MDA impune şi o serie de ipoteze restrictive, care contravin uneori realităŃilor economico-financiare. Dintre aceste ipoteze am putea menŃiona: ipoteza distribuŃiei multivariat normale a variabilelor explicative (a indicilor financiari), linearitatea legăturii între indicii financiari şi scorul final sau definirea cât mai riguroasă a categoriilor de performanŃă (a grupelor de încadrare a firmelor) şi a criteriilor de clasificare care impun cu necesitate egalitatea matricelor de varianŃă şi covarianŃă între valorile înregistrate de indicii financiari la nivelul categoriilor financiare definite.

Datorită limitărilor prezentate de modelele lui Altman, anii 1980 au adus în prim plan noi modele de evaluare a riscului de creditare: analiza multi-nivel şi modelele de tip logit care relaxează unele dintre ipotezele restrictive ale analizei discriminante multiple. Totodată, analiza multi-nivel a fost concepută astfel încât să Ńină seamă şi de influenŃa Ńării sau a industriei de care aparŃine firma debitoare. AMN este de altfel una dintre singurele metodologii care reuşeşte să surprindă diferenŃele la nivel de sector industrial, prin luarea în calcul a unei structuri ierarhice de date divizată pe două nivele: companie şi respectiv industrie. Studiile arată că noile modele au reuşit să îmbunătăŃească lejer performanŃele modelului lui Altman dar diferenŃele constatate nu au fost definitorii.

In final, aş dori să amintesc importanŃa prezentată de noile modele econometrice de estimare a riscului de credit precum: Creditmetrics, KMV Portfolio Manager sau Credit Risk+. Acestea au fost introduse la sfârşitul anilor 1990, ca răspuns la schimbările radicale care avuseseră loc pe fondul globalizării financiare şi a complexului de consecinŃe impuse de acest fenomen. Oricare dintre aceste modele poate fi considerat ca un model intern relevant pentru evaluarea riscului de creditare, deşi nici acestea nu sunt lipsite de unele limitări şi incongruenŃe. Astfel, o deficienŃă comună a acestor modele o constituie faptul că ele iau în calcul ratele dobânzilor şi expunerea instituŃiilor financiare la risc ca fiind predeterminate. Dacă pentru portofoliile de credite şi de obligaŃiuni această restricŃie nu afectează prea mult rezultatele, pentru măsurarea riscurilor privind titlurile derivate de creditare, adoptarea acestor modele este total inoportună.

Un studiu comparativ al modelelor econometrice implementate în prezent de către instituŃii financiare străine de prestigiu şi care ar putea constitui un punct de reper şi pentru băncile din România, în efortul lor de îmbunătăŃire a tehnicilor de evaluare şi gestiune a riscului de creditare, evidenŃiază importanŃa prezentată de modelul Creditmetrics. Acesta reprezintă unul dintre cele mai comprehensive modele de evaluare a riscului de creditare elaborate până în prezent. Modelul este un model de piaŃă deoarece permite evaluarea în orice moment, pe baza marcǎrii la piaŃǎ, a valorii debitului, facilitând un calcul în timp real a pierderilor maxime la care se expun instituŃiile de credit.

De asemenea, Creditmetrics nu ia în calcul doar probabilitǎŃile de manifestare ale unor evenimente de creditare pe perioada contractuală ci şi probabilitǎŃile de migraŃie ale debitorilor cǎtre clase superioare de risc. MigraŃiile prezintǎ propria importanŃǎ întrucât, ele pot genera creşteri condiŃionate ale probabilitǎŃii de faliment ale debitorilor respectivi. Creditmetrics este în esenŃa sa un model de portofoliu, dând posibilitatea managerilor ca, pornind de la matrici conjuncte de tranziŃie, să determine probabilitǎŃile corelate de migraŃie în timp ale diferitelor perechi de debitori cǎtre noi clase de risc. Cunoscând corelaŃiile existente între probabilitǎŃile conjuncte de tranziŃie ale unor perechi de debitori, se vor putea calcula de asemenea şi efectele unei eventuale concentrǎri intervenite la nivelul portofoliului de credite putându-se proceda în consecinŃă la o diversificare corespunzătoare a acestui portofoliu şi la diminuarea implicită a riscului agregat.

In final, modelul prezintǎ o metodologie proprie privind evaluarea şi managementul riscului de creditare la nivel de portofoliu. Astfel, în evaluarea riscului de creditare se vor lua ca punct de plecare diferenŃele fundamentale care existǎ între metodele de evaluare a riscului de piaŃǎ şi cele de evaluare a riscului de creditare. Comparativ cu VaR determinată în cazul riscului de piaŃă, VaR asociată riscului de creditare prezintă două provocări dificile. In primul rând distribuŃia pierderilor rezultate din manifestarea riscului de creditare nu urmează o lege normală de probabilitate şi, în al doilea rând, cuantificarea efectelor generate de diversificarea portofoliului de credite este mult mai complexă decât în cazul riscului de piaŃă. DistribuŃia randamentelor viitoare ale portofoliului de credite nu mai este una normală şi este asimetrică, deplasată, datorită faptului că probabilitatea de manifestare a riscului de credit este extrem de mică dar, manifestarea sa, duce în cele din urmă la pierderi importante asociate portofoliului de credite. Cuantilele aferente diferitelor înclinaŃii ale băncii la risc nu se mai pot estima luând în calcul doar media şi varianŃa. Calculul Var la nivel de portofoliu de credite necesită prin urmare simularea întregii distribuŃii a modificărilor de valoare care au loc la nivelul portofoliului de credite.

Deşi foarte bine fundamentate din punct de vedere teoretic şi metodologic, utilizarea la nivel empiric a modelelor econometrice şi implicit a Creditmetrics devine de cele mai multe ori problematică datorită lipsei unor baze de date bine fundamentate. Totuşi, nu mă îndoiesc că aceste modele îşi vor găsi în curând o largă aplicabilitate la nivelul instituŃiilor de credit pe măsură ce acestea îşi vor dezvolta propriile sisteme de colectare a datelor care să Ńină cont şi de particularităŃile mediului economico-financiar din care provin clienŃii lor. In plus, integrarea în structurile Uniunii Europene şi solicitările de a ne alinia standardelor europene şi internaŃionale privind cerinŃele de capitalizare şi de supraveghere prudenŃială, obligaŃia adoptării prevederilor Acordului Basel II începând cu 1 ianuarie 2007, toate acestea se constituie în elemente stringente de renunŃare treptată la abordările tradiŃionaliste ale riscului de creditare şi la

adoptarea unor noi politici în domeniu. Ca atare, studiile viitoare se va concentra pe surprinderea unui model

adoptat de o bancă románească, care va fi adaptat ulterior, pentru a Ńine cont de realităŃile economiei româneşti. De asemenea, nu este exclusă nici o abordare multi-nivel menită să surpindă eficienŃa economică a diferite sectoare industriale şi modul cum evoluŃia sectoarelor respective ar putea afecta standingul financiar viitor al debitorului. In final, obiectivul studiilor viitoare este acela de a compara capacitatea predictivă a analizei discriminante multivariate cu capacitatea predictivă a modelului Creditmetrics, în vederea stabilirii oportunităŃii adoptării noilor modele econometrice de evaluare a riscului la nivelul instituŃiilor financiare din România. Acolo unde sunt necesare diferite ajustări ale modelului la informaŃiile existente, se va apela fie la instrumente interne de previziune, calcul şi analiză, fie se vor adopta unele teorii viabile din literatura de specialitate.

Bibliografie:

1. Basel Committee on Bank Supervision (2004) „International convergence of capital measurement and capital standards”, Bank of International Settlements, iunie

2. Bessis, J. (2002) „Risk management in banking”, 2nd edition, ed. John Wiley, New York

3. Creditmetrics – Technical Document (1997) J.P. Morgan & Co. Inc. 4. Credit Suisse (1997) “CreditRisk+: a credit risk management

framework”, Credit Suisse Financial Products 5. Crouchy, M., Galai D., Mark R. (2000) “A comparative analysis of

current credit risk models”; Journal of Banking and Finance; no. 24; p. 59-117

6. Trenca I., Coroiu I. (2005) “Creditmetrics: A Performant Model in Evaluating and Managing the Exposure to Credit Risk”, prezentată în cadrul conferinŃei internaŃionale “The Impact of European Integration on the National Economy”, Univ. Babes-Bolyai, Cluj-Napoca, 28-29 oct.

Studiul 3.- METODE PERFORMANTE UTILIZATE ÎN BĂNCI PENTRU EVALUARE ŞI PROTECłIE LA RISCUL DE CREDITARE

1.- Riscul de creditare – o componentă de bază a mecanismului pieŃei. Lumea financiarǎ actualǎ stǎ sub semnul unor profunde mutaŃii de fond, generate, pe de o parte, de inovaŃiile financiare fǎrǎ precedent ai cǎror martori suntem în prezent, iar, pe de altǎ parte, de schimbǎrile de ordin instituŃional

care remodeleazǎ întreaga Ńesǎtura de interdependenŃe ce leagǎ actorii pieŃelor financiare . Modificǎrile în plan financiar-instituŃional, dintre care se pot menŃiona: liberalizarea fluxurilor de capital, întǎrirea concurenŃei între instituŃiile financiar-bancare şi creşterea volumului de tranzacŃii , cu deosebire a celor speculative, au contribuit la o sporire a instabilitǎŃii în plan financiar . Aceastǎ instabilitate a generat consecinŃe pe douǎ planuri diferite. Într-o primǎ ordine de idei, ea a condus la o dezvoltare fǎrǎ precedent a riscului de contrapartidǎ, în general, a celui de creditare, în special. În al doilea rând, ea a determinat preocupări în sfera managementului acestui tip de risc prin apariŃia, extinderea şi chiar generalizarea, în Ńările cu economie de piaŃă consolidată, a unor tehnici performante de evaluare şi protecŃie la riscul de creditare. Se dispune astăzi de o paletǎ destul de variatǎ de tehnici de gestiune a riscului de creditare, pornindu-se de la tehnicile considerate tradiŃionale de evaluare a expunerii la risc, ele fiind cu precădere destinate limitǎrii unei concentrǎri prea puternice la nivel de debitor, sector de activitate, ramurǎ industrialǎ, etc şi terminând cu noile tehnici de gestiune, precum tranzacŃiile cu swap-uri şi opŃiuni, adaptate acestui tip de risc. Ele sunt de acum instrumente de bază şi de nelipsit ale managementului, întru-cât odatǎ cunoscut riscul potenŃial de creditare, managerii de portofoliu pot să formuleze, să adopte şi să implementeze cele mai eficiente politici de gestionare a acestui risc.

1.1.-Factorii determinanŃi ai proliferǎrii riscului de creditare în contextul actual al dezvoltării pieŃei creditului.

Una din cauzele care au stat la baza tuturor crizelor localizate în plan financiar se gǎseşte, în primul rând, instabilitatea. Ea caracterizeazǎ la ora actualǎ pieŃele financiare internaŃionale şi se manifestă, în fapt, printr-o volatilitate sporită a fluxurilor de lichidităŃi. Aceasta este, în ultimǎ instanŃǎ, un rezultat al fenomenului „integrării” şi „mondializării” pieŃelor. Perspectiva creării unei pieŃe unice, asociată dispariŃiei oricăror bariere în faŃa fluxurilor de capital, a condus la o expansiune fǎrǎ precedent a fenomenului migraŃionist, fondurile de investiŃii îndreptându-se către acele Ńări care le oferă cele mai mari avantaje, le permite un maximum de randament.

Adâncirea procesului integrǎrii financiare europene a avut de asemenea un impact deosebit de puternic în creşterea volatilitǎŃii fluxurilor financiare. Fenomenele care au însoŃit aceastǎ integrare, precum: creşterea lichiditǎŃii şi transparenŃei pieŃelor financiare, reducerea costurilor de tranzacŃionare, au determinat o dezvoltare de proporŃii a pieŃelor de capital. Aşa cum Banca Central Europeanǎ recunoştea la finele anului 1999, desǎvârşirea Uniunii Economice şi Monetare (UEM) şi introducerea monedei unice europene „au

jucat un rol decisiv în dezvoltarea pieŃelor obligaŃiunilor corporative şi în întǎrirea competiŃiei transfrontaliere la nivel financiar” [BCE, 1999].

Un alt factor determinant al creşterii pronunŃate a expunerii la riscuri la constituit extinderea pieŃelor de capital cǎtre statele în curs de dezvoltare,dintre care zece au devenit deja membri ai Uniunii Europene începând cu 1 mai 2004, precum şi existenŃa unui volum tot mai mare de tranzacŃii cu instrumente financiare din categoria celor speculative, emise fiind de instituŃii financiare cu un puternic efect de levier sau de fondurile de investiŃii speculative.

ConsecinŃele acestei instabilitǎŃi financiare accentuate nu s-au lǎsat nici ele prea mult aşteptate. În deceniul 9 al secolului trecut, în domeniul managementului s- a făcut cunoscută o proliferare a tehnicilor şi instrumentelor de gestiune a tuturor categoriilor de riscuri şi dintre acestea, în special a celor privind riscul de creditare şi riscul de piaŃǎ.

Dacǎ în ceea ce priveşte riscul de piaŃǎ, tehnicile de mǎsurare şi de gestionare a acestuia au evoluat într-un ritm deosebit de alert, bazându-se pe un registru istoric foarte bogat de date (preŃurile titlurilor financiare, ale mǎrfurilor sau ale valutelor), tehnicile de management a riscului de creditare au cunoscut, la început, o dezvoltare destul de timidǎ. Acest fapt poate fi pus, în primul rând, pe seama lipsei unor baze de date insuficiente cu privire la frecvenŃa de manifestare a incapacitǎŃii de platǎ a debitorilor situaŃi în diferite clase de risc şi, în al doilea rând, pe multitudinea de factori de ordin subiectiv care determinǎ apariŃia acestui tip de risc. Totuşi, la finele anilor 90, odată cu conştientizarea importanŃei sale deosebite în asigurarea sănătăŃii şi stabilităŃii sistemului financiar, riscului de creditare îi este consacrat un loc de frunte în managementul portofoliilor bancare.

Într-un asemenea context, tehnicile de gestionare a riscului de creditare s-au extins şi rafinat deosebit de mult. Noi şi noi modele de management a riscului de creditare au fost elaborate dintre care amintim : CreditMetrics (RiskMetrics, 1997), CreditGrades (RiskMetrics), CreditRisk+ (Credit Suisse FB), KMV Portfolio Manager (KMV/Moody’s), CreditPortfolioView (McKinsey) .

Noile modele s-au eliberat de tiparele vechilor tehnici, care vizau, în principal cuantificarea expunerii la risc, determinarea factorilor specifici/nespecifici generatori de riscuri financiare, prevenirea riscului de contrapartidǎ, prin metodele tradiŃionale de stabilire a unor standarde predefinite de creditare: o ratǎ a dobânzii de cele mai puŃine ori determinatǎ pe baze individuale, solicitarea unor nivele ale colateralului care sǎ acopere într-o proporŃie cât mai mare debitele, monitorizarea periodicǎ a debitorilor, etc. Dimpotrivǎ, noile tehnici vin sǎ integreze vechile abordǎri ale riscului bancar adǎugându-le noi valenŃe. In acest sens se distinge tendinŃa tot mai multor manageri de a utiliza în cuantificarea riscului de creditare analiza VaR (Value at

Risk) care capteazǎ sub o singurǎ formulǎ: expunerea maximǎ a unui portofoliu la riscul de creditare, modificǎrile înregistrate în standingul debitorilor pe parcursul duratei de viaŃǎ a titlurilor de credit emise de aceştia şi riscul de faliment al acestora.

1.2. Riscul de creditare - o definiŃie modernă, caracteristici şi forme

NoŃiunea de risc este cel mai adesea asociată incertitudinii care caracterizează orice evaluare viitoare a activelor financiare. Cu alte cuvinte, riscurile bancare nu sunt rezultanta unor variaŃii estimate ale valorii acestor active ci, dimpotrivă, ele sunt determinate de dispersia valorilor titlurilor financiare în jurul valorii medii aşteptate.

Riscul de creditare reprezintă pierderea potenŃială suferită de un agent economic datorită unor eventuale modificări ale calităŃii creditului unuia sau mai multora dintre partenerii săi de afaceri, cunoscându-se un anumit interval de încredere şi un orizont de timp determinat (de regulă un an). Aceasta se traduce prin calcularea unei cuantile (a unei limite) care, în condiŃii normale (reproducerea condiŃiilor din trecut în prezent) nu va fi depăşită decât într-un număr deosebit de redus de cazuri. Spre deosebire de riscul de piaŃă, riscul de creditare nu provine dintr-o alterare a preŃului de piaŃă a titlurilor de credit ci, dimpotrivă, dintr-o evoluŃie nefavorabilă a ratingului firmei emitente a unor astfel de titluri. Luând exemplul unei obligaŃiuni emise de către o companie privată vom putea observa mai clar diferenŃele care apar între riscul de creditare şi riscul de piaŃă aferent emisiunii respective de titluri. Astfel, orice fluctuaŃie a ratelor de piaŃă ale dobânzii la aceste titluri de credit (a curbei randamentelor), va genera o variaŃie de semn contrar în preŃul de piaŃă a titlurilor, independent de calitatea creditului respectiv. Pe de altă parte, acelaşi preŃ curent poate să varieze şi ca urmare a deteriorǎrii unor indicatori specifici firmei debitoare, care vor genera în cele din urmǎ diminuări a calităŃii ratingului emisiunii respective. Dacă în primul caz este vorba despre o volatilitate a preŃului datorată riscului de piaŃă, în cel de-al doilea caz vom avea de a face cu un risc de creditare.

In practică, cele două tipuri de riscuri nu sunt însă întotdeauna independente unul de altul. Astfel, variaŃiile (în sus sau în jos) ale curbei randamentelor pot să determine în egală măsură nu doar riscul de piaŃă - prin modificarea implicită a preŃului curent a acelui titlu – ci şi riscul de creditare, generând o deteriorare a credibilităŃii emitentului. Totuşi, din raŃiuni de simplificare, vom considera pe parcursul acestei lucrări că între riscul de piaŃă şi cel de creditare nu existǎ corelaŃii.

Riscul de creditare se regăseşte în practicǎ sub două forme considerate de bază şi anume:

• Riscul de default ( de faliment). Această primă formă este asociată apariŃiei şi manifestării imposibilităŃii debitorului (partenerului de afaceri) de a-şi îndeplini la termen obligaŃiile de plată.

• Riscul înrăutăŃirii standingului financiar al partenerului de afaceri. In practică, agenŃiile internaŃionale recunoscute de rating, precum Moody’s sau Standard&Poor’s, vor proceda la o degradare a ratingului acestor companii către clase inferioare, odată cu înrăutăŃirea calităŃii unui credit acordat şi deci, cu creşterea probabilităŃii că acel creditor nu îşi va putea îndeplini la termen obligaŃiile de plată. Trebuie precizat faptul că agenŃiile de rating s-au specializat doar în analiza şi evaluarea standingului unor firme importante, cotate la Bursă şi că, aceste agenŃii, analizează cu prioritate emitenŃii de titluri de credit şi nu emisiunile propriu-zise, întrucât se consideră că de calitatea emitentului va depinde implicit şi calitatea titlurilor emise de cǎtre aceştia.

DiferenŃa între riscul de faliment şi cel al deteriorării ratingului unui emitent de titluri de credit constă în principiu în modul de evaluare a pierderilor maxime asociate fiecăruia dintre aceste riscuri. In timp ce riscul de faliment utilizează pentru calculul pierderilor potenŃiale valoarea contabilă, riscul migrării ratingului adoptă pentru determinarea aceloraşi pierderi marcarea la piaŃă, dezvoltând diverse scenarii pentru migrarea către oricare clasǎ de risc.

probabilitate probabilitate

Fig. 1 Evaluarea expunerii potenŃiale la risc şi a pierderii potenŃiale aferente Sursa: Joel Bessis, Risk Management in Banking,[4], p. 453

1.3.- Riscul de creditare – politici şi metode de administrare

Potrivit concepŃiei economice tradiŃionale, rolul sistemului bancar, respectiv al pieŃei financiare şi de capital este alimentarea economiei reale cu capital. În lumea globalizării se lărgesc posibilităŃile pieŃei financiare şi de

Pierderea efectivă

Valoarea estimată a pierderii

Pierderea efectivă

DistribuŃia în timp a valorii contabile

Distributia valorilor actualizate ale obligatiunii în orizontul de timp de 1 an

capital. În ultimele decenii, odată cu apariŃia noilor instrumente, cu liberalizarea fluxurilor de capital, scad posibilităŃile de arbitraj. În aceste condiŃii, specialiştii în domeniul financiar se confruntă cu următoarele două procese: • cu un spread descrescător, odată cu creşterea ratei aşteptate a profitului • cu dezvoltarea pieŃei de capital cresc posibilităŃile firmelor mari de a se

alimenta cu capital. Dezvoltarea pieŃei financiare şi de capital se datorează următorilor

factori. Primul este faptul că relaŃia dintre piaŃa financiară şi cea de capital a devenit mai strânsă datorită noilor instrumente. Ca urmare a acestui fapt, firmele mari au posibilitatea de a se finanŃa direct de pe piaŃa de capital. Al doilea factor este faptul că riscul portofoliilor băncilor a crescut odată cu scăderea raportului clienŃilor solvabili. ApariŃia noilor instrumente a făcut posibilă gestionarea riscului de credit tot mai mare. Metodele vechi de gestiune a portofoliilor au fost revoluŃionate. Graficul următor ne arată instrumentele vechi şi cele noi.

Figura 1.: Mijloace utilizate în managementul riscului de credit

Mijloace utilizate în managementul riscului de credit

Schimbarea structurii bilanŃului

Valorificarea creanŃelor

Asset Backed Securities (ABS)

Factoring

Păstrarea structurii bilanŃului

Derivative de credit

Diversificare

ABS sintetic

Sursă: Varga Péter: Hitelkockázat és kezelése; Bankszemle, august/septembrie, 2000.

Astăzi sunt cunoscute multe tehnici ale managementului riscului de

credit, pornind de la tehnici tradiŃionale, până la noile tehnici de management, cum ar fi tranzacŃiile cu swap-uri şi cu opŃiuni, adaptate acestui tip de risc. Aceste instrumente de bază ale managementului permit managerilor de portofoliu formularea, adoptarea şi implementarea celor mai eficiente politici de management al riscului de credit, prin cunoaşterea riscurilor potenŃiale de credit.

Riscul de credit – definit ca probabilitatea ca debitorul sau cumpărătorul instrumentului financiar să nu fie capabil de plata dobânzilor sau de rambursarea creditului la scadenŃă - este o parte inerentă a activităŃii bancare.

Riscul de credit înseamnă rambursarea creditului cu întârziere sau nerambursarea acestuia, care poate genera probleme ale cash-flow-ului sau poate afecta lichiditatea băncii. Riscul de credit este cauza principală a falimentelor bancare, ceea ce este motivul impunerii unor cerinŃe minime în gestionarea riscului de credit93.

Managementul riscului de credit trebuie să fie un proces care permite băncilor gestionarea portofoliului de credit, cu scopul minimizării pierderilor şi atingerii unui nivel acceptabil al profitului. Managementul riscului presupune identificarea, măsurarea, agregarea, gestionarea şi monitorizarea riscurilor aferente operaŃiilor bancare. Băncile deosebesc următoarele categorii de riscuri: riscul de credit, riscul de piaŃă şi riscul operaŃional94.

Riscul trebuie măsurat, monitorizat şi gestionat, atât la nivel individual, cât şi la nivel de portofoliu, deşi riscurile creditelor individuale ale portofoliului sunt în corelaŃie. Două riscuri sunt corelate pozitiv dacă riscurile cresc sau descresc, ca efect al schimbării factorilor de risc şi sunt corelate negativ dacă unul descreşte când celălalt creşte. Acest lucru înseamnă că determinarea corelaŃiei are o mare importanŃă în măsurarea riscului global de creditare. Divizarea portofoliului în diferite domenii, regiuni, clase de rating, care arată corelaŃii mici sau negative, ajută la reducerea riscului portofoliului. Concentrarea în diferite domenii, clase de rating, are ca efect creşterea riscului de credit.

• INSTRUMENTE ALE GESTIONĂRII ACTIVE A PORTOFOLIULUI DE CREDITE Utilizarea instrumentelor financiare sau vânzarea creditelor face posibilă

gestionarea gradului de diversificare al portofoliului, adică profilul său de risc. Gestionarea activă a portofoliului reprezintă combinaŃia alocării capitalului băncii şi gestionarea riscului individual de credit. Acest lucru creează condiŃiile necesare nu numai pentru măsurarea, agregarea şi monitorizarea riscului, dar şi pentru influenŃarea sa activă. Gestionarea activă necesită ca banca să fie capabilă de măsurarea riscului la nivel de portofoliu şi să poată analiza efectele instrumentelor gestionării individuale a poziŃiei de risc.

Cele mai utilizate trei instrumente ale gestionării active a portofoliului sunt: - derivatele de credit - securitizarea creditelor - vânzarea şi cumpărarea creditelor95.

Derivatele de credit sunt instrumente relativ noi pe piaŃa derivatelor. Acestea pot acoperi riscul de faliment sau riscul migrării calităŃii creditelor. Ele permit gestiunea riscului de credit, ce derivă din migrarea calităŃii creditelor, lucru ce a fost posibil până la apariŃia acestor instrumente numai prin vânzarea

93 Hennie van Greuning, Sonja Brajovic Bratanovic, 2004, p. 135 94 OeNB & FMA, 2004, p. 51 95 OeNB & FMA, 2004, p. 76

creditelor. Schimbarea valorii de piaŃă a creditului este efectul mai multor factori:

• factorii pieŃei: rata dobânzii, cursul valutar • schimbarea bonităŃii clientului.

Cu ajutorul acestor instrumente putem gestiona riscurile pe termen scurt, fără a îndepărta creditele din portofoliu. Derivatele de credit permit izolarea riscului de credit şi managementul său separat de toate celelalte componente ale riscului. FuncŃia de bază a derivatelor de credit este protecŃia cumpărătorului în schimbul primei şi protecŃia vânzătorului, care îşi asumă riscul creditului, în schimbul primei. Aceste titluri permit instituŃiilor un management mai eficient al riscului de credit.

Derivatele de credit pot fi împărŃite în următoarele categorii: 1. credit default swap (CDS): sunt contracte financiare standardizate, încheiate între vânzătorul protecŃiei şi cumpărătorul protecŃiei. Cumpărătorul protecŃiei se obligă să plătească regulat o primă vânzătorului protecŃiei, în schimbul obligaŃiei acestuia de a prelua riscul de credit. Ele permit băncii să se protejeze împotriva riscului de default al activelor deŃinute în portofoliu.

Este cel mai utilizat derivat de credit. Este o convenŃie bilaterală, în cazul căreia vânzătorul protecŃiei plăteşte un premiu, iar cumpărătorul plăteşte suma specificată în contract, în cazul producerii clauzei specificată în contract (credit event). Expresia „credit event” este utilizată în literatura de specialitate ca schimbarea intervenită în valoare instrumentelor de referinŃă, care este legată de faliment sau de schimbarea bonităŃii clientului. Pentru standardizare, International Swap and Derivative Association (ISDA) a elaborat forma standardizată a celui mai utilizat derivat de credit.

În cazul de default al activelor de referinŃă, plata contingentă: • poate egala scăderea de valoare a activelor suport de referinŃă; • poate fi o sumă fixă sau un procent din valoarea noŃională; • poate fi egală cu valoarea nominală a activelor de referinŃă, în schimbul

cedării acestora către vânzătorul protecŃiei. Variante dezvoltate ale credit default swap :

• basket credit default swap: activul de referinŃă este un portofoliu. În cazul plăŃii, prima clauză este cea scadent, independent de randamentul financiar al titlurilor din portofoliu.

• contingent credit default swap: pentru plată sunt necesare şi satisfacerea altor cerinŃe. Aceste cerinŃe sunt de obicei evenimente produse pe piaŃă, care satisfac criteriul măsurabilităŃii.

• dynamic credit default swap: suma de plată este determinată cu ajutorul valorii de piaŃă a portofoliului. Acest lucru înseamnă că, dacă falimentul nu se produce numai în cazul activului de referinŃă, ci este o tendinŃă de piaŃă, atunci va fi onorată numai o parte a valorii nominale.

2. credit-linked notes: de obicei, combină caracteristicile obligaŃiunilor şi ale CDS-ului. Aceste obligaŃiuni combinate sunt emise direct de către cumpărătorul

protecŃiei. În caz de default, investitorii primesc valoarea principalului, diminuată cu pierderea de valoare a activelor suport. 3. OpŃiuni privind spread-uri de creditare: sunt utilizate pentru acoperirea pierderilor cauzate de deteriorarea standing-ului debitorului. ObligaŃiunile nu fac parte din portofoliul cumpărătorului protecŃiei. 4. Swap-urile întregului beneficiu: acoperă întreaga pierdere ce rezultă din modificarea valorii de piaŃă. Aceste modificări pot fi cauzate de un faliment, de deteriorarea ratingului firmei sau de modificarea nivelului lichidităŃii pieŃei sau de creşterea nivelului beneficiului. Schimbă performanŃa economică a unui activ pentru un alt flux de numerar. Banca îşi poate acoperi riscul de credit aferent propriului portofoliu, a cărui gestiune o păstrează. Contrapartida poate avea acces la rentabilitatea acestor credite fără a fi nevoită să suporte costul iniŃierii şi al administrării portofoliului. 5. Instrumente hibride: sunt combinaŃiile formelor de bază deja tratate.

Derivatele de credit sunt utilizate nu numai pentru acoperirea riscurilor asociate expunerilor existente de credit, dar şi pentru creşterea gradului de diversificare al portofoliului sau generarea veniturilor adiŃionale din prime sau din speculaŃii. Utilizarea cu succes a derivatelor de credit este condiŃionată de faptul că efectul lor poate fi determinat precis, utilizând modele de portofolii96.

Securitizarea este definită ca o operaŃiune financiară de valorificare a creanŃelor de către un „vehicul investiŃional” care le achiziŃionează, le grupează şi le afectează garantării unei emisiuni de valori mobiliare.97 Portofoliul este divizat în tranşe, cu diferite clase de rating şi este refinanŃat prin emiterea titlurilor financiare. Titlurile financiare sunt legate direct de riscul de neplată al tranşelor securitizate. Băncile emitente de valori mobiliare trebuie să asigure facilităŃi de lichiditate sau colateral adiŃional, pentru a face titlurile financiare mai atractive pentru investitori. Numai riscul deteriorării neaşteptate a ratingului este transferată investitorului. Băncile, în general, rămân responsabile pentru serviciile prestate, care includ şi monitorizarea recepŃiei plăŃii şi înregistrarea reclamaŃiilor privind drepturile cuvenite.

Vânzarea creditului înseamnă plasarea lui în mod direct la investitori şi înlăturarea lui din bilanŃ. Din această cauză, creditele individuale, care vor fi vândute, sunt selectate şi grupate în portofolii. Acest portofoliu trebuie evaluat, sunt furnizate informaŃii detaliate pentru determinarea riscului creditelor individuale. Investitorul cumpără portofoliul numai dacă scăderea valorii nominale a creditului acoperă cel puŃin pierderile aşteptate, diferenŃa dintre valoarea de piaŃă a unui titlu de valoare şi creditul acordat pe baza sa, costul refinanŃării şi rata necesară de revenire a capitalului. PreŃul de cumpărare este negociat şi contractul de vânzare finalizat. Când creditele sunt vândute, riscul

96 OeNB & FMA, 2004, p. 77 97 Conform Legii nr. 31/2006 privind securitizarea creanŃelor publicată în Monitorul Oficial, nr. 225 din 13 martie 2006.

de neplată şi responsabilitatea serviciilor prestate sunt transferate în totalitate cumpărătorului.

• Modelele de măsurare a riscului de credit 1. Analiza tradiŃională a riscului de credit

Metodele tradiŃionale pun accentul pe estimarea probabilităŃii de faliment (probability of default (PD)), pe determinarea pierderilor potenŃiale în cazul falimentului ((LGD – loss given default). Ele pun accentul pe faliment, neplată sau lichidare, ignorând migraŃia calităŃii creditului, care este măsurată prin modelele de piaŃă.

Noi considerăm trei categorii de modele tradiŃionale ce utilizează estimările probabilităŃii de faliment (PD):

- sistemele expert - sistemele de rating - modelele de scoring de credit98.

Sistemele expert: băncile utilizează cei 5 C (caracter, capital, capacitate, colateral, condiŃiile ciclului) ai sistemelor expert, pentru a determina calitatea creditului. Aceste sisteme nu specifică schema de ponderare a componentelor celor 5 C în estimarea posibilităŃii de neplată.

Sistemul de rating grupează creditele în următoarele categorii: alte active menŃionate în special, substandard, îndoielnic, pierdere. Multe bănci au implementat sisteme interne de rating în pregătirea lor pentru Noul Acord de Capital de la Basel.

Una dintre cele mai utilizate metode tradiŃionale de măsurare a riscului de credit este analiza discriminantă multiplă a scoringului de credit. Sunt 4 forme ale modelelor multivariabile ale scoringului de credit: modelul probabilităŃii liniare, modelul logit, modelul probit, modelul analizei discriminante multiple.

Aceste modele identifică variabilele financiare, care au puterea de explicare statistică pentru diferenŃierea firmelor falimentare de cele non-falimentare. Modelele de credit de scoring sunt relativ ieftine de implementat şi nu sunt subiective. Majoritatea studiilor consideră că probabilităŃile determinate cu ajutorul ratei financiare, pârghiei capitalului şi lichidităŃii, au cea mai mare putere statistică în diferenŃierea firmelor falimentare de cele non-falimentare. Limitele modelelor de scoring de credit sunt inexistenŃa datelor şi presupunerea linearităŃii99. 2. Modele structurale

Modelele structurale sunt construite pe premisa că există un proces fundamental Vt, interpretat ca valoarea totală a activelor firmei în momentul t.

98 Linda Allan, 2005, p. 1 99 Linda Allan, 2005, p. 7

Valoarea Vt a activelor firmei este forŃa principală care determină dinamica preŃurilor titlurilor de valori emise de către firmă (capital propriu sau împrumutat). Riscul de credit este determinat de valoarea activelor firmei. În literatura de specialitate pot fi distinse două abordări privind metodele moderne de măsurare a riscului de credit: o abordare structurală, prin teoria opŃiunilor dezvoltată de Merton (1974) şi o abordare mai restrânsă, utilizând procese de intensitate pentru estimarea ratelor de risc stohastice, cei mai renumiŃi specialişti fiind Jarrow, Lando, şi Turnbull (1997) şi Duffie şi Singleton (1998, 1999). Aceste două şcoli de gândire oferă metodologii diferite pentru a rezolva problema de bază a modelelor riscurilor de credit – estimarea probabilităŃilor de faliment.

În modelul lui Merton (1974), capitalul propriu al firmelor cu datorii este asimilat unei opŃiuni call asupra activelor firmei, la preŃul de exerciŃiu egal cu datoria (notată cu B în Figura 2). Dacă la data expirării opŃiunii valoarea de piaŃă a activelor firmei (notată cu A în Figura 2) depăşeşte valoarea datoriei, atunci acŃionarii exercită opŃiunea de a răscumpăra activele firmei prin rambursarea datoriei. Dacă valoarea de piaŃă a activelor firmei scade sub valoarea datoriei (A<B), atunci opŃiunea nu se exercită. Probabilitatea de faliment până la data expirării (care este egală cu scadenŃa datoriei firmei, de regulă un an) este egală cu probabilitatea ca opŃiunea să expire OTM (out of the money). Pentru a determina probabilitatea de neplată, trebuie evaluată opŃiunea de call. Se poate utiliza o metodă iterativă pentru a estima variabilele inobservabile ce determină valoarea opŃiunii call în mod special: A (valoarea de piaŃă a activelor) şi σA (volatilitatea activelor). Aceste valori pentru A şi σA sunt combinate cu valoarea datoriilor B, care trebuie rambursate într-o perioadă de timp determinată, obŃinându-se astfel distanŃa până la faliment (Distance to Default). Cu cât distanŃa până la faliment este mai mare, cu atât scade probabilitatea de producere a falimentului. Pentru a converti distanŃa până la faliment într-o estimare a probabilităŃii de faliment, Merton (1974) presupune distribuŃia lognormală a valorii activelor.

Figura 2 :Valoarea opŃiunilor call ale firmei Sursă: Linda Allan, 2005, p. 39

KMV estimează probabilitatea de faliment, utilizând date istorice. DistanŃa până la faliment (DD) este convertită în probabilitate de faliment (PD), prin determinarea probabilităŃii ca activele firmei să traverseze durata până la faliment (DD) pe perioada creditării. KMV utilizează baze de date istorice privind rata de faliment, în vederea determinării unei estimări empirice a probabilităŃii de faliment, notată cu frecvenŃa estimată de faliment (Expected Default Frequency (EDF)). Deoarece valorile frecvenŃei estimate de faliment (EDF), determinate de KMV, sunt obŃinute din cursul acŃiunilor, ele sunt mai sensibile la schimbările financiare decât sistemele de rating al creditelor, care se bazează pe date contabile.

3. Modele cu formă redusă sau procese de intensitate

În cadrul de analiză al modelelor reduse, falimentul este modelat prin procese de faliment. În această abordare, valoarea activelor firmei şi structura capitalului nu sunt modelate deloc. Falimentul se produce după avertizarea modelului structural al lui Merton. Falimentul se produce numai după o difuzie graduală a valorii activelor până la punctul de faliment (egală cu nivelul datoriei). Acest proces implică şi faptul că probabilitatea de faliment se apropie în mod constant de zero, în timp ce perioada până la scadenŃă scade. Primele de risc, obŃinute cu modele reduse, sunt mai aproape de realitate, deoarece aceste modele privesc falimentul ca pe un eveniment imprevizibil, care generează estimări ale probabilităŃii de neplată mai consistente, cu ajutorul observaŃiilor empirice. În opoziŃie cu modelele structurale, modelele reduse nu identifică procesul economic ce duce la faliment. Falimentul este modelat ca un proces punctual. Falimentul se produce aleator, cu o probabilitate determinată de

0

- L

A1 B A2 Valoarea activelor (A)

Valoarea acŃiunilor

(E)

intensitate sau de funcŃia de risc. Procesele de intensitate descompun primele de risc de credit în datorii nerambursate şi LGD (pierderea cauzată de neplată, care este=1-rata de recuperare). Modelele de intensitate sunt empirice, utilizează preŃul datoriilor riscante observabile. Spread-urile de credit (CS) pot fi privite ca o măsură a costului potenŃial al falimentului, CS = PD x LG, unde CS = spread-ul de credit al datoriei cu riscuri =beneficiul adus de datoria cu riscuri – rata obligaŃiunii fără risc, PD = probabilitatea de neplată, LGD = pierderi cauzate de neplată = 1 – rata de recuperare.

4. Modelul VaR (Value at Risk)

Odată ce probabilitatea de faliment pentru un activ a fost calculată (utilizând abordarea structurală sau procesele de intensitate), fiecare credit din portofoliu poate fi evaluat (utilizând soluŃii analitice sau simularea Monte Carlo), pentru a determina distribuŃia valorii portofoliului. DistribuŃia pierderii poate fi calculată, permiŃând calcularea VaR ca măsură a pierderilor neaşteptate, prin specificarea pierderilor minime, care vor fi depăşite cu o anumită probabilitate. Sunt două modele VaR pentru măsurarea riscului de credit: CreditMetrics şi Algoritmul Valorii Viitoare (Algorithmics Mark-to-Future (MtF)).

În modelul CreditMetrics pentru determinarea probabilităŃii de faliment sunt utilizate date istorice. CreditMetrics este construit în jurul unei matrici de migraŃie a riscului, care măsoară probabilitatea de tranziŃie a debitorilor dinspre o clasă de risc spre alta. CreditMetrics este mai degrabă un model al valorii de piaŃă (MTM) decât un model de faliment (DM). Deoarece volatilităŃile şi preŃurile creditelor sunt imperceptibile, CreditMetrics utilizează probabilitatea de tranziŃie, pentru a estima distribuŃia pierderii fiecărui credit. CreditMetrics evaluează cash-flow-ul fiecărui credit, presupunând 8 posibilităŃi de migrare a creditului: AAA, AA, A, BBB, BB, B, CCC şi faliment. ObŃinem distribuŃia valorilor creditului dacă luăm în considerare valorile creditului în fiecare scenariu posibil de migrare a acestuia. Deci, tehnologia VaR standard poate fi utilizată. Efectul migrării ratingului este impactul primei necesare a riscului de credit asupra cash-flow-ului creditului, deci asupra valorii de piaŃă a creditului. În cazul în care calitatea unui credit se degradează, prima necesară a riscului de credit trebuie să crească, pentru ca valoarea actuală a creditului să descrească. O creştere a ratingului de credit are un efect invers. În CreditMetrics, dobânda este deterministică. Astfel, rata dobânzii fără risc, ri ,este obŃinută prin descompunerea curbei randamentului la vedere pentru a obŃine curba randamentului la termen, adăugându-se prime fixe de risc de credit la curba randamentului la vedere fără cupon.

Algoritmul Valorii Viitoare (Algorithmics Mark-to-Future (MtF)) face legătura între riscul de piaŃă, riscul de credit şi riscul de lichiditate în cadrul scenariului [Iscoe (1999)]. Este un model de piaŃă. Fiecare activ din portofoliu este reevaluat pe baza unui scenariu sau pe baza evenimentelor de pe piaŃă, ce determină în timp fluctuaŃia primei de risc de credit. Algorithmics Mark-to-

Future (MtF) diferă de alte modele de măsurare a riscului de credit, în a căror viziune riscul de piaŃă şi riscul de credit sunt inseparabile. Testele de stres arată că măsurarea riscului de credit este sensibilă la factorii riscului de piaŃă. Deci, parametrii riscului sistemic de piaŃă sunt baza determinării riscului de credit în modelul Algorithmics Mark-to-Future (MtF).

5. ComparaŃia modelelor – avantaje şi limite Există multiple posibilităŃi şi modalităŃi de a compara modelele moderne de măsurare a riscului de credit:

O comparaŃie a modelelor descrise de mai sus. O redăm în tabelul următor

Tabel 1 ComparaŃia modelelor de măsurarea a riscului de credit

CreditMetrics

Credit Risk Plus

Merton OPM KMV/Moody’s

Forme reduse KPMG/ Kamkura

DefiniŃia riscului

MTM DM MTM or DM

MTM

Factor de risc

Valoarea activelor

Rate de faliment aşteptate

Valoarea activelor

Valoarea capitalului şi a datoriilor

CerinŃe de date

Matricea de tranziŃie, Prime de risc & Beneficii Curbe, LGD, CorelaŃii, Expuneri

Rate de faliment şi volatilitate, Factori macroeconomici, LGD, Expuneri

Valoarea capitalului, Prime de risc, CorelaŃii, Expuneri

Valoarea capitalului şi a datoriilor, Matricea de tranziŃie, CorelaŃii, Expuneri

Caracterizarea activităŃii de creditare

MigraŃia creditelor

Rata aleatoare de faliment actuarial

DistanŃa până la faliment: structural şi empiric

Intensitatea falimentului

Volatilitatea activităŃii de

Constant sau variabil

Variabil Variabil Variabil

creditare

Rata de recuperare

Aleator (distribuŃia Beta)

Constant într-o bandă

Constant sau aleator

Constant sau aleator

Dobândă Constantă Constantă Constantă Stohastică

Clasificarea riscului

Ratinguri Bandă de expunere

EDF empiric

Ratinguri sau prime de risc

Sursă: Linda Allan , 2005, p. 37

Credit Risk Plus, modelul dezvoltat de Credit Suisse Financial Products, este în contrast cu modelele VaR, privind obiectivele sale şi fondul său teoretic. CreditMetrics şi Algoritmul Valorii Viitoare (Algorithmics Mark-to-Future (MtF)) estimează VaR-ul total al creditului sau al portofoliului de credit prin prisma migrărilor de rating şi a efectelor asociate primelor de risc schimbate. Credit Risk Plus priveşte prima de risc mai degrabă ca pe o parte a riscului de piaŃă, decât a riscului de credit. Avem două evenimente asociate riscului de credit: probabilitatea de faliment şi probabilitatea de non-faliment a firmei debitoare, accentul este pus mai degrabă pe măsurarea pierderilor aşteptate sau neaşteptate, decât pe valoarea estimată sau pe schimbări neestimate ale valorii. Astfel, Credit Risk Plus este un model de faliment. A doua mare diferenŃă este că, în CreditMetrics şi în Algoritmul Valorii Viitoare (Algorithmics Mark-to-Future (MtF)) probabilitatea de faliment, în fiecare an, este discretă. În Credit Risk Plus, falimentul este modelat ca o variabilă constantă, cu o distribuŃie de probabilitate. În Credit Risk Plus, în cazul fiecărui credit individual, există o probabilitate mică de neplată, aceste probabilităŃi fiind independente. Această presupunere face ca distribuŃiei probabilităŃii de faliment a portofoliului de credit să o urmeze distribuŃia lui Poisson. CreditMetrics şi modelele cu formă redusă sunt modele de piaŃă în opoziŃie cu Credit Risk Plus şi modelul Merton care sunt modele de faliment. La prima vedere factorii cheie de risc ale acestor modele sunt foarte diferite. CreditMetrics, KMV şi Moody’s se bazează pe modelul lui Merton, valoarea activelor unei firme şi volatilitatea valorii activelor sunt factorii de risc al riscului de faliment. În Credit Risk Plus factorul de risc este nivelul mediu sau riscul de faliment şi volatilitatea lui, în modelele cu formă redusă acest a este prima de risc obŃinut din randamentele datoriilor riscante. În termenii modelelor multifactoriale, toate cele 4 modele pot fi reduse la rădăcini similare. În mod special, variabilitatea rentabilităŃii activelor firmei în CreditMetrics este legată direct de variabilitatea rentabilităŃilor acŃiunilor

firmei. În măsura în care modele multifactoriale de echilibru ale activelor financiare determină toate cursurile titlurilor riscante rezultatele modelelor de formă redusă sunt determinată de aceeaşi factor de risc. În calculul corelaŃiilor între rentabilităŃile activelor firmei, acŃiunile firmelor individuale sunt privite ca fiind determinate de factorii riscului sistemic (factori de ramură, de Ńară, etc.) şi factorii de risc nonsistemic. Factorii riscului sistemic împreună cu corelaŃia acestora (ponderată cu importanŃa lor), influenŃează rata de revenire a activelor firmelor individuale şi corelaŃia de faliment între firme. În particular un set de factori macroeconomici sistemici caracteristici Ńării şi şocurile macroeconomice nesistemice duce la riscul de faliment şi corelaŃia riscurilor de faliment între debitori. Factorul de risc cel mai important în Credit Risc Plus este rata medie de faliment. Această rată poate fi privită legat sistematic de starea macroeconomică, când această stare se deteriorează rata medie de faliment creşte, ca şi pierderile cauzate de aceste falimente, iar când această stare se îmbunătăŃeşte, efectul este contrar. Aşadar, factorii de risc şi corelaŃia între cele 4 modele poate fi privită ca fiind în legătură, până la un anumit nivel, cu o serie de factori macroeconomici şi de risc sistemic care descriu evoluŃia condiŃiilor economice.

6.-CONCLUZII În zilele noastre în Europe tehnicile de evaluarea şi de management al riscurilor sunt în plină expansiune, sunt utilizate din ce în ce mai mult în managementul performant al instituŃiilor de credit. Pentru a da un răspuns eficient la întrebările ridicate de acest tip de risc generat şi amplificat de schimbările intense care au avut loc atât în domeniul financiar, cât şi în cel instituŃional. România este într-un stadiu incipient în ceea ce priveşte utilizarea noilor tehnici de managementul riscului de credit, dominând încă tehnicile tradiŃionale. Integrarea probabilă a Ńării în Uniunea Europeană şi mai târziu în Uniunea Monetară Europeană va amplifica vulnerabilitatea în faŃa riscului extern de creditare. Pe de altă parte adoptarea modelelor noi şi moderne de managementul riscului de credit presupune existenŃa unor baze de date pentru o perioadă suficient de lungă, privind probabilitatea diferitelor evenimente de creditare (migraŃie/faliment), rate de recuperare în cazul falimentului şi existenŃa modelelor viabile care permit estimarea ratelor de dobânzi spot şi forward în viitor. În acest moment foarte puŃine emisiuni de titluri de credit a firmelor româneşti au un rating extern favorabil stabilit de către agenŃii internaŃionale de rating cum ar fi Standard&Poor’s sau Moody’s. Singura soluŃie care pare să fie prelungirea perioadei de aşteptare până când vom atinge a situaŃie financiară şi economică stabilă. Aceasta nu înseamnă că instituŃiile financiare din românia nu trebuie să lucreze împreună să creeze un cadru de stabilitate care să accelereze dezvoltarea propriului sistem de rating

intern bazat pe indicatori financiari şi economici care permit comparaŃia şi care ulterior vor trebui ajustate la sistemul de rating utilizat la nivel European.

2. Tehnicile moderne de evaluare a riscului de creditare – avantaje şi limite.

2.1. Modelul Creditmetrics – caracteristicile modelului

Tehnica Creditmetrics a fost dezvoltatǎ pentru prima oară de JP Morgan în anul 1997, devenind, la ora actualǎ, unul dintre cele mai utilizate modele de management a riscului de creditare. Ideea pe care se bazeazǎ constǎ în determinarea pierderilor maxime potenŃiale, la care este expus un creditor, în cazul în care titlurile de credit care intrǎ în componenŃa portofoliului sǎu suferǎ o tranziŃie cǎtre nivele inferioare de rating (incluzând aici şi probabilitatea de declanşare a procedurii de faliment).

Modelul în sine este un model de piaŃǎ întrucât la baza estimǎrii pierderilor generate de o eventualǎ manifestare a riscului de creditare stǎ distribuŃia la scadenŃǎ a valorilor marcate la piaŃǎ. În acest scop, Creditmetrics defineşte un spread de creditare ca diferenŃǎ între rata dobânzii la obligaŃiunile fǎrǎ risc, emise de cǎtre instituŃii ale statului şi rata dobânzii la obligaŃiunile corporative.

Rata dobânzii corporative este perceputǎ pentru fiecare emisiune de titluri de credit în funcŃie de clasa de risc cǎreia îi aparŃine aceastǎ emisiune şi de posibilele migraŃii ale ratingului emitentului cǎtre clase superioare/inferioare de risc, de-a lungul unui an calendaristic. DiferenŃialul de dobândǎ astfel calculat pentru fiecare clasǎ de credit în parte va permite determinarea distribuŃiei la termen a cashflow-rilor actualizate. Prin urmare, aceastǎ tehnicǎ nu urmǎreşte doar determinarea unor pierderi medii potenŃiale ci, dimpotrivǎ, ea va lua în calcul şi gradul de volatilitate a valorilor la scadenŃǎ ale titlurilor de credit ca o expresie fireascǎ a manifestǎrii riscului de creditare.

O altǎ caracteristicǎ a modelului Creditmetrics o constituie faptul cǎ, acesta este prin natura sa un model de evaluare a riscului de portofoliu şi nu doar a riscului individual de creditare.

Teoria modernǎ a managementului portofoliilor s-a bazat pânǎ de curând aproape în exclusivitate pe identificarea, evaluarea şi gestionarea riscurilor de piaŃǎ (riscul modificǎrii în timp a valorii acŃiunilor şi a altor titluri financiare). Cu toate acestea, diferenŃele fundamentale care existǎ între riscul de creditare şi cel de piaŃǎ fac ca aplicarea modelului tradiŃional de management a portofoliilor sǎ devinǎ insuficientǎ în ceea ce priveşte portofoliile de creditare. Printre aceste diferenŃe se poate aminti în primul rând faptul cǎ valorile unui portofoliu de acŃiuni urmeazǎ în timp o lege normalǎ de probabilitate (preŃurile acŃiunilor sunt relativ simetrice şi pot fi aproximate printr-o distribuŃie Gaussianǎ). La polul opus, mǎsurarea pierderilor maxime posibile în cazul portofoliilor supuse riscului de creditare evidenŃiazǎ faptul cǎ acestea au o

probabilitate micǎ de manifestare dar, în cazul în care se manifestǎ (intrarea debitorilor în procedurǎ de faliment de exemplu), ele pot lua valori deosebit de ridicate. DistribuŃia de probabilitate va fi în acest ultim caz una asimetricǎ şi prelungitǎ spre stânga. In consecinŃǎ, în acest caz, va fi nevoie de mai mulŃi parametri (şi nu doar de medie şi deviaŃie standard) pentru a putea determina şi explica o distribuŃie a portofoliului de creditare cât mai corectǎ. (vezi fig.2) Pierderi

Venituri Fig.2 DistribuŃia în timp a expunerilor unui portofoliu la riscul de piaŃǎ şi respectiv la cel de creditare

Cea de-a doua problemǎ constǎ în dificultatea de a gǎsi posibilele corelaŃii existente între debitori. Dacǎ în ceea ce priveşte acŃiunile, corelaŃiile între diferiŃii emitenŃi pot fi deduse relativ uşor pe baza unui registru istoric bogat de date, în cazul riscului de creditare lipsa unor date relevante şi suficiente ca volum, face aproape imposibilǎ estimarea corelaŃiei între standingurile unor perechi de debitori numai pe baza unor date înregistrate în trecut. Ca posibile remedii pentru soluŃionarea unei astfel de probleme se poate adopta ipoteza potrivit cǎreia corelaŃiile între diferiŃi debitori se menŃin constante de la o perioadǎ la alta de timp.

Principala noutate adusǎ de modelul Creditmetrics comparativ cu celelalte tehnici de evaluare şi gestionare a riscului de creditare constǎ în faptul cǎ acesta permite, pe lângǎ o evaluare a pierderilor potenŃiale înregistrate în cazul declanşǎrii procedurii de faliment şi o evaluare a riscului asociat de migraŃie a debitorilor cǎtre clase superioare de risc. In acest scop, agenŃiile internaŃionale recunoscute de rating precum Moody’s sau Standard & Poor’s elaboreazǎ periodic matrici de migraŃie a riscului care indică - conform clasei de risc şi a maturităŃii în care sunt încadrate emisiunile de obligaŃiuni (AAA, AA, A, BB...) - probabilităŃile de tranziŃie ale debitorilor dinspre o clasă de risc

cǎtre alta. ImportanŃa prezentatǎ de astfel de matrici este una deosebitǎ, ele permiŃând identificarea ulterioarǎ a oricǎror posibile corelaŃii care existǎ între titlurile de credit componente ale unui portofoliu. Aceasta va permite în final, evaluarea cu mai multǎ acurateŃe a riscului total de creditare la care se expune un creditor.

2.2.- Modelul KMV – caracteristicile de bază Modelul KMV a fost conceput în anul 1989 de cǎtre trei cercetǎtori: Kealhofer, McQuown şi Vasicek, ca un instrument de mǎsurare a riscului de creditare. Punctul de plecare în abordarea modelului KMV l-a constituit în esenŃǎ un alt model, datând din anii 70, cunoscut sub denumirea de modelul de evaluare a opŃiunilor sau modelul Black&Scholes. Astfel, potrivit modelului Black& Scholes (preluat şi completat ulterior de agenŃia Moody’s), capitalul unei firme echivaleazǎ cu o opŃiune call asupra activelor firmei respective. Cu alte cuvinte, în momentul în care debitorii unei companii intrǎ în incapacitate de platǎ, creditorii au opŃiunea de a prelua activele firmei falimentare pentru a-şi acoperi pierderile, în limita valorii nominale a datoriilor restante. Valoarea debitului va fi egalǎ în acest caz cu valoarea debitului exoneratǎ de riscuri, diminuatǎ cu valoarea unei opŃiuni put asupra activelor (echivalenŃa este cunoscutǎ în literatura de specialitate ca paritatea put-call). In modelul KMV, aceastǎ abordare se face exclusiv din perspectiva determinǎrii riscului de creditare. Prin urmare, în vederea estimǎrii probabilitǎŃii de faliment se va cǎuta sǎ se determine, într-o primǎ fazǎ, punctul critic care odatǎ depǎşit, va declanşa falimentul debitorului. Punctul critic, echivalent cu pierderea maximǎ estimatǎ (EL), este definit ca acel punct în care valoarea contabilǎ a datoriilor egaleazǎ valoarea estimatǎ a activelor firmei debitoare. Orice diminuare a valorii activelor (valoarea datoriilor fiind consideratǎ constantǎ) sub nivelul debitelor va genera o incapacitate de platǎ a debitorului şi prin urmare, declanşarea procedurii de faliment.

Ceea ce prezintǎ importanŃǎ în demersul de determinare a riscului de creditare nu o reprezintǎ însǎ pierderea medie la care se expun creditorii în caz de faliment a debitorului (faŃǎ de care aceştia se pot proteja fie prin constituirea unor provizioane fie prin creşterea nivelului capitalului) ci tocmai abaterile de la aceastǎ medie care s-ar putea înregistra la scadenŃǎ. Ca urmare, pornind de la valoarea estimatǎ a pierderilor potenŃiale, se va proceda la o determinare a „pierderii în exces”, adicǎ a abaterii de la medie a valorilor portofoliului în caz de faliment, cunoscutǎ şi sub denumirea de „distanŃa pânǎ la punctul de default” (DD) unde:

teVolatilitaactivepiataValoare

debitoarefirmeiCapitalul

activeteVolatilitaactivepiataValoare

DatoriiActiveDD

___

__

___ ×=

×−

=

Ulterior, prin stabilirea unei corespondenŃe între aceste distanŃe şi probabilitatea de faliment se va putea construi o distribuŃie în timp a frecvenŃelor de default (faliment). DistribuŃia probabilitǎŃilor de default va sta totodatǎ la baza determinǎrii pierderii estimate în caz de manifestare a riscului de creditare la nivel de portofoliu (ELp) astfel:

iiii PFEPCfalinentdeestimataFrecventaEL ××= ___

unde pierderea în valoare a portofoliului survenitǎ în caz de faliment se determinǎ ca un produs între rata de pierdere în caz de faliment (PF = 1 – Rata de recuperare) şi expunerea potenŃialǎ la risc (EPC).

Principala critică care se aduce modelului, comparativ cu Creditmetrics, este faptul cǎ acesta nu este un model de piaŃǎ (valoarea debitului considerându-se a fi constantǎ pe toatǎ perioada de viaŃǎ a emisiunilor de obligaŃiuni). Aceasta ar putea conduce, în timp, la o subestimare a pierderilor în cazul în care, pe parcursul duratei de viaŃǎ a titlului de creditare, debitorul va intra în procedurǎ de faliment (este cazul unor firme de renume care, confruntate cu unele evenimente neaşteptate, au intrat în scurt timp în incapacitate de platǎ - aşa-numitele „falling angels).

Un alt inconvenient al modelului face referire la modul în care sunt determinate corelaŃiile între activele debitorilor, date care vor servi ulterior calculului abaterii de la medie a pierderilor. Datoritǎ faptului cǎ în cele mai multe cazuri corelaŃiile între activele firmelor nu sunt cunoscute, acestea sunt aproximate cu corelaŃiile care existǎ între valorile de piaŃǎ ale acŃiunilor. O astfel de abordare a dat însǎ naştere unor serioase dezbateri în jurul acestui subiect [7], dat fiind faptul cǎ, în cazul a douǎ firme cu standinguri diferite de creditare, unul ridicat şi altul redus, relaŃia care se stabileşte între activele acestora şi preŃurile acŃiunilor emise de firmele respective nu este linearǎ (preŃurile acŃiunilor emise de companii supuse unor riscuri inerente mai mari sunt subevaluate). Prin urmare, corelaŃiile între capitaluri nu sunt în mǎsurǎ sǎ explice în mod satisfǎcǎtor corelaŃiile între activele unei perechi de debitori. 2.3.- Modelul CREDITRISK+, trăsăturile specifice

Modelul a fost dezvoltat de cǎtre Credit Suisse First Boston (CSFB) în anul 1997, anul în care era lansat pe piaŃǎ de cǎtre agenŃia RiskMetrics şi modelul Creditmetrics. Deşi obiectivul declarat al ambelor modele era de a contribui la evaluarea riscului de creditare, modul în care cele douǎ agenŃii au înŃeles sǎ dea o interpretare acestui risc şi factorilor determinanŃi care îl genereazǎ, a fost întrucâtva diferit. Principala diferenŃǎ care apare între cele douǎ modele constǎ în modul diferit de definire a riscului de creditare. Astfel, dacǎ în ceea ce priveşte Creditmetrics, acest risc include atât riscul de faliment cât şi riscul de migraŃie a standingului debitorului cǎtre clase superioare de risc (exprimat prin creşteri corespunzǎtoare ale primei de risc), CreditRisk+ atribuie modificǎrile apǎrute în

spread-urile de creditare exclusiv unor factori de piaŃǎ. Prin urmare, potrivit ultimului model, dacǎ este sǎ includem modificǎrile survenite în spreadul de creditare în cadrul riscului de piaŃǎ, vom avea doar douǎ evenimente asociate riscului de creditare şi anume: probabilitatea de faliment şi respectiv probabilitatea de non-faliment a firmei debitoare. Luând în considerare doar cele douǎ stǎri posibile (faliment şi non-faliment), potrivit modelului CreditRisk+ se vor calcula modificǎrile estimate ale valorii portofoliului în caz de declanşare a procedurii de faliment şi abaterile de la aceastǎ medie, pe baza unei distribuŃii continue de probabilitate (prin modelare binomialǎ). Aşadar, în timp ce Creditmetrics încearcǎ sǎ determine modificǎrile estimate la nivel de portofoliu, în caz de migraŃie a calitǎŃii creditului spre oricare dintre clasele de risc inclusiv spre cea de faliment (avem în acest caz o distribuŃie discretǎ de probabilitate), CreditRisk+ se va axa cu precǎdere pe calculul pierderii medii şi a pierderii în exces datorate exclusiv declanşǎrii procedurii de faliment. Schematic, etapele principale ale modelului CreditRisk+ pot fi prezentate astfel:

Fig 3.- Etapele modelului CreditRisk+ Sursa: AG AFIR Rapport –Introduction to CreditRisk with a link to Insurance, June 2004,[1] , pag 43 Dupǎ cum se poate observa din figura de mai sus, doi factori sunt necesari în determinarea distribuŃiei pierderilor şi anume: distribuŃia de probabilitate (sau frecvenŃa declanşǎrii falimentelor) şi respectiv severitatea pierderilor în caz de faliment.

FrecvenŃa declanşării falimentelor poate fi simulatǎ pornind de la probabilitatea curentǎ de default (faliment) şi de la volatilitatea acestui indicator care se vor da ca inputuri în model. In determinarea acestei distribuŃii, CreditRisk+ face apel la distribuŃia Poisson de probabilitate care corespunde exact ipotezelor modelului potrivit cǎrora nu se poate prevedea nici timpul exact de declanşare a falimentului şi nici numǎrul total de falimente care vor avea loc. Astfel, probabilitatea medie estimatǎ de default înmulŃitǎ cu numǎrul de active se va distribui în final dupǎ o distribuŃie de tip Poisson.

DistribuŃia pierderilor în caz de declanşare a procedurii de faliment

Estimarea severitǎŃii pierderilor asociate

declanşǎrii falimentului

Determinarea frecvenŃei de declanşare a

falimentelor

Cât priveşte severitatea pierderilor care pot fi suportate de cǎtre creditor în caz de faliment, aceasta se determinǎ ca un produs între mǎrimea expunerii la riscul de creditare şi probabilitatea de pierdere, astfel:

)__1(__exp__max_ recuperaredeRatarisclauneriiMarimeapotentialaimaPierderea −×= Mǎrimea expunerii la risc – din perspectiva creditorului - se defineşte ca valoarea nominalǎ a datoriilor la care se adaugǎ ratele dobânzilor aferente creditului acordat şi din care se vor scǎdea posibilele sume recuperate ca urmare a procedurilor de restructurare, lichidare sau valorificare a colateralului. La rândul lor, ratele de recuperare vor fi în strânsǎ legǎturǎ cu gradul de subordonare a debitului respectiv şi cu valoarea colateralului. In final, dispunând de cei doi indicatori, vom putea determina distribuŃia pierderilor generate de o posibilǎ declanşare a procedurii de faliment în cazul emitentului de obligaŃiuni. In acest scop, portofoliul de obligaŃiuni va trebui împǎrŃit în mai multe subportofolii, fiecare dintre acestea corespunzând unei bande determinate de o anumitǎ probabilitate de pierdere condiŃionatǎ de declanşarea falimentului. Motivul împǎrŃirii constǎ în faptul cǎ subportofoliile vor fi mai omogene decât în cazul în care activele ar fi parte a unui singur portofoliu. Cel de-al doilea pas pe calea generǎrii distribuŃiei pierderilor potenŃiale îl constituie calculul pe baza registrului istoric disponibil de date a probabilitǎŃii medii de faliment aferente fiecǎrei bande. DistribuŃia finalǎ este datǎ de distribuŃia Poisson simulatǎ pe baza acestor probabilitǎŃi medii de default. Aşa cum se poate observa, CreditRisk+ nu calculeazǎ în mod explicit nici o corelaŃie între probabilitǎŃile de default, ci utilizeazǎ în schimb volatilitǎŃile acestor probabilitǎŃi şi analiza sectorialǎ. Aceasta se datoreazǎ în primul rând instabilitǎŃilor care existǎ la nivel de corelaŃii şi în al doilea rând inexistenŃei unor date empirice în acest sens. Şi ca o ultimǎ menŃiune, am mai putea preciza faptul cǎ acest model s-a concentrat cu prioritate asupra determinǎrii unor evenimente extreme (ex. a unor pierderi catastrofice) şi din acest motiv este întrebuinŃat cu preponderenŃǎ în domeniul asigurǎrilor (este în esenŃǎ un model actuarial). CreditRisk+ îşi dovedeşte astfel utilitatea în estimarea unor pierderi majore la nivel de portofoliu şi deci în modelarea valorilor extreme. 2.4.- SituaŃie comparativă privind caracteristicile celor trei modele. O prezentare comparativǎ a caracteristicilor celor trei modele folosite pentru evaluarea riscului de creditare ne permite sǎ distingem mai precis plusurile şi minusurile care pot fi asociate fiecǎrei tehnici luate în parte.

Avantaje dezavantaje CREDITMETRICS

1.- dat fiind faptul cǎ ratingurile elaborate de agenŃiile internaŃionale de rating sunt destul de stabile, rezultatul obŃinut poate fi considerat şi el relativ stabil în timp 2.- metodologia utilizatǎ în calculul riscului de creditare este simplǎ şi clarǎ 3.- fiind un model de piaŃǎ, este foarte folositor pentru determinarea valorii actualizate a capitalului solicitat pentru acoperirea riscului de creditare 4.- existenŃa unui registru bogat de date (rezultatul a peste 30 de ani de cercetǎri) ne permite o estimare cu un grad mai ridicat de probabilitate a evoluŃiei probabilitǎŃilor de migraŃie/faliment

1.-subiectivism în privinŃa elaborării ratingurilor. 2.- ratingurile nu sunt actualizate suficient de des (s-ar putea sǎ aparǎ unele lag-uri între manifestarea riscului de creditare şi modificarea ratingului)

KMV

1.- Ratingurile sunt actualizate periodic, fiind bazate pe valori de piaŃǎ publice (ex. preŃul acŃiunilor) 2.-model de piaŃǎ; este foarte folositor pentru determinarea valorii actualizate a capitalului solicitat pentru acoperirea riscului de creditare

1.- procedurǎ de calcul relativ complicatǎ 2.- deoarece se bazeazǎ pe preŃurile acŃiunilor nu se poate aplica în cazul companiilor nelistate la bursǎ 3.- output-ul este relativ volatil întrucât modelul se bazeazǎ pe o modificare continuǎ a valorii de piaŃǎ pe când pierderile în cazul riscului de faliment sunt mai stabile

Modelul calculeazǎ în mod

1.- nefiind un model de piaŃǎ nu se poate

CREDITRISK+

explicit pierderea estimatǎ în caz de faliment nemaibazându-se în acest demers pe calculul spread-urilor de creditare

folosi în determinarea pe baze reale a capitalului necesar pentru acoperirea anumitor pierderi (modelul este deosebit de sensibil la volatilitatea probabilitǎŃilor de faliment) 2.- dificil de explicat

O deficienŃǎ comunǎ a tuturor acestor modele o reprezintǎ lipsa unui registru istoric de date suficient de bogat (extins de-a lungul unui orizont de timp de mai mulŃi ani). Aceasta poate determina erori de eşantionare (cu cât eşantioanele sunt mai mici) precum şi o incertitudine a testǎrii acestor date care ar putea fi afectate de diferitele stadii ale ciclurilor economice . Totuşi, cu toate diferenŃele la nivel conceptual, precum şi a metodologiilor complementare utilizate de cele trei modele, există, într-o anumitǎ mǎsurǎ, posibilitatea unei abordări inter-corelaŃionate a acestora, în vederea atingerii scopului oricărui analist, acela de creştere a gradului de precizie în determinarea pierderilor maxime rezultate din manifestarea riscului de creditare.

3. Tehnici de protecŃie împotriva riscului de creditare.

Lumea financiarǎ de azi stǎ sub semnul unor profunde mutaŃii de fond,

generate, pe de o parte, de inovaŃiile financiare fǎrǎ precedent, iar pe de altǎ parte, de schimbǎrile de ordin instituŃional, care remodeleazǎ interdependenŃele dintre actorii pieŃelor financiare europene şi nu numai.

La nivelul Uniunii Europene, spre exemplu, liberalizarea mişcǎrilor de capital între statele membre ale Uniunii, reducerea costurilor tranzacŃiilor financiare şi creşterea transparenŃei în derularea fluxurilor financiare, au generat o expansiune a pieŃelor de capital care ameninŃǎ sǎ detroneze rolul sistemului bancar de principal intermediar financiar. Acest fenomen s-a tradus, în acelaşi timp, printr-o înǎsprire a „cursei” finanŃǎrii, prin acceptarea ,de cǎtre instituŃiile de intermediere financiarǎ şi de cǎtre pieŃele de capital, a finanŃǎrii unor tranzacŃii cu un grad tot mai ridicat de risc, precum şi într-o creştere corespunzǎtoare a numǎrului riscurilor de creditare şi a categoriilor în care acestea pot fi încadrate [8].

Pe de altǎ parte, crearea Uniunii Economice şi Monetare şi introducerea monedei unice europene, au generat o reorientare a tehnicilor de evaluare şi

management a riscurilor financiar-bancare dinspre riscul valutar cǎtre riscul de piaŃǎ şi cel de creditare.

In fine, semnarea Pactului de Creştere şi Stabilitate (în anul 1999 cu ocazia întrunirii OrganizaŃiei pentru Dezvoltare şi Cooperare Economicǎ) care prevedea înlocuirea treptatǎ a emisiunilor naŃionale de obligaŃiuni guvernamentale cu emisiunile de titluri corporative de credit a reprezentat o sursǎ suplimentarǎ de extindere a riscului de creditare.

Intr-un asemenea context, tehnicile tradiŃionale de gestiune a riscului de creditare (limitarea expunerii la risc sau reducerea concentrǎrii riscului de creditare la nivel de debitor, de industrie sau Ńarǎ) s-au îmbogaŃit în permanenŃǎ cu noi tehnici, care permit asumarea unor riscuri de creditare comparativ mult mai mari, prin apelarea la instrumente derivate de protecŃie împotriva acestui risc (swapuri de creditare şi alte titluri derivate). Scopul final îl reprezintǎ, în ultimǎ instanŃǎ, obŃinerea unor beneficii maxime cu un minim de riscuri asumate.

• Prevenirea riscului de creditare prin stabilirea unor limite ale

expunerii portofoliului la risc O primǎ modalitate de reducere a riscului de creditare, pe cât de simplǎ

pe atât de eficientǎ, o constituie stabilirea unor condiŃii preliminare în ceea ce priveşte admiterea titlurilor de credit într-un portofoliu. RaŃiunea care stǎ în spatele acestei metode o reprezintǎ de fapt necesitatea diversificǎrii portofoliului prin includerea unui numǎr cât mai mare de debitori, aparŃinând unor Ńǎri diferite, a unor industrii sau clase de risc cât mai variate, tocmai în încercarea de reducere a expunerii potenŃiale totale la risc. De altfel, scopul oricǎrei tehnici de gestiune a riscului de creditare îl reprezintǎ încercarea de menŃinere constantǎ a pierderii medii estimate acŃionându-se concomitent în direcŃia unei diminuǎri a abaterii de la aceastǎ medie (sau a pierderilor „neaşteptate”).

Urmare a acestui fapt, managerii de portofoliu sunt nevoiŃi a se concentra, într-o primǎ fază, asupra unei reduceri a expunerii totale la risc prin restructurarea portofoliului pe care-l au în gestiune: fie prin intermediul reducerii expunerilor absolute la risc, fie prin diminuarea expunerilor procentuale corespunzǎtoare. In acest scop, debitorii cu un grad (procent) ridicat de risc dar susceptibili de a genera un randament viitor ridicat, pot fi „toleraŃi” în cadrul portofoliului de credite atâta timp cât expunerea la la risc (suma creditelor care le sunt acordate) are dimensiuni reduse. Expunerile importante la risc vor fi acceptate în portofoliu atâta timp cât ele vor avea un grad redus de risc asociat (de ex. un nivel al abaterii de la media portofoliului nesemnificativ).

Aceastǎ tehnicǎ de management a riscului nu poate garanta prevenirea apariŃiei oricǎror pierderi la nivel de portofoliu în caz de manifestare a unor evenimente de creditare. Este cazul aici a acceptǎrii unor expuneri largi din

partea aşa-numitelor „fallen angels” - firme care deşi nu prezintǎ iniŃial un nivel al riscului asociat de creditare prea ridicat, pot totuşi, pe parcursul duratei de viaŃǎ a creditului, sǎ se confrunte cu migraŃii cǎtre clase superioare de risc, determinând astfel creşteri procentuale semnificative ale expunerii lor la risc. Aceste firme vor sfârşi, prin urmare, sǎ prezinte o expunere mare atât în ceea ce priveşte expunerea în termeni absoluŃi cât şi expunerea în termeni procentuali (deviaŃie standard).

De asemenea, luarea în calcul a expunerii mǎsurate în termeni absoluŃi nu este întotdeauna suficientǎ pentru a ne forma o idee asupra gradului efectiv al expunerii la riscul de creditare. Aceastǎ mǎsurare se utilizeazǎ de regulǎ în vederea stabilirii unor limite în ceea ce priveşte calitatea de ansamblu a portofoliului (de exemplu, restricŃia includerii în portofoliu a unor titluri încadrate în clase de risc inferioare clasei BB).

Ca urmare, pentru a ne putea forma o imagine mai concretǎ asupra expunerii la riscul de creditare va fi nevoie de determinarea, în primul rând, a expunerii marginale - care ia în considerare inclusiv corelaŃiile existente între emitenŃii diferitelor obligaŃiuni cuprinse în portofoliu - în vederea limitǎrii unei expuneri agregate mai mari, corespunzǎtoare acestor titluri corelate.

Deşi a încetat de mult sǎ mai reprezinte o tehnicǎ exclusivǎ de management a riscului de portofoliu, calculul expunerii la risc prezintǎ în continuare o importanŃǎ deosebitǎ. Aceasta se datoreazǎ în principiu faptului cǎ, expunerea la risc serveşte determinǎrii de cǎtre instituŃiile financiare gestionare a portofoliilor de credite, a nivelului minim de capital economic de care ele trebuie sǎ dispunǎ în concordanŃǎ cu gradul de risc asumat (Acordul de la Basel, II, 1999 [3] ).

În vederea cuantificǎrii capitalului economic afectat de riscul de creditare, se va porni de la determinarea unei distribuŃii în timp a pierderilor potenŃiale. Cea mai precisǎ metodologie de determinare a riscului de creditare (şi implicit a capitalului economic necesar pentru acoperirea acestuia), pe baza unei distribuŃii a pierderilor potenŃiale, pare sǎ o reprezinte calculul cuantilelor de un anumit ordin.

Astfel, cuantila de ordinul unu, de exemplu, va corespunde definirii unui capital economic care va acoperi pierderile generate de manifestarea riscului de creditare în 99% din cazuri. In situaŃia în care pierderile înregistrate pe parcursul unui an ajung sǎ depǎşeascǎ totuşi acest prag, capitalul economic aflat la dispoziŃia instituŃiei financiare nu va mai putea acoperi aceste pierderi, iar instituŃia de creditare va intra în procedurǎ de faliment. Acest fapt demonstreazǎ importanŃa stabilirii cu un grad cât mai ridicat de acurateŃe a nivelului capitalului economic corespunzǎtor gradului de expunere la risc asumat.

• Noi tehnici de prevenire a riscului de creditare: titlurile derivate de

creditare

Titlurile derivate de creditare (CD) reprezintǎ una dintre ultimele inovaŃii în domeniul tehnicilor de prevenire şi diminuare a riscului de creditare. Aceste instrumente au fost astfel concepute încât sǎ ofere deŃinǎtorilor lor un nivel de protecŃie împotriva riscului de creditare nemaioferit de nici un alt instrument, pânǎ la acel moment.

De altfel, pânǎ la apariŃia acestor noi instrumente de hedging a riscului de creditare nu mai exista nici o altǎ modalitate care sǎ permitǎ o gestiune corespunzǎtoare a riscului de creditare, în afarǎ de restructurarea integralǎ a debitorilor aflaŃi în incapacitate de platǎ (o procedurǎ greoaie şi foarte nesigurǎ).

Titlurile derivate prezintǎ marele avantaj cǎ încorporeazǎ la un loc mai multe funcŃii ale unor tehnici clasice de gestiune a riscurilor financiare (cum ar fi, de pildă, asigurǎrile) oferind totodatǎ un nivel ridicat de protecŃie împotriva manifestǎrii riscului de creditare. Astfel, aceste instrumente funcŃioneazǎ dupǎ un resort asemǎnǎtor tranzacŃiilor de tip back-to-back, în care instituŃii financiare de renume acceptǎ sǎ preia funcŃia de garant a emisiunii unor titluri de credit încadrate în clase speculative de risc.

O primǎ funcŃie a titlurilor derivate de creditare o constituie hedgingul. Astfel de instrumente oferǎ protecŃie contra manifestǎrii unor evenimente de creditare de genul: declanşǎrii procedurii de faliment sau a migraŃiilor cǎtre clase superioare de risc. Prin urmare, în momentul în care un astfel de eveniment se declanşeazǎ, deŃinǎtorul unui CD va fi plǎtit cu o sumǎ de bani, exact ca şi în cazul încheierii unor asigurǎri împotriva unor anumite riscuri.

Cu toate acestea, între instrumentele derivate de hedging împotriva riscului de creditare şi asigurǎrile clasice existǎ unele diferenŃe semnificative. Astfel, spre exemplu, CD-urile oferǎ un anumit grad de protecŃie în ceea ce priveşte activele suport, chiar dacǎ aceste active nu se identificǎ în toate cazurile cu activele deŃinute de cǎtre cei care achiziŃioneazǎ aceste instrumente derivate. Cu alte cuvinte, titlurile derivate de creditare permit o separare a riscului de creditare de activele care îl declanşeazǎ, astfel încât, cele douǎ se vor putea tranzacŃiona în mod separat una de alta. De asemenea, CD-urile prezintǎ avantajul cǎ nu sunt înregistrate în bilanŃul instituŃiilor financiare ceea ce înseamnǎ cǎ, ele nu necesitǎ achiziŃionarea efectivǎ a activului suport (a titlurilor de credit asociate). In schimb, pentru ca titlurile derivate de creditare sǎ facǎ dovada unei eficienŃe depline, este necesarǎ înainte de toate definirea cu precizie a evenimentelor de creditare care le pot activa ( de exemplu întârzierile în efectuarea plǎŃilor, restructurǎri, falimente, etc.) şi a sumei care urmeazǎ a fi plǎtite, avându-se în vedere totodatǎ şi ratele estimate de recuperare în caz de declanşare a riscului de faliment.

Prin urmare, CD-urile permit ambelor pǎrŃi implicate în tranzacŃie: cumpǎrǎtorii şi respectiv vânzǎtorii de „protecŃie” sǎ îşi adapteze expunerile la riscul de creditare în concordanŃǎ cu propriile nevoi. Actorilor economici în cǎutare de protecŃie, noile instrumente le oferǎ nenumǎrate alternative de hedging împotriva riscului de creditare, pe când în cazul celor aflaŃi în cǎutare

de noi oportunitǎŃi de investiŃii, aceste instrumente reprezintǎ o alternativǎ perfectǎ.

Titlurile derivate de creditare (CD) pot fi împǎrŃite în trei categorii şi anume:

o Mijloace de protecŃie împotriva declanşǎrii riscului de faliment care oferǎ celor care le achiziŃioneazǎ plǎŃi compensatorii în caz de manifestare a riscului de creditare;

o Swap-uri în ceea ce priveşte întregul beneficiu oferit de un titlu de creditare (valoare nominalǎ+dobânzi);

o OpŃiuni privind spread-urile de creditare (primele de risc) care permit luarea unor „poziŃii” în ceea ce priveşte spread-urile viitoare de creditare.

Instrumentele de protecŃie împotriva declanşǎrii riscului de faliment

reprezintǎ o modalitate de asigurare contra acestui risc, prin oferirea posibilitǎŃii deŃinǎtorului lor de a vinde - în caz de declanşare a procedurii falimentului debitorului – obligaŃiunile acestuia, la valoarea lor nominalǎ, emitentului swap-ului de creditare. In schimbul asumǎrii unui asemenea risc, emitentul titlului de swap va pretinde periodic plata unei taxe exprimatǎ în procente din valoarea nominalǎ a obligaŃiunii. Aceastǎ taxǎ se va stabili la rândul sǎu în funcŃie de calitatea emisiunii respective de obligaŃiuni, care va depinde şi ea de standingul debitorului emitent.

Instrumentele de swap pot servi la diminuarea riscului de creditare prin intermediul unei diversificǎri artificiale a portofoliului de credite. In acest scop, se va proceda la achiziŃionarea şi vinderea simultanǎ de swap-uri de creditare privind titlurile de credit a diverse companii. Spre exemplu, un investitor cu o expunere la risc de X milioane EUR corespunzǎtoare unei companii V, poate sǎ se decidǎ sǎ se protejeze împotriva riscului asociat de contrapartidǎ, vânzându-şi o parte din expunere (cumpǎrând CD-uri) contra plǎŃii periodice a unei taxe. Ulterior, el va vinde aceste CD-uri unei alte companii, Z, primind la rândul sǎu un anumit nivel al premium-ului.

Swap-uri privind întregul beneficiu oferit de un titlu de credit reprezintǎ o altǎ modalitate de protecŃie împotriva riscului de creditare. Aceste instrumente inovatoare permit înlocuirea venitului adus de obligaŃiunea corporativǎ supusǎ unor riscuri inerente de contrapartidǎ, cu un beneficiu reprezentat de rata dobânzii LIBOR la care se adaugǎ un spread stabilit în funcŃie de durata de derulare a contractului de creditare.

Cât priveşte opŃiunile privind spread-urile de creditare, acestea dau dreptul deŃinǎtorului lor de a „cumpǎra” un spread viitor de creditare. Cu alte cuvinte, activul suport a unui contract cu opŃiuni îl constituie de aceastǎ datǎ însuşi spread-ul de creditare. Valoarea acestui spread va depinde de scadenŃa activului suport datoritǎ faptului cǎ durata este cea care mǎsoarǎ senzitivitatea modificǎrilor în timp ale spread-ului de creditare. Acest tip de opŃiune oferǎ deŃinǎtorului sǎu o protecŃie împotriva riscului unei creşteri a spread-ului de

creditare care s-ar traduce într-o diminuare a valorii emisiunii de obligaŃiuni deŃinute de cǎtre instituŃia de creditare.

Marele avantaj prezentat de cǎtre aceste opŃiuni îl constituie faptul cǎ ele pot izola efectul generat de modificǎrile spread-urilor de creditare asupra preŃului obligaŃiunilor deŃinute de efectele exercitate de ceilalŃi factori luaŃi în calculul evaluǎrii titlurilor de credit. Cu alte cuvinte, aceste contracte cu opŃiuni permit surprinderea în mod separat a efectelor exercitate de modificǎrile în ratele dobânzilor şi respectiv a efectelor generate de modificǎrile spread-urilor de creditare.

Aceastǎ prezentare a tehnicilor de prevenire a riscului de creditare nu se doreşte nicidecum a fi o abordare in extenso a tuturor metodelor de protecŃie împotriva unui astfel de risc* . Dimpotrivǎ, printr-o trecere succintǎ în revistǎ a câtorva dintre instrumentele cele mai utilizate la ora actualǎ în protecŃia împotriva riscului de creditare, am cǎutat sǎ nominalizăm unele alternative viabile ale tehnicii tradiŃionale (dar nu mai puŃin eficiente) de management a expunerilor la risc. Prin îmbinarea eficientǎ a celor douǎ metodologii de management a riscului de creditare, managerii de portofoliu vor putea obŃine un grad sporit de eficienŃǎ în combaterea acestui risc.

Câteva precizǎri mai sunt totuşi necesare a fi făcute spre finalul demersului nostru şi anume:.

- în primul rând, impactul acŃiunilor întreprinse de cǎtre managerii de portofoliu în combaterea şi diminuarea riscului de portofoliu ar trebui sǎ se reflecte în final într-o reducere de proporŃii a pierderilor neaşteptate, chiar dacǎ, venitul aferent portofoliului de creditare se va menŃine în aceleaşi limite;

- în al doilea rând, nu trebuie sǎ se treacǎ cu vederea faptul cǎ inclusiv utilizarea unor instrumente derivate de creditare poate sǎ fie, la rândul sǎu, purtǎtoare a unor riscuri de creditare inerente, rezultate tocmai din achiziŃionarea acestor titluri. Prin urmare, politica de management a riscului de creditare va trebui astfel ajustatǎ încât sǎ includǎ în calcul şi acest risc potenŃial.

4.- Unele concluzii privind cazul României. Cunoaşterea riscului de creditare la nivel de portofoliu permite, în

ultimǎ instanŃǎ şi o determinare a tehnicii optime de gestiune a acestuia. Aşa cum am mai precizat, tehnicile de protecŃie împotriva acestui tip de risc s-au diversificat nespus de mult, permiŃând o structurare „personalizatǎ” a fiecǎrui portofoliu de creditare, în concordanŃǎ cu particularitǎŃile pe care acestale prezintă. Scopul final îl reprezintǎ, în ultimǎ instanŃǎ, reducerea la minimum a

* pentru o abordare în detaliu a acestor tehnici a se vedea Joel Bessis „Risk

Management in Banking”[4] şi Arvanitis Gregory „Credit. The Complete Guide to Pricing, Hedging & Risk Management”[2]

riscului de creditare. În ce priveşte tehnicile de prevenire a riscului de creditare, acestea sunt

nenumǎrate, extinzându-se de la vechile metode tradiŃionale de limitare a concentrǎrii la nivel de portofoliu, pânǎ la metodele şi instrumentele cele mai noi şi complexe, concepute pentru a rǎspunde strict nevoii de gestiune a acestui tip de risc. Dintre aceste instrumente noi se remarcă: - swap-urile, privind cedarea întregului beneficiu adus de un titlu contra unei dobânzii LIBOR; - opŃiunile împotriva riscului de faliment ; - opŃiunile privind spread-urile de creditare.

La nivel european, tehnicile de evaluare şi management a riscului de creditare sunt la ora actualǎ în plinǎ expansiune, ele fiind folosite din ce în ce mai mult în managementul performant al instituŃiilor de credit pentru a se rǎspunde cât mai eficient proliferǎrii acestui tip de risc, generat şi amplificat de schimbǎrile intense care au loc în plan financiar şi instituŃional.

În ce priveşte România, din pǎcate ea se aflǎ, la acest capitol, într-un stadiu incipient, continuând sǎ persevereze în utilizarea unor modele tradiŃionale. O eventualǎ integrare a Ńǎrii noastre în Uniunea Europeanǎ şi apoi aderarea sa ulterioarǎ la Uniunea Economicǎ şi Monetarǎ îi va creşte şi mai mult vulnerabilitatea în faŃa unor riscuri financiare de contrapartidǎ provenite din exterior. Aceasta pe de o parte. Pe de altǎ parte, adoptarea unor modele moderne, de ultimă oră, de management a riscului de creditare prespune în mod necesar existenŃa apriori a unor registre de date extinse pe o perioadǎ suficient de îndelungatǎ de timp, privind probabilitǎŃile de manifestare a diferitelor evenimente de creditare (migraŃie/faliment), a ratelor de recuperare în caz de faliment şi în cele din urmǎ existenŃa unor modele viabile de determinare a ratelor viitoare ale dobânzii spot şi forward. Mai adăugăm faptul că, până în prezent, extrem de puŃine emisiuni de titluri de credit ale unor firme româneşti au un rating extern favorabil, stabilit de cǎtre agenŃii internaŃionale de rating, precum Standard&Poor’s sau Moody’s. Toată această stare de fapt conduce în mod inevitabil spre un cerc vicios. Drept urmare, singura soluŃie viabilǎ pare sǎ fie, la acest moment, prelungirea termenului de aşteptare pânǎ în momentul în care vom reuşi sǎ ajungem la o situaŃie economico-financiarǎ mai stabilǎ. Aceasta nu înseamnǎ însǎ cǎ instituŃiile financiare din România nu trebuie sǎ conlucreze în crearea unui cadru de stabilitate şi să persevereze eventual în dezvoltarea propriilor sisteme interne de rating, bazate pe indicatori economico-financiari comparabili, care ulterior vor necesita doar o simplă racordare şi o punere de „acord” cu sistemele de rating utilizate la nivel european. Bibliografie:

1. Allan, L. (2005) - Credit Risk Modelling of Middle Markets, Wharton, Working papaers, fic.wharton.upenn.edu/fic/allenpaper.pdf

2. Focus Group on Credit & Risk Management (2005) - Credit Risk Management Industry Best Practices. http://www.bangladesh-bank.org/pressrl/corerisks/creditrisks.pdf

3. Oesterreichische Nationalbank (OeNB); Financial Market Authority (FMA) (2004) – Guidelines on Credit Risk Management. Credit Approval Process and Credit Risk Management. www.oenb.at/en/img/credit_ approval_process_tcm16-23748.pdf

4. Perraudin, William (2004) – Structured Credit Products. Pricing, Rating, Risk Management and Basel II. Risk Books

5. Shimko David (2004) – Credit Risk Models and Management. Risk Books

6. Teixeira, Paul (2005) – Hedging Credit Risk Using Equity Derivatives, http://www.cam.wits.ac.za/mfinance/papers/PauloProposal.pdf

7. Van Deventer, Donald; Imai, Kenji (2003) – Credit Risk Models & the Basel Accords. John Wiley $ Sons Pte Ltd

8. Van Greuning, Hennie; Brajovic Bratanovic, Sonja (2003) – Analyzing and Managing Banking Risk. A Framework for Assessing Corporate Governance and Financial Risk, Second Edition, The World Bank, Washington D.C.

9. Varga Péter: Hitelkockázat és kezelése; Bankszemle, august/septembrie, 2000

Studiul 4 .- METODE ŞI TEHNICI UTILIZATE ÎN SUPRAVEGHEREA

ADMINISTRĂRII RISCULUI DE CREDIT ÎN BĂNCI

InstituŃiile de credit prin activităŃile lor zilnice sunt expuse la diferite riscuri, acestea putând afecta atât banca ca atare cât şi întregul sistem bancar, naŃional sau transnaŃional. Schimbarea permanentă a mediului de activitate a băncilor, marcat de creşterea de volatilitate , internaŃionalizare şi liberalizare a pieŃelor financiare, este intr-o continuă transformare. Efectul de contagiune, aşa cum a fost dovedit de răspândirea efectelor crizei financiare, determină autorităŃile de supraveghere să mărească atenŃia vis-à-vis de riscurile financiare şi implicit faŃă de riscul sistemic.

PiaŃa bancară s-a confruntat cu probleme de funcŃionare, autoritatea monetară, nedispunând până în anul 1998, de instrumente suficiente pentru a declanşa starea de incapacitate de plată, ceea ce a condus la disfuncŃionalităŃi ale sistemului. Pentru minimizarea acestui risc, Banca NaŃională a României şi-a întărit funcŃia de supraveghere prudenŃială a sistemului bancar şi-a consolidat organismele de garantare a depozitelor, a perfecŃionat sistemul de monitorizare a băncilor prin îmbunătăŃirea unor instrumente de sprijin indirect, respectiv Centrala Riscurilor Bancare, Centrala Incidentelor de PlăŃi şi Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar.

Indiferent de tipul instituŃiilor bancare - bănci regionale, locale, universale, de investiŃii sau de retail, toate şi-au ajustat comportamentul ca actori pe piaŃa financiar-bancară, în funcŃie de evoluŃia sistemului bancar marcat de fenomenul globalizării, intensificarea concurenŃei, liberalizarea pieŃelor financiare, apariŃia inovaŃiilor financiare.

În general autorităŃile de supraveghere folosesc, în activitatea de supraveghere, o abordare de sus în jos, axându-se pe identificarea, cuantificarea, gestionarea şi controlul riscurilor, plecând de la raportările financiare ce dau semnalul şi ajungând la particular, toate acestea cu ajutorul unor instrumente denumite sisteme de avertizare timpurie.Cel mai cunoscut sistem de supraveghere a băncilor este CAMEL100, model folosit în Statele Unite ale Americii. Federal Reserve Bank evaluează instituŃiile de credit pe baza unor evenimente, praguri, etc., incluse în sistemul CAMEL. Modelul Modelul SEER Risk Bank (System for Estimating Examination Ratings) utilizat de FED stabileşte probabilitatea de faliment bancar sau de subcapitalizare severă prin intermediul unei regresii de tip probit. Din aceeaşi categorie a instrumentelor de identificare timpurie a instituŃiilor de credit a căror performanŃă se deteriorează face parte şi modelul SCOR (Statistical Camels Off-site Rating) utilizat de FDIC (Moinescu, 2007).

Comisia Bancară din FranŃa utilizează sistemul SAABA ce foloseşte date istorice pentru a evalua pierderile posibile la nivelul portofoliului de credite în următorii trei ani. Analiza diagnostic şi mecanismul de alertă se fundamentează pe nivelul indicatorului de solvabilitate şi pe calitatea acŃionariatului.

Banca Italiei (BdI) a estimat o funcŃie de supravieŃuire a instituŃiilor de credit italiene folosind modelul Cox Proportional Hazards. Aceasta cuantifică probabilităŃile apariŃiei unor stări de dificultate severă la nivelul băncilor italiene într-un orizont de timp de doi ani. În acest sens, starea de dificultate severă este apreciată pe baza evenimentelor de faliment în sens juridic, a celor de preluare a unei instituŃii de credit de către o alta mai puternică financiar şi a celor în care sistemul de rating bancar (PATROL101) clasifică instituŃia de credit în categoria 4 sau 5

Conceptul nou introdus de Acordul Basel II îl constituie analiza bazată pe risc102 a băncilor care presupune o permanentă revizuire analitică a activităŃii băncii, asigurându-se menŃinerea stabilităŃii şi încrederii în sistemul financiar. Această abordare presupune extinderea instrumentelor cu care operează analiza bancară tradiŃională, acestea fiind puncte de plecare pentru anticiparea riscurilor şi realizarea simulaŃiilor, modificarea acestora în timp oferind o

100 Acronim format din elementele incluse în procesul de verificare a securităŃii şi solidităŃii instituŃiilor de credit: solvabilitatea, calitatea activelor, calitatea managementului, calitatea veniturilor şi lichiditatea. 101 Adecvarea capitalului, profitabilitate, riscul de credit, organizare, lichiditate. 102 Organization ’s pure risk - a fost utilizat pentru prima dată în 1956 de Russel Gallanger Risc Management: A new Phase of Cost Control, Harward Business Review.

imagine dinamică a performanŃelor băncii. Pe de altă parte, indicatorii financiari (referitori la structura bilanŃului, profitabilitate, riscul de piaŃă şi riscul de credit, lichiditate sau poziŃiile valutare) fac obiectul supravegherii bancare, fiecare bancă având obligaŃia de a calcula,

1 Sistemul de rating bancar CAAMPL, posibilităŃi de imbunătăŃire

Rolul major al autorităŃii de supraveghere este acela de a preveni riscul sistemic prin promovarea unei supravegheri bancare eficiente care să asigure realizarea stabilităŃii şi viabilităŃii întregului sistem bancar. În acest sens s-a impus necesitatea implementării, în cadrul DirecŃiei supraveghere – Serviciul sinteză, a Sistemului Uniform de Rating Bancar - CAAMPL. Sistemul de rating bancar şi de avertizare timpurie utilizat de Banca NaŃională a României este CAAMPL. Acesta a fost implementat în 1999 în vederea promovării unei supravegheri eficiente, aliniată practicilor şi standardelor internaŃionale (Stoica, 1999). Obiectivul fundamental al sistemului de supravegere este identificarea într-o fază incipientă a acelor bănci care sunt considerate ineficiente, conform criteriilor de evaluare a aspectelor financiare şi operaŃionale stabilite de autoritatea monetară sau manifestă trenduri adverse, necesitând o supraveghere specială Patru din cele şase componente (C – adecvarea capitalului, A – calitatea activelor, P - profitabilitate şi L – lichiditate) sunt analizate în funcŃie de o gamă de mare de indicatori, pentru care au fost stabilite, pornind de la standardele internaŃionale în materie şi de la condiŃiile specifice sistemului bancar din România, cinci intervale şi cinci ratinguri corespunzătoare acestora, redate în Anexa 1. Baza de calcul a indicatorilor o reprezintă raportările financiar – contabile şi prudenŃiale transmise lunar de bănci (off-site). În timpul acŃiunilor de inspecŃie (on-site) la sediul instituŃiilor de credit analiza se completează cu celelalte două componente (C – calitatea acŃionariatului şi M – managementul) ce contribuie în mod direct la stabilirea profilului de risc al băncilor, a politicilor şi strategiilor de dezvoltare, precum şi la aprecierea conformităŃii cu cerinŃele prudenŃiale. Indicatorii cantitativi folosiŃi în cadrul sistemului CAAMPL de supraveghere a prudenŃei bancare în vederea determinării gradului compus de clasificare sunt prezentaŃi în Anexa 2.

1.1 Supravegherea riscului bancar “off-site supervision”

În conformitate cu prevederile art.25 (1) din Legea nr.312/2004 – Lege privind Statutul Băncii NaŃionale a României, competenŃa exclusivă de autorizare a instituŃiilor de credit şi supraveghere prudenŃială a acestora revine Băncii NaŃionale a României. Alin.(2) menŃionează că “pentru asigurarea funcŃionării şi viabilităŃii sistemului bancar, Banca NaŃională a României este împuternicită:

a. să emită reglementari, să ia măsuri pentru impunerea respectării acestora şi să aplice sancŃiunile legale în cazurile de nerespectare;

b. să controleze şi să verifice, pe baza raportărilor primite şi prin inspecŃii la faŃa locului, registrele, conturile şi orice alte documente ale instituŃiilor de credit autorizate pe care le consideră necesare”.

Prevederile legale mai sus menŃionate sintetizează, în fapt, tehnicile utilizate de Banca NaŃională a României pentru supravegherea prudenŃială a activităŃii instituŃiilor de credit, respectiv:

a. supravegherea “off-site” – bazată pe analiza raportărilor financiare şi de prudenta bancară transmise de instituŃiile de credit;

b. supravegherea “on-site” – asigurată prin inspecŃii la sediul central şi la sediile secundare ale instituŃiilor de credit.

Off-site supervision, este un proces prin care Banca NaŃională a României prin DirecŃia de Supraveghere monitorizează şi analizează diferite raportări103 fără a se deplasa la sediul instituŃiilor de credit. Pe lângă aceste raportări, de cele mai multe ori de natură contabilă, pentru susŃinerea “examinărilor de acasă”, au loc întâlniri periodice cu conducătorii băncilor pentru o înŃelegere completă a instituŃiei de credit. Comunicarea off-site dintre instituŃiile de credit şi Banca NaŃională a României, în ceea ce privesc raportările financiare şi nu numai, se realizează printr-o reŃea internă de raportare numită SIRBNR prin intermediul căreia diferite rapoarte sunt transmise cu o anumită peridiocitate104 (termene de raportare până la o anumită oră, zilnică, anuală, trimestrială, semestrială etc.), la baza lor stând diferite regulamente, norme, ordine sau chiar scrisori din partea Băncii NaŃionale a României adresate instituŃiei de credit. În cadrul analizei pe baza raportărilor se calculează următoarele componente din cadrul sistemului de rating CAAMPL:

� C – adecvarea capitalului, � A – calitatea activelor, � P – profitabilitate � L – lichiditate

Dintre componentele sistemului de rating CAAMPL aş dori să scot în evidenŃă câteva care sunt hotărâtoare în avertizarea materializării riscului de credit în cadrul instituŃiilor de bancare..

Componenta C a ratingului CAAMPL, adecvarea capitalului, poate indica dacă o bancă poate să-şi menŃină un capital corespunzător, în raport cu 103 Raportări prudenŃiale, statistice, rapoarte de audit etc. 104 Un exemplu poate fi raportarea privind tranzacŃiile efectuate pe piaŃa valutară interbancară care se transmit zilnic pentru pentru ziua precedentă până la ora 9.15, pentru tranzacŃiile valută contra monedă naŃională din ziua bancară precedentă şi până la ora 11.00 pentru tranzacŃiile valută contra valută aferente zilei bancare precedente.

natura şi profilul de risc, precum şi cu capacitatea conducerii de a identifica, măsura şi controla aceste riscuri.

Pentru stabilirea gradului de adecvare a capitalului105 se are în vedere efectul riscurilor de credit, de piaŃă şi a altor riscuri asupra condiŃiei financiare a băncii. Tipurile si mărimea riscurilor, în activitatea băncii, determină în ce măsură capitalul ar trebui să se situeze deasupra nivelului minim impus de reglementări pentru a face faŃă unor consecinŃe nedorite.

Adecvarea capitalului unei bănci este evaluată (dar nu limitată) în funcŃie de următorii factori:

� nivelul şi calitatea capitalului şi situaŃia generală financiară a băncii; � capacitatea managementului de a face faŃă nevoilor curente de majorare

a capitalului social; � natura, trendul şi volumul activelor problemă şi provizionarea

corespunzătoare a acestora; � structura bilanŃului (incluzând natura şi suma imobilizărilor corporale),

riscul pieŃei, concentrarea riscului; � expunerea riscului din activităŃi extrabilanŃiere; � calitatea şi consistenŃa veniturilor, justeŃea dividendelor; � perspective şi planuri de creştere, precum şi experienŃa trecută; � accesul la piaŃa de capital şi alte surse de capital.

Pentru calcularea şi analiza componentei C se folosesc o serie de indicatori cum ar fi:

� Raport de solvabilitate – Fonduri proprii / [Active la valoare netă (respectiv după deducerea elementelor de pasiv rectificative) + elemente în afara bilanŃului, transformate în echivalent credit în funcŃie de gradul lor de risc de transformare în credit] ponderate in funcŃie de gradul lor de risc de credit;

� Rata capitalului propriu (efectul de pârghie) – Capital propriu / Total activ (valoare netă)

� Raportul dintre capitalul propriu şi capitalul social – Capital propriu / Capital social

� Indicele de creştere a capitalului propriu (în valori reale, deflatorul utilizat fiind indicele preŃurilor de consum)106 - Perioada curentă (N) / Perioada de referinŃă (N -1)

Componenta A a ratingului CAAMPL, poate reflecta riscul potenŃial al creditelor, al investiŃiilor şi al altor active, precum şi al tranzacŃiilor extrabilanŃiere. Evaluarea calităŃii activelor trebuie analizată şi în funcie de gradul de provizionare a acestora. De asemenea, este necesar să se ia în calcul

105 În perioadele în care banca realizează performanŃe slabe, capitalul, acŃionând ca un tampon, menŃine încrederea publicului în sistemul bancar, promovează stabilitatea fondurilor depozitarilor şi sprijină dezvoltarea rezonabilă a instituŃiei. 106 Indicatorul se analizează în funcŃie de trend şi de valorile medii calculate pe sistem bancar sau pe grupa în care banca a fost încadrată

toate celelalte riscuri care pot afecta valorificarea activelor băncii, incluzând riscurile de exploatare, de piaŃă, de reputaŃie, strategie şi altele. Capacitatea managementului este reflectată de măsura în care reuşeşte să identifice, să urmărească şi să controleze aceste riscuri.

Calitatea activelor băncii este evaluată (în mod nelimitativ) în funcŃie de următorii factori:

� practici sănătoase de administrare a creditului şi de identificare a riscurilor;

� nivelul, distribuŃia, gravitatea şi trendul activelor neperformante atât pentru tranzactiile bilantiere cât şi extrabilanŃiere;

� adecvarea provizioanelor şi a altor rezerve; � riscul de credit rezultat din tranzacŃii extrabilanŃiere cum ar fi

scrisori de garanŃie, acreditive, linii de credit şi altele; � varietatea şi calitatea portofoliilor de credite şi investiŃii; � gradul de concentrare a riscului; � adecvarea politicilor şi practicilor de credit şi investiŃii; � capacitatea managementului de administrare corespunzătoare a

activelor, inclusiv identificarea şi colectarea activelor problemă; � adecvarea controlului intern şi a sistemelor informatice manageriale. Pentru calcularea şi analiza componentei A se folosesc o serie de

indicatori cum ar fi: � rata generală de risc - [Active la valoare netă (respectiv dupa

deducerea elementelor de pasiv rectificative) + elemente în afara bilanŃului, transformate în echivalent credit, în funcŃie de gradul lor de risc de transformare în credit] ponderate în funcŃie de gradul lor de risc de credit / Totalul activelor din bilanŃ şi a elementelor din afara bilanŃului la valoare contabilă;

� Credite acordate clientelei (valoare brută) / Total activ (valoare brută);

� Credite acordate clientelei în total surse atrase şi împrumutate (valoare brută);

� Total credite restante şi îndoielnice / Total portofoliu credite (valoare netă);

� Credite restante şi îndoielnice acordate clientelei / Total portofoliu de credite aferente clientelei (valoare netă)107

� Credite şi dobânzi restante şi îndoielnice (valoare netă) / Capitaluri proprii;

� CreanŃe restante şi îndoielnice (valoare netă) / Total activ; � CreanŃe restante şi îndoielnice (valoare netă) / Surse atrase şi

împrumutate;

107 Indicatorul se analizează în funcŃie de trend şi de valorile medii calculate pe sistem bancar sau pe grupa în care banca a fost încadrată. Nu participă în mod direct la determinarea ratingului.

� CreanŃe restante şi îndoielnice (valoare neta) / Capitaluri proprii � Mijloace fixe + stocuri de materiale / Total activ (valoare netă)108 � Rata riscului de credit 1 - Expunere neajustată aferentă creditelor şi

dobânzilor clasificate în “îndoielnic” şi “pierdere” / Total credite şi dobânzi clasificate (exclusiv elementele în afara bilanŃului);

� Rata riscului de credit 2 - Expunere neajustată aferentă creditelor şi dobânzilor clasificate în “substandard”,“îndoielnic” şi “pierdere” / Total credite şi dobânzi clasificate (inclusiv elementele în afara bilanŃului);

� Rata riscului de credit şi a plasamentelor interbancare 3 - Expunere neajustată aferentă creditelor bancare, nebancare, a plasamentelor interbancare şi dobânzilor clasificate în “îndoielnic” şi “pierdere” / Total credite, plasamente interbancare şi dobânzi aferente acestora, clasificate;

� Gradul de acoperire cu provizioane (inclusiv rezerva pentru riscuri bancare) a expunerii ponderate în funcŃie de risc aferente creditelor bancare şi nebancare, plasamentelor interbancare şi a dobânzilor corespunzătoare acestora clasificate în “substandard”, “îndoielnic” şi “pierdere” – Rezerve pentru riscuri bancare + provizioane aferente creditelor şi plasamentelor / Expunere ajustată a creditelor şi plasamentelor interbancare clasificate în “substandard”, “îndoielnic” şi “pierdere”;

� Ponderea creditelor bancare şi nebancare, a plasamentelor interbancare şi a dobânzilor aferente acestora clasificate în “substandard”, “îndoielnic” şi “pierdere” expunere ajustată, în capitaluri proprii şi provizioane - Expunere ajustată a creditelor, plasamentelor şi dobânzile aferente acestora clasificate în “substandard”, “îndoielnic” şi “pierdere”/ Capitaluri proprii şi provizioane;

� Rata de acoperire a creditelor şi plasamentelor neperformante – (Fonduri proprii – credite bancare şi nebancare, plasamente interbancare şi dobânzi aferente clasificate în “îndoielnic” şi “pierdere”, expunere ajustata) / Total activ (valoare neta);

� Indicele de creştere a creditelor acordate clientelei la valoare brută (în valori reale, deflatorul utilizat fiind indicele preŃurilor de consum) - Perioada curentă (N) / Perioada de referinŃă (N -1)109;

� Indicele de creştere a creditelor restante şi îndoielnice la valoare brută (în valori reale, deflatorul utilizat fiind indicele preŃurilor de consum) - Perioada curentă (N) / Perioada de referinŃă (N -1);

108 Indicatorul se analizează în funcŃie de trend şi de valorile medii calculate pe sistem bancar sau pe grupa în care banca a fost încadrată. Nu participă în mod direct la determinarea ratingului. 109 Indicatorul se analizează în funcŃie de trend şi de valorile medii calculate pe sistem bancar sau pe grupa în care banca a fost încadrată

Putem spune astfel că supravegherea off-site se constituie ca un dispozitiv de avertizare timpurie (early warning system) ce trage semnale de alarmă în cazul deteriorării indicatorilor instituŃiei raportoare în intervalul de timp dintre două supravegheri “on-site”.

1.2 Supravegherea riscului bancar “on-site supervision”

„On-site supervision” reprezintă a doua modelitate de exercitare a funcŃiei de supraveghere pe care o are Banca NaŃională a României. Această inspecŃie la faŃa locului este o continuare, o prelungire a supravegherii off-site. RelaŃia dintre cele două componente ale supravegherii este una de complementaritate în sensul că, analiza efectuată pe baza raportărilor trasează liniile de activitate pentru inspecŃiile la sediul instituŃiilor de credit, cum de altfel inspecŃiile on-site certifică acurateŃea raportărilor off-site.

De asemenea prin supravegherea la sediul instituŃiilor de credit se urmăresc şi alte aspecte generatoare de risc de credit, ce nu pot fi determinate prin tehnici de supraveghere „off-site” cum ar fi calitatea conducerii sau managemntul instituŃiei.

Aceste inspecŃii nu sunt organizate ah-hoc ci sunt pregatite pe baza unei tematici precise ce cuprind obiective specifice profilului de risc al instituŃiei verificate. La baza acestei acŃiuni au stat analizele şi rapoartele off-site ce indicau deteriorarea sau aprecierea excesivă a unor indicatori, lucru ce impunea organizarea unei supravegheri on-site.

Începând cu anul 2004 a fost modificată modalitatea de evaluare a managementului băncilor prin utilizarea unor modele de evaluare a riscurilor de tipul scorecard ce permit calcularea şi atribuirea unui calificativ pentru fiecare componentă a sistemului de management: planificarea, monitorizarea, controlul, evaluarea.

Din anul 2005 a fost modificată abordarea în evaluareacomponentei „L”, astfel încât aceasta să cuantifice capacitatea de a planifica, monitoriza şi controla riscurile bancare, să evalueze calitatea guvernanŃei corporative, calitatea sistemelor informaŃionale la nivel de bancă, precum şi adecvarea sistemelor de audit intern.

1.3 PosibilităŃi de îmbunătăŃire a sistemului de rating CAAMPL

CAAMPL – sistemul de rating bancar şi de avertizare timpurie se bazează pe evaluarea a şase componente care reflectă într-o manieră uniformă şi cuprinzătoare performanŃele unei bănci, în conformitate cu legislaŃia şi reglementările bancare în vigoare.

C – adecvarea capitalului A – calitatea acŃionariatului

A – calitatea activelor M – management P – profitabilitate L – lichiditate

În urma analizelor off şi on –site fiecare instituŃie de credit primeşte câte

un rating pentru fiecare indicator de analiză, pentru fiecare componentă CAAMPL (actualizate periodic în urma acŃiunilor de inspecŃie la sediul băncilor) şi în final un rating compus şi un scor final ce reprezintă punctajul total acordat indicatorilor ce definesc elementele CAAMPL.

Fiecare din cele şase componente sunt evaluate pe o scară de valori cuprinsă între 1 şi 5, astfel încât 1 reprezintă cel mai performant nivel şi 5 cel mai scăzut, marcând nivelul maxim de preocupare a autorităŃii bancare. Patru din aceste componente (C- adecvarea capitalului, A – calitatea activelor, P – profitabilitate, L–lichiditate) sunt evaluate pe baza unor indicatori. Intervalele valorice au fost stabilite pornind de la standardele internaŃionale în materie şi de la condiŃiile specifice sistemului bancar din România. În timpul acŃiunilor de inspecŃie on site, analiza se completează cu celelalte două componente, calitatea acŃionariatului – A şi managementul – M, care contribuie în mod direct la stabilirea profilului de risc al băncilor, a politicilor şi strategiilor de dezvoltare, precum şi la aprecierea conformităŃii cu cerinŃele prudenŃiale.

łinând cont de cerinŃele prevederilor din cadrul acordului Basel II privind supravegherea instituŃiilor de credit, elementele ce pot fi dezvoltate în cadrul sistemului de rating CAAMPL se referă la:

� completarea modalităŃii de notare a calităŃii acŃionariatului prin acordarea de rating-uri individuale pentru fiecare actionar110, dintre acestea putem enumera situaŃia financiară a acŃionarilor, tipul acŃionarului tipul raporturilor cu instituŃia de credit etc.

� cuantificarea senzitivităŃii la riscul de piaŃă � măsurarea riscului de credit prin utilizarea coroborată a bazelor

de date primite de la instituŃiile de credit privind tipurile de credit, sectorul de activitate, date obŃinute de la CRB şi CIP coroborate de elemente macroeconomice privind sectoarele de activitate unde instituŃiile de credit au plasamente cu o concentraŃie considerabilă.

110 Metodologiile de rating bancar utilizate de autorităŃile de supraveghere reprezintă, mai ales, sisteme expert care furnizează evaluări doar pentru perioada la care se face analiza, fără a oferi semnale privind evoluŃiile viitoare. Rezultatele ex post trebuie completate cu informaŃii furnizate de instrumente de previziune a căror utilizare oferă mai mult timp la dispoziŃia autorităŃii de supraveghere pentru adoptarea măsurilor necesare

2 PosibilităŃi de perfecŃionare a modelelor de gestiune a riscului de credit în bănci

Pentru gestionarea unui portofoliu de credite există mai multe modele111, fiecare punând accentul pe diferite aspecte (intrări). Astfel, pe de o parte accentul este pus pe date istorice referitoare la contrapartidă (SD, rating-ul debitorului, incidentele de nerambursare, frecvenŃa ş.a.), dintre acestea menŃionăm modelul CreditRisk+ sau modelul CreditMetrics, iar pe de altă parte modele de gestiune a portofoliului de credite ce iau în considerare şi indicatori macroeconomici (CreditPortofolioView sau PortofolioManager), poziŃionând astfel contrapartidele într-un context mai realist privind probalitatea de nerambursare.

Cu certitudine că există un număr impresionant de modele pentru gestionarea unui portofoliu de credit însă nu acest lucru reprezintă scopul acestui referat ci identificarea elementelor minime ce trebuie să fie îndeplinite în alcătuirea acelui model de către instituŃia de credit.

În elaborarea modelelor există câteva principii ce trebuie avute în vedere în momentul alcătuirii modelelor112 (conform recomandărilor Comitetului de la Basel):

a.) instituŃiile de credit nu trebuie să uite că responsabilitatea primară în procesul de alcătuire îi revine acesteia;

b.) modelul trebuie să aibă reale capacităŃii predictive a estimărilor de risc ale unei bănci si examinarea modului în care acestea sunt utilizate în activităŃile relevante ale instituŃiei de credit;

c.) nu există o metodă univesală de elaborare a acestora ci doar elemente minime ce trebuie introduse în model;

d.) trebuie să includă atât elemente calitative cât şi elemente cantitative;

e.) procesul şi rezultatele trebuie supuse unor revizuiri independente.

Astfel, într-o primă etapă, instituŃiile de credit vor efectua validarea modelelor interne, urmând ca autoritatea de supraveghere să evalueze modul în care a fost efectuată validarea de către bănci. În acest sens, este posibil ca autoritatea de supraveghere să folosească unele din tehnicile de validare aplicate de instituŃia de credit.

111 O descriere a alcătuirii modelelor de scoring bazate pe regresia liniară este prezentată de R. A. Johnson, D. W. Wichern, Applied Multivariante Statistical Analysis, 2002, Prentice-Hall sau L. C. Thomas, D. B. Edelman, J. N. Cook, Credit Scoring and Its Applications, 2002, SIAM 112 www.bis.org

Sursa: Banca NaŃională a României

Figura nr. 1 Validarea modelelor interne de rating

Validarea efectuată de instituŃia de credit conŃine 2 etape: (i) validarea sistemului şi (ii) validarea procesului. Validarea sistemului are drept scop asigurarea minimizării riscului de model (riscul ca modelul să prezinte o imagine incorectă a riscurilor reale). Riscul de model poate să apară ca urmare a113:

� incorectitudinii sau incompletitudinei datelor aferente diferitelor expuneri;

� evaluării inadecvate a instrumentelor derivate OTC (over-the-counter) (în cazul riscul de piaŃă);

� ipotezelor excesiv de simplificatoare;

� tratării neadecvate a riscurilor neliniare;

� reacŃiei insuficient de prompte la schimbarea condiŃiilor pieŃei.

113 An explanatory note on Basel II IRB risk weight functions”, BCBS (2005); „Approaches to the Validation of Internal Rating Systems", Deutsche Bundesbank, Monthly Report – (2003); „Banque de France Rating” – Companies Department 2005; Newsletter no. 6, BIS BC Publication – "Validation of Low-default portfolios in the Basel II Framework" (2005).

Autoritatea de supraveghere

Validare internă bănci

Validarea sistemului Validarea procesului

Arhitectura modelului

Componenta riscului

Calitatea datelor

Raportarea internă şi rezolvarea

problemelor

Utilizarea modelelor

Back-testing/Stress-testing

Evaluare risc (Risc Measure)

Benchmarking

Validarea sistemului poate fi descompusă la rândul ei în 2 componente: (i) validarea arhitecturii modelului şi (ii) evaluarea diferitelor componente ale riscului. În evaluarea arhitecturii modelului se va efectua o revizuire calitativă a tehnicilor statistice utilizate, precum şi o analiză a relevanŃei datelor utilizate pentru construirea modelului pentru diferitele linii de activitate ale băncii, şi a modului în care au fost selectaŃi factorii de risc (spre exemplu în cazul riscului de credit se va verifica dacă factorii explicativi ai modelului de nerambursare sunt semnificativi din punct de vedere economic).

O etapă complementară validării sistemului o reprezintă validarea procesului, în care se evaluează integritatea cu care a fost implementat modelul, raportările interne şi sistemul decizional. Dacă validarea sistemului presupune efectuarea unor serii de proceduri cantitative, validarea procesului este de natură calitativă.

Din momentul validării, este de aşteptat ca modelele interne să aibă o evoluŃie continuă. De aceea, o dată ce modelul a fost recunoscut, se va stabili împreună cu instituŃia de credit modificările care trebuie pre-notificate şi cele care vor fi post-notificate către autoritatea de supraveghere. Modificările semnificative vor determina reevaluarea modelului în scopul reautorizării.

În alcătuirea unui model de gestionare a portofoliului de credite trebuie să fie incluse un număr minim de variabilele care pot fi împărŃite în patru grupe:

1. Rapoartele financiare (Anexa 3) calculate în baza declaraŃiilor financiare ale firmelor (de exemplu ROA, rapoartele de lichidităŃi etc. )

2. Date referitoare la persoane ( în cazul de scoring al firmelor foarte mici sau persoane fizice ) prin descrierea statutului personal a unei persoane fizice sau a patronului unei firme foarte mici.

3. Variabilele comportamentale descriu comportamentul specific al unui client în momentul rambursării creditului / închirierii calculat pe baza experienŃei interne, alternativ externe cu expunerea creditului către o entitate individuală, de exemplu lungimea medie a perioadei depăşite, numărul de scrisori expediate etc.

4. Variabilele subiective determinate pe baza evaluării unui analist de credit şi referindu – se la acele domenii din activitatea firmei, care nu poate fi obiectivă şi uşor cantificată, de exemplu valoarea calităŃii managementului, valoarea nivelului tehnologic comparat cu întreg sectorul, competenŃa / experienŃa persoanei apreciate etc.

2.1 Elemente obligatorii privind alcătuirea modelelor de gestiune a riscului de credit

Pentru fiecare instituŃie de credit se recomandă, ca întreaga expunere la risc a creditului să fie monitorizată prin limite şi sistem de raportare.

În cele mai cunoscute metodologii de scoring (Dobson, 2001), valoarea riscului de credit este efectuată prin metoda unei ecuaŃii de scoring: Y = wo + w1 X1 + w2 X2 + … + wn Xn, unde:

• X1, X2, …, Xn – variabile de intrare ale modelului ( în cazul în care scoring este destinat de a măsura riscul de credit al unei firme, de regulă aceste variabile reprezintă rapoarte financiare calculate din extrase de cont finaciare)

• wo, w1, w2, …, wn – coeficient şi constante de interceptare, care descriu ponderea variabilelor particulare ale modelului, aşa – numitele weights (ponderi )

• Y – numărul care descrie stabilitatea / starea creditului al entităŃii sub verificare şi depinde de precizarea modelului Y mai mare, adică o evaluare mai slabă a creditului; cu toate acestea relaŃia poate fi inversă.

Din punct de vedere al teoriei statistice, modelele de scoring ale

creditului sunt constituite în structura unui model liniar generalizat, care în contrast cu regresiunea liniară tradiŃională permit modelarea relaŃiilor non – liniare, introducerea variabilelor dependente şi independente clasificate nominal şi pierderea unor restricŃii în eventualitatea distribuirii variabilelor în model (MCCullagh et al., 1989).

AplicaŃiile scoringului în managementul riscului de credit şi bineînŃeles al managementului portofoliului de credite, pot fi împărŃite în:

� scoring de aplicaŃie ( valoarea riscului de credit a clienŃilor noi ) şi � scoringul comportamental ( valoarea riscului de credit la clienŃii

existenŃi )

O instituŃie produce valori ale riscului de credit al entităŃilor prin metoda de scoring aplicat, care solicită un credit, ambele pentru prima dată sau după o lungă întrerupere în colaborare. BineînŃeles că scoringul trebuie să se bazeze pe date externe, în astfel de cazuri instituŃia care utilizează scoringul, nu se află în posesia datelor interne referitoare la cooperarea cu eventuala parte concurentă.

Scoringul comportamental este utilizat cu privire la debitori, cu care instituŃia de scoring a avut recent o expunere de credit. În astfel de cazuri cu excepŃia datelor externe, (de exemplu cele care conŃin extrase de cont finaciare), experienŃa acumulată pe durata cooperării cu un client stabilit, trecutul lui de creditare pot fi utilizate pentru îndeplinirea valorii riscului de credit. În scoringul comportamental cu excepŃia rapoartelor financiare care sunt etalon în aplicaŃia de scoring, sunt utilizate astfel de variabile ca şi perioada medie întârziată, numărul de rapeluri expediate. Necesitatea de a aplica scoring comportamental rezultă din faptul că, datele externe disponibile nu furnizează toate informaŃiile despre astfel de factori, ca de ex. onestitatea şi

conştiinciozitatea debitorului când achită creditul. Anumite măsuri ai acestor factori sunt create în scoringul comportamental şi sunt adăugate la numărul de variabile deja utilizate în aplicarea scoringului.

Procesul de alcătuire a unui model de scoring constă în următoarele etape: 1. Definirea cazului de neîndeplinire a obligaŃiilor. 2. Adunarea datelor istorice ale contrapartidelor. 3. Alegerea variabilelor X1, X2, …, Xn. 4. Pe baza datelor istorice se evaluează parametrii wo, w1, w2, …, wn. 5. Verificarea modelul Ńinând cont de acurateŃea prevăzută.

Sursa: elaborat de autor Figura nr. 2 Procesul de concepere a unui model de scoring

O menŃiune foarte importantă pe care vreau să o fac este aceea că, acest proces nu poate fi închis într – un cadru rigid algoritmic, pentru că procesul de alcătuire a unui model de scoring care poate conŃine şi elemete de statistică, econometrie, este un proces dinamic, astfel că testele finale ar putea indica un efect slab al modelului şi este necesar să revenim la una din etapele enumerate mai sus114.

În modelele alcătuite prin metodologia logit, cu siguranŃă rezultatul Y reprezintă de fapt o funcŃie a probabilităŃii de default, într – un interval din viitor, de exemplu un an, de la calcularea rezultatului. Astfel printr – o bună calibrare a modelului, cu cât definiŃia neîndeplinirii utilizată la calibrarea modelului este mai vastă, cu atât rezultatele Y obŃinute la ieşire sunt mai mari.

114 SPSS, http://www.spss.com; S-plus, http://www.insightful.com/ (versiunea comercială a produselor “R” disponibilă pe http://www.r-project.org); Stata, http://www.stata.com; Statistica, http://www.statsoft.com; SAS, http://www.sas.com.

Definirea noŃiunii de deafault

Adunarea datelor istorice ale contrapartidei

Selectarea variabilelor sistemului

Parametrizarea modelului

Verificarea modelului

Pentru neîndeplinirea obligaŃiilor, ca şi criterii, pot fi incluse: � o întârziere mai mare de 60 de zile3 a plăŃii datoriilor / garanŃiilor � bancrută / faliment � neîndeplinirea datorilor creditului faŃă de alte instituŃii � utilizare colaterală din cauza problemelor financiare ale debitorilor � restructurarea (reeşalonare, refinanŃare, rescadenŃare ş.a.) datoriei ca

urmare a situaŃiei financiare dificile. Când se defineşte o neîndeplinire a obligaŃiilor, instituŃia de credit care

alcătuieşte modelul de analiză a riscului de credit, atât ex-ante cât şi post-factum, trebuie să fie în măsură să răspundă la întrebarea: “Care dintre instituŃiile de credit nu ar fi acordat un credit/nu ar fi făcut acel plasament, dacă ar fi ştiut dinainte că va apare acea situaŃie?”.

De aici reiese importanŃa stabiliri default-ului. Acest lucru presupune extinderea definirii, în scopul managementului riscului de credit, fiind astfel subordonată profilului de aversiune la risc al instituŃiei de credit respective. Se pune greşit accentul pe faptul că, modul de definire a unei neîndepliniri a obligaŃiei este limitat de calitatea datelor istorice, utilizate la alcătuirea modelului. DefiniŃia prea detaliată poate fi inutilă într-o etapă dată, aşa cum poate fi imposibilă determinarea momentului dacă neîndeplinirea apare sau nu în trecut pentru prea multe contrapartide.

În cazul în care o instituŃie de credit optează pentru un model logit avem variabilele explicative independente X1, X2, …, Xn, cu care vom modela starea entităŃii Y, aşa – numitele variabile dependente. În scoringul bazat pe regresie logistică, starea entităŃii Y are următoarea interpretare: Y = P ( default X1, X2, …, Xn, ), şi astfel Y denotă probabilitatea neîndeplinirii într – o perioadă prelungită începând cu data de raportare la care variabilele X1, X2, …, Xn, au fost calculate. Printr – o astfel de interpretare Y prin X1, X2, …, Xn, pe baza regresiei liniare şi în consecinŃă încercarea de a construi regresia formulei Y = wo + w1X1 + w2X2 + … + wnXn întâmpină probleme de natură fundamentală: Y probabil că aparŃine şirului [ 0,1 ], şi combinaŃiei liniare Y = wo + w1X1 + w2X2 + … + wnXn pot lua orice valori ( - ∞, ∞ ). Pentru a depăşi această problemă, transformarea non – liniară a variabilei Y este alcătuită prin metoda funcŃiei.

y

− y

yn

11a

numit funcŃia de legătură. Astfel aplicând transformarea

alcătuim o formulă de ecuaŃie:

nn XwXwXwwy

yn ++++=

−

.......1

1 22110

sau echivalent

( )( )nn

nn

XwXwXww

XwXwXwwy

+++++++++

=.......exp1

.......exp

22110

22110

Expresia ( )( )a

a

exp1

exp

+aparŃine întotdeauna intervalului (0,1) iar problema

menŃionată mai jos pentru regresie liniară dispare. TranziŃia de la un model de regresie liniară la un model de logit poate fi cercetat de asemenea prin aplicarea transformării în dreapta ecuaŃiei Y = wo + w1X1 + w2X2 + … + wnXn

Y = π ( wo + w1X1 + w2X2 + … + wnXn ) unde

( )( )x

xx

exp1

exp)(

+=π

În cazul în care instituŃia de credit optează pentru – modelul probit - ,

acesta se bazează pe transformarea metodei funcŃiei ( ) wnXn w1X1 wo, +…++σµNx a unde σµ ,N este funcŃia de densitate

cumulativă normală.

Pentru estimarea probabilităŃii de nerambursare, cele mai utilizate abordări folosite în modelele de măsurare a riscului de credit sunt:

� Metoda istorică: ⇒ Estimare pe baza analizei discriminant; ⇒ Estimare pe baza modelelor probit şi logit, modele cu variabile

latente; ⇒ Estimare bayesiană (de exemplu se poate combina o matrice de

tranziŃie Standard & Poor’s sau propriile aşteptări cu o matrice de tranziŃie estimată printr-un model logit);

⇒ Modelare utilizând procese Markov: presupune că tranziŃia de la un rating la altul este un proces aleator şi independent în timp.

� Metoda bazată pe valoarea firmei (modelul lui Merton)

2.2 Factorii generatori de risc de credit în bănci Sistemele de evaluare şi estimare a riscului de credit implementate în

cadrul instituŃiilor financiare (bancare) încearcă să cuantifice pierderile care pot apare ca urmare a defaultului (incapacitate de plată) contrapartidei. Factorii riscului de credit sunt în general specifici fiecărei firme, dar trebuie să includă şi o serie de variabile macroeconomice care reflectă starea economiei şi a

ramurilor specifice. Dintre factorii ce pot determina riscul de credit amintesc (Maniu, 2006):

- defaultul – este o stare discretă a contrapartidei (fie debitorul este în incapacitate de plată sau poate să-şi onoreze obligaŃiile). Această situaŃie apare cu o anumită probabilitate – probabilitate de default (PD)

- expunerea la default (EAD) – expunerea la creditare este valoarea economică a creanŃelor asupra debitorului la momentul defaultului

- pierderea ca urmare a defaultului (LGD) este pierderea procentuală din total expunere rezultată în urma defaultului

Pierderea aşteptată din activitatea de creditare reprezintă valoarea medie a pierderilor care pot afecta portofoliul de credite al unei bănci pentru un anumit orizont de timp. Pierderea aşteptată reprezintă un cost al activităŃii de creditare al unei bănci.

- pierdere aşteptată – preŃul creditelor (dobânzi + comisioane) şi provizioane

- pierderea neaşteptată – provizioanele de risc + resursele proprii ale băncii

- pierderile extreme – provizioane + capitalul propriu determinat pe baza tress testing-ului şi scenariilor (Jorion, 2007).

Capitalul economic al unei bănci trebuie să permită acoperirea acestor pierderi neaşteptate fără să afecteze stabilitatea financiară a instituŃiei.

Factorii de risc care pot genera deteriorări sau pierderi la nivelul portofoliului pot îmbrăca diferite forme, în funcŃie de elemetele luate în calcul la alcătuirea modelului. Când se alcătuieşte un model pentru evaluarea riscului de credit, pentru managementul portofoliului de credit deja existent sunt utilizate următoarele date, de care poate depinde calitatea rezultatului, în funcŃie de care se iau hotărâri privind strategia instituŃiei de credit, planul de afacere al acesteia:

� în cazul firmelor (persoane juridice), declaraŃiile financiare ale contrapartidelor.

� în cazul persoanelor fizice sau a firmelor mici (considerate retail), date referitoare la situaŃia personalului contrapartidei, de exemplu situaŃia familială, posesia unui autoturism, numărul copiilor, vechimea la locul de muncă, ş.a..

� trecutul privind creditele contrapartidelor, de exemplu date principale pentru a stabili dacă şi când au apărut neîndepliniri ale obligaŃiilor contractuale (cum ar fi întârzierea plăŃii, utilizări colaterale, volumul de vânzări etc. ). ImportanŃa datele menŃionate mai sus este potenŃată de faptul că aceste

informaŃii sunt pentru a calibra ponderile wo, w1, w2, …, wn .într-un model. În

ceea ce priveşte exactitatea modelului, cantitatea şi calitatea datelor colectate sunt decisive.

2.3 Profilul de risc al instituŃiei bancare, factor de impact în administrarea portofoliului de credite

În demersurile sale privind elaborarea unor metodologii de lucru în vederea elaborării unor tehnici – modele de lucru, instituŃiile de credit trebuie să Ńină cont de două lucruri, pe de o parte să consulte literatura de specialitate, inclusiv cerinŃele formulate prin regulamente, legi, proceduri de lucru, dar şi de specificul fiecărei instituŃii de credit. Astfel modelele conceptuale folosite pentru sistemul de notare privind identificarea riscului de credit la care se expune contrapartida înainte de acordarea creditului, respectiv de asumarea angajamentului de plată, trebuie să Ńină cont pe de o parte atât de experienŃa creditorului în procesul de acordare credite, cât şi modelele automate de previzionare a posibilităŃii de nerambursare a angajamentului asumat, acest lucru realizîndu-se prin modele sofisticate, statistice de estimare a comportamentului contrapartidei pe parcursul derulării angajamentului.

Modelele elaborate, ar fi de preferat, să conŃină atât elemente tip rating cât şi elemente statistice, sub forma unor modele matematice, bine puse la punct. FuncŃia de scoring115, care este un pas important în crearea sistemului de rating, nu presupune în mod necesar determinarea unei probabilităŃi de nerambursare pentru fiecare contrapartidă sau grup de contrapartide, ci doar transpunerea trăsăturilor de risc considerate relevante, într-o măsură unică, reprezentată de o valoare denumită scor. În urma interconectării şi ierarhizării modelelor de scoring se va reliza încadrarea contrapartidelor în clasele de notare.

Modelele de scoring ce pot fi folosite de o instituŃie de credit pot fi modele statistice sau/şi modele subiective (euristice) în funcŃie de particularitatea fiecărei instituŃii bancare.

Modelele statistice (McCullagh et. al. 1989) stabilesc calitatea debitorului în mod obiectiv pe baza unui eşantion de date considerate reprezentative şi includ în principal:

� Metoda discriminantă constă în stabilirea unei ipoteze privind şansele ca în medie debitorii solvabili să primească un „scor” mai mare decât cei insolvabili. Prin metode statistice bazate pe optimizarea discriminării (a

115 FuncŃia de scoring este un procedeu statistic sau euristic (subiectiv) care permite ordonarea contrapartidelor după nivelul de risc, nivel fie stabilit de analistul de credit (prin verificarea trăsăturilor contrapartidei considerate relevante, pe baza unui manual sau formular de evaluare conceput la nivelul instituŃiei) fie calculat în mod automat cu ajutorul unui model statistic (creat pe baza unui set iniŃial de date care cuprinde trăsăturile de interes şi evenimentele de nerambursare înregistrate), fie ca o combinaŃie între cele două.

gradului de separare a debitorilor rău platnici sau buni platnici) sunt determinate ponderile de importanŃă a indicatorilor care intră calculul scorului;

� Metoda regresiilor multivariate, (diferă mai mult la nivel conceptual de cea anterioară) constă în modelarea dependenŃei unei variabile bivariate, endogene, (exemplu: 1 pentru SD>90 zile, 0 pentru SD<90 zile) faŃă de un set de variabile reprezentate de factorii de influenŃă ai acesteia consideraŃi exogeni. Cele mai uzitate forme funcŃionale sunt funcŃia logistică (logit) şi funcŃia reprezentată de distribuŃia normală cumulată (probit). Motivul alegerii unor asemenea funcŃii este limitarea valorilor estimate la un interval finit care reprezintă probabilităŃile de insolvabilitate ale debitorilor;

� ReŃelele neurale sunt modele matematice complexe.

Modelele de scoring (Wichem, 2002 & Thomas et.al. 2002) euristice (subiective) încercă să exploateze metodic experienŃa subiectivă a celor care acordă creditele şi includ în funcŃie de gradul de sistematizare:

� Metoda chestionarului, care se bazează pe experienŃa analistul de credit. Sunt formulate un set de întrebări considerate a fi relevante pentru determinarea calităŃii debitorului şi în funcŃie de răspunsul primit se acordă un anumit punctaj căruia i se alocă o anumită pondere. EsenŃial este faptul că nici punctele nici ponderile nu sunt stabilite pe baza unor proceduri statistice, ci a aprecierilor subiective a experŃilor care elaborează respectivele chestionare;

� Sistemele calitative se delimitează de cele de mai sus prin faptul că există un sistem de ordonare calitativă a răspunsurilor într-un set de categorii care sunt notate şi cărora li se alocă o anumită pondere. Pentru a nu se crea confuzii în ceea ce priveşte delimitarea conŃinutului categoriilor predefinite, analistul de credit este ajutat de un „manual de utilizare”. Manualul trebuie să descrie într-o manieră clară circumstanŃele în care se acordă gradaŃiile pe fiecare trăsătură de analizat. Doar în acest mod este posibilă o evaluare cât mai coerentă, care să nu depindă de diferenŃele în experienŃă sau cunoştinŃe ale analistului;

� Sistemele expert sunt soluŃii informatice care imită modul uman de rezolvare a problemelor într-un anumit domeniu. Acestea constă dintr-un structură arborescentă de condiŃii „dacă/atunci” care doreşte să copieze modul în care ofiŃerul de credit tinde să ia decizia de acordare a creditului. Gradul de complexitate al acestei structuri trebuie să integreze cât mai multă experienŃă şi trebuie înnoit în funcŃie de evoluŃia acesteia;

BIBLIOGRAFIE Bichi C., Dumitru I., Moinescu B., (2003) „Reglementare si supraveghere bancara”, Editura ASE Dimitris N. Chorafas (2007), Stress Testing for Risk Control under Basel II, Elsevier Ltd., Oxford, USA Engelmann B., Rauhmeier R. (2006), The Basel II Risk Parameters, Berlin – Heidelberg Isaic-Maniu, I. (2006), Caracterizarea statistică a riscului: concepte, tehnici, aplicaŃii, Editura ASE, Bucureşti Isărescu, M. (2001), ReflecŃii economice. PieŃe, bani, bănci, Editura Expert, Bucureşti Trenca, I. (2005), Noi tehnici de evaluare şi protecŃie privind riscul de creditare, PiaŃa de Capital, Editura UniversităŃii de Vest, Timişoara Uyemura, D., Donald R.Deventa (1993), Financial Risk Management în Banking, SUA Van Greuning, H. & Brajovic Bratanovic, S. (2003), Analyzing and Managing banking risk,The World Bank

Studiul 5 .- CerinŃe ale elaborării modelelor de credit scoring utilizate în administrarea riscului portofoliului de credite bancare

Metodele de credit scoring sunt modele multivariate, deoarece utilizează cei mai importanŃi indicatori economici şi financiari ai firmelor, ca variabile de intrare. Rezultatul unui model de tip credit scoring este un scor numeric, care măsoară indirect probabilitatea de nerambursare a clientului (Resti, A. & Sironi, A., 2007:287). Deşi tehnicile care stau la baza modelelor credit scoring au apărut în anii ’30, în articolele lui Fischer (1936) şi Durand (1941), aceste modele au cunoscut o dezvoltare în anii ’60 prin lucrările lui Beaver (1967)116 şi Altman (1968)117. În anii ’80, regresia logistică a devenit din ce în ce mai răspândită. A fost utilizată pentru prima dată de către Ohlson (1980) pe un eşantion de 105 firme insolvabile şi 2058 de firme solvabile. Regresia probit a fost utilizată pentru prima dată de Zmijewski (1984). În anii ’80, a apărut şi algoritmul de partiŃionare recursivă (Frydman, H. et al., 1985), care reprezintă variabilele explicative şi combinaŃiile valorilor prag sub forma 116 A folosit 30 de indicatori pentru a determina solvabilitatea unei firme. 117 A elaborat un model pe un eşantion de 66 de firme (33 de firme solvabile şi 33 de firme insolvabile) cu 5 indicatori financiari.

unui arbore decizional, alegând cele care au putere predictivă. Din anii ’90, au apărut reŃelele neuronale.

1. Categorii de modele de credit scoring – caracteristici conceptuale În acest capitol, vom prezenta trei categorii de modele de credit scoring:

- analiza discriminantă - modele de regresie (liniară, logit şi probit) - modele noi: reŃele neuronale, algoritmul genetic, etc.

1.1. ANALIZA DISCRIMINANTĂ Analiza discriminantă a fost studiată de către Fischer în anul 1936. Modelul constă în determinarea unei relaŃii liniare optime între un set p de variabile explicative alese (Xi), cu scopul separării cât mai bine posibil a celor două populaŃii de clienŃi118 (solvabili şi insolvabili) pe baza variabilelor Xi. Scorul z al clientului j este redat de următoarea formulă:

pjpijijjj xwxwxwxwwz ++++++= ......22110 ,

unde parametrii wi reprezintă structura combinaŃiei liniare între variabilele explicative, aceşti parametri trebuie estimaŃi, iar xij este variabila explicativă i a clientului j. Principiul care stă la baza metodologiei discriminante este ca vectorul ponderilor sau coeficienŃilor ),...,,( 10 pwwwW = , care va îngloba cele p

trăsături ale clientului într-una singură, reprezentată de scorul z prin formula de mai sus, să maximizeze proiecŃia covarianŃei între cele două categorii de clienŃi şi să minimizeze proiecŃia covarianŃei intracategorii. IntuiŃia care ar separa cele două grupuri de clienŃi din spaŃiul p dimensional al trăsăturilor, trebuie să fie realizată astfel încât măsura prin scor a centrelor celor două populaŃii (ca medie) să fie cât mai mare, iar măsura diferenŃierii la nivelul aceluiaşi grup să fie cât mai mică, adică scorul obŃinut în interiorul fiecărei categorii să fie pe cât posibil concentrat în jurul mediei de scor la nivel de categorii. 1.2. REGRESIA LOGISTICĂ (REGRESIE DE TIP LOGIT/PROBIT) Acest tip de regresie estimează valori discrete (de tip 0-1, client solvabil-client insolvabil), care rezultă într-o măsură de tip continuu şi mărginit119, care poate fi interpretată drept probabilitatea ca un client să aparŃină unei categorii sau alteia, în baza unor variabile explicative Xi, care o caracterizează. Probabilitatea estimată este dată de următoarea formulă:

)(

1Xe

p

p βα+=−

,

118 Firme sau persoane fizice. 119 De exemplu, în intervalul (0,1).

unde X este vectorul variabilelor explicative, β este vectorul coeficienŃilor corespunzători variabilelor explicative, p reprezintă probabilitatea ca un client al băncii să devină insolvabil (Bhatia, M., 2006:97). Regresia logit are următoarea formulă:

)(1

1)1(

XeYP βα +−+

== ,

unde X este vectorul linie al variabilelor explicative, iar β este vectorul coloană al coeficienŃilor corespunzători variabilelor explicative. O consecinŃă a formei funcŃiei de mai sus este că efectul variaŃiei unei variabile explicative Xi, precum şi a coeficienŃilor β asupra lui P, este maxim la nivelul mediei populaŃiei variabilelor explicative Xi şi care corespunde probabilităŃii de 0,5 şi tinde să fie 0 la valorile extreme ale parametrilor. Pentru regresia probit, funcŃia logistică este înlocuită de distribuŃia cumulativă normală. Forma funcŃională este dată de:

∫+

∞−

−=+Φ==

X t

dteXYPβα

πβα 2

2

2

1)()1( ,

unde Φ reprezintă funcŃia densităŃii normale de probabilitate, X este vectorul linie al variabilelor explicative, iar β este vectorul coloană al coeficienŃilor corespunzători variabilelor explicative. Estimarea modelelor de tip logit sau probit se realizează prin metoda verosimilităŃii maxime, în care variabila explicată este considerată a urma distribuŃia binomială, iar distribuŃia lui βX este considerată, după caz, logistică sau cumulativă normală. 1.3. REłELE NEURONALE ReŃelele neuronale sunt modele matematice care imită (într-o formă simplificată) modul în care creierul uman (şi nu numai) procesează informaŃia. Modelul apare ca o structură de neuroni interconectaŃi prin sinapse. Există o multitudine de tipuri de reŃele neuronale în funcŃie de structura, modul de organizare şi metoda de „învăŃare” a lor. Cea mai răspândită formă este perceptronul multistrat. Structura tipică a unei astfel de reŃele neuronale este: un strat inputuri (sau variabile explicative în modelele anterioare), unul sau mai multe straturi intermediare (sau ascunse) de neuroni şi un strat de outputuri. Neuronii preiau inputurile de la stratul de R inputuri p, şi conform intensităŃii sumei inputurilor, transferă mai departe o valoare rezultantă, care va constitui valoare de intrare pentru stratul următor de neuroni. FuncŃiile de transfer sunt de regulă funcŃii finite, fie de formă discretă, fie de tip logistic, dar pot fi şi pe domeniu nelimitat, precum funcŃia liniară (Resti, A. & Sironi, A., 2007:301).

2. CERINłE PRIVIND ELABORAREA UNUI MODEL DE CREDIT SCORING

• CONSTRUIREA EŞANTIOANELOR DE ESTIMARE ŞI DE TESTARE

Eşantionul trebuie divizat în două mulŃimi disjuncte de cazuri (debitori): eşantionul de analiză sau estimare şi eşantionul de testare. Primul este cel în baza căruia se construieşte modelul. Al doilea serveşte exclusiv pentru testarea performanŃei modelului, dezvoltat pe eşantionul de estimare. Testarea aplicabilităŃii modelului pe un eşantion neutilizat în estimare, este o cerinŃă esenŃială pentru validarea unui model. Divizarea eşantionului se poate efectua în două moduri:

- Divizarea unică în cele două eşantioane de analiză (estimare) şi testare. Divizarea eşantionului se efectuează în mod aleator, cu verificarea reprezentativităŃii eşantioanelor rezultate.

- Aplicarea metodei bootstrap. În acest caz, iniŃial întregul eşantion este utilizat drept eşantion de estimare. Într-o a două etapă, se efectuează un număr de divizări după metoda descrisă la punctul precedent, iar pentru fiecare repetare se estimează un model, care este testat pe eşantionul de testare corespunzător. Algoritmul este aplicat pentru validarea stabilităŃii modelului şi a puterii de generalizare.

• PROCESUL DE SELECłIE A VARIABILELOR

Analiza unei variabile în defavoarea alteia se bazează pe analiza corelărilor cu variabila explicată (evenimentul de rambursare), precum şi cu alte variabile, pe respectarea ipotezelor modelelor utilizate şi pe amploarea contribuŃiei la eficienŃa finală a funcŃiei scor. Controlul procesului de selecŃie a variabilelor se poate efectua urmând diferite puncte de vedere complementare:

- aprecierea calitativă a puterii discriminatorii a variabilei - analiza corelării între două variabile explicative, este preferabil ca

acestea să fie independente, pentru a nu aduce informaŃii redundante - analiza corelării între fiecare variabilă explicativă şi nerambursare, care

este variabila de explicat, este preferabil ca cele două variabile să fie puternic corelate.

Abordări ale aprecierii puterii discriminatorii a unei variabile:

- analiza ratei de nerambursare prin tranşe de valori (ordonate în prealabil) ale variabilei:

Această abordare constă în: - clasificarea în ordine crescătoare (sau descrescătoare) a valorilor

luate de variabila studiată pe subiecŃii eşantionului disponibil - regruparea acestor valori pe tranşe egale (percentile, decile,

cuantile, etc.) - determinarea pentru fiecare din acestea a procentajului dosarelor

de nerambursare şi reprezentarea distribuŃiei astfel obŃinute sub formă grafică.

Graficul astfel obŃinut reflectă capacitatea de discriminare a variabilei: ea este importantă în cazul în care concentrarea este foarte mare într-o clasă sau dacă discriminarea este foarte asimetrică.

- vizualizarea puterii de discriminare pe perechi de variabile explicative: Metoda este utilă în faza mai avansată de selecŃie a variabilelor, mai ales

în contextul detectării unor relaŃii neliniare. Se poate face cu aproximaŃie o apreciere privind natura planului de separare între cele două categorii de interes.

- analiza distribuŃiilor variabilei pe fiecare grup de debitori (solvabil/insolvabil): Analiza histogramelor valorilor, luate de variabila examinată pe fiecare din cele două sub-populaŃii de subiecŃi, permite, de asemenea, aprecierea puterii discriminatorii a acestei variabile: această putere este cu atât mai slabă, cu cât suprapunerea celor două curbe este importantă. Pot exista două situaŃii extreme:

- cele două curbe sunt distincte: În acest caz, variabila studiată este perfect discriminatorie. Rezultatul ar fi că această unică variabilă explicativă ar separa perfect cele două categorii (situaŃie inexistentă în realitate). ApariŃia unei asemenea relaŃii sugerează o eroare în colectarea/pre-procesarea datelor.

- cele două curbe sunt suprapuse: În acest caz, variabila studiată nu permite deloc o distincŃie între întreprinderile insolvabile şi cele solvabile şi nu trebuie, deci, reŃinută în construcŃia unui scor (situaŃie frecvent întâlnită în realitate).

Analizele corelării pot fi realizate fie între variabilele explicative (în scopul distanŃării variabilelor prea corelate între ele, care nu aduc decât o informaŃie aproximativ similară), fie între o variabilă explicativă şi o variabilă de nerambursare. Din punct de vedere al metodologiei, următoarele abordări pot fi utilizate pentru a măsura dependenŃa dintre două variabile:

- Calculul coeficientului de corelaŃie între două serii, ceea ce impune ca acestea să conŃină valori continue. Coeficientul de corelaŃie detectează doar legăturile liniare dintre variabile. În consecinŃă, indicatorul este de preferat în modelele liniare.

- Metoda χ2 este aplicabilă pentru variabilele calitative sau cantitative, sub rezerva ca ultimele să fie clasificate. Elementul subiectiv în această metodă îl reprezintă modul în care se realizează clasificarea variabilei cantitative (împărŃire în cuantile, decile, etc.).

- Estimarea univariată presupune estimarea succesivă a modelului de scoring pe fiecare variabilă în mod individual (estimarea variabilei explicate în baza unei singure variabile explicative). Avantajul metodei este verificarea concomitentă a relevanŃei lor şi a satisfacerii restricŃiilor impuse de forma funcŃională a modelului ales. Dezavantajul este neglijarea corelaŃiei dintre variabilele explicative.

• EVALUAREA PUTERII DISCRIMINATORII

Puterea de discriminare desemnează abilitatea unui model de a delimita ex-ante situaŃiile de nerambursare de cele de rambursare. Modelul cu valoarea maximă pentru acest criteriu va avea capacitatea de a identifica în avans toŃi debitorii care nu-şi vor rambursa creditul. În practică, un asemenea sistem nu există. Pentru a putea interpreta acurateŃea unui astfel de model, este necesară valoarea pragului de discriminare. Atunci când scorul depăşeşte acest nivel, modelul clasifică debitorul în categoria „nerambursare”. În caz contrar, modelul va clasifica debitorul în categoria „rambursare” (Dardac, N. & Moinescu, B., 2006:58). Scopul discriminării debitorilor, utilizând modele scoring, este de a reflecta diferenŃa între evenimentele reale de faliment şi de non-faliment. Modelul poate conduce la predicŃii bune sau rele ale ambelor situaŃii. În particular, există patru posibilităŃi:

- alarmă corectă - nesemnalare corectă - alarmă falsă (eroarea de tip II) - nesemnalare falsă (eroarea de tip I).

Evaluarea puterii discriminatorii se poate face prin următoarele metode: - tabelul de contingenŃă - curba ROC120 şi statistica AUROC121 - rata de eroare Bayesiană - curba CAP122 şi statistica AR.

a) Tabelul de contingenŃă În forma sa statistică, tabelul de mai jos este numit tabel de contingenŃă.

Tabelul 2. Tabelul de contingenŃă Solvabil Insolvabil Solvabil, conform estimării

iInsolvabil

coretă Alarmă%

Solvabili

falsă Alarmă%

120 ROC – The Receiver Operating Characteristic. 121 AUROC – The Area Under the ROC curve. 122 CAP – The Cumulative Accuracy Profile.

Insolvabil, conform estimării

iInsolvabil

falsă eNesemnalar%

Solvabili

corectă eNesemnalar%

Total 100% 100% (Sursa: Christodoulakis, G. & Satchell, S., 2008:28)

Nivelul potenŃial al acurateŃei modelului statistic (dat fiind setul de criterii explicative) se obŃine optimizând nivelul pragului de alarmă, în funcŃie de importanŃa relativă între erorile de predicŃie. Acestea sunt de două categorii: deteriorări nesemnalate (eroarea de tip I) şi alarme false (eroarea de tip II). Eroarea de tip I desemnează situaŃia în care modelul clasifică un anumit client în categoria solvabil când, de fapt, se adevereşte că este insolvabil. Eroarea de tip II desemnează situaŃia în care modelul clasifică un anumit client în categoria insolvabil când, de fapt, se adevereşte că este solvabil (Dardac, N. & Moinescu, B., 2006:59).

b) Curba ROC şi statistica AUROC Evaluarea puterii discriminatorii, folosind curba ROC, va fi realizată atât prin vizualizare grafică, cât şi prin valoarea suprafeŃei delimitate de curbă. Aceasta modelează relaŃia dintre procentul debitorilor rău platnici corect identificaŃi prin model (CAR123) şi rata alarmei false (FAR124). În construirea curbei ROC, trebuie respectate următoarele etape:

- se calculează procentul debitorilor rău platnici corect identificaŃi prin model, precum şi nivelul alarmei false pentru fiecare prag din mulŃimea scorurilor obŃinute din estimări

- pe abscisă se trece rata alarmei false - pe ordonată se trece procentul debitorilor rău platnici corect identificaŃi

prin model (Christodoulakis, G. & Satchell, S., 2008:29).

Concavitatea curbei ROC este echivalentul scorurilor cu un conŃinut informaŃional, fiind funcŃie descrescătoare, non-concavitatea indică un uz al informaŃiei suboptimal în definirea funcŃiei scor. De aceea, un model indiferent, va avea drept rezultat grafic prin bisectoare. Un model perfect va clasa toate cazurile de nerambursare în categoria celui mai mic scor (riscant). Un model va fi considerat discriminant dacă reuşeşte să concentreze majoritatea cazurilor de nerambursare în categoriile cele mai riscante, iar curba acestuia va tinde către laturile pătratului unitate (Deutsche Bundesbank, 2003:11).

123 Correct Alarm Rate. Procentul debitorilor rău platnici, corect identificaŃi prin model, pentru un anumit prag, se calculează ca raport între numărul debitorilor rău platnici, corect identificaŃi prin model pentru acel prag şi numărul total de rău platnici. 124 False Alarm Rate. Reprezintă ponderea debitorilor plătitori, care au fost incorect clasificaŃi ca şi rău platnici.

Un indicator numeric al performanŃei curbei ROC este valoarea suprafeŃei de sub curbă (AUROC), care se calculează după următoarea formulă:

∫=1

0

)( dFARFARCARAUROC (Christodoulakis, G. & Satchell, S., 2008:30).

Nu există un standard internaŃional general utilizat pentru definirea unei valori minime acceptabile a acestuia. Totuşi, conform Hosmer, D. W. & Lemeshow, S., (2001), sistemele de notare cu o valoare a suprafeŃei între 0,7 şi 0,8 prezintă o bună putere de discriminare. c) Rata de eroare Bayesiană Evaluarea puterii discriminatorii, folosind rata de eroare Bayesiană, se realizează în baza următoarei formule:

))()1()(1((minRe CFARpCCARproare DDc

−+−= ,

unde Reroare este rata de eroare Bayesiană, pD reprezintă rata de nerambursare din portofoliu, CAR este procentul debitorilor rău platnici corect identificaŃi prin model, FAR reprezintă ponderea debitorilor plătitori care au fost incorect clasificaŃi, ca şi rău platnici.

Rata de eroare Bayesiană exprimă probabilitatea minimă de eroare a modelului. Cu cât este mai precis modelul, cu atât mai mică va fi eroarea de clasificare. Interpretarea rezultatului se va face cu prudenŃă, mai ales în cazul în care ponderea debitorilor care nu au rambursat este prea mică (Christodoulakis, G. & Satchell, S., 2008:189). d) Curba CAP şi statistica AR Evaluarea puterii discriminatorii, folosind metodologia profilului de acumulare (CAP125), va fi realizată atât prin vizualizare grafică, cât şi prin valoarea numerică a ratei de acurateŃe. CAP reprezintă relaŃia grafică dintre procentul x% al totalului debitorilor şi procentul d(x) al totalului celor în stare de nerambursare, care sunt notaŃi cu un scor cel puŃin la fel de riscant, precum cel al debitorului de performanŃă maximă din cei x%. În construirea curbei CAP, trebuie respectate următoarele etape:

a) debitorii se ordonează de la scorul cel mai defavorabil la scorul cel mai favorabil

b) pornind de la ordinea stabilită anterior, se calculează procentul cumulat atât pentru debitorii aflaŃi în situaŃie de nerambursare, cât şi pentru toŃi debitorii, indiferent de starea în care se află

c) pe abscisă se trece frecvenŃa cumulată a tuturor debitorilor pe trepte de scor

d) pe ordonată se trece raportul dintre frecvenŃa cumulată a situaŃiilor de 125 Cumulative Accuracy Profile.

nerambursare şi totalul celor ce nu au rambursat, corespunzătoare fiecărui procent cumulat al debitorilor de pe abscisă.

Dacă estimările modelului nu au conŃinut informaŃional, evenimentele de nerambursare sunt răspândite aleatoriu pe grafic, fără o concentrare anume, astfel încât curba CAP va fi similară cu prima bisectoare. Dacă previziunile reflectă însă o anticipare corectă, graficul va înregistra o concentrare a situaŃiilor de nerambursare în cadrul categoriilor riscante, iar categoriile cu rating ridicat vor înregistra un număr mai redus al acestora. Modelul perfect va grupa toate cazurile de nerambursare în categoriile cu cel mai mic scor. Dacă procentul tuturor scorurilor de nerambursare din numărul total de debitori este d%, atunci corespunzătoare acestei valori de pe abscisă va fi frecvenŃa cumulată totală a debitorilor pe ordonată, adică 100%. Grafic, curba unui model, a cărui putere discriminatorie este studiată, se va situa între prima bisectoare şi graficul modelului perfect. Cu cât modelul este mai discriminant, graficul acestuia se va apropia de limita sa superioară, respectiv graficul trasat de modelul perfect (Deutsche Bundesbank, 2003:10). Rata de acurateŃe este un indicator numeric al puterii de discriminare, care redă raportul dintre suprafaŃa cuprinsă între bisectoare şi curba de acumulare şi suprafaŃa limitată de modelul ideal şi bisectoare. Conform BCBS (2005), valoarea acestui indicator ia valori între 0,5 şi 0,8, pentru un model cu o putere de discriminare acceptabilă. Engelmann, B. et al. (2003) arată că între AUROC şi AR există următoarea relaŃie:

)5,0(2 −= AUROCAR . Deci, rata de acurateŃe (AR) este o transformare liniară a lui AUROC. REFERINłE BIBLIOGRAFICE

1. Bhatia, M. (2006), Credit Risk Management & Basel II, An Implementation Guide, Risk Books, London

2. Christodoulakis, G. & Satchell, S. (2008), The Analytics of Risk Model Validation, Elsevier, London

3. Dardac, N. & Moinescu, B. (2006), Tehnici de validare a modelelor interne pentru riscul de credit, Economie teoretică şi aplicată, nr. 9/2006, pg. 55-60.

4. Moinescu, B. (2007), Sistem de previziune a evenimentelor de deteriorare a ratingului CAAMPL, Caiete de studii, Nr. 23, BNR

5. Trenca, I (2005), Fundamente ale managementului financiar, Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca

6. Trenca, I. (2006), Perspective ale perfecŃionării managementului riscului bancar – cerinŃele acordului Basel II, PiaŃa de Capital Nr. 1(4)/2006, Editura UniversităŃii de Vest, Timişoara, pg. 40-59.

Studiul 6.-Un model al riscului portofoliului de credite bazat pe

variabile macroeconomice.

(Prof. dr. Ioan TRENCA, Lect. dr. Annamária BENYOVSZKI) Introducere

În acest articol este prezentat un model macroeconomic de risc de credit care face legătura între factori macroeconomici (de ex. indicele PIB, rata dobânzii practicată de instituŃii de credit la credite, curs de schimb mediu al pieŃei valutare RON/EUR, gradul de îndatorare a companiilor nefinanciare pe sectoare de activitate) şi ratele de faliment ale companiilor nefinanciare pe sectoare de activitate (industrie, servicii, construcŃii, agricultură), folosind date referitoare la România privind perioada cuprinsă între trimestrul II 2002 şi trimestrul II 2007. Urmând metodologia lui Virolainen (2004), sunt modelate şi estimate ratele de faliment pe sectoare de activitate, care dau estimări mai bune ale pierderilor portofoliului de credite, decât modele bazate pe ratele agregate de faliment ale companiilor nefinanciare. Cu ajutorul metodei Monte Carlo este simulat distribuŃia pierderii portofoliului de credite pe un orizont de timp de un an, folosind ratele de faliment estimate şi un portofoliu ipotetic de credite. Ultima etapă a studiului constă în analiza impactul modificării ratei

dobânzii la credite asupra distribuŃiei pierderii portofoliului de credite, respectiv asupra pierderii aşteptate şi a celei neaşteptate.

1. Modelul teoretic de risc de credit

Studiile empirice indică faptul că

starea macroeconomiei are un impact major asupra componentelor pierderii din credite, de ex. probabilitatea de nerambursare, pierderea datorată nerambursării, expunerea la nerambursare. În acest capitol ne vom concentra asupra legăturii dintre starea macroeconomiei şi probabilitatea de nerambursare.

Unul din modelele care leagă factorii macroeconomici şi ratele de faliment ale companiilor nefinanciare a fost dezvoltat de către Wilson (1997a şi 1997b). Acest model a fost aplicat de către Boss (2002) în Austria pe datele agregate ale companiilor. Rezultatele lui Boss arată că producŃia industrială, rata inflaŃiei, indicele bursier, rata nominală a dobânzii pe termen scurt şi preŃul petrolului sunt cei mai importanŃi factori determinanŃi ai ratelor de faliment ale companiilor. Virolainen (2004) aplică modelul

lui Wilson pentru a analiza ratele de faliment pe sectoare de activitate ale companiilor nefinanciare din Finlanda. Pentru a determina ratele de faliment Virolainen foloseşte următoarele variabile macroeconomice: PIB, rata dobânzii şi gradul de îndatorare al companiilor nefinanciare (Benyovszki, Petru, 2007).

În ceea ce urmează sunt prezentate rezultatele aplicării modelului lui Wilson (1997a şi 1997b) pentru a analiza ratele de faliment pe sectoare de activitate în România.

În prima etapă este modelată rata medie de faliment a sectorului i printr-o funcŃie logistică126:

tiyti

e

p,1

1,

+= , (1)

unde tip , este rata de faliment a

sectorului de activitate i pentru perioada t, tiy , este un indice

macroeconomic al sectorului de activitate i, mi ,1= reprezintă numărul sectoarelor de activitate.

Adoptând formula originală a lui Wilson, este modelat indicele macroeconomic, astfel încât o valoare mai mare a lui tiy , implică

o stare mai bună a economiei, cu rate mai mici de faliment tip , .

ObŃinem următoarea ecuaŃie:

titi

titi y

p

ppL ,

,

,,

1ln)( =

−= . (2)

126FuncŃia logistică este utilizată în modelarea falimentului asigurând ratelor de faliment valori între [0,1].

Indicii macroeconomici sunt determinaŃi de un set de factori macroeconomici:

titnnitiiti xaxaay ,,,,11,0,, ... µ+⋅++⋅+= ,

(3) unde ia este vectorul coeficienŃilor de regresie al sectorului de activitate i,

tjx , este vectorul

variabilelor macroeconomice, în perioada t, ( )nj ,1= şi ti ,µ reprezintă

termenul rezidual, în perioada t, care este independent de tjx , ,

identic şi normal distribuit, ),0(~, jti N σµ şi ),0(~ µµ ΣNt , unde tµ

reprezintă vectorul termenilor reziduale ti ,µ şi µΣ este matricea

lui de varianŃă-covarianŃă. EcuaŃiile (1) şi (3) alcătuiesc un

model multifactorial al ratelor medii de faliment pe sectoare de activitate. Componenta sistematică este surprinsă prin variabilele macroeconomice tjx , , iar

componenta specifică este surprinsă prin termenul rezidual ti ,µ .

Etapa următoare constă în modelarea variabilelor macroeconomice individuale. Ipoteza modelului este că fiecare dintre aceste variabile independente urmează un proces autoregresiv de ordinul n (AR(n)):

tjntjnjtjjjtj xbxbbx ,,,1,1,0,, ... ε+⋅++⋅+= −− ,

(4) unde jb este vectorul coeficienŃilor

de regresie pentru variabila macroeconomică j, tjx , reprezintă

valoarea variabilei macroeconomice j, în perioada t şi tj ,ε este termenul

rezidual, care este independent,

identic şi normal distribuit, în perioada t, ),0(~, itj N σε şi

),0(~ εε ΣNt , unde tε reprezintă

vectorul termenilor reziduali tj ,ε şi

εΣ este matricea lui de varianŃă-covarianŃă.

EcuaŃiile (2)-(4) definesc un sistem de ecuaŃii ce determină evoluŃia ratelor de faliment pe sectoare de activitate şi a variabilelor macroeconomice asociate, unde E este un vector ( ) 1×+ ji al termenilor reziduali al întregului sistem şi Σ , matricea ( ) ( )jiji +×+ de varianŃă-covarianŃă a termenilor reziduali, definiŃi prin:

( ) .,,0~,

,

ΣΣ

ΣΣ=ΣΣ

=

εµε

εµµεµ

NE

Ultima etapă este utilizarea parametrilor estimaŃi şi a termenilor reziduali, împreună cu sistemul de ecuaŃii, pentru simularea stărilor viitoare ale ratelor de faliment pe un orizont de timp dorit. Presupunând independenŃa falimentelor, este posibilă determinarea distribuŃiei pierderilor portofoliului de credite cu ajutorul simulării Monte Carlo.

2. Aplicarea empirică a modelului de risc de credit

În acest studiu am folosit date trimestriale privind ratele de faliment ale companiilor nefinanciare pe sectoare de activitate privind perioada cuprinsă între trimestrul II 2002 şi trimestrul II 2007. Am obŃinut ratele de faliment raportând numărul procedurilor de faliment la numărul companiilor nefinanciare active. Ratele de faliment sunt analizate pe următoarele patru sectoare de activitate Conform metodologiei utilizate de către Institutul NaŃional de Statistică: industrie, construcŃii, servicii (cuprinde activitatea de comerŃ, transporturi, poştă şi telecomunicaŃii, turism, hoteluri şi restaurante, administraŃie publică şi apărare, învăŃământ, sănătate şi asistenŃă socială şi alte servicii prestate agenŃilor economici şi populaŃiei) şi agricultură (cuprinde activitatea de agricultură, silvicultură şi piscicultură).

Figura 1 prezintă ratele de faliment pe cele patru sectoare de activitate în perioada cuprinsă între trimestrul II 2002 şi trimestrul II 2007.

Figura 1: Ratele de faliment trimestriale în România pe sectoare de

activitate în perioada între trim. II 2002 – trim. II 2007

0

0.001

0.002

0.003

0.004

0.005

0.006

0.007

0.008

0.009

2002

.2

2002

:3

2002

:4

2003

:1

2003

:2

2003

:3

2003

:4

2004

:1

2004

:2

2004

:3

2004

:4

2005

:1

2005

:2

2005

:3

2005

:4

2006

:1

2006

:2

2006

:3

2006

:4

2007

.1

2007

.2

Industrie Servicii ConstrucŃii Agricultură

Sursa: Oficiul NaŃional al Registrului ComerŃului Pentru cuantificarea variabilei

PIB, am examinat puterea explicativă a următoarelor variabile: rata anuală de creştere a PIB-lui, abaterea de la trend a PIB-lui şi indicele PIB127, dintre care am ales indicele PIB. Am analizat puterea explicativă a ratei reale a dobânzii la credite şi a ratei nominale a dobânzii la credite, dintre care rata reală a dobânzii (r) are putere explicativă mai mare. Pentru cuantificare cursului de schimb valutar am ales cursul de schimb mediu al pieŃei valutare RON/EUR (Cv). Pentru cuantificarea variabilei gradul de îndatorare a companiilor nefinanciare pe sectoare de activitate (C/VAB), este folosit raportul dintre volumul creditelor 127 Indicele de volum.

pe sectoare de activitate şi valoarea adăugată brută desezonalizat pe sectoare de activitate.

Este analizată şi puterea explicativă a ratei şomajului şi a indicelui preŃurilor de consum. Rata şomajului a avut putere explicativă mai bună, dar a fost în strânsă corelaŃie cu indicele PIB.

Pentru obŃinerea datelor trimestriale sunt folosite următoarele surse de date:

- numărul procedurilor de faliment pe sectoare de activitate, numărul companiilor nefinanciare active pe sectoare de activitate – Oficiul NaŃional al Registrului ComerŃului; - rata dobânzii medie la credite, rata şomajului, cursul de schimb mediu al pieŃei valutare

Rat

e de

fal

imen

t

RON/EUR, volumul creditelor pe sectoare de activitate – Banca NaŃională a României, Buletin lunar, 2002-2007 (www.bnr.ro); - indicele PIB, valoarea adăugată brută pe sectoare de activitate, indicele preŃurilor de consum – Institutul NaŃional de Statistică, Buletin statistic lunar 2001-2007 (www.insse.ro).

Conform studiilor empirice, indicele PIB este pozitiv corelat cu indicele macroeconomic, iar rata dobânzii la credite, cursul de schimb valutar şi gradul de îndatorare sunt negativ corelate cu

indicele macroeconomic, deoarece valoarea mai mare a indicelui macroeconomic implică o stare mai bună a economiei, cu rate de faliment mai mici.

Estimarea ecuaŃiilor indicelor macroeconomice pentru patru sectoare de activitate s-a efectuat prin metoda SUR (Seemingly Unrelated Regression) în programul Gretl (Gnu Regression, Econometrics and Time-series Library, www.gretl.sourceforge.net).

Rezultatele estimării SUR sunt prezentate în Tabelul 1.

Tabelul 1: EstimaŃiile parametrilor cu metoda SUR (perioada de observaŃie trim. II 2002 – trim. II 2007)

yIND ySERV yCONSTR yAGR

PIB 3,37075

(0,004131)***

4,57147 (0,000059)***

3,04515 (0,009872)**

*

3,86967 (0,000084)***

r -0,928843

(0,000840)***

-0,595876 (0,009106)***

-1,02046 (0,000730)**

*

-0,732546 (0,000669)***

Cv 0,802491

(0,003235)***

0,617078 (0,014766)**

0,760506 (0,020998)**

0,286665 (0,203906)

C/VABi -0,928161

(0,085275)* -0,506947

(0,059000)* -0,0558176 (0,508524)

-0,0510503 (0,454128)

Hansen-Sargan test de supraidentificare:

2χ (12)= 17,4309 cu valoare p=0,134093 Notă: Statistici t în paranteze.

***, ** şi * indică faptul că estimatorul coeficientului este semnificativ pentru un prag de semnificaŃie de 1%, 5% şi, respectiv, de 10%.

Sursa: Calcule proprii

Variabila PIB, variabila rata dobânzii la credite şi variabila gradul de îndatorare pe sectoare de activitate are semnul aşteptat în

toate ecuaŃiile. Gradul de îndatorare în cazul sectorului construcŃii şi agricultură nu este semnificativ statistic. În cazul agriculturii

explicaŃia ar fi că în România gospodăriile familiare mici neînregistrate sunt dominante în agricultură faŃă de întreprinderile înregistrate ale sectorului. Datele disponibile privind structura pe unităŃi înregistrate şi neînregistrate a valorii adăugate brute pe sectoare de activitate sunt insuficiente, însă afirmaŃia de mai sus poate fi confirmată de faptul că raportul salariaŃi/ocupaŃi în agricultură este foarte mic (2002: 5,37%, 2006: 4,16%)128.

Tabelul 2 prezintă estimaŃiile modelului autoregresiv.

128 Calcule proprii pe baza următoarelor surse: Anuar Statistic al României, Capitolul III., 2005, pg. 18., 20.; Buletin statistic lunar, 8/2007, pg. 106., http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/somaj/somaj_IV_06.pdf

Tabelul 2: EstimaŃiile modelului autoregresiv

PIB r Cv C/VAB_

Ind C/VAB _Serv

C/VAB _Constr

C/VAB _Agr

C 0,632

(0,0052***

-0,023 (0,055)*

-0,247

(0,072)*

-0,309 (0,0418)*

*

xt-1 1,002

(0,0003)***

0,956 (<0,00001)

***

1,356 (0,00003)

***

0,835 (<0,0000

1)***

0,272 (0,0127)*

*

xt-2 -0,596

(0,013)**

-0,472 (0,051)*

xt-3 0,221

(0,084)*

xt-4

1,273 (<0,0000

1)***

1,153 (<0,00001

) ***

1,369 (<0,00001

) ***

Adj. R2

0,559 0,993 0,825 0,805 0,904 0,986 0,919

DW

2,325 1,512 2,331 1,866 1,900 1,182 1,698

Notă: Statistici t în paranteze. ***, ** şi * indică faptul că estimatorul coeficientului este semnificativ pentru un prag de semnificaŃie de 1%, 5% şi, respectiv, de 10%.

Sursa: Calcule proprii

Valoarea lui R2 ajustat indică o bună determinare a variabilei dependente de variabilele independente în aproape toate ecuaŃiile. Statistica Durbin-Watson (DW) arată că reziduurile nu sunt autocorelate, valorile fiind în vecinătatea valorii 2.

3. Simularea distribuŃiei pierderii din credite Cu ajutorul parametrilor estimaŃi şi al sistemului de ecuaŃii (2)-(4), putem simula valori viitoare pentru ratele de faliment pe sectoare de

activitate cu metoda Monte Carlo. Presupunând explicaŃia ratelor de faliment numai cu ajutorul factorilor macroeconomici, pentru un orizont de timp de un an etapele simulării sunt următoarele.

Prima etapă constă în descompunerea Cholesky a matricei de varianŃă-covarianŃă a erorilor Σ , notată A, deci 'AA ⋅=Σ . Etapa a două, pentru fiecare simulare în parte constă în generarea unui vector de 1)( ×+ ji secvenŃe de realizări aleatoare )1,0(~NZ st+ . Acest vector este transformat în

stst ZAE ++ ⋅= ' , care încorporează

corelaŃiile dintre variabilele macroeconomice şi ratele de faliment ale sectoarelor. Utilizând realizările simulate ale erorilor şi valorile iniŃiale ale variabilelor macroeconomice, vom determina valorile lui stjx +, , stiy +, şi

stip +, , utilizând sistemul de ecuaŃii

(2)-(4), unde s reprezintă numărul trimestrelor. Procedura se repetă până la atingerea orizontului de timp dorit.

Valorile simulate ale ratelor de faliment pot fi utilizate pentru a determina distribuŃia pierderii portofoliului de credite. Evenimentele de faliment pot fi considerate evenimente independente. DistribuŃia pierderii poate fi determinată presupunând distribuŃia binomială a evenimentelor de faliment. Presupunem că rata de recuperare este fixă. Parametrul pierderii datorate nerambursării este de 0,45129 în cadrul simulării.

În demersul simulării este utilizat un portofoliu ipotetic alcătuit din 3.000 de credite corporative. În construcŃia portofoliului am Ńinut cont de distribuŃia reală a creditelor corporative pe sectoare de activitate. Am avut în vedere distribuŃia valorii creditelor pe sectoare (industrie 43,31%, servicii 46,69%, construcŃii 7,14%, agricultură 2,86%), respectiv numărul companiilor care au solicitat credit pe sectoare (industrie 26,92%, servicii 62,57%, construcŃii 6,82%, agricultură 3,68%) bazate pe datele de la BNR. Valoarea totală a 129 Recomandat de Acordul de Capital Basel II.

portofoliului de credite este 100 de milioane de lei (Benyovszki, Petru, 2007).

Simularea distribuŃiei pierderii din credite a fost efectuată în programul Matlab cu metoda Monte Carlo. Au fost efectuate în total 100.000 simulări în condiŃii asemănătoare pentru a determina distribuŃia pierderii portofoliului de credite, respectiv probabilităŃile de producere ale acestora. Figura 2 prezintă distribuŃia simulată a pierderii portofoliului de credite pe un orizont de timp de un an.

Figura 2: DistribuŃia simulată a pierderii portofoliului ipotetic de credite

pe un orizont de timp de un an

0 0.5 1 1.5 2 2.5 30

0.005

0.01

0.015

0.02

0.025

0.03

0.035

0.04

Pierdere (%)

Fre

cven

Ńă (%

)

Sursa: Simulări în Matlab (100.000 simulări)

DistribuŃia prezintă o asimetrie de dreapta. Pierderea aşteptată a portofoliului de credite (condiŃionată de mediul macroeconomic) este 1,27% din valoarea portofoliului de credite la un orizont de timp de un an. Pierderea aşteptată este valoarea aşteptată a pierderilor.

Pierderea neaşteptată este diferenŃa dintre pierderea aşteptată şi percentila 99, respectiv 99,9. Valoarea pierderii neaşteptate este 2,48%, respectiv 2,63% din valoarea portofoliului de credite. Pierderea aşteptată şi neaşteptată (percentila 99, respectiv 99,9) a distribuŃiei pierderii din credite este prezentată în Tabelul 3.

Tabelul 3: Pierderea aşteptată şi neaşteptată a portofoliului de credite

(în procentul expunerii totale, orizont de timp de un an) Pierderea aşteptată 1,27% Pierderea neaşteptată (nivel de încredere 99%) 2,48% Pierderea neaşteptată (nivel de încredere 99,9%) 2,63%

Sursa: Calcule proprii în Matlab 4. Testarea la condiŃii extreme a portofoliului

Conceptul de testarea la condiŃii extreme include ansamblul procedurilor şi ipotezelor utilizate pentru analiza comportamentului instituŃiilor financiare în condiŃii

extreme de piaŃă. Pentru acesta se elaborează scenarii şi ipoteze care iau în considerare modificări majore ale variabilelor de piaŃă. InstituŃiile de reglementare privesc procedurile de testare la condiŃii extreme şi analiza scenariilor ca fiind absolut necesare pentru complementarea

utilizării modelelor VaR interne. Principalul beneficiu al testelor la condiŃii extreme îl constituie identificarea vulnerabilităŃilor portofoliului.

Un şoc artificial poate fi introdus în vectorul erorilor pentru testarea în condiŃii extreme. Elementele corespunzătoare ale vectorului

)1,0(~NZ st+ sunt înlocuite cu valorile în cazul şocului. Acest şoc este introdus în prima etapă a fiecărei simulări şi are efect asupra celorlalte variabile macroeconomice prin matricea de varianŃă-covarianŃă. DistribuŃia pierderii din credite pentru scenariul de stres

asumat poate fi calculată cu ratele de faliment simulate.

Presupunem că datorită unor impacte externe rata dobânzii la creşte cu 200 bps în patru trimestre consecutive. Datorită acestui şoc vor creşte ratele de faliment şi implicit pierderea aşteptată şi neaşteptată.

Asemănător simulării de mai sus vom genera 100.000 simulări pentru a determina distribuŃia pierderii portofoliului de credite, respectiv probabilităŃile de nerambursare. DistribuŃia pierderii portofoliului de credite se poate observa în Figura 3.

Figura 3: DistribuŃia simulată a pierderii portofoliului ipotetic în urma

unui şoc pe rata dobânzii (creştere) pe un orizont de timp de un an

0.5 1 1.5 2 2.5 30

0.005

0.01

0.015

0.02

0.025

0.03

0.035

0.04

Pierdere(%)

Fre

cven

Ńă (%

)

Sursa: Simulări în Matlab (100.000 simulări) Analizând rezultatele simulării putem concluziona că atât pierderea aşteptată, cât şi cea neaşteptată a crescut în urma creşterii ratei dobânzii, deoarece legătura între rata dobânzii şi probabilitatea de nerambursare este directă. Pierderea

aşteptată a portofoliului a crescut de la 1,27% la 1,44% din valoarea portofoliului în urma creşterii ratei dobânzii. Pierderea neaşteptată (percentila 99) a crescut de la 2,48% la 2,59% din valoarea portofoliului, în timp ce pierderea

neaşteptată calculată cu ajutorul percentilei 99,9 a crescut de la

2,63% la 2,71% din valoarea portofoliului (vezi Tabelul 4).

Tabelul 4: Pierderea aşteptată şi neaşteptată a portofoliului de credite în

urma unui şoc pe rata dobânzii (creştere) (în procentul expunerii totale, orizont de timp de un an)

Pierderea aşteptată 1,44% Pierderea neaşteptată (nivel de încredere 99%) 2,59% Pierderea neaşteptată (nivel de încredere 99,9%) 2,71%

Sursa: Calcule proprii în Matlab Ca ultima etapă, este generat un

şoc invers, prin scăderea ratei dobânzii cu 200 bps în patru trimestre consecutive, valorile altor factori macroeconomici rămânând neschimbate. Scăderea ratei

dobânzii implică scăderea probabilităŃii de faliment, respectiv a pierderii aşteptate şi a celei neaşteptate. DistribuŃia pierderii portofoliului de credite poate fi observată în Figura 4.

Figura 4: DistribuŃia pierderii portofoliului de credite în urma unui şoc

pe rata dobânzii (scădere) pe un orizont de timp de un an

0 0.5 1 1.5 2 2.5 30

0.005

0.01

0.015

0.02

0.025

0.03

0.035

0.04

Pierdere (%)

Fre

cven

Ńă (%

)

Sursa: Simulări în Matlab (100.000 simulări)

În urma scăderii ratei dobânzii a scăzut probabilitatea de nerambursare, pierderea aşteptată şi cea neaşteptată. Pierderea aşteptată

în urma stării mai bune a economiei a scăzut de la 1,27% la 1,08% din valoarea portofoliului după cum se vede şi în Tabelul 5.

Tabelul 5: Pierderea aşteptată şi neaşteptată a portofoliului de credite

în urma unui şoc pe rata dobânzii (scădere) (în procentul expunerii totale, orizont de timp de un an)

Pierderea aşteptată 1,08% Pierderea neaşteptată (nivel de încredere 99%) 2,33%

Pierderea neaşteptată (nivel de încredere 99,9%) 2,52% Sursa: Calcule proprii în Matlab

Scopul acestui studiu a fost determinarea pierderii aşteptate şi a celei neaşteptate a portofoliului ipotetic de credite, analiza modificării acestei pierderi în urma schimbării mediului macroeconomic. Concluzii

În acest articol am aplicat un model macroeconomic de risc de credit care face legătura între factori macroeconomici (indicele PIB, rata dobânzii la credite, curs mediu de schimb valutar RON/EUR, gradul de îndatorare a companiilor nefinanciare pe sectoare de activitate) şi ratele de faliment ale companiilor nefinanciare pe sectoare de activitate (industrie, servicii, construcŃii, agricultură), folosind date referitoare la România privind perioada cuprinsă între trimestrul II 2002 şi trimestrul II 2007. Urmând metodologia lui Virolainen, am modelat şi am estimat ratele de faliment ale companiilor nefinanciare pe sectoare de activitate. Am simulat cu metoda Monte Carlo distribuŃia pierderii portofoliului de credite pe un orizont de timp de un an, folosind ratele de faliment estimate şi un portofoliu ipotetic de credite. În ultimă etapă a studiului, am analizat impactul modificării (scăderii/creşterii) ratei dobânzii asupra distribuŃiei pierderii portofoliului de credite, respectiv asupra pierderii aşteptate şi a celei neaşteptate. În urma creşterii ratei dobânzii cu 200 bps în patru

trimestre consecutive, pierderea aşteptată a portofoliului de credite a crescut de la 1,27% la 1,44% din valoarea portofoliului, iar pierderea neaşteptată (nivel de încredere 99%) de la 2,48% la 2,59% din valoarea portofoliului de credite. Ca efect al unui şoc invers, scăderea ratei dobânzii cu 200 bps în patru trimestre consecutive, pierderea aşteptată a portofoliului a scăzut la 1,08%, iar pierderea neaşteptată (nivel de încredere 99%) la 2,33% din valoarea portofoliului.

ReferinŃe bibliografice: Benyovszki, Annamária, Petru, Tünde Petra

Probability of default modeling, Conpetitiveness and European Integration Integrational Conference, Quantitative Economics Section, Alma Mater, Cluj-Napoca, 2007, pg. 7-12.

Boss, Michael A Macroeconomic Credit Risk Model for Stress Testing the Austrian Credit Portfolio, Financial Stability Report 4, Oesterreichische National Bank, Viena, 2002, pg. 63-82.

Virolainen, Kimmo Macro Stress Testing with a Macroeconomic Credit Risk Model for Finland, Bank of Finland, Discussion Papers, nr.18, 2004

Wilson, Thomas C. Portfolio Credit Risk (I), Risk Magazin, Septemberie, 1997, pg. 111-117.

Wilson, Thomas C. Portfolio Credit Risk (II), Risk Magazin, Octombrie, 1997, pg. 56-61.

*** *** BNR, Rolul companiilor nefinanciare în asigurarea şi menŃinerea stabilităŃii financiare, Caiete de studii nr. 17, 2006

*** *** BNR, Buletin lunar, 2002-2007 *** *** INS, Buletin statistic lunar, 2001-2007 *** *** INS, Anuarul Statistic al României, 2005 *** www.bnro.ro *** www.gretl.sourceforge.net *** www.insse.ro *** www.onrc.ro