CAPITOLUL 5

CURSUL 6PROCESUL DE NVARE/INSTRUIRE

CA RELAIE PREDARE-NVARE-EVALUARE

6.1. Predarea: concept si stiluri de predare

6.2. nvarea: concept, conditii interne si externe, stiluri de invatare

6.3. Evaluarea 6.1. Predarea: concept si stiluri de predare

6.1.1. Conceptul de predare

Noiunea de proces de instruire este strans legata de notiunea de schimbare deoarece are la baza nvatarea. In acceptiune larga, nvaarea nseamna producerea unor schimbari de comportament ca urmare a unei experiente personale. Aceste schimbari se produc in timp si spatiu, au caracter procesual si se refera la asimilarea unor cunostinte, formarea unor priceperi, deprinderi, atitudini, capacitati de aplicare, competente, dezvoltarea unor procese si structuri mentale, etc.

Schimbarile comportamentale produse de procesul de invatamant sunt de natura:

- cognitiva;

- afectiva;

- psihomotorie.

Aceste schimbari trebuie sa fie observabile si masurabile.

Actiunile (activitatile) fundamentale ale procesului de invatamant sunt:

- predarea;

- nvarea;

- evaluarea.

Intre acestea exista relatii de interconditionare, interactiune, influenta si determinare reciproca. Astfel, predarea fara invatare ar fi lipsita de sens deoarece elevul/studentul asigura buna desfasurare a procesului de invatamant prin efortul propriu depus. De aceea succesele sau insuccesele procesului de invatamant nu trerbuie puse atat pe seama predarii (a profesorului), cat si pe seama activitatii de invatare a elevilor/studentilor. Evaluarea, ca operatie de baza a procesului de invatamant, inchide circuitul predare- invatare, permitand depistarea nivelului la care se afla elevii/studentii, eficienta metodelor si mijloacelor utilizate, gradul de aplicare a cunostintelor. Evaluarea contribuie astfel la organizarea optima a viitoarelor secvente de instruire, la alegerea strategiilor adecvate, la prevenirea lacunelor in invatare, la ameliorarea, reglarea si autoreglarea din mers a procesului insusi.

A preda inseamna:

- a prevedea, a planifica, a proiecta schimbarile;

- a organiza situatiile de invatare, succesiunea si continutul lor;

- a stimula angajarea activa;

- a oferi momente de feed-back;

- a asigura conditiile necesare retinerii si transferului noilor achizitii;

- a evalua efectele schimbarilor produse;

- a evalua eficacitatea si eficienta acestor actiuni, inclusiv rezonanta lor formativa si educativa;

- a ameliora si regla invatarea.

Predarea nu incepe in clasa, aceasta este precedata de actiuni ca:

- planificare si proiectare pedagogica;

- prelucrarea pedagogica a noilor continutiuri in functie de particularitatile de varsta si individuale ale elevilor/studentilor;

- confectionarea materialului didactic;

- selectarea strategiilor de instruire adecvate.

La baza predarii stau cateva moduri de prezentare a continutului:

- intuirea senzoriala= se aduce in fata elevilor/studentilor obiectul sau fenomenul de studiat;

- reprezentarea iconica= se aduc in fata elevilor/studentilor substitute ale obiectul sau fenomenul de studiat (imagini, filme, etc.);

- reprezentarea simbolica= prin intermediul cuvantului, simbolului; este o invatare superioara, deductiva;

- moduri combinate utilizate alternativ.6.1.2. Clasificarea stilurilor de predare

Clasificarea stilurilor de predare are la baz rolurile i funciile pe care le ndeplinete un cadru didactic: ndrumare, control, conducere, planificare, evaluare. Se pot distinge stiluri individuale - care dau identitatea fiecarui profesor, stiluri grupate, care subsumeaz sub aceeai categorie cadrele didactice cu particulariti stilistice asemntoare i stiluri generalizate, care reprezint modaliti generale de conducere educaional, cu valoare de strategii. (Slvstru, 2005).Urmtoarele constante care pot caracteriza conduita cadrului didactic, corespund unor stiluri de predare:- deschiderea spre inovaie nclinaie spre rutin;- centrare spre angajarea elevului/studentului substituirea nvrii cu predarea;- centrare pe coninut preocupare pentru dezvoltarea elevului/studentului;- apropiat distant;- permisiv autoritar;- nivel nalt de exigene exigene sczute;- prescripie independen etc.Alte criterii n funcie de care putem clasifica stilurile de predare sunt:- specificul stilului de nvare al profesorului;

- caracteristicile cognitive ale predrii: abstract, concret;- modul de comunicare: direct, indirect;- strategiile folosite: expozitiv, interogativ, aplicativ;- implicare i deontologie profesional: responsabil, neglijent, indiferent;- personalitatea cadrului didactic: proactiv, reactiv, ultrareactiv.Avnd n vedere funcia de conducere (criteriul relaiei profesorului-manager cu clasa de elevi/studeni), identificm cadrul didactic n ipostaza de lider al grupului de elevi/studeni. n perspectiva opiunii pentru o anumit strategie de control a interaciunilor din clas, ne sprijinim pe clasificarea realizat de K. Lewin, R.Lippit i R.K. White care au identificat trei stiluri de conducere a unui grup, care sunt i cele mai cunoscute i aplicate: stilul autoritar, stilul democratic si stilul laissez-faire (permisiv).Stilul autoritar, avnd urmatoarele caracteristici:- profesorul este cel care decide obiectivele, selecteaz activitile, etapele de desfurare, mijloacele, metodele i sarcinile de realizare, astfel nct membrii grupului nu vor cunoate n avans ceea ce urmeaz s se realizeze; controlul asupra mediului educaional este absolut;- profesorul manifest o atitudine impersonal n care spiritul de echip este anihilat;- structureaz timpul, nu ncurajeaz iniiativele, sancioneaz atitudinile i rezultatele instruirii elevilor/studentilor, iar atitudinea sa este mai degrab distant;- accentueaz rolului educatorului in defavoarea celui educat, ceea ce blocheaz canalele de conexiune invers extern;- profesorul hotrte colaboratorii cu care va desfura activitatea;- profesorul personalizeaz elogiile i criticile, dup criterii strict definite; - profesorul i asum o responsabilitate total n predarea i n dirijarea mersului nvarii, precum i n ce privete rezultatele aciunilor sale;- reprezint o ndrumare care impune noile cunotine fr s lase elevilor/studenilor timp i loc de gndire, s formuleze ntrebri, s aprecieze i nu face dect s stnjeneasc afirmarea spontaneitii, a gndirii, a imaginaiei i a creativitii;EFECTE: antipatizat de elevi/studeni, ofer rezultate bune numai pe termen foarte scurt.

Stilul democratic, avnd urmatoarele caracteristici:- profesorul propune i negociaz cu membrii grupului obiectivele activitile, etapele de desfurare, mijloacele, metodele i sarcinile de realizare, dezvoltnd astfel relaii de cooperare i sprijin reciproc;- se ncurajeaz implicarea activ a elevilor/studenilor n procesul nvarii, iniiativa, potenialul lor creativ;- caracterizat printr-o atmosfer participativ, strategia de predare-nvare e definit prin colaborare i cooperare ntre profesor i elev/student;- folosete criterii comune de apreciere, pe care le respect mpreun cu elevii/studenii;- valorific integral resursele corelaiei dintre subiectul i obiectul aciunii educaionale;- ncurajeaz participarea activ a tuturor membrilor n dezbaterea obiectivelor generale ale grupului; desfurarea activitilor este rezultatul unor decizii colective; repartizarea sarcinilor este decis de grup, iar alegerea colaboratorilor se face n mod liber, atmosfera este agreabil;- profesorul se comport ca un membru obinuit i egal cu ceilali membrii ai grupului, climatul este deschis, relaiile sunt apropiate n colectiv (dar rolul de lider al profesorului rmne decisiv);- cadrul didactic elaboreaz i propune mai multe variante de predare-nvare, elevii/studenii avnd posibilitatea s aleag;- elevii/studenii au libertatea s se asocieze cu cine doresc pentru a rezolva anumite sarcini de nvare, dobndesc mentalitatea de participare voluntar, contiina caracterului facultativ al sarcinilor nvrii;- relaionarea permanent conduce la productivitate i la mplinirea ateptrilor;- profesorul este nevoit s fac uz de strategii psihopedagogice complexe, s cunoasc punctele forte i punctele slabe la nivel individual;EFECTE - este cel mai eficient, producnd rezultate superioare att n plan psihosocial, ct i n plan didactic.

Stilul laissez-faire, avnd urmatoarele caracteristici:- exprim un profesor care consider c ntotdeauna este suficient ce pred, ct pred i cum pred, fiind sigur ca elevii/studenii neleg, acordndu-le ns ajutor la cererea lor;- reflect o atitudine de pasivitate din partea cadrului didactic, acesta implicndu-se doar n recomandarea de mijloace i suport informaional;- membrii grupului sunt cei care fixeaz activitile i modalitatea de realizare a acestora;- ndrumarea i evaluarea activitilor grupului sunt deficitare, deseori fiind omise;- minimalizeaz etapele semnificative n procesul instruirii;- accepta deciziile elevilor/studenilor, comune ori individuale;- nu face evaluri la adresa comportamentelor elevilor/studenilor, de aceea nu primete feed-back pentru reglarea propriului comportament;- manifest un nivel sczut al aspiraiilor i exigenelor pedagogice ale predrii; - favorizeaz obinerea de rezultate slabe ale elevilor/studenilor la nvtur i manifestarea conduitelor deviante; - dezechilibreaz corelaia educator educat prin accentuarea rolului celui educat;- nivel sczut al aspiraiilor i exigenelor pedagogice ale predrii, las demersul didactic s mearg de la sine;EFECTE - este total neproductiv.

6.2. nvarea/instruirea: concept, conditii interne si externe, stiluri de invatare

6.2.1. Concept, conditii interne si externe

Invatarea reprezinta o transformare de comportament, pe baza unei experiente organizate scolar, organizare supusa structurarii, observatiei, controlului, in conditiile activitatii si ambiantei scolare.

Acceptiunile procesului de invatare sunt:

- Invatarea ca proces: succesiune de operatii, actiuni, stari si evenimente interne de transformare in plan cognitiv, afectiv si actional.

- Invatarea ca produs: ansamblul rezultatelor (performantelor) obtinute de elevi/studeni care se concretizeaza in cunostinte, deprinderi, capacitati, structuri cognitive etc.

- Invatarea ca functie de alti factori: in procesul invatarii intervin cauze exterioare sau interioare care pot favoriza sau defavoriza invatarea, care o pot stimula sau bloca.

6.2.2. Stiluri de nvareStilurile de nvare sunt definite drept dispoziii personale care influeneaz capacitatea elevului/studentului de a achiziiona informaia, de a interaciona cu colegii i profesorii i de a participa la experienele de nvare. Aceste dispoziii personale se concretizeaz n motive, capaciti perceptive, modaliti de prelucrare a informaiei, preferinele pentru o anumit modalitate senzorial, relaiile sociale i caracteristicile mediului fizic (Grasha, 2002, pag.126).Ricki Linksman identific patru stiluri principale de nvare: - vizual (elevii/studenii nva vznd materiale tiprite sau grafice);

- auditiv (elevii/studenii nva cel mai bine prin ascultare i conversaie);

- tactil (elevii/studenii nva prin atingerea obiectelor, prin perceperea senzorial a materiei sau prin folosirea minilor i degetelor) i kinestezic (elevii/studenii nva prin acionarea maselor musculare).

Definirea stilurilor de nvare pornind de la analizatorul dominant: vz, auz, kinestezic (dup Petru Lisievici)

Stilul vizual

Vederea informaiei n form tiprit ajut retenia.

Folosirea culorilor, ilustraiilor i diagramelor ca ajutor n procesul de nvare.

Sublinierea cuvintelor cheie i realizarea schemelor, faciliteaza concentrarea ateniei i nelegerea textelor.

ntmpin dificulti la concentrarea asupra activitilor verbale.

Prefer sa priveasca dect sa vorbeasca sau s treaca la aciune.

i amintete cu uurin ceea ce vede.

i place s citeasc i ortografiaz bine. Observ detaliile.Stilul auditiv

Ascultarea explicaiilor ntrete nvarea.

Discutarea unei idei noi i explicaii folosind propriile cuvinte.

Este folositoare analiza verbal, verbalizarea gndurilor i ideilor cu propriile cuvinte.

optete n timp ce citete.

i place s asculte pe alii citind ceva cu voce tare.

Are nevoie s vorbeasc n timp ce nva lucruri noi.

i plac discuiile.

Folosirea metodelor de ascultare activ, incluznd aici chestionarea i rezumarea. Zgomotul este un element de distragere a ateniei.Stilul practic

Scrierea lucrurilor n ordinea lor, pas cu pas, este o cale eficient de a le ine minte.

Efectuarea unei activiti practice faciliteaz adesea nelegerea (ex. experimente la fizic, probleme la matematic etc.)

Urmrirea cu degetul a titlurilor, cuvintelor cheie, etc. apoi pronunarea respectivelor cuvinte urmat de scrierea lor din memorie.

Preferina pentru a atinge i a face.

Scrisul la tastatur este adesea mai uor dect scrierea de mn.

Utilizarea scrisului cursiv este mai uoar dect cea a scrisului tiprit (cu litere separate)

Preferina pentru recompense cu caracter material, fizic.

Gsete modaliti i pretexte pentru a se deplasa.

Anthony Grasha i Sheryl Riechmann i fondeaz teoria din perspectiva nvrii sociale, pe componenta interaciunii cu mediul de nvare. Trei dimensiuni sunt prezentate:

- participativ/evitativ plcerea versus neplcerea de a participa la lecii, de a nva;

- colaborativ/competitiv nvare prin cooperare, n grup versus nvarea perceput n termeni de pierdere i ctig;

- independent/dependent nva singur versus profesorul ca surs a informaiei.Fiecare stil de nvare se poate defini printr-o structur de factori constitutivi n care elementele eseniale sunt: modul de organizare a cunoaterii, prelucrarea informaiei i modalitatea de exprimare

Stilul participativ elevilor/studenilor le place s participe la ct mai multe activiti, fiind dornici s fac ceea ce li se cere. Prefer expuneri urmate de discuii, ocazii de a dezbate un anumit material, precum i profesori cu sim analitic i sintetic.

Stilul evitativ nu prefer participarea i colaborarea la activiti, sunt neinteresai de ceea ce se ntmpl n clas; nu le place s fie nominalizai, ierarhizai.

Stilul colaborativ elevii/studenii prfer activitile n grupuri mici, dezbaterile, activitile centrate pe elev/student i proiectele de grup.

Stilul competitiv elevii/studenii concureaz cu ceilali, prefernd s fie n centrul ateniei, s fie lider n grupurile de discuie, s fie evideniai pentru performanele obinute. Le plac activitile n care se pot diferenia de ceilali.

Stilul dependent elevii/studenii nva doar la cerina profesorului, nemanifestnd curiozitate intelectual. Profesorii i colegii sunt vzui ca surse de sprijin. Elevii/studenii sunt caracterizai prin implicare, concentrare pe detaliu, de multe ori din motive emoionale. Capacitatea de concentrare pe aspectele problematizate este sczut.

Stilul independent elevilor/studenilor le place s gndeasc singuri, sunt ncreztori n capacitile lor de a nva. Au capacitatea i prefer s extrag esenialul, domin spiritul logic. Desfoar activiti instructive n ritm propriu, fr a solicita ajutor din afar. Au capacitate ridicat de a face fa dificultilor de nvare. Elevii/studenii manifest atitudini mai degrab neutre dect implicative. Pot construi situaii problematizante, sunt critici, adreseaz ntrebri.

Pornind de la modalitatea dominant de organizare i prelucrare a informaiei (ia n considerare ansamblul, respectiv detaliul), exist stilul analitic, respectiv sintetic.

Stilul analitic se caracterizeaz prin: - operare cu multiple argumente i argumentare solid a concluziilor;

- examinarea materialului naintea studiului, pentru a fi asigurat o perspectiv de ansamblu; se prefer mprirea materialului n pri logice, restructurat la final;

- formularea anticipat a unor enunuri pariale n temeiul crora sunt formulate, ulterior, concluzii; fixarea ideilor se face pe parcursul nvrii;

- elevii/studenii au o dorin ridicat de succes.Stilul sintetic se caracterizeaz prin:- extrage esenialul i are o capacitate ridicat de organizare a materialului;- se prefer schemele care cuprind informaiile de baz;- i ofer o perspectiv prin rezumarea coninuturilor i evidenierea cuvintelor-cheie.

6.3. Evaluarea didactic 6.3.1. Conceptul de evaluare (docimologie)

Orice actiune umana este supusa estimarii si evaluarii. Acestea sunt acte de valorizare. Ca activitate specific umana, activitatea instructiv-educativa este si ea supusa evaluarii. Pentru a exprima conceptul de evaluare se mai folosesc termenii: examinare, estimare, verificare (control), apreciere, notare etc.

Evaluarea (examinarea) este actul didactic complex, integrat ntregului proces de nvatamnt/instruire, care asigura evidentierea att a cantitatii cunostintelor dobndite ct si a calitatii lor, care priveste valoarea (nivelul, performantele si eficienta) acestora la un moment dat (n mod curent, periodic si final) oferind solutii de perfectionare a actului de predare-nvatare.

Evaluarea este actul didactic care determina promovarea sau nepromovarea tineretului dintr-o etapa (an sau ciclu) de nvatamnt n altele, iar n cazul n care ea se realizeaza sub forma de concurs asigura ocuparea unui loc ntr-un grad (profil sau forma) de nvatamnt sau ntr-un loc de munca al domeniului de activitate social-utila, n conformitate cu competenta profesionala. Evaluarea didactica sau evaluarea rezultatelor activitatii de instruire reprezinta o componenta

esentiala si definitorie a procesului de nvatamnt/instruire, situata pe acelasi plan cu dobndirea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor. Calitatea, valoarea si eficienta ridicata ale evaluarii implica pricepere, corectitudine, obiectivitate si responsabilitate din partea examinatorilor; de asemenea, necesita eliminarea subiectivitatii n aprecierea celor examinati, deoarece pot exista astfel de situatii care sa determine un plus sau minus n notare de 1-3 puncte.

Complexitatea actului evaluarii didactice a intensificat examinarea si cercetarea problemelor pe care le ridica, nascndu-se astfel o noua ramura a sistemului stiintelor pedagogice denumita docimologia (stiinta examinarii/evaluarii).

Docimologia (Vasile Pavelcu, 1939) este stiinta examinarii sau stiinta care se ocupa cu studiul examenelor, concursurilor si notarii, a formelor, procedeelor si mijloacelor care asigura aprecierea justa si obiectiva a cunostintelor celor examinati.

Evaluarea a fost mult timp considerata ca o metoda de nvatamnt de control si apreciere a cunostintelor la anumite intervale de timp trimestriale sau semestriale, anuale sau finale (bilant) la terminarea unui ciclu de studii. Astazi, ea este considerata ca un act didactic complex, integrat ntregului proces de nvatamnt/instruire, n cadrul caruia actioneaza principiul feedback-ului.

n procesul de evaluare trebuie sa se emita o judecata de valoare dupa o scara de valori explicita sau implicita.

6.3.2. Componentele evaluarii

Evaluarea implica trei componente interdependente (n interactiune):

a) Controlul (verificarea) este componenta evaluarii de constatare de catre profesor sau de calculator a volumului si a calitatii cunostintelor teoretice si practice dobndite de elev/student.

b) Aprecierea este componenta evaluarii care asigura estimarea (evidentierea) valorii, nivelului si performantelor cunostintelor (dobndite) de elev/student.

c) Masurarea consta n operatia de cuantificare a rezultatelor scolare, respectiv de atribuire a unor simboluri exacte unor componente achizitionate prin excelenta calitative.

d) Notarea este componenta evaluarii care realizeaza masurarea si validarea rezultatelor pregatirii elevului/studentului, n urma controlului si aprecierii, care se obiectiveaza prin anumite semne (coduri sau simboluri) conventionale, denumite note. Nota reprezinta un indicator sintetic, cantitativ si calitativ, al performantelor obtinute de elevi/studeni ca urmare a pregatirii lor.

6.3.3. Functiile evaluarii

Scopul evaluarii didactice este de a perfectiona procesul instructiv-educativ. Functiile se refera la sarcinile, obiectivele, rolul si destinatia evaluarii.

Evaluarea realizeaza urmatoarele funcii: educativa; selectiva si competitionala; diagnostica si prognostica; cibernetica; social-economica.Funcia educativ, este functia specifica si cea mai importanta a evaluarii, care urmareste stimularea (dinamizarea) obtinerii de performante superioare n pregatirea elevilor/studentilor, ca urmare a influentelor psihomotivationale si sociale ale rezultatelor ce le obtin prin evaluare.

ndeplinirea functiei educative necesita constientizarea rezultatelor evaluarii n situatiile succesului, insuccesului sau mediocritatii scolare; este cunoscut ca succesul scolar bucura, ofera satisfactie, dinamiznd sporirea rezultatelor la nvatatura; de asemenea, insuccesul scolar supara, determina insatisfactie, dar daca este constientizat, ca fiind corect si obiectiv acesta poate dinamiza nlaturarea nereusitei la nvatatura.Funcia selectiv, este functia de competitie care asigura ierarhizarea si clasificarea elevilor/ studentilor sub raport valoric si al performantelor n cadrul grupului. Functia selectiva asigura `satisfactia si recompensarea elevilor/studentilor prin obtinerea de burse, prin obtinerea prin concurs a unui loc ntr-un nou profil sau grad superior de nvatamnt, a unui loc de munca, pe baza de competitie profesionala.Funciile de diagnosticare si prognoz, evidentiaza valoarea, nivelul si performantele pregatirii elevului/studentului la un moment dat (semestru, an scolar, terminarea unui ciclu de

studii etc.). Functia de prognoza prevede, probabilistic, pe baza analizei datelor oferite de diagnoza, n comparatie cu obiectivele si cerintele documentelor scolare (plan de nvatamnt, programa analitica, manual, predarea profesorului etc.), valoarea, nivelul si performantele ce ar putea sa le obtina elevul/ studentul n etapa urmatoare de pregatire.Funcia de feedback (de reglaj si autoreglaj). Analiznd finalitatile nvatamntului, rezultatele pregatirii elevului/studentului, evidentiate de apreciere si notare (deci a iesirilor), din care se stabileste marimea de corectare a intrarilor, se stipuleaza optimizarea procesului de predare-nvatare, aplicndu-se principiul feedback-ului.Funcia social-economic, se refera la eficienta nvatamntului n planul macro-socio-economic, care influenteaza hotarrile factorilor de decizie privind dezvoltarea si perfectionarea nvatamntului, n functie de valoarea si de calitatea produsului scolii (omul pregatit prin studii, absolventul), care asigura asezarea omului pregatit la locul potrivit, desigur, pe baza de concurs.

6.3.4. Forme de evaluare

Formele de evaluare determinate de perioada de studiu

Formele de evaluare determinate de perioada de studiu sunt:

a) Evaluarea iniial, care are ca obiectiv: diagnosticarea nivelului de pregatire la nceputul anului, la nceputul predarii unei discipline, pentru a cunoaste de unde se porneste, ce mai trebuie perfectionat; se folosesc baremuri minimale de obicei; sunt si baremuri medii sau de performanta.

b) Evaluarea curent (continua, de progres) care are ca obiectiv: asigurarea pregatirii sistematice si continue, pentru realizarea feedback-ului pas cu pas; nu se programeaza, nu se anunta dinainte; nvatarea zilnica este o ndatorire a elevilor/studenilor.

c) Evaluarea periodic (intermediara), care are ca obiectiv: verificarea gradului de restructurare a materiei n module informationale mai mari si realizarea feedback-ului corespunzator.

d) Evaluarea final (de ncheiere, de bilant ori cumulativa sau sumativa), care are ca obiectiv: verificarea structurarii n sisteme informationale a capacitatii de sinteza privind cunoasterea ntregii materii de studiu.

Forme de evaluare determinate de modul de efectuare

a) Evaluarea (ascultarea) orala: evaluarea curenta, examene, concursuri. Dezavantaje: nu exista baremuri controlabile, putndu-se strecura subiectivitatea, pot aparea inhibitia, intimidarea; nu se pot recorecta raspunsurile etc.

Avantaje: pentru profesor - poate pune ntrebari suplimentare; pentru elev/student i se pot pune ntrebari ajutatoare.b) Evaluarea scris (teze, probe de control, alte lucrari scrise)

Avantaje: elevul/studentul nu este tracasat, tensionat si poate lucra independent existnd baremuri si punctaje, poate fi mai obiectiva corectarea ceea ce se scrie ramne se pot recorecta (poate fi avantaj si dezavantaj pentru elev/student.Dezavantaje: probele scrise traditionale au numai 2-3 subiecte, ceea ce nu ofera cunoasterea pregatirii ntregii materii, se poate copia, n anumite conditii, situatie ce se cere prevenita.

c) Evaluarea practica: probe practice de laborator, atelier la disciplinele experimental aplicative, la anumite profile de nvatamnt tehnic, medical, economic, pedagogic etc.

d) Evaluarea sub forma de examene: are rolul de a asigura promovarea la o disciplina, a unui an scolar (universitar) sau a unui ciclu de nvatamnt; se pot folosi una sau mai multe din modalitatile de evaluare mentionate mai sus: oral, scris si practic, dupa caz.e) Concursuri: sunt examene de selectie a valorilor, n care se confrunta si se ierarhizeaza competentele n functie de numarul de locuri si de baremuri. Exemple: concursuri de admitere (n licee, n scoli profesionale, n facultate, etc.); concursuri pentru ocuparea unor posturi (administrative, stiintifice, tehnice, economice, didactice, medicale, etc.), n care se folosesc forme de evaluare variate (scrise, ndeosebi, dar dupa caz, si probe orale si practice).

Forme de optimizare a evalurii fa de modalitile tradiionale

a) Testele docimologice (grilele): sunt modalitati scrise, care contin 50-60 ntrebari (chestiuni sau itemuri), la care se dau raspunsuri, determinndu-se cele corecte cu ajutorul grilei. Raspunsurile pot fi: binare (da sau nu), alegerea din mai multe raspunsuri din care numai unul este corect sau construite de elev/student.

Cele mai importante avantaje ale acestui tip de evaluare vizeaz faptul c pot fi verificate cunostine din ntreaga materie, iar baremurile (punctaje si grile) duc la o corectare mai rapida si mai obiectiva. Dezavantajele cele mai importante se refer la fptul c fragmenteaza material, nlatura verificarea capacitatii de sinteza si ca se pot cunoaste dinainte (mai ales cele bazate pe grile) ceea ce trebuie evitat.

b) Evaluri sub form de discuii orale, libere, pe baza unei tematici dinainte stabilite: prezinta avantajul ca ofera elevului/studentului posibilitatea de a se exprima degajat. Dezavantajul este ca apare o dificultate n apreciere si notare, neputndu-se realiza baremuri, deci poate aparea subiectivitatea aprecierii.

c) Evaluari cu ajutorul mijloacelor electronice (calculatoare) - pe baza unor programe de evaluare, dispozitivele electronice compara si apreciaza cu note cunostintele. Dezavantajul metodei este faptul ca subiectivitatea se poate mentine, dar se asigura aceeasi exigenta (severitate) si corectitudine pentru toti examinatii, n raport cu programa de evaluare. Avantajul l reprezinta egalitatea n apreciere si notare pentru toti examinatii ce au dovedit aceleasi cunostinte, diferentierea (ierarhizarea) valorilor fiind mai obiectiva dect n evaluarea traditional.d) Evaluarea (corectarea mai ales) de tip Delphi - evaluare (corectare) n echipa, n general, pentru probele scrise si, dupa caz, practice. Avantajul este ca un grup de evaluatori (de cca. 11 experti) elimina n mare masura subiectivitatea. Dezavantajul este ca dureaza foarte mult timp, mai ales la concursuri cu multi candidati. Metoda Delphi, ca solutie simplificata, este aplicata n nvatamntul superior: 2 experti (corectori) care evalueaza independent lucrarile scrise (practice) si 1 expert (supracorector) n cazul decalajului mai mare de un punct ntre primii 2 corectori.

Metode complementare de evaluare

Aceste metode permit profesorului sa obtina repere si informatii asupra derularii activitatii sale, prin folosirea unor instrumente adecvate cu care apreciaza achizitiile elevilor/studenilor si progresul lor. n acest fel, metodele complementare au functia de reglare a desfasurarii activitatii. Principalele metode de evaluare complementare sunt: referatul, investigatia, proiectul, portofoliul, observarea sistematica a activitatii si comportamentului elevilor/studenilor si autoevaluarea.Referatul, reprezinta o modalitate de evaluare care permite att o apreciere nuantata a nvatarii ct si identificarea unor elemente de performanta individuala probate de elev/student si izvorte din motivatia lui pentru activitatea desfasurata. Din punctul de vedere al continutului lor, referatele pot fi

clasificate n doua categorii cu virtuti distincte si anume:

- referate bibliografice, bazate pe o informare documentara a elevului/studentului;

- referate de investigaie stiinific, bazate pe dezvoltarea unui plan de actiune elaborat de elev/student sau sugerat de profesor.

Caracteristicile esentiale ale referatelor sunt:

- au un pronuntat caracter formativ si creativ;

- nglobeaza zone mai ntinse de continut;

- dispun de un caracter integrator, oferit de metodologia informarii si cercetarii stiintifice;

- permit abordarea unor domenii noi, realiznd conexiuni interdisciplinare;

- releva motivatia de nvatare.

Atunci cnd elevii/studenii sunt solicitati sa ntocmeasca referate, acestora li se comunica tematica si timpul de lucru si, daca este necesar, li se ofera sprijin privind planul de lucru, indicatii bibliografice, modul de alcatuire s.a. Evaluarea unui referat se face pe baza unei scheme de notare a profesorului (descriptori de perfomanta) care vizeaza toate etapele implicate n elaborarea lui.

Investigaia, reprezinta posibilitatea oferita elevilor/studenilor de a aplica, n mod creativ,

cunostinte si deprinderi, cu scopul de a explora situatii noi sau putin asemanatoare cu propriile experiente. Aceasta reprezinta o activitate care se poate desfasura pe durata unei lectii (sau a mai multora) si n care elevii/studenii primesc o tema de rezolvat si instructiuni precise cu succesiune algoritmica.

Caracteristicile esentiale ale investigatiei sunt redate de caracterul lor formativ, activizator, integrator (deoarece mbina procese de nvatare cu metodologia informarii si cercetarii stiintifice) si sumativ (prin angrenarea unor cunostinte, priceperi si atitudini diverse).

Evaluarea investigatiei se face pe baza unei scheme de notare ce cuprinde masurarea separata si prin puncte a unor elemente cum sunt strategia de rezolvare, aplicarea cunostintelor, principiilor si legilor, acuratetea nregistrarii si prelucrarii datelor, claritatea argumentarii si forma prezentarii etc.

Proiectul, reprezinta o modalitate complexa de evaluare individuala sau de grup, aplicata pentru evaluarea sumativa. Subiectul proiectului poate fi propus de profesor sau de elevi/studeni, iar elementele ce se evalueaza sunt reprezentate de capacitatile elevului/studentului de a observa si alege metodele de lucru, a masura si compara rezultatele, a utiliza o bibliografie specifica, a manevra informatiiile, a rationa, investiga, analiza, sintetiza si organiza materialul probatoriu, precum si de a realiza un produs. Din punct de vedere psihopedagogic proiectul reprezinta forma cea mai nalta a

problematizarii.

Portofoliul, reprezinta o metoda de evaluare sumativa complexa, bazata pe un ansamblu de rezultate produse de elev/student si neimplicate n actul evaluativ: fise de informare/documetare, referate, eseuri, pliante, prospecte, desene, colaje s.a. n acest fel, portofoliul ofera o imagine completa a progresului nregistrat de elev/student de-a lungul intervalului de timp pentru care a fost conceput. Structura si componenta unui portofoliu se subordoneaza scopului pentru care a fost proiectat si ele sunt stabilite de profesor pe baza preocuparilor elevilor/studenilor.

Tematica trebuie sa-i conduca pe elevi/studeni la surse de informatii diferite de cele uzitate n scoala, precum si la forme de comunicare mai complexe, iar n intervalul de timp afectat profesorul trebuie sa faca verificari periodice ale componentelor portofoliului.

Capacitatile ce se pot evalua sunt:

- obtinerea si manevrarea informatiilor si a metodelor;

- masurarea/compararea/interpretarea rezultatelor;

- organizarea/prezentarea materialului probatoriu;

- sintetizarea/realizarea unui produs.

Observarea sistematica a activitatii si a comportamentului elevilor/studenilor se bazeaza pe pe un set de trei instrumente: fisa de evaluare, scara de clasificare si lista de control/verificare.Fisa de evaluare ar trebui sa cuprinda informatii relevante despre elev/student cum sunt: date generale; particularitati ale proceselor intelectuale; aptitudini si interese; trasaturi de afectivitate si temperament; atitudini fata de sine, de colegii si profesorii sai, disciplina scolara, evolutia aptitudinilor-atitudinilor-intereselor si nivelului sau de integrare. Aceasta se va ntocmi pentru elevii/studeni cu probleme care au nevoie de sprijin si consiliere tutoriala si se va limita numai la cteva comportamente funda-mentale.Scara de clasificare indica profesorului frecventa de aparitie a unui anumit comportament. De pilda masura n care elevul/studentul participa la discutii si n ce masura comentariile sale au fost n legatura cu tema studiata (niciodata, rar, oca-zional, frecvent, ntotdeauna).

Lista de control/verificare indica profesorului prezenta/absenta unui anumit comportament atunci cnd elevul/studentul a fost confruntat cu o sarcina de lucru (urmeaza sau nu instructiunile, cere sau nu ajutor, coopereaza sau nu cu ceilalti elevi, a dus sau nu activitatea pna la capat, a facut sau nu curat la locul de munca etc.).

Autoevaluarea este o necesitate imperativa n procesul educational deoarece ajuta elevii/studenii sa se autocunoasca, dndu-le ncredere n sine si sporindu-le motivatia pentru mbunatatirea perfomantelor scolare. Prin autoevaluare elevul si apreciaza propriile performante n raport cu obiectivele operationale. Pentru aceasta el va completa, sub ndrumarea profesorului, o grila de autoevaluare ce va contine capacitatile vizate, sarcinile de lucru, valori ale performantei proprii

(slab, mediu, bun, foarte bun, excelent). Informatiile obtinute n urma autoevaluarii sunt comparate cu cele ale profesorului, se introduc n portofoliul elevului si se prezinta periodic parintilor.

Notarea, aprecierea scolara, ca atribut al unei judecati de valoare, se face att prin apelul la anumite expresii verbale, ct si prin folosirea unor simboluri numite note. Aprecierea verbala are un rol dinamizator n nvatarea scolara. Notarea este un act de atasare a unei etichete, a unui semn la un anumit rezultat al nvatarii. Nota, ca simbol utilizat pentru a evalua performantele scolare, este un indice care corespunde unei anumite realizari a randamentului scolar, un indicator sintetic, deoarece concretizeaza o multitudine de determinari sau de rezultate individuale. Nota dobndeste o valoare de informatie, care, atunci cnd este obiectiva, i ajuta pe elevi sa-si estimeze corect rezultatele muncii lor, sa-si auto-aprecieze progresele nregistrate. Nota dinamizeaza resursele umane n vederea atingerii unor performante, cultiva motivatia fata de nvatare. Ea are numeroase implicatii n stabilirea anumitor relatii ntre elevi, n stabilirea unei ierarhizari a acestora.

Exista trei modele de notare:

- prin raportare la grup se bazeaza pe aprecierea facuta prin compararea elevilor ntre ei sau prin raportarea rezultatelor la un anumit standard mediu de exigenta stabilit

- prin raportare la standarde fixe se bazeaza pe luarea n calcul a obiectivelor operationale ale lectiei ca sistem fundamental de referinta

- individuala se face prin raportarea rezultatelor, la alte rezultate, obtinute de aceeasi elevi, n timp.Evaluarea cunostinelor:

1. Enumerai aciunile (activitile) fundamentale ale procesului de nvmnt:

_________________________________________________________________________________

2. Enumerai cele trei stiluri de conducere a unui grup: __________________________________________________________________________________

3. Ricki Linksman identific patru stiluri principale de nvare. Enumerai-le: __________________________________________________________________________________

4. Definii conceptual de evaluare didactic: _________________________________________________________________________________

5. Enumerai funciile evalurii didactice: __________________________________________________________________________________6. Enumerai metodele complementare de evaluare didactic: _________________________________________________________________________________

Sarcin de lucru:

1. n trei locuri de munca (A, B, C) exista elementele indicate mai jos:

- locul A: butoi prevzut cu robinet umplut cu motorina;

- locul B: depozit de hrtie strabatut de o conducta de termoficare ce emana aburi;

- locul C: staie de alimentare cu benzina n care se afla un autoturism.Analizai situaiile de mai sus si formulai rspuunsuri documentate la urmtoarele ntrebri:a. n ce condiii ar putea sa apara un incendiu n cele trei locuri de munca, fara a interveni vreun factor exterior?

b. Precizati sub forma unei ecuaii cauzale factorii care ar putea duce la aparitia incendiilor n cele trei locuri de munca.

c. Ce materiale si utilaje stingatoare s-ar folosi cnd s-ar produce un incendiul n toate cele trei locuri de munca? Raspunsul se va formula n cadrul unui tabel cu urmatoarea rubricaie: locul de munc, nisip, extinctor, gura de incendiu, rezervor de ap, furtun de cnep, glei etc.

2. Analizai si ncercai rezolvarea urmtoarelor cazuri:

A. Sunteti profesor (instructor) si n urma unei testari finale a elevilor/studenilor observai c rezultatele la nvtur sunt foarte slabe si nu v-ai atins obiectivele iniiale propuse. Ce vei face n continuare? Ce ai gresit de s-a ajuns la aceast situaie? Care vor fi soluiile pe viitor?B. Sunteti profesor (instructor) si la ultimul chestionar pe care l-ai aplicat elevilor/studenilor cu privire la feed-back-ul necesar pentru o or ai identificat rspunsuri critice cu privire la activitatea profesional. Cum vei reaciona la aceste rspunsuri? Care vor fi transformrile survenite n relaie cu clasa respectiv? Ce vei transforma n comportamentul dumneavoastr n relaie cu alte clase?C. Alegei un model de profesor si precizai ce apreciai si ce nu apreciai la acesta. Care este

perioada n care a profesat acesta, ce vrst avea si n ce fel l-a influenat mediul politic n dezvoltarea personalitii sale?

INVATARE

Factori socio-culturali

Familia

Madiul socio-cultural

Mediul socio-economic

Mediul local

Mass-media

Organizare scolara

Sistem de cerinte

Continuturi

Calitatea instruirii

Cadre didactice

Relatii profesor- elev/student- clasa de elevi/studeni

Factori biologici

Ereditate

Varsta

Gen

Dezvoltare fizica

Stare de sanatate

Factori psihologici

Cunostinte

Capacitati

Nivel de dezvoltare intelectuala

Motivatie

Vointa

COND

I

T

I

I

I

NTERNE

COND

I

T

I

I

EXTERNE