(continuare)

Pentru un agent economic dintr-o anumită ţară, piaţa mondială şi componentele acesteia apar ca pieţe externe. Acestea se pot

clasifica, în funcţie de dimensiunea spaţială a actelor de schimb, în:

a. piaţa naţională a unui produs/serviciu, ori a unui grup de produse/servicii, în care tranzacţiile se desfăşoară între

graniţele unei ţări;

b. piaţa internaţională a unui produs/serviciu, a unui grup de produse/servicii ori a unui ansamblu de bunuri şi servicii

care se tranzacţionează între parteneri aparţinând unor state diferite;

c. piaţa mondială care reprezintă ansamblul tranzacţiilor între toate statele lumii.

Pieţele externe ale unui produs/serviciu, în funcţie de volumul, calitatea şi condiţiile îndeplinite de bunul tranzacţionat

pot să fie:

a. piaţa caracteristică desemnând piaţa cu cel mai mare volum de tranzacţii dintr-un anumit produs care este capabilă

să orienteze întreaga activitate de comercializare internaţională a produsului respectiv;

b. piaţa reprezentativă pentru un produs, care se manifestă ca un punct de referinţă datorită nivelului calitativ şi/sau

condiţiilor deosebite îndeplinite de mărfurile acelei pieţe.

1. Adâncirea interdependențelor economice dintre statele lumii

În ultimele 4-5 decenii (practic, după cel de-al doilea Război Mondial) a avut loc o puternică dezvoltare și diversificare

a afacerilor economice internaționale, care adeterminat adâncirea interdependențelor economice internaționale.Această creștere

se desfășoară sub incidența revoluției tehnico-științifice contemporane (amplului progres științifico-tehnic), cât și sub incidența

unor factori socio-economici.

Adâncirea interdependențelor economice internaționale este atestată de ritmurile înalte de dezvoltare ale comerțului

mondial.

În perioada 1951-1995, volumul comerțului mondial a crescut, per ansamblu, cu un ritm mediu anual de 10%, fată de

numai 1% în perioada interbelicăși de 5%-6% în perioada de la sfârșitul secolului 19.

Procesul obiectiv de adâncire a interdependențelor se înfăptuiește într-o lume compusă din economii naționale între

care există mari inegalități sub aspectele nivelurilor de dezvoltare, dimensiunilor potențialului economic și puterii.Procesul global

deadâncire a interdependențelor nu trebuie înțeles în sensul instaurării unui sistem universal de dependențe reciproce

șiegale.Interdependențele dintre țările dezvoltate și cele slab dezvoltate, dintre țările mari și țările mici, dintre cele bogate și

celesărace, îmbracă forme contradictorii, ele reprezentând pentru unele, relații de dominare iar pentru celelalte, relații

dedependențe.

Dominația constăîn capacitatea unei țări de a exercita influențe disimetrice și ireversibile asupra partenerilor ei. Există

un raport de dominație atunci când un stat (o firmă)domină un alt stat(alta firmă), astfel încât cel de-al doilea trebuie să ia

totdeauna în calcul ceea ce face primul, în timp ce primul poate ignora oricare dintre acțiunile celui de-al doilea. Pentru a putea

exprima raporturile de dominație, mai mulți specialiști folosesc noțiunea de putere economică.

Astfel, unii economiști consideră că puterea este capacitatea de a impune voința sa altuia, fie pe cale pozitivă (prin

liberaacceptare)fie pe cale negativă (prin constrângere , sancțiuni). G. Kebabdjianspune că puterea reprezintăcapacitatea unor

entități de a fi un jucător în ”jocurile” din economia mondială. Pentru statele moderne se propunecinci componente ale puterii:

- puterea fizică (înzestrată cu resurse naturale)

- puterea politică (stabilitatea sistemului politic)

- puterea militară

- puterea economică

- puterea sistemului național de valori ( valori,religie).

1