Tema 1

Particularităţi ale răspunderii juridice a funcţionarilor publici

Dat fiind faptul că varietatea de personal din administraţia publică cea mai numeroasă este categoria functionarilor publici, vom constitui în amănunt doar formele răspunderii a funcţionarilor publici.

Noţiunea de funcţionar public reglementează prin normele Legii privind Statutul funcţionarilor publici din anul 1999,1 care, în textul art. 2 alin.(2) precizeaza că “funcţionar public este persoana numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică”

În concordanţă cu prevederile art. 75 din Legea privind statutul functionarilor publici, nerespectarea de către funcţionarii publici, cu vinovăţie a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravenţională, civilă sau penală, după caz. Orice persoană care se consideră lezată într-un drept al său sau într-un interes legitim se poate adresa instanţei judecătoreşti, în condiţiile legii, împotriva autorităţii sau instanţei publice care a emis actul sau care a refuzat să resolve cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim.2

Răspunderea disciplinară intervine în cazurile de încălcare cu culpabilitate de către funcţionarii publici a sarcinilor de serviciu care alcătuiesc abaterea disciplinară şi atrage sancţiunea disciplinară a acestora.

Se consideră abateri disciplinare următoarele :

a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor ;b) absenţe nemotivate de la serviciu ;c) interventiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului legal ;d) atitudinea ireverenţioasă în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu ;e) nerespectarea secretului professional sau al confidenţialităţii lucrărilor care au acest character ;f) refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile şi atribuţiile de serviciu ;g) neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor ;h) manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice din care fac parte;i) exprimarea sau desfăşurarea, în calitate de funcţionar public ori în timpul programului de lucru, a unor

opinii sau activităţi publice cu carater politic;j) încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind funcţionarii publici.

Sancţiunile disciplinare sunt:

a) mustrare scrisă ;b) diminuarea drepturilor salariale 5-10% pe o perioadă de până la 3 luni ;c) suspendarea drepturilor de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcţie publică

pe o periodă de la 1 la 3 ani ;d) trecerea într-o funcţie inferioară, pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzătoare a

salariului:e) destituirea din funcţie.

La individualizarea pedepsei disciplinare se va tine seama de motivele şi gravitatea abaterii disciplinare, circumstanţa în care aceasta a fost comisă, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, conduita generală în serviciu a funcţionarului public, precum şi de existenţa în antecedentele acestuia a altor sancţini disciplinare care nu au fost radiate. De reţinut că sancţiunea disciplinară nu poate fi aplicată decât după cercetarea prealabilă a faptei imputate şi după audierea funcţionarului public.

1 A se vedea art.2 din Legea nr. 188/1999, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.251 din 22 martie 2004. 2 A se vedea Capitolul VIII din Legea nr. 188/1999 republicată.

Prima sancţiune, mustrarea scrisă, poate fi aplicată direct de către şeful compartimentului în care funcţionează cel căruia i se impută fapta. Funcţionarul public se poate adresa cu contestaţie la conducătorul autorităţii sau instituţiei publice , în termen de 15 zile de la data comunicării sancţiunii.

Celelalte sancţiuni disciplinare se aplică de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, la propunerea comisiei de disciplină.

Modul de constituire a comisiei de disciplină, component, atibuţiile, modul de sesizare şi procedura de lucru a acestora este stabilită prin hotărâre a Guvernului3 la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.

Cazierul administrativ este un act care cuprinde sancţiunile disciplinare aplicate funcţionarilor publici şi care nu au fost radiate în condiţiile legii.

Sanctiunile disciplinare se radiază, de drept, după cum urmează:

a) în termen de 6 luni de la aplicare, sancţiunile cu mustrare scrisă ;b) în termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate celelalte sancţiuni prevăzute la

lit.b)-d);c) în termen de 7 ani de la aplicare, sancţiunea privind destituirea din funcţie.

Răspunderea contravenţională a funcţionarilor publici se angajează în cazul în care aceştia au săvârşit o contravenţie în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu.

Raspunderea civilă a funcţionarului public se angajează:

a) pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează;b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumei ce i s-au acordat necuvenit;c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în

temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice pentru situaţiile de la literele a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publibe a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau ,după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar, în situaţia prevăzută la litera c), pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Răspunderea penală intervine în cazurile în care se angajează răspunderea funcţionarului public pentru acţiunile săvârşite în timpul serviciului sau în legătură cu atribuţiile funcţiei publice pe care o ocupă, în condiţiile legii penale.

Suspendarea din funcţie operează şi în cazul în care s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva funcţionarului care a săvârşit o infracţiune de natură să îl facă incompatibil cu funcţia pe care o ocupă.

Lege nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare reglementează în capitolul VII, Sancţiunile disciplinare şi răspunderea funcţionarilor publici.

Formularea acestui titlu a fost criticată în doctrina actuală ca fiind lipsită de precizie, indicate fiind o denumire cu cele doua sintagme în forma inversată, adică ,,răspunderea şi sancţiunile disciplinare aplicabile funcţionarilor publici” sau şi mai riguros, numai ,,răspunderea funcţionarilor publici”.

Potrivit legii, încălcarea de către funcţionarii publici, cu vinovaţie, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contraventională, civilă sau penală, după caz.

Spre deosebire de celelalte statute (coduri) ale funcţionarilor publici existente din anul 1923 în România, se constată că actuala reglementare introduce elementul de vinovăţie pentru încălcarea îndatoririlor de serviciu şi reglemntează şi alte forme de răspundere, în afara celei specifice dreptului administrativ.

3 A se vedea HG nr.1083/2001, privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, publicată în M. Of. Nr.707/7.XI.2001.

Astfel după cum se poate observa, legea stabileşte patru forme de răspundere aplicabile funcţionarilor publici. Aceste forme nu se exclud între ele, se arată în doctrina recentă, ele putând fi aplicabile concomitent dacă fapta comisă întruneşte în acelaşi timp, condiţiile unor forme diferite de răspundere juridică.

Bibliografie

Drept administrativ Prof. univ. dr. Corneliu Manda

Drept administrativ Prof. univ. dr. Verginia Vedinaş

Drept administrative si elemente de stiinţa administraţiei Iulian M. Nedelcu

www.biblioteca.regielive.ro