Geografia Continentelor

Lucrare de verificare Nr. 2

Florean Andrei Călin, absolvent al Facultăţii de Istorie, Univ Babeş Bolyai, 2006,

profesor de istorie la Şcoala cu clasele I-VIII, Vad, judeţul Cluj

Loc Dej, str. Horea nr.33, jud Cluj

1

America este singurul continent:

cu o mare desfasurare de o parte si de alta a ecuatorului,

in care marile forme de relief se desfasoara in lungul meridianelor , ceea ce

influenteaza clima, orientarea retelei hidrografice, vegetatia.

Lungimea maximă a continentului este de 13.800 km, iar lăţimea de 14.800 km

Elementul comun îl reprezintă şirul estic de munţi, care în America de nord se

numeşte Cordilierea americană, iar în America de Sud munţii Anzi. Acest lanţ

muntos are peste 20.000 km

Continentul America s-a format in jurul a 2 nuclee stravechi SCUTUL

CANADIAN in N

SCUTUL

BRAZILIAN in S

Continentul America are toate formele de relief ( munti, dealuri si podisuri, campii )

Muntii – creprezinta elementul comun care leaga cele doua subcontinente- SISTEMUL

MUNTOS CORDILIERO-ANDIN.

SISTEMUL MUNTOS CORDILIERO-ANDIN

- Se desfasoara pe cca. 20 000 km lungime intre Pen. Alaska in N si Arhipelagul Tara

de Foc in S

- Este format din lanturi paralele

- In America de N: MUNTII CORDILIERI

- lantul interior – M-tii Stancosi care se continua pe teritoriul Mexicului cu Siera Madre

de est

- Lantul exterior ( paralel cu tarmul Pacificului ) format din: Muntii

Alaska

Coa

stei

Cas

cadelor

2

Sier

ra Nevada

Sierr

a Madre deV

Aceste lanturi munoase inchis in interior vaste podisuri interioare cu altitudini de

1500-2000:

- YUKON

- COLUMBIA

- MARELUI BAZIN Unele avand un caracter arid

COLORADO

MUNTII APALACHI – sunt pe latura altantica

- Munti vechi ( hercinici ) paterni erodati ce nu depasesc 2000m inaltime

Cea mai mare altitudine din america de nord este 6193 vf. Mc Kinley

In America de Sud – MUNTII ANZI

- Se desfasaora pe cca 7500 km lungime pe coasta Pacifica

- Sunt formati din mai multe lanturi mintoase paralele care inchid platoruri inalte

- Cea mai mare altitudine ACONCAGUA 6959m al doilea ca inaltime

Intre cele doua lanturi muntoase se alfa peste 300 de munti vulcanici – Popocatepetl

PODISURI

PODISUL GUYANELOR

- cu altitudini de 3000m Vf Neblina

- aflat in N Campiei Amazonului

PODISUL BRAZILIAN

– situat in S Campiei Amazonului

– strabatut de lanturi muntoase numite Sierra ce se apropie de 3000m inaltime

PODISUL PATAGONIEI – in S Americi de S

3

CAMPIILE SI PLATOURI JOASE

- Sunt situate intre cele doua lanturi muntoase

- In N SCUTUL CANADIAN format pe roci vechi

- MARILE CAMPII –strabatute de Mississippi si afluentii sai

- CAMPIA ORINOCO – in N Americi de S – campie joasa mlastinoasa

- CAMPIA AMAZONULUI –in bazinul fluviului cu acelasi nume

- CAMPIA PARANA-PARAGUAY- drenat de cele doua fluvii

Clima

Datorită lungimii, Cele două americi au toate tipurile de climă

Clima acestui continent este determinata de mai multi factori cu mar fi:

- Extinderea continentului intre cele 2 zone reci ale planetei

- Dispunerea lanturilor montane pe cele 2 laturi ( atlantica si Pacifica ) lasa in centru

culoare joase pe unde patrund masele de aer polare pana in partea central sudica a

Campiei Mississippi si platourile din podisul Brazilian.

- Altitudinea reliefului impune o etajare a climei

- Curentii oceanici calzi ( Kuro Shivo) si reci Curentul Labradorului si Curentul Peru

Clima ecuatoriala

- Specifica Amazoniei cu temperaturi constante 25-27°C

si precipitatii de 2500mm/an

Clima tropicala

- Deoparte si de alta a celor doua tropice cu temperaturi

ceva mai scazute cu variatii mari de temperatura

Clima temperata

- din ce in ce mai rece cu cat ne apropiem de Marile

Lacuri i America de Nord si Patagonia in America de Sud

- Texas, Florida, Mexic si America Istmica

Climat subpolar

- la cele doua extremitati ale continentului

manifestanduse la latitudini mai mici in S datorita extinderi mari a calotei de gheata din

Antarctica

4

- pen Alaska, Arhipelagul Canadian, Groenlanda, si N

Canadei si Tara de foc

HIDROGRAFIA

Caracteristicile principale ale retelei hidrografice din America

- prezenta cascadelor – Niagara -51m

Iguaçu 80m

Angel -1005m cea mai mare din lume

- taie canioane de mari dimensiuni pe fluviile Colorado- Marele Canion , Snake

- au un potential hidroenergetic foarte ridicat

Fluviile din America de Nord se dirijeaza spre 4 mari regiuni:

Oceanul Arctic - Yukon, Mackenzie,

Oceanul Atlantic – Sf Laurentiu

Oceanul Pacific- Columibia, Colorado,

Golful Mexic – Mississippi cu Tennesse, Misouri

- Rio Grande

Fluviile din America de sud

- se caracterizeaza prin rauri scurte spre Oceanul Pacific

si lungi spre Oceanul Atlantic

Oceanul Atlantic – orinocco, Amazon si Parana

LACURILE

Sunt numeroase 1/6 din rezervele de apa dulce ale planetei

Lacuri glaciare _ Athabaska, Ursilor, Sclavilor, Athabasca si cele 5 lacuri – Marile Lacuri –

Superior, Michigan, Ontario, Huron, Erie, Titicaca din Muntii Anzi –la 4000m inaltime.

Lacuri Sarate – Marele Lac Sarat (Salt Lake)

I. Densitatea populatiei (loc/kmp)

Loc. 804 milioane (13,5% din totatul mondial)

Suprafata 41 mil. kmp

Densitatea 19 loc/kmp.

5

1. Densitate mare

- NE - S.U.A. (zona marilor lacuri),

- SV – S.U.A. (California),

- SE – Brazilia (Sao Paulo, Rio de Janeiro),

- Centru Mexicului,

- Estuarul raului Rio de la Plata (Buenos Aires).

2. Densitate mica

- N – Canada, Alaska,

- Amazonia,

- S – Argentina. Patagonia

Grupele rasiale

America sau Lumea Noua, este formata dintr-un mozaic etnic, dar din care se pot distinge 3

mari grupe umane.

II.

- albi (urmasii emigrantilor europeni),

- amerindieni (indieni si indios),

- negri (urmasii sclavilor adusi din Africa),

- metisi (albi incrucisati cu amerindieni),

- mulatri (negri incrucisati cu albi),

- zambos (amerindieni incrucisati cu negri).

III. Limba

- engleza

- spaniola

- portugheza

- franceza

Aşezările umane

Aşezările umane, fie că sunt rurale sau urbane, reprezintă dovada umanizării unui teritoriu şi

al transformării lui din spaţiu natural în spaţiu geografic. Aşezările umane americane, în

evoluţia lor au depins de următorii factori:

particularităţile procesului de colonizare

6

evoluţia fenomenelor demografice

tradiţiile şi obiceiurile populaţiei

Istoria aşezărilor umane americane cunoaşte 2 etape:

o primă etapă veche, care ţine până în secolul XVI, cu aşezări puţine, majoritatea

rurale şi temporare şi cu unele oraşe construite în zone izolate de podiş sau munte ( a

se vedea capitalele vechilor imperii mayaşe şi aztece).

O a doua etapă, care corespunde colonizării europene, fenomen care a determinat o

creştere bruscă atât a aşezărilor omeneşti cât şi a numărului de locuitori. În Lumea

Nouă oraşele au luat naştere în jurul unui “praesidio” adică în jurul unei baze militare,

în jurul unei “mission” sau a unui punct de întâlnire religioasă şi a unui “pueblo” sau

de loc de schimb al bunurilor-echivalentul târgurilor europene. Tot datorită

colonizării accentuate oraşele americane vor cunoaşte o dezvoltare distinctă faţă de

oraşele de pe alte continente şi anume cele americane au sărit peste prima etapă a

dezvoltării ( statutul de aşezare rurală), ajungând direct la statutul de aşezări urbane.

Tocmai din acest motiv, în prezent America prezintă cel mai mare grad de urbanizare

in lume- peste 77%.

Pe baza celor spuse mai sus a nu se înţelege că odată cu colonizarea europeană a dus la

dispariţia aşezărilor rurale. Nu acest lucru nu s-a întâmplat. Doar că în cele două Americi,

aşezările umane diferă faţă de cele europene de exemplu şi anume iau forma celebrelor ferme

sau haciendas, aşezări individuale poziţionate în mijlocul terenului agreicol.

La o privire mai atentă se pot observa pe langă o serie de trăsături comune şi unele diferenţe

între oraşele nord americane şi cele sud americane. Astfel principalele trăsături ale oraşelor

nord americane sunt:

Puternica etajare pe verticală. Să nu uitam că termenul de zgârâie nori provine din

America de nord

Extinderea oraşelor şi pe orizontală prin construcţia zonelor suburbane, cu cartiere

dispuse în fâşii.

Funcţiile complexe a majorităţii oraşelor

Prezenţa unia dintre cele trei magalopolisuri recunoscute de geografi şi anume

BOSWASH, care se întinde pe o lungime totală de 600 km şi cu o populaţie de 42

milioane de locutori. Acest megalopolis este format din oraşele Boston, Washington,

New York, Philadelphia

7

Apariţia unui nou megalopolis în centru Statelor Unite, în zona Marilor Lacuri, numit

coridorul Chicago- Pittsburg, cu o populaţie de peste 30 milioane de locuitori, dar ;I pe

costa de vest ]ntre Los Angeles si San Francisco

Trăsăturile oraşelor din America de sud sunt:

Existenţa unor centre vechi, cu multe bisetici şi clădiri coloniale

Un puternic contrast între centru şi periferie, contrast datorat economiei regiunii.

Astfel din cauza unor mari diferenţe de venit dintre anumite categorii sociale, oarşele

sud americane la periferii prezintă adevărate mahalale insalubre unde rata

criminalităţii este extrem deridicată ( este vorba despre celebrele favellas din Brazilia,

sau villas miserias din Argentina).

De asemenea oraşele de pe cele două subcontinete diferă şi din punct de vedere al aşezării.

Astfel, în timp ce în nord-estul dens populat şi puternic dezvoltat este un loc de desfăşurare a

vieţii urbane, vestul, mai greu accesibil şi mai repulsiv pătrunderii,atât prin relief şi climă cât

şi prin îndepărtare, nu are decât centre izolate şi o fâşie litorală urbanizată Relieful Statelor

Unite este foarte variat, împărţindu-se astfel în trei regiuni principale: Munţii Stâncoşi, în

vest, zona de podiş şi de munte a Appalacilor în est şi câmpiile întinse de preerie (Great

Plains) în partea centrală.

Munţii Stâncoşi ce par a fi o „coloană vertebrală” a Americii de Nord, ocupă 16,4% şi deţin

numai 2,5% din populaţia sa. Condiţiile create de temperaturile tipice climei alpine şi

înălţimile munţilor nu sunt propice dezvoltării aşezărilor umane. Sunt puţine oraşe care

depăşesc 50.000 de locuitori. Unul dintre acestea, şi cel mai important, este Denver (capitala

statului Colorado), care deşi este situat la o altitudine de 1.600 de metri, numără 550.000

locuitori. Ceea ce a atras populaţia în acest oraş este faptul că în apropierea oraşului se află

exploatări de cărbuni şi de metale neferoase, iar în oraş s-au dezvoltat întreprinderi ale

metalurgiei feroase, de avioane, de utilaje miniere şi alimentare, de material feroviar, uzine

chimice, fabrici de zahăr ş.a. O funcţie importantă a oraşului este cea turistică, Denver fiind

una dintre cele mai reputate staţiuni climaterice americane.

Zona Marilor Lacuri ocupă 9% din suprafaţa ţării, iar în cuprinsul ei trăieşte circa 25% din

populaţia S.U.A. Cadrul natural al regiunii este format dintr-un relief nu prea înalt şi brăzdat

de ape. Spre sud, altitudinea scade, trecându-se la un relief de câmpie. Se poate observa pe o

hartă de densităţii populaţiei că în bazinul fluviului Mississippi densitatea populaţiei, şi

implicit a aşezărilor umane, este una foarte ridicată, solul fiind deosebit de fertil, iar regiunea

deltei este una bogată în peşte (1 miliard de kilograme anual). Tot aici se întâlneşte şi o

8

cantitate importantă de cărbune. Astfel, existenţa Marilor Lacuri şi a râurilor Ohio şi

Mississippi oferă condiţii naturale deosebit de favorabile dezvoltării aşezărilor umane.

S.U.A. are pe cele mai mari întinderi o climă temperată, cu nuanţe în raport cu depărtarea faţă

de ocean. Astfel se explică de ce aşezările umane au o densitate foarte mare în apropierea

oceanului şi dispar pe măsură ce ne apropiem de centrul ţării. În statul Alaska clima constituie

principalul factor care contribuie la răspândirea aşezărilor omeneşti în spaţiu. Aici popularea

nu este posibilă decât în partea de sud-est a ţării şi pe unele porţiuni sudice unde se întâlneşte

o climă oceanică şi relativ blândă, datorită apropierii de coastă. Vestul, centrul şi nordul

statului este caracterizat de prezenţa climei subpolare şi polare.

Cărbunele şi fierul, ca şi alte continente, au generat nu numai mari oraşe cum sunt Pittsburgh,

Duluth, Birmingham, ci şi numeroase centre mici infiltrate până în văile Podişului

Appalaşian; minereurile de metale neferoase rare, provenind mai ales din bazinul munţilor

vestici, au favorizat dezvoltarea unor oraşe mici, a căror locuitori se ocupă fie cu extracţia, de

pildă cea a cuprului la Butte (Montana), fie cu operaţiile de prelucrare a aceluiaşi metal la

Anaconda (Montana), Tacoma (Washington), sau în centre mai complexe, ca de exemplu, Salt

Lake City. Petrolul utilizat atât ca materie primă cât şi ca sursă de energie şi gaze naturale au

asigurat dezvoltarea unor mari centre ca Los Angeles, Tulsa, Oklahoma City, Dallas unde

întreaga energie este furnizată de aceste douăsurse.

Târgurile agricole au urmărit avansarea agriculturii şi a creşterii animalelor spre vest; cele mai

importante coincid cu marile încrucişări ale căilor de comunicaţie din întinsele câmpii, dar se

întâlnesc şi în micile văi ale Appalaşilor, în oazele irigate ale bazinelor din munţii occidentali.

La originea procesului de urbanizare din S.U.A. stau, ca în toate regiunile în care au sosit

europenii, aşezările litorale: puncte de debarcare, puncte de sprijin pentru pătrundreea în

interior, pieţe de schimb.

Pe ţărmul atlantic, dinspre Europa, de unde veneau primii sosiţi se află oraşele cele mai vechi,

New Amsterdam, care urma să devină faimosul New York, a fost fondat încă din 1623, fiind

precedat de Boston (1630), Baltimore şi Philadelphia. Procesul s-a amplificat apoi, utilizând

iniţial axe naturale ale comunicaţiei pe care le formau apele în acest ţinut imens. S-ar putea

chiar jalona etapele pătrunderii în lungul faţadei atlantice sau a Golfului Mexic (Mobile,

Hartford, Albany, Trenton, Richmond), înspre interior, prin marea arteră a fluviului

Mississippi şi a afluenţilor săi, şi prin aceea a fluviului Sf. Laurenţiu şi a Marilor Lacuri: Saint

Loius (1764), Kansas City, Detroit (1701), Cincinnati (1788). Construirea canalelor care au

reunit aceste mari artere naturale, a marcat o altă etapă de infiltrare în interiorul continentului

după construirea Canalului Erie, între lacul cu acelaşi nume şi Hudson (1823).

9

Acest canal a asigurat triumful New Yorkului asupra centrelor sale vecine, până atunci.

Cleveland, Chicago s-au ridicat în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Între 1900 şi 1950,

jumătate din oraşele care depăşesc în prezent 100.000 de locuitori şi-au primit statutul urban.

La rândul lor, căile ferate au accelerat pătrunderea spre vest, semănând noi oraşe, permiţând

altora să ia o dezvoltare uimitoare; Denver, Spokane, Tacoma şi toate marile oraşe ale faţadei

pacifice: San Francisco, Portland, Seattle, San Diego îşi încep perioada lor de prosperitate. În

marile câmpii apar centre de convergenţă a căilor de comunicaţie: Chicago devine noul

feroviar cel mai important al Statelor Unite şi ajunge curând şi al doilea oraş al ţării.

Revoluţia transporturilor este continuată apoi de automobil care preia treptat locul întâi, un

mijloc de transport individual prin excelenţă. Au rezultat astfel noi condiţii şi noi situaţii:

revărsarea oraşelor care se extind larg în jurul marilor nuclee urbane, creşterea gigantică a

suburbiilor,dispersareaîntreprinderilor .

Dezvoltarea transporturilor a contribuit la formarea reţelei urbane americane şi în mod

indirect, respectiv prin punerea în valoare a unor bogăţii naturale sau a unor imense terenuri

agricole.

O clasificare a oraşelor americane a fost făcută de către Maurice Yates (Yates, 1980 citat

de Patterson, 1994). În oraşe de rangul 1,2 ,3, 4, 5. din ultima categorie făcând parte New

Yorkul.

Structura internă a metropolelor americane este generată de aceleaşi forţe care au format

sistemul urban naţional. Oraşele americane sunt producători economici, centre primare de

obţinere a profitului, puternic descentralizate în comparaţie cu oraşele europene care sunt

adesea industriale, centre ale puterii politice şi militare, cu un sistem de transport urban bine

individualizat, cu densităţi mari de populaţie, costuri mari ale energiei, cu control al statului

asupra chiriilor, spaţiilor şi preţurilor. Oraşele americane prezintă transport public urban

adesea limitat la metrouri, tramvaie sau autobuse, au un sistem foarte bine dezvoltat de

autostrăzi, costuri relativ reduse ale energiei şi ale preţurilor terenurilor. Baza transportului

urban rămâne în schimb transportul cu automobilul privat, cel care a dus după Cel de-al

Doilea Război Mondial la descentralizarea oraşelor. Aceste oraşe rămân în special centre ale

profitului şi mari producători economici.

În evoluţia structurii oraşelor americane se cunosc mai multe etape:

etapa transportului cu căruţe trase de cai (înainte de 1888) care genera compactizare

oraşlui şi aprecierea distanţelor între diferitele obiective la cca. 30 de minute de mers

pe jos

10

etapa tramvaiului electric (1888-1920) când apar primele suburbii şi se conturează

cartierele centrale de afaceri (foto ) în forma pe care o întâlnim şi astăzi

etapa de introducere a automobilului cu funcţie recreativă (1920-1945) când are loc

extinderea suburbanizării şi a accesibilităţii prin autostrăzi şi şosele, atingerea vârfului

economic al oraşului central, împărţirea cartierelor şi segregarea în funcţie de etnie şi

rasă

etapa de după 1945 până în prezent când are loc dezvoltarea acelor expressways

(şosele care înconjoară oraşele fluidizând traficul), extinderea dezvoltării

metropolitane spre exterior, limitele distanţă-timp au fost împinse la 30 de mile (45 de

kilometrii) şi o creştere semnificativă a segregării suburbiilor.

Principalele oraşe din America de Nord sunt:

Montreal, oraş situat în Canada şi cu o populaţie de aproximatv 2,9 milioane de locuitori. A

apărut în 1642, pe ţărmurile fluviului Sf Laurenţiu din regiunea Quebec. Numele original al

oraşului a fost de Ville Marie şi asta pentru că în epoca respectivă regiunea Quebec era

colonie franceză. În prezent este cel mai mare oraş din Canada şi un important centru

industrial, cultural economic dar şi portuar.

Toronto este capitala provinciei Ontario şi cu tot cu zonele suburbane are o populaţie de 3,5

milioane delocuitori este un important centru comercial, economic şi industrial.

Vancouver reprezintă cel mai important oraş canadian de pe ţărmul pacific, centrul regiunii

Columbiei britanice. Populaţia acestui oraş este de 1,4 milioane de locuitori.

În zona centrală a ţării se află oraşele Edmonton şi Winnipeg, importante noduri de

comunicaţii dar şi centre pentru colectarea producţşei agricole din zonă.

Boston, este unoraş american înfiinţat în 1630 şi aşezat într-un estuar, fiind încadrat de un

peisaj colinar. Acest oraş reprezintă istoria statelor Unite, oraş al vechii aristocraţii americane.

De asemenea este un puternic centru universitar, un exemplu în acest sens fiind Universitatea

Havard una dintre cele mai renumite din lume. Bostonul este capitala regiunii New England,

având funcţii complexe dintre care putem enumera funcţia culturală, industrială, financiar-

bancară şi de transport.

New York-ul reprezintă cel mai important centru economic din America de Nord şi de

asemenea este şi cel mai mare oraş, având o populaţie de peste 16 milioane locutori, cu tot cu

zona metropolitană. Esteun important port la oceanul Atlantic şi un important centru cultural.

De fapt oraşul New Zork, cunoscut şi sub denumirea de Big Apple este cel mai cosmopolit

oraş de pe coasta de est a Statelor Unite.

11

Washington, capitala federală a SUA este reşedinţă facotorilor de decizie a ţării. Este un oraş

relativ mic faţă de vecinii sai şi a fost ales ca şi capitală tocmai datorită poziţii sale geografice

dintre nord şi sud.

Chicago sau oraşul vânturilor a fost fondat în 1837 şi reprezintă primul nod decomunicaţii al

ţării legând estul cu vestul. Are o populaţie de peste 7 milioane de locuitori şi împreună cu

Pittsburgh formează o conurbaţie.

Cele mai importante oraşe de pe coasta de vest sunt San Francisco şi Los Angeles, două oraşe

foarte cosmopolite. Primul este un important centru al informaticii, cu celebra Silicon Vallez,

în timp ce Los Angelesul da tonul în lumea divertismentului şi a cinematografiei. De aemenea

trebuie menţionat şi Las Vegasul oraşul jocurilor de noroc.

Alte oraşe importante din America de Nord sunt: Houston, Dallas, New Orleans, Atlanta,

Miami.

Oraşele Americii de Sud

Statele din America Latină n-au reuşit să îndepărteze complet influenţa condiţiilor

economice de altă dată, fapt care se resimte în localizarea reţelei urbane. De aceea oraşul nu

mai este expresia unei civilizaţii, ci un fenomen situat încă la periferia civilizaţiei, am spune

aproape “colonial”. O mare parte din oraşe sunt porturi fiind urmaşe directe ale capetelor de

pod coloniale, exemplificând doar cu Pernambuco sau Recife până la Buenos Aires sau

Cartagena şi Valparaiso. Aceluiaşi tip îi aparţin şi oraşele situate în interior, care constituiau

puncte de sprijin pentru bazele litorale sau centre complementare indispensabile ca Sao Paulo,

Lima, Santiago ş.a.

Oraşele Americii Latine, mult mai marcate de civilizaţia indiană, păstrează importante

trăsături ale acestei vechi influenţe. O parte a populaţiei indiene a ocupat podişurile înalte şi

bazinele intramonatne mai salubre, cuprinse între lanţurile Cordilierilor Americii Centrale sau

între lanţurile andine, iar în mijlocul acestor insule populate de indigeni s-au dezvoltat alte

oraşe. Aşa sunt capitalele statelor andine: Bogota în Columbia, unde trei sferturi din

populaţie aparţine muntelui, Quito în Ecuador, unde 85% din locuitori trăiesc în Anzi, Cuzco,

La Paz, la 3641 m, fiind între marile centre politice, oraşul situat la cea mai mare altitudine pe

glob, Mexico City şi multe altele. Un alt nucleu indian important l-au constituit rezervaţiile

fondate în Paraguay de către iezuiţi: aici au luat naştere Asunción, Conceptión ş.a.

O altă parte a populaţiei şi-a consacrat activitatea diferitelor forme de agricultură care

a necesitat crearea centrelor rurale pentru schimbul produselor şi pentru asigurarea contactelor

cu lumea exterioară. Aceasta este originea marilor târguri patriarhale născute din implantarea

cultivatorilor aparţinând primului val, numeroşi mai ales în nord-est şi în insule. Mai târziu au

12

urmat migraţiile colonilor europeni, îndeosebi germani şi italieni, care au pus în valoare

vastele suprafeţe ale regiunilor temperate; astfel, din popularea lor au răsărit centrele presărate

în câmpiile de lângă Rio de la Plata, în marea vale chiliană, oazele argentiniene de la

picioarele Anzilor. Unele au denumiri caracteristice, ca de exemplu, Blumenau. Pionierii

regiunilor interioare au avut, de asemenea, câteva puncte fixe de sprijin, sau care marcau

etapele călătoriilor, pe care le găsim în ţinuturile cele mai îndepărtate ale

pampasurilor, ale llanosurilor din bazinul Orinocului.

Intensificarea exploatării miniere şi în special a aurului a condus la crearea centrelor

miniere, o nouă etapă a urbanizării acestor state. Semnificative sunt, în acest sens, o serie de

denumiri ca “Minas Gerais” (mine generale în portugheză) stat al federaţiei braziliene sau

oraşul Ouro Porto, cu cele cincizeci de biserici amplasate pe numeroasele sale coline, dintre

care unele au fost răzuite până la baza lor în urma exploatării aurifere. Exemple similare

putem găsi şi în cel mai înalt oraş minier de pe glob (Potosi, la 4100 m, în Bolivia), în

centrele litorale ale deşertului chilian, la Arica sau Iquique, unde se îmbarcă nitraţi în centrele

petroliere care înconjoară lacul Maracaibo.

După câştigarea independenţei naţionale în majoritatea statelor se manifestă

preocuparea pentru dezvoltarea unei economii naţionale moderne, cât şi preocuparea pentru

valorificarea interiorului unui continent aproape nelocuit. Încep să se înmulţească

oraşele industriale fiind, în general, centre metalurgice sau centre complexe ca Monterey în

Mexic, dar şi centre cu o singură activitate ca Volta Redonda în Brazilia, Huachitato în Chile,

Chimhote în Peru. Abia acum apare cu adevărat oraşul industrial, oraşul muncitoresc

necunoscut până la începutul deceniului şase al secolului XX în America Latină, cu străzi

geometrice, cu clădiri uniforme, cu puternice complexe industriale dominând prin fumul lor

întregul oraş. Alegerea locului în care au fost construite s-a făcut în funcţie fie de zăcămintele

minerale, fie de dezvoltarea căilor de comunicaţie, în special a celor feroviare.

Crearea oraşelor industriale aduce un nou suflu în viaţa urbană a Americii Latine,

constituind cele dintâi jaloane ale procesului de urbanizare aşa cum s-a întâmplat şi în

celelalte părţi ale globului. Printre dificultăţile întâmpinate în urbanizarea Americii Latine se

numără imensitatea spaţiului. Astfel, Brazilia, în afară de Amazonia, cvasiimpenetrabilă, unde

numai malurile râurilor aparţinând sistemului fluvial au asistat la dezvoltarea câtorva agenţii

comerciale avansate, cuprinde întinse regiuni de podişuri şi de savane, unde viaţa urbană este

foarte sporadică.

Cele două mari oraşe, Belo Horizonte (situat în interiorul patrulaterului minier şi

devenit capitala bancară a Braziliei) şi Brasilia, au rolul în optica promotorilor lor de a

13

întoarce viaţa Braziliei care până în prezent nu este decât o faţadă oceanică, spre

interiorul unui continent aproape nelocuit. Aceasta ar conduce la apariţia de forme noi urbane,

atât prin specializarea cât şi prin localizarea lor, marcând, poate, intrarea Americii Latine într-

o nouă eră urbană.

Până atunci însă, oraşele existente cresc cu paşi uriaşi iar statele sunt incapabile să

facă faţă cheltuielilor necesare unei dotări convenabile şi suficient de rapide.

Toate oraşele mari ale Americii Latine sunt însoţite de cartiere insalubre, construite în

grabă, unde se îngrămădesc ultimii veniţi. În Peru, un locuitor din şapte trăieşte la Lima, din

care 10% în aşa-numitele barriadas (cartier în spaniolă), situaţia fiind aceeaşi şi în marile

oraşe argentiniene; la Buenos Aires, de exemplu, mai mult de jumătate dintre noii veniţi sunt

muncitori care nu au propriu-zis un angajament. Acest aflux al proletariatului rural,

neexperimentat spre oraşe incapabile de a le oferi servicii, este o trăsătură caracteristică a

tuturor ţărilor slab dezvoltate.

O prezenţă semnificativă în peisajul urban latino-american o constituie bisericile. Cuceritorii,

spanioli sau portughezi, catolici fervenţi, au venit aici în mare parte în scopul evanghelizării.

Ei s-au întrecut să fondeze biserici şi mănăstiri, iar pe înălţimile deluroase, care au servit drept

leagăn multora dintre oraşele braziliene, bisericile portugheze, atât de graţioase cu zidurile lor

albite puse în valoare de blocurile de piatră întunecate, se pierd în labirintul de case şi de

străzi înguste. Aşa este Bahia, cu peninsula sa prelungită între golf şi ocean, Olinda,

strămoşul Bahiei, vechiul centru din Rio de Janeiro, colinele miniere din Minas. Acelaşi

aspect îl prezintă şi oraşul La Paz, construit la marginea unui mare abrupt, cu străzile sale

povârnite şi casele sale etajate care urcă din oraşul indigen de căsuţe din pământ uscat până la

centrul comercial, sau Potosi ale cărui case vechi şi numeroasele sale biserici se etajează pe

versanţi înclinaţi. Oraşele chiliene sunt, în schimb, mult mai întinse şi îşi datoresc tradiţiei lor

de mari târguri rurale clădirile joase de-a lungul străzilor, dispuse într-un cadrilaj geometric.

Urbanismul latino-american este uşor influenţat şi de cel nord-american prin zgârie norii

amplasaţi în inima oraşelor mai importante. La Mexico City, oraşul vechi, clasic, unde în jurul

vastei sale pieţi se îngrămădesc bisericile cu cupolă şi străzile înguste, s-au ridicat brusc

zgârie-norii, în timp ce în împrejurimi se înmulţesc cartierele noi, imense, care cuprind

locuinţe, uzine, magazine. Situaţia este asemănătoare la Santiago, Caracas sau Buenos Aires

şi Montevideo, ultimele două, mari oraşe de câmpie, imense, geometrice, cosmopolite sunt

copleşitoare pentru ţările lor.

14

Transformările cele mai spectaculoase se pot vedea la Sao Paulo, marea metropolă

industrială şi financiară, unde centrul cu zgârie-norii săi este înconjurat de cartierele ce se

extind uniform până pe versanţii dealurilor ce înconjoară oraşul.

De fapt oraşul Sao Paulo este cel mai mare oraş din Brazilia, precum şi din întreaga emisferă

sudică. Cu o populaţie totală în jurul cifrei de 20 milioane de locuitori acest oraş face parte

din topul primelor 5 aglomerări urbane din lume. Sao Paulo se întinde pe o suprafaţă de 1500

km² şi cu peste 32.000 de întreprinderi reprezintă cel mai important centru industrial şi

comercial al Braziliei

Oraşul Rio de Janeiro este al doliea oraş ca importanţă din brazilia, însă prin aspectul său şi

prin importanţa turistică concurează cu marea metropolă Sao Paulo. Oraşul are o populaţie de

peste 10,5 milioane de locuitori şi se întinde pe o suprafaţă de 6500 km². Are funţii complexe

din care putem enumera funcţia industrială, cea comercială, cea d ecapitală şi bineînţeles cea

turistică ( plaja Copa Cabana este renumită în întreaga lume).

ECONOMIA AMERICANĂ

Se ştie ca continentul american are una dintre cele mai deyvoltate economii din lume, Statele

Unite fiind considerate prima mare putere a lumii. Chiar dacă există unele diferenţe între cele

două continente în prezent se remarcă o puternică creştere economică în Amerrica de Sud,

creştere care influenţează în mod direct şi principalele oraşe din regiune.

America de nord

Canada, deşi are o mare parte a teritoriului inospitalier pentru locurie, este unputernic stat

industrial- agrar, cu ponderi însemnate în producţia mondială a minereurilor şi a produselor

agricole. Astfel Canada este unul din marii furnizori ai lumii de grâu şi lemn, petrol şi gaze

naturale, de fier, de plumb şi zinc, nichel, aur şi argint. Mare parte din industria Canadei este

siuată în zona marilor lacuri, zonă care corespunde şi aşezării principalelor oraşe. Principalele

ramuri industriale sunt industria energetică, a lemnului, alimentără, petrochimică, a

construcţiilor de maşini, farmaceutică, dar şi de it. De asemenea trebuie precizat că între

economiiile canadiena şi americană există puternice legături. Canada are şi un sistem de

transporturi foarte bine pus la punct.

Din punct de vedere economic Statele Unite ocupă primul loc în lume chiar dacă criza

economică actuală a afectat foarte mult această economie. Mai mult decât atât din Asia apare

o concurenţă puternică din partea Chinei şi a altor state. Puterea SUA, se bazează pe

importantele resirse de care dispune, resurse care îi permit o anumită autonomie faţă de

economia mondială. Economia americană este formată atât din trusturi şi companii mari dar şi

din societăţi mici de tip familial. Acestea sunt prezente mai ales în agricultură, activitate

15

caracterizată prin existenţa unor centuri ( adică fiecare yonă cu specializarea ei, fie că este

vorba de creşterea animalelor sau de cultivarea plantelor)

America de Sud

În cazul Americii de Sud ultimii ani au însemnat o schimbare radicală în economia multor

ţări, care momentan se află în plină ascensiune. De asemenea economia sud americană a fost

şi încă este afectată de flagelul corupţiei dar şi al traficului cu droguri ( ţări ca Columbia şi

Venezuela sunt principalele producătoare de cocaină).

Agricultura sud americană se află în plină dezvoltare, peste 3 sferturi din populaţia

continentului lucrând în acest domeniu. Industria prezintă şi ea o puternică creştere, mai ales

în domenii ca industria alimentară sau de prelucrare.

Perspectivele de viitor ale continentului american, cel puţin din punct de vedere al dezvoltării

oraşelor, sunt îmbucurătoare. Pentru America de Nord, marile aglomeraţii urbane de pe cele

două coaste vor continua să se exitindă. Marile oraşe americane vor trebui însă sa-şi rezolve

poluării, sistemului de transport, criminalităţii, dar şi a efectului de seră, care ameninţă oraşele

porturi datorită creşterii nivelului oceanului planetar. Mai mult decât atâz o problemă

striigentă a marilor oraşe americane este rasismul şi segregaţia rasială pe cartiere, care nu de

puţine ori a condus la revolte de stradă ( a se vedea revoltele din Los Angeles).

Oraşele Americii de Sud vor cunoaşte şi ele o evoluţie distinctă, în funcţie de dezvoltarea

regiunilor. O mare problemă pe care trebuie să o rezolve ţările sud americane este cea a

celebrelor favellas, acele cartiere insalubre menţionate şi la începutul lucrării, un adevărat

focar de criminalitate, de asemenea influneţa cartelurilor de droguri trebuie extirpată, proces

care va duce şi la dispariţia corupţiei.

16

Bibliografie:

Constantin Vert Geografia populaţiei şi aşezărilor umane, edit Dacia, 1999

Cocean Pompei, America, edit Transversal, 2002

17