Piata muncii intr-o tara UE

SUEDIA

Analiza comparativa cu alte tari

In Uniunea Europeana, economia sociala, pe care o regasim si sub

diverse alte denumiri precum economia solidara sau al treilea sector, se bucura

de o larga recunoastere atat in statele membre cat si la nivelul institutiilor

europene.

Economia sociala reprezinta aproximativ 10% din ansamblul inteprinderilor

europene, respectiv 2 milioane de intreprinderi, si 6% din totalul locurilor de

munca, avand un potential ridicat de a genera si mentine locuri de munca stabile

datorita specificului activitatilor lor, acestea neputand fi delocalizate, si a

modelului economic pe care se bazeaza in care persoanele sunt mai importante

decat capitalul. 

Aceasta economie sociala este parte a modelului social si de bunastare

european care include mecanismele necesare ca acest sector sa genereze un

nivel ridicat de servicii, inclusiv servicii sociale de interes general, produse si

locuri de munca.

Economia socială în diverse ţări europene

Ţările europene par a putea să se claseze în trei categorii în funcţie de locul pe

care îl rezervă economiei sociale.

1) Ţările în care conceptul de economie socială este admis la scară largă sunt:

Spania, Franţa, Portugalia, Belgia, Irlanda şi Grecia. Conceptul de economie

socială se bucură în aceste state de recunoaştere maximă din partea autorităţilor

publice. Să ne amintim că Franţa este leagănul acestui tip de economie, iar

Spania a aprobat prima lege naţională cu privire la economia socială.

2) Ţările în care conceptul de economie socială prezintă un nivel de acceptare

mediu sunt: Italia, Cipru, Danemarca, Finlanda, Luxemburg, Suedia, Letonia,

Malta, Polonia, Marea Britanie, Bulgaria şi Islanda. În aceste state, conceptul de

economie socială coexistă cu alte concepte precum cel al sectorului asociativ, al

sectorului de voluntariat sau al întreprinderilor sociale.

3) Ţările în care conceptul de economie socială este puţin recunoscut, deloc

recunoscut sau încă necunoscut sunt: Austria, Cehia, Estonia, Germania,

Ungaria, Lituania, Olanda, Slovacia, România, Croaţia şi Slovacia.

Conceptele conexe sectorului asociativnşi al organizaţiilor non guvernamentale

se bucură în schimb de o mai mare recunoaştere.

În UE-27, peste 207 000 de cooperative au fost active din punct de vedere

economic în 2009. Ele au o bună reputație în fiecare domeniu al activității

economice și sunt importante în special în agricultură, în intermedierea

financiară, în comerțul cu amănuntul și în gestionarea locuințelor, iar în calitate

de cooperative de muncă, în sectorul industrial, al construcțiilor și al serviciilor.

Aceste cooperative asigură direct locuri de muncă pentru 4,7 milioane de

persoane și au 108 milioane de membri. În concluzie, dincolo de importanța sa

cantitativă, în ultimele decenii, economia socială nu numai că și-a afirmat

capacitatea de a contribui în mod eficace la soluționarea noilor probleme

sociale, ci și-a consolidat și poziția de instituție indispensabilă pentru o creștere

economică stabilă și durabilă și pentru o distribuție mai echitabilă a veniturilor

și a bogăției, care să adapteze serviciile nevoilor, să sporească valoarea

activităților economice care satisfac nevoile sociale, să corecteze dezechilibrele

de pe piața forței de muncă și, pe scurt, să aprofundeze și să consolideze

democrația economică.

O principala concluzie care poate fi desprinsă este că economia socială din

Europa este foarte importantă din punct de vedere uman și economic, oferind

locuri de muncă remunerate pentru mai mult de 14,5 milioane de oameni sau

aproximativ 6,5% din populația activă din UE-27. Aceste agregate subliniază

faptul că economia socială este o realitate care nu poate și nu ar trebui să fie

ignorată de către societate și instituțiile sale. Interesul pentru economia sociala a

coincis, in special, cu criza economica din deceniul 1990 care a avut ca rezultat

aparitia unui unei inalte rate de somaj si agravarea situatiei in sistemul de

asigurare sociala. Deteriorarea unor sectii ale sectorului public a condus la

neincredere, in ceea ce priveste posibilitatea sectorului public sa garanteze

servicii sociale de inalta calitate si accesibile din punct de vedere economic.

În Suedia rata ocupării este de peste 75%, depăşind ţinta strategiei Europa

2020, atât înainte de criză (80,4% în 2008), cât şi după criză (78,7% în 2010).

Dacă analizăm situaţia înregistrată în celelalte ţări prezentate în figura 1,

observam că efectele crizei economice asupra ocupării au fost mai puternice în

Bulgaria, Spania şi Ungaria. Și în România scăderea ratei ocupării determinată

de criză a dus la îndepărtarea ţării noastre de ţinta strategiei Europa 2020 (75%),

coborând de la 64,4%, în 2008 la 63,3% în 2010. Rata şomajului de lungă durată

(şomaj de peste un an) este de doar 1,4% în Suedia, chiar dacă ajutorul de şomaj

este generos şi se oferă pentru o perioadă de peste 300 de zile. Măsurarea

accesului la muncă, pe baza subindicatorilor rata ocupării şi rata şomajului de

lungă durată, poziţionează Suedia pe locul 10 în rândul ţărilor OECD,

înregistrând rezultate peste medie. Politicile ocupaţionale din Suedia pun un

accent deosebit pe realizarea unui echilibru între viaţa de familie şi activitatea

desfăşurată la locul de muncă. Astfel, suedezii dedică 65% dintr-o zi (15,5 ore)

pentru îngrijire personală şi de agrement, iar timpul de lucru este de doar 1.610

ore pe an (Anuarul Statistic al Suediei, 2011).

Piaţa muncii din Suedia se caracterizează prin protecţie a ocupării ridicată,

ajutor de şomaj generos, cheltuieli ridicate cu implementarea programelor pieţei

muncii, dar şi taxe pe venituri ridicate. Legislaţia muncii este aprobată de

parlament, dar este completată prin acorduri colective şi negocieri individuale.

Acordurile colective completează legea atât în stabilirea salariilor, cât şi în

realizarea unor asigurări sociale colective, în stabilirea orelor de muncă, a

condiţiilor de muncă, a vacanţelor sau a concedierilor. Aceasta înseamnă că

legea stabileşte anumite condiţii de bază cu privire la salariu, timp de lucru,

concedieri şi concedii, care sunt valabile dacă nu există acorduri colective sau

care sunt completate prin aceste acorduri, de regulă în avantajul angajaţilor.

Eforturile de susţinere a creşterii ocupării şi mai ales a eficienţei muncii sunt

realizate atât la nivel individual, cât şi la nivel organizaţional şi guvernamental.

Dacă analizăm modificările anuale ale ocupării în Suedia înainte şi după criza

atuală, prezentate în figura 2, observăm o scădere a ratei ocupării cu mai puţin

de 2 puncte procentuale în perioada 2007-2009, scădere ce este recuperate în

perioada următoare (2009-2010). Printre ţările care au înregistrat cele mai

puternice scăderi ale ratei ocupării în ambele perioade analizate se află Estonia,

Letonia, Lituania, Irlanda şi Spania. Ţările care au pierdut mai puţine locuri de

muncă din cauza crizei şi care şi-au recuperat parţial sau total pierderile în

materie de ocupare sunt Suedia, Islanda, Marea Britanie. Alte ţări au avut

modificări pozitive ale ocupării, chiar dacă acestea au fost mai reduse după

declanşarea crizei.

Printre aceste ţări se numără Elveţia, Norvegia, Belgia, Polonia. Grecia,

Bulgaria şi Slovacia au înregistrat scăderi mai puternice ale ocupării după criză,

în perioada 2009-2010.

Suediaa utilizat în mod prioritar termenul înrelație cu fondurile structural

e, iar recent este folosit în corelație cu ocuparea comprehensivă şi măsuri specifi

ce politicilor regionale.În noiembrie 1997,Guvernulsuedez a decis să desemneze 

un Grup de Lucru privind economia  Socială,  având 

ca sarcină reanalizarea condițiilor  de  operare  a  acestei  forme  economice 

şi demonstrarea importanței  sale  în  societate. 

• Principalele state membre ale UE referitoare la functionarea economiei

sociale sunt Marea Britanie, Franta, Italia si Suedia. Selectia acestor tari a

fost realizata pe baza criteriului ca sunt reprezenti clasici ai celor patru

regimuri privilegiate sau si ai modelelor de stat de bunastare care exista

in Europa :

Evoluția activității remunerate din cadrul economiei sociale din

Suedia comparativ cu alte tari din UE

Țara Locuri de muncă

înperioada 2002-2003

Locuri de muncă

înperioada 2009-2010

Δ%

Cooperati

ve

Asociaț

ii

Cooperati

ve

Asociaț

ii

Cooperative

Austria 62,145 190,00 61,999 170,11 -0.23%

modelului scandinav

modelului corporatist

modelului european de sud sau mediteranean

modelului anglo-saxon

Marea Britanie Italia

SuediaFranta

0 3

Belgia 17,047 249,70

0

13,547 437,02

0

-20.53%

Bulgaria n.a. n.a. 41,300 80,000 n.a.

Cipru 4,491 n.a. 5,067 n.a. 12.83%

Republica

Cehă

90,874 74,200 58,178 96,229 -35.98%

Danemarca 39,107 120,65

7

70,757 120,65

7

80.93%

Estonia 15,250 8,000 9,850 28,000 -35.41%

Finlanda 95,000 74,992 94,100 84,600 -0.95%

Franța 439,720 1,435,3

30

320,822 1,869,0

12

-27.04%

Germania 466,900 1,414,9

37

830,258 1,541,8

29

77.82%

Grecia 12,345 57,000 14,983 101,00

0

21.37%

Ungaria 42,787 32,882 85,682 85,852 100.25%

Irlanda 35,992 118,66 43,328 54,757 20.38%

4

Italia 837,024 499,38

9

1,128,381 1,099,6

29

34.81%

Letonia 300 n.a. 440 n.a. 46.67%

Lituania 7,700 n.a. 8,971 n.a. 16.51%

Luxemburg 748 6,500 1,933 14,181 158.42%

Malta 238 n.a. 250 1,427 5.04%

Țările de Jos 110,710 661,40

0

184,053 669,12

1

66.25%

Polonia 469,179 60,000 400,000 190,00

0

-14.74%

Portugalia 51,000 159,95

0

51,391 194,20

7

0.77%

România n.a. n.a. 34,373 109,98

2

n.a.

Slovacia 82,012 16,200 26,090 16,658 -68.19%

Slovenia 4,401 n.a. 3,428 3,190 -22.11%

Spania 488,606 380,06

0

646,397 588,05

6

32.29%

Suedia 99,500 95,197 176,816 314,56

8

77.70%

Regatul Unit 190,458 1,473,0

00

236,000 1,347,0

00

23.91%

• Principala concluzie care poate fi desprinsă este că economia socială din

Europa este foarte importantă din punct de vedere uman și economic,

oferind locuri de muncă remunerate pentru mai mult de 14,5 milioane de

oameni sau aproximativ 6,5% din populația activă din UE-27. Aceste

agregate subliniază faptul că economia socială este o realitate care nu

poate și nu ar trebui să fie ignorată de către societate și instituțiile sale.

• A doua concluzie demnă de remarcat este faptul că economia socială, cu

unele excepții, este relativ mică în noile state membre ale UE în

comparație cu cea a Suediei care este vizibil mult mai mare (in cazul

asociatiilor fiind 230.44%). Prin urmare, dacă se dorește dezvoltarea

întregului potențial al economiei sociale în aceste state, este nevoie să se

atingă cel puțin același nivel ca cel din alte state membre ale UE.

După cum se observă si în tabel Suedia ca ţară membră UE şi a Zonei Euro se

prezintă foarte bine ca o adevarată economie socială de piaţă cu indicatorii

politicii de ocupare raportaţi la populaţia totală a Suediei, ceea ce pentru

laureatul Nobel pentru Economie Jean Tirole din 2014 ca neocolbertist în istoria

gândirii economice a Franţei era şi este un exemplu demn de urmat şi pentru

politica socială şi de ocupare a Franţei.

Suedia  a  utilizat  în  mod  prioritar termenul  în relație 

cu fondurile structurale, iar recent este folosit în corelație cu ocuparea comprehe

nsivă şi măsuri specifice politicilor regionale. În noiembrie 1997, Guvernul sued

ez a decis să desemneze un Grup de  Lucru  privind  Economia  Socială,  având 

ca  sarcină  reanalizarea condițiilor  de  operare  a  acestei  forme  economice  şi 

demonstrarea importanței  sale  în  societate. 

Termeni cum ar fi intreprinderea sociala nu au avut un uz comun in

Suedia, pana relativ recent. In ultimii ani, din ce in ce mai mult se dezvolta o

preocupare privind rolul economiei sociale in cadrul sistemului de protectie

sociala. Datorita introducerii relativ recente, a acestui termen de ‘intreprindere

sociala’ in limba suedeza, este inca neclar daca si in practica, diferitele

organizatii au contribuit la economia sociala, de acum multi ani. In aceasta

perioada, economia sociala este utilizata pentru a descrie multe si diverse

activitati care sunt asumate de organizatii cum ar fi asociatiile, cooperativele

angajatilor si cooperativele de consum. In acest context, exista acordul ca

economia sociala a rezultat in urma nevoilor comunitatii, in opozitie cu nevoile

intreprinderilor, oferind un punct de vedere, bazat pe o viziune, la diversitatea si

consolidarea utilizatorilor si a societatii.

Pe parcursul deceniului 1980, in Suedia s-a dezvoltat o miscare in favoarea

cooperativelor, cu scop de consolidare a tinerilor someri si a persoanelor cu

deficiente mintale, astfel incat sa isi asume activitati economice si sa se

reintegreze pe piata muncii. Imboldul a fost dat de catre angajatii in serviciile de

sanatate, care cautau noi solutii la problemele existente si au dezvoltat o

activitate antreprenoriala bazatape structurile cooperativelor de munca.

Interesul pentru economia sociala a coincis, in special, cu criza economica din

deceniul 1990 care a avut ca rezultat aparitia unui unei inalte rate de somaj si

agravarea situatiei in sistemul de asigurare sociala. Deteriorarea unor sectii ale

sectorului public a condus la neincredere, in ceea ce priveste posibilitatea

sectorului public sa garanteze servicii sociale de inalta calitate si accesibile din

punct de vedere economic. Astfel a rezultat un decalaj intre cerintele pentru

servicii sociale si ale unui sector public in declin, cu consecinta ca majoritatea

cetatenilor sa caute modalitati alternative de organizare a bunastarii.

De exemplu, din momentul in care administratiile publice locale la mijlocul

deceniului 1980 nu au raspuns la nevoia de creare a gradinitelor, parintii s-au

unit si au creat centre cooperative de ingrijire pe durata zilei.Aceasta actiune s-a

extins rapid si a condus la in sistem important de ingrijire a copiilor, administrat

de comunitate.

In anul 1992, o lege privind ofertele sectorului public a permis sectorului privat

sa isi asume furnizarea anumitor servicii. Aceasta tendinta de privatizare a

condus la infiintarea intreprinderilor sociale in Suedia. Functionarea acestora s-a

bazat pe valorile cetatenilor si ale societatii, atat ca receptori, cat si ca

producatori ai serviciilor. Termenul de economie sociala a devenit identic cu

notiunea de miscare sociala si de sector non-profit. Acest fapt evidentia si

definitia data de catre grupul de lucru in ceea ce priveste economia sociala

sustinuta de guvern in anul 1999 si conform careia economia sociala se refera la

activitati antreprenoriale care, in primul rand, au un obiectiv comun, se bazeaza

pe valori de democratie si sunt independente de sectorul public. Aceste activitati

sociale si economice de afaceri, si le asuma, in special, asociatiile,

cooperativele, institutele si organizatii similare. Intreprinderile din economia

sociala au un scop public sau isi propun interesul membrilor acestora si

nuurmarescprofitul.Situatia din cel de-al treilea sector, in Suedia, cu privire la

numere, este urmatoarea: Exista aproximativ 200.000 de cooperative,

intreprinderi sociale, institute, asociatii si alte organizatii similare.

Aproximativ 40.000 de organizatii sunt inregistrate in economia sociala,

50% dintre acestea dispun de personal remunerat, in timp ce restul se bazeaza

pe munca voluntara. In jur de 3 milioane de persoane se ocupa in mod voluntar

in institute, organizatii caritabile, etc.

In plus, 200.000 de persoane se ocupa in economia sociala, al carei exercitiu de

afaceri atinge 12 de miliarde de euro. Noua din zece suedezi este membru al

unei asociatii sau al unei cooperative. Munca non-profit in asociatii este

echivalenta cu 300.000 de locuri de munca cu norma intreaga, fapt care

corespunde la forta de munca a 10 dintre cei mai mari angajatori din sectorul

privat din Suedia. Cu termeni economici, munca non-profit atinge 7,7 de

miliarde de euro. 10% dintre centrele zilnice de ingrijire a copiilor, dintre

centrele de ocupare creativa, etc., in Suedia, functioneaza ca asociatii ale

parintilor, cooperative ale personalului, corporatii sau institute. In cele din urma,

corporatiile functioneaza 55% dintre instalatiile sportive.

Principalele state membre ale UE referitoare la functionarea economiei

sociale sunt Marea Britanie, Franta, Italia si Suedia. Selectia acestor tari a fost

realizata pe baza criteriului ca sunt reprezenti clasici ai celor patru regimuri

privilegiate sau si ai modelelor de stat de bunastare .Ceea ce este deosebit de

interesant in cazul Suediei este nu numai numarul de masuri adoptate, ci si

beneficiile oferite – calitatea servicilor combinata cu capacitatea financiara a

statului suedez de a face fata cheltuielilor.

Sumele primite/vărsate la bugetul UE

Contribuțiile financiare ale statelor membre la bugetul UE sunt repartizate în

mod echitabil, în funcție de mijloacele disponibile. Cu cât este mai dezvoltată

economia unei țări, cu atât este mai mare contribuția sa. Bugetul UE nu are

obiectivul de a redistribui bogăția, ci mai degrabă pe acela de a se concentra

asupra nevoilor tuturor europenilor, în ansamblu.

Relația financiară dintre Suedia și UE (2013):

Cheltuielile UE în Suedia: 1,661 miliarde EUR

Cheltuielile UE ca procent din VNB-ul Suediei: 0,38 %

Contribuția Suediei la bugetul UE: 3,769 miliarde EUR

Contribuția Suediei la bugetul UE ca procent din VNB-ul său: 0,87 %

Suediei de la un stat falimentar la un model de capitalism şi echilibru social

În anii ’70, Suedia nu putea fi dată decât ca model de socialism falimentar.

Datoria publică depăşea 70% din PIB, nivel mult mai mare decât al altor

economii avansate, iar aproape 60% din activitatea economică era generată de

guvern sau de companiile de stat. Rata şomajului a urcat de la 2% în 1988 la

10% în 1993, sistemul bancar era la pământ, şi chiar companiile renumite pe

plan internaţional Saab, Volvo şi Electrolux stăteau în pragul falimentului.

Guvernul nu a aplicat o terapie „radicală de şoc” precum reformele de piaţă

implementate după 1989 de fostele state semnatare ale Pactului de la Varşovia.

Printre membrii „clubului” se numără România, Bulgaria, Ungaria, Polonia şi

URSS. În schimb, Suedia a ales să recalibreze gradual cheltuielile guvernului şi

să reducă cele mai mari taxe fără a renunţa la responsabilitatea socială, aşa cum

au făcut Marea Britanie condusă de premierul Margaret Thatcher şi SUA în

primele etape ale eforturilor de reformare a pieţei. Rezultatul este un stat care a

depăşit economia socialistă de tipul „a treia cale” de la sfârşitul anilor ’70.

Concluzii :

Pe baza analizei realizate se poate concluziona că Suedia are o experienţă

pozitivă în domeniul ocupării forţei de muncă, în special datorită aplicării

politicilor active pe piaţa muncii, care au pus accent pe investiţia în oameni, pe

educaţie şi inovare.

Într-adevăr, chiar şi pentru acelaşi tip de program, cum ar fi asistenţa în

căutarea locurilor de muncă sau programe de pregătire şi recalificare, apar

diferenţe de la o ţară la alta, atât în proiectarea, conţinutul, cât şi în aplicarea

acestora. Cu toate acestea, cunoaşterea modului de elaborare şi aplicare a

acestor programe în ţările dezvoltate, care au obţinut rezultate pozitive în

timp,poate fi un punct de reper pentru elaborarea unor politici adecvate în ţările

cu experienţe mai puţin favorabile.