Resurse naturale

Resurse minerale: huila ( 849 000 000 t), lignit, petrol (386000000 t - in G. Mexic, Middlecontinent si in Alaska), gaze naturale ( 529,5 miliarde m3 - locul II pe glob in G.Mexic ,Middlecontinent, Alaska), minereu de fier - locul II pe glob, crom, nichel, tungsten locul III pe loc, molibden- locul I pe glob, vanadiu- locul I pe glob, cupru, (2 478 000-locul II pe glob), plumb - locul I pe glob, zinc, bauxita, aur, argint - locul II pe glob ,stibiu,staniu, uraniu- locul I pe glob, toriu, azbest, sulf - locul I pe glob, fosfati naturali- locul I pe glob,saruri potasice, sare- locul I pe glob, carbuni (bazinul fluviului Mississippi, Muntii Apalasi si Muntii Stancosi).Produse industriale : energie electrica - (locul I pe glob - din care 276,1 md. kWh hidroenergie, 54,0 md.kWh energie nucleara si 1,5 md. kWh energie geotermica), fonta-locul II pe glob,otel (96 601 000 t -locul III pe glob), cocs metalurgic-locul I pe glob,aluminiu-locul I pe glob, cupru rafinat-locul I pe glob, plumb- locul I pe glob,zinc-locul I pe glob, aparate optice si fotografice, masini de cusut, de scris, de calculat, autoturiasme (Detroit si Cleveland)- locul II pe glob, turbine, masini agricole si textile, autovehicule, magneziu- locul I pe glob, capacitatea rafinariilor de petrol - locul I pe glob,benzina, uleiuri usoare, uleiuri grele, acid sulfuric-locul I pe glob, acid azotic- locul I pe glob, acid clorhidric locul I pe glob,soda caustica - locul I pe glob, ingrasaminte azotoase- locul I pe glob, materiale plastice si rasini sintetice- locul I pe glob, cauciu sintetic - locul I pe glob, anvelope - locul I pe glob, produce farmaceutice, cherestea - locul II pe glob, celuloza, hirtie, ciment-locul II pe glob, fiere de bumbac- locul II pe glob , tesaturi de lina, tesaturi de bumbac, fire de lina.tesaturi de matase naturala,fire si fibrer artificiale, tesaturi artificiale, fire si fibre asintetice- locul I pe glob, imbracaminte si incaltaminte, tigarete, tigari, lapte, unt, brinza- locul I pe glob,carne - locul I pe glob,conserve de carne,de fructe, de peste, margarina- locul I pe glob, zahar - locul III pe glob, bere, vin, avioane (Seattle si San Diego)si tehnica aerospatiala - locul I pe glob,confetii(New York-cel mai mare centru din lume).Modul de utilizare a terenurilor:arabil - 18,6%;culturi arborescente - 0,2% ;pasuni si fanete - 27,7% ;paduri - 31,6% ;alte terenuri - 21,9% .Resurse agricole: grau - locul I pe glob ,secara, porumb - locul I pe glob,orz,ovaz locul I pe glob,orez,sorg,sfecla de zahar,restie de zahar,bumbac - locul II pe glob, arahide, cafea, soia - locul I pe glob,tutun - locul I pe glob, banane, cartofi - locul III pe glob,lamai,portocale si mandarine,ananas, mere, prune, pere, piersici, struguri.Cresterea animalelor :bovine (102 755 000 capete - locul III pe glob) , porcine (59 992 000 capete - locul II pe glob) , ovine , cabaline - locul III pe glob ,caprine.

Economia

Economia politica a fost termenul original pentru studiul productiei, actiunilor de vânzare si cumparare si a relatiilor acestora cu legile, vamile si guvernul. Aceasta s-a dezvoltat în secolul al XVIII-lea ca un studiu al economiilor statelor. Spre deosebire de teoria fiziocratilor în cadrul careia pamântul era vazut ca o sursa a bunastarii tuturor, economistii care studiau economia politica au propus teoria valorii muncii (introdusa pentru prima oara de John Locke, dezvoltata mai târziu de Adam Smith si deKarl Marx), conform careia munca este o sursa reala de valoare. Economistii preocupati de economia politica au atras, de asemenea atentia asupra dezvoltarii accelerate a tehnologiei, al carei rol în relatiile economice si sociale a devenit foarte importanta.

Agricultura. Drept urmare a cresterilor din productia agricola Statele Unite au exportat în anul 1981 produse agricole în valoare de 42 miliarde de dolari, cu toate ca populatia înregistrase între anii 1950 si 1980 o crestere cu peste 75 milioane de oameni.

            Cresterea productiei agricole poate fi realizata fie prin extindere, fie prin intensificare, fie prin ambele simultan. În timp istoric suprafata cultivata a Statelor Unite s-a extins prin procesul de "cucerire" a Vestului, iar mai apoi noi suprafete au fost aduse în folosinta prin extinderea irigatiilor, în special în statele din vestul continentului unde suprafata agricola irigata a crescut între anii 1950 si 1980 de la 25 la 45 milioane de acri (de la 10 la 18 milioane hectare).

            De asemenea, agricultura americana s-a caracterizat de-a lungul timpului printr-un proces de intensificare a folosirii pamânturilor cultivate si a cresterii animalelor prin aplicarea stiintei si a tehnologiilor revolutionare. Spre exemplu, daca în anul 1940 era nevoie de 12 pâna la 14 saptamâni pentru a produce

un pui de 2 kg, iar pasarea consuma 8 kg de hrana pentru fiecare kilogram de carne pe care îl dadea, în anul 1980 un astfel de pui putea fi produs în doar 8 saptamâni la un cost de mai putin de 4 kg hrana pentru 1 kg carne dat. În ceea ce priveste cultura plantelor productivitatile erau cu 20% mai scazute decât cele obtinute în Europa datorita naturii extensive a culturii pamântului în Statele Unite.

            Mai trebuie amintit faptul ca cele doua procese, de extindere si de intensificare, nu opereaza independent, iar relatia complexa de interdependenta dintre ele poate fi ilustrata de faptul ca mecanizarea, factorul central al procesului de intensificare, a permis extinderea suprafetei cultivate prin eliberarea a milioane de acri de pamânt ce erau initial folositi pentru cultura plantelor folosite pentru hrana animalelor de tractiune cum ar fi caii si catârii.

            Una dintre cele mai putin de dorit consecinte ale acestei puteri de productie fenomenale a fost sensibilitatea permanenta a agriculturii americane la schimbarile pietei: când cererea scadea periodic iar oferta se mentinea, surplusul inevitabil trebuia sa fie depozitat, aruncat sau chiar distrus.

            Astfel, marile surplusuri de grâu si alte cereale, de produse lactate, tutun, zahar s.a. formate spre sfârsitul anilor '70 s-au transformat în "munti si lacuri" în anul 1982, când oferta a depasit cu mult cererea.

Industria. Aceasta regiune cuprinde statul California, ocupînd 11,3% din suprafata tarii si detinînd 8,7% din populatie. Relieful este variat; între lanturile semete de munti (Coastei, Sierra Nevada) aflîndu-se o întinsa depresiune, Valea Californiei (formata din San Joaquin Valley si Sacramento Valley), care ofera posibilitati deosebite pentru agricultura. În sud se întinde o alta depresiune, Los Angeles, în cuprinsul careia s-a dezvoltat o mare aglomeratie urbana.

California este cel mai dezvoltat stat al vestului S.U.A., atît din punet de vedere industrial, cît si agricol, comercial-financiar, cultural si turistic, dispunînd de mari resurse energetice, îndeosebi petrol, exploatat în zona Los Angeles si în bazinul Salinas. Energia electrica este furnizata de marile termocentrale, care functioneaza pe baza petrolului si a gazelor naturale, cît si de hidrocentralele de pe fluviul Colorado.Ramurile industriale cele mai dezvoltate sînt: metalurgia neferoasa, constructiile de avioane si rachete, electrotehnica, constructiile navale, masini-agricole, prelucrarea petrolului si petrochimia, prelucrarea lemnului, confectiile si o variata industrie alimentara (conserve de legume, fructe si peste, sucuri, zahar, lactate, vinificatie etc.). Concentrarea industriei în regiunea industriala Los Angeles si în marele centru San Francisco este o caracteristica importanta a Californiei, fapt care explica si mpresionanta crestere a populatiei acestora.

Varietatea deosebita a conditiilor de sol si de clima, irigatiile si mecanizarea au favorizat o dezvoltare cu totul deosebita a agriculturii. Aceasta este specializata în pomicultura (pruni, meri, caisi, piersici), viticultura, legumicultura, cultura citricelor (portocale, lamîi), a orezului si bumbacului. Partea centrala a statului (vaile San Joaquin si Sacramento) a devenit, pe baza irigatiilor, regiunea cu agricultura cea mai intensiva din S.U.A.

În partea de sud, care are un climat mai uscat, se cultiva bumbac pe terenurile irigate. California ocupa unul dintre primele locuri în lume în privinta intensitatii culturii pomilor fructiferi si a arbustilor mediteraneeni, ca si prin numarul fabricilor de prelucrare. Ea aprovizioneaza întregul teritoriu al S.U.A., o parte a produselor fiind exportate în Canada si în tarile din Europa.Los Angeles este situat pe tarmul sudic al Californiei, într-o depresiune cu un relief accidentat si un climat arid, în apropierea Muntilor San Bernardino si a desertului Mojave. Înfiintat de spanioli în anul 1781 sub numele de El Pueblo del Nuestra Senora la Reina de Los Angeles de Porciuncula, orasul s-a dezvoltat în mai multe etape: prima, dupa anul 1890, cînd au fost descoperite zacamintele de petrol si a început dezvoltarea industriala, a doua, dupa anul 1920, odata cu fondarea Hollywood-ului, care a permis extinderea functiunii cultural artistice, si a treia, în timpul si dupa cel de-al doilea razboi mondial; cînd s-a dezvoltat industria aeronautica cu ramurile ei anexe.

În ultimele decenii activitatea industriala s-a extins foarte mult, formîndu-se o adevarata regiune industriala care cuprinde nenumaratele centre ce formeaza conurbatiaLos Angeles. Totodata, orasul a capatat dimensiuni gigantice prin înglobarea unor orase-satelit situate la mare distanta (70-100 km). Orasul propriu-zis are 2,5 milioane locuitori, iar conurbatia a ajuns la 7 milioane locuitori, incluzînd multe orase legate intre ele printr-un sistem modern de sosele, autostrazi, cai ferate. Între acestea, spre nord se afla Alhambra, Pasadena, Glendale, Burbank, Hollywood, San Fernando, iar la tarmul Oceanului Pacific: Beverly Hills, Santa Monica, Hawthorne, Redondo Beach; spre sud, se afla: Long Beach, Torrance, San Pedro, Compton, Wilmington, iar la est : Santa Ana, Anaheim, Huntington Beach, Garden Grove, Downey, Fontana, Riverside, Norwale, Bellflower.Din anul 1965, în cadrul conurbatiei Los Angeles au fost desprinse alte doua orase milionare : Anaheim-Santa Ana -Garden Grove cu 1,5 milioane locuitori si Riverside-San Bernardino-Ontario cu 1,1 milioane locuitori.

Functia principala este cea industriala, marea dezvoltare a industriei fiind determinatâ de valorificarea petrolului si a gazelor naturale, de activitatea portuarâ si de caile de comunicatie foarte dese, de amplasarea unor uzine legate de productia de razboi etc.Conurbatia se distinge printr-o puternica industrie de prelucrare si chimizare a petrolului, capacitatea rafinariilor fiind de peste 41,8 milioane tone/an. Complexele petrochimice sînt amplasate in apropierea rafinariilor, ele producînd cauciuc sintetic, mase plastice, coloranti, detergenti, medicamente.Los Angeles este al doilea centru al S.U.A. pentru productia de automobile (cu o mare uzina a firmei Chrysler), iar santierele navale din Los Angeles si San Pedro sînt dintre cele mai cunoscute de pe coasta Pacificului. Industria mai produce utilaje petroliere, material feroviar, aparatura electrotehnica, masini agricole etc. La Fontanafunctioneaza o mare uzina siderurgica, care aprovizioneaza cu otel si laminate întreaga regiune. Pentru productia de avioane s-a dezvoltat industria aluminiului, ramura care lucreaza pe baza importului de bauxita. Dintre alte ramuri sînt de mentionat : confectii, textila, încaltaminte, conserve de fructe si legume etc. Dispersarea uzinelor a necesitat crearea unei retele dezvoltate de cai de comunicatie.

San Francisco este situat în partea centrala a litoralului Californiei, la marele golf în care se varsa fluviile Sacramento si San Joaquin. Golful este închis de doua peninsule muntoase, care lasa o îngusta trecere, numita Golden Gate, orasul fiind amplasat în amfiteatru, la sud de aceasta trecere. În partea estica a Golfului San Francisco se afla o serie de orase : Oakland, Richmond, Berkeley, iar spre sud, Palo Alto, South San Francisco, San Mateo, Redwood City, toate alcatuind conurbatia San Francisco-Oakland, care concentreaza 3,1 milioane locuitori.Pîna în anul 1848, el a apartinut Mexicului, apoi, intrat în confederatia americana, începe sa se dezvolte vertiginos, devenind centrul faimoasei "febre a aurului". Spre sfîrsitul secolului al XIX-lea este cunoscut ca un port si centru industrial de mare însemnatate în urma constructiei caii ferate New York - San Francisco. Dupa ce a fost aproape în întregime distrus de cutremurul din anul 1906, San Francisco a renascut, devenind un mare centru economic al vestului. Din aceasta perioada dateaza caracterul pestrit al populatiei, mai pronuntat decît la New York, peste jumatate din locuitorii orasului fiind imigranti sau fii ai imigrantilor. Cartierele lor sînt deosebit de pitoresti prin specificul national pastrat cu mîndrie. Cei mai numerosi sînt chinezii, italienii, japonezii, slavii, grecii, nordicii, mexicanii etc. Desi a fost întrecut, în ultimul timp, de Los Angeles, atît în privinta populatiei cît si a importanei economice, San Francisco ramîne un mare centru comercial-industrial al Statelor Unite.

Activitatea industriala este concentrata în afara orasului si în Oakland, Richmond, unde sînt dezvoltate industriile: electrotehnica si electronica, constructiile navale, masini-unelte, mecanica de precizie, avioane, montaj de automobile, prelucrarea si chimizarea petrolului, textila, confectii, sticlarie, încaltaminte, alimentara (zahar, conserve de fructe, legume si peste) etc.San Diego (1,4 milioane locuitori, cu suburbiile) tinde sa devina si el un mare centru urban al vestului tarii. Situat lînga granita cu Mexicul, este un port militar important, avînd în apropiere una dintre cele mai mari baze navale si de rachete ale S.U.A. Industria sa a fost puternic influentata de caracterul militar al activitatii, remarcîndu-se productia de avioane si de rachete (uzinele General Dynamic si Convair) cu care ocupa unul dintre primele locuri în S.U.A. Între alte ramuri, s-au mai dezvoltat: industria electrotehnica, a constructiilor navale si alimentara. Portul are un trafic restrîns, bazat mai mult pe pescuit. San

Diego este si o mare statiune balneara, inclusiv localitatile învecinate: Imperial Beach, Coronado, Chula Vistâ, Pacific Beach, National City, La Jolla.

În ultimii ani a crescut importanta economica a altor orase din California, asa cum sînt: San Jose ,metropola economica a "vaii Californiei", Sacramento (851 000 locuitori, cu suburbiile), capitala statului, Fresno (431 000 locuitori), Bakersfield (336 000 locuitori), Oxnard-Simi Valley-Ventura (405 000 locuitori), Salinas-Seaside-Monterey (254 000 locuitori).

Transporturi. cai ferate (aproape dubla fata de reteaua feroviara a Europei) , sosele (6 000 000 km lungime) , flota comerciala maritima (locul VIII in lume) , transport aerian , autoturisme (200 000 000) , aeroporturi S.U.A. incadreaza 15 din primele 22 de aeroporturi ale lumii - New York (J.F. Kennedy,La Guardia) ; Chicago (O'Hare) ; Dallas ; Los Angeles.Porturi : New York , Hampton Roads (la Atlantic) New Orleans , Houston (la G. Mexic) , Los Angeles (la Pacific) si Honolulu (Ins. Hawaii).Transporturi fluviale dezvoltate pe Mississippi si Marile Lacuri.

Servicii. Sistemul economic american poate fi definit prin caracterul sau descentralizat , caracter capitalist, bazat pe proprietatea privata si libera initiativa. Interventia autoritatilor federale în economie se manifesta prin strategii de politica bugetara si monetara. În acelasi timp, bugetul federal are o componenta ce vizeaza investitii încercetare . Legislatia economica americana permite implicarea guvernului în controlul practicilor de afaceri, guvernul american având si rolul de supervizor al cresterii economice.

Un rol special în economia americana îl joaca companiile transnationale. Coca Cola, Colgate, Microsoft, Ford, IBM, General Electric, Intel, Exxon, Wal-Mart, Mc Donald"s, reprezinta imaginea SUA în întreaga lume. În topul primelor zece corporatii transnationale din lume, primele cinci sunt din SUA. Activitatea lor se concentreaza asupra ramurilor cu reale perspective de dezvoltare si de obtinere a profitului. De altfel, companiile transnationale sunt vârful de lance al ofensivei americane în contextul globalizarii economice. În anii 80, societatile transnationale detineau o treime din productia industriala, peste jumatate din comertul exterior. Valoarea marfurilor si a serviciilor asigurate de transnationalele de provenienta americana se ridica în aceasta perioada la 350 miliarde dolari. Exprimat în procente, firmele americane reprezentau în 1999, 71,8% din valoarea primelor 50 de societati transnationale din lume . Prin investitiile directe în strainatate, marile companii americane obtin profituri uriase dar mai ales capata posibilitatea de a controla sursele de materii prime. Companiile americane sunt prezente pe pietele de înalt nivel în ceea ce priveste consumul dar în regiunile producatoare de materii prime. Totodata companiile americane transfera în exterior modelul american de planificare si de management a activitatii economice, si în egala masura si noile tehnologii de mare randament si productivitate . Globalizarea economiei duce la dezvoltarea companiilor transnationale.americane.Ele sunt astazi o puternica forta în economia mondiala si un adevarat liant al economiei americane care se regaseste si dincolo de frontierele nationale Secretul succesului american este legate de sumele uriase investite în cercetare si dezvoltare, atât de catre companiile private dar si de catre autoritatile federale. Un alt factor al succesului îl reprezinta gradul de pregatire si numarul personalului de cercetare. Revolutia tehnico-stiintifica a pornit din Statele Unite. Cei mai multi detinatori ai premiului Nobel în stiinta sunt americani. Nivelul înalt al tehnologiei utilizate în industria americana determina repartizarea fortei de munca în domeniul serviciilor într-un procent urias (73,2% ) prin comparatie cu 24,1% în industrie si 2,7%în agricultura.

Turism. Cele mai recente statistici, facute publice de Departamentul pentru Comert al SUA, indica faptul ca in anul 2002 americanii au cheltuit 78 de miliarde de dolari pentru calatorii in strainatate. Statele Unite devanseaza categoric, in clasamentul mondial cu privire la cheltuielile pentru turism si calatorii in strainatate, pe ocupantele locurilor al doilea (Marea Britanie) si al treilea (Germania).

Europa este si va ramane, probabil, destinatia de vacanta preferata de americani. Peste 45% dintre americanii care calatoresc in strainatate au destinatia Europa. Trebuie sa notam insa faptul ca, in ultimii 15 ani, Asia de Sud-Est si Oceania au castigat cinci procente din piata americana a calatoriilor in strainatate, in principal in dauna Europei si a tarilor din zona Marii Caraibelor.Piata turistica americana este una dintre cele mai dinamice si mai imprevizibile, in acelasi timp. Competitia pentru atentia turistilor potentiali din SUA si pentru bugetele lor de calatorie este foarte puternica. Anticipam insa ca, in conditiile in care noi atacuri teroriste vor putea fi prevenite si economia americana nu va cunoaste perioade de recesiune severa, destinatiile europene inclusiv Romania vor ramane in topul preferintelor publicului american.

Demografia Statelor Unite ale Americii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

♥♥♥♥

Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți ajuta la rezolvarea lor sau să le discutați pe pagina de discuție.

Trebuie pus(ă) în formatul standard. Marcat din iunie 2010.

Are bibliografia incompletă sau inexistentă. Marcat din iunie 2010.

Conține erori de ortografie, folosește o exprimare alambicată sau stâlcește limba

română. Marcat din iunie 2010.

Ștergeți etichetele numai după rezolvarea problemelor.

Statele Unite ale Americii sunt o țară diversificată rasial și etnic. Sunt recunoscute șase rase : rasa albă,

rasa indiană din America, rasa nativă din Alaska, rasa asiatică, negrii sau afro-americani, nativ hawaiană

și alte rase insulare din Pacific. Americanii sunt, clasificați ca spanioli sau latini și non-spanioli sau non-

latini, americanii latini și spanioli sunt o etnie diferită care constituie cel mai mare grup minoritar din

această țară.

Americanii albi (non-Spanioli/Latini și spanioli/latini) sunt o majoritate rasială, cu o cotă de 80% din

populația SUA, în estimările oficiale din Programul de Estimare a Populației (PEP), sau 75% în Sondajele

Comunitații Americane(ACS). Spaniolii și americanii latini reprezintă 15% din populație. Americanii negri

sunt cea mai mare minoritate rasială, reprezentând aproape 13% din populație. Americanii albi, dar nu

spanioli sau latini reprezintă 66% din totalul națiunii.

Americanii albi sunt majoritari în fiecare regiune, atingând cel mai înalt prag al populației în centrul și

vestul Statelor Unite : 85% pe PEP, sau 83% pe ACS. 79% din această regiune central vestică sunt non-

spanioli albi, cea mai mare rată de răspândire din toate regiunile. Cu toate acestea, 35% dintre americanii

albi (dacă toți americanii de culoare albă sau non-spanioli/latini) trăiesc în Sud, mai mult ca în orice

regiune. Sudul este, de asemenea, unde negrii sau afro-americanii sunt cei mai des întâlniti, cu o proprție

de 55%. O pluralitate sau majoritate a fiecărui grup minoritar rămas resident în Vest : Regiunea este locul

a 42% spanioli și latini americani, 46% americanii asiatici, 48% indienii americani și nativii din Alaska,

68% nativii hawaieni și alte rase insulare din Pacific, 37% sunt catalogați "Două sau mai multe rase"

populație (multirasiala americani), și 46% dintre oamenii din "alte rase".

Populația rurală a scăzut în ultimul secol de la 72% în 1910 la 16% în 2010 [1] .

Cuprins

  [ascunde]

1 Categorii rasiale și etnice

o 1.1 Etnii: americanii spanioli și latini

2 Aranjarea rasială a populației

o 2.1 Americanii albi

o 2.2 Negrii sau afro-americanii

o 2.3 Americanii asiatici

o 2.4 Două sau mai multe rase

o 2.5 Indienii americani și nativii din Alaska

o 2.6 Hawaienii și alte insule din Pacific

o 2.7 Alte rase

3 Americanii spanioli și latinii

4 Note

Categorii rasiale și etnice [modificare]

În recensământul din 2000 și ulterior anchetele Census Bureau din Statele Unite, americanii se auto

descriu ca aparținând acestor grupuri rasiale:

Albii : cei care au originile în oricare dintre popoarele originale din Europa, Orientul Mijlociu sau Africa de

Nord.

Negrii sau afro-americanii : cei care au originea în oricare dintre grupurile rasiale din Africa. Indian

americanii sau nativii din Alaska : numiti si americani native : cei care au originea în oricare dintre

popoarele originale de Nord, America Centrală și de Sud, și care să mențină obiceiurile tribale sau

devotement comunitații.

Asiaticii : numiți și Americani asiatici: cei care au originea în oricare dintre popoarele originale din Orientul

Îndepărtat, Asia de Sud și subcontinentul indian; frecvent menționate ca fiind chinez - americani, coreean

- americani, indieni - americani, filipinez - americani, vietnamez - americani, japonez - americani, etc.

Nativ hawaienii sau americanii insulari din Pacific : cei care au originile în oricare dintre popoarele

originale din Hawaii, Guam, Samoa, Insulele Pacificului sau de altă natură.

Alte rase : corespondenții se înscriu în rasele în care se consideră ei. Această categorie este

reprezentată de metisti, creoli și mulatri, pe langă aceste rase în raportul de la recensământul din 2000 au

apărut și rasele : sud africane, marocane, belizeane, mexicane, portoricane, cubaneze și rasa wesort sau

Piscataway (acetia declarându-se nativi americani), amestecate, interrasiale, și alții.

Două sau mai multe rase : cunoscute ca și Multirasiale: cei care se regăsesc în mai multe rase. Nu există

nici o mențiune în recensământ ca aparțtinând acestor două tipuri : „Două sau mai multe rase" sau

„Multirasiala", ci doar cele de mai sus șase rase, cei care s-au înscris la mai mult de o rasă sunt clasificați

ca persoane din „Două sau mai multe rase”.

Etnii: americanii spanioli și latini [modificare]

Spaniolii și americanii Latino au originile în țările vorbitoare de limba spaniolă din America Latină și

Spania. Cele mai multe din țările latino-americane sunt, ca Statele Unite, din punct de vedere rasial destul

de diverse. Prin urmare, nu există nici o categorie separată rasial pentru spanioli sau latini americani;

atunci când răspund la întrebarea despre rase de pe formularul de recensământ aleg aceleași categorii

rasiale ca toți americanii, fiind incluse și cifrele raportate pentru aceste rase. Astfel, fiecare categorie

conține rasă non - hispanică sau non - latină americană si spanioli sau latini. De exemplu: categoria rasei

albe conține Albii non-spanioli și albii spanioli; negrii sau afro-americanii, această categorie conține negrii

non-spanioli și negri spanioli și, de asemenea, pentru toate celelalte categorii. Auto-identificarea ca

spanioli sau latini, și non - spanioli sau non - latini nu este nici permisă nici interzisă.

Aranjarea rasială a populației [modificare]

Americanii albi [modificare]

Mai mult de 300 de milioane de oameni care trăiesc în prezent în Statele Unite sunt considerați americani

albi, ei reprezentând urme ale strămoșilor lor originali din popoarele Europei.[necesită citare]Americanii albi sunt

majoritari în patruzeci și nouă de state din cincizeci, cu Hawaii ca excepție. Districtul Columbia, care nu

este un stat, are, de asemenea, o majoritatece nu sunt albi. Non-spaniolii albi sunt majoritari în patruzeci

și șase state, cu Hawaii, New Mexico, California și Texas, după cum precum și în Districtul Columbia, ca

excepție. Aceste cinci state au „majoritățile minoritare", adică grupurile minoritare sunt populațiile

majoritare.

Non-spaniolii albi procent (66 în 2008) tinde să scadă în fiecare an, iar acest subgrup este de așteptat să

devină o pluralitate din populația totală din SUA după anul 2050. Cu toate acestea, americanii albi (non-

spanioli, împreună cu spanioli albi) vor rămâne majoritate totală, la 73.1% (sau 303 milioane din 420

milioane)în 2050, de la valoarea actuală și oficială de 80%.

Chiar dacă o mare parte a populației au doi sau mai mulți strămoși, numai o mică parte au declarat mai

mulți de un strămoș pe persoană în recensământului din anul 2000. Aceasta înseamnă că procentele

enumerate sunt semnificativ dependente de percepția subiectivă din care mai multe linii de origine sunt

considerate a fi cele mai relevante de către fiecare corespondent.

Un număr mare de persoane (7,2 % din populația SUA) au declarat strămoșii lor ca fiind americani la

recensământul din 2000. Conform recensământului Census Bureau al Statelor Unite, numărul de

persoane din SUA care s-au declarat americani și nici un alt strămoș a crescut de la 12.4 milioane în

1990 la 20.2 milioane în 2000. Această creștere reprezintă cea mai mare creștere numerică a oricărui

grup etnic în Statele Unite în timpul anilor 1990.

Germano-americanii alcătuiesc 17,1% din populația SUA, urmată de americani irlandezi la 12% ca număr

în recensământul Census din 2000. Cei mai mulți strămoși din Europa Centrală (Germania este

considerată în țară Europa de Vest, nu țara în Europa Centrală) au fost polonezii, numărând atât catolicii

polonezi cât și evreii așkenazi. Cei mai multi strămoși din Europa de Est au fost din Rusia, inclusiv un

aflux recent de evrei ashkenazi. Au fost si alte neamuri importante din Europa Centrală, de Est și Europa

de Sud, în special în Italia, precum și din Canada franceză. Majoritatea care s-au declarat francezi -

americani sunt urmașii coloniștilor catolici din Noua Franță - exilati hughenoți au fost repede asimilați de

populația britanică a Treisprezece Colonii și au ajuns să fie văzuti și auto-considerați ca supuși Coroanei

sub vechile pretenții engleze la tronul Franței. Descendenți ai coloniștilor olandezi și germani, ale căror

țări ce nu au fost în uniune personală cu monarhia britanică, s-au identificat adesea cu țările succesoare

astăzi, și anume Olanda și Germania. Acest lucru ajută diasporele coloniale să se potrivească mai mult în

națiunile actuale. Germania are cel mai mare grup de strămoși auto-raportați în Statele Unite.

Alte etnii europene incluse sunt românii, olandezii/flamanzii, lituanienii, letonii, iugoslavii, grecii, maghiarii,

portughezii, cehii, slovacii, Australienii și Noua Zeelandezii. Putem adăuga la strămoșii spanioli, inclusiv

Isleños din Louisiana și Hispanos de sud-vest, majoritatea albilor spanioli sunt catalogați imediat ca fiind

mexicani, portoricani și origini cubaneze.

Potrivit din 2008 ACS, există 1,573,530 arabo - americani, reprezentând 0,5% din populația americană.

Cel mai mare subgrup sunt, libanezii – americani cu 501,907, aproape o treime din populația arabo -

americană. Peste un sfert dintre americani Arabi au susținut că au două rânduri de strămoși, unii arabi,

iar ceilalți non-arabi. Asirienii au fost, de asemenea, pe lista recensământului din Statele Unite ca

asirieni / Chaldean / siriacă.

Româno–americani : Pentru 2000 US Census, 367,310 de americani au indicat ca primul lor stramoș este

român, în timp ce 462,526 de persoane declară că au mai mulți strămoși români. Alte surse furnizau

estimări mai mari pentru numărul de românii – americani din SUA contemporană; de exemplu, Romanian-

American Network, Inc. furnizează o estimare aproximativă de 1,2 milioane.

Negrii sau afro-americanii [modificare]

Aproximativ 12,4% din poporul american (37600000, incluzând aproximativ 885 mii spanioli sau latini)

sunt negrii sau afro-americani. Este cea mai mare minoritate rasială, spre deosebire de spanioli și Latini,

care sunt cea mai mare minoritate etnică. Istoric vorbind, orice persoană cu orice origine din Africa sub-

sahariană, chiar dacă acestea au fost în cea mai mare parte albă, au fost desemnate și clasificate ca

"neagră", în conformitate cu "regula rasei". Astăzi, calificarea rasială depinde de autodescriere. Negrii

americani au trei mari subgrupe.

Afro - americani formează cel mai mare subgrup, și sunt în primul rând descendenți ai africanilor care au

fost înrobiti în SUA între anii 1860 și 1619 și s-au emancipat în timpul Războiului Civil American în 1860.

Datorită acestei istorii, originile a majoritațiii afro-americanilor de obicei, pot fi găsite în anumite țări

africane; Africa de servește ca indicator general al originii geografice.

Din punct de vedere istoric, majoritatea afro – americanilor au trăit în Africa de Sud Est și statele central

sudice Alabama, Georgia, Carolina de Sud, Louisiana, Mississippi, și Texas. După primul război mondial

s-au produs mari migrații a americanilor negrii din zona rurală spre nord-est datorită industrializării urbane

și central vestic, într-un val mai mici, pe Coasta de Vest, care a durat până în 1960. Cu toate acestea,

începând din anii 1980, această migrație din sud s-a inversat, milioane de afro-americani, mulți bine

educați, se deplasează în zonele metropolitane în această regiune. Astăzi, cei mai mulți afro - americani

(56%) trăiesc în Statele Unite ale Americii de Sud și în zonele urbane, dar încet, încet se deplasează spre

suburbii.

Începând din anii 1970, populația de culoare a fost susținuta de o creștere vestică a subgrupului Indian -

american, cu origini în Jamaica, Haiti, Trinidad și Tobago, și Barbados. Această comunitate a numarat 2,5

milioane de persoane în 2008.

Mai recent, începând din anii 1990, a existat un aflux de imigranți din Africa sub - sahariană în Statele

Unite, din cauza instabilității în oportunități politice și economice în diferite țări din Africa. Acestea sunt

depășite numeric de către descendenții născuți în Statele Unite, și împreună au compus o valoare

estimată de 2,9 milioane în 2008.

Americanii asiatici [modificare]

O a treia minoritate semnificativă este populația Asiatică - Americană, care cuprinde 13.4 milioane în

2008, sau 4,4% din populația SUA. California este casa, a 4,5 milioane de americani din Asia, în timp ce

495,000 trăiesc în Hawaii, unde se aduna la cei 38.5 % din oameni insule. Aceasta este cea mai mare

cota a oricărui stat. Americani din Asia trăiesc în întreaga țară, și sunt, de asemenea, găsiți în număr

mare în New York City, Chicago, Boston, Houston, și alte centre urbane. Ele nu sunt în nici un caz un

grup monolitic. Cea mai mare sub-grupă sunt imigranți sau descendenți ai imigranților din Filipine, China,

India, Brunei, Malaezia, Vietnam, Cambodgia, Coreea de Sud, Japonia și Thailanda. În timp ce populația

din Asia americană este, în general, un plus destul de recent pentru a amesteca națiunii etnice, valuri

destul de mare de chinezi, filipinezi și imigrați japonezi au fost la mijlocul și la sfârșitul anului 1800.

Două sau mai multe rase [modificare]

Multirasialii americani numără, 7.0 milioane în 2008, sau 2,3% din populație. Aceștia pot fi orice

combinație de rase (alb, negru sau afro-americani, asiatici, indieni americani sau nativi din Alaska, native

din Hawai sau alte insulari din Pacific, "alte rase") și etnii. Statele Unite are o mișcare tot mai mare de

identități multirasiale. Amalgamarea sau căsătoriile interrasiale, mai ales între albi și negri, a fost

considerată imorală și ilegală în majoritatea statelor până în secolul al 20-lea. Demografii afirmă că

poporul american a fost în cea mai mare parte format din descendenți multi-etnici de diferite naționalități

imigrante cultural distincte până la asimilare și integrare, ce a avut loc la mijlocul secolului 20.

Indienii americani și nativii din Alaska [modificare]

Popoarele indigene din America, cum ar fi indienii americani și inuiții, alcătuiesc 0,8% din populație în

2008, 2.4 milioane de persoane.Un număr suplimentar de 2.3 milioane personae și-au declarat strămoșii

parțial indieni americani sau nativi din Alaska. Juridic denumirea oficială de nativ american de origine a

stârnit controverse de demografie, națiunile tribale și a oficialilor guvernamentali pentru multe decenii.

Legile sângelui cuantice sunt complexe și contradictorii în admiterea de noi membri tribali, sau pentru

recenzori să accepte cererile respondentului fără documente oficiale de la Biroul american de afaceri

indian. Oamenii de știință genetică estimează că peste 15 milioane de americani, pot fi un sfert sau mai

puțin de origine indiană din America.

Confruntându-se cu dispariția în rasă sau cultură, a existat o renaștere remarcabilă a identității nativ

americane tribale în secolul 20. 70000 Cherokee trăiesc în Oklahoma în Nation Cherokee, și 15.000 în

Carolina de Nord pe rămășițele pamântului strămoșilor lor. Al doilea mare grup de trib este Navajo, care

se numesc "cina" și trăiesc pe 16 milioane acri (65.000 km ²) acoperind nord-estul rezervației indiene din

Arizona, nord-vestul din New Mexico și sud-estul Utah. Acesta este casa, a jumătate din membrii națiunii

Navajo, 450,000. Al treilea mare grup este Lakota (Sioux), națiunii situate în statele Minnesota, Montana,

Nebraska, Wyoming și de Nord și Dakota de Sud.

Hawaienii și alte insule din Pacific [modificare]

Nativii hawaieni și alte popoare din Pacific insularii numără 427,810 în 2008, sau 0,14% din populație. În

plus, aproape la fel de mulți au raportat parțial ca având strămoși nativi din Hawaii, pentru un total de

829,949 de persoane. Acest grup constituie rasa cu cea mai mică minoritate în Statele Unite. Desi cifrele

arată că mai mult de jumătate sunt "pur sânge”, majoritatea nativilor Hawaieni de pe lanțul insular din

Hawaii se spune că sunt foarte amestecati cu Asiaticii, Europenii și altele. Doar 1 din 50 nativ Hawaieni

poate fi definit din punct de vedere legal "pur sânge", iar unii demografi cred că până în anul 2025, ultimul

pur sânge nativ Hawaian va muri, lăsând o populatie distinct culturală, dar rasial mixtă. Cu toate acestea,

există mai multă auto-desemnare individuală a nativului Hawaiian decât înainte ca SUA să anexeze

insulele in 1898. Nativii Hawaieni primesc reparatii strămoșeșto ale terenurilor. De-a lungul Hawaii,

conservarea și adaptarea universală a obiceiurilor native Hawaiene: limba maternă, limba hawaiană,

școlile culturale exclusiv pentru studenții din punct de vedere nativ Hawaii, istorice și de conștientizare a

câștigat un puls pentru Hawaienii nativi.

Alte rase [modificare]

La recensământul din 2000, aceasta Categorie non-standard, a fost destinată în special pentru a capta

răspunsuri, cum ar fi mestișii și mulatrii, două grupuri mari multirasiale în majoritatea țărilor de origine

hispanică si latino americană. În 2008, 15.0 milioane de persoane, aproape 5% din totalul populației SUA,

au fost estimate a fi “alte rase", cu 95% dintre ele fiind spanioli sau latini.

Datorită statutului acestei categorii non-standard, statisticile de la agențiile guvernamentale, altele decât

Census Bureau (de exemplu: Centrul pentru Controlul Bolilor privind o statistica vitală, sau statisticile FBI

a criminalității), dar, de asemenea, Biroul de Estimări a Populației, omite grupul "alte rase" și includ cea

mai mare parte din acest grup în categoria de oamenilor de culoare albă, prin urmare, inclusiv marea

majoritate (aproximativ 90%) din spaniolii americani și latini în rândul populației albe. De exemplu în acest

sens, se vedea The World Factbook, publicate de Central Intelligence Agency.

Americanii spanioli și latinii [modificare]

"Spanioli sau de origine latini" este o auto-desemnare făcută de 47 de milioane de americani, începând

din 2008. Ei au originile în națiunile vorbitoare de limba spaniolă din America Latină, în principal, în timp

ce un mic procent au origini în Spania. Cu toate acestea, există zeci de mii de alte locuri, precum: 0,2%

din spanioli americani și Latini sunt imigranți din Asia, de exemplu. Ca și în țările lor de origine, grupul

este eterogen în diverse moduri, inclusiv de rasă și origine.

Census Bureau definește"spanioli sau de origine latini" astfel :

"Pentru recensământului din anul 2000, Sondajele Comunitații Americane: Oamenii care se

identifică cu termenii" hispanic "sau" Latin " sunt cei care se clasifică în una din categoriile

specifice spanioli sau latini listate pe Recensamantul 2000 sau chestionar SCA - "Mexican",

"Portorican", sau "Cubanez", precum și cele care indică faptul că acestea sunt "alti spanioli,

spanioli sau latini." Originea poate fi privită ca patrimoniu, grupul de naționalitate, neamul, sau de

țara de naștere a persoanei sau părinții persoanei sau strămoșii înainte de sosirea lor în Statele

Unite. Oamenii care identifică originea lor ca spaniolă, spanioli sau latini pot fi de orice rasă.”

Deoarece acest grup nu este (și nici nu a fost vreodată) o rasă, cea mai mare minoritate rasială sunt

negrii sau afro-americani, la 13% din populație. Țara ce conduce din punct de vadere al originii

hispanice pentru americani este Mexic (30,7 milioane), urmată de Puerto Rico (4,2 milioane) și Cuba

(1,6 milioane), începând din 2008.

Compoziția rasială a hispanicilor americani și latini este dominată de persoanele care se auto-

identifică drept albe, deoarece acestea reprezintă 62,4% din grupul în SCA. A doua poziție este

ocupată de spanioli și latini de “alte rase ", care reprezintă 30,5%. Oficial (de exemplu, pentru PEP)

majoritatea este mult mai mare: 91,9% albi, acolo nefiind " alte rase" în estimările oficiale. În

estimările oficiale, negrii sau afro-americanii spanioli sunt al doilea grup ca mărime, cu 1,9 milioane

persoane, sau 4,0% din întregul grup. Spaniolii rămași sunt numărați după cum urmează pe PEP: în

primul rând 1,6% indiană din America de Alaska și nativ, 1,5% două sau mai multe rase, 0,7% din

Asia, și 0,03% nativ Hawaiană și alți Pacific insulari. Per ACS: 3,9% Două sau mai multe rase, de

1,9% negru sau afro-americani, 1,0% indieni americani și Alaska nativ, 0,4% din Asia, și 0,05% nativ

Hawaiană și alți Pacific insulari.

Spaniolii sau latinii sunt o populație tânără și cu creștere rapidă, ca urmare a imigrației și rate de

natalitate mai ridicate. Ea a contribuit de zeci de ani într-o modalitate importantă de câștiguri pentru

populatia din SUA, iar acest lucru arată că este de așteptat să continue pe mai multe decenii.

Proiectele Census Bureau, arată că până în 2050, că un sfert din populație vor fi spanioli sau latino.

Țara de proveniență 1790 Țara de proveniență 2000

OrigineNumăr

(estimare 1790) % dintotal

OrigineNumăr(2000)

 % dintotal

Englezi 1,900,000 47.5 Germani 42,885,162 15.2

Africani 750,000 19.0 Africani 36,419,434 12.9

irlandezi 320,000 8.0 Irlandezi 30,594,130 10.9

Germani 280,000 7.0 Englezi 24,515,138 8.7

Irlandezi 200,000 5.0 Mexicani 20,640,711 7.3

Scoțieni 160,000 4.0 Italieni 15,723,555 5.6

Țara Galilor 120,000 3.0 Francezi 10,846,018 3.9

Olandezi 100,000 2.5 Spanioli 10,017,244 3.6

Francezi 80,000 2.0 Polonezi 8,977,444 3.2

Băștinași 50,000 1.0 Scoțieni 4,890,581 1.7

Spanioli 20,000 0.5 Olandezi 4,542,494 1.6

Suedezi și alții 20,000 0.5 Norvegieni 4,477,725 1.6

Total 4,000,000 100 Băștinași 4,119,301 1.5

Suedezi 3,998,310 1.4

Puerto-Ricani 3,406,178 1.2

Ruși 2,652,214 0.9

Chinezi 2,432,585 0.9

Total 281,421,906 N/A