STRATEGII DIDACTICE

STRATEGII DIDACTICE

(Prof. Drossu Florina, Scoala Gimnaziala nr. 143)

Orice lectie are niste obiective sau competente obiective de dobandit. Pentru a atinge obiectivele propuse, profesorul are nevoie de strategii didactice.Aceste strategii didactice trebuie sa fie eficiente si adaptate particularitatilor clasei in general si ale fiecarui elev, in particular.

Pentru a stabili metodele de predare-invatare-evaluare, profesorul trebuie sa tina seama daca elevii respectivi invata mai bine in grup sau individual, daca relatiile sunt competitive sau de colaborare.

Strategiile trebuie diversificate in vederea eficientizarii invatarii. Elevii trebuie stimulati sa aiba incredere in fortele proprii si sa dobandeasca o invatare activa si creativa.

Strategia didactica poate cuprinde urmatoarele aspecte:

- modul de organizare al elevilor;

- tipul de invatare;

- sarcina de invatare (comuna, diferentiata);

- metode si mijloace etc.

Dupa natura activitatii, se pot distinge:

- strategii cognitive (de prelucrare a informatiilor)

- strategii actionale (psihomotorii)

- strategii afectiv-emotionale.

Dupa originea motivatiei elevilor, avem:

- strategii externe, sustinute de profesor;

-strategii interne (motivate din interior).

Dupa modul de grupare al elevilor, avem:

-strategii frontale;

- strategii de grup (colective);

- strategii de microgrup (echipa);

- strategii de lucru in perechi (echipa);

- strategii individuale;

- strategii mixte.

Strategiile didactice interactive trebuie sa tina cont de tipul de inteligenta al elevilor. Acestia pot avea:

- inteligenta predominant verbala / lingvistica;

- inteligenta predominant logico-matematica;

- inteligenta predominant vizuala / spatiala;

- inteligenta predominant muzicala / ritmica;

- inteligenta predominant corporala / kinestezica;

- inteligenta predominant sociala, interpersonala;

- inteligenta predominant intrapersonala;

- inteligenta predominant naturalista;

- inteligenta predominant existentiala.

Teoria inteligentelor multiple spune ca oamenii (si copiii) pot dezvolta si cate trei tipuri de inteligenta dominante. Profesorul trebuie sa ajute la dezvoltarea cat mai deplina a acestor aptitudini prin activitati cat mai variate.

Pentru a putea alege strategia potrivita, avem nevoie sa aflam gradul de implicare al elevului. Instrumentul de utilizat pentru a afla gradul de implicare a elevului este scara experientialitatii lui Gibbons si Hopkins (1980). Elevul, de la receptor pasiv al informatiei, trebuie sa ajunga persoana implicata in societate si comunitate. Acesta este, de fapt, insusi idealul si finalitatea educatiei.

In cadrul stiintelor exacte, metoda experimentala trebuie sa tina cont de tipul de experiment:

Experimentul cu caracter de cercetare, de descoperire presupune o interventie activa a elevilor.

Experimentul demonstrativ.

Experimentul de aplicare (aplicativ)

Experimentul destinat formarii abilitatilor (deprinderilor) motrice.

Strategiile didactice se bazeaza pe sistemele de transmitere a cunostintelor. Sistemele pot fi:

- sisteme tehnocentrice (invatamant algoritmizat, bazat pe instruirea programata, asistat pe calculator)

- sisteme procesuale, constructiviste (de tip euristic, constructivist, al invatarii depline, bazat pe corelatia proces-rezultate - mastery learning).

Influentele moderniste si postmodermiste, regasite in toate domeniile artelor, sunt reprezentate si in educatie. Aici, postmodernismul indeamna nu la a sti, ci la a utiliza la maxim ceea ce stii. Remarcam deci urmatoarele aspecte ale postmodernismului:

- Recunoasterea cailor multiple si alternative in domeniul instruirii;

- Egalitatea valorica intre cunostintele stiintifice si cele practice;

- largirea conceptului invatarii;

- recunoasterea diversitatii perspectivelor multiculturale;

- constructivitatea principala a realitatii;

- intrepatrunderea activitatii de instuire cu consilierea in problemele vietii;

- descoperirea unor locuri de invatare neobisnuite si a unor contexte de invatare noi;

- stimularea interactivitatii indivizilor in solutionarea problemelor.

Caracteristicile postmodernismului sunt: autoreflexivitatea, decentrarea si interculturalitatea, deconstructionismul, non-totalitarismul, non-universalismul si non-esentializarea, utilitatea, dialogul si democratia.

Internetul este un instrument de invatare interactiva. Se dezvolta in prezent conceptul de E-learning. Acesta are avantaje, cum ar fi reducerea costurilor cu personalul si cu locatia, dar are ca dezavantaje faptul ca descurajeaza citirea cartilor si ii face pe cursanti mai comozi.

Tinant cont de particularitatile fiecarei clase si ale fiecarui individ, strategiile didactice diversificate au un singur tel: integrarea indivizilor in societatea contemporana.

Anexa 1

Scara Gibbons - Hopkins (1980)

BIBLIOGRAFIE

Cerghit, Ioan, Metode de invatamant, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976, pg. 118-120.

Cerghit, Ioan, Sisteme, Editura Aramis, Bucuresti, 2002.

Oprea, Crenguta-Lacramioara, Strategii didactice interactive, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2006.

Soitu, Laurentiu, Prof. Univ. Dr, Cherciu, Rodica Diana, Prof. Drd., Strategii educationale centrate pe elev, Tipografia Alpha MDN, Bucuresti, 2006.

Oprea, Crenguta-Lacramioara, Strategii didactice interactive, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2006, pg. 28

Ibidem, pg. 51

Ibidem, pg. 52

Ibidem, pg 52.

Soitu, Laurentiu, Prof. Univ. Dr, Cherciu, Rodica Diana, Prof. Drd., Strategii educationale centrate pe elev, Tipografia Alpha MDN, Bucuresti, 2006, pg. 168.

Ibidem, pg. 68-69.

Cerghit, Ioan, Metode de invatamant, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976, pg. 118-120.

Cerghit, Ioan, Sisteme, Editura Aramis, bucuresti, 2002, pg. 28.

Ibidem, pg. 29.

Oprea, Crenguta-Lacramioara, Op. Cit, pg 101-103.

Ibidem, pg. 109.

Ibidem, pg 169-178.