Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

40
UNIVESITATEA ŞTEFAN CEL MARE SUCEAVA FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI Departamentul de Specialitate cu Profil Psihopedagogic STRATEGII DIDACTICE CENTRATE PE ELEV

Transcript of Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

Page 1: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

UNIVESITATEA ŞTEFAN CEL MARE SUCEAVAFACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

Departamentul de Specialitate cu Profil Psihopedagogic

STRATEGII DIDACTICE

CENTRATE PE ELEV

Profesor îndrumător Student*

Lect. Univ.dr. Corina Gheorghiu Chindriş Floarea Tomăscu

*

* Nivel I, FSEAP, AMS

Page 2: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

CUPRINS

2

Page 3: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

INTRODUCERE pag 5

1. Clarificări conceptuale pag 6

1.1. Subiect/obiect al învăţării pag 6

1.2. Strategie didactică pag 7

1.3. Strategie didactică centrată pe subiectul învăţării/elev pag 10

2. Metode şi tehnici de predare centrate pe subiectul învăţării pag 12

2.1. Metode de cultivare a creativităţii pag 12

2.2. Metode interactive pag 15

2.3. Metode bazate pe comunicarea profesor-elev pag 17

3. Strategii educaţionale centrate pe elev în contextul ariei curriculare „Om şi societate”

pag 19

CONCLUZII pag 22

BIBLIOGRAFIE pag 23

STRATEGII DIDACTICE CENTRATE PE ELEVAutor: Chindriş Floarea Tomăscu

3

Page 4: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

Facultate: Ştiinţe Economice şi Administraţie PublicăSpecializare: Asistenţă Managerială şi Secretariat

Adresa e-mail: [email protected]

A fi profesor înseamnă a avea cunoştinţe de specialitate temeinice (premisă necesară dar nu şi suficientă), dar şi a avea capacitatea de a le „traduce” didactic sau, altfel spus, posibilitatea de a şti „ce”, „cât”, „cum”, „când”, „în ce fel”, „cu ce”şi „cui” oferi.

Predarea tradiţională în sensul în care profesorul ţine o prelegere, face o demonstraţie, iar rolul elevilor este acela de a urmări, nu produce învăţare decât în foarte mică măsură.

Este insuficient pentru învăţare dacă în timpul orei elevii doar ascultă explicaţiile profesorului şi văd o demonstraţie făcută de profesor. Cauza acestui fenomen, ţine de însuşi funcţionarea creierului. Creierul nu funcţionează ca un DVD sau casetofon. Creierul nu este un simplu receptor de informaţie. Creierul funcţionează asemenea unui computer, acesta din urmă a fost proiectat şi creat după modelul de funcţionare al creierului. Când învăţarea este „pasivă”, creierul nu face aceste legături. Un computer nu reţine informaţia procesată decât dacă acţionăm butonul „salvare”. Creierul nostru trebuie să testeze informaţia sau să o explice altcuiva pentru a o stoca.

Profesorii îşi inundă elevii cu propriile lor gânduri profunde şi bine organizate. Profesorii recurg prea des la explicaţii şi demonstraţii de genul „hai-sa-ţi-arăt-cum”. Desigur că, prezentarea poate face o impresie imediată asupra creierului, dar în absenţa unei memorii excepţionale, elevii nu pot reţine prea mult pentru perioada următoare. Un profesor, oricât de strălucit orator ar fi, nu se poate substitui creierelor elevilor şi deci nu poate face activitatea care se desfăşoară individual în mintea fiecăruia.

Trebuie să reţinem că nici o metodă nu este perfectă şi infailibilă. Important este adaptarea metodei sau tehnicii utilizate la obiectivele pe care le urmărim. Dacă obiectivele sunt neclare şi confuze atunci e normal ca metodele să nu aibă efectul dorit.

În cazul folosirii unei metodologii interactive, rolurile cadrului didactic se diversifică, se îmbogăţesc, astfel că el devine animator, consilier, moderator, participant alături de elevii săi la soluţionarea problemelor, chiar membru în echipele de lucru. Creşte gradul de activism şi de implicare a elevului la activitate, de la simplu receptor la participant activ. Interactivitatea presupune şi o atitudine pozitivă faţă de relaţiile umane, faţă de importanţa muncii în echipă şi o deschidere faţă de cooperare, o atitudine de susţinere a ideilor apărute în colaborare cu ceilalti.

În concluzie, prin folosirea la oră a acestor metode interactive care stimulează elevul şi îl fac să descopere singur noile noţiuni pornind de la ceea ce cunoaşte, învăţarea are o mai multă eficienţă.Un învăţământ modern, bine conceput, va permite iniţiativa şi spontaneitatea, creativitatea elevului, dar şi dirijarea, îndrumarea sa, existenţa unor relaţii de cooperare între profesor şi elev. Acesta este elementul esenţial al învăţământului modern.

Cuvinte-cheie: strategie didactică, metode, subiect al învăţării, creativitate, interactivitate, comunicare didactică, învăţare eficientă .

4

Page 5: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

Introducere

Lucrarea „Strategii didactice centrate pe elev” vizează semnificaţia termenului de strategie didactică şi, respectiv, metodele de eficientizare a actului învăţării în contextul relaţiei profesor-elev.

Strategia didactică semnifică ansambulul modalităţilor de abordare a predării, învăţării şi evaluării printr-o combinaţie optimă a metodelor, mijloacelor şi tehnicilor de instruire, precum şi a formelor de organizare, prin care să se poată înfăptui obiectivele, finalităţile stabilite la parametri superiori de performanţă.

Metodele active sunt acelea care fac apel la capacitatea elevului de a gândi şi de a acţiona, de a imagina şi de a crea în acelaşi timp. Metodele active sunt metodele operatorii, care îi rezerva elevului un rol activ în interactiunea lui cu obiectele învăţării. Metodele active sunt participative, sunt tehnici care cer angajare efectivă proprie, trăire personală a acţiunii.

Elevii înşişi trebuie să organizeze ceea ce au auzit şi văzut într-un tot ordonat şi plin de semnificaţii. Dacă elevilor nu li se oferă ocazia discuţiei, a investigaţiei, a acţiunii şi eventual a predării, învăţarea nu are loc. Învăţarea presupune înţelegerea, iar aceasta înseamnă mai mult decât cunoaşterea faptelor. Elevii construiesc cunoaşterea pe baza a ceea ce deja cunosc sau cred. Elevii formulează noile cunoştinţe prin modificarea şi raţionarea conceptelor lor curente şi prin adăugarea de noi concepte la ceea ce cunosc deja. Învăţarea este mediată de mediul social în care elevii interacţionează unii cu alţii. Învăţarea eficientă necesită preluarea de către elevi a controlului asupra propriei învăţări. Transferul, respectiv capacitatea de a aplica cunoştinţe în situaţii noi este afectat de gradul în care elevii învaţă pentru înţelegere şi învaţă cu înţelegere.

Creativitatea, fiind dimensiunea principală a omului contemporan trebuie să constituie o problemă centrală a şcolii. Pentru a dezvolta capacităţile creatoare ale elevilor, cadrele didactice trebuie să cunoască în primul rând trăsăturile comportamentului creator, care se referă la: nivelul de inteligenţă generală; gândirea divergentă; fluenţa gândirii; receptivitatea faţă de probleme; spiritul de observare; imaginaţia creatoare; originalitatea; capacitatea combinatorie; perseverenţa, iniţiativa; nonconformismul în idei.

Strategia didactică – în viziune postmodernistă – devine rodul unei participări colaborative desfăşurată de profesorul împreună cu elevi, aceştia completând planul de lucru cu propriile interese, dorinţe de cunoaştere şi de activitate intelectuală. Astfel aceştia pot să-şi manifeste dorinţa de cooperare, în echipă, colectiv sau individual, pot să opteze pentru anumite materiale didactice pe care să le folosească, pentru anumite metode, tehnici sau procedee de lucru. Dându-le şansa de a face astfel de opţiuni, profesorul contribuie la creşterea activismului şi la dezvoltarea creativităţii propriilor discipoli, iar strategia didactică, izvorâtă din combinarea armonioasă a tuturor factorilor implicaţi, poate conduce cu succes către atingerea dezideratelor propuse, în primul rând către asigurarea învăţării. Şi nu orice învăţare, ci una temeinică, ce are legătura cu realitatea, cu interesele şi nevoile elevilor, este utilă şi se realizează prin participarea fiecărui elev în procesul constituirii propriilor înţelegeri. 1. Clarificări conceptuale

1.1. Subiect/obiect al învăţării

5

Page 6: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

Şcoala este a doua instanţă de socializare, după familie, iar elevul trebuie să colaboreze cu toţi factorii educativi, să fie beneficiarul direct al armonizării educaţiei formale cu cea nonformală şi informală.

Elevul este partener al profesorului, în propriul proces de formare. Şcoala pregăteşte elevul acum, pentru o realitate care nu ştim cum arată şi care apare mai tarziu. Şcoala trebuie să pregatească elevul pentru situaţii polivalente, valori multiple, astfel încât să se pună accent nu numai pe conţinuturi ci şi pe capacităţi şi atitudini de raportare la valori. Priorităţile elevilor de azi sunt altele şi modul lor de raportare la şcoală este altul.

În antichitate, grija pentru educaţia tinerilor era prioritară: pedagogia era extrem de rudimentară şi se baza pe îndoctrinarea pasivă, contând pe docilitatea elevului, făcând apel cu naturaleţe, ca şi pedagogia clasică mai târziu, la pedepsele corporale aspre.

Erasmus (umanist din perioada Renaşterii) a criticat aspru învăţământul epocii: şcolile erau considerate de el „locuri de tristeţe”, „puşcării”, „odăi de tortură”. El afirma că „trebuie să facem copilul ca o albină – „să culeaga nectarul plantelor pentru a-l transorma apoi într-un produs cu totul altul, având aroma sa proprie”.

În perioada comunistă, în interiorul câmpului educativ scolar, profesorul era unicul pol de autoritate iar posibilitatea ca poziţia lui să fie pusă la îndoială, şi mai mult, să fie respinsă de către elevi, părea o pură speculaţie, lucru care poate fi afirmat şi în ceea ce priveşte posibilitatea existenţei a unui alt pol de autoritate: elevul. Învăţămintul era centrat pe predare, nu pe învăţare.

La începutul secolului al XXI-lea: societatea democratică manifestă un interes deosebit pentru cunoaşterea profundă a personalităţii copilului şi îndrumarea acestuia în funcţie de aspiraţiile interioare şi potenţialul lui. Realizarea finalităţilor educative ale sistemului de învăţământ presupune colaborarea a numeroşi actori, cu roluri bine definite.

În acest sens se încearcă un raport echilibrat între formativ şi informativ, educaţie şi informaţie, convinşi fiind că responsabilitatea dascălilor creşte cu atât mai mult cu cât realizăm că este nevoie de a anticipa pregătirea elevilor noştri, încadraţi într-un sistem educativ ce va răspunde cerinţelor sociale de peste 10-15 ani.

În acest moment didactica propune: din obiect al educaţiei, elevul trebuie să devină subiect; elevul nu este numai obiect ci şi subiect al invăţării, este implicat şi cointeresat în

a cunoaşte şi a face, a intreprinde; procesul de învăţare trebuie individualizat; capul elevului nu este un vas ce în care se toarnă cu pîlnia cunoştinţe: mintea

elevului trebuie să fie o făclie ce trebuie aprinsă şi focul acesta trebuie întreţinut. Cadrul didactic trebuie să fie animat de o puternică receptivitate faţă de tot ce este

nou şi important în specialitatea sa şi în pedagogie, iar în practică să dovedească un efort continuu spre autodepăşire, pentru a face faţă sarcinilor pe care le ridică învăţământul.

Putem considera centrarea pe elev ca fiind o cale de abordare a procesului instructiv-educativ ce are ca finalitate „valorificarea optimă a elevului ca subiect al învăţării. Centrarea pe elev este o strategie activă, ce necesită construirea în timp real a unei experienţe de învăţare pozitivă şi semnificativă, într-o relaţie democratică, nondirective”1. Aceste precizări antrenează realizarea unei necesare comparaţii între real şi dezirabil, între ce/cum este elevul? şi ce/cum am vrea să fie elevul?

1

6

Page 7: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

Ce/cum este elevul? Ce/cum am vrea să fie elevul?

Obiect SubiectProdus PartenerDirijat AutonomOrientat elgoritmic/stereotipic Orientat creativ/euristicPasiv Activ Indiferent Responsabil Unilateral valorizat Complex valorizatNedescoperit, necunoscut Descoperit, revelat

Potrivit acestei noi viziuni asupra elevului, apar, inevitabil, modificări în statutul profesorilor/formatorilor. Astfel pentru a putea conduce cu succes acest proces, ar fi bine ca „viitorul sau actualul profesor să se implice conştient, optând pentru varianta avantajoasă dezvoltării elevilor săi, în care prestigiul oficial, ca emanatie nediferenţiată, impusă de funcţie sau statut, este înlocuit cu un prestigiu real, generat nu doar de competenţa sa cognitivă ci şi de competenţele sale de tip social-relaţional, acţional, managerial”2.

1.2. Strategia didactică

DEX-ul defineşte strategia ca „parte componentă a artei militare care se ocupă cu problemele pregătirii, planificării şi ducerii războiului şi operaţiilor militare”3.

Strategia militară se referă la „realizarea unui plan de atac sau de apărare, în funcţie de constrângerile financiare, materiale, umane şi de factorii politici”. Prin analogie, strategia în educatie presupune „elaborarea de planuri, de programe, de proiecte pentru a atinge obiectivele generale şi specifice, depaşind dificultăţi particulare sau rezolvând probleme cu care se confruntă sistemul educativ”4.

În elaborarea acestui plan, profesorul ţine cont de o serie de factori care condiţionează buna desfăşurare a acţiunilor de predare/învăţare/evaluare, variabile ce ţin de elev, de curriculum, de organizarea şcolara şi chiar de profesorul însuşi.

? L. Şoitu (coord.)- Strategii didactice centrate pe elev, MEC, Bucureşti, 2006, p. 59, ISBN 973-7871-55-5

2

? L. Şoitu (coord.) – Strategii didactice centrate pe elev, MEC, Bucureşti, 2006, P.59, ISBN 973-7871-55-5

3

? DEX, 2004, p.10240

4

? Gaston Mialaret – La psychopédagogie, Paris, PUF, Que sais-je ?, n° 2357, 5e édition, 2002, p. 414)

7

Page 8: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

În acest sens, Ioan Cerghit5 subliniază faptul că „strategiile schiţează evantaiul modalităţilor practice de atingere a ţintei prevăzute şi au valoarea unor instrumente de lucru”. El atribuie conceptului de strategie didactică patru conotaţii care se intregesc reciproc:

- „mod integrativ de abordare şi acţiune;- structură procedurală;- înlănţuire de decizii;- o interacţiune optimă între strategii de predare şi strategii de învăţare” - „adoptare a unui anumit mod de abordare a învăţării (prin problematizare,

euristică, algoritmizata, factual-experimental);- opţiune pentru un anumit mod de combinare a metodelor, procedeelor,

mijloacelor de învăţământ, formelor de organizare a elevilor;- mod de programare (selectare, ordonare şi ierahizare) într-o succesiune optimă

a fazelor şi a etapelor (evenimentelor) proprii procesului de desfăşurare a lecţiei date ” .

Indicând un sens orientativ al traseului optim de parcurs în atingerea obiectivelor, strategiile didactice se caracterizează prin flexibilitate, adaptându-se la situaţiile şi condiţiile apărute spontan. Această restructurare adaptativă depinde în mare masură de creativitatea şi de spontaneitatea cadrului didactic, de capacitatea acestuia de a sesiza punctele slabe şi de a remedia ţn timp util erorile.

Trei sunt factorii în raport cu care se defineşte strategia, în opinia lui Dan Potolea6:

1) „natura specifică situaţiei la care se aplică (caracterul problematic lipsit de determinare riguroasă);

2) rolul strategiei în rezolvarea situaţiei respective (reduce câmpul tatonărilor şi conferă acţiunii un grad sporit de probabilitate de reuşită);

3) structura strategiei (sisteme de operaţii, etape, reguli de decizie).Lazăr Vlăsceanu7 analizează parametrii de construcţie ai unei strategii didactice,

enumerând şase, fiecare cu câte trei variante:a) organizarea elevilor;b) organizarea conţinutului;c) modul de prezentare-asimilare a cunoşţintelor;

5

? I. Cerghit – Sisteme de instruire alternative şi complementare, Ed. Polirom, 2008, p. 153, ISBN 973-46-1016-7

6

? Potolea, D. (coord.) – Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demetrsuri aplicative, Ed.Polirom, 2008, p. 144, ISBN-978-973-46-1815-6

7

? Vlăsceanu, L. – Introducere în metodologia cercetării sociologice, Ed. Polirom, 2013, p. 280, ISBN-978-973-46-3292-3

8

Page 9: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

d) frecvenţa, continuitatea intervenţiilor profesorului;e) modul de programare a exerciţiilor aplicative;f) natura probelor de evaluare. „Sensul general acordat strategiei in educatie este acela de modalitate generala de

concepere in viziune sistemica, pe termen lung, mediu si scurt a proceselor educationale”8. Prin urmare termenul de strategie este operant la trei niveluri:

- macro unde se vorbeste de strategie educationala, termen ce vizeaza sistemul de invatamant;

- intermediar unde se poate vorbi de strategie instructiv-educativa, termen ce considera procesul de invatamant in ansamblul sau, avand ca scop final idealul educational aflat in vigoare;

- micro unde putem vorbi de stategie didactica, termen ce considera procesul de invatamant efectiv desfasurat intre cadrul didactic si educabili sai, la nivelul unei discipline sau chiar al unei lectii, considerand ca scop final obiectivele cadru si de referinta.

Pentru o mai bună înţelegere a conceptului de strategie didactică vom inventaria, în cele ce urmează principalele sale caracteristici:

- caracterul general al strategiei didactice este generat de nevoia de adaptare permanentă a conţinutului învăţământului la situaţia concretă de învăţare şi la educabilii cu care se lucrează, prin raportare constantă la finalităţile instructiv – educativ;- caracterul normativ al strategiei este dat de faptul că deşi imprimă o anumită linie general – valabilă în conceperea şi organizarea situaţie de instruire, aceasta este întotdeauna flexibilă şi ajustabilă din mers, lăsând spaţiu creativităţii educatorului şi primind chiar amprenta stilului său didactic;- caracterul sistemic al strategiei este dat de ansamblul tacticilor componente care se află în interacţiune şi interdependenţă, comportându-se ca elementele unui veritabil sistem didactic. Chiar şi în cadrul unei lecţii, strategia didactică vizează procesul instruirii în ansamblul său, nu o singură secvenţă de instruire, o asemenea unitate instructiv – educativă este abordată de o tactică didactică.- aşa cum am prezentat şi mai sus, strategia didactică nu se identifică cu lecţia, întrucât ea poate fi valorificată şi în afara acesteia, precum şi la un nivel imediat superior, cel al ansamblurilor de lecţii, de pildă;- strategia didactică are un caracter probabilistic, ea nu poate garanta reuşita, întrucât în realizarea procesului didactic intervin numeroase variabile şi subvariabile neprevăzute, care pot influenţa reuşita strategiei.

În acest context este necesar de constatat că strategia didactică nu este nici teoria instruirii, nici metodologia predării-învăţării unei discipline concrete. În calitate de sistem pedagogic strategia didactică poate fi aplicată în cadrul oricărui obiect de studiu. În acelaşi timp, nu există o strategie didactică unică pentru realizarea obiectivelor pedagogice. Diversitatea strategiilor didactice este determinată de concepte educaţionale si de tipologia obiectivelor practice. Deosebirea dintre didactica generală, didactica

8

? Ionescu, M. (coord.) – Didactica modernă ed. a 2-a revăzută , Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 124, ISBN-973-35-1084

9

Page 10: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

particulară şi strategia didactică (tehnologia) constă în expresivitatea elementelor: stabilirea obiectivelor, finalităţilor, algoritmizare, integritate, management, conexiunea inversă. Dacă elementele indicate în cadrul strategiilor didactice sunt mai relevante, atunci în cadrul didacticii generale şi în cel al didacticii particulare ele se evidenţiază nepronunţat sau lipsesc în general.

1.3. Strategie didactică centrată pe subiectul învăţării/elev

Învăţarea centrată pe elev reprezintă o abordare care presupune un stil de învăţare activ şi integrarea programelor de învăţare în funcţie de ritmul propriu de învăţare al elevului. Elevul trebuie să fie implicat şi responsabil pentru progresele pe care le face în ceea ce priveşte propria lui educaţie.

Avantajele învăţării centrate pe elev: Creşterea motivaţiei elevilor, deoarece aceştia sunt conştienţi că pot influenţa

procesul de învăţare; Eficacitate mai mare a învăţării şi a aplicării celor învăţate, deoarece aceste

abordari folosesc învăţarea activă; Învăţarea capătă sens, deoarece a stăpâni materia înseamnă a o înţelege; Posibilitate mai mare de includere - poate fi adaptată în funcţie de potenţialul

fiecărui elev, de capacităţile diferite de învăţare, de contextele de învăţare specifice.

Elevii înşişi trebuie să organizeze ceea ce au auzit şi văzut într-un tot ordonat şi plin de semnificaţii. Dacă elevilor nu li se oferă ocazia discuţiei, a investigaţiei, a acţiunii şi eventual a predării, învăţarea nu are loc.

Învăţarea presupune înţelegerea, iar aceasta înseamnă mai mult decât cunoaşterea faptelor.

Elevii construiesc cunoaşterea pe baza a ceea ce deja cunosc sau cred. Elevii formulează noile cunoştinţe prin modificarea şi raţionarea conceptelor lor

curente şi prin adăugarea de noi concepte la ceea ce cunosc deja. Învăţarea este mediată de mediul social în care elevii interacţionează unii cu alţii. Învăţarea eficientă necesită preluarea de către elevi a controlului asupra propriei

învăţări. Transferul, respectiv capacitatea de a aplica cunoştinţe în situaţii noi este afectat

de gradul în care elevii învaţă pentru înţelegere şi învaţă cu înţelegere.Fără îndoială, este adevărat că acela care învaţă trebuie să-şi construiască cunoaşterea

prin intermediul propriei înţelegeri şi că nimeni nu poate face acest lucru în locul său. Dar nu este mai puţin adevărat că această construcţie personală este favorizată de interacţiunea cu alţii care la rândul lor învaţă. Dacă elevii îşi construiesc cunoaşterea proprie ei nu o fac singuri. Să nu uităm că omul este fundamental social. Adevărata învăţare este aceea care permite transferul achiziţiilor în contexte noi. Este nu doar simplu activă, individual activă ci interactivă. Reciprocitatea este un stimulent al învăţării, când acţiunea comună este necesară, când reciprocitatea este activată în cadrul unui grup în vederea obţinerii unui rezultat, atunci par să existe procese care stimulează învăţarea individuală şi care conduc pe fiecare la o competenţă cerută de constituirea grupului. Gruparea şi sarcinile în care membrii grupului depind unul de celălalt pentru realizarea rezultatului urmărit arată că:

10

Page 11: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

- elevii se implică mai mult în învăţare decât în abordările frontale sau individuale.- elevii odată implicaţi îşi manifestă dorinţa de a împărtăşi celorlalţi ceea ce

experimentează, iar aceasta conduce la noi conexiuni în sprijinul înţelegerii.- elevii acced la înţelegerea profundă atunci când au oportunităţi de a explica şi

chiar preda celorlalţi colegi ceea ce au învăţat.O activitate centrată pe elev poate fi abordată din mai multe perspective. Dacă există

suficiente date despre elev, dacă finalităţile sunt clare, putem opta pentru strategii directive, structurate. Daca experienţa de învăţare reprezintă un focus important, sunt recomandate strategii mai puţin structurate, non-directive.

Astfel, se vor avea în vedere cinci strategii9 utile în programarea şi realizarea activităţilor centrate pe elev. Oricare din aceste strategii reprezintă doar o indicaţie; un profesor talentat ştie ca educaţia nu se reduce la algoritmică şi, în consecinţă, adaptează, combină sau concepe strategii adecvate situaţiilor concrete.

Strategiile de predare centrate pe elev au ca punct central facilitarea învăţării, ceea ce face ca acestea să se definească în funcţie de tipul de învăţare necesar.

Învăţarea mediată este o metodă de facilitare şi capacitare a elevului cu ajutorul intervenţiei adultului în structurarea activităţii de învăţare. Strategia îşi are originile în teoria dezvoltării inteligenţei a lui Vîgotsky şi practica învăţării mediate a lui Feuerstein.

Dintre toate strategiile centrate pe elev, învaţarea mediată este cea mai adapatată la capacităţile cognitive ale elevului. Învăţarea mediată permite diagnosticarea exactă a blocajelor cognitive în învăţare, astfel încât profesorul să poată acorda ajutoare ce vizează foarte clar dificultăţile elevului.

Învăţarea activă este strategia cea mai frecvant utilizată de către profesori în activităţile centrate pe elev. Se poate defini ca un proces ce permite subiectului învăţării un contact direct cu materialul studiat. Prin „învăţare activă se înţelege un tip de activitate didactica ce se bazează, în principal, pe activitatea elevului, pe intervenţia sa nemijlocită, transformatoare asupra materialului de studiat”10.

Simularea de cazuri este o modalitate de a prezenta conţinuturi didactice într-o formă coerentă, neformalizată, necognoscibilă de către elev. Simularea poate conţine situaţii şi date reale sau concepute special în acest scop, dar care simuleazş situaţii ce pot fi întâlnite în realitate. Din punct de vedere psihologic putem considera această strategie ca un antrenament (training) de scheme cognitive sau scripturi (scenarii).

Învăţarea colaborativă este o strategie didactică bazată pe lucrul in echipă. Abilităţile sociale sunt dezvoltate prin aderarea elevilor la normele grupului, care pot fi predefinite (de către profesor) sau autodefinite (de către grup). Strategia încurajează exprimarea elevilor în grupul din care fac parte, gândirea critică, munca în echipă, dezvoltarea abilităţilor metacognitive.

9

? Şoitu L.- Strategii didactice centrate pe elev, MEC, Bucureşti, 2006, p. 127, ISBN (10) 973-7871-55-5

10

? Negreţ Dobridor, I., Jinga, I. – Strategii, structuri şi performanţe în învăţământ, Ed. Academiei, Bucureşti, 1989, p. 151, ISBN-973-46-1159-1

11

Page 12: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

Învăţarea experienţială este o strategie didactică bazată pe ideea că profitul maxim în învăţare se obţine prin experimentarea de situaţii inedite şi transferul de cunoştinţe astfel obţinute la situaţii noi de învăţare. Experienţele de învăţare pot fi pozitive sau negative; rolul profesorului este de a asigura/facilita experienţele pozitive.

Una din sarcinile importante ale unui profesor este selectarea unei strategii potrivite pentru o activitate punctuală.

Astfel, optiunile strategice sunt multiple, depinde însă de modul în care selectăm strategia optimă. Pentru a lua o decizie corectă este necesară o axare atât pe elemente contextuale (ce ţin de cunoaşterea elevului,dar şi a profesorului) şi elemente curriculare (ce ţin de obiectivele şi conţinutul activităţii, de mijloacele de învăţare existente şi de obiectivele pe termen lung).

2. Metode şi tehnici de predare centrate pe subiecul învăţării

2.1. Metode de cultivare a creativităţii

Metodele de învăţare centrate pe elev fac lecţiile interesante, ajută elevii să realizeze judecăţi de substanţă şi fundamente, sprijină elevii în înţelegerea conţinuturilor pe care să fie capabili să le aplice în viaţa reală.

Printre metodele care activează predarea-învăţarea sunt şi cele prin care elevii lucrează productiv unii cu alţii, îşi dezvoltă abilităţi de colaborare şi ajutor reciproc. Ele pot avea un impact extraordinar asupra elevilor datorită denumirilor, caracterului ludic şi oferă alternative de învăţare cu ,,priză” la copii.

În vederea dezvoltării gândirii critice la elevi, trebuie să utilizăm, cu precădere unele marcând un nivel superior în spirala modernizării strategiilor didactice.

 Prin educarea intelectului şi a unor procese intelectuale (imaginaţia, gândirea, memoria) se realizează educarea creativităţii. Viaţa, în toate domeniile ei, necesită ca aproape fiecare individ să realizeze unele operaţii noi, ca urmare a unor combinări şi recomandări, asocieri a datelor elementelor existente, care se obiectivează în anumite soluţii (metode) utile şi mai eficiente. Creativitatea propriu-zisă necesită înzestrări şi capacităţi intelectuale deosebite, care să se obiectiveze în produse noi, originale, nemaiîntâlnite până în acel moment şi care determină schimbări calitative (de valoare şi eficienţă) într-un domeniu anumit.

Metodele de stimulare  a creativităţii, pot fi definite  ca un sistem de  procedee specifice, polivalente, orientate spre dezvoltarea  mentală a elevului, prin oferirea de oportunităţi pentru a încerca idei noi, modalităţi noi de gândire si de rezolvare a problemelor. Strategia pentru o predare creativă în scoală reprezintă organizarea proiectivă a unei înlănţuiri de situaţii educaţionale prin parcurgerea cărora elevul dobândeşte cunoştinţe noi, priceperi, deprinderi si competenţe. Încurajarea elevilor să înveţe dincolo de a memora şi a utiliza niveluri mai profunde de gândire şi sprijinirea cadrelor didactice în aplicarea strategiilor de predare creativă sunt benefice atât cadrelor didactice cât şi elevilor.

Metode cu valenţe creatoare11:;Brainstormingul٭

11

12

Page 13: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

;”Metoda ,,ciorchinelui٭;Turul galeriei٭;Metoda Phillips 6/6 sau 6-3-6٭;Dezbaterea panel٭;Sinectica٭.Jocul de rol٭

Metoda Brainstorming porneşte de la următoarea idee: „Nimic nu se critică, nimic nu se şterge, fără atitudini sau prejudecăţi, cât mai multe idei!”

Metoda are drept scop emiterea unui număr cât mai mare de soluţii, de idei, privind modul de rezolvare a unei probleme, în speranţa că, prin combinarea lor se va obţine soluţia optimă. Calea de obţinere a acestor idei este aceea a stimulării creativităţii în cadrul grupului, într-o atmosferă lipsită de critică, neinhibatoare, rezultat al amânării momentului evaluării .

Brainstorming-ul se desfăşoară în cadrul unui grup nu foarte mare (maxim 30 de persoane), de preferinţă eterogen din punct de vedere al pregătirii, sub coordonarea unui moderator, care îndeplineşte rolul atât de animator cât şi de mediator. Durata optimă este de 20–45 de minute.

Metoda Ciorchinelui este un organizator grafic prin care se evidenţiază într-o reţea conexiunile dintre ideile despre un subiect. Tehnica încurajează elevii să gândească liber şi deschis, să-şi organizeze cunoştinţele, putând fi folosită atât ca metodă de predare-învăţare cât şi ca metodă de fixare. Ciorchinele este o activitate de scriere eficientă, determinându-i pe elevii mai puţin motivaţi să lucreze. Poate fi nedirijat, când elevii notează toate ideile posibile într-o reţea realizată de ei şi semidirijat, când învăţătorul stabileşte nişte criterii pe baza cărora elevii vor completa ciorchinele. Metoda Turul galeriei este o metodă de învăţare prin cooperare ce îi încurajează pe elevi să-şi exprime opiniile proprii. Produsele realizate de copii sunt expuse ca într-o galerie, prezentate şi susţinute de secretarul grupului, urmând să fie evaluate şi discutate de către toţi elevii, indiferent de grupul din care fac parte. Turul galeriei presupune evaluarea interactivă şi profund formativă a produselor realizate de grupuri de elevi. Turul galeriei urmăreşte exprimarea unor puncte de vedere personală referitoare la tema pusă în discuţie. Elevii trebuie învăţaţi să asculte, să înţeleagă şi să accepte sau să respingă ideile celorlalţi prin demonstrarea valabilităţii celor susţinute. Prin utilizarea ei se stimulează creativitatea participanţilor, gândirea colectivă şi individuală; se dezvoltă capacităţile sociale ale participanţilor, de intercomunicare şi toleranţă reciprocă, de respect pentru opinia celuilalt.

Metoda Philips 6 / 6 a fost elaborată de către profesorul de literatură J. Donald Philips (de unde provine şi numele) care a testat-o la Universitatea din Michigan. Este similară brainstorming-ului şi tehnicii 6/3/5, însă se individualizează prin limitarea discuţiei celor 6 participanţi la 6 minute, acest fapt are ca scop intensificarea producţiei creative.

Metoda discuţiei panel, constă în utilizarea unui grup restrâns de elevi, bine pregătiţi şi reprezentativi pentru studierea unei probleme, în timp ce restul elevilor ascultă în tăcere şi intervin prin mesaje scrise. Cinci sau şase elevi constituind panelul (grupul în care se angajează discuţia), se aşează în jurul unei mese, sub

? Păcurari, O. – Strategii didactice inovative, Editura Sigma, 2003, p. 89, ISBN-978-973-46-1815-6

13

Page 14: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

conducerea  profesorului.  Ceilalţi elevi se aşează în semicerc în jurul panelului, formând auditoriul. Elevii care formează auditoriul primesc foi mici de hârtie, de culori diferite (pentru întrebări, pentru exprimarea propriilor idei, pentru completarea informaţiei). Profesorul prezintă succint scopul reuniunii, lansează discuţia, iar membrii panelului schimbă între ei păreri cu privire la tema propusă. Auditoriul rămâne tăcut, dar poate trimite mesaje cu ajutorul bucăţelelor de hârtie, pentru a pune întrebări, a-şi exprima impresiile, a da sugestii, a aduce informaţii, a-şi exprima dezacordul.

Metoda Sinectica îşi trage denumirea de la cuvântul grecesc "Synectikos", care are semnificaţiile de unire, combinare, analogie fără legătură evidentă între componente. Sinectica urmăreşte să îmbine în actul creaţiei situaţii aparent eterogene şi din diferite

domenii aşa cum ar fi: trecerea de la concret la abstract şi invers; trecerea de la sistemele biologice la cele tehnice; imaginarea unor soluţii ce depăşesc limitele controlului raţional imediat etc.

Jocul de rol reprezintă o metoda acţională, bazată pe simularea unor funcţii, relaţii, activităţi, fenomene, sisteme, având ca scop formarea comportamentului uman pornind de la simularea interacţiunii ce defineşte o structura / relaţie /situaţie socială.

În aplicarea acestei metode, se porneşte de la ideea că elevul este un viitor profesionist care, pe lânga cunoştintele de specialitate, are anumite abilităţi, atitudini, convingeri, disponibilităţi de interacţiune umană, asumare de responsabilităţi.Tipuri de jocuri de rol (principale): 1. jocul de reprezentare a structurilor – folosit pentru înţelegerea organigramei unui sistem socio-economic, sociocultural etc. 2. jocul de decizie – elevii primesc roluri menite a simula structura unui organism de decizie.3. jocul de competiţie – se urmăreste simularea obţinerii unor performanţe de învingere a unui adversar. 4. jocul de arbitraj – ajută la dezvoltarea capacităţilor de soluţionare a problemelor conflictuale ce pot apare între două persoane, instituţii.

Toate aceste modalităţi care pot contribui la stimularea capacităţilor creatoare ale micului şcolar au ca obiectiv educarea emoţiei, educarea stimei de sine, dezvoltarea solidarităţii, a toleranţei, a siguranţei, a raţionamentului schematic, a capacităţii de administrare a gândurilor în situaţii de tensiune, a priceperii de prelucrare a pierderilor şi frustrărilor. Conduita cadrului didactic este, de asemenea, foarte importantă ca şi creativitatea sa în a găsi noi moduri de desfăşurare a lecţiei.

2.2. Metode interactive

Metodologia interactivă ţinteşte pe lângă realizarea obiectivelor de ordin cognitiv (stimularea proceselor cognitive superioare, dezvoltarea capacităţi de a lega cunoşţintele între ele şi de a crea reţele conceptuale, dezvoltarea inteligenţelor multiple) şi atingerea obiectivelor de ordin socio-afectiv (dezvoltarea capacităţilor de comunicare, de dialogare intrapersonală şi interpersonală, stimularea încrederii în sine, stimularea capacităţilor capacităţilor de reflectare asupra propriilor demersuri de învatare-metacogniţia şi asupra relaţiilor interumane).

Metode cu valenţe interactive12:

12

14

Page 15: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

• Metoda cadranelor; • Ştiu/vreau să ştiu/am învăţat;• Mozaicul;• Pălăriile gânditoare;• Cubul;• Organizatorii grafici;• Problematizarea;• Studiul de caz. Metoda cadranelor este o modalitate de rezumare şi sistematizare a unui conţinut

informaţional solicitând participarea şi implicarea elevilor în înţelegerea acestuia. Se trasează pe tablă/caiet două axe perpendicular, în aşa fel încât să apară patru cadrane.

I II

III IV

Activitatea se poate desfăşura atât frontal cât şi pe grupe sau individual. Conţinutul cadranelor poate suferi modificări în funcţie de obiectivele lecţie (expresii, eseu, ortografie, caracterizare, rezolvări de probleme).

Metoda Ştiu/ Vreau să ştiu Am afla – este o metodă ce urmăreşte conştientizarea elevilor în legătură cu propria lor activitate de cunoaştere, respectiv stimularea abilităţilor metacognitive şi a gândirii critice. Gândirea critică nu este o materie de studiu, ci un produs, este un nivel la care ajunge gândirea noastră în momentul în care gândim critic din obişnuinţă ca modalitate firească de interacţiune cu ideile şi informaţiile pe care le descoperim.

ŞTIU VREAU SĂ ŞTIU AM ÎNVĂŢAT

Metoda Mozaic este o metoda didactică ce presupune învăţarea prin cooperare la nivelul unui grup şi predarea achiziţiilor dobândite de către fiecare membru al grupului unui alt grup13.

Metoda pălăriilor gânditoare („thinking hats”)Această metodă contribuie la stimularea creativităţii participanţilor care se

bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă. Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru. Membrii grupului îşi aleg pălăriile şi vor interpreta astfel rolul precis, aşa cum consideră mai bine. Rolurile se pot inversa, participanţii sunt liberi să spună ce gândesc , dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă.

? Păcurari, O. – Strategii didactice inovative, Editura Sigma, 2003

13

? Ionescu, M., Chiş V., - Srategii de predare şi învăţare, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, p. 105,

15

Page 16: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

Culoarea pălăriei este cea care defineşte rolul: pălăria albastră – clarifică pălăria albă – informează pălăria verde - generează ideile noi pălăria galbenă - aduce beneficii pălăria neagră - identifică greşelile pălăria roşie - spune ce simte despre...

Metoda cubului este folosită pentru a facilita explorarea unui subiect/situaţie din mai multe perspective, în vederea dezvoltării competenţelor necesare unei abordări complexe şi integratoare. Pe cele 6 feţe ale cubului se mentionează sarcinile: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează. Clasa se împarte în 6 grupuri, care examinează tema conform cerinţei înscrise pe faţa cubului alocată fiecărui grup. Prin brainstorming, elevii emit idei pe care le includ în tema respectivă, în paragrafe distincte. Fiecare grup prezinta oral în fata celorlalte grupuri concluziile la care au ajuns (materialul elaborat)

Organizatorul grafic este o metodă didactică ce presupune esenţializarea unui material informativ care urmează să fie exprimat sau scris, prin schematizarea, sistematizarea şi vizualizarea ideilor. Organizatorul grafic poate fi structurat pe diferite domenii:o - comparaţiao - descrierea,o - structurarea pe secvenţe,o - relaţia cauză-efect,o - detectarea problemei şi găsirea soluţiei.

Problematizarea (metoda rezolvarii de probleme) este considerată una dintre cele mai valoroase metode deoarece orientează gândirea şcolarilor spre rezolvarea independentă de probleme. Utilizând metoda în discutie, profesorul pune pe şcolar în situaţia de a căuta un răspuns pertinent, o soluţie pentru problema cu care se confruntă. Punctul de pornire îl constituie crearea situaţiei – problemă, care desemnează o situaţie contradictorie, conflictuală între experienţa de cunoaştere anterioară şi elementul de noutate cu care se confruntă şcolarul.

Studiul de caz este o metodă de explorare directă dar şi o metodă acţională constă în etalarea unor situaţii tipice, reprezentative pentru o clasă de fenomene, ale căror trăsături sunt cercetate. Studiul de caz urmăreşte:a) identificarea cauzelor care au determinat declanşarea fenomenului respectivb) evoluţia fenomenului comparativ cu fapte /evenimente similare

Utilizarea metodelor interactive de predare - învăţare în activitatea didactică contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructive - educativ, având un caracter activ - participativ şi o reală valoare activ - formativă asupra personalităţii elevului.

2.3. Metode bazate pe comunicarea profesor-elev

Comunicarea psihopedagogică este procesul de transmitere a mesajului educaţional, de la profesor la elev, cu scopul de a produce influenţe şi schimbări asupra comportamentului acestuia, din perspectiva obiectivelor pedagogice. Deci, comunicarea

16

Page 17: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

psihopedagogică constituie baza procesului de predare-învăţare-evaluare a oricărui proces  educaţional.

Analizată din perspectiva psihopedagogică, comunicarea didactică prin dialog euristic apare ca un model interactiv, profesorul şi elevul fiind în acelaşi timp emiţător şi receptor, creându-se între ei o relaţie de schimb de idei, de corectări şi completări.

Putem accepta caracterul limitat (din punct de vedere numeric) al metodelor, însă nu şi pe acela al strategiilor de instruire. Cele din urmă sunt nelimitate (desigur, în termeni teoretici), deoarece depind, alături de experienţa profesională şi de cultura psiho-pedagogică şi metodologică, de creativitatea şi imaginaţia formatorului, de nivelul comprehensiunii şi adecvării profesorului la specificul fiecărei situaţii de predare/ învăţare. În ultimă instanţă, competenţa metodologică a cadrului didactic se exprimă prin capacitatea acestuia de a elabora şi actualiza strategii didactice eficiente. Profesorii şi elevii pot şi trebuie să stăpânească mai multe moduri de abordare a învăţării.

Câteva dintre metodele de realizare a dialogului în context didactic sunt:• Conversaţia euristică• Dezbaterea • Discuţia• Focus-grup14 şi au ca trăsătura comună a acestor metode este jocul întrebare-

răspuns.„Conversaţia euristică depăşeşte statutul de metodă didactică, căpătându-l pe cel de

idee directoare, de principiu director în întreaga metodologie didactică15”.În prezent se remarcă o vădită tendinţă de intensificare a dialogului profesor elev,

considerat ca una dintre cele mai active şi mai eficiente modalităţi de instruire”. Conversaţia euristică „modalitate aparte de învăţare prin descoperire”; se prezintă ca

o activitate comună de gîndire a profesorului cu elevii săi, „pe care îi determină la un efort personal de căutare, de investigare întreprinsă în sfera informaţiilor existente deja în mintea lor şi de descoperire pe baza valorificării propriei experienţe de cunoaştere, a unor noi adevăruri, a unor noi generalizări”16. Mecanismul „se întemeiază pe o succesiune de întrebări cu abilitate puse de către profesor, în alternanţă cu răspunsurile elevilor şi care conduc, până la urmă, spre realizarea unui nou salt pe calea cunoaşterii”17.

14

? Cerghit, I. – Metode de învăţământ ed. a 4-a revăzută şi adăugită, Ed. Polirom, p. 111, ISBN-973-46-0175-x

15

? Ionescu M., Radu I. – Didactica modernă ed. a 2-a revăzută, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 135, ISBN-973-35-1084-x

16

? Cerghit, I. – Metode de învăţământ, ed. a IV-a revăzută şi adăugită, Ed. Polirom, 2006, ISBN-973-46-0175-x

17

17

Page 18: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

Conversaţia euristică “formă de învăţare prin descoperire dirijată”; “Se prezintă sub forma unor serii legate de întrebări şi răspunsuri, la finele cărora să rezulte, ca o concluzie, adevărul sau noutatea pentru elevul antrenat în procesul învăţării” . “Este o metodă dialogală, de incitare a elevilor prin întrebări, are la bază maieutica socratică, arta aflării adevărului printr-un şir de întrebări oportun puse. Prin intermediul acestui procedeu, elevii sunt invitaţi să realizeze o incursiune în propriul univers cognitiv şi să facă o serie de conexiuni care să faciliteze dezvăluirea de noi aspecte ale realităţii.” Metoda “solicită inteligenţa productivă, spontaneitatea şi curiozitatea, lăsând elevilor mai multă libertate de căutare”18.

Conversaţia euristică prezintă un dialog, ce are loc între profesor şi elev, trezind interesul elevului printr-un set de întrebări, care în final duc la obţinerea unui răspuns la o problemă dată.

În conversaţia euristică întrebările se succed dinamic, în dependenţă de legăturile şi completările dintre ele. O întrebare poate genera o altă întrebare dar în acelaşi timp poate ascunde o întrebare neformulată.

Metoda Discuţiei constă într-un schimb organizat de informaţii şi de idei, de impresii şi de păreri, de critici şi de propuneri în jurul unei teme sau chestiuni determinate în scopul examinării şi clarificării în comun a unor noţiuni şi idei, al consolidării şi sistematizării datelor şi conceptelor, al explorării unor analogii, similitudini şi diferenţe, al soluţionării unor probleme care comportă alternative. Discuţia cu clasa este fundamentală pentru învăţarea interactivă. Din perspectiva unui participant, discuţia presupune avansarea unor idei şi receptarea unei multitudini de alte idei, unele în acord, altele în dezacord cu părerile proprii, dar tocmai această varietate este aceea care provoacă gândirea la acţiune.

Metoda dezbaterilor este considerată ca variantă a metodei conversaţiei, metoda dezbaterilor presupune luarea în discuţie, de către un grup de cursanţi, a unei probleme, în condiţiile în care: cursanţii dispun de o pregătire în domeniu; există un climat favorabil schimbului de opinii; profesorul are rolul de moderator.

Dezbaterea - „are înţelesul unei discuţii pe larg şi amănunţite a unor probleme adeseori controversate şi rămase deschise, urmărindu-se influenţarea convingerilor, atitudinilor şi conduitei participanţilor”19.

Prin metoda focus grup se urmăreşte selectarea datelor şi a opiniei grupurilor, încurajându-se diversitatea şi nu consensul; este posibil ca în timp participanţii să îşi modifice parţial sau total părerile până la sfârşitul lecţiei.

A comunica, ca formă de interacţiune, presupune câştigarea şi activarea percepţiei comunicative, care este deopotrivă aptitudinală şi dobândită. Absenţa acesteia sau prezenţa ei defectuoasă explică, de cele mai multe ori, eşecul sau dificultăţile pe care

? Idem 2006, p.158, –

18

? Cucoş, C. – Pedagogie, Ed. Polirom, 2002, p. 292, ISBN-973-681-063-1

19

? Cerghit, I. – Metode de învăţământ, ed. a IV-a revăzută şi adăugită, Ed. Polirom, 2006, p. 145-146, ISBN-973-46-0175-x

18

Page 19: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

profesorii, foarte bine pregătiţi ştiinţific în domeniul specialităţii lor, îl au sistematic în munca cu generaţii şi generaţii de elevi.

Profesorul trebuie să anticipeze care sunt nevoile, dorinţele actuale ale elevului în cazul domeniului studiat. Empatia, flexibilitatea, sociabilitate, comunicativitatea ţin de aptitudinile pedagogice pe care trebuie să le aibă pedagogul încercând să depăşească stereotipia cu care, la rândul lui, a fost format. De el depind buna desfăşurare a orelor, prin căutarea de metode noi, interactive, stimulante, incitante de a capta elevii.

3. Strategii educaţionale centrate pe elev în cadrul ariei curriculare « Om şi societate » 

-Cultură civică-

Afirmând că „oamenii îşi cresc copiii nu pentru şcoală, ci pentru viaţă” şi că „a-l înarma bine pe om pentru a-i permite să trăiască într-un univers în acceleraţie înseamnă a-i da, o dată cu cunoştinţele indispensabile, entuziasm, luciditate şi curaj”, Gaston Berger se adresa elevilor şi studenţilor astfel: „Şcoala e utilă nu numai ca să ne înveţe ce să facem; ea e indispensabilă ca să ne înveţe să existăm şi, în primul rând, să ne dea gustul şi dragostea pentru libertate, fără de care nu se poate vorbi de o existenţă autentică. Pentru această libertate vrem noi să vă formăm, iubiţi tineri. Nu vă cerem să ascultaţi pasiv consemnele al căror sens vă scapă, vrem să vă dăm posibilitatea să alegeţi şi să hotărâţi voi înşivă, în cunoştinţă de cauză. Elevul care a înţeles un raţionament cedează nu în faţa autorităţii profesorului său, ci în faţa evidenţei adevărului. Nu vrem să repetaţi formulele noastre, ci să vă serviţi de ele pentru a ajunge la adevăruri pe care noi nu le-am descoperit încă. Noi dorim pentru voi înflorirea deplină – nu repetarea”20.

Dar îndată ce copilul reintră în situaţia de educare şi mai ales în situaţia şcolară în interesul clasei, aceste relaţii sociale sunt imediat întrerupte şi elevul se găseşte singur în faţa profesorului, izolat de ceilalţi printr-un întreg sistem disciplinar şi o aşezare în bănci care-i interzice ajutorul reciproc, sub forma de ajutor sau de un apel la ajutor, care merg până la a-l împiedica chiar, în măsura posibilului, să-şi dea seama de prezenţa camarazilor ca atare. Un elev care spune lecţia, care răspunde la o întrebare, nu o face pentru ca să profite şi camarazii săi de aceasta (ceea ce ar părea totuşi, foarte legitim). El recită şi răspunde profesorului, pentru profesor, şi cât o face, este exact ca şi cum ar fi singur în clasă, ignorându-şi colegii şi fiind ignorat de ei. Este ca şi cum ar fi scos din comunitate, din viaţa socială, pentru a fi reintrodus în situaţia pedagogică şi această scoatere este continuă, pentru că efectul ei se întinde la recitarea lecţiilor, la întrebări, la exerciţiile scrise, şi este menţinută prin disciplină şi autoritatea profesorului.

Consider că optimizarea performanţei şcolare trebuie să fie una dintre preocupările principale în activitatea profesională a unui cadru didactic. În mod incontestabil proiectarea, organizarea şi conducerea strategiilor didactice determină

20

? Berger, G. – Tratat practic de cunoaştere a omului, Ed. Univers Enciclopedic Gold, 2010, p. 72

19

Page 20: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

gradul performanţei atinse de elevi. Metodele interactive sunt puţin aplicate în gimnaziu, majoritatea profesorilor invocând faptul că acestea sunt cronofage şi în consecinţă sunt evitate.

Exemplu de activitate abordată interactivPentru tema “Libertatea presei” m-am gândit la utilizarea metodei “pălăriilor

gânditoare”. Elevii vor primi materialul pentru dezbatere, respectiv „Prin libertatea presei înţelegem dreptul cetăţenilor de a înfiinţa publicaţii şi în acelaşi timp de a nu se supune nici unei autorităţi politice, economice, de orice fel, care să impună modul de elaborare, transmitere a informaţiei. Desigur elevii au fost informaţi în privinţa disciplinei de lucru şi a timpului disponibil. Fiecare echipă trebuie să găsească argumente în spiritul „pălăriei pe care o poartă”.

Posibilele argumente aduse de echipe sunt:Pălăria albă. „ dacă e democraţie, presa trebuie să fie liberă” „ oamenii au libertate de exprimare” Pălăria roşie. „dacă presa ar fi cenzurată am fi nemulţumiţi, ni s-ar încălca un

drept” „trebuie să ne putem exprima nemulţumirile, bucuriile,

părerile ...fără cenzură” Pălăria neagră. „suntem contra libertatea presei...este prea multă violenţă” „ presa prezintă şi informaţii false, deci trebuie cenzurată!” „ presa încalcă dreptul de intimitate al unor persoane, suntem

contra libertatea presei” Pălăria galbenă. „este foarte bine ca presa să fie liberă, fiecare are avantajul de

a judeca infomaţiile prin gândirea sa” „putem alege ce ne interesează...e foarte bine” Pălăria verde. „ ar trebui să existe un contract între presă şi persoane publice sau instituţii” „ poate exista cenzură doar pe anumite teme”Lucrând interactiv elevii au fost puşi în situaţia de a găsi soluţii, de a dezbate, de a

gândi din mai multe perspective, de a argumenta, de a exprima puncte de vedere proprii, de a construi propria cunoaştere; ori toate acestea au condus către un alt mod de învăţare, către un alt fel de a gândi, către o adevărată dinamică a relaţionării.

Prin folosirea strategiilor didactice interactive învăţarea se realizează mai temeinic, mai uşor şi mai plăcut, precum şi cu un pronunţat caracter practic aplicativ; elevii sunt entuziaşti atunci când sunt implicaţi în activităţi interactive rezultatele obţinute la testele de evaluare evidenţiază aceasta.

Posibilităţile de comunicare şi de cooperare ivite prin utilizarea acestor strategii sunt mai numeroase şi mai eficiente, schimburile relaţionale sunt intense şi numeroase.

20

Page 21: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

Concluzii

Învăţământul contemporan deschide în faţa cadrelor didactice posibilităţi mari de selectare a sistemelor, tehnologiilor, programelor şi strategiilor de instruire. În aceste condiţii sarcina asigurării persoanei la nivelul învăţământului preuniversitar şi chiar la cel superior cu un volum necesar si suficient de informaţie pentru activitatea sa ulterioara este ireală. Pe prim-plan se plasează obiectivele de dezvoltare intelectuală, care presupun, în parte, capacitatea individului de căutare independentă, de însuşire a noilor cunoştinţe şi informaţiei noi. Procesul respectiv în teoria si practica pedagogica este corelat cu strategii active/interactive de învăţare. Ca modalităţi ale activităţii, unele strategii necesita participarea dominantă a profesorului (expunerea orală, lecţia, povestirea); participarea elevului (exerciţii, lectura independentă ); strategii binare, ce presupun acţiunile intercorelate ale profesorului şi elevului (metode euristice, problematizate). Cercetările actuale demonstrează concludent prioritatea strategiilor active de învăţare, care îl pun pe elev în situaţia de participant activ la procesul de instruire-învăţare. J. Piaget, P.I.Galperin, R.M.Gagne subliniază că dezvoltarea intelectuală se realizează prin

21

Page 22: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

intermediul activităţii şi prin activitate. În opinia lui J.Piaget, strategiile interactive formează autodisciplina, dezvoltă voinţa, interesul şi independenţa. Lecţia eficientă întotdeauna reperează pe strategii interactive, care realizează spontan nevoile copilului în activitate.

Prin orice strategie de instruire se urmăreşte apariţia şi stabilirea unor relaţii optime între activitatea de predare şi cea de învăţare; opţiunea pentru o variantă sau alta a strategiei didactice nu constituie un scop în sine sau o modalitate de „a da culoare” activităţii profesorului, ci reprezintă un mecanism menit să genereze efecte pozitive în învăţarea elevilor. Acest obiectiv constituie, de altfel, argumentul cel mai convingător al necesităţii perpetue de instituire de noi strategii educaţionale în instituţia şcolară.

Actualizarea oricărei strategii didactice impune „îmbinarea dintre activitatea profesorului şi cea a elevului”. În acest caz sunt vizate două aspecte complementare: pe de o parte, în cadrul strategiei imaginate de către profesor trebuie incluse momente, situaţii, sarcini carea să permită manifestarea activă a elevului în sens ascendent, în aşa fel încât educatorul să acceadă până la iposteza de subiect care realizează „învăţarea independentă şi creatoare”, pe de altă parte, opţiunea pentru o strategie concretă de instruire trebuie să aibă ca repere decisive ritmul şi calitatea rezultatelor desfăşurate de elevi.

Învăţarea eficientă este posibilă în condiţiile activităţii independente de gândire. Operaţia, acţiunea reprezintă elementele de bază ale gândirii. Cunoştinţele şi priceperile achiziţionale mediatizate de atare acţiuni presupun o învăţare activă. Altfel spus, şcoala prin intermediul strategiilor interactive de instruire poate şi trebuie să creeze condiţii educaţionale pentru activitatea independenta de gândire. Majoritatea savanţilor consideră ca aceste strategii didactice se realizează prin metode active /interactive .

Fiecare profesor posedă un arsenal metodologic propriu de instruire şi actualizează multiple variante de strategii didactice. Experienţa educaţională a relevat adeseori faptul că valoarea sa privind calitatea acţiunii pedagogice este dependentă nu doar de “cât de multe metode” poate operaţionaliza un pedagog, ci şi de inspiraţia sau “neobişnuitul” strategiei didactice concepute şi aplicate (sau aplicabile).

Bibliografie

[1]  Berger, G. – Tratat practic de cunoaştere a omului, Ed. Univers Enciclopedic Gold, 2010, p. 72[2]  Cerghit, I. – Metode de învăţământ ed. a 4-a revăzută şi adăugită, Ed. Polirom, p. 111, ISBN-973-46-0175-x[3]  Cerghit, I. – Sisteme de instruire alternative şi complementare, Ed. Polirom, 2008, p. 153, ISBN 973-46-1016-7[4] Cojocariu, M. V. – Teoria şi metodologia instruirii, Ed. EDP, Bucureşti, 2008, p. 87, ISBN-973-30-2042-4[5] Cucoş, C. – Pedagogie, Ed. Polirom, 2002, p. 292, ISBN-973-681-063-1[6] Gaston Mialaret – La psychopédagogie, Paris, PUF, Que sais-je ?, n° 2357, 5e édition, 2002, p. 414)

22

Page 23: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

[7] Ionescu, M., Chiş V., - Srategii de predare şi învăţare, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, p. 105[8] Ionescu M., Radu I. – Didactica modernă ed. a 2-a revăzută, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 135, ISBN-973-35-1084-x[9] Păcurari, O. – Strategii didactice inovative, Editura Sigma, 2003, p. 89, ISBN-978-973-46-1815-6[10] Potolea, D. (coord.) – Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demetrsuri aplicative, Ed.Polirom, 2008, p. 144, ISBN-978-973-46-1815-6[11] L. Şoitu (coord.) – Strategii didactice centrate pe elev, MEC, Bucureşti, 2006, P.59, ISBN 973-7871-55-5[12] Vlăsceanu, L. – Introducere în metodologia cercetării sociologice, Ed. Polirom, 2013, p. 280, ISBN-978-973-46-3292-3[13] DEX, 2004, p.10240

Proiectul didactic al unei lectii

Profesor: Chindriş Floarea Tomăscu Data: 28 iunie 2014Disciplina: Cultura civicăClasa: a VIII-aŞcoala: Liceul Tehnologic CajvanaTema(subiectul lecţiei): Ce este patriotismul, cum se manifestă?Tipul lecţiei: predare-învăţare

Competenţe specifice: Promovarea valorilor identitate naţională, sentiment naţional şi conştiinţă naţională pentru trezirea simţului patriotic faţă de patria noastră.

Competenţe derivate: Pe parcursul lecţiei elevii vor fi capabili:

23

Page 24: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

C1: să enumere sinonime pentru termenul patrie;C2: să definească conceptul de patriotism;C3:să exemplifice formele de manifestare ale patriotismului (sentiment naţional, conştiinţă naţională, identitate naţională);C4: să identifice sărbatorile naţionale ale României;C5: să distingă între un bun patriot şi un patriot din interes personal;C6: să argumenteze daca patriotismul la români este afectat sau nu, în urma integrării în U.E.

Strategii didactice:a) Metode şi procedee didactice: dialogul, conversaţia, explicaţia, povestirea,

problematizarea, exerciţiul, metoda cubului;b) materiale didactice: fişele de lucru, prezentarea ppt a profesorului şi calculatorul,

manualele de cultură civicăc) moduri de organizare: frontal, individual şi pe echipe

Moment organizatoric – 5 minuteÎn această etapă a lecţiei voi pregăti materialele necesare desfăşurări lecţiei,

respectiv, asigurarea climatului organizatoric. Voi face prezenţa şi voi nota absenţii în catalog. Apoi, are loc verificarea calitativă şi cantitativă a temei pentru acasa. Materialele didactice folosite sunt: tabla, creta, catalog, caietele elevilor. Modurile de organizare ale clasei utilizate: frontal, individual.

Captarea atenţiei – 4 minuteA doua etapă a lecţiei va debuta printr-un exerciţiu de spargere a gheţii „Ghici ce

este patria?”. Aici voi utiliza TIC pentru expunerea versurilor din care elevii trebuie să intuiască şi să identifice ce este patria. Metodele şi procedeele utilizate sunt: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, iar ca şi material didactic am folosit fişa de lucru.

Informarea elevilor în legătură cu obiectivele operaţionale - 5 minuteÎn această etapă voi prezenta elevilor obiectivele operaţionale urmărite într-o

formă accesibilă. Metodele şi procedeele didactice folosite sunt: problematizarea, conversaţia, explicaţia. Ca şi material didactic voi folosi fişele cu obiective. Modurile de organizare sunt: frontal, grup, individual.

Prezentarea noului conţinut – 5 minuteVoi anunţa titlul noii lectii: „Ce este patriotismul, cum se manifestă?”, iar elevii îsi

vor nota în caiete titlul lecţiei. Apoi, voi adresa elevilor întrebări cu privire la termenii analizaţi. Metodele şi procedeele didactice folosite sunt: problematizarea, conversaţia, observaţia. Materialele didactice utilizate sunt: fişă, tablă, cretă. Modurile de organizare sunt: frontal, grup, individual.

Dirijarea învăţării – 15 minuteÎn această etapă a lecţiei se va face aplicţia nr. 1 din anexă. Astfel, voi constata

nivelul iniţial de cunoaştere. Apoi voi face prezentarea conceptului de „patriotism” iar elevii îşi vor nota în caiete conceptul. Se vor citi câteva citate referitoare la patriotism. Voi prezenta conceptul de „patriot”, iar elevii îşi notează în caiete conceptul. Apoi vom face legătura dintre patriotism şi sărbătorile naţionale. Voi prezenta conceptele de sentiment naţional, conştiiţă naţională, identitate naţională. Voi prezenta şi explica elevilor termenii cu ajutorul unui suport ppt. Vom discuta dacă integrarea în U.E

24

Page 25: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

afectează sau nu patriotismul românilor. Metodele şi procedeele utilizate sunt: problematizarea, discuţia, dezbaterea, explicaţia, exerciţiul, conversaţia. Materialele didactice utilizate: fişă de lucru, suport ppt. Modurile de organizare sunt frontal, individual.

Obţinerea performanţei – 10 minutePentru obţinerea performaţei vom face aplicaţia nr. 2. Voi realiza sarcini pe care

elevii vor trebui să le realizeze prin metoda cubului Astfel, voi împărţi clasa în şase grupe, fiecare grupă primeşte câte o sarcină trecută pe una din faţetele cubului. După obţinerea rezultatelor, acestea vor fi citite celorlalte grupuri şi se va realiza cubul cu rezultatele. Metodele şi procedeele didactice pe care le voi utiliza sunt: metoda cubului, fişe de lucru pe grupe. Modurile de organizare ale clasei vor fi: frontal, grupe, lucrul în echipă.

Asigurarea feed-back-ului – 3 minute Voi face aprecieri individuale şi de grup ale elevilor, voi acorda note şi

recomandări. Metodele şi procedeele didactice utilizate vor fi expunerea şi conversaţia. Modurile de organizare sunt frontal, individual şi pe grupe. Metodele şi procedeele didactice vor fi expunerea şi conversaţia. Modurile de organizare vor fi frontal, individual şi pe grupe.

Retenţie şi transfer – 3 minuteÎn ultima etapă a lecţiei voi anunţa tema pentru acasă, respectiv: realizaţi un eseu

cu tema „Patriotismul la români”. Elevii îşi vor nota tema pentru acasă. Metodele şi procedeele didactice folosite vor fi conversaţia şi explicaţia.

Anexa nr.1Exerciţiu de spargere a gheţii :GHICI CE ESTE PATRIA?Cititi cu atenţie şi răspundeţi la întrebarea de mai sus Aplicaţie activitate frontală

Patria română de George Coşbuc

,,Patria ne-a fost pământulUnde ne-au trăit strămoşii,Cei ce te-au bătut pe tine,Baiazide, la Rovine,Şi la Neajlov te făcurăFără dinţi, Sinane,-n gură,Şi punând duşmanii-n juguriEi au frământat sub pluguriSângele Dumbrăvii-Roşii. -Asta-i patria românăUnde-au vitejit strămoşii! ’’

,,Patria ne e pământulCelor ce suntem în viaţă,Cei ce ne iubim frăţeşte,Ne dăm mâna româneşte:

25

Page 26: Strategii Didactice Centrate Pe Elev Exam Ultima

Numai noi cu-acelaşi nume,Numai noi români pe lumeToţi de-aceeaşi soartă data,Suspinând cu toţi odatăŞi-având toţi o bucurie;Asta-i patria românăŞi ea sfânta să ne fie! ’’

Anexa nr.2

Aplicaţie activitate frontalăCitate despre patriotism:

• Nicolae Iorga spunea că „un patriot se recunoaște prin faptul că iubește, respectă și caută să adune și să îmbunătățească tărâmurile și oamenii, pe când un șovinist urăște tot ce nu-i seamănă și dezbină oamenii”.

• Mai recent, Mihai C. Băcescu spunea că „o patrie iubită se recunoaște din prima vedere fiindcă este o patrie curată, nepoluată, care arată frumos și primitor, indiferent că-i săracă sau bogată, că în ea auzim o singură limbă sau mai multe”.

• În viziunea filosofului Vasile Conta, a fi patriot înseamnă: „a fi cinstit, a avea conștiința curată și o inteligență vie, a avea un arbitraj filosofic pentru compatrioții tăi; în fine, un criteriu, din care să reiasă principiul că viața ta aparține tuturor și că tu nu ești decât un luptător într-un război care tinde spre fericirea și gloria țării tale”.

Anexa nr. 3Aplicaţie lucru individual

• Găsiţi sinonime pentru următorii termeni • PATRIE • PATRIOT• PATRIOTISM

Anexa nr.4 Aplicaţie lucru în echipă Metoda Cubului descrisă în prezentarea ppt. aplicaţii pentru clasa a VIII-a.

26