Socio

4
I.Sociologia juridică Sociologia-ştiinţa care abordează societatea, atât ca sistem complex şi integrat, cât şi ca subsistem: procese, sisteme, raţiuni, realităţi. Prima atestare a cuvântului “sociologie” s-a folosit în 1839, fiind o creaţie a francezului Auguste Comte(inginer, a predat la Universitatea din Paris un curs de filosofie pozitivă în secolul XIX). “Socius”(latină)-asociaţie, companie; “Logos”(greacă veche)-îndreptat, discurs, ştiinţă. Metodologia-tehnici, procedee de abordare a cunoaşterii fenomenelor sociale. Sociologie juridică-părintele-italianul D.Anzilotti(1892); adevăratul fondator după dictatură-sociologul austriac Eugen Ehrlich(1914, primul tratat socio-juridic). Valenţele şi limitele cunoaşterii comune/obişnuite a vieţii sociale Despre viaţa socială: sunt fenome extrem de diverse şi complicate, deoarece intervin: voinţa, interesele, aspiraţiie, aprecierile oamenilor (individuale şi de grup) supuse unor reglementări a căror esenţă este LEGEA. În conformitate cu această societate obţinem 2 tipuri de cunoaştere: Cunoşterea comună/obişnuită a oamenilor înzestraţi cu limbaj natural, cu limba natală, posibilităţi intelectuale, capacităţi psiholigice şi altele. De reţinut ca această cunoaştere merge doar pe un anumit strat de profunzime al fenomenelor sociale şi umane şi au doar o valoare limitată. Cunoştinţele din această sferă sunt utile oamenilor pentru raportarea lor şi inserţia acetora la mediul imediat. Fiecare om cu capacităţi poate să formuleze judecăţi, opinii despre orice fel de fapte, fenomele, care sunt văzute/reproduse de alte persoane-el este un savant în miniatură cu concepţii proprii(izvor de observaţii proprii, experienţe şi a altora)-aceste cunoştinţe nu formează ştiinţa, ci e doar o sursă a ştiinţei, de aici ştiinţa are o sursă de inspiraţie, aceste cunoştinţe ajută pe oameni să se integreze, să se raporteze la mediul imediat, de asemenea această cunoaştere nu ajunge să surprindă repetat, constant-legea lor nu poate să prevadă fenomene viitoare. Cunoaşterea ştiinţifică se bazează pe procedee, măsurători, generalizări, se supun criteriilor de verificare prin experienţă. Limitele cunoaşterii comune Mecanismele ce intervin în cunoaşterea comună şi care dau o serie de limite: viziunea de tunel, adică interpretarea fenomenelor doar pe o singură latură, deci contează doar pe un anumit detaliu, pierzându-le pe celelalte datorită subiectivităţii proprii, interesele, valorile unei persoane/grup social, un fel de filtrare selectivă a fenomenului. Percepţiile unuia şi aceluiaşi fenomen diferă de la un individ la altul, de la grup la grup. Prima limită: „Promovarea atitudinii neutre”-ne înlătură de la subiectivitatea negativă a cunoaşterii vieţii sociale. A două limită: La nivelul simţului comun, „lipsa preciziei exactităţii şi vigorii cunoştinţelor”-pentru că acest gen de cunoaştere pe baza simţului comun nu se obţine prin numărare, ci prin termeni vagi. A treia limită: „Efectului falsului consens”, adică indivizii au tendinţa de a se considera în ceea ce priveşte judecăţile şi modul lor general de comportare, mult mai asemănători cu semenii lor decât sunt în realitate, se supralicitează opiniilor de asemănare cu semenii lor, se consideră foarte aproape cu modul lor de comportare, cu judecăţile, pentru a găsi justificare pentru propriile judecăţi şi comportări. Oamenilor le place să c readă că sunt foarte asemenea cu ceilalţi, căci astfel îşi consolidează credinţa cu judecăţile, comportările lor sunt normale şi corecte, pe această realitate se bazează faptul că oamenii îşi aleg prietenii asociat cărora le dezvăluie stilul lor de viaţă, oameni dispuşi la atitudini consensuale decât disensuale. A patra limită: Efectul încadrării sau cadrul de referire(asociat cu efectul ancorării) constă în aceea că prejudecăţile şi aprecierile noastre relativ la diferite obiecte, persoane, instituţii, porbleme sociale sunt afectate în mare măsură de felul în care e prezentată informaţia despre ele, mai mult când atributele pozitive sunt aduse în prim plan, evaluările se află la cote mai înalte decât în caz contrar. Exemplu: Anchetă sociologică-li s-a comunicat unor studenţi că 70% din subiecţii care au cumpărat un anumit tip de autovehicul sunt mulţumiţi. Studenţii au supraestimat acest procent până la 90%, iar altora cărora li s-a comunicat că 15% din cumpărători nu sunt mulţumiţi, ei au supraestimat că 75% nu sunt mulţumiţi, aceasta se numeşte deformare de apreciere. A cincea limită: „Mecanismul simulării mentale”, adică gândirea se bazează/ghidează pe minimum efort, gândirea nu e expresă la procese complexe şi atunci inventează o simulare mentală-reducere a lucrurilor la minimum posibil, intervine, deci, în această lume gândirea contrafactuală. II.Rolul ipotezei sociologice Caracterizarea cunoaşterii ştiinţifice şi a scocietăţii 1. Cunoaşterea ipotetică – (se pleacă de la formularea unei ipoteze) se bazează pe avansarea unor ipoteze care să explice faptele empirice, concrete, capabile să dezvăluie relaţiile dintre ele şi capabile să depăşească dificultatea teoriilor anterioare în explicarea noilor fapte descoperite. Ipotezele sunt supuse şi trebuie să se lase supuse verificării – cunoştinţe despre esenţa şi cauzalitatea fenomenelor. 2. Cunoaşterea ştiinţifică formulează legi ale unei clase de fenomene (formalizare prin limbaj, formule ale repetabilităţii şi constantei care se petrec în dinamica fenomenelor). Legile economiei de piaţă sunt: legea cererii şi ofertei, de aici reiese existenţa unei constante relative în ambii termeni şi un efect constant între cerere şi ofertă. Cunoaşterea ştiinţifică are o rigoare logică, are la bază prevederi de obţinere a cunoaşterii şi proceduri de verificare. Serendipitate – momentul în care s-au descoperit în ştiinţă fapte noi ce nu pot fi explicate de vechile teorii. Ipoteza este un instrument indispensabil al construcţiei teoriilor ştiinţifice şi a cercetării de teren, care stă la baza construirii ştiinţifice şi este îndrumar pentru cercetarea sociologică de teren. Conţinutul ipotezei exprimă adevăruri probabile, ipotezele sunt supoziţii preliminare asupra faptelor care preconizează concluzii prealabile cercetării empirice şi care pot fi confirmate, dar şi infirmate de fapte. Totul este ca ipoteza să fie astfel formulată încât să permită verificarea. O ipoteză cuprinde : - Cel puţin 2 variabile pe care le presupune într-o legătură, urmând a stabili în finalul cercetării dacă cele 2 variabile sunt într-o relaţie de tipul cauză-efect ; - Adevăruri prealabile, ipoteză este o interogaţie adresată realităţii. - Presupune un proces de problematizare şi prezumţii anticipative. Ipotezele pot proveni : - Din observaţie directă sau indirectă a realităţii sociale ; - Este un produs al unei activităţi consultative ; - Este o construcţie mintală imaginativă ; Oricum ar fi ipoteza, ea este un obiect aparte al ştiinţei ce ţine de domeniul logicii, dar în acelaşi timp cuprinde şi elemente imaginative, intuitive, de imaginaţie (domeniul infralogicii). Ipotezele elaboarte logic se deosebesc de simpla speculaţie asupra realului. Două condiţii sunt necesare şi ambele trebuie îndeplinite deodată pentru ca o ipoteză să fie utilă cunoaşterii : 1. Ipoteza trebuie să vină în continuarea cunoaşterii de până acum. Orice altă presupunere care nu respectă această condiţie nu poate fi valorifica o ipoteză în cunoaştere ; 2. Ipoteza trebuie să conţină în formularea ei sugestii realiste în vederea verificării, pot fi deci, ipoteze fundamentale care sunt indirect testabile (prin intermediul altor teorii) şi ipoteze de lucru (direct testabile). Prin urmare,o ipoteză este de fapt, enunţul unei relaţii cauzale într-o formă care permite verificarea empirică. O ipoteză trebuie sa aibă, printre altele, cel puţin 2 calităţi : Plauzibiliate - să aibă o consistenţă internă, să nu conţină enunţuri incompatibile, şi o consistenţă externă- să fie compatibile cu teoriile anterioare. Testabiliate – să poată fi supusă infirmării sau validării în relaţia cu experienţa. De aici rezultă faptul că din aceste calităţi se obţine formularea unor întrebări clare, să fie adecvate obiectivelor cercetării, să fie formulate concis şi să sugereze aşteptările sau concluziile din finalul cercetării. Modalităţi de formulare ale ipotezei O ipoteză este un enunţ mai lung sau mai scurt care exprimă o relaţie între două variabile, două fapte. Formularea ipotezelor presupune concepte clare, corectitudine logică si precizie. De regulă, enunţarea ipotezelor se face în termeni : ‘’cu cât…cu atât’’, ‘’dacă….atunci’’. Ipotezele pot fi formulate astfel : “reuşita şcolară este printre altele, în funcţie de caracteristicile mediului cultural în care trăieşte copilul ” sau “faptul de a fi crescut într-o familie aristocrată compromite dezvoltarea şi înforirea personalităţii”. Etapele cercetarii sociologice de teren Pot fi supuse cercetării sociologice problemele globale ale societăţii sectoriale, problemele macrosociale, opiniile, motivaţiile, aspiraţiile, comportamentele umane în diferite situaţii. Ele pot fi studite din punct de vedere al sociologiei generale, al teoriei sau din punct de vedere al tehnicii de cercetare, al aplicaţiei. - Socilogie generală - Sociologie aplicată Studiul sociologic începe cu Grupul Social. Unii cercetători disting 3 nivele ale tehnicilor si metodelor : 1. Nivelul selectiv (selecţia temei, ipoteza, metoda de cercetare); 2. Nivelul proiectiv (conceptualizarea, măsurarea, eşantionarea, operaţionalizarea); 3. Nivelul constructiv (colectarea datelor, analiza, raportul de cercetare); Sunt mai multe puncte de vedere despre etapele cercetării de teren : 1. Alegerea temei de cercetare; 2. Stabilirea populaţiei care va fi supusă investigaţiei; 3. Alegerea setului de metode, tehnici, procedee şi elaborarea instrumentelor de cercetare; 4. Culegerea datelor; 5. Prelucrarea datelor;

description

sociologie

Transcript of Socio

I.Sociologia juridic

Sociologia-tiina care abordeaz societatea, att ca sistem complex i integrat, ct i ca subsistem: procese, sisteme, raiuni, realiti.Prima atestare a cuvntului sociologie s-a folosit n 1839, fiind o creaie a francezului Auguste Comte(inginer, a predat la Universitatea din Paris un curs de filosofie pozitiv n secolul XIX).Socius(latin)-asociaie, companie;Logos(greac veche)-ndreptat, discurs, tiin.Metodologia-tehnici, procedee de abordare a cunoaterii fenomenelor sociale.Sociologie juridic-printele-italianul D.Anzilotti(1892); adevratul fondator dup dictatur-sociologul austriac Eugen Ehrlich(1914, primul tratat socio-juridic).

Valenele i limitele cunoaterii comune/obinuite a vieii socialeDespre viaa social: sunt fenome extrem de diverse i complicate, deoarece intervin: voina, interesele, aspiraiie, aprecierile oamenilor (individuale i de grup) supuse unor reglementri a cror esen este LEGEA. n conformitate cu aceast societate obinem 2 tipuri de cunoatere: Cunoterea comun/obinuit a oamenilor nzestrai cu limbaj natural, cu limba natal, posibiliti intelectuale, capaciti psiholigice i altele. De reinut ca aceast cunoatere merge doar pe un anumit strat de profunzime al fenomenelor sociale i umane i au doar o valoare limitat. Cunotinele din aceast sfer sunt utile oamenilor pentru raportarea lor i inseria acetora la mediul imediat. Fiecare om cu capaciti poate s formuleze judeci, opinii despre orice fel de fapte, fenomele, care sunt vzute/reproduse de alte persoane-el este un savant n miniatur cu concepii proprii(izvor de observaii proprii, experiene i a altora)-aceste cunotine nu formeaz tiina, ci e doar o surs a tiinei, de aici tiina are o surs de inspiraie, aceste cunotine ajut pe oameni s se integreze, s se raporteze la mediul imediat, de asemenea aceast cunoatere nu ajunge s surprind repetat, constant-legea lor nu poate s prevad fenomene viitoare. Cunoaterea tiinific se bazeaz pe procedee, msurtori, generalizri, se supun criteriilor de verificare prin experien.Limitele cunoaterii comuneMecanismele ce intervin n cunoaterea comun i care dau o serie de limite: viziunea de tunel, adic interpretarea fenomenelor doar pe o singur latur, deci conteaz doar pe un anumit detaliu, pierzndu-le pe celelalte datorit subiectivitii proprii, interesele, valorile unei persoane/grup social, un fel de filtrare selectiv a fenomenului. Percepiile unuia i aceluiai fenomen difer de la un individ la altul, de la grup la grup.Prima limit: Promovarea atitudinii neutre-ne nltur de la subiectivitatea negativ a cunoaterii vieii sociale. A dou limit: La nivelul simului comun, lipsa preciziei exactitii i vigorii cunotinelor-pentru c acest gen de cunoatere pe baza simului comun nu se obine prin numrare, ci prin termeni vagi.A treia limit: Efectului falsului consens, adic indivizii au tendina de a se considera n ceea ce privete judecile i modul lor general de comportare, mult mai asemntori cu semenii lor dect sunt n realitate, se supraliciteaz opiniilor de asemnare cu semenii lor, se consider foarte aproape cu modul lor de comportare, cu judecile, pentru a gsi justificare pentru propriile judeci i comportri. Oamenilor le place s cread c sunt foarte asemenea cu ceilali, cci astfel i consolideaz credina cu judecile, comportrile lor sunt normale i corecte, pe aceast realitate se bazeaz faptul c oamenii i aleg prietenii asociat crora le dezvluie stilul lor de via, oameni dispui la atitudini consensuale dect disensuale.A patra limit: Efectul ncadrrii sau cadrul de referire(asociat cu efectul ancorrii) const n aceea c prejudecile i aprecierile noastre relativ la diferite obiecte, persoane, instituii, porbleme sociale sunt afectate n mare msur de felul n care e prezentat informaia despre ele, mai mult cnd atributele pozitive sunt aduse n prim plan, evalurile se afl la cote mai nalte dect n caz contrar. Exemplu: Anchet sociologic-li s-a comunicat unor studeni c 70% din subiecii care au cumprat un anumit tip de autovehicul sunt mulumii. Studenii au supraestimat acest procent pn la 90%, iar altora crora li s-a comunicat c 15% din cumprtori nu sunt mulumii, ei au supraestimat c 75% nu sunt mulumii, aceasta se numete deformare de apreciere.A cincea limit: Mecanismul simulrii mentale, adic gndirea se bazeaz/ghideaz pe minimum efort, gndirea nu e expres la procese complexe i atunci inventeaz o simulare mental-reducere a lucrurilor la minimum posibil, intervine, deci, n aceast lume gndirea contrafactual.II.Rolul ipotezei sociologice

Caracterizarea cunoaterii tiinifice i a scocietii

1. Cunoaterea ipotetic (se pleac de la formularea unei ipoteze) se bazeaz pe avansarea unor ipoteze care s explice faptele empirice, concrete, capabile s dezvluie relaiile dintre ele i capabile s depeasc dificultatea teoriilor anterioare n explicarea noilor fapte descoperite. Ipotezele sunt supuse i trebuie s se lase supuse verificrii cunotine despre esena i cauzalitatea fenomenelor. 2. Cunoaterea tiinific formuleaz legi ale unei clase de fenomene (formalizare prin limbaj, formule ale repetabilitii i constantei care se petrec n dinamica fenomenelor).Legile economiei de pia sunt: legea cererii i ofertei, de aici reiese existena unei constante relative n ambii termeni i un efect constant ntre cerere i ofert.Cunoaterea tiinific are o rigoare logic, are la baz prevederi de obinere a cunoaterii i proceduri de verificare.Serendipitate momentul n care s-au descoperit n tiin fapte noi ce nu pot fi explicate de vechile teorii.Ipoteza este un instrument indispensabil al construciei teoriilor tiinifice i a cercetrii de teren, care st la baza construirii tiinifice i este ndrumar pentru cercetarea sociologic de teren.Coninutul ipotezei exprim adevruri probabile, ipotezele sunt supoziii preliminare asupra faptelor care preconizeaz concluzii prealabile cercetrii empirice i care pot fi confirmate, dar i infirmate de fapte. Totul este ca ipoteza s fie astfel formulat nct s permit verificarea.O ipotez cuprinde: Cel puin 2 variabile pe care le presupune ntr-o legtur, urmnd a stabili n finalul cercetrii dac cele 2 variabile sunt ntr-o relaie de tipul cauz-efect; Adevruri prealabile, ipotez este o interogaie adresat realitii. Presupune un proces de problematizare i prezumii anticipative.Ipotezele pot proveni: Din observaie direct sau indirect a realitii sociale; Este un produs al unei activiti consultative; Este o construcie mintal imaginativ; Oricum ar fi ipoteza, ea este un obiect aparte al tiinei ce ine de domeniul logicii, dar n acelai timp cuprinde i elemente imaginative, intuitive, de imaginaie (domeniul infralogicii).Ipotezele elaboarte logic se deosebesc de simpla speculaie asupra realului. Dou condiii sunt necesare i ambele trebuie ndeplinite deodat pentru ca o ipotez s fie util cunoaterii:1. Ipoteza trebuie s vin n continuarea cunoaterii de pn acum. Orice alt presupunere care nu respect aceast condiie nu poate fi valorifica o ipotez n cunoatere;2. Ipoteza trebuie s conin n formularea ei sugestii realiste n vederea verificrii, pot fi deci, ipoteze fundamentale care sunt indirect testabile (prin intermediul altor teorii) i ipoteze de lucru (direct testabile).Prin urmare,o ipotez este de fapt, enunul unei relaii cauzale ntr-o form care permite verificarea empiric.O ipotez trebuie sa aib, printre altele, cel puin 2 caliti: Plauzibiliate - s aib o consisten intern, s nu conin enunuri incompatibile, i o consisten extern- s fie compatibile cu teoriile anterioare.Testabiliate s poat fi supus infirmrii sau validrii n relaia cu experiena. De aici rezult faptul c din aceste caliti se obine formularea unor ntrebri clare, s fie adecvate obiectivelor cercetrii, s fie formulate concis i s sugereze ateptrile sau concluziile din finalul cercetrii.Modaliti de formulare ale ipotezeiO ipotez este un enun mai lung sau mai scurt care exprim o relaie ntre dou variabile, dou fapte. Formularea ipotezelor presupune concepte clare, corectitudine logic si precizie. De regul, enunarea ipotezelor se face n termeni: cu ctcu att, dac.atunci.Ipotezele pot fi formulate astfel:reuita colar este printre altele, n funcie de caracteristicile mediului cultural n care triete copilul sau faptul de a fi crescut ntr-o familie aristocrat compromite dezvoltarea i nforirea personalitii.Etapele cercetarii sociologice de terenPot fi supuse cercetrii sociologice problemele globale ale societii sectoriale, problemele macrosociale, opiniile, motivaiile, aspiraiile, comportamentele umane n diferite situaii. Ele pot fi studite din punct de vedere al sociologiei generale, al teoriei sau din punct de vedere al tehnicii de cercetare, al aplicaiei. Socilogie general Sociologie aplicatStudiul sociologic ncepe cu Grupul Social.Unii cercettori disting 3 nivele ale tehnicilor si metodelor:1. Nivelul selectiv (selecia temei, ipoteza, metoda de cercetare);2. Nivelul proiectiv (conceptualizarea, msurarea, eantionarea, operaionalizarea);3. Nivelul constructiv (colectarea datelor, analiza, raportul de cercetare);Sunt mai multe puncte de vedere despre etapele cercetrii de teren:1. Alegerea temei de cercetare;2. Stabilirea populaiei care va fi supus investigaiei;3. Alegerea setului de metode, tehnici, procedee i elaborarea instrumentelor de cercetare;4. Culegerea datelor;5. Prelucrarea datelor;6. Analiza rezultatelor i formularea unor concluzii, observaii, sugestii;7. Elaborarea/alctuirea raportului de cercetare.III Cele 7 etape ale unei cercetri sociologiceI. Alegerea temei1. Delimitarea domeniului de problematic, fie prin alegerea unei probleme, fie prin stabilirea unui numr de probleme deduse din altele sau constatate empiric (identificare problemei sau a ctorva demne de a fi cercetate-probleme sociale).Odat delimitat obiectul cercetrii, acesta va fi concretizat prin punerea sa n obiective, realizndu-se concomitent o analiz logic a ipotezelor. O atenie deosebit trebuie acordat alegerii momentului cel mai propice, cel mai favorabil declanrii cercetrii (se stabilite dac fenomenul ales este suficient de maturizat- s fi trecut un timp de la producerea lui i a lsat efecte, a avut un impact asupra unor pri din sistema social; dac nu e maturizat ajungem la eecul cercetrii sociologice).2. Studierea sistematic a bibliografiei de referin n legtur cu tema cercetrii i n legtur cu cercetrile anterioare pe acelai trend/sens-documentare la problem.3. ncheierea, redactarea unui protocol de cercetare (s cuprind expunerea clar a scopului cercetrii, anticiparea rezultatelor preconizate, ipotezele de la care se pleac).

II.Stabilirea populaiei (determinarea universului cercetrii)Aceast operaie se face n funcie de specificul temei alese i de posibilitile financiare i materiale i de resursele umane specializate n expunerea cercetrii.Studierea ntregii populaii la tema aleas este foarte dificil de realizat i nici nu este de recomandat, de aceea se procedeaz la eantionare (trebuie s fie reprezentativ), adic la alegerea unei pri a populaiei dup anumite criterii, astfel alese nct rezultatele finale s poat fi generalizate valid pentru ntreaga populaie implicat sau care este suport al fenomenelor sociale cercetate la tema aleas.Cercetm ntregul prim-parte.Exemplu:Problema-Abandonul colarUniversul-sistemul educaionalSistemul-coli, licee (gsite n listele oficiale ale Ministerul Educaiei)Mediul-urban/ruralNr. elevilor, cadrelor didactice;Dup 1920, sociologii (SUA) au inventat metode de extragere a unei pri reprezentative (s cuprind toate tipurile de coli, familii, mediu, religii, naionaliti, dintr-un ntreg pentru a obine un rezultat).Recensmntul-cercetare sociologic complex; unica problem care se face prin selecie (o data la 10 ani).

III.Alegerea metodelor, tehnicilor, procedeelor si elaborarea instrumentelor de cercetare

Aceast etap are o importana deosebit privind valoarea cercetrii. De regul, ntr-o cercetare, mai ales ntr-o cercetare complex se recurge la o combinaie de mijloace, tehnici, proceduri care se coreleaz i se completeaz reciproc.De aceste tehnici depinde valoarea rezultatelor.Odat elaborate, instrumentele cercetrii trebuie supuse unui analize critice i verificate sub aspectul exigenelor de fidelitate i validitate.Fidelitatea este acea calitate a instrumentului de cercetare de a furniza o msur constant a unui fenomen constant (s nu dea variaii semnificative).Validitatea este calitatea instrumentului de cercetare de a msura ceea ce este de msurat (adecvarea la obiect; instrumentul este valid dac e n msur s furnizeze informaii obiective despre fenomenul studiat).Aici avem II situaii: 1)cnd un instrument este fidel fr a fi i valid, el va furniza date concrete, dar fr semnificaie obiectiv (instrumentul nu semnific ceea ce se presupune c ar semnifica) i 2)un instrument este valid fr s fie fidel, atunci el furnizeaz date valide, dar cu un grad de incoeren care le face inutilizabile.Instrumentul trebuie s fie adecvat obiectului de cercetare!Pentru a evita aceste necorelri ntre fidelitate i validitate, nainte de aplicarea instrumentelor de cercetare la eantionul ales se procedeaz la pretestarea instrumentelor n ceea ce numim cercetri PILOT (ex.: din 80 de coli, alegem 4, aplicm cercetarea pentru a stabili dac instrumentul este valid i fidel).

IV.Culegerea datelor

Aplicarea instrumentelor sociologice pe eantionul ales n teren n vederea obinerii sau colectrii informaiilor n vederea finalizrii temei de cercetare.n aceast etap o atenie sporit se ndreapt pentru instruirea, pregtirea operatorilor de teren care colaboreaz nemijlocit cu sociologul n vederea prentmpinrii unor erori de procedur care ar compromite cercetarea. Operatorii de teren, anchetatorii primesc instruciuni precise (unde, la cine s mearg). Sociologul trebuie s gseasc un sistem de verificare a anchetatorului pentru a primi rezultate valide.Toate etapele se supun unor rigori deontologice stricte.n final, obinem un material brut imens.V.Prelucrarea materialului brut Informaiile sunt supuse unor procedee de prelucrare matematic.Scopul este realizarea generalizrilor i explicaiilor sociologice. Concret, n aceast etap au loc urmtoarele operaii: codificarea informaiei, fie cu litere, fie cu cifre(ex. mediul rural-A, urban-B, etc.), operaia de ordonare a datelor, de clasificare a informaiilor (cifre, litere), operaia de tabulare(construirea unor tabele centralizatoare i nregistrarea n ele a datelor codificate) i operaia pe baza tabelrii-efectuarea totalizrilorVI. Analiza rezultatelorEste necesar pentru c ansamblul informaiilor brute este lipsit de semnificaie. Avem o mulime de date, dar dac nu sunt analizate nu au nici o semnificaie.Este necesar de fcut analize teoretice privind datele brute obinute pentru a putea desprinde semnificaiile - a gsi regularitile de sens.n aceast etap se urmresc cteva obiective: 1. Importana fiecrei variabile nregistrate n tabele; se face din perspectiva ipotezelor iniiale ale cercetrii;2. Stabilirea relaiilor veridice dintre variabile i semnificaia lor;3. Precizarea probabilitii ca aceste relaii s fie sau s nu fie ntmpltoare (s fie sau nu raporturi cauzale);4. Se stabilete n ce msur relaiile cauzale surprinse la nivelul eantionului pot fi extrapolate la nivelul ntregii populaii precum i modul n care pot fi fcute extrapolrile. Sub acest ultim aspect este necesar i compararea datelor cercetrii principale cu cele ale cercetrii PILOT, precum i cu datele cercetrilor anterioare pe aceast temVII. Alctuirea raportului de cercetareEste n fond redactarea concluziilor cercetrii. Se ntocmete un document care trebuie sa aib o anumit structur, anumite pri. S cuprind justificarea alegerii temei de cercetare, un scurt istoric al problemei cercetate, o prezentare i descriere a procedeelor, tehnicilor utilizate, o prezentare amnunit detaliat a rezultatelor cercetrii precum i interpretarea lor, concluzii, sugestii, observaii, propuneri i soluii. La raportul de cercetare se anexeaz tabelele, listele de coduri, formularele utilizate n obinerea datelor precum i orice alte materiale (plane, schie, fotografii) la care s-a recurs n fazele cercetrii. Raportul de cercetare trebuie s aib claritate, s disting ntre fapte i interpretri, s fie echilibrat, s fie incitant, s suscite interes. Coninutul i forma textului raportului depind i de adresant, de cui i se adreseaz (publicul sau beneficiarul, agent economic sau o revist, o editur). Trebuie s fie adecvat i scopului final al cercetrii. Prin urmare, raportul de cercetare se concepe difereniat n funcie de cui i se adreseaz (factorul deciziei - specialiti, publicul larg, revist, editur, etc.). Atunci, n funcie de cui i se adreseaz dezvoltm acele pri n funcie de ce ne intereseaz (limbaj adecvat, etc.).Cercetarea, dac e practic i se ajunge la soluii, se consider ncheiat prin implementarea ei, sociologul are datoria de implementare a concluziilor.Datele cercetrii se arhiveaz crend astfel posibilitatea folosirii lor n analize secundare

Metode si tehnici de carcetare sociologicaI. EantionareaPopulaie - n cercetarea sociologic nu este identic cu populaie n tiina demografiei, sensul termenului desemneaza uniti ca entiti ale realitii sociale. Sigur c suportul acestor entiti sunt indivizii umani. Cercetm indivizii ntotdeauna ca aparinnd unor grupuri i microgrupuri, colectiviti umane i urmrim analiza opiniilor indivizizlor din perspectiva contiinei apartenenei lorla grupuri i comuniti.Msura n care contiina lor filtreaz i red apartenena la grup. Deci, unitile pupolaionale n sociologie pot fi coli de diferite tipuri i grade, secii, ntreprinderi, ateliere, companii, spitale, cmine pentru vastnici, case de copii, administraia local n domeniu, etc.n primul rnd are menirea de a cereceta ntregul prin cercetarea prii. Nu e necesar i nici recomandabil s se analizeze ntreaga colectivitate sau comunitate n care se ncadreaz fenomenul ales pentru cercetarea sociologic, pentru c sociologii au creat eantionarea pentru a stabili o populaie mult mai restrns dect populaia de origine concluzionnd prin exploraea de la parte la ntreg.Concluziile obinute astfel pot fi valide doar prin stabilirea unui eantion reprezentativ pentru populaia implicat la un fenomen ales pentru cercetare.Eantion reprezentativ suficient de mare pentru a surprinde toate variabilele, toate caracteristicile populaiei de origine, pe categorii de vrst, de gen, de profesie, nivel de educaie, etnie, mediu, reziden, apartenena religiaoas, nivel de avere, venituri, etc.Un eantion trebuie s fie destul de restrns nct cercetarea s poata fi realizat ntr-un regim de conturi financiare, resurse umane, durat de timp rezonabil, minimizarea costurilor i maximizarea reprezentanilor.Precizia cercetrii este dat de talia eantionului (marimea) i aceasta talie depinde de natura problemelor supuse cercetrii. De regul, precizia cercetrii se ncadreaz ntr-o majoritate de eroare n jur de 2,5%, n alte tipuri, poate fi i de 1-1,5% sau cercetrile exit poll-ului pot fi foarte exacte cu erori sub 1% nsa n unele cazuri de cercetare sociologic se poate ajunge pnla 4,5%...Anchete de opinie, sondaje de opinie 1000-1200 de subiecti( nu mai mult de 1500), obligatoriu este s anune tipul de cercetare, eantionul i mana de eroare.Eantionarea este fcut s ne dea un grad de probabilitate a concluziilor care s se apropie de o certitudine, deci mrimea n sine a eantionrii este condiia precizrii unei cercetri.Procedeul probabilist satisface regula fundamental a eantionrii, acea de a asigura fiecrui element al polulaiei anse egale de a figura n eantion. Dac populaia este nscris n tabele sau liste numerotate, atunci se pot utiliza tabele speciale de numere prin hazard.Regula obligatorie s dai ansa fiecrei uniti s figureze n eantion.Procedee probabilistice:1. eantionarea simpl - aleatorie;2. eantionarea aleatorie - sistematic;3. eantionarea stratificat;4. eantionarea pe grupuri;5. eantionarea pe cote;Problema eantionrii este defapt problema relaiilor de reprezentare n acest sens a aportului statisticii n cercetarea fenomenelor sociale, inclusiv de natura juridic, este de mare utilitate. n stabilirea taliei eantionului se apeleaz la teoria matematic a probabilitii i la legea numerelor mari.n cazul n care eantionul este prea mic, el nu are valoarea asigurat chiar dac reprezint 80-90% din populaie. Faptul c 20% dintr-un eantion de 1000 de subieci ce exprim o anumit opinie, poate avea mai mult semnificaie i valoare dect faptul c 80% dintr-un eantion de 20 de subieci a exprimat aceleai opinii.Valoare depinde n primul rnd de talia absolut a eantionului i numai n al 2-lea rnd de procentul de reprezentativitate n populaie.II. Analiza cauzalOrice fenomen sau proces social trebuie explicat, prognozat sau identificat n realitile pe care le are cu alte componente ale mediului n care se desfoar.n realitate ntlnim frecvent situaii de incertitudine (clase cu granie difuze) de aceea trebuie s operm n planul cunoaterii cu distincii ntre clar neclar, cert incert, orientat neorientat, etc.Fenomele aleatorii nu pot fi prevzute cu exactitate i au un grad ridicat de complexitate. Analizele cantitative n sociologie devin relevante dac se ajunge la relaiile cauz efect. (ex. Ce influen exercit gradul de calificare asupra productivitii muncii? Ce legtura exist ntre originea social asupra performanelor colare? etc.)Analiza cauzal presupune analize statistice care s determine valoarea coeficentului de corelaiei cnd se apropie de -1 sau +1, legtura sa este foarte puternic. -1 variaza n sens contrar, +1 variaz n acelai sens. Cnd coeficientul este =0 nseamn c nu exist nici-o legtur ntre faptele presupuse a fi ntr-o legtur.Astfel stabilim valoarea coeficientului de corelaie. Pe baza relaiei statistice, un statitician american de origine vienez, Lazarsfeld a creat analiza multivariat, ea constnd n introducerea a ct mai multe variabile intermediare pentru a verifica dac legtura dintre dou variabile este real, aparent sau doar insuficient, apoi a introdus o variabil test n analiza relaiei dintre variabila independent i variabilele dependente.Deasemenea, sunt utilizate i alte tipuri de analiz care nu pun accentul pe descrierea faptelor, pe elementul cantitativ n dauna celui calitativ: analiza structural, funcional, sistemic.III. Analiza documentelorEste o cale foarte des folosit n cercetarea socilogic.Documentele sociale pot fi oficiale i neoficiale, publice i private, critice i biografice, statistice, jurnale, memorii, documentele juridice (hotrri judectoreti, acte sub semntur privat, acte notariale, texte de lege, etc.)Jurnalistul N. Popa, precizeaz c cercettorul trebuie s respecte 2 condiii n utilizarea documentelor juridice:1. S reconstituie realitatea ca manifestare a unui fapt juridic. Documentele juridice prezint importan prin reconstituirea sociologic pe care o permit;2. Documentele trebuie privite ca o dovad a unei realiti, a unui context istoric;Analiza sociologic a jurisprudenei se realizaeaz prin combinarea tiinei dreptului cu mijloacele sociologice.Ancheta de opinieAncheta sociologic este metoda eficient n mod curent, are avantaje n special n culegerea ntr-un timp relativ scurt a unui material informativ bogat, complex i variat.Are o arie foarte larg de aplicabilitate mergnd de la caracteristicile mediului social ale condiiilor de via, parametri pn la opinile i mai ales atitudinile, trebuinele, aspiraiile, motivaiile, comportamentele oamenilor.Cunoaterea opiniilor oamenilor este util atta timp ct opiniile nu sunt absolutizate, nefiind observaii obiective despre faptele sociale studiate. Opiniile trebuie subordonate n cercetarea sociologic informaiilor obinute prin intermediul metodelor obiective. Ancheta de opinie se poate realiza cu 2 tehnici fundamentale: interviul i chestionarul.Interviul tehnica cea mai frecvent, n raport cu alte tipuri de interviuri, interviul social e diferit:1. ntrebrile nu sunt adresate individului ca individ ci individului ca membru al colectivitii investigate.2. Subiecii investigai particip voluntar la anchet, secretul rspunsului fiind asigurat cu secretul profesional n deontologia sociologic.n cercetarea sociologic de teren se recurge la cteva tipuri de interviuri:a. Interviul directiv construit pe baza unor probleme prestabilite.b. Interviul nondirectiv nu presupune stabilitrea anterioar a unui set de probleme (interviu nestandardizat).Deasemenea, interviul socilogic se poate realiza n panel sau n trend.Interviul n panel o tehnic particular a anchetei sociologice care const n repetarea unor interviuri asupra aceluiai grup de indivizi. n acest caz grupul rmne acelai nainte i dup eveniment. Panel-ul permite selecionarea riguroas a indivizilor, care i schimb comportamentul, izolai. Aceti indivizi sunt supui unui studiu mai aprofundat pentru determinarea elementelor psihologice i psihosociale care au condus la producerea mutaiilor de opinie.Panel-ul permite relaionarea informaiei obinute ntr-un anumit moment cu informaiile obinute succesiv, studierea i explicarea mutaiilor. Aceasta este o cercetare lent, costisitoare ns o tehnic util pentru nelegerea complet a comportamentului uman.Interviul n trend se investigheaz dou grupuri diferite, unul nainte i altul dup consumarea evenimentelor. Studiile de acest fel indic influena unor evenimente certe asupra opiniei publice, n timp ce panel-ul permite soluia indivizilor care si-au schimbat opiniile n timpul interviurilor repetate.Interviul este o tehnic de cooperare verbal ntre dou persoane, anchetator i anchetat, pe baza cror se pot obine informaii, date, mrturii, de la cel anchetat.n practica judiciar se utilizeaz un gen special de interviu, interogatoriu, care are caracter obligatoriu pentru inculpat. Trebuie s respecte anumite cerine exigente: S apeleze la un limbaj obinuit; S evite termeni tehnici; ntrebrile s nu afecteze interesele subiectului; S nu permit s induc denaturri ale mesajului.

27.03.2014Un sociolog elveian a calculat ansa de eroare n funcie de talia absolut a fiecrui eantion n parte.Volum eantion(indivizi)Erori posibile(%)

6196

8795

13744

24423

54492

219781

879120,5

21978000,1

Tipuri de interviuri1. Interviul neformalizat / nestandardizat2. Interviul formalizat / standardizatInterviul neformalizat(nestandardizat) se desfoar ca o discuie liber ntre operatorul de interviu i intervievat. Se utilizeaz ca intrument ghidul sau ndrumtorul de interviu. Ghidul este o list de probleme astfel conceput ca s permit culegerea informaiilor necesare atingerii obiectului cercetrii.Operatorul de interviu are libertatea alegerii modalitii pe care o crede mai adecvat condiiilor concrete n care se desfoar interviul. Singura lui obligaie este de a aborda toate problemele stabilite pentru a obine toate datele, informaiile necesare e nevoie de miestria operatorului.Acest intreviu se poate desfura n 2 faze:1. O discuie liber, centrat pe tem, n care se formuleaz tema i se d libertatea subiectului de a spune tot ce dorete n legtur cu aceasta.2. Discuie centrat pe problem, n aceast faz, operatorul cu miestrie caut s-l conduc pe intervievat s evite bivagaiile inutile.Interviul neformalizat are avantajul de a obine o cantitate mare de informaie pe probleme, mai mult dect s-ar apela la rspunsuri obinute pe chestionar, ns are i cteva incovenente:a) Succesul depinde de personalitatea operatorului de inrterviu, de miestria i experiena acestuia.b) Necesit timp, relativ ndelungat, pentru realizare, timp n care unii subieci nu sunt dispui s-l aloce.Tipuri de interviuri3. Interviul neformalizat / nestandardizat4. Interviul formalizat / standardizatInterviul neformalizat(nestandardizat) se desfoar ca o discuie liber ntre operatorul de interviu i intervievat. Se utilizeaz ca intrument ghidul sau ndrumtorul de interviu. Ghidul este o list de probleme astfel conceput ca s permit culegerea informaiilor necesare atingerii obiectului cercetrii.Operatorul de interviu are libertatea alegerii modalitii pe care o crede mai adecvat condiiilor concrete n care se desfoar interviul. Singura lui obligaie este de a aborda toate problemele stabilite pentru a obine toate datele, informaiile necesare e nevoie de miestria operatorului.Acest intreviu se poate desfura n 2 faze:3. O discuie liber, centrat pe tem, n care se formuleaz tema i se d libertatea subiectului de a spune tot ce dorete n legtur cu aceasta.4. Discuie centrat pe problem, n aceast faz, operatorul cu miestrie caut s-l conduc pe intervievat s evite bivagaiile inutile.Interviul neformalizat are avantajul de a obine o cantitate mare de informaie pe probleme, mai mult dect s-ar apela la rspunsuri obinute pe chestionar, ns are i cteva incovenente:c) Succesul depinde de personalitatea operatorului de inrterviu, de miestria i experiena acestuia.d) Necesit timp, relativ ndelungat, pentru realizare, timp n care unii subieci nu sunt dispui s-l aloce.

Al treilea inconvenient: raspunsurile subiectilor sunt dificil de retinut si consemnat cu exactitate cu exceptia cazului cand se accepta inregistrarea pe banda sau suport magnetic. Al patrulea inconvenient: Informatiile obtinute sunt dificil de prelucrat statistic, ele putandu-se mai ales folosi in analize calitative.Interviul neformalizat este de regula utilizat cu un numar redus de indivizi, rezultatele neavand relevanta statistica. Interviul standartizat sau formalizatSe aplica unui numar mare de subiecti, de regula, unui esantion reprezentativ pentru populatia din care este selectat.Modul de desfasurare:Se desfasoara sub forma unei serii de intrebari standartizate anterior formulate, adresate tuturor subiecilor selecionai. Se consemneaz rspunsurile date de subieci. ChestionarulEste o lista de ntrebri astfel formulate nct rspunsurile primite la ele s permit culegerea informaiilor necesare realizrii cercetrii la tem. ntrebrile se pun ntr-o ordine i un numr care nu pot fi modificate de ctre operatorii de interviu. Rolul operatorului este de a pune tututror subiecilor intervievai exact aceleai ntrebri fr a modifica frazarea i dac este posibil cu aceeai intonaie. Pentru a fi comparabile i posibil de prelucrat statistic, rspunsurile subiecilor trebuie s fie o reacie la exact aceeai stimuli, adic ntrebrile din chestionar.Sunt 4 principii generale de alctuire a chestionarului: 1.Numrul ntrebrilor-se inea seama de obiectivele cercetrilor,de modul de aplicare a chestionarului, de timpul de realizare, timpul s nu depeasc trei sferturi de or, maxim o or. Subiecii i pierd rbdarea i nu se obinea acurateea necesar a rezultatelor.2.Formularea/frazarea ntrebrii-sunt cteva cerine: ntrebarea trebuie s fie clar, neleas de toi subiecii, s utilizeze cuvinte simple, directe, familiare tuturor subiecilor, s evite termeni tehnici i limbajul argotic, s se evite utilizarea unor cuvinte nedefinite, de tipul: des, rar, ocazional, mult, puin, etc., termnei care ar putea avea semnificaii diferite de la subiect la altul; s evite ntrebrile ce conin dubla negaie (nu-i aa c nu v place utilizarea violenei n campania electoral?), s nu fie o dubl ntrebare (dup dumneavoastr, drepturile i ndatoririle judectorului sunt bine precizate?), s nu fie tendenioase, adic sa nu sugereze rspunsul dorit de cercettor, s fie aplicabile tuturor subicilor, s fie ct mai scurte.3.Ordinea ntrebrilor. 3 cerine: s asigure o derulare fireasc, fr salturi brute de la o problem la alta i fr reveniri nejustificate la probleme deja abordate; s evite posibilitatea contaminrii/influenrii reciproce, deci posibilitatea ca rspunsul la ntrebri anterior formulate s influeneze n mod direct rspunsurile la ntrebrile ulterioare; s asigure o alternan a ntrebrilor mai dificile, mai solicitante pentru subiect cu ntrebri mai puin solicitante.4.Punerea n pagin a ntrebrilor. Cerine: evitarea posibilitii omiterii neintenionate a punerii unor ntrebri sau medrii rspunsurilor la unele ntrebri; furnizarea de instruciuni clare privind modul n care s se dea rspunsul la ntrebri.(ncercuirea cifrei, bifarea rspunsului, consemnarea n cuvinte, etc.); asigurarea de spaiu suficient pentru rspunsuri complete; aezarea aerisit a ntrebrilor n pagin i imprimarea acestora uor lizibil pe o hrtie calitativ bun-aceste lucruri au impact psihologic asupra subiecilor cu efecte importante asupra acurateei rspunsurilor. Tipuri de ntrebri utilizate n chestionarul sociologicOperm cu trei criterii i trei tipuri:1. Dup coninutul ntrebrii/ natura informaiei solicitate(criteriu). ntrebri factuale-se refer la starea de fapt, uor sesizabile i uor verificabile (ai fost vreodat sancionat pentru depirea de vitez). Acest tip de ntrebri nu ridic probleme deosebite, cu excepia cazului n care vizeaz aspecte mai delicate al e comportamentului (sexual, politic, religios) deoarece subiecii nu sunt dispui s vorbeasc despre ele. Ridic probleme i ntrebrile factuale care solicit memoria subiectului. O categorie aparte de ntrebri factuale sunt ntrebrile personale sau de indentificare (sex, vrst, loc de natere, stare civil, ocupaie, nivel de colarizare). ntrebri de opinie-solicit prerea subiecilor depsre mprejurri ale vieii naturale i sociale, dein pondere cea mai mare n chestionare, ridic cele mai multe probleme n privina aprecierii acurateii lor, a gradului de concordan ntre opinia real i cea exprimat n rspunsurile date (n cercetrile sociologice, pe baz de chestionare nu exist rspunsuri bune sau rele, ci sincere sau nesincere). n privina sinceritii se ridic nite probleme:subiectul are ormat o opinie n problema care ne intereseaz i este dispus s o exprime ca atare. O alt situaie privind sinceritatea este cnd subiectul nu si-a fomat nici o oinie clar i este dispus s recunoasc deschis aceasta. Sau subiectul are o opinie format, dar, fie c nu este dispus s recunoasc acest lucru i s o exprime deschis, fie c rspunsul dat reprezint o opinie diferit de cea real. Sau subiectul nu are nici o opinie, dar , n principal, din motive de prestigiu social nu recunoate acest lucru i fabric ad-hoc o opinie. Pentru verificarea sinceritii rspusurilor se recomand 2 proceduri: analiza coerenei ce ar trebui s existe n privinta rspunsurilor la ntrebri nrudite sau utilizarea ntrebrilor capcana, adica intrebari ce reiau in tocmai sau intr-o forma usor modificata intrebari deja puse anterior si analiza comparativa a raspunsurilor primite. ntrebri de motivaie, sunt cele care solicit motivarea logic i psihologic a rspnsului. Se recomand s fie utilizate numai cnd se consider absolut necesar, fiindc pun n ncurctur pe subieci, apoi poate exista o neconcordan ntre motivaia real i cea invocat. ntrebri de cunotine, vizeaz surprinderea nivelului cunotinelor subiectului la porblema care intereseaz cercetarea. Ea poate fi pus n mod direct (cine are n Romnia dreptul s acorde graierea), poate fi pus i sub forma unor variante de rspuns din care subiectul s aleag pe cel mai bun. II. Forma ntrebrii- modul n care este ateptat rspunsul din partea subiecilor ntrebri deschise-subiectul are libertatea de a da rspunsul n forma i extensiunea dorit de el. ntrebri nchise-varinatele de rspunsuri posibile sunt strict limitate: da, nu, nu tiu (suntei de acord cu reintroducerea pedepsei capitale). ntrebri cu rspunsuri preformulate, cu evantai de rspunsuri. Sunt formulate ca ntrebri deschise, dar la care sunt prevzute o serie de variante posibile de rspuns din care subiectul intervievat sau chestionat alege pe cel care se potrivete cel mai bine cu opinia lui, cu situaia sa specific. III. Poziia n cadrul chestionarului: ntrebri de introducere, de demarare la tem. ntrebri de coninut, de substan, mizeaz obinerea informaiei. ntrebri de trecere, dac n chestionar se abordeaz mai multe teme este necesar s se marcheze trecerea de la o tem la alta n mod lin n astfel de ntrebri. ntrebri filtru, fitreaz subiecii de a cror rspuns depinde punerea sau nepunerea unor ntrebri ulterioare. ntrebri de control sau ntrebri capcan. ntrebri de ncheiere, de regul, n partea final a chestionarului sunt prevzute ntrebrile personale sau de identificare.Modaliti de administrare sau de aplicare a chestionarului de teren:1. Autoadministrarea 2. Administrare indirect3. Expedierea prin pot a formularelor/ procedeul potaului4. Administrare colectiv