Necesitatea creării unui sistem monetar internațional

Necesitatea creării unui sistem monetar internațional a aparut cu mult timp în urma,după primul razboi mondial,cu scopul de-a depași crizele provocate de el.

Astfel,in 1922,se organizează prima Conferinţă monetară internaţională. Dezbaterile din cadrul acestei conferinţe au fost orientate în direcția adoptării unui nou etalon, etalonului aur-devize - etalon care să reprezinte soluţia ieşirii din criza generată de desfăşurarea primului război mondial care afectase sistemele monetare ale ţărilor implicate în această conflagraţie.

Aceasta recomandare a Conferinței de la Genova avut ca efect accentuarea luptei dintre Marea Britanie și SUA în ceea ce privește deținerea supremației ca etalon: aur – lira sterlină sau aur – dolar.

Însă,problema constituirii unui sistem monetar internaţional a revenit în prim plan la Conferinţa monetară și financiară a Naţiunilor Unite desfăşurată la Bretton Woods ,între 1 şi 22 iulie 1944. In urma acestei conferințe a fost fondat Fondul Monetar Internaţional(FMI) ,ca parte integrantă a sistemului Bretton-Woods, fiind instituţia responsabilă cu asigurarea condiţiilor monetare şi financiare propice unui sistem stabil de schimburi comerciale. El reprezintă primul sistem monetar internaţional din istoria relaţiilor internaţionale şi vizează un ansamblu de principii şi reglementări coerente, asumat de statele semnatare, privind politicile ratei de schimb şi al cooperării monetare multilaterale 

Câteva principii fundamentale stăteau astfel la baza sistemului monetar internaţional inaugurat la Bretton Woods:

cooperarea monetară internaţională, universalitatea sistemului – orice stat care recunoaşte prevederile

statutului FMI poate adera la această organizaţie şi, implicit, poate deveni membru al sistemului monetar internaţional,

fixitatea parităţii şi cursurilor valutare, convertibilitatea în aur a dolarului, la care se raportează celelalte monede asigurarea unor rezerve de mijloace de plată internaţionale în concordanţă

cu nevoile de echilibrare a balanţei de plăţi externe ale ţărilor membre (pentru evitarea unor dezechilibre pe termen scurt) .

Un pas decisiv și final în istoria sistemului monetar de la Bretton Woods a fost abandonarea lui în 1976 prin conferința de la Kingston, Jamaica care prevedea:

modificarea oficială a statutului aurului, prin aceasta abolindu-se fixitatea preţurilor pentru aur;legalizarea principiului schimburilor flotante și transformarea parţială a FMI în organism de asistenţă.

Către sfârşitul decadei însă, condiţiile economice şi financiare s-au schimbat, astfel că statele care luaseră împrumuturi uşor accesibile pe pieţele private, mai ales ţări aflate în curs de dezvoltare, s-au trezit în situaţia de a avea datorii imense, cu ai căror termeni de plată nu mai puteau ţine pasul. Criza economică din anii ’70 a lovit cel mai puternic ţările în curs de dezvoltare, care au pierdut resurse financiare, pe de o parte, prin faptul că rezervele lor valutare erau exprimate preponderent în dolari americani, pe de altă parte, prin faptul că, în condiţiile inflaţiei şi oscilaţiilor ratelor de schimb, dobânzile la creditele acumulate au crescut semnificativ.

S-a ajuns astfel ca datoriile externe ale unor ţări în curs de dezvoltare să devină o problemă majoră pentru sistemul economic şi financiar internaţional, rămasă ca atare pe agenda internaţională până astăzi.

Fiind singura organizaţie interguvernamentală cuprinzătoare, specializată pe chestiuni monetare şi financiare, FMI a decis să intervină şi a început să ofere împrumuturi ţărilor aflate în curs de dezvoltare, pentru a le asista în transformarea economiilor lor în economii viabile, care să poată susţine plata la zi a datoriei externe şi a penalităţilor adăugate, fără a rezulta probleme macroeconomice deosebite.

Aşa cum rezultă indirect din prezentarea istoricului instituţiei şi a structurii ei, precum şi din trecerea în revistă a activităţii FMI în ultimii ani, funcţiile Fondului Monetar Internaţional constau în:

1.coordonarea sistemului monetar internaţional;

2. supravegherea politicilor monetare, financiare şi economice ale statelor membre;

3. furnizarea de credite pe termen scurt şi mediu, din resursele proprii, pentru asistarea unor dezechilibre ale balanţei de plăţi, în ţările membre;

4. intermedierea obţinerii unor credite pe termen scurt şi mediu, din fonduri private sau naţionale, pentru finanţarea dezechilibrelor balanţei de plăţi în ţările membre;

5. monitorizarea şi acordarea de credite în situaţiile în care problemele financiare ale unei ţări riscă să se transforme într-un pericol pentru stabilitatea sistemului financiar global;

6.oferirea asistenţei tehnice către alte organizaţii internaţionale şi către statele

Sistemul monetar pune la dispozitie:

-informații economice și financiare referitoare la fiecare economie națională în parte și la economia mondială în ansamblul sau.

-etalonul monetare cu statut internațional pentru evaluarea schimburilor internaționale și a redistribuirilor de fonduri pe plan extern.

-fonduri financiare și de credit necesare desfășurării schimburilor și dezvoltării regionale și internaționale.

-mijloace de plată,instrumente și modalități de plată pentru derularea plăților și stingerea datoriilor.

Importanța activității monetare cuprinse în sistemul monetar internațional fac din acesta o componentă indispensabilă pentru economia mondială; fară acest sistem,nu ne putem imagina funcționalitatea și nici evoluția viitoare a economiei mondiale,a societății uname,în general.

Fiecare perfecționare și amplificare a activității monetare reprezintă un câștig în derularea schimburilor, ,pentru rezolvarea problemelor globale tot mai numeroase ale lumii.