Structura Hegemonica in Sistemul International[1]

5/12/2018 Structura Hegemonica in Sistemul International[1] - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/structura-hegemonica-in-sistemul-international1 1



Obiectivul acestei lucrri este de a gsi rspunsuri la urmtoarele întrebri: Ce

este structura hegemonic în sistemul internaional? Cum este vzut sistemul

internaional din perspetiva realitilor, neorealitilor i institutionalistilor

liberali. Ce înseamn balana de putere? Cine este hegemonul în perioad

contemporan? Hegemonia Statelor Unite ale Americii va mai exista în viitorul

apropiat, i dac nu, cine va fi succesorul titlului de Ähegemon mondial´ ?

Cea ce tiam este c un sistem este compus dintr-o structur i din uniti

aflate în interaciune. Structur este acea componen a sistemului care ne

permite s ne gândim la sistem ca la un întreg. Ceea ce ne spune neorealistul

Kenneth N. Waltz, este c Ästructura este definit de modul în care prile sunt

aranjate. Structura i unitile sunt concepte care au legtur cu actori reali.

Diferena dintre cele dou este c structura este un concept abstract, noi nu o

putem vedea. Putem defini structura în funcie de aranjarea i poziionarea

unitilor i de principiul care a stat la baz aranjrii lor în sistem. În

sistemul politic internaional unitile sunt în relaie de coordonare. 1́

Statele se deosebesc în funcie de puterea pe care o dein. Principiul

organizator al sistemului internaional este anarhia. Kenneth N. Waltz se refer

la structura sistemului internaional c la Äo schem potrivit creia este

distribuit puterea´2.

Unul dintre principalii factori ai apariiei sistemelor internaionale a fost

dezvoltarea unor tipuri de uniti, care aveau o natur politico-militar mai

specific decât triburile de vântori aculegatori, satele i micile orae

neolitice care le-au precedat. Dar într-una dintre cele mai importante etape din

dezvoltarea social a omenirii, relaiile de rudenie au fost în cele din urm

depite printr-un proces de urbanizare. Urbanizarea a dat natere marilor

orae, care la rândul lor au dus la apariia Äoraselor-state´3 i a imperiilor,

aa cum afirm autorii Barry Buzan i Richard Little în lucrarea ÄSistemele



I nternaionale în istoria lumii´. Apariia oraelor-state i a imperiilor ca

primele sisteme internaionale.

ÄAparitia în Sumer a primului sistem internaional întreg prezint multe

dintre elementele care au marcat emergena sistemelor internaionaleulterioare , precum China. Sumerul, se gsea în sudul Mesopotamiei, între

Tigru i Eufrat, i cuprindea regiunea sudic a Sumerului. Oraele-state

sumeriene care au fost în cele din urm copleite de apariia imperiilor.´4 În

decursul istoriri lumii, aceasta a fost soart tuturor oraelor-state, dar ele au

reuit s supravieuiasc drept actori importani pe scena mondial, câteva

dintre ele dinuind pân în ziua de astzi.

Sistemele de Äorase-state´ puteau furniza o baz pentru construirea de imperii, o

metod uzul fiind aceea în care un ora-stat se transform în impetriu, prin

preluarea controlului asupra altor orae-state, ca exemple putem da: Atena,

Babilonia, Roma.

Imperiile au fost definite drept Ärelaii de control politic impuse de unele

societai asupra suveranitatii efective a altor societati politice´5 Imperiile din

epoca antic i clasic erau din unele puncte de vedere uniti remarcabil de

flexibile . Nu aveau limite geografice fixe, niciun grad uniform de control politic

intern. Ele alctuiau un spectru de uniti variind de la cele complet subordonate

la cele semiindependente i la cele independente, dar supuse sistemelor

internationale, ele fiind considerate prin ele insele, un fel de sistem international

ierarhic. ÄToate imperiile s-au dovedit vulnerabile in fata dislocarii interne,

precum si a activitatilor dusmanoaseale unor actori aflati dincolo de hotarelelor´6 . Este interesant de subliniat faptul c dup c caderea imperiului, îns

devenea adesea evident c situatia preimperial nu se schimbase în timpul

dominatiei lui, revenind practic la situaia anterioar.



De-a lungul istoriei universale au existat o serie de puteri imperialiste, cum ar fi:

Ä I mperiul Român care stpânea cea mai mare parte a Europei, Africii de Nord

i Asia Mic; I mperiul Chinez a avut mult vreme cea mai puternic flot din

lume, neîntrecut ca numr pân la începutul secolului al X I X-lea; I mperiul

Mongol se întindea din Asia de Sud-est pân în Europa Rsritean; I mperiul

Otoman, în secolele al XV I -lea i al XV II -lea, se întindea de la Strâmtoarea

Gibraltar pân la Golful Persic i a luptat cu naiunile europene în

încercarea de a avansa în inima continentului, pornind din Balcani; I mperiul

Spaniol stpânea întinse teritorii din I talia, Germania, Portugalia, rile de

Jos, ca i numeroase colonii în America, Africa i Asia; dup câtigarea

independenei de sub dominaia spaniol, I mperiul Olandez a reuit scucereasc numeroase colonii pe tot globul; Frana a reuit în mai multe

rânduri s aib cea mai numeroas armat, având colonii în Africa

Occidental, Americile de Nord i de Sud i Asia de Sud-est; in momentul de

maxim dezvoltare de la sfâritul secolului al X I X-lea i începutul secolului al

XX-lea, I mperiul Britanic stpânea un sfert din teritoriul Pmântului cu o

treime din populaia planetei. Se spunea c soarele nu apune niciodat în

I mperiul Britanic.

Este mai greu de apreciat dac fac parte sau nu din aceast categorie naiuni

care au avut o hegemonie de necontestat asupra unor teritorii întinse, într-o

epoc în care consemnrile istorice nu au fost aa de multe. Naiuni precum

Egiptul Antic, I mperiul Persan i imperiul efemer greco-macedonean a lui

Alexandru Macedon ar putea fi considerate nite superputeri timpurii.´7

Hegemonia presupune existena unui singur centru de putere, de regula imperiu,

suficient de puternic pentru a-i impune voina în raporturile interstatale. Este un

concept care înseamn primat sau conducere. În sistemul internaional, acesta

conducere va fi exercitat de un ³hegemon´, respectiv de un stat care poseda

capacitatea necesar pentru a îndeplini acest rol, celelalte state din sistem



trebuind s-i defineasc relaia fa de hegemon, care poate fi de acceptare, de

opunere, de rezisten sau de indiferen.

Ca si când ar actiona o lege natural, în fiecare secol asistm la ridicarea unei

ri, cu puterea, voina i impetuozitatea intelectual si moral ca s modeleze

întregul sistem internional conform propriilor sale valori. În secolul XVII,

Frana, sub cardinalul Richelieu, a introdus abordarea modern a relaiilor

internaionale, bazat pe statul-naiune i pe urmrirea interesului naional.

Marea Britanie a reuit s domine secolul XIX i începutul secolului XX, iar

SUA a devenit puterea dominant dupa primul rzboi mondial, mentinându-i

acest statut i la începutul secolului XXI.

Teoretic vorbind, pentru realiti,variabila sau factorul ±cheie care alimenteaz

comportamentul statului este puterea. Principala forma de putere este cea

militar. Acetia descriu statele i pe cei care le controleaz resursele ca actori

raionali i ar avea ca preocupare dominant maximizarea puterii lor relative fa

de alte state ,distincia de elurile specifice si scopurile materiale pe care le-ar

avea.

Morgenthau afirma ca Äoamenii de stat gândesc i actioneaz în termenii

interesului definit ca putere, iar dovezile istorice confirm aceasta ipotez´.8

Realistii si nonrealistii sunt de acord c statelor li se impune imperativul

urmririi puterii. Statele pot incerca s isi sporeasc puterea prin eforturi propii

sau prin aliante si alinieri cu alte state Lupta pentru putere si aliatii conduc in

mod logic la cautarea superioritatii si hegemoniei.

Potrivit realistilor, cautarea unei balante de putere constitue o propietate

fundamental si permanent a sistemului de state.Pentru a sprijini aceast

afirmatie ,realistii traditionali si neorealistii reconstituie istoria relatiilor dintre

state ca fiind in mare parte un joc de balansare



In conditii de anarhie , statele vor alege intotdeauna strategia balansrii. Esecul

in aceast directie le pune in pericol existenta. Ele nu se aliniaz celui mai

puternic, nu se ascund si nu incearc sa eludeze sistemul. Statele risc sa fie

eliminate din lupta pentru supravietuire. Dac Statele Unite si aliatii si au

balansat impotriva Uniunii Sovietice si a partenerilor ei, potrivit teoriei

neorealiste trebuie s ne asteptm ca acelasi mecanism sa functioneze in

perioada de dup razboiul rece odata cu crearea unei lumi multipolare, cu

diverse centre de putere hard si soft intr-un sistem dominat de o superputere

militar (Statele Unite ale Americii).

Analizând datele oferite de teoria relaiilor internaionale i materialul istoric

brut, Gilpin apreciaz c pân la pacea de la Westphalia (1648), politica

mondial a fost caracterizat de ascensiunea i declinul marilor imperii, fiecare

organizând sistemul internaional respectiv. Principalele mecanisme regulatoare

ale sistemului internaional, în aceast ³er imperial´, au fost controlul teritorial

i sferele de influen, iar elementul determinant al succesiunii de imperii a fost

formaiunea social bazata pe agricultur.

Dup pacea de la Westphalia, Gilpin apreciaz c ³ciclul imperial´ a fost

înlocuit de sistemul ³balanei de putere´ din Europa i apoi, în secolele

urmtoare, de o succesiune de hegemonii. Dramatica schimbare a fost

determinat de trei elemente strâns legate între ele : triumful statului naional ;

apariia posibilitii unei creteri economice susinute, bazate pe tiin i

tehnologia modern ; expansiunea pieei economice mondiale.

Conform lui Gilpin, în perioada modern, dou hegemonii au fost concludente :cea britanic, în secolul al XIX ± lea i, apoi, cea american, în secolul urmtor .

Procesul de dezechilibru în sistemul mondial apare, în aceast er a

hegemoniilor, atunci când statul hegemon se afl în mare dificultate în

meninerea supremaiei i în oprirea declinului propriu. Acest stat

experimenteaz o criz fiscal deosebit de sever, iar difuziunea în sistem a



avantajelor lui de ordin economic, tehnologic ori organizaional sprijin

ridicarea competitorilor. În timp, deosebirea între ratele de cretere economic

ale hegemonului în declin i statele în expansiune determin o redistribuie

decisiv de putere i apariia dezechilibrului.

Puterile hegemonice impun ordine în sistem, fr a recurge la cuceriri. Când

izbucnesc rzboaiele hegemonice ± rzboaiele mondiale sau globale, ele sunt

destinate s asigure rolul de conductor al sistemului.

Autorii Daniel J. Kaufman, Jay M. Parker si Kimberly C. Field afirmau ca

Äputerea hegemonica functioneaza cel mai bine intr-o ordine liberala, si doar in

o asemenea ordine mondiala hegemonul are atat capacitatea cat si dorinta de a stabili normele unei economi liberale, iar odata ce acest hegemon intra in

declin, ordinea liberala economica este amenintata.´9

Existenta unei superputeri functioneaz in dou directii: pe de o parte,

superioritatea economic si politic a acesteia descurajeaz puterile regionale in

a provoca hegemonul, si pe de alt parte aceeasi putere economic si politic

incurajeaz alte state s intre intr-o politic de cooperare cu superputerea. O

ordine in sistemul liberal este in principal mentinut de cooperare, care la randul

sau duce la stabilirea unor relatii intre organizatiile internationale si norme,

mentinand asadar securitatea economic. O asemenea putere este interesat s

mentin status quo pentru c nu aduce doar prestigiu hegemonului, ci si un profit

economic sustinut. Un sistem economic liber si o ordine mondial economic

reprezint cel mai bine interesele puterii hegemonice, iar acesta este principalul

motiv pentru ca puterea hegemonic are atat dorinta cât si interesul in a pstraordinea international economic si politic. Dar daca celelalte state incep sa

perceapa actiunile puterii hegemonice ca fiind egocentrice si opuse intereselor

lor politice si economice, atunci sistemul hegemonic poate incepe sa arate semne

de declin. Rezultatul este c alte state puternice devin din ce in ce mai putin

doritoare sa contribuie la perpetuarea sistemului hegemonic.



Din punctul de vedere al teoriei stabilittii hegemonice aflm c este nevoie un

hegemon (o putere conductoare capabil sa influenteze sistemul international),

daca se doreste ca cooperarea economic international s reuseasc. În schimb,

declinul unui stat hegemonic este asociat cu economii închise, instabilitate si

crearea de blocuri regionale concurente. Charles Kindleberger, care este

considerat autorul acestei teorii, arat ca instabilitatea economiei mondiale

dintre cele dou razboaie mondiale s-a datorat absentei unei puteri dominante

care sa fie capabila s stabilizeze sistemul international.

Un hegemon, conform lui Robert Keohane, este un stat care posed urmtoarele

caracteristici:

abilitatea de a crea, a pune în aplicare si a mentine norme internationale;

vointa de a face acest lucru;

dominare decisivã în domeniile economic, tehnologic si militar.

Hegemonia s-a nascut o dat cu omenirea. Dar actuala suprematie a Americii

este distincta prin rapiditatea aparitiei, anvergura mondiala si modul de

exercitare. America s-a transformat ± si a fost transformata de catre dinamica

internationala ± dintr-o tara relativ izolata din emisfera vestica intr-o putere de o

bogatie si forta de dominatie fara precent in istoria omenirii.

La sfâritul celui de-al doilea rzboi mondial, Statele Unite ale Americii s-au

afirmat pe scena internaional ca una dintre cele dou puteri dominante ale

lumii. Acestea au construit o infrastructur industrial i tehnologic care au

fcut ca forele militare americane s fie cele mai puternice din lume. Aceasta a

urmat doua mari strategii: strategia ingradirii (institutii si parteneriate, cum ar fi

Alianata Nord-Atlantica -NATO) si strategia multilateralismului ( transpus in

jurul unor institutii precum Fondul Monetar International, Banca Mondiala).



În timp, odata cu terminarea Razboiului Rece, atitudinea de jandarm al planetei

este justificat de SUA prin dorina de stabilizare si pacificare a zonelor de

conflict. Insi intervenia din Bosnia si Kosovo este un exemplu de aciune

rapid pentru temperarea unui conflict cu potenial major de extindere poate

chiar la nivel global.

În septembie 2002, administraia Bush i-a fcut public Strategia de Securitate

National, care statua dreptul de recurgere la for pentru a elimina orice

contestare a hegemoniei globale a Statelor Unite, drept cu caracter permanent.

Noua strategie a starnit o ingrijorare profund în toata lumea. In retorica oficial

a Strategiei pentru Securitatea Nationala Äforele nostre vor fi suficient de

puternice pentru a-i descuraja pe potenialii adversari s-i dezvolte armatele în

sperana de a depi sau egala puterea Statelor Unite 1́0. Specialist-ul în

probleme internaionale, John Ikenberry, descrie declaraia ca pe o Ä strategie

grandioas care începe cu angajamentul fundamental de a menine o lume

unipolar în care Statele Unite nu au nici un concurent pe potriv, condiie care

trebuie s fie permanent, astfel încat nici un stat sau coalitie s nu poat

contesta rolul de lider, protector i constrangtor global deinut de Statele

Unite´. 11

Statele Unite ale Americii sunt considerate ca deinând monopolul din punct de

vedere economic, militar si cultural. Dup cum remarca Joseph Nye Jr, Äpe plan

militar SUA sunt atotputernice îns din punct de vedere economic sunt

concurate îndeosebi începand cu secolul XX I tot mai mult de Uniunea

European, Japonia si China. Având în vedere aceast realitate s-a trecut de la

formula lume unipolara la cea de lume multipolara´. 12

Puterea economic a SUA este totui, impresionant. Astfel PIB-ul american

deine o pondere de 30% din PIB-ul mondial, i aceasta cifra spune mult, mai

ales dac o raportam la populaie. Fora economiei americane a fost demonstrat

în timpul perioadei Razboiului Rece, SUA afectând între 4-12% din PIB pentru



aprare, timp de o jumatate de secol. SUA au susinut i majoritatea cheltuielilor

presupuse de existena si funcionarea NATO, pentru c principalii aliai erau

antrenai în procesul propriei refaceri.

Puterea cultural a Statelor Unite ale Americii, reprezint interfaa public a

unei superputeri, forma cotidian sub care ea se prezint. De aceea, din punct de

vedere pubic, ea apare drept hotarâtoare. Pentru opinia public intern, si mai

ales, pentru cea internaional, prezena cultural, relieful i prestigiul acesteia

traduc puterea adevarat a unui stat. Este important ce face puterea, dar este cel

puin la fel de important cum este perceput respectivul demers.

Performana american const c pentru o societate de mas a creat o cultur demas, o cultur adaptat conditiei de existen a celor mai multi oameni.

Rezultatul a fost o putere mediatic copleitoare. Prin aceste intrumente

impresionante, societatea americana a lansat modele, a impus intelesuri, a

promovat interpretari, a consacrat stiluri, a conturat un mod de via. Puterea

american este pur i simplu de neconceput în afara acestei puteri culturale, care

reprezint partea ei cea mai spectaculoas i care confer magnetism i

atractivitate.

America deine poziia suprem în cele patru domenii decisive ale puterii

mondiale: din punct de vedere militar, economic, tehnologic i cultural.

Combinaia acestor domenii face din America singura superputere mondial

multilateral.

Supremaia american a produs astfel o nou ordine internaional care nu

numai ca imit, dar si institutionalizaeaz, dincolo de hotarele Americii, multe

din trasaturile sistemului american însusi. Aceste trasturi fundamentale sunt:

Un sistem colectiv de securitate, inclusiv comanda i fore armate

integrate (NATO, Tratatul de Securitate SUA-Japonia etc.);



Cooperare economic regional (APEC, NAFTA ± Acordul Nord-

American al Liberului Schimb) i institutii specializate de cooperare mondial

(Banca Mondiala, FMI, Oraganizatia Mondiala a Comertului);

Proceduri care pun accentul pe luarea deciziilor pe baz de consens, chiar

dac sunt dominate de Statele Unite;

Structura judiciar i constitutional mondial elementar (Tribunalul

International de la Haga);

Statele Unite ale Americii este principala putere politic: are încheiate cele mai

multe tratate internaionale i este principalul iniiator al organizaiilor

internaionale politice i economice ± pentru care contribuie finainciar în cea

mai mare masur. Dup înfruntarea ameninrilor din partea Germaniei i

Japoniei, SUA trebuie s faca fa apariiei puterilor rivale. Poate cea mai mare

amenintare este China, urmat de Uniunea Europeana. Rusia vrea s revin în

politica internional ca o for , cum a fost înainte de Boris Elîn , între timp

foti state socialiste au devenit aliaii SUA. China, la fel ca Rusia , are aspirii la

o putere mai mare in politica internionl. Nu putem uita nici pe Ävechiul

continent´, Uniunea European care prin tratele din ultimele decenii a devenit o

pia unit, dar i reglementat în aa fel ca s-i poat s ine pasul cu SUA .

Într-o alta ordine de idei, putem spune ca Statele Unite se pot simi ameninate

de statele emergente Brazilia, Rusia, India si China (BRIC - un acronim pentru

economiile acestor tari).

Exista destule anse ca unipolaritatea care dureaz de la colapsul Uniunii

Sovietice sa fie inlocuit de multipolaritate pentru ca istoria a demonstrat c

provocatorii unei superputeri reusesc pân la urm, iar o hegemonie în comun ar

putea conduce interesele economice ale lumii.

Exist o serie de ameniri la adresa securitii mondiale care s-au dezvoltat

foarte puternic în ultima perioad, i în special dup 1990. Printre aceste



pericole se pot enumera terorismul i armele de distrugere în mas, fie acestea

nucleare, chimice sau biologice. Lupta împotriva terorismului a determinat

modificarea strategiilor de securitate în sensul prevenirii acestuia sa intensificat

dup atentatele din data de 11 sptembrie 2001 din SUA. George W. Bush a

creat ³axa a Rului´ i a declarat rzboi terorismului. Axa Rului cuprinde

Irakul lui Saddam Hussein, Iranul, Coreea de Nord i alte ri care se opun

politicii americane.

În documentul ÄStrategia de Securitate Naional a SUA, din mai 2010 - Barak

Obama´, este prezentat ideea de reînnoire a Äleadership-ului american´13 ,

care pune accent pe Ämultilateralismul Statelor Unite ale Americii, ale crei

pozitionri este de a conduce o era a globalizarii´14.

Relaiile internionale s-au schimbat de la începutul secolului XXI. La

începutul rzboiului împotriva terorismului aproape toate rile au stat lâng

SUA , dar cu trecerea timpului SUA nu a încetat cu politica sa agresiv , în

concluzie multe state i mai ales opinia public a condamnat aciunile militare

americane. Asistam in aceasta perioada mai mult ca oricand la o rescriere a

balantei de putere, cu noi poli de influenta. In aceasta rescriere de a balantei de

putere, John J. Mearsheimer, spune totusi ca ³este de preferat ca echilibratorul

de putere mondial sa fie un stat precum SUA ± un stat care este virtual

intangibil datorita oceanelor ce il inconjoara.´ 15

Pentru a înelege importana Statelor Unite în relaii internaionale trebuie

luate în vedere mai muli factori. Istoria acestui stat , evoluia economic i apoi

evoluia în politica internaional. Capitalismul, pe care SUA rspândete încet

peste tot pe glob l-a fcut pe americani s devine cea mai bogat ar din lume.

Dar nu numai economiile statelor aliate ale SUA au fost refcute dup exemplul

american, SUA are o influen cultural, chiar moral asupra restul lumii (aa

numitul Ästil american de via´). Astfel politica american influeneaz viaa

omului propriu-zis oriunde ar afla, indiferent de continent sau chiar de ar.



Statele Unite ale Americii presteaz cea mai mare influen în relaii

internaionale, fie prin politica sa extern, fie prin organizaii internaionale cu

legturi americane, sau fie prin aliatele sale, care sunt supui politicii amiricane.

Concluzii

Astzi, unii consider c Statele Unite ale Americii sunt o putere hegemonic în

declin, în timp ce alii consider c sunt aceeasi superputere dintotdeauna. Dac

e s privim retrospectiv ultimele decenii ale secolului 20, este clar c Statele

Unite au fcut regulile în domeniile monetar si financiar. Astazi, din aceleai

puncte de vedere, monetar si financiar, pare c Statele Unite controleaz situaia.

Da, dar gradul in care Statele Unite reusesc s depaeasc capabilitaile altor

state puternice sunt în continu descretere. Puteri cum ar fi China i Uniunea

European sunt mai mult decât amenintoare pentru Statele Unite, ceea ce între

timp nu poate duce decat la declinul Statelor Unite. În consecint, aceast

situaie va determina înlocuirea structurii hegemonice cu una multipolar. Îns,

istoria a dovedit c Statele Unite în calitatea acestora de putere hegemonic au

capacitatea de a rsturna ceea ce muli au considerat o situatie dificil.

Oamenii de tiin au întreprins cercetri privind supremaia economic i

politic a Statelor Unite, mai ales în anii 80, i au conchis c într-adevr Statele

Unite se confrunt cu o perioad de declin.

În anii '80, istoricul Paul Kennedy vorbea pentru prima data de sindromul de

asupraextindere imperiala´16, considerându-l drept cauz principal a

declinului istoric al marilor puteri din epocile anterioare i care mai devreme

sau mai târziu va lovi i America, iar fostul lider rus Mihail Sergheevici



Gorbaciov (1985-1991), afirm Äsfarsitul hegemoniei SUA în Europa va

însemna sfâritul stabilitii în Europa´.

Se consider c baz acestui declin rezid atât în nesigurana economic cât i

politic, care de altfel nu sunt specifice doar Statelor Unite, ci întregului sistem

internaional. În timp ce muli echivaleaz declinul Statelor Unite cu

provocrile economice i financiare puse de alte ri, Joseph Nye înc pune

accentul pe faptul c în ciuda tuturor prediciilor negative Statele Unite înc

dein supremaia. i ceea ce a urmat a dovedit c a avut dreptate. În timpul

anilor 90 Statele Unite i-au recâtigat pe deplin supremaia.

Dac este s analizm ceea ce spunea al 67-lea Secretar de Stat al Statelor

Unite, Hillary Diane Rodham Clinton, în ediia ÄForeign Affairs´ din lunile

noiembrie/decembrie 2010, în articolul intitulat ÄNoua diplomatie´, faptul c

Änoile sondaje arat c 2/3 din populaia american prefer aciunile

multilaterale, deoarece multilateralism înseamn costurile politice

colaterale´17, putem spune c Statele Unite ale Americii doresc s rmân

hegemonice pe scen relaiilor internaionale, sub umbrela

multilateralismului.

Concluzia principal a acestei lucrri este aceea c Statele Unite ale Americii,

în etap actual, traverseaz o criz serioas în ceea ce privete eficacitatea

politicilor sale de rzboi, dar i o criz (poate mai puin evident, dar foarte

grav) de identitate a politicii sale externe pe termen lung. Criza actual de

identitate a politicii externe a SUA nu este rezolvabil decât printr-un rspuns

tranant la întrebrile pe care, deja le-a formulat în spaiul academic,

Zbigniew Brezezinski i anume: este sistemul american echipat pentru a

susine o politic global? Este societatea american pregtit s susin un

rol de leadership global? Simte naiunea american ce consecine pentru viitor



va avea acest rol? ce vor, în cele din urm Statele Unite ale Americii a s fie

hegemon mondial (putere dominant, de tip imperial) sau lider i model al

lumii?

Note de subsol

1. WALTZ, Kenneth N., -ÄTeoria Politicii I nternationale´, Editura Polirom, Iasi, 2006, p. 10

2. WALTZ, Kenneth N., -ÄTeoria Politicii I nternationale´, Editura Polirom, Iasi, 2006, p. 14

3. BUZAN, Barry; LITTLE, Richard, -ÄSistemele Internationale in Istoria Lumii´, Editura

Polirom, Iasi, 2009., p. 421


Polirom, Iasi, 2009, p.192-193


Polirom, Iasi, 2009, p.194



7. http://ro.wikipedia.org/wiki

8. MORGENTHAU, Hans J.,- ÄPolitica intre Natiuni- Lupta pentru putere si lupta pentru pace´,

Editura Polirom, Iasi, 2007, p.87

9. MIROIU, Andrei; UNGUREANU Radu S. ±ÄManual de Relatii I nternationale´, Editura

Polirom, Iasi, 2006.

10. http://www.au.af.mil/au/awc/awcgate/nss/nss_sep2002.pdf

11. http://drezner.foreignpolicy.com/posts/2008/10/19/so_hows_american_hegemonic_power_doi

ng_today

12. KEOHANE, O.Robert ; NYE, Joseph S., - ÄPutere si Interdependenta´, Editura Polirom, Iasi,

2009, p.177

13. http://www.whitehouse.gov/sites/default/files/rss_viewer/national_security_strategy.pdf



14. http://www.whitehouse.gov/sites/default/files/rss_viewer/national_security_strategy.pdf

15. MIROIU, Andrei; UNGUREANU Radu S. ±ÄManual de Relatii Internationale´, Editura


BIBLIOGRAFIE

1.BREZEZINSKI, ZBIGNIEV,- ÄMarea tabla de sah.Suprematia americana si

imperativele sale geostrategice´, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 200

2.CALVOCORESSI, Peter, -ÄPolitica mondiala dupa 1945´ , editia a VII-a,

Editura Alfa, Bucuresti, 2000.

3.HUNTINGTON, Samuel P., -ÄCiocnirea civilizatiilor si refacerea ordinii

mondiale´ , Editura Antet, Bucuresti, 1998.

4. KENNEDY, Paul, -ÄThe Rise and Fall of the Great Powers.Economic

Change and Military Conflict from 1500 to 2000´, Vintage Books, 1989.

5. KISSINGER, Henry,- ÄAre nevoie America de o politica externa? Catrediplomatia secolului XX I ́ , Editura Incitatus, Bucuresti, 2002.

6. MORGENTHAU, Hans J.,- ÄPolitica intre Natiuni- Lupta pentru putere si

lupta pentru pace´, Editura Polirom, Iasi, 2007.



7. WALTZ, Kenneth N., -ÄTeoria Politicii I nternationale´, Editura Polirom,

Iasi, 2006.

8. BUZAN, Barry; LITTLE, Richard, -ÄSistemele I nternationale in I storia

Lumii´, Editura Polirom, Iasi, 2009.

9.KEOHANE, O.Robert ; NYE, Joseph S., - ÄPutere si I nterdependenta ,́

Editura Polirom, Iasi, 2009.

10. MIROIU, Andrei; UNGUREANU Radu S. ±ÄManual de Relatii

I nternationale ,́ Editura Polirom, Iasi, 2006.

11.http://www.whitehouse.gov/sites/default/files/rss_viewer/national_security_strategy.pdf

12. http://www.au.af.mil/au/awc/awcgate/nss/nss_sep2002.pdf

13.http://drezner.foreignpolicy.com/posts/2008/10/19/so_hows_american_hegemonic_power_doing_today

14. http://ricks.foreignpolicy.com/category/topic/security

15.http://ro.wikipedia.org/wiki/Superputere#Uniunea_Sovietic.C4.83_.2F_Rusia

Structura Hegemonica in Sistemul International[1]

Documents

Transcript of Structura Hegemonica in Sistemul International[1]