CONCEPTUL ŞI DOMENIUL DE STUDIU AL RELAŢIILOR VALUTAR-FINANCIARE INTERNAŢIONALE

A. BerdilăConf.univ.dr.

SUBIECTE

1. Conţinutul şi sfera relaţiilor valutar-financiare internaţionale.

2. Elementele şi evoluţia sistemului valutar financiar-internaţional: sistemele valutare internaţionale de la Paris, Genova, Bretton Woods, Jamaica.

3. Sistemul Monetar European: evoluţie, principii de funcţionare.(Integrarea monetară europeană).

BIBLIOGRAFIE

1. Bran, P. Relaţii valutar-financiare internaţionale. Bucureşti: Editura Didactică şi pedagogică, 1995. - P. 10-50;

2. Moisiuc, C. Relaţii valutar-financiare internaţionale. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de mâine, 2002. -P. 11-30, 175-191;

3. Мовсеян, А.Г., Огнивцев, С.Б. Международные валютно-кредитные отношения. Москва: Инфра-М, 2003. - C. 14-19, 33-45;

4. Красавина, Л.Н. Международные валютно-кредитные и финансовые отношения. Москва: Финансы и статистика, 2003. -C.7-122

5. Berdilă, A. Relaţii valutar-financiare internaţionale (note de curs în scheme). Chişinău: Editura Evrica, 2006.- 135 p.

1. CONŢINUTUL ŞI SFERA RELAŢIILOR VALUTAR-FINANCIARE INTERNAŢIONALE

OBIECTUL DE STUDIU AL DISCIPLINEI RVFI

Balanţa de plăţi externe. Piaţa monetară internaţională. Mecanismul cursului valutar. Piaţa valutară internaţională. Managementul riscului valutar. Modalităţile de plată internaţionale. Finanţarea şi creditarea internaţională. Lichiditatea internaţională. Datoria externă.

INTERCONEXIUNEA DISCIPLINEI UNIVERSITARE “RELAŢII VALUTAR FINANCIARE INTERNAŢIONALE”

CU ALTE DOMENII

METODA DE STUDIU A DISCIPLINEI RELAŢII VALUTAR-FINANCIARE INTERNAŢIONALE

Conţinutul relaţiilor valutar-financiare internaţionale este pus în evidenţă prin cercetarea fenomenului valutar-financiar cu ajutorul metodei ştiinţifice de studiu, care are drept scop să desprindă din realitatea studiată şi să introducă în teorie principiile şi legile care guvernează obiectul de studiu.

ANSAMBLUL METODELOR ŞTIINŢIFICE DE STUDIU

ACCEPŢII PRIVIND RELAŢIILE VALUTAR-FINANCIARE INTERNAŢIONALE

Relaţiile valutar-financiare internaţionale reflectă raporturile economice de schimb şi de transfer de creanţă, care se exprimă şi se realizează prin intermediul valutelor şi altor mijloace de plată internaţionale în vederea dezvoltării economice a fiecărei ţări, a realizării schimburilor comerciale şi a cooperării internaţionale. (Voinea, Gheorghe. Relaţii valutar-financiare internaţionale. Iaşi: Editura Universităţii „Al.I.Cuza”, 2007. –P.9)

Relaţiile valutar-financiare internaţionale reprezintă totalitatea relaţiilor băneşti determinate de schimburile internaţionale de activităţi, exprimate şi realizate în valută.

CONDIŢII DE EXISTENŢĂ A RVFI

schimbul reciproc de activităţi între state lumii;

utilizarea unor monede naţionale şi internaţionale, respectiv ca mijloc de evaluare, de circulaţie, de plată şi de rezervă.

STRUCTURA RVFI

FUNCŢIILE RVFI

Evaluarea mărfurilor şi serviciilor. Monedele recunoscute sunt folosite ca active de

rezervă. Mijloace de plată internaţionale. Sursă de dezvoltare economică. Valorificarea disponibilităţilor băneşti. Echilibrarea balanţei de plăţi externe (BPE). Rambursarea datoriei externe sau încasare a

creanţelor externe. Emisiunea şi utilizarea monedelor internaţionale.

2. ELEMENTELE ŞI EVOLUŢIA SISTEMULUI VALUTAR FINANCIAR-INTERNAŢIONAL: SISTEMELE VALUTARE INTERNAŢIONALE DE

LA PARIS, GENOVA, BRETTON WOODS, JAMAICA

Conceptul “sistem valutar-financiar internaţional” (SVFI) în literatura de

specialitate este expus diferit.

ACCEPŢII PRIVIND SISTEMUL VALUTAR-FINANCIAR INTERNAŢIONAL

Sistemul valutar-financiar internaţional reprezintă cadrul instituţional de reglementare a raporturilor de repartiţie financiară şi de credit şi a raporturilor de plăţi pe plan internaţional. (Bran, P. Relaţii valutar-financiare internaţionale. Bucureşti: Editura Didactică şi pedagogică, 1995. - P. 21)

Sistemul valutar constituie un cod de conduită pentru dirijarea comportamentului monetar în relaţiile specifice unei lumi interdependente care urmăreşte reglementarea convenită, coerentă a raporturilor de plăţi şi de lichidare a angajamentelor existente între ţări determinate de schimburile comerciale, de mişcările de capitaluri şi de creşterea economică. (Kiriţescu, Costin. Moneda – mică enciclopedie. Bucureşti: Editura Didactică şi pedagogică, 1981. -P. 282)

Sistemul monetar internaţional cuprinde totalitatea principiilor, a normelor, a mecanismelor şi a instituţiilor care permit persoanelor fizice sau juridice din diferite ţări să efectueze reglementarea creanţelor reciproce şi să realizeze cooperarea în domeniul monetar. (Ioan Popa, Tranzacţii internaţionale. – Bucureşti: Editura Recife, 1992. -P. 78)

PRINCIPII DE FUNCŢIONARE A SVFI

să respecte suveranitatea monetară a statelor;

să favorizeze relaţiile economice între state.

FUNCŢIILE SVFI

ETAPE ÎN EVOLUŢIA SISTEMULUIMONETAR INTERNAŢIONAL

I ETAPĂ - sistemul etalon aur-monedă - instituţionalizat la Paris în 1867.

II ETAPĂ - sistemul etalon aur-lingouri - instituţionalizat la Genova, Italia – 1922.

III ETAPĂ - sistemul etalon aur-devize - instituţionalizat la Bretton Woods 1944.

IV ETAPĂ - sistemul monetar bazat pe etalonul putere de cumpărare - instituţionalizat la Jamaica – 1976

3. SISTEMUL MONETAR EUROPEAN: EVOLUŢIE, PRINCIPII DE FUNCŢIONARE. (INTEGRAREA

MONETARĂ EUROPEANĂ)

Sistemul Monetar European (SME) a fost creat în 1979 pe o perioadă de aproximativ 10 ani ca o zonă de stabilitate monetară în cadrul ţărilor membre a Comunităţii Economice Europene (CEE).

OBIECTIVELE SME

creşterea stabilităţii monetare în cadrul CEE, în mod deosebit după înregistrarea fluctuaţiilor puternice ale dolarului SUA din acea perioadă;

îmbunătăţirea situaţiei economice a ţărilor membre a CEE, urmărindu-se în special creşterea economică, mai buna utilizare a forţei de muncă şi ameliorarea mediului şi nivelului de viaţă;

stabilizarea relaţiilor economice şi monetare internaţionale.

TEMEIURILE CONSTITUIRII UNIUNII EUROPENE (UE)

Uniunea Europeană îşi are originea în Tratatul de la Roma (1957), iar realizarea ei în etape a fost concepută pentru prima oară în RAPORTUL WERNER, însă actul de naştere al UE îl reprezintă TRATATUL DE LA MAASTRICHT (1992).

ETAPELE CONSTITUIRII UE

I ETAPĂ -1991-1993 statele membre au făcut eforturi pentru a adopta propria politică economică la cerinţe îmbunătăţirii coordonării între politicile naţionale.

II ETAPĂ -1994-1996 - statele membre ale Comunităţii Europene şi-au propus să întărească convergenţa rezultatelor lor economice, măsurabile prin cinci indicatori, cărora li s-au stabilit nivele de atins:

datoria publică să nu fie mai mare de 60% faţă de PIB; deficitele bugetare nu trebuie să depăşească 3% faţă de PIB; marja ratei dobânzii nu trebuie să depăşească 2%; diferenţierile ratei anuale a inflaţiei nu trebuie să depăşească

1,5%; cursul valutar – valutele trebuiau să fluctueze în limitele de +-

15%. III ETAPĂ -1997-1999 - trecerea de la o pluralitate de monede

comunitare la o monedă comună, unică.