SISTEMUL COMERCIAL INTERNAŢIONALSistemul comercial internaţional (SCI) include:

i) regulile de conduită convenite pe plan internaţional care guvernează modul de desfăşurare a schimburilor comerciale internaţionale

ii) instituţiile create pentru facilitarea formulării şi urmărirea/ asigurarea respectării acestor reguli

iii) mijloacele specifice la care recurg statele pentru a-şi promova propriile interese în comerţul internaţional

SCI se întinde pe 4 paliere:- multilateral (OMC): piatra unghiulară a sistemului - "plurilateral" : acordurile optionale (Anexa 4 la "Carta OMC") ; e.g., achizitiile

guvernamentale- regional : reţea în continuă expansiune de acorduri regionale de liber schimb- naţional : în masura în care se recurge la măsuri unilaterale (fie în pofida

regulilor multilaterale, fie în domenii unde acestea nu există)

SCI este caracterizat de 3 parametri importanţi:- înălţimea   : gradul de protecţie împotriva importurilor - lărgimea  : numărul de state (sau % din comerţul mondial) supuse regulilor- adâncimea : gama de probleme abordate/reglementate

Prima dimensiune este în scădere, pe cand celelale două sunt în continuă extindere.

OBIECTIVELE SCI (multilateral)Fundamental (oficial): "creşterea nivelului de viaţă, asigurarea ocupării depline a forţei de munca, creşterea susţinută a venitului real"

mediat prinreducerea substanţială a taxelor vamale şi a altor bariere în calea comerţului, ca şi eliminarea discriminării în comerţul internaţional- modus operandi: "concentrarea" întregii protecţii la nivelul taxelor vamale, reducerea negociată a acestora şi "consolidarea" nivelurilor convenite prin negocieri Implicite (deduse de doctrină):

- reducerea fricţiunilor dintre ţări şi, pe această bază, prevenirea conflictelor armate (Cordell Hull către Woodrow Wilson: “dacă bunurile nu trec frontierele, armatele o vor face”)

- extinderea grupului ţărilor democratice cu economie de piaţă (performantă) astfel încât acestea să ajungă să reprezinte marea majoritate a statelor şi populaţiei lumii

- reducerea impactului dezechilibrelor de putere la scară internaţională (un sistem bazat pe reguli protejează statele slabe faţă de abuzurile celor puternice)

- reducerea impactului dezechilibrelor de putere la scara naţională (oferă mai multă siguranţă agenţilor economici care se angajează în tranzacţii comerciale internaţionale)

Acordul privind înfiinţarea OMC confirmă (în preambulul său) existenţa unor principii de bază, dar acestea nu sunt explicitate nicăieri în textele negociate în cadrul « Rundei Uruguay »

PRINCIPIILE GATT/OMC combinaţie de constrângeri şi exceptii.

Patru reguli (constrângeri) fundamentale: nediscriminare

- între partenerii comerciali (clauza naţiunii celei mai favorizate)- a importurilor în raport cu producţia naţională (regimul tratamentului naţional)

reciprocitate

transparenţă- interdicţia aplicării oricăror restricţii la import în afara taxelor vamale

previzibilitate- consolidarea taxelor vamale

Doua mari categorii de excepţii universale:

i) derogări ii) drepturile de anterioritate iii) ~ determinate de considerente neeconomice (Art.XX şi XXI) : securitate,

ordine publică, sănătate publică, morală, patrimoniu culturaliv) clauza de neaplicare (Art.XXXV)

specifice: - faţă de regula nediscriminării: ►clauza naţiunii celei mai favorizate

constituirea de zone de liber schimb sau uniuni vamale între membrii OMC - Art. XXIV GATT (cu respectarea anumitor condiţii) acordarea de preferinţe comerciale ţărilor în curs de dezvoltare sau între ţările în curs de dezvoltare – “Clauza de abilitare” (1979, rezultat al “Rundei Tokyo”)

► regimul tratamentului naţional- achiziţiile de către agenţii guvernamentale pentru utilizări proprii şi nu pentru

revânzare sau încorporare în produse destinate comercializării (Art.III:8:a)- acordarea de subvenţii exclusiv producătorilor interni (Art.III :8 :b)

- faţă de regula reciprocităţii: statut special acordat ţărilor în curs de dezvoltare prin "clauza de abilitare" (ţările dezvoltate pot acorda unilateral preferinţe ţărilor în curs de dezvoltare, fără constrângerile prevăzute de Art.XXIV)

- fata de regula transparenţei: măsurile de combatere a comerţului neloial (Art. VI), restricţii din considerente legate de balanţa de plăţi (Art.XII, XVIII), măsurile de salvgardare (Art.XIX)

- fata de regula previzibilităţii: restricţii din considerente legate de balanţa de plăţi (Art.XII, XVIII), măsurile de salvgardare (Art.XIX), modificarea listelor de concesii (Art.XXVIII)

Excepţiile sunt expresia deferenţei faţă de suveranitatea membrilor OMC, care este considerată de către unii autori drept un alt principiu al SCI. Exercitarea lor este subordonată respectării unui alt principiu dedus de doctrină, cel al proporţionalităţii.

PRECIZĂRI CU PRIVIRE LA EXCEPŢIILE “UNIVERSALE”

a. Derogările (waivers)- posibilitate prevazută de Art.XXV:5 pentru « circumstanţe excepţionale neprevăzute de alte stipulaţii ale GATT »- necesită aprobarea cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate- nici o prevedere referitoare la limitarea în timp

În primii 45 de ani de existenţă ai GATT, au fost acordate 113 derogări. 45 mai erau în vigoare la finele Rundei Uruguay.Dispozitiv renovat (în cadrul Rundei Uruguay)- derogările pre-existente au încetat de drept la 31 decembrie 1996- orice noi derogări necesită aprobarea cu o majoritate de 3/4 (în 1995, membrii OMC au convenit să nu recurgă la vot în cazul solicitărilor de derogări, regula consensului funcţionând astfel de facto)- derogări sunt strict limitate în timp şi supuse unor reexaminări anuale

b. Drepturile de anterioritate (grandfather rights) Protocolul de Aplicare Provizorie prevedea aplicarea părţii a II-a a GATT (care cuprinde majoritatea regulilor de conduită) doar "în cea mai mare măsură posibilă fără a contraveni legislaţiei existente". Mai mult, aceste drepturi puteau fi păstrate chiar şi în cazul modificărilor ulterioare ale legislaţiei care o menţineau în contradicţie cu prevederile GATT (deşi anterioritatea legislaţiei dispărea), atâta vreme cât - pe ansamblu - gradul de incompatibilitate nu era sporit.Au dispărut odată cu caracterul provizoriu al GATT. Art.XVI:4 al Acordului OMC obligă toţi membrii să “asigure confromitatea legilor, reglementărilor şi procedurilor administrative cu obligaţiile” care le revin.

c. Excepţii din considerente neeconomiceInvocarea excepţiilor din considerente de securitate (Art.XXI) nu este constrânsă de condiţii speciale, dar sfera sa de acţiune este totuşi limitată. Măsurile incompatibile cu regulile GATT care sunt justificate în baza Articolului XX se supun principiului proporţionalităţii: trebuie aplicate « de o manieră care să nu constituie o discriminare arbitrară sau nejustificabilă între ţări aflate în condiţii similare sau o restricţie mascată în calea comerţului ». trebuie să fie necesare din perspectiva obiectivului urmăritJurisprudenţa recentă a OMC sugerează că :

- circumstanţele care justifică excepţiile sunt interpretate în mod limitativ- excepţia este cu atât mai justificabilă cu cât se referă la o problemă percepută

ca atare cu mai mare de comunitatea internaţională

d. Clauza de neaplicare (Art.XXXV)- a fost considerată contrapartea indispensabilă a renunţării la cerinţa acceptării de noi membri doar cu unanimitate de voturi- nu poate fi invocată decât la momentul aderării unui nou membru (Art. XIII al Acordului OMC prevede că nu poate fi invocată decât între părţi contractante GATT care invocaseră Art.XXXV şi care nu îşi aplicau prevederile GATT la data constituirii OMC)- spre deosebire de situaţia în GATT, a devenit posibilă invocarea clauzei chiar dacă s-au desfăşurat negocieri tarifare cu ţara candidată, ceea ce poate întări poziţia de negociere faţă de ţările candidate.

ISTORICUL CREĂRII GATT

Februarie 1946: Prima sesiune a Consilului Economic şi Social (ECOSOC) al ONU decide constitirea unui Comitet Pregătitor al Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Ocupare

Octombrie-Noiembrie 1946: Londra – discuţii în cadrul Comitetului pe marginea unui proiect de Cartă pregătit de SUA, în consultare cu Marea Britanie şi Canada

Aprilie-Octombrie 1947: Geneva – negocieri tarifare destinate să permită măsuri timpurii de liberalizare a comerţului, concretizate în semnarea, la 30 octombrie 1947, a Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (GATT), de către 23 de părţi contraxctante

Noiembrie 1947: Havana – deschiderea Conferinţei, în prezenţa a 54 de ţări participante (din cei 61 membrii ONU din acel moment)

1 Ianuarie 1948: GATT intră în vigoare, pe baza unui Protocol de Aplicatre Provizorie

24 Martie 1948: Havana - ia sfârşit Conferinţa; Carta Organizaţiei Internaţionale a Comerţului este semnată de 53 participanţi

Decembrie 1950: SUA retrage Carta de la Havana din procedura de ratificare, pecetluind eşecul definitiv al creării OIC

ISTORICUL NEGOCIERILOR DESFĂŞURATE SUB EGIDA GATT

Runda Perioada Nr. ţăriparticipante

Valoarea comerţului vizat

(mld.USD)

Reducere medie a taxelor vamale

(%)

Nivel mediu al taxelor vamale

ulterior (%)Geneva 1947 23 10 35 n.a.Annecy 1949 33 n.a. n.a.Torquay 1950 34 n.a. n.a.Geneva 1956 22 2.5 15Dillon 1960-61 45 4.9 n.a.Kennedy 1962-67 48 40 35 8.7Tokyo 1973-79 99 155 34 4.7Uruguay 1986-93 117 464 38 2.9Sursa: Nigel Grimwade, Multilateralism and Regionalism, în International Trade, Routledge, 2001

"TARELE" GATT caracterul provizoriu

lipsa de forţă coercitivă (mecanism de reglementare a diferendelor ambiguu, lent, cu regim "moale" de sancţiuni)

cuprindere limitată, în termeni de:- categorii de bunuri (când presiunile politice interne sau cererile grupurilor de

interese deveneau covârşitoare, regulile au fost ignorate; e.g., produsele agricole şi produsele textile)

- state participante (componenţa iniţială a GATT reprezenta 42% din venitul mondial. În anul 2000, anterior aderării Chinei, se ajunsese la 77% din venitul mondial, iar dacă totate ţările care au facut cerere de aderare vor fi primite, se va ajunge la 98%).

- domenii, arii de probleme (ceea ce, in unele opinii, ar conduce la o relaţie dezechilibrată din punctul de vedere al posibilităţilor reciproce de acces pe piaţă)

caracterul "a la carte" (free riding): posibilitatea de a fi asumate doar obligaţiile considerate convenabile, fara a pierde avantajele decurgand din respectarea altor obligaţii de catre alte părţi contractante- mai puţin de 1/3 din participanţii la Runda Tokyo îşi asumasera obligaţiile decurgând din Codurile de conduită semnate cu acel prilej (« balcanizarea » comerţului internaţional)

ORGANIZAŢIA MONDIALĂ A COMERŢULUIElemente de continuitate:

1) clauza din Carta OMC care menţionează importanţa precedentelor din perioada GATT (luare decizii, uzanţe diplomatice, jurisprudenţă)

2) o parte din rezultatele "Rundei Uruguay" sunt construite pe fundaţiile aşezate în cadrul "Rundei Tokyo"

3) "GATT 1994" este o reproducere fidelă a "GATT 1947"1

4) “grosul” obligaţiilor membrilor nu sunt faţă de Organizatie ca atare, ci faţă de ceilalţi membri (obligaţiile fata de OMC propriu-zisă sunt limitate: participarea la mecanismul de examinare a politicii comerciale, obligaţii administrative – e.g. contribuţia la bugetul organizaţiei)

Elemente de noutate: caracterul definitiv (înlocuieşte caracterul provizoriu, implicit şi clauzele de anterioritate) caracterul de angajament unic (toţi semnatarii sunt ţinuţi să respecte ansamblul regulilor şi disciplinelor convenite); o anumită flexibilitate este acordată ţărilor în curs de dezvoltare prin intermediul perioadelor de tranziţie cuprindere mult extinsă , din punctul de vedere al :

- sectoarelor acoperite (servicii, textile, agricultură)- problematicii reglementate (drepturi de proprietate intelectuală, investiţii)

trăsături instituţionale mai accentuate: e.g., conferinţa ministerială întrunită cel puţin o dată la 2 ani (ad hoc şi cu lungi hiatusuri, anterior); circa 40 de consilii, comitete, sucbcomitete, grupuri de lucru etc (de circa două ori mai multe decât anterior) caracter structurat al negocierilor: calendarul negocierilor este prestabilit, negocierile se desfăşoară cu regularitate la niveluri determinate caracter automat al mecanismului de reglementare a diferendelor caracter tot mai "legalist" (deplasarea accentului obligaţiilor asumate de la acordarea de concesii specifice, la reguli de conduită; e.g., acordurile "TBT", "SPS" sau "TRIPs" nu au nimic de-a face cu principiul schimbului de concesii echilibrate intre parti )

Structura tratatului ("Actul Final ") Clauze (dispoziţii instituţionale şi procedurale) Anexe~ 1: "Acorduri Comerciale Multilaterale" (obligatorii)

- Anexa 1 A: GATT 1994 + 12 acorduri :Agricultură; Textile-îmbrăcăminte; Măsuri sanitare şi fitosanitare; Obstacole tehnice; Investiţii legate de comerţ ; Inspecţie înainte de livrare; Salvgardare; Antidumping ;

1 Motivul redenumirii este de ordin procedural: o amendare formală a GATT 1947 presupunea îndeplinirea unor formalităţi care riscau să amâne intrarea în vigoare a Acordului OMC

Subvenţii şi măsuri compensatorii;Reguli de origine ; Evaluare vamală; Licenţe de import - Anexa 1 B : GATS- Anexa 1 C : TRIPs

~2: Înţelegerea privind Reglementarea Diferendelor ("DSU")~3: Mecanismul de Examinare a Politicii Comerciale ("TPRM")~4: Acordurile plurilaterale (Achiziţii publice; Comerţ cu aeronave civile)

Ierarhia acordurilor- în caz de conflict între "clauze" şi "anexe", prevalează "clauzele"

(posibilitatea este însă mai degrabă teoretică, întrucat "clauzele" se referă la aspecte procedurale şi instituţionale)

- în caz de conflict între "GATT 1994" si oricare din celelalte acorduri incluse în Anexa 1A, prevalează cele din urmă (existenţa de nesincronizări este posibilă, multe din aceste acorduri avându-şi originea în « Codurile » negociate în cadrul Rundei Tokyo, care urmau să opereze independent de GATT 1947)

- în caz de conflict între Anexa 2 şi oricare dintre celelalte anexe, prevalează prima

ARHITECTURA INSTITUŢIONALĂOMC este o "instituţie minimalistă, având prerogative legislative şi executive foarte slabe şi un sistem foarte puternic şi judicializat de reglementare a diferendelor".2

funcţia executivă (punerea în aplicare a angajamentelor asumate de membri): - bazată în mare măsură pe consens;- mari disparităţi între contribuţiile individuale ale membrilor Nevoia de leadership : Trei lideri potenţiali: SUA, UE, Japonia; nu există o viziune comună asupra agendei viitoare la SUA si UE; rezervă faţă de o implicare activă la Japonia.

funcţia legislativă (procesul de negociere, prin care sunt formulate regulile) funcţia judecatorească (sistemul de reglementare a diferendelor)

Anexele 2 şi 3 (DSU şi TPRM) sunt singurele instrumente "orizontale" ale edificiului.

OMC ca organizaţieCaracterul de organizaţie nu a fost avut în vedere la lansarea "Rundei Uruguay"Declaratia de la Punte del Este nu mentiona, referitor la "functionarea sistemului GATT" decat obiectivul relativ modest al "ameliorarii adaptabilitatii GATT, printr-o supraveghere imbunatatita a politicii comerciale a partilor contractante si conferinte ministeriale regulate".

Structura organizaţiei Conferinţa ministerială- organul guvernamental plenar al OMC (corespunde Adunării Generale a Părţilor Contractante ale GATT)

2 Sylvia Ostry: The World Trading System In Dire Need of Reform, CEPS Policy Brief No.24, August 2002

- toate statele membre sunt reprezentate- se întruneşte cel puţin o dată la doi ani Consiliul General- Organul suprem între sesiunile Conferinţei Ministeriale (preia funcţiile exercitate anterior de Consiliul GATT)- poate exercita majoritatea funcţiilor Conferinţei Ministeriale- se întruneşte aproximativ lunar, iar la lucrările sale participă în medie circa 70% din membrii OMC - se constituie şi în Organ de Reglementare a Diferendelor şi de Examinare a Politicii Comerciale

Asistat de 3 consilii specializateConsiliul pentru Comertul cu Bunuri - Consiliul pentru Comertul cu Servicii - Consiliul

TRIPs Importanţa lor este ilustrată, printre altele, de faptul că nici Conferinţa Ministerală, nici Consiliul General nu pot adopta interpretări ale acordurilor coemrciale multilaterale decât pe baza unei recomandări a Consiliului specializat. Comitete specializate

- ~ Comert şi dezvoltare- ~ Restricţii legate de balanţa de plăţi- ~ Buget- ~ Comerţ şi Mediu- ~ Acorduri comerciale regionale

Secretariatul (condus de un Director General) - staff de 575 persoane: unul din cele mai restrânse secretariate de organizaţii internaţionale (FMI = 2800 ; Banca Mondiala = cca 11000)- buget de 80 milioane USD: mai mic decât al multor ONG care îl critică- rol limitat: agenda sa de lucru este determinată în cea mai mare măsură de membri, prin acţiunea lor la nivelul consiliilor şi comitetelor- acordă asistenţă delegaţiilor ţărilor membre - datorie de imparţialitate/neutralitate - obligaţia statelor membre de a nu încerca influenţarea membrilor secretariatului (nu exista anterior Rundei Uruguay)- poate exprima puncte independente de vedere, prin publicaţiile editate şi luările de poziţie publice ale Directorului General

LUAREA DECIZIILORCarta de la Havana conţinea stipulaţii explicite care dădeau membrilor preconizatei OIC dreptul de a face interpretări cu putere de lege a dispoziţiilor Cartei. În cadrul GATT (care era un tratat, nu o organizatie), prevederile corespunzătoare - conţinute în Articolul XXV : “Joint action” - au fost mult diluate, devenind neoperaţionale.

Acordul OMC reinstituie prerogative explicite de luare a deciziilor în probleme importante, dar induce mai multe complexitate în mecanismele de luare a deciziilor, ceea ce duce la un paradox : exista mai multă flexibilitate în cadrul “Clubului de 23 de membri” decât, actualmente, pentru o organizaţie cu peste 140 de membri.

Metoda principală de luare a deciziilor în cadrul OMC (ca şi, anterior, în cadrul GATT) este consensul. Acest procedeu, nemenţionat explicit (şi nedefinit ca atare) în GATT, a căpătat o consacrare formală în textul Acordului OMC (Articolul IX :1) : « OMC va continua practica luării deciziilor prin consens, care a fost urmată în cadrul GATT 1947 ».

Practica consensului reflectă lipsa de "confort" a părţilor contractante în faţa modalităţii lacunare de descriere a procesului luării deciziilor în GATT. Ea s-a impus şi ca o recunoaştere implicită a nevoii de acord între ţările cu oarecare influenţă şi, mai ales, pentru a evita situaţia în care principalele puteri comerciale ale lumii ar putea fi învinse la vot.3

Consensul este definit drept situaţia în care nici un membru prezent [cvorum de 51%] nu obiectează. El nu este, aşadar, sinonim cu unanimitatea.

Există perspective diferite cu privire la adevărata semnificaţie a consensului. Pozitiv

- este un important facor de legitimare a deciziilor luate- este un mecanism mai flexibil decât regula rigidă a unanimităţii- este avantajos pentru ţările mici, deoarece le sporeşte influenţa în cadrul consultărilor şi negocierilor (tranzacţiilor) care preced luarea deciziilor

Negativ- consacră dominaţia de facto a marilor puteri comerciale : numai acestea au într-adevăr capacitatea de a bloca decizii ;- este tot mai greu de realizat în practică din cauza creşterii numărului de participanţi - promovează o cultură de « informalitate » care încurajează lipsa de transparenţă şi a lărgirii agendei de negocieri- este o formă pasivă de luare a deciziilor : ţările mici, care au dificultăţi în a participa la întruniri, se alătură astfel în mod involuntar consensului- conduce la o eludare sistematică a votului, ceea ce reduce valoarea principiului « un membru = un vot » aplicat în cadrul OMC

Votul este utilizat cu mare parcimonie. Regula fundamentală este “un membru = un vot”.4

Ea conferă procesului decizional din OMC un caracter mai democratic decât în cadrul ONU (unde funcţionează un Consiliu de Securitate, care are şi membri cu drept de veto) sau al instituţiilor financiare internaţionale (unde funcţionează votul ponderat, în funcţie de contribuţia la capitalul instituţiilor. Ţările mici sunt avantajate, ceea ce le sporeşte capacitatea de negociere : ţările în curs de dezvoltare deţin circa ¾ din numărul voturilor în OMC, faţă de sub 40% în cadrul FMI şi Băncii Mondiale.

3 În cadrul UNCTAD, s-au întâlnit frecvent « înfrângeri » zdrobitoare ale ţărilor dezvoltate în urma votului, dar fără consecinţe palpabile, rezoluţiile adoptate nefiind obligatorii. Episoade similare în cadrul GATT, unde angajamentele asumate sunt obligatorii, sunt de neconceput.

4 Pentru U.E., numărul de voturi este egal cu numărul Statelor Membre.

Regulile OMC pentru adoptarea deciziilor sunt : unanimitate: amendamente privind principii esenţiale precum CNF sau tratamentul naţional majoritate calificată de 3/4 din membri: derogări (în practică, se rămâne la consens) sau interpretări cu putere de lege ale dispoziţiilor acordurilor majoritate calificată de 2/3 din membri: - buget şi alte probleme financiare- primirea de noi membri- amendamente referitoare la alte principii decât cele generale (Art.I si III GATT

1994 ; Art.2 par.1 GATS ; Art.4 TRIPs) ; un membru poate refuza să accepte (şi, deci, să se conformeze) unui amendament care îi afectează drepturile şi obligaţiile, dar i se poate cere (cu o majoritate de 3/4) să se retragă din OMC; amendamentele acceptate nu vor intra în vigoare decât după acceptarea lor (prin ratificare) de către cel puţin 2/3 din membri, ceea ce – în practică – reprezintă o procedură mai dificilă decât interpretarea, în ciuda cerinţei de vot mai puţin exigente

majoritate simplă: unde nu se specifică altfel

În majoritatea cazurilor menţionate mai sus (interpretări, amendamente, primirea de noi membri), nu se trece la vot decât după ce s-a încercat (şi, la capătul unei perioade rezonabile de timp, nu s-a reuşit) să se ajungă la consens.

LEGITIMITATEA SCI Esenţială, în condiţiile în care nu există forţă coercitivă exercitată colectiv, iar respectarea regulilor se bazează pe cooperarea şi supunerea voluntară a statelor suverane. Are o importanţă în creştere:

- sfera de competenţe a OMC s-a lărgit (geografic şi ca probelmatică)- în domeniul relaţiilor internaţionale are loc o tranziţie de la sistemul « ierarhiilor

compartimentate »5 la un sistem mai complex şi mai fluid

Legitimitatea este de două feluri : normativă (formală) şi socialăA. Legitimitatea normativă derivă din « legitimitatea individuală a fiecărui stat membru »6 autorităţile sunt legitimate prin alegeri şi reprezintă statul în relaţiile internaţionale, făcând astfel posibile :

- desfăşurarea de negocieri internaţionale - izolarea procesului de formulare a politicii comerciale faţă de grupurile de

interese (preponderent, protecţioniste). angajamentele asumate pe plan internaţional sunt acceptate pe plan intern prin procedurile de ratificare a tratatelor

5 Resortisanţii unui stat nu interacţionează cu cei ai altui stat decât prin intermediul guvernelor lor. Se formează « cluburi » pe arii de probleme.7 Ernst-Ulrich Petersmann: Challenges to the Legitimacy and Efficiency of the World Trading System: Democratic Governance and Competition Culture in the WTO, Journal of International Economic Law, 7:3, 20046

B. Legitimitatea « socială »Presupune acceptare şi sprijin public şi depinde de: eficienţa rezultatelor obţinute transparenţa proceselor prin care se obţin aceste rezultate gradul de participare a tuturor actorilor interesaţi

Critici la adresa legitimităţii SCIa. Caracterul nedemocratic Din punct de vedere intern : asumarea de angajamente internaţionale limitează marja de manevră şi opţiunile succesorilor la guvernare guvernele nu reprezintă integral şi cu fidelitate toate interesele interne afectate de rezultatele negocierilor : « Arareori alegerile se câştigă sau se pierd pe seama unei singure probleme, şi cu atât mai rar se întâmplă ca această problemă să se refere la poziţiile adoptate de autorităţi în negocierile comerciale internaţionale »7 caracterul de « club » al negocierilor comerciale internaţionale determină o contribuţie inegală a miniştrilor la formularea politicii guvernamentale în multe cazuri, statele membre ale OMC nu satisfac cerinţele unor regimuri democratice

- această situaţie nu este o anomalie, iar încercarea de a « tria » participanţii pe asemenea considerente ar duce la mari dispute şi ar înfânge aspiraţia de universalitate a sistemului

- în plus, democraţia nu este un panaceu : cel mai protecţionist tarif vamal al SUA (Smoot-Hawley Act, 1929) a fost croit în funcţie de interesele particulare ale electoratului

Din punct de vedere extern- statele membre şi-au cedat suveranitatea unei structuri supranaţionale : « o organizaţie internaţională neelectivă, compusă în principal din reprezentanţi ai altor ţări, care ia decizii ce afectează semnificativ condiţiile economice şi sociale » [Baldwin (2002)] - obligaţiile asumate pe plan internaţional au un caracter tot mai intrusiv asupra politicilor interne (extinzându-se dincolo de limitele rezonabile ale noţiunii de comerţ internaţional), întinderea şi conţinutul exact al lor nu pot fi determinate cu precizie de la bun început (existând un proces de « clarificare » prin mecanismele de reglementare a diferendelor), iar nerespectarea obligaţiilor comportă costuri mai mari din cauza procedurii întărite de reglementare a diferendelor) - instituţia supranaţională nu este supusă unor mecanisme eficace de tragere la răspundere (accountability)

Aceste critici neglijează faptul elementar că raţiunea de existenţă a OMC este de a constrânge libertatea de mişcare a statelor în raporturile comerciale internaţionale, supunându-le conduita unor reguli la formularea cărora ele au o contribuţie esenţială. Există un compromis inerent între suveranitatea naţională şi cooperarea internaţională:

7 Kamal Malhotra et al: Reforms to the Global Governance of Trade, în “Making Global Trade Work for People”, UNDP, 2003

orice asumare de obligaţii pe plan internaţional se traduce printr-o limitare a marjei de manevră a unui stat. Pe de altă parte, există numeroase « supape de siguranţă » care să permita regulilor interne să prevaleze atunci când interese foarte importante sunt în joc.

În plus, OMC are o structură care în nici un caz nu o pune în situaţia de a «  dicta » conduita membrilor săi şi nici măcar pe a celor mai slabi dintre aceştia): nici Directorul General, nici Secretariatul nu au putere de decizie ; bugetul este limitat ; personalul este restrâns.

« Dacă OMC ar fi existat în forma actuală de peste 50 de ani, fără posibilitatea membrilor săi de a se retrage, ar fi fost un motiv de mare îngrijorare. Dar, devreme ce toţi membrii săi au luat decizia să adere în ultimii 5 ani, iar regulile nu s-au modificat între timp, înseamnă că nu există o adevarată problemă ».8

b. Lipsa de transparenţăProblema transparenţei în sistemul comercial multilateral are două faţete. transparenţa măsurilor adoptate de statele membreEste o obligaţie explicită a părţilor contractante, menţionată explicit în textul GATT 1994  (Articolul X) : « legile, reglementările, sentinţele judecătoreşti şi deciziile administrative cu aplicabilitate generală … vor fi publicate prompt ».În contrast, OMC nu este supus nici unei obligaţii similare. măsura în care alte entităţi decât statele membre au acces la informaţiile privind activitatea OMC OMC este considerată instituţia cel mai puţin deschisă către public dintre organizaţiile economicei internaţionale cu vocaţie universală. Acest « excepţionalism » al OMC este asumat în mod deschis de organizaţie. Consiliul General arăta în 1996 că OMC are un caracter special, care decurge din dubla sa calitate de tratat interguvernamental care dă naştere la drepturi şi obligaţii şi, respectiv, forum de negociere. Această opacitate atinge uneori dimensiuni nerezonabile : restricţionarea accesului organizaţiilor interguvernamentale din domeniul politicilor de mediu la lucrările Comitetului pentru Comerţ şi Mediu, care au ca obiect tocmai clarificarea problemelor de interes comun.

Argumente pro :- confidenţialitatea este adesea esenţială pentru a permite succesul negocierilor - lipsa de transparenţă permite realizarea de acorduri globale (pachet), care sunt dificil de dezagregat până la nivelul de competenţă al altor instituţii interne- în absenţa informaţiilor, este mai dificil pentru grupurile de interese să se mobilizeze pentru a încerca să influenţeze conţinutul înţelegerii ; pe de altă parte, transparenţa superioară poate să mobilizeze pe cei dezavantajaţi, în măsura în care aceştia ajung să sesiseze costurile la care sunt supuşi

Argumente contra :

8 Alan V.Deardorff, Robert M.Stern: What the Public Should Know about Globalization and the World Trade Organization, Research Seminar in International Economics, University of Michigan, Discussion Paper No.460, 20 July 2000

- lipsa de transparenţă este utilizată de insideri ca un mijloc de întărire a propriilor poziţii- nu este posibilă tragerea la răspundere a negociatorilor pentru tranzacţiile încheiate, deci nici decelarea măsurii în care au promovat interesele celor pe care îi reprezintă

- absenţa « memoriei instituţionale » care să permită reconstituirea modului în care a fost tratată o anumită problemă, atunci când apare necesară clarificarea mai bună a intenţiilor negociatorilor

c. Bariere în calea participării « societăţii civile »Articolul V :2 al Acordului OMC prevede posiblitatea Consiliului General de a face aranjamentele necesare pentru cooperarea cu organizaţii neguvernamentale (ONG). Această facultate a fost utilizată o singură dată.9 În iulie 1996, Consiliul General a adoptat linii directoare care să clarifice cadrul relaţiilor OMC cu ONG-urile. Până în prezent, aceste relaţii s-au referit la : acreditarea ONG pentru a participa la Conferinţele Ministeriale ; organizarea de simpozioane cu participarea ONG pe diverse teme ; informări succinte (briefing-uri) cu privire la activitatea curentă a OMC.

Numărul ONG-urilor cu activitate internaţională a explodat în ultimele decenii : de la doar 176 în 1909, la 28900 în 1993. În cadrul Conferinţelor Ministeriale, numărul ONG-urilor acreditate a crescut de la 108 (Singapore – 1996), la 966 (Cancun – 2003)! În aceste condiţii, este imposibilă realizarea exhaustivităţii, iar un sistem bazat pe cooptarea doar a unor ONG nu ar face decât să genereze noi probleme de legitimitate. De asemenea, ONG-urile sunt extrem de eterogene, atât ca preocupări, cât şi ca poziţii susţinute şi ideologie. Unii autori10 disting între « familia de la Rio » (ONG dispuse să se angajeze în dialog) şi « familia de la Porto Allegre (radicali, anti-instituţii).

Pretenţia de reprezentativitate a ONG este greu de justificat; ele sunt, prin definiţie, purtătoare ale unor interese specifice (care pot fi perfect respectabile). De regulă, ele nu reuşesc să obţină nici măcar o reprezentare simbolică la nivel parlamentar. Mai mult, susţinerea multor ONG-uri cum că ar reprezenta interese globale (« cetăţeni ai lumii ») nu poate fi acceptată, deoarece nu există o « naţiune mondială », cu purtători de interese mondiale.

De asemenea, organizarea internă a ONG nu este ţinută să respecte principii democratice, iar imparţialitatea şi transparenţa lor nu este mai presus de orice îndoială. Există puţine informatii despre sursele lor de finanţare (atunci când acestea nu sunt surse guvernamentale, ceea ce afectează serios pretenţia ne neutralitate a ONG-urilor respective) şi - spre deosebire de alte grupuri de interese constituite (e.g., partidele politice) - obligaţiile lor de informare (disclosure) sunt limitate. Tot mai multe ONG se angajează în furnizarea de servicii remunerate (adesea, fără parcurgerea unor proceduri competitive) ceea ce le pune sub semnul întrebării obiectivitatea, ridicând şi problema tratamentului echitabil în raport cu alte ONG

9 În legătură cu Acordul privind Inspecţia înainte de livrare, pentru care s-au stabilit contacte sistematice cu Federaţia Internaţională a Agenţiilor de Inspecţie şi cu Camera Internaţională de Comerţ.10 Eddy Fougier: Societe civile et enjeux commerciaux, Colloque IFRI-SUSTRA, Paris, juin 2004

În mod aparent paradoxal, ţările în curs de dezvoltare sunt, pe ansamblu, mult mai puţin favorabile decât ţările dezvoltate unei antrenări mai active a ONG-urilor în activitatea OMC, deşi acestea din urmă tind să condamne în primul rând actiivtatea ţărilor dezvoltate. Reticenţa pronunţată din partea ţărilor în curs de dezvoltare este de determinată de percepţia acestora că ONG-urile ar putea reprezenta un « cal troian » al ţrilor dezvoltate, fapt explicabil prin aceea că circa jumătate din ONG-urile acreditate la Conferinţele Ministeriale sunt americane !

Foarte multe ONG (daca nu chiar majoritatea) nu împărtăşesc, ba chiar se opun, principiilor Organizaţiei.

În atari condiţii, participarea ONG-urilor la luarea deciziilor în cadrul OMC riscă să genereze un rezultat şi mai putin legitim decât altminteri sau, cel puţin, ar complica şi întârzia realizarea de acorduri.

d. Excluderea ţărilor mici de la luarea deciziilor

Deşi OMC este singura organizaţie economică internaţională cu vocaţie universală în care ţările în curs de dezvoltare se află în majoritate, touşi ele se plâng că ar fi marginalizate. Argumentele au în vedere:

Rolul pre-eminent al «   cvadrilateralei   » ( Quad ) - forum constituit de summit-ul G7 din Okinawa (1981); grupează miniştrii comerţului din S.U.A., Canada, Japonia şi U.E. (membrul Comisiei Europene responsabil cu resortul respectiv)- creditat cu o mare influenţă în formularea regulilor şi pregătirea pachetelor de soluţii negociate; evenimentele recente (e.g., Seattle) au arătat o anumită reducere a ‘controlului’ exercitat de Quad - luarea deciziilor urmează, în mare măsură, modelul unor cercuri concentrice : Quad în mijloc; “Friends of the Chair” (alte ţări dezvoltate, ţări în curs de dezvoltare precum Chile, Africa de Sud, Singapore) pe nivelul următor; ţări în curs de dezvoltare importante care trebuie convinse (India, Brazilia, Malaysia)- aderarea Chinei schimbă întrucatva automatismele dobândite ale acestui mecanism

Practica reuniunilor informale în " Green room " Reuniuni cu un număr mic de participanţi, care urmăresc să îşi acordeze punctele de vedere. Eventualele soluţii mutual acceptabile identificate sunt prezentate ulterior « plenului » pentru aprobare. 

- iniţial participau membri invitaţi ad hoc de Directorul General îin jur de 8 în timpul Rundei Tokyo);

- în timp, s-a cristalizat un grup auto-selecţionat de 20-30 de ţări (inclusiv în curs de dezvoltare), dar compunerea variază în funcţie de problema în discuţie

Cele mai sensibile reuniuni tip «Green Room » sunt cele desfăşurate la nivel ministerial (numite şi « Miniconferinţe Ministeriale »)

Selecţia participanţilor nu are o bază obiectivă (de obicei participă ţările cele mai active în procesul de negociere), iar participarea tuturor celor interesaţi nu este facilitată (iar uneori este chiar descurajată activ)

Un mecanism ad hoc ajunge să se substituie de facto regulilor stabilite ; reuniunile au un pronunţat caracter informal, dezbaterile nu sunt consemnate, ceea ce ridică probleme de înţelegere de către neparticipanţi a stadiului atins în negociere

Amplifică asimetria dintre membrii puternici şi cei slabi :- pentru ca participarea la « green room » este dezechilibrată- pentru ca este descurajată constituirea formală de coaliţii între ţările în curs de

dezvoltare (impediment aparent depăşit odată cu constituirea « G20 » în cadrul negocierilor Rundei Doha)

din 1987, când a fost desfiinţat « Grupul Consultativ » (constituit în 1975 şi permanentizat în 1979, cu o compunere de 18 ţări din care 10 în curs de dezvoltare), GATT/OMC a rămas fără vreun organ de îndrumare cu o compunere care sa faciliteze formularea de pozitii general acceptabile- ţările în curs de dezvoltare se opun constituirii unui asemenea for (« steering group », « executive board »), deoarece consideră că ar consacra un sistem de reprezentare asimetrică, ce ar submina principiul “un membru, un vot”- în acest mod însă, este facilitat prin omisiune sistemul actual, bazat pe mecanisme informale dominate de cei mai importanţi membri

e. Inegalitatea de tratament şi de mijloace a membrilor OMCŢările în curs de dezvoltare au mai multe motive de nemulţumire. Secretariatul acţionează părtinitor, în detrimentul ţărilor în curs de dezvoltare.

- asumarea tot mai frecventă a sarcinii ca, în absenţa unui document negociat şi aprobat de toate părţile interesate, Secretariarul să ia iniţiative transmiterii celorlalte părţi contractante un document “pe propria răspundere”, al cărui conţinut este mai degrabă voluntarist şi care nu reflectă toate poziţiile (inclusiv cele contradictorii) exprimate de participanţii la consultări

- publicaţiile Secretariatului ajung de regulă la concluzii care care coincid cu pozitiile ţărilor dezvoltate şi există o auto-cenzură a criticilor la adresa acestora

- angajarea activă a Secretariatului în scopul lansării unei noi runde de negocieri comerciale multilaterale, deşi această iniţiativă era departe de a se bucura de un sprijin larg majoritar între membrii OMC

- circa 80% din personalul cu care este încadrat Secretariatul provine din ţările dezvoltate; mai mult, aceşti experţi tind să fie, fără excepţie, economişti neoliberali

Pe de altă parte, personalul Secretariatului nu are dreptul să facă parte din structurile speciale de negocie

Ţările dezvoltate încearcă să influenţeze poziţia ţărilor în curs de dezvoltare prin mijloace mai puţin ortodoxe   :

- presiuni în domenii conexe: acordarea de preferinţe comerciale; asistenţa oficială pentru dezvoltare (care, în ţările cele mai sărace, ajunge să reprezinte până la 40-50% din bugetul naţional; preferinte comerciale; acordurile de împrumut cu instituţiile financiare internaţionale (FMI şi Banca Mondială)- dezavuarea negociatorilor: ţările dezvoltate intervin direct în capitale cand negociatorii de la Geneva ai ţărilor în curs de dezvoltare au poziţii considerate obstrucţioniste Ţările în curs de dezvoltare duc lipsă de resurse (financiare şi uman) corespunzătoare, astefel încât nu pot participa eficient la activităţile desfăşurate sub egida OMC   : - între 25 şi 30 de ţări (cu variaţii de la un an la altul), reprezentând un sfert din numărul total al ţărilor membre în curs de dezvoltare, nu au o reprezentanţă permanentă la sediul OMC din Geneva- numărul mediu de persoane într-o misiune a unei ţări în curs de dezvoltare este de 3.5, dar cu serioase disparităţi : ţările cel mai puţin avansate au, de regulă, un singur reprezentant, pe când misiunile unor ţări ca Brazilia, India sau Thailanda cuprind 10-15 personace ; media personalului acreditat la misiunile ţărilor dezvoltate este de 7.4 în cazul ţărilor dezvoltate (în plus, aceste ţări recurg frecvent la trimiterea de experţi din capitale pentru anumite reuniuni)- numeroase ţări în curs de dezvoltare acreditează aceleaşi persoane pe lângă toate organizaţiile internaţionale staţionate la Geneva (OMS, OIM etc)- un mare număr de ţări în curs de dezvoltare sunt considerate « inactive » pentru că nu şi-au plătit cotizaţiile timp de 3 ani consecutivi; în consecinţă, ele nu pot fi reprezentate în organele de conducere ale OMC şi nici nu pot primi asistenţă tehnică- agenda de lucru este supraîncărcată (au loc până la 40-45 de întâlniri săptămânal), iar multe întâlniri sunt organizate în pripă, astfel încât nu poate fi planficată corepunzător participarea - asistenţa tehnică acordată ţărilor în curs de dezvoltare este insuficientăParticiparea sporadică a ţărilor în curs de dezvoltare este un motiv de seriasă preocupare în condiţiile în care :

- problematica aflată în dezbatere este tot mai sensibilă (măsuri care acţionează în interiorul frontierelor)

- caracterul de angajament unic nu permite nici unui membru să evite să îşi asume anumite angajamente

- imposibilitatea blocării mecanismului de reglementare a diferendelor a eliminat şi ultima posibilitate de derobare de la îndeplinirea obligaţiilor

ÎMBUNĂTĂŢIREA FUNCŢIONĂRII OMCTrei categorii de propuneri fac obiectul dezbaterilor academice.

a. Pentru o funcţionare mai eficientă : instituirea unui Comitetului DirectorPresupune ca membrii OMC să delege o parte din prerogativele lor unui organ reprezentativ alcătuit din 20-30 de membri. Reprezentativitatea acestui organ s-ar asigura în urma selectării membrilor săi pe baza unei combinaţii de criterii (geografic şi de importanţă a schimburilor comerciale). Unii membri ar fi permanent prezenţi în acest organ, pe când ceilalţi ar lua parte prin rotaţie. Responsabilitatea principală a Comitetului Director ar fi de a pregăti terenul pentru luarea deciziilor de către ansamblul membrilor

(consultări, elaborarea de proiecte de documente etc). O asemenea construcţie are marele avantaj (faţă de procesul « green room ») de a face participarea membrilor OMC la pregătirea deciziilor previzibilă şi bazată pe criterii obiective. Principala obiecţie este că un asemenea aranjament ar întări şi mai mult influenţa celor mai importanţi parteneri comerciali, prin locurile permanente pe care le-ar obţine în acest Comitet.

b. Pentru o adâncire a caracterului democratic : revizuirea sistemului de votPresupune restrângerea practicii consensului : « Marile puteri comerciale trebuie să accepte posibilitatea de a fi puse în minoritate, tot astfel cum Franţa şi Germania acceptă ca, din când în când, să fie învinse la vot în Consiliul UE ». [Jacobs (2002)] Metoda « un membru = un vot » are neajunsurile ei, dar alternativele (vot ponderat în funcţie de importanţa economică a fiecărui membru sau număr de voturi bazat pe dimensiunea populaţiei) sunt şi mai puţin practicabile.

O variantă mai puţin radicală : dezvoltarea cutumei de a nu bloca consensul atunci câmd se degajă o « masă critică » de membri care sunt în favoarea unei anumite decizii.

c. crearea unui corp parlamentar al OMCSusceptibil a crea un echilibru între reprezentarea egală a fiecărui membru şi disparităţile de populaţie între membri. De asemenea, existenţa unui asemenea corp ar ameliora în mod inevitabil transparenţa activităţii organizaţiei.

ADERAREA LA O.M.C.Organizaţia Mondială a Comerţului număra, la 28 octombrie 2004, 148 de membri. Alte 25 de ţări sunt candidaţi la obţinerea calităţii de membru. Membrii OMC realizează la ora actuală circa 97% din comerţul mondial, justificând pretenţia de universalitate a organizaţiei.

Avantaje care decurg din calitatea de membru: accesul propriilor exporturi pe pieţele altor ţări ăn conditii de certitudine (rezultat al consolidarii taxelor vamale) şi ameliorate (nivelurile convenţionale sunt, ca regulî generală, mai favorabile decât cele autonome).

acces la un mecanism multilateral de reglementare a diferendelor

sporirea şanselor de succes al proceselor interne de reforma economică:Asumarea de angajamente sub egida OMC reprezintă o "ancoră" împotriva tentaţiilor de revenire în urma şi, totodată, un stimulent suplimentar pentru întărirea capacităţii administrative. Procesul de aderare se constituie, de asemenea, într-o utilă "foaie de parcurs" a reformei economice.

influenţă sporită faţă de terţi 

E.g. : Kirghistanul ia parte la grupul de lucru constituit pentru aderarea Rusiei, putând să ceară şi să obţina consultări şi concesii la care nu ar avea acces daca ar apela la alte acorduri (bilaterale şi plurilaterale) între ea şi Rusia.

Procedura aderării- notificarea formală, de către candidate, a dorinţei sale de a adera - constituirea unui grup de lucru (în funcţie de interesul suscitat, numărul de membri a variat între 20-70)- candidatul prezintă un memorandum privind regimul său de comerţ exterior- au loc negocieri cu părţile interesate (în mare măsură, asupra schemei de concesii tarifare oferite de candidat)- grupul de lucru pregăteşte un raport pe care îl prezintă însoţit de un proiect de Decizie şi de Protocol de Aderare- vot cu majoritate de 2/3 în Consiliul General (Conferinţa Ministerială)

Caz special : aderarea prin succesiune « potrivit termenilor şi condiţiilor acceptate anterior de metropolă ». Mult uzitată in perioada decolonizarii, ea este la originea caracterului vag al celor mai multe angajamente ale ţărilor în curs de dezvoltare. Această facultate a fost uneori facultate refuzata uneori din considerente politice (e.g., Alegeria, care nici până acum nu a devenit membru OMC).

Negocieri de aderareDesfăşurarea de negocieri pentru aderare este o particularitate a GATT/OMC care o singularizează faţă de alte organizaţii internaţionale cu vocaţie universală. Raţiunea ecestor negocieri constă în percepţia că ar fi inechitabil ca o şară admisă în GATT/OMC să beneficieze de avantajele create de 50 de ani de schimburi negociate de concesii, fără a se angaja să se supună la obligaţii echivalente.

Negocierile sunt unilaterale, în sensul că solicitări sunt adresate doar candidatului, nu şi vice versa (devreme ce acesta are acces automat, în virtutea CNF, la ansamblul concesiilor acordate anterior de membrii existenţi).

Negocierile devin tot mai îndelungate (media duratei a depăşit 5 ani), iar cererile adresate candidaţilor sunt tot mai exigente şi presupun angajamente mai oneroase decât cele asumate de membrii existenţi. Exemple : consolidarea tuturor taxelor vamale şi la niveluri sensibil mai mici decât cele tipice pentru ţările în curs de dezvoltare angajamente în domeniul agricol exprimate în MGS (măsură gobală de sprijin), în vreme ce majoritatea ţărilor participante la “Runda Uruguay” (şi totalitatea ţărilor în curs de dezvoltare) avuseseră facultatea de a opta pentru angajamente exprimate ca procent din valoarea producţiei agricole obligaţiile decurgând din condurile de conduită sunt aplicabile integral imediat, fără perioade de tranziţie solicitări frecvente de aderare la acordurile plurilaterale (la care participarea este facultativă)

asumarea de angajamente cu privire la măsuri care nu cad sub incidenţa directă a vreunuia din acordurile aflate sub egida OMC (e.g., eliminarea sau reducerea taxelor vamale de export – în Mongolia, Letonia, Georgia ; renunţarea la unele preţuri controlate, în Bulgaria, , Estonia Panama)

Cea mai dură poziţie este adoptată de S.U.A., probabil din dorinţa de a semnaliza clar intenţiile sale în legătură cu direcţia în care trebuie să evolueze OMC şi, eventual, chiar de a stabili precedente. Exigenţa acestei poziţii permite celorlalţi membri « Quad » să adopte posturi aparent mai moderate. Astfel, UE are o poziţie mai nuanţată, mai ales în raport cu ţările cel mai putin dezvoltate, pentru care a formulat, în 1999, propunerea includerii lor într-un « parcurs rapid » - propunere de "fast track".11

Cazul special al Chinei Negocierile au stabilit un record de durată (15 ani) şi s-au soldat cu destule rezultate atipice. Pe de-o parte, China a putut obţine perioade de tranziţie, înclusiv în ceea ce priveşte maăuri incompatibile cu textul de bază al OMC (GATT 1994). Pe de altă parte, China a fost nevoită să achiseze la menţinerea unor discriminări împotriva sa: - statut "non-market economy" în cadrul procedurilor antidumping/antisubvenţii vreme de 15 ani;- posibilitatea aplicării de restricţii cantitative selective la exporturile chinezeşti pe terţe pieţe- posibilitatea aplicării de restricţii cantitative sub egida ATI (textile) pentru 3 ani suplimentări, ulterior liberalizării depline de la 1 ianuarie 2005.

11 Rezultatele concrete sunt însă nesemnificative, devreme ce doar o singură ţară din această categorie (Cambodgia, în octombrie 2004) a aderat la OMC de la constituirea Organizaţiei, deci în aproape 10 ani de funcţionare.