Serie nouã MUZICAL~ ACTUALITATEA · Serie nouã Ianuarie 12012 (CXXVII) 36 pagini 9 lei D i n s u...

Serie nouãIanuarie 2012

1(CXXVII)

36 pagini9 lei

D i n s u m a r:

Despre muzica românească în lumeŞerban Vasile - debut la Operă

Stagiunea ICRVocea României

Remember STEAUA FĂRĂ NUMEConfesiuni TVR 55

O vedetă a musicalului: Ioana Bitere

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

MUZICAL~ACTUALITATEA

În imagine: Jordi Savall

(foto: David Ignaszewski)

Am

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 1 � Ianuarie 2012

Editorial

Despremuzica

româneascăîn lume

Liviu DĂNCEANU

Dacă ar fi să dăm crezare vorbelorlui Neagoe Basarab, conform cărora lumeaeste ”acea groapă mare plină de curselemorţii” sau părerii lui Caragiale cum călumea e un ”vast bâlci în care totul eimprovizat, totul trecător, nimic înfiinţat de-a binelea, nimicdurabil”, ei bine, atunci trebuie să fim mândri că muzicaromânească nu a ieşit prea mult în lume. Dacă însă luăm încalcul faptul că valorile artei sunetelor se constituie şi sevalidează în prezent doar la scară internaţională, se cade să neîngrijorăm de infirmitatea constantă a componisticii autohtoneexprimată prin timiditatea cu care dă piept cu lumea.

Suntem mereu la jumătatea drumului. Tânjim către lume,conştienţi fiind de forţa de impact a procesului de globalizare,dar ne manifestăm, concomitent, stingheri în dialogul nostru culumea muzicală, alimentând o realitate pe cât de regretabilă, peatât de necruţătoare: muzica românească e foarte puţincunoscută în afara hotarelor etnice. Nu este locul aici să căutămscuze prin care să edulcorăm, într-o oarecare măsură,fenomenul, dar cred că n-ar fi rău să găsim câteva explicaţiicapabile să motiveze inerţiile, de ce nu, să le anihileze, şi săinducă o stare de efervescenţă propice surmontării acesteipăguboase marginalizări (dacă nu chiar izolări !):

1. Datorită mediocrităţii care este, de multe ori, maiagresivă şi mai penetrantă, înglobând un coeficient substanţialmai mare în mecanismele de afirmare globală, decât valoareaautentică, se menţine la noi discrepanţa dintre măsura cu caresunt evaluaţi muzicienii în România şi măsura în baza căreiasunt ei preţuiţi în străinătate. Astfel, multe vedete locale, adulatepe scena internă sunt cvasi-necunoscute în exterior, în timp ceartişti recunoscuţi şi onoraţi de comunitatea profesionalăinternaţională trec aproape ne observaţi în interior. De primii, înmod normal, n-are nimeni trebuinţă, iar de ceilalţi, nefiresc,n-are nimeni cunoştinţă.

2. Introducerea în mentalitatea culturală europeană serealizează, în general, lent, dar inevitabil. La noi, doza deconservatorism funciar, specific, o face aproape insesizabilă,chiar dacă limbajul muzical nu este supus barierelor ridicate denecesitatea unor traduceri (cum e, de pildă, cazul ştiinţei sau afilosofiei), şi nici nu poate invoca inadecvări de ordin ideologic(susceptibile de a fi constituit, în a doua jumătate a veaculuitrecut, o frână în calea circulaţiei valorilor din literatură).

DIN SUMARRomâni în lume 2-3

ONB la 90 de ani 4-5Concert aniversar Leonard 6Concerte... sub lupă 10

Concursul “P. Constantinescu” 11

Portret Maia Ciobanu 12

Recenzii 13-14

Etnomuzicologie 16

Festivalul “I.D. Chirescu” (I) 17

“Steaua fără nume” 20-22

Punctul pe j... azz 23

Bucuriile iernii 26-27

Festivalul “Rock, Jazz, Folk” 28Viorile Gliga - 20 de ani! 29Ioana Damian Bitere 30Salvatore Adamo la Bucureşti 32

Mondo pop 33

Discuri 34-35

3. Riposta prinperplexitate şi, nu de puţineori, prin abandon la uneleinadvertenţe apărute înarticularea judicioasă a culturiimuzicale globale, pare să fiavut cauze îndeobştepremeditate, ce au îndeplinitfuncţia unei deturnări de sensşi semnificaţie a unui procesaltminteri normal şi legitim:breasla compozitorilor români,de exemplu, a constatat custupoare că, de multe ori,dispozitivul conform căruiaprocesul de valorizare şiierarhizare al proprieiperformanţe este supus criticiicomunităţii profesionalemondiale în aceeaşi măsurăcu care şi respectiva breaslă

deţine dreptul de participare la judecata critică aoperelor altora, nu funcţionează. Nu numaiunităţile de măsură diferă, ci însăşi consecinţeleacestor judecăţi de valoare sunt predilectdiscriminatorii.

(Continuare în pag. 2)

2

Românii în lume


Festival “Altrerisonanze -dall’antico al moderno”:

Un regal muzicalla Accademia di

Romania in RomaAccademia di Romania a oferit – între 14 şi 23

octombrie – publicului de la Roma un adevărat regalmuzical: Festivalul “Altrerisonanze – dall’antico almoderno”. Un festival de ţinută, în care alături demuzicieni italieni de primă clasă, au evoluat artişti dinafara sferei europene şi – cel mai important pentrurenumele şi orgoliul organizatorilor – artişti dinRomânia. Programul propus a inclus o trecere în revistăa diferitelor epoci muzicale, de la muzică veche şi pânăla cea a vremurilor noastre, cu lucrări bine cunoscute(chiar dacă în variante inedite, cum este cea pentru 12instrumente şi soprană a Simfoniei a IV-a de Mahler)până la lucrări ce cochetează cu chançons sau cucreaţia populară românească, noi pentru publiculitalian.

Am avut – în deschiderea festivalului –oportunitatea de a o reasculta pe clavecinista CiprianaSmărăndescu (un nume bine-cunoscut publicului iubitor

de muzică veche de la Roma) în calitate de solistă, într-un recital dedicat creaţiei franceze şi italiene pentruclavecin, pentru că apoi să fie parteneră de duo a doimuzicieni de valoare. În primul rând, unul dintrevioloniştii baroci cei mai importanţi la nivel internaţional– Mauro Lopes Ferreira (membru al unor ansambluriprecum Hespèrion XXI, Concerto Italiano, CaféZimmermann, etc.) - în sonate pentru vioară şi clavecinobligat aparţinând unor stiluri şi epoci diferite, de la J.S.Bach, C.Ph.E. Bach, trecând apoi la W.A. Mozart şi J.Haydn, cu o foarte diversă paletă virtuosistică şiexpresivă. A urmat seara de madrigali erotici e amorosidin Italia secolului al XVII-a, în care soprana AngelaBucci (acompaniată de Cipriana Smărăndescu laclavecin) ne-a introdus într-o lume stilistică cu totul

Despremuzica

româneascăîn lume(Urmare din pag. 1)

4. Compozitorul român,nevoit să recupereze şi săamortizeze decalajul faţă deprincipalele culturi muzicaleeuropene, făuritoare de esteticiconsacrate, precum cea aRenaşterii, Barocului, Clasicismuluietc., a acţionat în rafale,intempestiv, fiind constrâns să sarăpeste anume etape şi să gliseze cunon-şalanţă de la o extremă la alta:când se situau sub umbrelasincronismului le era teamă ca nucumva aceasta să însemne odepreciere a caracterului naţional,iar când se simţeau protocronişti

erau bântuiţi de aleanul integrării şiglobalizării. Nu împărtăşesc ideeacă incapacitatea muzicii româneştide a se încadra în concertulinternaţional al valorilor a condus laceea ce unii au numit crizaidentităţii. Credem că, mai curând, evorba despre o hiper-subiectivărepartiţie a sferelor de influenţă şi apieţelor de desfacere. Fie că Europamuzicală vrea sau nu acest lucru,componistica românească are oidentitate ce nu ţine neapărat deacreditarea şi de legitimarea ei înlume.

5. Nu-i mai puţin adevăratcă, în pofida câtorva demonstraţii debune intenţii, prin care creaţiaromânească era invitată la ospeţelegranzilor într-ale vieţii muzicale,lumii puţin îi pasă de muzicanoastră.

Ar trebui, totuşi, să le pesemai mult instituţiilor autohtonespecializate în promovarea arteinaţionale, instituţii care se chinuiecu traducerile din poezie, proză sauteatru, scăpându-le printre degetefenomenul muzical românesc,

poate mai îndrituit acum caniciodată să fie propagat şipropulsat în exterior.

N-am să înţeleg niciodatăcum autori precum Mihail Jora oriPaul Constantinescu sunt totalnecunoscuţi în Occident, iar unKodaly sau Martinu fac înconjurullumii cu muzica lor.

Nu mai departe decâtEnescu are o palidă vizibilitate înraport cu alţi compozitori de aceeaşiteapă (Bartok, Janacek, Prokofiev).

N-aş vrea să plasez într-otonalitate ironică spusele lui JeuneHermite care aprecia lumea drept o”mare sală de spectacol în careproştii fac onorurile de gazdă: râd,dansează, beau, iar cei înţelepţi,dimpotrivă, stau mascaţi într-un colţ,observă totul şi nu spun nimic”. Darnici nu-l pot lăsa deoparte peVoltaire, cel care vedea lumea ca peun ”vast amfiteatru unde fiecare eplasat la întâmplare pe treapta lui şise crede că fericirea supremă seaflă pe treptele de sus. Ce păcat !”

LiviuDĂNCEANU

3

Românii în lume


aparte, nu doar prin intermediul partiturilor propuse, darşi prin harul cu care a prezentat şi explicat publiculuiextrem de numeros inţelesul muzicii propuse.

La numai câteva zile după acest periplu muzicaleuropean, Evangelina Mascardi (chitară barocă) şiLincoln Almada (harpă gezuită şi percuţie), ne-au purtat– pornind din Spania şi ajungând în America de Sud –într-o lume improvizatorică fantastică, pornind atât de lacreaţii populare, cât şi culte aparţinând acestor zonegeografice. Măiestrie ieşită din comun în mânuireainstrumentelor ce deveneau o adevărată orchestră,însă şi o fantezie debordantă în a înveşmânta melodiiaparent simple au entuziasmat publicul.

S-a ajuns şi în secolul trecut, în creaţia luiGustav Mahler, însă nu pentru a asculta o simfonie învarianta originală dedicată unui colos orchestral, ciîntr-un aranjament pentru 12 instrumente şi soprana pecare Erwin Stein îl realiza în 1921 Simfoniei a IV-a in SolMajor. Dacă această variantă a reuşit să suplinească cubrio grandoarea şi varietatea timbrală a orchestreisimfonice mahleriene, meritul a fost în primul al

dirijorului Andrea Riderelli care a ştiut să propună nudoar această inedită variantă, dar şi muzicieni pemăsură, pentru a da strălucire, rafinament şi poezieacestei muzici. Maniera dirijorală sobră şi sigură,extrem de eficientă, o adâncă cunoaştere a partituriimahleriene şi a stilului acestui compozitor au ieşit laiveală în nenumăratele schimbări de tempo şi caracterrealizate cu brio. Un sunet plin de prospeţime,rafinament şi caldură, dar şi de vigoare au caracterizato variantă bazată pe cei mai valoroşi instrumentişti pecare Roma muzicală îi deţine împreună din nou cuAngela Bucci (în ultima parte a Simfoniei). O surprizăextrem de plăcută făcută unei minunate şi extraplinesăli de concert (Oratorio del Caravita) – ca un omagiuadus organizatorilor români – au fost Jocuri populareromâneşti din Transilvania (în varianta pentru 4 mâini)de Constantin Silvestri, interpretate cu spirit şi har decătre Cipriana Smărăndescu şi cine altcineva decât…dirijorul Andrea Riderelli, probabil tocmai pentru ademonstra că dirijorii se încumetă şi la a cânta direct la

un instrument, nu numai la a-i conduce pe ceilalţi.A sosit şi ziua închiderii festivalului, iar cu

aceasta un foarte valoros cvartet de clarinete –ansamblul “Konick” – din România, împreună cupianista Laura Smărăndescu şi Ioan Dobrinescu, încalitate nu doar de conferenţiar, ci şi de compozitor(semnând aranjamentele pentru acest ansamblu aleunor lucrări din creaţia românescă, dar nu numai) şiconductor artistic al ansamblului. Acest “deliciu” sonorascundea o muncă de transcriere şi – mai ales – deinterpretare fantastică. Cele patru clarinete, completateatunci când era nevoie de sonoritatea pianului, ne-aupurtat prin muzici vechi (extrase dintr-un codicetransilvan - Codex Caioni - sau aparţinând lui AntonPann), până la culegeri de folclor semnate Bela Bartoksau transcripţii ale unor melodii interbelice româneşti deo rară frumuseţe. Interpreţii au reuşit nu numai să deaglas unor partituri dificile pentru un astfel de ansamblu,însă şi să ne facă să cunoştem şi înţelegem parfumulstilului muzical românesc. Alături de aceste transcripţiirealizate de Ioan Dobrinescu am ascultat lucrări

originale pentru clarinet şi pian şi una dintre cele maiimportante pagini pianistice româneşti – Pavana deGeorge Enescu – unde sonorităţile ce cochetau cuimpresionismul prindeau viaţa şi culoare în paletasonoră plină de măiestrie a pianistei LauraSmărăndescu. Ghidul călătoriei sonore a fost tot IoanDobrinescu ce a creionat o istoriei a creaţiei româneşti.

Pentru organizarea festivalului Altrerisonanzetrebuie să multumim nu doar Accademiei di Romaniadin Roma, Institutului Cultural Român de la Bucureşti,dar şi asociaţiei “Incontri Mediterranei” din Orte şimuzicienilor ce conduc ansamblul Altrerisonanze,sperând în continuitatea acestui festival, aici în cetateaeternă a culturii, Roma.

Andrea VANNUCCI(traducere din limba italiană “altrerisonanze”)

În imagine Angela Bucci, Cipriana Smărăndescu,Andrea Riderelli, Luca Peverini şi Stefania Mercuri.

4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 1 � Ianuarie 2012

ONB la 90 de ani

Aniversare fără strălucire

Anca FLOREA

Seria manifestărilor menite să marchezeaniversarea celor nouă decenii de lainstituţionalizarea Operei Române din Bucureşti(nicidecum a… Operei Naţionale, cum apare notat pe„fluturaşul-program”) a debutat cu un concert-spectacol care, sub genericul „Maeştrii scenei lirice”,s-a dorit un omagiu adus tuturor celor care, de-alungul timpului, au contribuit la înflorirea sau măcar lacontinuarea activităţii teatrului care a cunoscut şimomente de glorie şi perioade de penumbră. Partedintre artiştii de altădată aflându-se în sală, urmărind(după aproape o jumătate de oră de aşteptare)evoluţia ansamblului de azi care, cu Iurie Florea lapupitru, a propus o secvenţă (anost realizată) dinTabloul Triumfal din opera Aida de Verdi, solişti fiindbalerinii Laura Blică-Toader şi Gigel Ungureanu,acesta regăsindu-se apoi şi în celebrul Adagio dinactul II al baletului Lacul lebedelor de Ceaikovski,dansând cu eleganţă alături de Bianca Fota,

secondaţi de corpul de balet; iar Cristina Dijmaru şiBogdan Cănilă au ales Pas de deux din Don Quijotede Minkus (incluzând deci şi variaţiile), bineinterpretat, dar mult prea amplu (şi) în raport cu toatecelelalte pagini derulate ulterior.

De ce au fost programate trei soprane la rând,nu am prea înţeles, dar Irina Iordăchescu a „atacat”aria mare din Traviata, Mariana Colpoş a parcurs oarie dintr-o altă operă verdiană – I due Foscari –, iarexcelenta Sorina Munteanu a optat pentru o arie dinAdriana Lecouvreur de Cilea. A urmat tenorul clujeanCristian Mogoşan în Paiaţe de Leoncavallo, tentatastfel de un repertoriu mult prea dramatic pentruglasul său liric, rezolvând însă cu acurateţe dificilapartitură, ceea ce nu pot spune şi despremezzosoprana Andrada Roşu, de asemeneacolaboratoare a ONB, invitată din acelaşi oraştransilvan, etalând, în aria Principesei Eboli din DonCarlo de Verdi, un material generos, dar cu serioasedeficienţe tehnice în registrul grav şi acut; baritonulIordache Basalic a accentuat, în cavatina dinBărbierul din Sevilla de Rossini, latura amuzantă (maiaproape de grotesc), basul Horia Sandu a revenit larepertoriul verdian prin aria din Macbeth, pentru ca,după Intermezzo din Cavalleria rusticana deMascagni, orchestra să-l acompanieze pe tenorulRobert Nagy în aria lui Calaf şi apoi, în companiasopranei Sorina Munteanu şi a corului (pregătit, ca deobicei, de maestrul Stelian Olariu) să susţină finaluldin Turandot de Puccini, dorindu-se o apoteoză aunei seri care a rămas totuşi departe de strălucireaevenimentului, chiar dacă aplauzele au fostentuziaste.

Într-un decor ce alterna draperiile de pluş(evident, roşu…) cu proiecţiile, apelând la costumedin recuzita teatrului, în scenografia gândită dedirectorul Cătălin Ionescu-Arbore care, surprinzător, aapărut notat şi ca… regizor, alături de CristinaCottescu, artişti ai teatrului şi invitaţi (deşi era de

Bianca Fota şi Laura Blică-Toader

Cristian Mogoşanu

5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 1 � Ianuarie 2012

ONB la 90 de aniaşteptat ca un astfel de program să fie oferit exclusivprin propriile forţe) s-au străduit să ne convingă cănivelul actual este… aşa cum este.

La fel de ciudată a fost şi prezentarea citită deMarius Constantinescu, redactor TVR, care s-areferit la istoria Operei privită… prin prismaamintirilor personale, afirmând că în copilărie a făcutcursuri de balet dar… nu i-au plăcut, că ar fi vrut săcânte dar din fericire nu a concretizat acea dorinţă,că a crescut fie în culise, fie pe platourile deteleviziune, deşi firesc ar fi fost să se refere strict laevenimente notabile şi la maeştrii acelei scenei,nicidecum la amintirile şi experienţele personale, maiales că nu s-a regăsit niciodată printre cei implicaţicumva în existenţa teatrului.

Pe de altă parte, enumerarea artiştiloraplaudaţi de-a lungul celor 90 de ani s-a dovedit„încurcată” şi incompletă (cine a făcut oare„listele”?…), asemeni montajului filmat ce cuprindeaafişe şi fotografii din trecutele decenii, dar şi dateincorecte, incredibil fiind şi „saltul” peste anii ’80,decupaţi pur şi simplu din istoria Operei.

De altfel, ciudăţeniile au continuat pentru că,înainte de fragmentul puccinian, prezentatorul aprecizat, probabil în numele conducerii, că în foyervor primi diplome (în ordine alfabetică) doar foştiiangajaţi care au confirmat prezenţa. Adevărul estecă în urmă cu aproximativ o lună s-a trimis prin e-mail şi s-a postat pe site un anunţ prin care cei care

au activat în teatru şi doreau să participe erau rugaţisă contacteze ONB la o adresă de mail sau latelefon, deşi pe de o parte prea puţini dintre ceiajunşi la vârsta senectuţii utilizează computerul şiinternetul, iar pe de altă parte normal era ca ei să fiesunaţi şi invitaţi, nu să… solicite invitarea lasărbătoarea lor!…

În treacăt fie spus, nici titlul serii nu a fost preainspirat, pentru că, referindu-se la „scena lirică”, îiexcludea pe balerini şi coregrafi care… nu se înscriuîn genul liric… Şi „serialul” poate continua chiar princoncepţia zilelor festive, anunţul oficial menţionând

că în 8 decembrie se împlinesc cei 90 de ani de cânds-a ridicat cortina pentru primul spectacol al OpereiRomâne instituţionalizate – Lohengrin de Wagnerdirijat, simbolic, de către George Enescu –, deci erafiresc să fie programat acel titlu şi acum, exact în 8decembrie, dar opera wagneriană se cântă în… 3decembrie, pentru ca în seara aniversară să sederuleze… o Gală de balet! (că tot se scrie despre„scena lirică” şi, oricum, ansamblul coregrafic alteatrului s-a creat câţiva ani mai târziu). Greu de„decodificat” toate acestea…

Cât despre o amplă expoziţie care să încerceo retrospectivă a performanţelor şi artiştilor din toţiacei ani de mare efervescenţă…

În sală am întâlnit parte dintre cei de multăvreme pensionari, prea puţini dintre cei de astăzi, dardin păcate nici în foyer, nici pe scenă nu am simţitvibraţia specifică evenimentului, încărcăturaemoţională şi anvergura pe care Opera nonagenarăşi cei care au slujit-o ar fi meritat-o din plin. Poate lacentenar…

Iordache Basalic

Irina Iordăchescu


În ţară

Între tradiţie şi exotism

Cleopatra DAVID

Două manifestări având în centru muzica din colecţialui Dimitrie Cantemir au fost găzduite de instituţiile deconcerte ale Bucureştiului la un interval de numai trei zile.Organizate de Institutul Cultural Român, spectacolele auîncheiat două proiecte diferite: Când Bizanţul eram noi,realizat în parteneriat cu Asociaţia pentru Cultură şi Tradiţie„Anton Pann”, şi Stagiunea Camerală ICR la Ateneu, alcărei concert final a fost susţinut de Ansamblul HespèrionXXI condus de Jordi Savall

Aceeaşi muzică, abordări diferite

În 4 decembrie la Sala Radio am asistat la unconcert-sinteză, sau, mai degrabă, un concert–conferinţă, în

care au fost alăturaţi muzicieni din toate ansamblurile care auevoluat în Bucureşti de-a lungul acestui an în concerteleproiectului Când Bizanţul eram noi. Formaţia vocal-instrumentală de muzică veche „Anton Pann“ i-a avut astfelinvitaţi şi integraţi pe Kyriakos Kalaitzidis şi PetrosPapageorgiou (ansamblul En Chordais, Grecia), KiyaTabassian (Constantinople, Iran/Canada), Neva Özgen(Anatolia, Turcia) şi Fikret Karakaya (Bezmârâ, Turcia)

Intitulat Între Orient şi Occident, spectacolul adebutat cu discursul lui Constantin Răileanu, liderul formaţieide muzică veche Anton Pann şi doctorand la UniversitateaNaţională de Muzică Bucureşti. S-au acoperit mai multesubiecte, menţionate în caietul program: muzicaprofesionistă din spaţiul românesc, muzicienii din regat,influenţe şi confluenţe muzicale, muzica secolului al XIX-lea.Răileanu lansează o provocare. Pornind de la studiul muziciibizantine, a căutat să descopere muzica laică profesionistădin Ţările Române. Scoate astfel la lumină o muzică modală,destinată ansamblurilor camerale, legată mai mult de spaţiuloriental, dar care s-a stins odată cu tentativele deoccidentalizare care au pătruns inclusiv în muzica de cult.Ori, contribuţia unor compozitori români cum sunt Musicescusau Caudella la dezvoltarea culturii muzicale este discutabilă,

ConcertulaniversarNicolaeLeonard

Mircea ŞTEFĂNESCU

Duminică 11 decembrie, laTeatrul muzical din Galaţi, care poartănumele celui care a fost denumit Prinţuloperetei, un public numeros şi interesata urmărit atent şi emotiv programul deluări de cuvânt şi de pieseinstrumentale şi vocale prin care s-aevocat personalitatea celui celebrat.

Momentul a fost marcat iniţial şiîncă din foaier de lansarea a douăvolume, primul cu titlul Gălăţeni despreNae Leonard şi Teatrul Muzical dinoraşul de la Dunăre şi al doileaTeatrul muzical Nae Leonard, Galaţi,50 de ani, 1956-2006, Valurile muziciila malurile Dunării.

Prezentarea întregului programal serii a fost realizată de Laura Sava,cu un comentariu elevat şi inteligent, lacare s-a adăugat o evoluţie scenicăagreabilă.

Orchestra Teatrului, dirijată demaestrul Gheorghe Stanciu, a făcutdeschiderea cu uvertura opereteiLiliacul de Johann Strauss-fiul. Amapreciat determinarea instrumentiştilor,sunetul de ansamblu şi chiar şiperformanţa unor solişti suflători, şi asta

se referă inclusiv la acompaniamenteleariilor şi duetelor din operete celebre,care au succedat. Maestrul GheorgheStanciu este un profesionist şi uncunoscător prin muzică si pentrumuzică a transformărilor partiturilorsonore în reflexele de arte.

A fost o seară cu muzică deoperetă, în care apariţia tenoruluiAlfredo Pascu, de la Teatrul naţional deoperetă Ion Dacian din Bucureşti, a fostevenimentul însuşi. Alfredo Pascu aimpresionat cu fervoare publicul cuinterpretarea celebrelor succese, arialui Su chong din Ţara surâsului deFranz Lehar şi Zi ţigan din ContesaMaritza de Emmerich Kalman.

Nu este aici locul să transcriuacum întregul program al acestuiflorilegiu. S-au auzit, printre altele,muzici din operetele Leonard de FlorinComişel, Vânt de Libertate de IssakDunaievski, Voievodul ţiganilor deJohann Strauss, Văduva Veselă deFranz Lehar...Alături de Alfredo Pascuau creat momente admirabile tenorul

Adrian Ionescu şi sopranele LianaPodlovschi şi Arlinda Morava, artişti cumult succes la public.

Nicolae Leonard s-a născut la1886, la Bădălan, lângă Galaţi şi a muritla 1928 la Câmpulung. Cu o biografieartistică extrem de bogatăevenimenţial, în mai puţin de 15 ani deintense străluciri pe scena de operetănaţională şi internaţională, şi înconjuratde o neţărmurită admiraţie, NicolaeLeonard este singurul în muzică, cuexcepţia lui George Enescu, a căruimemorie nu intră într-un con de umbră.În acest sens este relevantă reeditareacărţii lui Gaby Michailescu, Leonard,Soldatul de ciocolată, apărută laEditura Muzicală în 1984, în 2009,ediţie bilingvă, româno-franceză, laeditura editura Eikon din Cluj-Napoca.

Nu cunosc nici un titlu deliteratură muzicală din producţia dinacel timp a Editurii muzicale dinBucureşti, care să fi fost reedidat dupăaproape 25 de ani. Sau, altfel spus,să-şi fi păstrat actualitatea.


Meridianetocmai datorită abandonării modalului în favoarea uneimuzici tonale simpliste, într-un moment în care în VestulEuropei se năşteau noi şi diverse limbaje muzicale. DimitrieCantemir şi Anton Pann au fost principalii compozitorimenţionaţi de Constantin Răileanu, care a subliniatimportanţa redescoperirii şi recuperării tradiţiei.

Concertul a fost structurat în trei secţiuni. Prima,dedicată colecţiei Cantemir, a conţinut o serie de peşrevuri(formă instrumentală a muzicii otomane); în cea de cea de adoua au fost interpretate lucrări din secolele al XVIII-lea şi alXIX-lea apropiate de ethosul folcloric românesc sau bizantin,iar în ultima parte s-au cântat creaţii contemporane modale,compuse în spiritul şi în continuarea tradiţiei muzicalemediteraneene şi balcanice.

Peşrev-urile din colecţia Cantemir au fost un prilej dea reasculta solişti din ansamblurile invitate pe parcursulanului 2011. Interpreţi şi cercetători deopotrivă, cei cincimuzicieni au impresionat atât prin tehnica instrumentală, cât,mai ales, prin exploatarea subtilelor intonaţii alemaqamurilor. Pe Kyriakos Kalaitzidis (laută sau ud) şi pe KiyaTabassian (sétar) îi ascultaserăm cu doar două săptămâni înurmă în recitalul dedicat Dîvân-ului persan, iar improvizaţiilerealizate în formula din 4 decembrie au reconstituit atmosferacaldă şi calmă a curţii orientale. Cel mai vârstic invitat, FikretKarakaya, a demonstrat capacităţile tehnice şi timbrale aleçeng-ului (harpa otomană). Impresionante au fost solo-urilela kemençe (instrument cordofon cu arcuş) ale Nevei Özgen.Interpreta strălucit atât în improvizaţii, cât şi în celelaltesecţiuni ale peşrevurilor, sunetul generos colorând - într-o

măsură mai mare decât au reuşit alte instrumente -numeroasele ornamente microtonale. Nu în ultimul rând îlmenţionez pe Petros Papageorgiou, care a redat ritmurileasimetrice ale muzicii orientale variatele instrumente depercuţie: bendir, darbuka şi riq.

Dacă în prima parte a concertului ne-am lăsat vrăjiţide instrumentiştii invitaţi, în partea a doua a fost rândul celorromâni să se afirme. Ansamblul vocal – instrumental AntonPann alătură vioara modernă instrumentelor tradiţionaleorientale, astfel că am admirat-o pe violonista AlinaConstanţa Horez, care, deşi este formată în spiritul muziciiclasice vest-europene (absolventă a Facultăţii de Interpretarea Conservatorului bucureştean) este atât de bine adaptată lasubtilităţile modalului românesc şi oriental. În a doua secţiunea concertului am ascultat lucrări de Anton Pann, VeniaminCostachi, Tanburi Cemil Bey (cu influenţe din modalulfolcloric românesc) precum şi din colecţia MănăstiriiCăldăruşani. Au fost interpretate lucrări instrumentale sauvocal instrumentale, cu momente de improvizaţie, în care dinnou creativitatea lui Tabassian a fost solicitată.

Finalul a aparţinut muzicii „noi“. Dacă în muzicaEuropei occidentale, muzica nouă presupune o inovare

permanentă şi crearea de limbaje şi sonorităţi nemaiîntâlnite,în muzica orientală (cel mai bun exemplu îl dă cea indiană)tradiţia este păstrată, noii creatori găsind că melodia şisistemul intonaţional netemperat sunt resurse inepuizabile.Am ascultat două lucrări compuse de Kyriakos Kalaitzidis(Exile) şi Constantin Răileanu (Ploaie de toamnă), în careelemente de armonie şi polifonie erau grefate pe scărilemodale ornamentate ale muzicii mediteraneene şi bizantine.

Concertul in 7 decembrie susţinut la Ateneul Românde Hespèrion XXI sub conducerea lui Jordi Savall a conţinutlucrări incluse pe albumul din 2010 intitulat Instanbul. DimitrieCantemir. „Le Livre de la Science de la Musique” Et laTradition Musicale Séfarade et Arménienne. Specializat îninterpretarea muzicii vechi, ansamblul a luat naştere în 1974,purtând atunci numele de Hespèrion XX. Activitateaansamblului a constat în descoperirea şi aducerea în atenţiapublicului a multor lucrări aparţinând repertoriului hispanic,dar şi englez sau italian. Componenţa grupului variază înfuncţie de muzica abordată. La concertul de la Bucureşti, încare a fost abordată muzica orientală, au fost prezenţi JordiSavall (liră cu arcuş, rebeg), Dimitri Psonis (santur şi sas),Driss El Maloumi (ud/lăută) şi Pedro Estevan (percuţie),Derya Türkan (kemençe), Yurdal Tokcan (ud), FahrettinYarkin (percuţie), Murat Salim Tokaç (tanbur), Hakan Güngör(kanun), Gaguik Mouradian (kemençe), HaïgSarikouyoumdjian (ney şi duduk), Nedyalko Nedyalkov(caval). Abordarea muzicii orientale de Jordi Savall alăturatmuzicienilor din Turcia, Armenia, Bulgaria şi Maroc constituieunul dintre eforturile sale de a aduce marelui public muzicaveche din zone culturale mai puţin cunoscute. Lucrările dincolecţia lui Dimitrie Cantemir a alternat cu piese sefarde,armeneşti, bulgăreşti şi spaniole. Amestecul acestor muzicis-a dorit o reconstituire a atmosferei multiculturale de lacurtea otomană.

Având loc la scurt timp de la dispariţia sopraneiMontserrat Figueras, soţia şi partenera proiectelor lui JordiSavall, concertul a fost avut o dominantă austeră. Cu toateacestea, culoarea, ritmul şi variaţia nu au lipsit. Spectacolul aimpresionat prin sincronizarea şi precizia matematică ainstrumentiştilor. Ritmurile asimetrice au fost bine reliefateprin alegerea unor tempo-uri echilibrate. Taksim-urile auconstituit veritabile demonstraţii de virtuozitate, audienţa fiindpe rând fermecată de timbrurile dulci ale instrumentelor desuflat (cavalul, ney şi duduk), de agilitatea interpreţilor de udşi kanun, de sonoritatea senzuală a celor două kemençe şi arebeg-ului. Extrem de emoţionante au fost pasajele solisticeale lui Jordi Savall, iar piesele înregistrate cu vocea luiMontserrat Figueras care au încheiat fiecare din cele douăpărţi ale concertului au lăsat în urmă momente de reculegereşi meditaţie.

ConcluziiAm ascultat muzica lui Dimitrie Cantemir în două

concerte în care a fost privită fie de pe coastele Gibraltarului,fie de pe malurile Bosforului, fie de pe plaiurile Moldovei, iarpentru fiecare din cele trei tipuri de muzicieni, aceastămuzică înseamnă altceva. Voi repeta un termen pe care l-amfolosit din abundenţă în prima parte a articolului: microtoniile.Jordi Savall a realizat o călătorie muzicală din zonaMediteranei în Balcani şi Orientul apropiat, însă muzicianuloccidental „abonat” la tonalism, cu greu va reuşi să intre înlumea intervalelor atât de mici şi atât de pline de semnificaţii.Muzicianul oriental îşi urmează tradiţia şi o expune publiculuiinternaţional, încercând să se sustragă fenomenului deglobalizare. Ce se întâmplă cu muzicianul român aflat în faţaunei arte atât de complexe şi rafinate, parţial a lui şi parţialstrăină? Poate va rescrie istoria muzicii?

Alina Horez


Maeştri

Sonorităţiistorice

Sebastian CRĂCIUN

Profesorul dr. Iamandescu, celcare a realizat primele studii demuzicoterapie în România, spunea într-un interviu recent: “Pe muzica barocă,neuronii capătă un ritm specific geniilor”.

Eu am încercat, am sperat şi amfost două zile la rând la concertele dincadrul ediţiei a VI-a a Festivalului demuzică veche, găzduite de salonul deonoare al Muzeului Naţional Cotroceni.

La mine nu cred că a avut efect,însă mi-a plăcut atât de mult încât dacăfestivalul nu s-ar fi terminat aş mai fiîncercat.

În ambele seri, publicul numeross-a bucurat de călătorii în istorie, în careghizi ne-au fost membrii ansambluluibelgian, construit în jurul oboistuluiMarcel Ponseele - Il Gardelino.

European Gala a fost titlulconcertului din data de 29 octombrie2011, care a încercat să arate

diversitatea dialogurilor Europei baroce,aducând în atenţia publicului şapteexemplificări sonore. Itinerariul a plecatdin Paris - Luis-Antoine Dornel, a trecutprin Neapolele lui Galuppi, a continuat înzona nordică reprezentată de olandezulJan Pieterzoon Sweellink, flamandulLeemans de Bruges şi suedezul JohannBerlin, fără a omite marile nume alebarocului târziu: Handel, Bach şiTelemann.

Duminică 30 octombrie, “Lastravaganza” a fost titlul seratei care asurprins spiritul concertului italian şiinfluenţa acestuia în muzica germană şiportugheză. Au fost două seri magice, încare au impresionat instrumentelespecifice timpului, sonoritatea stranie,deosebit de plăcută, de caldă a muziciiacelor vremuri.

Doar două aspecte au fost puţinderanjante: lipsa sonorizării în timpulscurtelor prezentări şi destul de marileîntârzieri cu care au început ambeleconcerte.

Artiştii de mare clasă, câtăomogenitate, câtă acurateţe, câtădragoste faţă de muzică, faţă de sunet,cât respect faţă de creatori. Trebuieremarcat excepţionalul oboist MarcelPonseele, care printre altele ne-a oferit ovariantă a concertului în re minor deAlessandro Marcello, absolut de referinţă.

În final nu-mi doresc decât ca ceide la Mediaval Praxis să aibă şi pe viitorenergie să poată organiza astfel deaduceri ale istoriei în actualitate şi să neofere din nou oaze de reflecţie asupratrecutului nostru muzical.

Camera copiilor de Musorgski

la Studioul experimental de operă şi balet„Ludovic Spiess”

O capodoperă camerală devenită spectacol liric,iată o ipostază mai puţin obişnuită. Şi, totuşi, Studioulexperimental de operă şi balet „Ludovic Spiess” nepropune o astfel de realizare, cu recenta sa premieră desăptămâna trecută, purtând semnătura regizoarei AndaTăbăcaru Hogea. Este vorba despre ciclul cântecelorpentru voce şi pian Camera copiilor, de ModestPetrovici Musorgski, încântătoare evocare romantică auniversului copilăriei. Ideea generatoare a spectacoluluieste, potrivit regizoarei, propunerea de „a povesticântând”. De aici se creează scenariul care urmăreşteproiectul compozitorului (autor şi al textului inspiratorpentru cele şapte piese), relatând mici întâmplăripetrecut în cadrul unei zile de către o fetiţă care setrezeşte, înconjurată de jucării, istorioare, sfaturileDoicii, micile spaime, întprcându-se, la final, în lumeaviselor. Eroina principală, Fetiţa, călătoreşte de-a lungulacestei zile întovărăşită de Doică, dar şi de imaginealupului cel rău, Cărăbuşului uriaş şi pisicuţei Mimi(interpret Alexandru Polihron), Canarului cel lipsit deapărare (dansat de Gloria Barbu), prezenţe imaginarece-i colorează şi înveselesc camera copilăriei. VoceaMartei Cristina Sandu urmăreşte expresiv melodiilemusorgskine, acompaniate de „pianu năzdrăvanu” –Mădălina Florescu, ce o învaţă pe ea şi, implicit, pe

micii spectatori, numele notelor. Doica, actriţa MonicaMihăescu, rezonează la toate aceste evenimente cudelicateţea şi grija omului matur care răspunde desoarta copilului cu dragoste. Întregul reprezentaţiei estenuanţat de forme şi culori sugestive în decor şi costume(două debuturi în scenografia spectacolului, studenteleCamelia Raluca Radu, Andreea Stancu, îndrumate deprofesoara lor, plasticiana Viorica Petrovici) şi, deasemenea, mişcat în paşii de dans sugeraţi prinindicaţiile coregrafei Maria Popa. Aparent, pentruprivitor şi ascultător, întregul pare simplu, firesc, într-oambianţă plină de delicateţe şi voie bună, aşa cum sepotriveşte pentru ceea ce se oferă copiilor invitaţi, poatepentru prima oară, la Operă. Efortul, lucrul la detaliu,susţinerea fiecărei clipe şi legarea tuturor momentelorîntr-un întreg poetico-muzical, presupun însă, dinpartea tuturor realizatorilor aflaţi sub bagheta magică aregizoarei Anda Tăbăcaru Hogea, o dăruire aparte. Înmiezul unei dimineţi de duminică, un răstimp, copii auvenit la acest spectacol aşteptând , de-a lungul luniidecembrie, sosirea darurilor de sărbători, aduse –realitate sau vis ? – de Moş Nicolae, de Moş Crăciun şi,în egală măsură, de artiştii Operei Naţionale Bucureşticare au făcut din Studioul „Ludovic Spies”, pentru unscurt răgaz, o autentică reconstituire a „Camereicopiilor” dintotdeauna. Dacă, printre cei mici, s-au aflatpărinţi şi bunici, iată un prilej de aduceri aminteînduioşătoare a primilor ani, ce le aparţinuseră, cu vise,jocuri şi jucării, asemenea acestui spectacol pe muzicalui Musorgski. Aplauzele tuturor au confirmat reuşita.

Grigore CONSTANTINESCU

Marcel Ponseele


Pe glob

Din Persia,prin Canada, la Bucureşti

Cleopatra DAVID

Muzica clasică a spaţiilorextraeuropene este un domeniu fascinantşi total diferit de cel în care suntemeducaţi. M-am apropiat iniţial de muzicaindiană şi am descoperit o artă complexăşi elaborată, construită pe cu totul alteprincipii decât cele pe care le învăţăm înConservator. Sunt două mari stiluri înmuzica indiană: cel din Sud, denumitKarnatik, continuator al tradiţiei muzicaledin Antichitate, şi cel din Nord, Hindustani,care a fost influenţat de muzica persană.Studiind chiar şi superficial teoria muziciiindiene, un lucru atrage atenţia:organizarea materialului muzicalîn 22 de microintervale, organizarefolosită şi de muzica bizantinăteoretizată de Anton Pann.

Şi iată că se deschid noiporţi şi se nasc noi întrebări.

Dacă la muzica indianăavem acces mai mult sau maipuţin datorită lui Ravi Shankar sauAmjad Ali Khan, ambii exponenţi aistilului Hindustani, muzica clasicădin alte locaţii asiatice este multmai puţin cunoscută.

Institutul Cultural Românîn parteneriat cu Asociaţia pentruCultură şi Tradiţie „Anton Pann” aorganizat în acest an seria demanifestări sub genericul Când Bizanţuleram noi, al căror scop a fost promovareamuzicii vechi din spaţiul est-european şimediteranean. Cel de al şaptelea concertal proiectului a avut loc la sediul ICR înseara zilei de 18 noiembrie şi a purtatnumele Dîvân-ul persan. Astfel, muzicaveche persană a fost ascultată îninterpretarea ansambluluiConstantinople, ai cărui membri provindin Iran, Turcia, Grecia dar şi Canada(ţara de reşedinţă). Lucrările prezentate înrecitalul de la ICR fac parte din colecţiiimportante precum MSS (Macmua-i Saz uSuz Ali Ufki Bobowski), Colecţia Cantemir,sau Codex 259 Monastère de Leimonos(Lesbos, Grecia 1772).

Ansamblul Constantinople a luatnaştere în anul 2001, fiind la început unduo al muzicienilor iranieni Kiya Tabassianşi Ziya Tabassian. Repertoriul îl constituiemuzica veche din spaţiul mediteranean şidin Orientul mijlociu, iar scopul său estede stabilire a legăturilor dintrenumeroasele tradiţii muzicale, activitateabazându-se pe cercetarea aprofundată asurselor istorice. Membru al ConseilQuebecois de la Musique, ansamblul areo activitate concertistică şi discografică

intensă, în anul 2003 fiind numităDescoperirea anului la Opus Gala.

Formula în care a concertat laBucureşti a fost: Kiya Tabassian (sétar,voce), Ziya Tabassian (percuţieacordabilă), Pierre-Yves Martel (viola dagamba), Didem Basar (qânûn) şi KiriakosKalaitzides (lăută).

Evenimentul a avut atât unprogram de sala atractiv (decorat cuturcoaz, culoare care în Iran simbolizeazărenaşterea spirituală) şi care conţineaexplicaţii legate de noţiunile teoretice alemuzicii perso-arabe, dar şi o prezentaredetaliată, ambele realizate de ConstantinRăileanu, liderul formaţiei de muzicăveche Anton Pann şi doctorand laUniversitatea Naţională de MuzicăBucureşti. Am aflat astfel, că, spredeosebire de muzica clasică indiană undeexistă o tradiţie milenară neîntreruptă, înIran, fundamentalismul islamic a oprit însecolul al XVII-lea evoluţia firească aartelor, iar revenirea culturală din secolul

al XIX-lea nu a reuşit să umple golul lăsatde o întrerupere a practicii muziciisavante.

Concertul a debutat cu formulade duo (Kiya şi Ziya Tabassian), în caremuzicienii au realizat o improvizaţie înDastgâh-e Nava. Dastgâh reprezintăsistemul de gândire modală din muzicapersană tradiţională a secolului al XIX-lea.Termenul denumeşte şi un tipar melodicpe baza căruia interpretul elaborează înconcordanţă cu starea de spirit şi ceaemoţională pe care trebuie să o sugereze.La prima vedere, pare a fi un sistemasemănător cu cel al ragas-urilor indiene.Sonoritatea este însă diferită. Sistemulintonaţional, desigur netemperat, are oaltă organizare, iar ornamentelemicrotonale nu abundă, aşa cum seîntâmplă în muzica indiană. Chiar şiinstrumentul folosit de Kiya Tabassian,sétarul (instrument cu corzi ciupite) are unambitus redus şi o sonoritate mult maicaldă, în opoziţie cu timbrul metalic şiposibilităţile tehnice al sitarului indian.Muzicianul a improvizat şi vocal, într-omanieră liberă, neîncorsetată de tipareritmice.

În partea a doua, ansamblul arevenit în formula celor 5 muzicieni

enunţaţi anterior. Desigur, prezenţa violeida gamba pare a nu-şi avea locul în acestansamblu, însă muzicienii au încercatadaptarea instrumentului european lacerinţele melodice şi solistice ale muziciiorientale.

Din zona Dastgâh, muzica amers în cea a Maqam-urilor. Au fostinterpretate două cicluri (Fasil) de câtepatru piese din Colecţia Cantemir, dinprimul făcând parte compoziţii aparţinândlui Acemler (sec. al XVI-lea). Al doileaciclu a conţinut lucrări de Acemler, AghaMo’men şi două piese anonime. Fiecarepiesă avea o parte introductivă (taksim), încare unul dintre instrumentele prezenteavea rol solistic, improvizând în rubato.Foarte interesante în această muzică suntconstrucţiile ritmice, care pot ajunge la128 de timpi, însă intonaţia microtonală amaqam-urilor a prilejuit, cel puţin pentruurechea noastră europeană atât deobişnuită cu acordajul egal temperat, oimersiune în exotism şi senzualitate.

Este impresionantăperformanţa pe care o facmembrii ansambluluiConstantinople, pornind de lacercetarea domeniului şiculminând cu prezentarea în faţapublicului. Starul serii a fost,incontestabil Kiya Tabassian,improvizaţiile sale plasându-se,dincolo de virtuozitate, dincolo dezonă geografică şi de timp.Muzica persană a secolelor XV –XVI a devenit prin sétarul luiTabassian (pentru prima datăauzit în România) o piesăvaloroasă în peisajul transculturalal secolului XXI. Bineînţeles, toţi

cei cinci solişti au demonstrat calităţiletehnice şi interpretative în elaborările pemodurile şi ritmurile muzicii persane,remarcând astfel pe interpreta de qânûn(instrument cordofon ce descinde dinvechea harpă egipteană, întâlnit înpractica muzicală din Orientul mijlociu şiAsia centrală), Dermen Didem, pentruabilitatea şi agilitatea în realizareaimprovizaţiilor.

După călătoria muzicală înOrientul mijlociu via Montreal, aşteptămcu nerăbdare ultimul concert al seriei,care va avea loc la Sala Radio pe 4decembrie şi în care vor fi alăturatemuzica de curte, muzica de oraş şi piesemuzicale contemporane create subinfluenţa muzicii vechi. Felicitând InstitutulCultural Român şi pe tinerii cercetători dela Anton Pann pentru darurile muzicale şispirituale pe care le-au oferit, doresc săcred că acest proiect va avea urmări şi, fiesub eticheta de Muzică Veche, fie sub ceade World Music, vom avea posibilitatea dea experimenta şi contempla, de aici dinEuropa, produsele unor culturi şi tradiţii pecare nu doar curiozitatea sauexcentricitatea exploratorilor le facevaloroase.


Concerte... sub lupă

Brandul DivelorÎn concertul de Crăciun al Orchestrei Naţionale

Radio, organizatorii s-au gândit să aducă, pentru mesajulSărbătorilor, adresat melomanilor, nu Trei Magi de la Răsărit,ci Trei Dive internaţionale – LeontinaVăduva, Ruxandra Donose şi TeodoraGheorghiu. Fiecare şi-a ales ce i-ar plăceasă ofere în dar, cântând, publiculuiromânesc. Momente lirice au aparţinut unuimult apreciat turneu în ţare, întreprins laideea pianistului Horia Mihail, care le-a şiacompaniat în concerte, cu melodiinemuritoare din opere şi operete. Itineraruls-a oprit la concertul bucureştean, după cesuccesul Divelor l-a precedat cu rafaleleaplauzelor de la Iaşi, Cluj sau Timişoara,sugerând într-un fel faima de acum douădecenii a vestitei triadei tenorale. Subbagheta experimentată în repertoriul liric adirijorului Iurie Florea, care a excelat acumîn uverturi gălăgios-dansante ale lui Suppé,s-a derulat în compania orchestrei unprogram ce relua majoritatea pieselorcântate zilele trecute în compania pianistică de excelenţă a luiHoria Mihail. Fiecare solistă a primit dreptul la două arii şicâteva duete „scurtuţe” (Offenbach, Mozart, Delibes), întregulfinalizându-se cu versiunea românească a şlagărului deCrăciun Noel de Adam. Alcătuirea succesiunilor soliste ne-a

redescoperit arii ce au adus faimă interpretelor, precum AnaLugojana pentru Leontina Văduva, Bărbierul din Sevillapentru Teodora Gheorghiu şi, cu mai multe şanse de ovaţii,Carmen, Cenuşereasa pentru Ruxandra Donose. Nu nepropunem comparaţii între evoluţiile celor trei soliste,deoarece fiecare dintre ele a venit la serbarea de Crăciun cu

propria sa glorie, acumulată pe marilescene lirice ale lumii. Importantă a fostideea şi mediatizarea ei, capabilă a reuniun public numeros şi entuziast, dornic sărecunoască valorile noastre adesea lăsatela dispoziţia întâmplărilor şi informaţiiloraleatorii, cum ar fi şi inexistenţa CD-urilorşi DVD-urilor discurilor realizate încolaborări prestigioase. Diva este unsimbol, iar ţara noastră a avut, are şi vaavea mari voci strălucitoare, pretutindeniadmirate. Ceea ce s-a întâmplat în finalullunii decembrie la Radio este un exerciţiude admiraţie pe care al trebui să-l preia şiTeleviziunea (care nu a filmat concertul), şiscena lirică românească (care nu aproiectat un astfel de spectacol), pentru ada şi actualităţii reverberaţiile preţioase aleperioadei de aur de acum câteva decenii,

când arta cântului românesc aparţinea lumii iar spectatoriinoştri trăiau momente memorabile, aşa cum ne-a sugerat şiîn concertul Se Sărbătoare al Societăţii române deradiodifuziune.


Integrale la aldoilea bis –

Alina Nauncef şiLiliana Iacobescu

Andra FRĂŢILĂ

Rareori avem ocazia săîntâlnim pe scenele de concertmuzicieni care să însumeze calităţi pecare le găsesc absolut necesare unuiact artistic desăvârşit. Nu e deloc uşor,trebuie găsit echilibrul ideal întreacurateţea textului muzical, simţire,dăruire şi mai ales modestie.

La fel de rar găsim consecvenţăacolo unde sunt bariere, determinareacolo unde lucrurile nu sunt delocsimple şi o nemărginită dragoste pentrumuzică ce le înnobilează pe toate.

De duo-ul braşovean AlinaNauncef (vioară) şi Liliana Iacobescu(pian) s-a mai auzit cu siguranţă îngeneral pentru numeroasele concertepe care le-au susţinut în aceastăformulă şi în special pentru integralalucrărilor pentru vioară şi pian deGeorge Enescu – încununată şi de alteconcerte cu lucrări enesciene înnumeroase centre culturale din ţară - ,

integrala sonatelor pentru vioară şi piande W.A. Mozart prezentate atât deinspirat în costume de epocă şi nu înultimul rând de integrala sonatelorpentru pian şi vioară de L.v. Beethoven.

Seria de patru concertededicate integralei beethoveniene aavut loc pe parcursul unui ancalendaristic, mai precis pe 10 februarie2010 Sonata op. 12 nr. 1 în Re major,Sonata op. 30 nr. 3 în Sol major şiSonata op. 24 – a Primăverii; al doileaconcert a avut loc pe 28 aprilie 2010 cuSonatele op. 12 nr. 2 in La major, nr. 3în Mi bemol major şi op. 23 în la minor;pe 27 octombrie au fost prezentatepublicului Sonatele op. 96 în Sol majorşi op. 30 nr. 2 în do minor iar ciclul a fostîncheiat pe 12 ianuarie 2011 cu Sonataop. 30 nr. 1 în La major şi op. 47 în Lamajor, renumita sonată „Kreutzer”.Audienţa a fost cucerită de interpretareacelor două muziciene şi de dăruirea cucare au readus pe scenă lucrări maimult sau mai puţin cântate ale mareluiclasic asupra cărora le-au fostimprimate noi sensuri semantice. Toateaceste bijuterii muzicale au fost dăruitepublicului venit în număr însemnat laPalatul Şuţu. Aspectele organizatoricecu privire la sala de concert precum şiatmosfera caldă şi prietenească în cares-au desfăşurat aceste patrumanifestări au fost asigurate cu succes

de gazda noastră de atunci, acumregretatul cineast şi publicist PetruMaier-Bianu, preşedinte al FundaţieiACCUMM şi coordonator alcunoscutului Atelierului de Cultură şiCivilizaţie Universală.

Sprijinul financiar şi nu numai afost asigurat de colaborarea artistelorcu Uniunea de Creaţie Interpretativă aMuzicienilor din România.

Atmosfera a fost una cu totuldeosebită. Am avut plăcerea să prezintaceste concerte din unghiul modest almuzicologului ce încearcă săzugrăvească idei noi cu haine vechiînsă tabloul a fost complet abia cândpianul a răsunat în aula Palatului Şuţuiar vioara i s-a alăturat într-o armoniedesăvârşită. Alina Nauncef esteviolonist în cadrul Filarmonicii dinBraşov şi deasemeni un pedagog iubitîn Conservatorul de sub Tâmpa. Cutoate îndatoririle zilnice care uneoriîngreunează puţin mecanismul acestaatât de delicat al actului artistic, atât eacât şi reputata pianistă LilianaIacobescu – elevă a distinsei AnnaPittiş, prezentă şi ea la concerteleintegralei beethoveniene – reuşesc săse dedice cu consecvenţă ideii de duoavând, iată, rezultate demne deexemplu pentru multe generaţii ce leurmează.

Teodora Gheorghiu


Competiţii

11

Concursul Naţional deInterpretare şi Creaţie

Muzicală „PAULCONSTANTINESCU”

ediţia a XVII-a

Alexandru BĂDULESCU

În zilele de 9-12 decembrie a.c, oraşul Ploieşti a avutloc cea de-a XVII ediţie a Concursului Naţional de Interpretareşi Creaţie Muzicală „Paul Constantinescu”, prestigioasămanifestare muzicală organizată de către Muzeul memorial„Paul Constantinescu”- secţie a Muzeului Judeţean de Istorieşi Arheologie Prahova, împreună cu Filarmonica „PaulConstantinescu” cu sprijinul direct şi generos al MinisteruluiCulturii şi Patrimoniului Naţional, Consiliul Judeţean Prahova,Prefecturii şi Primăriei Municipiului Ploieşti.

Deschiderea concursului a avut loc vineri, 9decembrie, ora 10.00 în sala de concerte „Ion Baciu” aFilarmonici „Paul Constantinescu”.

Concursul este deschis celor mai talentaţi elevi şistudenţi de la liceele şi facultăţile de muzică din ţară şiRepublica Moldova, care studiază vioara, violoncelul, pianul,canto clasic şi compoziţia muzicală.

Juriile de specialitate din cadrul fiecărei secţii aconcursului au fost alcătuite din personalităţi marcante aleartei interpretative şi creaţiei muzicale româneşti, cadredidactice de la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti:Ilinca Dumitrescu, Silvia Voinea, Gabriel Croitoru, MarinCazacu, Olimpia Urs, Anca Iarosevici, Anca Vartolomei, DanDediu, Doina Rotaru, Radu Postăvaru, Mihai Cosma,Octavian Raţiu, Sanda Hîrlav Maistorovici ş.a.

Preşedintele de onoare al concursului a fost ca şi laediţiile precedente prof.univ.dr. Dan Buciu-rectorul de onoareal Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti.

La concurs s-au înscris aproape 100 de candidaţi dinprincipalele centre culturale ale ţării, din Republica Moldova şidin vestita capitală a muzicii europene, Viena.

În urma unei atente jurizări a celor mai buni dintre ceibuni, s-au acordat 66 de premii din care:

21 Premii ISecţia Vioară: Postolache Maria, cls.II, Liceul

„Ciprian Porumbescu”-Chişinău; Bordeianu Teodora, cls.III,Şcoala de Muzică „N.Toniţa” Bârlad; Cucoş Cristian, cls.IV,Liceul „Ciprian Porumbescu”-Chişinău; Botgros Cristian,cls.VI-Chişinău; Bobeico Maria, cls.IX, Liceul „G. Enescu”-Bucureşti; Olteanu Ioana, cls.X, Liceul „Dinu Lipatti”-Bucureştişi Mihai Alexandru, cls.XI, Liceul „Carmen Sylva”-Ploieşti.

Secţia Pian: Zhang Na-Na, cls.I, Liceul „G.Enescu”-Bucureşti şi Chiriac Ioana Daniela, cls.IV, Liceul „OctavBăncilă”-Iaşi;

Secţia Canto: Lupea Bogdan, cls.XII, Liceul „DimitrieCuclin”-Galaţi, Vîrban George, cls.XI, Liceul „Dimitrie Cuclin”-Galaţi, Fang Shuang, anul II master-U.N.M.B, AdrianPrelucan, anul II master-U.N.M.B.

Secţia Violoncel: Lazăr Otilia, cls.II, Liceul „Octav

Băncilă”-Iaşi, Lupaşcu Clara, cls.IV, Liceul „Octav Băncilă”-Iaşi, Ghergu Izabela, cls.VII, Liceul „Bălaşa Doamna”-Târgovişte, Holender Alina, cls.VIII-Viena, Curcă Alexandra,cls.IX, - Bucureşti, Marius Malaneţchi, cls.XII-Chişinău,Precup Adrian, anul I- U.N.M.B., Croitoru Radu, anul III-U.N.M.B.

23 Premii II Secţia Vioară: Muşat Maria Damiana, cls.I,

Smărăndescu Sofia, cls.I, Burdihoiu Mario, cls.II, BăluţelIulian, cls.V, Semeniuc Alexandru Adrian, cls.VII, Cazacu IuliaAdriana, cls.X - Liceul „George Enescu”-Bucureşti, PîrleaIoan Octavian, cls.V, Liceul „Tudor Ciortea”-Braşov,Pandelescu Mădălin, cls.VIII, Liceul „Carmen Sylva”-Ploieşti,Reuţ Mihail, cls.IX, Liceul „Ciprian Porumbescu”-Suceava,Osipenco Dana, cls.XII-Chişinău şi Barabancea Radu-Marian, anul II-U.N.M.B.

Secţia Pian: Mănica Emilian Gabriel, cls.VI,Liceul„Dinu Lipatti”-Bucureşti.

Secţia Canto: Sălăjan Emanuela, cls.XII, RaduŞtefania Mădălina, cls.X- Liceul „Dinu Lipatti”, Cârstea ElenaDaniela, anul II, Secioreanu George, anul I-U.N.M.B.

Secţia Violoncel: Ciulin Ale, cls.VI,Liceul „OctavBăncilă”-Iaşi,Enache Dragoş, cls.VII, Şcoala de Muzică„IosifSava”-Bucureşti, Maksay Csaba, cls.VII, Liceul „SigismundToduţă”-Cluj, Milcu Marilena, cls.XII-Bucureşti, HarabaruAdrian, anul I-U.N.M.B.

18 Premii III Secţia Vioară: Zhang Na-Na, cls.I, Liceul „G.

Enescu”-Bucureşti, Croitor Alexandrina, cls.II, Liceul internat„Ciprian Porumbescu”-Chişinău, Pavlinciuc Dimitri, cls.II,Liceul internat „Ciprian Porumbescu”-Chişinău, AdămăchioaeHerţanu Ştefana, cls.III, Liceul „Dinu Lipatti”-Bucureşti,Pandelescu Andreea cls.IV,Liceul „Carmen Sylva”-Ploieşti,Oboroc Ana, cls.V, Liceul internat „Ciprian Porumbescu”-Chişinău, Simion Gabriel Nicolae, cls.VII, Liceul „GeorgeEnescu”-Bucureşti, Gabrian Adriana Petruţa, cls.VIII,Belinschi Tinca, cls.IX, Liceul „Sigismund Toduţă”-Cluj,Chetreanu Nicoleta, cls.IX, Liceul internat „CiprianPorumbescu”-Chişinău, Mitu Martha Maria, cls.XI, NegruGabriela, cls.XI, Grumeza Vadim, cls.XII - Liceul internat„Ciprian Porumbescu”-Chişinău.

Secţia Pian: Grigorenco Victor, cls.VIII, Liceulinternat „Ciprian Porumbescu”-Chişinău.

(Va urma)


Muzica româneacă

Arta(Auto)Portretului

Carmen POPA

E un exerciţiu de autocunoaştere/ cunoaştere/recunoaştere,… de formare/ afirmare,… de armonizarecu sine/ cu lumea,…sau cea mai subtilă cale de a teregăsi! Autoportetul a fost şi rămâne un fenomen artisticcomplex, captivant, o întrebare şi un răspunsdeopotrivă...

Portretul componistic al Maiei Ciobanu, găzduitde Salonul de Muzică (ce inspirată titulatură) alMuzeului Naţional “George Enescu” a fost conceput şis-a manifestat subtil, firesc, persuasiv, la înalte cotevalorice, intens (prin fiecare lucrare prezentată)asemeni unui mediat/dedus autoportret componistic.

Mediul electroacustic e o constanta a limbajului– atat de adânc ancorat în actualitate – alcompozitoarei, care, prin “tuşe” generate deconglomerate electroacustice specifice, imaginează,într-o manieră proprie, inconfundabilă, spaţiulincomensurabil, timpul infinit…Există în muzica MaieiCiobanu o vibraţie gravă, cu total specială, asemenimuzicii sferelor, care te propulsează, pur şi simplu, înspaţiu şi timp, fără spaima de a te pierde…căci TUînsuţi faci parte din Univers…Iar senzaţia indusă deacest fond sonor o resimţi ca pe o inepuizabilă sursă deenergie…fără început…fără sfârşit…ca un izvor de apăvie…

Acoladele ample ale unei existenţe, trasateardent, magistral, de sunetul clarinetului (lui EmilVişenescu), s-au deschis, în aşteptarea implacabilului“Veni-va!” , înscriindu-se dar marcându-şi concomitenttraiectoria unică, în “cosmosul” electroacustic,tulburător prin sonoritatea atât de sugestivă,integratoare, a dualei dimensiuni – spaţio-temporale.

“Decor IV” exemplifică prin intermediul duo-uluiClarinet/Viola, arta detaliului. Interferenţele timbraleinedite, de mare efect, ale celor două instrumente,conferă un farmec deosebit suitei quasi-caleidoscopicede imagini, oglindind multitudinea şi diversitateafaţetelor obiectului contemplat. Minuţiozitateasurprinderii unei palete fine de nuanţe a creat prea-plinul satisfacţiei estetice, prin interpretarea celor doisolişti! Din nou, Clarinetul (Emil Vişenescu) şi Viola(Cornelia Petroiu) au dat contur (cu încântatoaresensibilitate, ductilitate şi autenticitate) portretului – îndevenire.

Jurnal’99 a adus în prim plan aspectul narativ,mult apreciat-prin nota sa personală, în muzica MaieiCiobanu, dar şi pe cel confesiv – decurgând dincaracterul intrinsec al acestui gen artistic. Lucrareaexecelează în suprapunerea şi intersectarea – ambele

spectaculoase – alediferitelor categorii detimp: timp muzical,timp fizic, timpbiologic, timpcotidian, timp astral…Noi înşine (cum justsublinia chiarautoarea) trăim,simultan, pe maimulte palieretemporale. Timpul secontractă, se dilată,se suspendă, sesuprapune, zboară…Violonista CorneliaBronzetti s-a dovedita fi un remarcabilnarator atât princalitatea admirabila asunetului – ceconstituie oriunde şioricând o apreciabilacarte de vizită – cât şiprin serenitateainterpretării –susţinută de unground electroacustic semnificativ, dar şi prin trăireadistinctă, a pluristratificărilor temporale!

“Un interviu şi trei comentarii” încântă princoncizia exprimarii muzicale, prin căldura tonului violei,prin conceptualizarea/abstractizarea limbajului muziciilive, la interferenţă cu cea electroacustică. Încă o dată,Cornelia Petroiu ne-a convins că trăieşte cu pasiune şisinceritate fiecare notă căreia îi dă viaţă, lucru ce-iridică continuu standardul valoric şi îi aduce aprecieriunanime.

Final(izarea) AutoPortretului nu se putea realizafără Manifest elitist I, o mostră ideală de sincretismactual, de tip Multimedia, în cadrul căruia semetamorfozează/sublimează/împletesc – în concepţieGaudi, elemente minerale, vegetale, animale, umane,de la materie la spirit, cu identificarea climax-ului prinstarea (de elevaţie) a spiritului denumita elitism, textulsemnificând, de facto, manifestul Elitismului, prinintermediul căruia muzicianul, omul de cultură MaiaCiobanu îşi rosteşte ferm crezul în rolul şi menireaelitismului/elitelor considerate condiţia sine qua non aevoluţiei societăţii - de oriunde, oricând, în toatedomeniile activităţii umane!

Remarcăm Sunetul excepţional, ce a servitîntotdeauna Muzica – realizat de ing.T.F Cazan!

Ultimele imagini, remanente... m-au ajutat sădescopăr un artist în cel mai profund şi nobil sens alcuvântului, un veritabil explorator al Noului în artă, unmuzician erudit şi de atitudine, un adevărat Om alCetăţii, un reprezentant al Elitei autentice!

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 1 � Ianuarie 2012 13

RecenziiCristina Bărbulescu despre:

Actualitatea spectacoluluide Operă-Balet în Europa

Iată o lectură care uimeşte prin domeniul abordat. Opera îmipare, ca gen, legată de tradiţia seculară a organizării stagiunilor.Autoarea, Cristina Bărbulescu, actualmente coordonatoare aDepartamentului Comunicare din Opera Naţională Bucureşti, a iniţiat,prin intermediul unor studii aprofundate, desfăşurate în Franţa, ocercetare a domeniului care de îndreaptă spre o cunoaştere ceschimă total această imagine. Vorbim de perspectiva contemporană asistemului de existenţă-manifestare al unei Instituţii de spectacolmuzical, altfel spus Opera, teatru liric şi de dans. Pentru aceastăactivitate i-a a fost necesară deschiderea oferită de contacteeuropene în direcţia respectivă, focalizare pornind de la Opera dinParis, cea din Londra, din Geneva sau alte opere europene. Punctelede vedere pe care autoarea le supune discuţiei în volumul săupublicat la Paris, editura L’ Harmattan: Les opéras européensaujord’hui – comment promovoir un spectacle ? suntsurprinzătoare prin ineditul lor. Din terspectivanoastră informală, vorbim despre un aspect aproapeinexistent în discuţiile româneşti privindreprezentaţiile lirice şi de dans, al căror destin seconfruntă, într-o accepţiune virtuală, cu aleatorismul.Ideile pe care le aduce lectura volumului, acumpentru prima în atenţia organizatorilor (directorigenerali, directori artistici, responsabili cu marketingşi consilieri din Ministerul culturii), creatorilor(interpreţi, regizori, coregrafi, scenografi, dirijori) şipublicului sunt reunite însă de editura parizianăL’Harmattan într-un complex tematic divers caproblematică, sub genericul „Muzicile şi câmpulsocial”. Ca să ştim care sunt preocupările actuale aleeditorilor, mi se pare suficient a cita cuvinteledirectoarei acestei colecţii, Anne-Marie Green:„Transformările tehnologice din ultimii cincizeci de aniar repus în discuţie locul ocupat de muzică încotidian. Acum, muzica este omniprezentă în spaţiulca şi în timpul societăţii, implicaţiile sociale şiculturale sunt atât de pregnante încât solicită să fieobservate şi analizate cu atenţie. Seria - în care secuprinde şi cartea Cristinei Bărbulescu - propune să îngăduimcititorilor oportunitatea de a înţelege faptele muzicale drept simptomeale societăţii.”

Dorind prilejul unei discuţii mai ample, să parcurgem totuşiprincipalele probleme supuse investigării şi, fireşte, elucidării moduluide manifestare contemporană a teatrelor de operă (Maisons d’Opéra)din Europa. Primul capitol defineşte specificul actual a ceea ce seconsideră a fi teatrul de Operă-Dans. Autoarea defineşte actualitateastatutului, repertoriului, producţiei, calităţii de spectacol şi structuriipublicului. Se adaugă în dezbatere procesul formativ, de educaţie,precum şi modul de construire a unui program artistic. Urmează uncapitol secund ce studiază definirea Publicului actual de operă. Oobservaţie importantă indică schimbarea radicală a celor carereceptează spectacolul, prag care desparte finalul de secol XIX deprimele decenii ale secolului XX, spre un mod nou de acceptaresociologică a operei. Dispare treptat ideea ritualului social alpublicului care vine la operă, căci interesul se îndreaptă mai mult spreinterpret, spre lucrare, altfel spus, luminile observaţiei părăsesctreptat sala în favoarea scenei. O aspectologie aparte marcheazăschimbarea amplasamentului claselor sociale, pe plan orizontalpentru cei care privesc doar scena de la parter, pe plan vertical pentrucei distribuiţi în amfiteatru, loji, balcon, pentru a beneficia dereprezentaţie în relaţia observării publicului îmbinată cu mesajulspectacolului. În ansamblu, modificările de public se constată şi înrelaţia spectator-artist, modificare de atitudine care caracterizeazăexistenţa actuală a producţiei Operei. Consecinţa conduce spreambientul modificat şi în concepţia sălii de spectacol liric „italian”, decoloristică preferenţială (combinaţie de roşu şi auriu), în favoarea uneiarhitecturi moderne şi funcţionale care favorizează şi un alt mod decomportament al spectatorului. O anexă a studiilor recente indică şi o

creştere a modului de preinformare în rândul spectatorului care vinela teatru mult mai pregătit în privinţa cunoaşterii lucrării şi ainterpreţilor sau intenţiilor regizorale. Imaginilor reflectând relaţia cuOpera le este actualmente proprie receptarea repertoriului liric şicoregrafic drept consecinţă a spectacolelor retransmise audio prinRadio, video prin Televiziune, precum şi înregistrărilor multiple de CDşi DVD, care completează complexul general al educaţiei muzicaleşcolare şi familiale. În consecinţă, specialiştii relaţiilor publiceidentifică astfel imaginea instituţiei , cumulând astfel mai multerepere: Valorile apreciate de public, Reducerea punctelor slabe prinîndepărtarea aspectelor negative existente încă. În complexulrespectiv ne sunt prezentate numeroase scheme de analiză, cuavantajele şi modificările pe care le oferă concluziile în drumulconstruirii unei imagini favorabile pentru fiecare teatru în parte (logic,diferită de la un reper la altul). Noţiunea de „public” devine astfel unsubiect care propune analiştilor diverse sisteme ce se îndepărteazăde la criteriile tradiţionale, acceptând mai cu seamă ideea de gruparesocială a celor care asistă la un spectacol. Una dintre clasificărileactuale şi, consideră autoarea, reale aparţine cercetătorului J.-L-Fabiani : Publicul constatat, Publicul inventat, potenţial. Urmeazăvarianta clasificării semnalate de Emmanuel Ehis privind Publicul realşi Publicul potenţial. În astfel de procese de observaţie, responsabilul

organizării teatrului trebuie să se preocupe defidelizarea spectatorului, cucerirea publiculuipotenţial, implicând astfel percepţia imaginii teatruluirespectiv şi motivaţia opţiunilor pentru genul deproducţie Operă-Dans. Consecinţele derulăriistudiului condus spre tehnici de relaţii cu publicul princhestionare, discuţii, „focus-group”, observaţii suntparticularizate de Cristina Bărbulescu prinmetodologiile practicate de către două mari „Maisonsd’Opéra-Case de operă” – Opéra Naţional de Paris,Royal Opera House Covent Garden Londra. Suntobservaţii a căror amploare propune deschideri şicătre alte teatre europene, fapt deosebit deinteresant şi în ceea ce priveşte scara vârstelor,motivaţiile de participare, alternanţa vechi şi nou aproducţiei. Conţinutul lucrării este continuat cuCapitolul „Tehnicilor creative ale promovării unuispectacol de Operă sau Dans”. Ni se vorbeştedespre: „domeniile vecine”, problemele promoţiei înfuncţie de „produs, preţ, distribuţie comunicare,publicitate, promovare a vânzărilor, relaţii publice”. Înaceastă direcţie, cercetătorul studiază manifestările

elitismului şi codul exigenţelor, deschiderea spre receptarea unuipublic întinerit, evitarea rutinei şi promovarea modernităţii, facilitareacomprehensiunii produsului liric sau coregrafic şi, nu în ultimul rând,politica tarifelor de acces la spectacol. Desigur, fiecare subtitlu armerita detalii, pentru că suntem invitaţi să le comentăm dinperspectiva marketingului, ceea ce uneori se refuză, considerându-seo relaţionare „tabu” în privinţa producţiei artistice, în comparaţie cucea industrială (fabricarea de CD, DVD etc).

Perioada studiilor pariziene aprofundate i-a permis CristineiBărbulescu să privească prin microscop realitatea aceasta, adăugândlecturi şi contacte cu cei specializaţi în a aduce Opera şi Dansul cătreactualitatea mileniului III. În anexele volumului autoarea adaugă astfelinterviuri deosebit de interesante cu Marie-pierre Faurite, responsabilal serviciului de marketing la Opéra National de Paris, cu SimonMagill, comunication Manager şi Elisabeth Bell, Head of CorporateCommunications Royal Opera House, şi Christopher Park, chargé depublics jeunes, Grand Théâtre de Genéve. Considerăm aceastăcarte, un studiu de sinteză, mai mult decât un proiect. CristinaBărbulescu ne propune să intrăm în realitatea lui AZI, lăsând arhiveleşi rutina să-şi odihnească oboseala în spaţiile trecutului, ale căruivalori culturale şi artistice trebuie însă protejate şi în prezentconcomitent cu noile afirmări creatoare. Principala demonstraţie mi separe a fi ideea că Teatrul muzical - Operă sau Dans - trăieşte şi areviitor, deoarece condiţiile există, elaborate, studiate şi eficiente, casisteme capabile să îi asigure mişcarea, viaţa, evoluţia. După, lecturăiată şi un sfat: neliniştiţi-vă, căutând prezentul care merită toatăatenţia noastră, privind ceea ce Cristina Bărbulescu numeşte Lespectacle vivant – spectacolul viu. Grigore CONSTANTINESCU


Pagina corală

Dirijorul MarinConstantin

Portret eseisticde Viorel Cosma

Lava BRATU

A scrie despre un artist de talia dirijorului Marin Constantinşi despre un fenomen estetic de anvergura coralei Madrigal este „unangajament profesional de imensă răspundere muzicologică”, dupăcum notează Viorel Cosma, autorul volumului Dirijorul MarinConstantin. Portret eseistic. Cartea a apărut într-o ediţie de lux laEditura Magic Print, iar lansarea a avut loc la câteva luni după cemaestrul Marin Constantin „s-a topit în corul stelelor de aur”.Evenimentul a beneficiat de participareapreşedintelui UCMR, Adrian Iorgulescu, aacademicianului Răzvan Theodorescu, adirijorului Horia Andreescu şi a muzicologuluiprof. univ. dr. Grigore Constantinescu. A cântatcorala Madrigal, sub conducerea dirijoruluiVoicu Popescu, el însuşi fost madrigalist.

Subiectul a mai fost abordat de cătreIosif Sava şi Grigore Constantinescu, colegi debreaslă „care au răzbit în interiorullaboratorului lui Marin Constantin […], dând laiveală două cărţi indispensabile oricăruicercetător”. Cartea-sinteză în faţa căreia neaflăm extrage „esenţele tari” ale volumelorexistente deja (inclusiv ale unui volum propriu,reprezentând prima monografie aMadrigalului), la care se adaugă o pedantăactualizare. Avem deci un ópus muzicologic(cu numărul 100 în CV-ul autorului) carerescrie, la zi, monografia „unei personalităţi destatură internaţională” (Marin Constantin a fostAmbasador de Onoare al UNESCO) şi amonumentului artistic pe care l-a creat(Madrigalul a fost declarat, în 1992, Bun alPatrimoniului Cultural Universal). În plus, deoarece MarinConstantin şi Viorel Cosma au fost legaţi de o veche prietenie, sepoate spune că este şi o carte de suflet, a cărei stilistică îmbinăcaracterul ştiinţific cu cel intimist, furnizând informaţii şi sinteze despecialitate, dar şi atitudini în care omenescul înfrânge sobrietateaobişnuită a autorului.

O bună parte din cele peste 300 de pagini ale cărţii „trădează”acribia lexicografului, care pune la dispoziţie un Repertoriu alpieselor interpretate în perioada anilor 1947-2010 (constituind, însine, o adevărată istorie a muzicii în exemple), o Discografie(fabuloasă) şi o Filmografie (de televiziune şi cinematografie).

Extrem de importante sunt capitolele IV (Constelaţiapersonalităţilor dirijorale) şi V (Marin Constantin, personalitate desinteză a muzicii corale româneşti contemporane), derivate dinneastâmpărul expertului în istorie şi critică muzicală: „Cea mai greaşi complexă problemă (ce va rămâne deschisă multă vreme în faţaoricărui biograf al lui Marin Constantin) o socotim plasareamuzicianului în contextul istoric al muzicii româneşti, în vedereafixării locului pe care îl ocupă această personalitate artistică înraport cu marii noştri dirijori de cor din ultimii 200 de ani”.

Zis şi făcut, pasiunea autorului începe a pune în paginăidei forţă şi dezvoltări substanţiale, spre a sublinia „virtuţile care îlparticularizează faţă de marii săi precursori (Gavriil Musicescu,Gheorghe Dima, D. G. Kiriac, Ion Vidu, Marcel Botez, Nicolae Lunguşi Dumitru D. Botez)”. Iată şi direcţiile pe care merge această amplăcercetare: „repertoriile pe care le-au promovat aceşti dirijori”,

„primele audiţii de piese străine şi româneşti ce au figurat pe afişelelor”, „unde şi când au întreprins turnee de propagandă peste hotarea artei româneşti, câte discuri şi eventual, filme documentare, aurealizat cu propriile formaţii, câte elemente tinere au impus pe planintern şi internaţional, ce mijloace tehnice şi artistice inedite aufolosit în realizarea concepţiei interpretative aceste personalităţi deexcepţie, faţă de contribuţiile corului Madrigal şi ale dirijorului său”.

De fapt, cei şapte mari precursori sunt evocaţi în cadrulunui tablou complex, cu zeci de nume de dirijori şi ansambluri, cufenomenul creaţiei corale şi generaţiile de compozitori implicaţi,totul impregnat de spiritul timpului. Automat, aceste aspiraţii pun înmişcare mijloace de lucru diverse, de la cercetarea curriculară şicirculară la analiză, sinteză şi contextualizare, mijloace mânuite cuuşurinţă de condei, talentul clarităţii şi un scop bine definit:realizarea unui portret cât mai complet, holistic, al dirijorului MarinConstantin şi al Madrigalului său. Din această largă abordarefenomenologică decurg concluzii comparative precum:„Identificarea dirijorului de cor cu propria sa formaţie nu a mairealizat-o atât de perfect în muzica românească din trecut […] decâtGavriil Musicescu cu Corul Mitropolitan din Iaşi, la sfârşitul veacului

XIX”. Şi aşa cum Revista Idealistă (nr. 1,1904) recomanda călătorilor străini un top almonumentelor româneşti de la începutulsecolului XX - Mănăstirea Curtea de Argeş,Castelul Peleş, Ateneul Român, Podul de laCernavodă „şi… Corul Musicescu de la Iaşi”,tot astfel maestrul Viorel Cosma propune olistă actualizată: Delta Dunării, Mănăstirile dinNordul Moldovei, Castelul Bran, PalatulParlamentului, Cimitirul vesel de la Săpânţa„şi… Corul Madrigal al lui Marin Constantin!”

Cităm apoi „sentinţe” extrem deflatante pentru muzica românească: „După ogeneraţie de dirijori români (Musicescu, Dima,Kiriac) formaţi peste hotare (Sankt-Petersburg, Leipzig, Paris), iată că MarinConstantin – produs spiritual exclusiv alînvăţământului muzical autohton – a reuşit săimpună străinătăţii o concepţie didacticăunică, de esenţă românească, originală,prestigioasă”. Despre această şcoală(sintetizată în lucrarea de doctorat Artaconstrucţiei şi interpretării corale) se pot citipagini de stilistică interpretativă şi mărturii caaceasta: „[…] nu cred că gestica mea poate

să spună cum dirijez. Dirijez cu privirea. Noi, eu şi corul, ne simţimunii pe alţii. Cât suntem în Madrigal nu cunoaştem decât o singurămare satisfacţie: aceea de a fi un ansamblu ce trăieşte ca o singurăfiinţă”. Acest „instrument-fiinţă”, cum a fost supranumit Madrigalul,reprezintă „o adevărată familie cu 35 de «copii»”, „o a doua «casă»pe care [Marin Constantin] a purtat-o în turnee, ca un melc, înspate”.

Paginile cărţii vorbesc, desigur, şi despre aceste turnee şisuccesul lor fulminant, despre cursurile de specialitate pe careMarin Constantin le-a predat peste hotare, despre discipolii săi dinstrăinătate, despre rolul bisericii ortodoxe în momentele decumpănă ale formaţiilor corale, despre muzica bizantină pe careMarin Constantin a adus-o în sala de concerte şi despre rolul său înstimularea creaţiei contemporane: „Marin Constantin a însemnat[…] o întreagă etapă istorică pe care a dominat-o şi a restructurat-o din temelii. Departe de a putea fi socotit doar un interpretexcepţional care a schimbat mijloacele de expresie ale artei corale,Marin Constantin a provocat compozitorii epocii contemporane săîmpingă creaţia vocală până la limitele superioare ale gândiriisonore, executându-le partiturile la parametri artistici greu deimaginat”.

Aflăm şi „secretul” care a stat la temelia vieţii sale, formulatde însuşi… poetul Marin Constantin: „Talentul, pasiunea, cudragoste de muzică şi semeni,/ Încearcă să le-ngemeni, adăugândcunoaştere adâncă şi încă, neistovită muncă…”


Performanţe

Mareaspectaculozitate a

muzicii cu Jordi Savall

Mircea ŞTEFĂNESCU

Sub sigla Institutului Cultural Român, în seara zileide 7 decembrie, la Ateneu, în marea sală a FilarmoniciiGeorge Enescu din Bucureşti, asaltată până la refuz depublic, s-a petrecut faptul prin el însuşi excepţional, de a-lvedea şi a trăi nemijlocit vibraţia admiraţiei faţă de JordiSavall.

Jordi Savall are o strălucire de primă mărime peaceastă planetă Muzica. Îl ştiam din programele canalelormuzicale şi culturale franceze şi europene Mezzo şi Arte,unde apare frecvent. Maiştiam de amploareaactivităţii sale concertisticeşi de editarea a mii şi mii decd-uri care îi poartăsemnătura. Specializat înrevalorizarea muzicii vechi,de la barocul englez şimuzica Renaşterii, lamuzica medievalăhispanică, Jordi Savall estedistins cu multe premii aleunor prestigioase foruriculturale internaţionale,inclusiv Premiul Grammy,în 2011, pentru cd-ul-carte Dinastia Borgia, şi Premiulpentru cel mai bun album la categoria Muzică veche alAsociaţiei Internaţionale a Muzicii Clasice.

Jordi Savall a venit la Bucureşti împreună cuasamblul său Hesperion XXI, pentru a prezenta o producţiede mare spectaculozitate şi interes cultural şi artistic, subtitlul Istanbul. Dimitrie Cantemir. Cartea Ştiinţei Muzicii şitradiţiile muzicii sefarde şi armene. Jordi Savall a apărutaici ca instrumentist la liră cu arcuş şi rebeg şi a semnatregia artistică, alături de concepţia programului şi de selecţiapieselor.

Nu a fost un concert propriu-zis, un concert cameralsau o succesiune de piese în recital. Muzicile auzite erau dinalte timpuri, din alte spaţii geografice şi de sensibilităţi faţă defrumos, de fervoare şi de celebrare a artei şi vieţii. În fondJordi Savall ne-a plasat undeva pe malurile Bosforului de pela începutul secolului XVIII, în ambianţa sonoră a Curţiiserenisime, cu extensiile de rigoare, în acel climat culturalfertil recunoscut ca atare de istoriografia turcă. Muzicileauzite au fost interpretate autentic, cu instrumente de epocăal căror nume nu ne spune mare lucru – cum sunt Kamancheşi Tanbur, Kanun şi Ney – dar care au iradiat o imensăenergie purificatoare. Paleta expresivă, multicoloră şi

revelatoare a pieselor din program a fost marcată de audiţiaîn premieră absolută, a 5 makamuri semnate de DimitrieCantemir, Kantemiroglu, cum îi spun turcii, respectiv, fiul luivodă Constantin Cantemir ... makamuri cuprinse în CarteaŞtiinţei Muzicii, al cărei autor este. Si nu a fost nimic aicipro domo.

O restitutio este în primul rând un act de dreptate şiJordi Savall mi-a apărut în toată această seară ca unSarastro care prin gestul şi magnificenţa sa ridică luminilenopţii de peste toată strălucirea.

Muzicile sunt diferite în raport de timp şi spaţiu.Uneori sunt confluente, altă dată nu. Dar se întâmplăcăteodată relevarea marelui mister dincolo de gândire şi deuniversurile de cultură şi de sensibilitate pe care ţi lerecunoşti. Şi acest mister este că muzica există şi este viaţaînsăşi, indiferent de forma sub care se manifestă, dacă estecredibilă, pentru că interpretul o face credibilă şi o iveşte caparte a umanului şi implicit a umanităţii.

Spectacolul, ca atare, a fost o transbordare ideaticăşi imagistică în Orient, într-un Orient de acum câteva secole.

Un Orient încadrat decortine sonore evocândOccidentul, în salacufundată în penumbre,tocmai pentru a lăsagândirea să se deschidăîntr-o nesperată libertate,ca la nunta stelelor. A fostun montaj artistic în cares-a văzut încadrat şipublicul. Publicul care aurmărit atent discursurilemuzicale şi la sfârşit l-aaclamat îndatoritor şirecunoscător pe Jordi

Savall. Publicul care în memoria sa remanentă păstrează,poate, imaginea sonoră a tubulhanelelor şi meterhanelelor detristă amintire. Dar acum filtrate şi situate acolo unde seîmbină privirea trează cu visarea.

Orientul Cornului de Aur are o istorie şi în arte. Oistorie cu nume şi cu capodopere, cu vieţi reale şi trăite pecare suntem datori acum să le reconsiderăm şi săabandonăm prejudecăţile născute odată cu occidentalizareamuzicii culte româneşti. Cât despre Dimitrie Cantemir şidespre creaţia sa în muzică cred că a venit momentul de a firecâştigat ca parte a muzicii româneşti, inclusiv în lumeanoastră componistică şi de concert prin orchestraţii moderneşi adaptări. Este o datorie. Şi fără nici un fel de parti-pris eleste şi în muzică Dimitrie Cantemir, şi nu Kantemiroglu. Celcare a scris Descriptio Moldaviae şi a fost membru alAcademiei Berolina de la Berlin a vorbit întotdeauna despreromâni şi despre spaţiul nostru în istorie. El este Cantemir şinu Kantemiroglu, aşa cum este lexicografiat în literatura despecialitate internaţională.

În cadrul Stagiunii Institutului Cultural Român laAteneu, acest concert extraordinar a fost vârful manifestărilormuzicale. Aşteptăm ca în anul 2012 să avem alte întâlniri cumari interpreţi şi creatori de pe toate meridianele lumii. (Foto:David Ignaszewski)


Etnomuzicologie

Sonorităţi folclorice Constanţa CRISTESCU

În seara de 10 septembrie, în faţa unuinumeros public ce a umplut la refuz PiaţaFestivalului „George Enescu”, Grigore Leşe,neîntrecutul horitor maramureşan, s-aconfruntat muzical cu un grup de patrucântăreţi iraniei, maeştri ai improvizaţiei orale.Invitaţii lui Grigore Leşe sunt: AmirHeidarkhodaee (voce, setar – instrument decoarde ciupite – şi tambur), Mohammad SalehZamani (kamancheh – instrument de coarde cuarcuş), Mehdi Aminian (ney – fluier persan -,setar) şi Hossein Sanaei Sedeh (voce, tombakşi daf – instrumente de percuţie).

Ideea ce a stat la baza confruntăriimuzicale este aceea a stabilirii unor lianţi despiritualitate ancestrală prin elementestructurale ale unor genuri improvizatorice dinfolclorul românesc şi din cel iranian.Experimentul paralelei muzicale iniţiat deGrigore Leşe a dat roade excelente, căci dinconfruntarea artistică a muzicienilor au reieşit omulţime de elemente structurale comunecântecului lung românesc şi iranian, dar şicântecului strofic ori repertoriului instrumental.

Astfel, doina maramureşeană cu noduriinterpretată de Grigore Leşe şi melodiaimprovizatorică de dragoste ori nostalgică airanienilor interpretată de Hossein SanaeiSedeh cu aceeaşi tehnică vocală naturalădenumită de specialişti „Schlusstöne”, au sunatasemănător. Identică sau asemănătoare a fostşi structura modală, rubatoul, forma şirecitativul doinit în parlando, îngemănând două

culturi muzicale care aparent foarteîndepărtate.

Doina instrumentală interpretată deGrigore Leşe la fluier mare s-a îmbinat minunatcu improvizaţia instrumentală la ney a lui MehdiAminian, coloritul oriental fiind dat deacompaniamentul de percuţie şi instrumentede coarde ciupite şi cu arcuş care au dublat oriau continuat variat melodia.

Lamentaţia doinită a lui Grigore Leşeacompaniată cu discreţie de percuţia iraniană afost preluată variat de Mohammad SalehZamani la kamancheh, apoi a fost continuatăde Grigore Leşe la fluierul mare românesc, peacompaniament de percuţie în ostinato.„Doamne mult m-am rugat Ţâie/ Să nu-mi daiurâtu mnie”, doinea Grigore Leşe, cu intervenţiiheterofonice şi imitative variate ale maeştrilorimprovizatori iranieni.

Deşi cântau în limbi diferite, muzicieniiînţelegeau perfect ethosul cântecului, pe care îlcontinuau în variante mai mult sau mai puţinîndepărtate, pe structuri modale identice oriasemănătoare. Doricul sau cromaticul 1 penta-hexacordal cu cvintă de sprijin din horeamaramureşană se regăsesc în cânteculimprovizatoric iranian în structuri modale cuambitus mare, acesta fiind deseori interpretatîn polifonie imitativă la octavă cu dublajetimbrale şi acompaniament instrumental.

Tânguirea neyului se îngemănează cufluierul românesc, însă cele două instrumentenu se pot confunda în privinţa sonorităţii.Fiecare instrument are un ceva al lui, ce îiconferă personalitate timbrală. La aceasta seadaugă măiestria interpretului, care îi cunoaşteşi-i valorifică tainele.

Şi în cântecele strofice şi în melodiile

instrumentale de dans s-au putut identificaauditiv structuri modale şi sisteme decadenţare identice ori asemănătoare, diferenţaculturală fiind dată de complexitatea şiparticularităţile acompaniamentuluiinstrumental. Cei patru instrumentişti iranieniau etalat forme variate de polifonizare amonodiei şi o varietate de mijloace deacompaniament, cu o virtuozitate naturală,firească, plină de simplitate şi puritate, ce aîncântat şi a copleşit publicul. Virtuozitateavocală naturală a lui Hossein Sanaei Sedeh auluit auditoriul, ca de altfel şi dialogul muzicalextraordinar realizat cu Grigore Leşe.

În farmecul dialogului muzicalintercultural, timpul s-a scurs pe nesimţite... Laun moment dat, Grigore Leşe a anunţatsfârşitul „poveştii” muzicale pe care a zis-oîmpreună cu cei patru colaboratori iranieni, le-a mai îngăduit să cânte un cântec şi minuneamuzicală a luat sfârşit.

Mărturisesc că după ce s-a terminatconcertul folcloric intercultural am renunţat amerge la alte concerte din programul serii;pentru că prea-plinul spiritual oferit de aceamuzică ancestrală, arhetipală, nu mai îngăduiacontactul cu alte muzici, oricât de frumoase arfi fost şi oricât de măiestrit ar fi fost interpretate.Am ascultat atunci o muzică ce nu cunoaştenici timp, nici spaţiu, o muzică arhetipală ce teproiectează în imemorial şi te-mplineşteindescriptibil.

Grigore Leşe şi invitaţii săi iranieni ausugerat ideea unor esenţe universale alemuzicii, proiectându-ne în spaţii sonorearhetipale pe care Enescu le-a sondat cugeniul său şi le-a răstălmăcit într-un stilinconfundabil.

Oui, Ba DaDoina MOGA

Cu puţin timp în urmă, am revăzut un spectacol foarte dragmie. Şi mărturisesc că m-am bucurat nespus pentru că, deşi premierapropriu-zisă a avut loc la ediţia din 2007 a Festivalului InternaţionalGeorge Enescu, el a rămas la fel de proaspăt, nealterat, neprăfuit,neerodat, iar buchetul de trăiri muzicalo-poetico-dansante a percutat lafel de puternic în sufletele spectatorilor.

Conceput ca o „plimbare” coregrafică prin universul muzical deieri şi de azi, lucrarea este în egală măsură românească şi universală;sensibilă şi vibrantă, simplă şi complexă, veselă şi tristă, plină de pilde şiumor neaoş.

Este revelatoare, atipică şi încântătoare. Iar părintele ei,dansatorul, coregraful, creatorul şi omul de cultură Gigi Căciuleanu, esteprezent 100 % (sută la sută) în fiecare secundă a ei (a lucrării).

Pentru că numai cineva care a înţeles frumuseţea şi unicitateaspiritualităţii româneşti, numai cine a iubit-o, a purtat-o cu el de braţ prinlume, a respectat-o, a integrat-o în universalitate, a făcut-o cunoscută, aexplicat-o, numai cine s-a hrănit din ea şi a respirat-o simţindu-i toatemiasmele, se putea identifica cu ea aşa cum a făcut-o el, şi putea să oadune şi să o aşeze atât de firesc în mozaicul coregrafo-sonor din „Ouiba da”.

Deschide el însuşi spectacolul, desigur acum prinreprezentant, cu ţinuta-i suplă dar consistentă, cuprinzând cu privirea şibraţele planeta, pătrunzând-o cu sufletul până la găsirea acelui „buric alpământului”, care pentru fiecare din noi, recunoaştem sau nu, este acel…”pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”…

Apoi ne oferă o mostră de poezie scrisă de el şi „recitată” fărăpatos dar foarte expresiv, creând o simbioză între vorbă şi gestul carecomentează muzica, aleasă tot de el şi formată dintr-un colaj deosebit desugestiv, de fapt un amestec de folclor şi hip-hop, de muzică uşoară şilăutărească, de romanţe şi şansonete cu texte relevante şi înregistrărirare şi calitative.

Am auzit şi văzut aici, căci nu-i aşa, muzica o asculţi şi dansulîl priveşti, piese nostalgice, de o factură sentimentală adâncă, dar şi

muzica tânără abruptă saulicenţioasă.

Am auzit-o pe MariaTănase cu câteva capodopere,unele chiar în premieră, mă referla înregistrările în limba franceză,pe Ioana Radu, am auzit muzicacârciumarilor de mahala, dar şi aaristocraţilor, l-am auzit pe PavelStratan şi încă mulţi alţii.

În trecerea bruscă de larural la urban, de la vechi la foartenou, evidenţiază din plinmeşteşugul rafinat al mânuitoruluivocabularului dansant.

Fără un scenariu anume,Oui Ba Da se încheagă într-unmozaic de stări, relaţii, întâlniri, ipostaze, atitudini, depănate într-untorent aleatoriu de amintiri sau cugetări.

Iar finalul pe „Ciuleandra”, a fost concludent si revelator.Compania care da viata acestui spectacol însumează o duzină

de fete şi băieţi dintre care doar ceva mai mult de un sfert au terminatLiceul de coregrafie. Şi, totuşi, nu s-a simţit deloc asta, pentru că, aşacum face de-o viaţă, mai pe întreaga planetă, Gigi Căciuleanuconstruieşte fără greş partituri ce se asortează perfect personalităţiifiecărui actor. Totul este într-o continuă mişcare, se dansează cu plăcere,chiar cu poftă, transmiţând (în pofida lipsei lor de experienţăactoricească) sălii, o revărsare dinamică, deosebit de antrenantă.

„Oui Ba Da” este şi va rămâne un spectacol unic, de referinţă.În ceea ce priveste originalitatea titlului, Gigi Căciuleanu

explică: „Oui: român fiind, viaţa mi-a oferit ocazia să-mi fac drumulartistic în Franţa, acolo unde şi-au trăit arta Ionesco, Cioran, Eliade,Enescu, Brâncuşi. Ba Da: de naţionalitate franceză, peste tot în lume mi-am păstrat intacte rădăcinile, dragostea şi mândria pentru originea mea.Oui Ba Da este o realitate că România îşi poate revendica cu fruntea suslocul ei legitim în Europa şi în lume”.

Nu rataţi „Oui ba da”. Merită toată atenţia şi admiraţia noastră.


Festivaluri

Festivalul “I.D. Chirescu” -ediţia a XXX-a

Mariana POPESCU

Festivalul Internaţional de muzică corală “Ioan D.Chirescu” ajuns anul acesta la cea de-a XXX-a ediţie, s-aimpus ca unul dintre importantele evenimente culturaleromâneşti.

Prima ediţie a Festivalului a avut loc la numai un an,după dispariţia compozitorului, în anul 1981.

Prin organizarea constantă a Festivalului, la careprincipalii factori organizatorici au fost de fiecare dată,Primăria şi Consiliul Judeţean, oraşul Cernavodădemonstrează că-şi cinsteşte pe unul dintre cei mai străluciţifii.

Festivalul a fostorganizat pe două secţiuni: în 3decembrie – secţiunea muzicălaică, la Casa de Cultură –Cernavodă, iar în 4 decembrie –secţiunea muzică religioasă, înBiserica Sfinţii Constantin şiElena, construită prin colectapublică organizată de tatălmuzicianului, preotul – învăţătorDimitrie Chirescu.

Corala „D. D. Botez” dinBucureşti, înfiinţată în anul 1990,dirijată de profesor Eugen Kreiss,membră constantă a Festivalului„I.D.Chirescu”, a interpretatlucrările: Serenada de Augustin Bena, Frunza verde desulfina de I.C. Danielescu, Doruleţ – doruleţule de I.D.Chirescu, Ţigăncuşa prelucrare pentru cor mixt de EugenKreiss şi Ca la Breaza de Gheorghe Danga.

Corala feminina “Camerata“ a Centrului Cultural dinBrăila, înfiinţată în anul 1977, dirijată de profesor ParaschivaMoise - la venerabila vârstă de 81 de ani, un exemplu dedăruire şi pasiune pentru muzica corală, a prezentat piesele:Ce te legeni codrule, de Gheorge Scheleti pe versuri M.Eminescu, Păstoriţa – cor din Opera „Wilhem Tell” de G.Rossini, Sârba argeşeană de George Marcu, Floricica deFrancisc Hubic (solistă Leonarda Ghet), Clopoţei,aranjament pentru voci egale după Jingle Bells.

Corul ” Mihail Vulpescu” al Protopopiatului Călăraşi,înfiinţat în anul 2007, la iniţiativa P.C. Părinte ProtopopEugen Vasile Barz, al cărui dirijor este Del Vasilache, aprezentat repertoriul: Mama de I.D. Chirescu, Fata de păstorde Teodor Teodorescu, Sârba în căruţă de Gheorghe Danga.

O prezenţă inedită în cadrul Festivalului a constituit-o grupul coral „Nasa Posem” (în traducere – „Cânteculnostru”) din Krsko (oraş înfrăţit cu Cernavodă), Slovenia,dirijat de Andrej Resnik, care a interpretat cu sensibilitatelucrările: The place where I live, There is a field, Mojcej,Give, give.

Corul bărbătesc ”Cuvânt bun” al ArhiepiscopieiTomisului, dirijor Gianin Cristian Oprea, a prezentatpiesele: Lele roşe la obraz de I.D. Chirescu, Resteul de Gh.Danga, Răsunet de la Crişana de I. Vidu (solist IoanBoancheş), Kalinka.

O prezenţă care a emoţionat asistenţa prindragostea faţă de cântul coral, a constituit-o Corala

„Brâuleţul” din Roşcani, Chişinău – Republica Moldova,laureată a mai multor festivaluri, în anul 2008, obţinînd titlulde colectiv „model” , categoria I. Sub conducerea prof. IonBuga a prezentat prelucrări din folclor: Brâuleţul, Au inimamea, Fă, Ileană, Iac-aşa. În finalul recitalului, corul ridicatsala în picioare, interpretând la două zile după 1 decembrie,emoţionantul cântec patriotic al lui Ciprian Porumbescu „Pe-al nostru steag”, pe versuri de Andrei Bârseanu.

Corul „Cantilena” al Colegiului Naţional ReginaMaria din Constanţa, dirijat de prof. dr. Horaţiu Alexandrescua prezentat lucrările: Floricica – Francisc Hubic (solistă ElenaMeregiu), Colind – Adrian Doxan, Tiberiu Brediceanu –Gazde mari nu mai dormiţi, Dariu Pop – Mare hibă-i la Jibău.

Sub conducerea dirijorului Valeriu Croitoru, a evoluatcorul bărbătesc „Teodoxa” al Arhiepiscopiei Tomisului, curepertoriul: Lele roşe la obraz de I.D. Chirescu, Suita coralade Lucian Nirestean, Resteul de Gh. Danga, Sârba pe loc de

Gh. Danga, Hora dobrogeană deValentin Vadanoiu.

Din Topoloveni – Argeş, aparticipat corala „Preot IonIonescu” care are o vechime de102 ani, şi care poartă numelecelui care a fost promotorulactivităţi corale prestigioase dinîntreaga zonă. Dirijată de PreotIon Isăroiu, corala a interpretatlucrările: Ave Maria de FerranCruixent, Colindul Sf. Andrei deRadu Antofie, O, rămai de VasileTimiş, Doruleţ, Doruleţule de I.D.Chirescu, Doina şi hora custrigături de Nicolae Lungu.

Corul I.D. Chirescu din Cernavodă, cu o vechime de104 ani, dirijor Preot Valeriu Roman, a prezentat lucrările:Dona Sol – Nicolae Luciu, Ileana, Ilenuco, fa de C.I. Baciu,Zamfira de Gheorghe Danga.

Din Bulgaria, a participat binecunoscuta formaţie dinediţiile precedente, corala feminină „Mystica” din Dobric –Bulgaria dirijată de talentata dirijoare Rositza Durmushlijka,prezentând un interesant repertoriu aparţinândcompozitorilor bulgari: Bre Petrunco de F. Cutev, Dimianinca– P. Arabov, Stara sa majca ni lojă – T. Popov.

În încheierea primei secţiuni a Festivalului, într-uncrescendo valoric, a evoluat corul bărbătesc „Armonia” alArhiepiscopiei Tomisului, dirijat de arhidiacon Iulian Dumitru,cu lucrările: Are mama fata mare de Nicolae Oancea,Mândru-i jocul Hategana de Gh. Şoima, Alei, codrule deNicolae Lungu, Trandafir de pe răzoare de Sabin Dragoi,Doina şi hora cu strigături Nicolae Lungu, In the still of thenigh, Tula – repertoriu rusesc.

Cea de a doua secţiune – muzică corală religioasăa debutat cu corala feminină „Euterpe”, înfiinţată în anul1990, dirijată de prof. Georgeta Aldea, care a interpretatlucrările: Tatăl nostru de Mircea Badulescu, Milost mira deNicolai Sokolov, Axion de Constantin Draguşin, Rugăciunede Constantin Draguşin (solistă Lenuţa Baciu), Plecat-am,plecatu de Grigore Cudalbu, Linu-i lin de Tiberiu Brediceanu(solistă Raluca Diţu).

Corala feminina ”Mystica” – Dobric, Bulgaria, dirijorRositza Durmushlijka a prezentat lucrările: Aliluia – deTeodor Zugreanu, Pryer - de Denev, Slava Otcu i sinu – deBortneansky.

(va urma)

Ioan D. Chirescu


Valori ale tinerei generaţii

Viori demaestruFestivalul Viori de colecţie la

Sala Radio a prezentat vineri seară unNiccolo Gagliano 1753. Pe acestinstrument, Remus Azoiţei a cântatbinecunoscutul Concert în mi minor,opus 64 de Felix Mendelssohn-Bartholdy. Orchestra a fost ceaNaţională Radio şi s-a aflat subbagheta lui Christian Badea, cel pecare îl întâlnim din ce în ce mai des pescenele bucureştene. Concertul este ocapcană, căci este de mare notorietateşi orice meloman ce se respectă îlfluieră şi raportează varianta pe caretocmai o aude la altele multe pe carememoria i le-a reţinut. Comparătempouri şi nu numai şi prinde toatedetaliile cât de mici, ce nu se potrivesccu imaginea sonoră ideală. Cam multromantism, cam mult rubato îmi paresă fi fost, mai ales în parte I. ChristianBadea a încercat să ţină orchestra în

frâu şi în general a reuşit. Varianta luiRemus Azoiţei mi s-a părut mai puţinenergică şi ades excesiv denetemperată, aş zice că uneoriistericoid de ...romantică. M-au încântatnuanţele violonistului, pianissimoulrafinat, bine stăpânit, emoţionant.

Repetiţiile, câte or fi fost ele,clar că nu au fost suficiente pentru totconcertul, ce a mai avut în programdouă lucrări tare grele, anume amplapiesă simfonică Atlantis de DanDediu, ce a fost prezentată în primăaudiţie în Festivalul InternaţionalEnescu XX, cu Orchestra din Haga şiPoemul simfonic Aşa grăit-aZarathustra de Richard Strauss.Oricât de mulţi ani are Remus Azoiţei înrepertoriu mi minorul lui FelixMendelssohn-Bartholdy, trebuie cevatimp să se creeze osmoza necesarăîntre solist-dirijor-orchestră. Publicul afost foarte mulţumit, a aplaudatîndelung şi cu entuziasm şi a căpătatca bisuri Paganini şi Bach.

Cât despre Atlantis de DanDediu, foarte bine scrisă şi foartecomplexă şi solicitantă pentruinterpreţi, aşa cum ne-a obişnuit deja

prolificul compozitor, cred că a fost obună alegere a lui Christian Badea. Totel a prezentat-o şi în Festival şi s-agândit s-o prezinte şi cu ONR. Atlantismerită şi trebuie să intre în repertoriul acât mai multe ansambluri şi a avutparte de o tălmăcire bună.

În partea a II-a, Zarathustra luiRichard Strauss, cu multele problemepe care le pune în general oricăreiorchestre, a avut coerenţă, contraste,monumentalitate, s-a arcuit în spiritultranscendenţei.

Christian Badea este unmeşter bun, este un muzician solid, cuprestigiu recunoscut pe plan mondial,de care orice orchestră are nevoie.Trebuie să recunoaştem că ONR , de laplecarea maestrului Iosif Conta, nu aavut stăpân, scuze pentru termenulcolocvial. Dacă nu ar fi fost necesar,dirijorul nu s-ar fi inventat şi orchestrelear fi cântat singure, aşa cum seîntâmpla până acum relativ recent. Şieste clar că dirijorul trebuie să îndrumemăcar cinci şase stagiuni un ansamblu,ca să-i dea o linie, o personalitate.

Ecaterina STAN

Un valoros debut la Opera Naţională

În destinul spectacolelor există uneori, poate ca rodal întâmplării, particularitatea recepţionării unui considerabilnumăr de prezenţe noi pe afiş. Nu era de aşteptat, daraceastă istorie a distribuţiilor continuă să atragă publicul, decâteva stagiuni, la Evgheni Oneghin deCeaikovski, privind numărul important deapariţii pentru rolul titular, Tatiana, Lenski,Olga sau Gremin, dar şi pentru cei careconduc spectacolul de la pupitrul dirijoral.Ne oprim acum la debutul recent pe scenaOperei Naţionale a tânărului baritonŞerban Vasile, absolvent UNMB în 2010.După debutul absolut la Opera din Burgas(Bulgaria, 2009), în primii doi ani deactivitate, alături de premii cucerite încompetiţii din ţară, artistul a participat laconfruntări internaţionale, marcate depremii - Spoleto, Salice d’Oro, As.Li.Co.Como, înlesnindu-i participări laspectacole în teatre italiene (TeatroSociale Como, Teatro Archimboldi-Milano, Teatro Reggio -Torino, Teatro di Brescia) şi la proiectul „Opera Domani”(desfăşurat în 20 de teatre ale Peninsulei). În 2011 areprezentat Romania la prestigiosul concurs BBC Cardiff“Singer of the World”.

Cu atât mai mult ne-a interesat deci invitarea sapentru rolul Oneghin, în opera lui Ceaikovski. Şerban Vasilea putut demonstra însuşiri remarcabile pe parametriipregătirii muzicale şi expresia specifică în stil liric romantic,

ca timbralitate bine definită coloristic şi penetrantă învocalitatea scenică, frazare şi dicţie, compoziţieactoricească, comportament scenic, firescul integrării înspectacol. Apreciem că acest debut reprezintă un succesreal care transformă promisiunile precedente într-ocertitudine a configurării carierei artistului în domeniulteatrului liric.

Amintind de condiţia integrării în distribuţie,remarcăm buna colaborare cu colegii de spectacol ce i-aususţinut evoluţia prin replicile partiturii, de la Crina Zancu-

Tatiana şi Maria Jinga-Olga,la Lucian Corchiş-Lenski, AnaMaria Comşa şi SoranaNegrea. În relaţionărileinterpretative şi dialogul cor –orchestră, i-a mai fost oferităo şansă lui Şerban Vasile dinpartea excelentei evoluţii acanadienei Keri Lynn Wilson,o muziciană ce aborda, separe pentru prima dată,partitura ceaikovskiană.Dirijoarea a demonstrat overitabilă capacitatecreatoare în interpretareaoferită, prin stăpânirea

discursului sonor, echilibrat şi fluent în derulareadramaturgiei muzicale, o atitudine bine argumentată stilisticşi promptă în relaţia cu orchestra, fără bruscheţe încoordonarea scenică. Evgheni Oneghin continuă să fie,iată, un spectacol care şi-a cucerit stabilitatea repertorială înstagiunea lirică bucureşteană, ceea ce aduce satisfacţie nunumai artiştilor, ci şi melomanilor care primesc cu plăceredarul lor.


Festivalul Mozart – la a 21-a ediţie

Tatiana OLTEAN

Desfăşurată sub deviza „M ist für Mozart”, ediţia dinacest an a prestigiosului Festival Mozart, organizat deSocietatea Română Mozart în colaborare cu Filarmonica de Stat„Transilvania” şi Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, a demonstrat că încă se mai poate auzi muzică decalitate excepţională la Cluj, în pofida dificultăţilor financiare dindomeniul culturii, cu care începem deja – din păcate – să neresemnăm.

Festivalul, desfăşurat în perioada 9-16 decembrie a.c.,a fost flancat, ca de obicei în tradiţia sa, de două concertesusţinute de Filarmonica de Stat „Transilvania”, celelalte patruevenimente – două recitaluri camerale, un concert simfonic şiConcursul de Interpretare – completând în mod fericit afişulFestivalului.

Anul acesta, organizatorii au pregătit publicului câtevasurprize care au încântat: reluarea Concursului Mozart (dedicatde această dată triourilor cu pian) şi integrarea în program aunui concert susţinut de Orchestra Studenţilor Academiei deMuzică clujene. Lista invitaţilor a fost, şi ea, convingătoare:având în centrul atenţiei tinerii muzicieni, Festivalul a promovatla această ediţie, care aniversează douăzeci de ani de laînfiinţarea Societăţii Române Mozart şi inaugurează cel de-altreilea deceniu de existenţă a Festivalului, tineri solişti care s-auremarcat în ultimii ani prin interpretarea repertoriului mozartian.

Concertul de deschidere a Festivalului Mozart i-a avutca invitaţi pe Ladislau Horvath (Italia), muzician născut la Cluj,personalitate artistică completă prin activitatea sa interpretativăpluridisciplinară (solist, concertmaestru, dirijor), pedagogică şimanagerială, prezent în această seară în calitate de dirijor, şi peflautistul Seyia Ueno, laureat al Concursului Internaţional deInterpretare „Gheorghe Dima” desfăşurat la Cluj-Napoca înacest an. În compania Orchestrei Filarmonicii clujene, au putut fiaudiate Uvertura la opera Directorul de teatru(Der Schauspieldirektor) KV 486, Concertul pentru flaut şiorchestră în Re major KV 314 şi Simfoniile KV 181 în Re major(nr. 23) şi, respectiv, KV 297 în Re major (nr. 31). Flautistuljaponez, cu studii la Tokio şi Paris, a reconfirmat măiestriainterpretării mozartiene cu care a convins juriul ConcursuluiInternaţional „Gheorghe Dima” să îi acorde, printre alte distincţii,şi Premiul Special oferit de Societatea Română Mozart.

Festivalul a continuat, în zilele de 10 şi 11 decembrie,cu Concursul de Interpretare dedicat triourilor cu pian, reluatdupă doi ani de întrerupere. Juriul, care i-a cuprins pe solistul şidirijorul Ladislau Horvath, pe prof.univ.dr. Adriana Bera,preşedintele Societăţii Române Mozart şi pe prof.univ.dr. AdrianPop, rectorul Academiei de Muzică clujene, a premiat treiformaţii: trioul format din Francesco Ionaşcu (vioară), HoraţiuLuduşan (violoncel) şi Luca Pulbere (pian) a obţinut Premiulal II-lea (premiul I nu s-a acordat), iar Premiul al III-lea a fostacordat ex aequo triourilor formate din Radu Dunca (vioară),Fábián András-Attila (violoncel) şi Mihai Diaconescu (pian),respectiv Dariu Cifor (vioară), András Vilhelem (violoncel) şiRebeca Dragomir (pian).

Seara de luni, 12 decembrie, a prilejuit publiculuimeloman reîntâlnirea cu Cvartetul Arcadia – violoniştii AnaTörök şi Răsvan Dumitru, violistul Traian Boală şivioloncelistul Zsolt Török – şi cu doi solişti instrumentişti deexcepţie: oboistul Adrian Cioban şi clarinetista japoneză KieUmehara, laureată a Concursului Internaţional „GheorgheDima” din acest an. Programul a constat în lucrări cameralemozartiene (Cvartetul cu oboi KV 370 în Fa major şi, respectiv,

Cvartetul de coardeKV 387 în Sol majorşi celebrul Cvintet cuclarinet în La Major,KV 581). Aflat înplină ascensiune şicucerind totodatăscena internaţională,Cvartetul Arcadia adovedit maturitatestilistică îninterpretare, cu toatecă este vorba despreun cvartet tânăr, darmai ales o naturaleţea exprimării artisticecare a devenit, înultimii ani, un brandal formaţiei.La succesul serii a contribuit în aceeaşi măsură şi firesculintegrării instrumentelor de suflat în discursul de ansamblu, atâtîn Cvartetul cu oboi (remarcăm interpretarea stilistică curată aoboistului şi fineţea şi claritatea sunetului), cât şi în Cvintetul cuclarinet (solista este o specialistă a stilului mozartian, posedândo sonoritate nobilă şi o viziune elevată, rafinată a interpretării).

În inima Festivalului a fost programat un Recital de lied,susţinut în 14 decembrie la Sala Studio a Academiei de Muzicăde baritonul german Georg Streuber şi de pianista chinezăAfra Su. Între liedurile mozartiene din program, grupate în douăcalupuri – unul din perioada 1767-1780 şi celălalt din anii careau precedat moartea compozitorului, au fost inserate lieduri dindouă cicluri ce fac parte din creaţia modernă: ciclul NeueDichterlieben de Moritz Eggert (2000) şi Chansons Gaillardes deFrancis Poulenc (1925-’26), oferind astfel publicului o binevenităpendulare stilistică între clasic şi modern.

O altă alăturare îndrăzneaţă de clasic şi modern amputut audia în seara următoare, în aceeaşi locaţie, îninterpretarea Orchestrei Studenţilor Academiei de Muzică„Gheorghe Dima”, sub bagheta dirijorului Ferenc Gábor(Germania), un adevărat prieten al Clujului şi al publicului său.Este vorba despre programarea în concert – o manifestare cuspecific de workshop, alături de Concertul pentru vioară şiorchestră în Sol major KV 216 de Wolfgang Amadeus Mozart,solist Vlad Răceu, a lucrării Un sourire (1991), compusă deOlivier Messiaen cu ocazia bicentenarului morţii compozitorului.Sperăm că valorificarea în programul acestei ediţii a unor lucrăridin repertoriul modern se va perpetua şi în ediţiile următoare.

Festivalul s-a încheiat în seara de 16 decembrie cu unconcert vocal-simfonic al Corului şi Orchestrei Filarmonicii deStat „Transilvania”, dirijat de Mihail Agafiţa (RepublicaMoldova) cu un program care a cuprins două lucrăriemblematice din creaţia lui Wolfgang Amadeus Mozart:Concertul pentru pian în Si bemol major KV 456, în interpretareacăruia solista Aurelia Vişovan a surprins spiritul mozartian încele mai subtile faţete ale sale, şi Recviemul în re minor KV 626,în varianta completată şi revizuită de reputatul pianist,compozitor, muzicolog şi profesor Robert Levin (specialist detalie mondială al stilului mozartian), finalizată în 1991 şiprezentată în primă audiţie românească la Cluj, în cadrul ediţieidin 1994 a Festivalului Mozart. Soprana Adela Zaharia,mezzosoprana Mărioara Pop, tenorul Ruben Mureşan şi basulCristian Hodrea au surprins prin dezinvoltură, creând un cvartetechilibrat şi omogen, coordonat, împreună cu Corul şiOrchestra, de mâna sigură a dirijorului Mihail Agafiţa.

Ne despărţim din nou de Festivalul Mozart cu impresiişi amintiri deosebite, dar mai ales cu gândul la următoareaediţie, mulţumindu-le organizatorilor pentru încăpăţânarea cucare ţin în viaţă acest festival emblematic pentru viaţa culturalăa Clujului.


Academica


Remember

La“Steaua”…Octavian URSULESCU

În contextul inflaţiei deconcursuri muzicale de pe micul ecran(“Românii au talent”, “X Factor”, “VoceaRomâniei”), care n-ar fi deloc reledacă… s-ar mai cânta şi româneşte(probabil ne propunem să descoperimvedete pentru piaţa anglo-americană!),ne-am amintit nu o dată că TVR a avutasul în mânecă: în 1990 nu trebuiadecât să reia, cu actualizările şimodernizările fireşti, concursul de maretradiţie “Steaua fără nume” şi astăzi n-ar mai fi stat să se uite “peste gard”cum posturile celelalte fac audienţă…Nu vom înţelege niciodată de ce şefiidin Dorobanţi au preferat tot felul deformate noi, costisitoare, păguboase(gen “ÎnTrecerea anilor”), în loc săcontinue cu tot ce fusese bun înainte,inclusiv concursul de melodii “Şlagăreîn devenire”. Am fost foarte legat deaceste două emisiuni, le-am prezentatsub “bagheta” lui Titus Munteanu, darnu numai de aceea mă doare soartalor, ci pentru că de ele se leagă declinulmuzicii uşoare româneşti. Pentru ce şipentru cine să mai compună creatoriinoştri de frunte? De ce să se maiîndrepte tinerii solişti către muzicauşoară, din moment ce constată că nuau unde să cânte, fiindu-le preferaţireprezentanţii altor genuri?

La toate acestea mă gândeamrăsfoind un dosar referitor la unspectacol “remember” realizat de“mama” “Stelei fără nume”, SimonaPatraulea, în urmă cu mai bine de 10ani. Chiar aşa, de ce s-a desfiinţat“Steaua fără nume”, concurs cuadevărat profesionist, complex (azi secântă şi atât, pe atunci erau numeroaseprobe de aptitudini)? Chiar dacă în1969 Corina Chiriac cânta “Opriţitimpul”, iată că din păcate el nu a pututfi oprit în loc. Sperând că într-o ziSimona Patraulea va putea înfiinţa un“Club Steaua fără nume”, să încercămsă ne “teleportăm” în 24 decembrie1968, când avea loc prima ediţie aconcursului. Atunci, cei trei finalişti auprimit punctajele: Adrian Ionescu - 102,Maria Marinică - 100, Viorica Ţupa - 96.În 22 ianuarie 1969 CornelConstantiniu obţine punctajul-record de132 de puncte, urmat de Doina Spătaru- 122 şi Rodica Anastasiu - 102. În 3februarie 1969 Cornel Constantiniutrece cu bine etapa a II-a, urmat deSilviu Tripşa (peste ani, regizor deculise la Teatrul “Fantasio” dinConstanţa) - 118 şi Edih Bauer - 115.Era începutul unei poveşti frumoase,cu interpreţi deveniţi cu adevărat “stele

cu nume”, în activitate şi azi, cu alţii devaloare medie, dar şi cu nume căzuteîn uitare, deşi la momentul respectivpăreau mari speranţe. În propulsarealor şi, fireşte, în notarea din seara deconcurs, un rol decisiv l-au jucatmembrii juriului: Temistocle Popa,George Grigoriu, Dorin Teodorescu,Dan Ardelean, Laurenţiu Profeta, DaniConstantin, Petre Mihăescu, PaulEnigărescu, Corneliu Meraru, VasileDonose, Camelia Dăscălescu, JoltKerestely, Aurel Giroveanu, CornelFugaru, Vasile Veselovski, IonCristinoiu, George Sbârcea, SmarandaOţeanu, Sânziana Pop, Sanda Manu,Viorel Gavrilă, pianiştii Ionel Tudor şiGerry Podgoreanu… Dintre aceştia,Camelia Dăscălescu se poate mândricu faptul că i-a avut elevi pe CornelConstantiniu, Doina Spătaru, AngelaCiochină, Ramona Bădescu, AlinaMavrodin, pentru ca ulterior să fiedascăl pentru alţi interpreţi cu rezultatefrumoase: Călin Goia, Pepe, IrinaNicolae, Ana-Maria Tabacu, AdelaDumitrache. Este uluitor cum cei treicâştigători ai Trofeului din 1969 şi 1970(Corina Chiriac, Cornel Constantiniu,Doina Spătaru) au rămas, strălucind,pe firmamentul genului. Este şi cazulaltor artişti victorioşi, care-şi datoreazăascensiunea acestui concurs: StelaEnache, Oana Sârbu, Mirela

Voiculescu, Gina Pătraşcu (stabilită înGermania), Alina Mavrodin, CarmenRădulescu - 1982, Aurel Moga, AngelaCiochină - 1976, Marian Spânoche -1972, Simona Florescu, Marcel Roşca- 1970 (în prezent cântăreţ de operă înGermania), Eva Kiss (stabilită înDanemarca), Doina Limbăşanu(Germania), regretata MihaelaRunceanu, Loredana Groza, Sanda

Ladoşi, Marius Dragomir, mulţi dintre eitriumfând ulterior şi la Mamaia.Ultimele două câştigătoare aleTrofeului, în 1989, au fost AlexandraCanareica (revenită în ţară după lungiturnee peste hotare) şi Ramona

Bădescu (Italia). Ar fi apoi aceiinterpreţi, unii încă în activitate, cuprestaţii de succes inclusiv pestehotare: Melania Zăgrean (Bistriţa),Ion Banică (acum în SUA), FlorinBalcan (actor la teatrul dinBacău), Denis Ştefănescu, PaulaStănculescu-Ghentzer, CameliaFlorescu, Doina Moroşanu,Angela Iurcenko-Stoenescu (acântat în Trio Expres, a jucat înfilme), Nicu Pop, Mihaela Oancea- 1976 (s-a dedicat muziciireligioase), Jeanina Matei - 1976(locuieşte în Italia), GabrielaSauciuc - 1982, Dana Popescu(actuală Dana Dorian), OtiliaBărbulescu (Grecia), Mira Moreno(Israel). Cei mai numeroşi sunt,fireşte, cei de care îşi maiamintesc doar cei din perimetrulgenului, dar care la momentulrespectiv au cules aplauze şiaprecieri, păstrând în vitrina cuamintiri trofeul concursului: AdrianIonescu - 1969, Dan Gherasim(Germania), Carmen Berbecaru,Alexandru Groza (Danemarca),Eugenia Lică (Canada), IldikoBokor (Germania), Mariana Ritz

(Danemarca - dacă ne citeşte poate îitrimite lui Marcel Dragomir toatădocumentaţia pe care a “uitat” să i-omai restituie…, Aida Ianculescu,Domnica Sorescu - 1979, Eugenia Dan- 1982, Clara Gyuri Anton (Grecia),Luminiţa Scordaliu, Carmen Anton,Elena Tudor (locuieşte la Titu),Gabriela Florescu, Corina Mathia,Florina Cupşa, Constantin Bruj, Angela

Ramona Bădescu

Oana Sârbu


RememberStoica (a cântat mult timp în Egipt),Viorel Faur (Târgovişte), AmeliaIonaşcu, Viorel Rus, CarmenVasilescu, Luiza Petculescu, BebeCristache, Gabi Stănescu, LuminiţaProcopciuc, Camelia Badiu, DoinaCălăraşu, Cristina Goran… Unii dintrecei legaţi de “Steaua fără nume” nu maisunt în viaţă, aşa încât la spectacolulde care am amintit li s-a dedicattulburătorul cântec al lui Cornel

Fugaru, “Unde sunteţi, dragii mei?”,care, din păcate, acum se referă şi lael: realizatorul Sorin Grigorescu (celcare a fost, alături de SimonaPatraulea, părintele concursului),regizoarea Anca Sandu, Tudor Vornicu,Sile Dinicu, Vasile V. Vasilache,Nicolae Kirculescu, Radu Şerban,Andrei Proşteanu, Dan Stoian, MişuIancu, Vasile Veselovski, Elly Roman,Gelu Solomonescu, prezentatorii DanDeşliu, Ioan Simion Pop, Mihai Florea,concurenţii Mihaela Runceanu, NicolaeSuciu, Antonel Dumitrache, GeorgeSava, Valeriu Crişan - şi probabil întretimp lista despărţirilor a devenit mailungă…

Unii îşi mai aduc amintescandalul provocat de difuzarea pemicul ecran a uneia dintre preselecţiilepentru concurs. Evident, pe vremeaaceea se vorbea de “ironizareacandidaţilor”, “lipsa de respect pentrutineri harnici”, dar mai rar s-a pututvedea ceva mai amuzant (cei de la“American Idol” obţin acelaşi succesdifuzând în SUA secvenţe de lapreselecţii). Mare păcat că s-au pierdutacele filmări, dar poate tocmai deaceea Simona Patraulea a realizat pe16 decembrie 1996 acel spectacolmagistral, la exact 28 de ani de laprimul gong, în fosta sala “CazinoVictoria” (să nu uităm că mulţi dintrecâştigătorii de la “Steaua fără nume” au

evoluat ulterior pe scena Teatrului derevistă “Constantin Tănase”). Îmi faceplăcere să rememorez în acesterânduri câteva din momentele celemai frumoase ale emisiunii.Regretatul compozitor AurelGiroveanu şi-a amintit cu drag dejurizările competiţiei, iar DoinaSpătaru i-a cântat melodia “Nu mămai despart de tine”. DoinaSpătaru, verişoară primară a lui

Dan Spătaru, a absolvitfacultatea de Filologie (română-italiană) şi cântă de ani buni încadrul formaţiei conduse dePetre Geambaşu (o puteţivedea la “Dansez pentru tine”,la ProTV), în timp ce fiica sa,Mălina Olinescu, a fost solistaformaţiei lui… Călin Geambaşu!Marius Ţeicu (peste ani avea săfie şi un admirabil prezentator),pian, şi Petre Magdin, trompetă,ambii timişoreni, au făcut partedin prima formaţie de acompa-niament a concursului, alături deMarcel Dragomir, saxofon şi clarinet(l-a înlocuit pe Vasile Zamfir),Adrian Ursulescu, orgă şi acordeon(nu suntem rude!), Dan Eftimie,chitară, Ion Coverca, chitară bas,Laurenţiu Băcanu, tobe. CornelConstantiniu, după ce a cântat“Lasă lumea să vorbească” de V. V.Vasilache, şi-a adus aminte că acontribuit la lansarea Oanei Sârbu,drept care a interpretat în duet cuea “Nu îţi spun te iubesc”, iar Oanaa dat viaţă singură piesei lui Virgil

Popescu “De m-ai iubi”. Cornel

Constantiniu a fost singurul care apromovat etapa a II-a în 3 februarie1969, fiind al doilea câştigător al

“Stelei”. Actor profesionist, a devenitcunoscut cu creaţia lui AlexandruMandy, “Iertaţi-mă, dar n-aţi văzut ofată?”. Oana, victorioasă în 1985, estefiica actorului comic de la Teatrul “C.Tănase”, Romeo “Romică” Sârbu, iar“Steaua” a propulsat-o la festivalul dela Mamaia şi pe marele ecran, cu roluldin “Liceenii”. De senzaţie a fost duetuldintre Mirela Voiculescu şi SandaLadoşi. Mirela a fost descoperită dePatraulea la 17 ani, la un festival dinArad; umbla tot timpul cu cărţile dupăea - avea să fie şefă de promoţie lafacultatea de Stomatologie dinTimişoara (părinţii ei au fost ambiifarmacişti). Ladoşi, mureşeancă de-a

mea, ca şi Eva Kiss, a triumfatîn 1987, una din piesele ei desucces fiind “Dacă mă iubeşti”.Gina Pătraşcu a făcut apel larepertoriul folcloric, cu “Asearăţi-am luat basma”, de pealbumul “Dulce-i vinul”,orchestrat de Mihai Alexandru; atriumfat în 1977, în aceeaşiemisiune cu Eva Kiss, transmisăde la Târgovişte, în acompa-niamentul orchestrei Sile Dinicu.A cucerit Trofeul şi la Mamaia, în1983, şi are o fată cu regretatulactor Horia Şerbănescu. Când afost descoperită era… operatortelex la Timişoara! SmarandaOţeanu, Sanda Manu, VasileDonose, Jolt Kerestely, IonCristinoiu, Camelia Dăscălescuşi regretatul Dorin Teodorescuau depănat alte “secrete” dintimpul jurizărilor. Ca şi MarcelRoşca, baimăreanca FlorinaCupşa s-a orientat către operă,editând chiar un CD cu arii dinopere şi operete, în Olanda (aicia interpretat aria Violetei din“Traviata” de Verdi,acompaniată la pian de prof.univ. Crimhilda Cristescu).Studiază pianul de la 4 ani, a

Titus Munteanu

Stela Enache

Eva Kiss


Remember

câştigat Trofeul la 20 de ani, în 1985,iar a doua zi toate ziarele au scris cămai bine s-ar lăsa de muzică şi s-arapuca de… filatură! Un câştigătorsimpatic a fost “ochelaristul” AdrianIonescu, la 22 de ani, în 1969. Cunumai 3 zile înaintea finalei de la “Stea”devenea absolvent al Facultăţii deConstrucţii Hidrotehnice. Stabilit înItalia, are o fiică, Ioana, care în 1994 afost “Miss Veneţia”. Până în 1974Adrian a cântat, inclusiv la Teatrul “C.Tănase”, apoi a făcut teatru laAnsamblul artistic al UTC. A plecat dinţară în 1986, fiind în prezent expertinternaţional în materiale geosintetice.Acompaniat la pian de Radu Simion jr.,

ne-a reamintit amuzantul cuplet cucare a făcut senzaţie pe vremuri,“Picioruşul Aglăiţei”. Două câştigătoarevenite din ţară (de altfel, pe atunci nuera, ca acum, o marginalizare aprovinciei) au stârnit la rândul lornostalgii. Nu foarte “silfidă” la trup,Doina Moroşanu i-a impresionat pe ceide la “Stea” cu calităţile sale vocale laun concurs desfăşurat la Galaţi; peatunci era asistentă medicală la Vaslui.A triumfat în sezonul 1976-1977,lansând compoziţia lui Sile Dinicu “Tu

m-ai fermecat”, pe care a cântat-oacum acompaniată la pian decompozitorul cu care colabora în aceaperioadă, George Natsis. De profesiematematician, Alina Mavrodin acâştigat “Steaua” în sezonul 1986-1987 şi Trofeul “Mamaia” în 1987. LaTârgovişte se află, alături de soţul său,în fruntea unui trust de presă şi acondus în localitatea sa natală,Pucioasa, corala de copii “Alianţaveselă”, cu care în 1992 a dobândit unimportant premiu internaţional înBulgaria, cu musicalul “Zâna cea bună”de Ştefan Elefteriu, pe versuri de AngelGrigoriu. De altfel şi în spectacol aoferit o secvenţă, “Haina”, dinmusicalul “Păguboşii” de LaurenţiuProfeta. Cât de greu era să ajungi înfinală la “Steaua fără nume” ne-aspus-o Gabriela Sauciuc: a fostselecţionată în 1975, la 19 ani, şi aajuns la “Stea” abia în… 1982! Aabsolvit Conservatorul, predă muzicăpentru cei mici, compune mult pentruaceastă vârstă, conduce formaţia“Miracol”. Înainte însă de a se dedicamicuţilor a evoluat la festivalul de laMamaia în 1984 şi 1985 în fruntea unorgrupuri vocale; în emisiune a dat viaţăcompoziţiei proprii “Te iubesc”. Încă dela data respectivă Angela Ciochină numai era suplă şi refuza să apară înpublic, dar nu putem uita că a fost unadintre cele mai frumoase voci aleconcursului. Simona Patraulea adescoperit-o la festivalul “FlorileCeahlăului” de la Piatra Neamţ, pecând era elevă şi cânta… muzicapopulară! La Conservator a fost colegăcu Mihaela Runceanu - de an, degrupă, de cameră la cămin! A predat untimp la Şcoala populară de artă, acompus câteva melodii frumoase, dupăcare a survenit acea deprimare care i-a afectat mult starea sănătăţii; săsperăm că va reuşi să revină, este oartistă de o muzicalitate aparte.

Spuneam mai sus că “Steauafără nume” era un spectacol atractiv,deloc monoton şi plicticos cum suntcele de azi, când se cântă şi doar atât.Se mergea pe ideea că un aspirant laglorie trebuie să posede multiplecalităţi artistice, de aceea în cele 3etape concurenţii erau supuşi la probecum ar fi dansul (acum Stela Enache avalsat impecabil, ca pe vremuri înconcurs, alături de balerinul MihaiGlodeanu de la Teatrul “C. Tănase”),pantomima, citire solfegiu, dicţie,poezie, recunoaşterea interpretului(deci cunoştinţe muzicale)! Una dincele mai proeminente personalităţilansate de “Steaua fără nume” este cusiguranţă Corina Chiriac, câştigătoareîn mai 1970. Actriţă cu diplomă, ea îşiaminteşte cum regizorul SorinGrigorescu a învăţat-o să urce scărilecu pantofi cu toc! Corina a crescut într-un mediu muzical, tatăl său fiindreputatul compozitor Mircea Chiriac, iarmama - profesoară de pian. Ea însăşi

cânta perfect la pian, iar pe parcursulcelor 3 etape a năucit pur şi simplujuriul şi telespectatorii atât cupersonalitatea sa, cât şi cu repertoriulieşit din comun: “Valurile Dunării” deIvanovici, “Serenada” de MirceaChiriac, “Concert” de Rahmaninov,canţonete, o parodie după “Rigoletto”,iar în ultima etapă “My Fair Lady”.Evident că, înafară rolului de amfitrionfermecător, ea a încercat să neconvingă… “Opriţi timpul!”, dar dinpăcate acest lucru este imposibil. Totce le-a rămas zecilor de participanţi afost să cânte cu toţii, în cor, melodiacare era leit-motivul concursului, “A 8-aminune a lumii” de Marius Ţeicu. Chiaraşa, nu este şi muzica una dintreminuni? Poate face la TVR cineva ominune şi ne readuce concursul“Steaua fără nume”!

Jeanina Matei

Alexandra Canareica

Alina MavrodinAngela Stoenescu


Punctul pe j... azz

FlorinRăducanu

& DalilaCernătescu

pe CDRecent, la Art Jazz Club din

Capitală (Sala Passage), a avut loclansarea albumului „Revealing theRomanian Traditional Music on Jazz”(înregistrat în Clubul „Porgy & Bess” dinViena în octombrie 2010) în prezenţamuzicienilor respectivi de pe CD, a maimultor colegi şi invitaţi, a unui numerospublic.

Înaintea unui recital edificatorau fost prezentate şi ilustrate cu imaginivideo, scurte secvenţe semnificative dinactivitatea anterioară a principalilorprotagonişti, respectiv Florin Răducanuşi Dalila Cernătescu.

Iată de această dată câtevacomentarii ale celor invitaţi să prezinteacest CD la evenimentul respectiv.

Anca Romeci: Hăruit de stele,iubit de toţi cei care au avut privilegiulsă îl cunoască şi predestinat laurilor-Florin Răducanu-creatorul-interpret şiomul pasionat de meditaţia asuprasensurilor profunde ale universului(astrologie, numerologie, istoriafilozofiei şi a religiilor...) mă trimite, nuîntâmplător, cu gândul la muzicianulsuprem John Coltrane, cel care dincredinţa într-un Dumnezeu al tuturorreligiilor pornise cu explorările sale încăutarea structurii sonore universale,pitagoreica vindecătoare de boli şiîmblânzitoare de fiare. Da, iar întocmaimiticului iniţiat “Trane”, Florin Răducanumerge cu fiecare proiect al său tot maideparte în investigarea “buricului lumii”,sursei tuturor muzicilor. Fapt dovedit -intuiţia raportării la universal, dublată deştiinţă, discernământ şi stăpânirea cuvirtuozitate a undelor arhitectoniceconferindu-i bifronsului classician-jazzman accesul la experimentealchimice dintre cele mai provocatoarecu eleganţă şi stil: jazz-ul simfonic, cele1001 de “mood”-uri bachiene,chopiniene sau enesciene şi, mai nou,solară înainte de toate transmutare afolclorului în jazz, proces în carelimbajul mistic al muzicii recunoaştefrăţia de sânge albastru a doinei cublues-ul afro-american, sau a muziciicelte cu matricea arhetipală tipMaramureş-Oaş.

La fel de frumos ca un KeithJarrett quartet (deşi trebuie să recunosccă în piesa cu numărul patru,“Maramureş, plai cu foi”, l-aş înrudi întopul preferinţelor mele cu

repetitivitatea de jazz-sud african marcaAbdullah Ibrahim) - sună live la Porgy &Bess din Viena, octombrie 2010,cvartetul lui Florin Răducanu, menitparcă a ţese un cocon aurit deimprovizaţie jazz-istică în jurul nimfeitematice expuse de Dalila Cernătescu(şi aici consider că mai presus de CV-ulei ajunge să exclam - O veritabilăaristocrată a naiului!). În rest,mărturisesc că dând replay acestuidemers ethno-jazz pe cât de denspe atât de răsfăţat de superbiearmonico-melodică ajung laconcluzia că ar fi unul dintrepuţinele de gen pe care să îl iei cutine până şi pe o insulă pustie de lacapătul lumii şi al crizei financiareRevealing the TraditionalRomanian Music on Jazz ! - saupur si simplu albumul care nu s-arfi născut niciodată în absenţamagicei sale inspiratoare - DalilaCernătescu!

Olivia Cristina Sima:Colaborarea artistică dintre naistaDalila Cernătescu şi pianistulFlorin Răducanu datează încă dinperioada studenţiei, iar dinproiectele muzicale ale celor doiprotagonişti amintim câteva:concertul de Crăciun care a avut loc în2004 la “Sala Palatului”, împreună cuBig Band–ul Radio condus detrombonistul american Tom Smith,recitalul susţinut la Ateneul Român doiani mai târziu, în 2006, cu ocaziaacordării Premiilor Revistei de Atitudineşi Cultură “Cuvântul”, concertulprezentat pe scena festivalului de jazz„Swinging Jazz Fest”, desfăşurat laViena în anul 2007, turneul dinMalaezia în 2008, unde au prezentatproiectul „Panflute in the Music of theWorld”.

Anul trecut, în anul 2010, încadrul festivalului de jazz “Hot RomaniaIV”, care a avut loc tot în capitalaAustriei - Viena, Dalila, Florin şi colegiilor din “Art Factory Jazz Group” aurealizat înregistrările care alcătuiescacest album: “Revealing the RomanianTraditional Music on Jazz”. Aceastăfrumoasă întâmplare muzicalăevidenţiază o dată în plus bogăţia şivaloarea folclorului nostru, binereprezentat pe disc mai ales pentruzona nord – vestică (Maramureş), dar şipentru sud (Oltenia şi Muntenia) şi sud– est (Dobrogea). Din împletireastilurilor muzicale complexe, atât DalilaCernătescu, cât şi Florin Răducanu iesîn câştig: ea a venit cu un “bagaj”consistent de folclor şi muzică clasică,iar el cu fericita combinaţie dintre clasicşi jazz, devenită deja o caracteristicădefinitorie. Deloc mai prejos, parteneriilor de scenă contribuie efectiv lacalitatea înaltă a produsului finit, încazul de faţă albumul recent lansat“Revealing the Romanian TraditionalMusic on Jazz”.

Alexandru Şipa: În principiu,

despre cei doi protagonişti ai CD-ului„Revealing the Romanian TraditionalMusic on Jazz”, am putea vorbi doar debine. Prea sunt multe şi valoroaserezultatele activităţii lor creative,interpretative şi didactice. Dar pentru aechilibra comentariile colegelor mele,mă voi rezuma de această dată lacâteva consideraţii generale despreFlorin Răducanu şi acest album.

Urmăresc şi admir creaţia şi

interpretarea acestui excelentcompozitor, pianist şi lider de formaţie,ca şi a tuturor celor care se impun cuadevărat pe scena românească de jazz.

În cazul subiectului nostruprezent, pot spune cu satisfacţie, şi opot confirma toţi colegii mei de breaslă,că nu a existat până acum nici o apariţiea acestuia live ori înregistrată pe CD, laRadio şi sau TV care sădezamăgească. Din contră.

Florin Răducanu a convinspermanent prin rezultatelecomponistice şi interpretative, prinmaturitate şi profunzime, prinsensibilitate şi virtuozitate, prinmăiestria artistică în alegerea şiexpunerea/dezvoltarea jazz-istică,improvizatorică a temelor fie că acesteaproveneau din repertoriul standard, dinmuzica clasică sau din folclor precum odemonstrează elocvent acest nou CD,prin ingeniozitatea proiectelor propuseşi nu în ultimul rând prin colegii deformaţie la care a apelat.

Este mai mult decât evident că şinaiul, prin implicarea superbă a DalileiCernătescu, dar şi bogăţia folcloruluiautohton, îi oferă lui Florin Răducanuun prilej inedit de simbioză muzicală cepoate constitui un adevărat modelpentru confraţii săi întru jazz.

Pe scurt şi în concluzie, putemafirma cu certitudine că FlorinRăducanu şi Dalila Cerătescusecondaţi cu brio de Adrian Flautistu lacontrabas şi Eugen Nichiteanu labaterie, realizează prin acest CD, unnou şi ascendent punct de referinţă şide interes pentru jazz-ul românesc(fani, muzicieni şi comentatori/promotori).


Carte

„55 de ANI deTVR în 55 de

CONFESIUNI” Marius GHERMAN

La sfârşit de an a avut loc lansarea cărţii „55 deANI de TVR în 55 de CONFESIUNI”, proiect propus şirealizat de Liana Săndulescu, Iuliana Marciuc şi OanaGeorgescu, cu aportul echipei emisunii “CONFESIUNI”(TVR2). Realizat în colaborare cu BibliotecaMetropolitană Bucureşti şi cu Editura “BibliotecaBucureştilor”, acesta cuprinde şi un DVD cu 55 demărturisiri de suflet ale unor mari personalităţi artisticecare au fost invitate, de-a lungul timpului, în emisiuneaIulianei Marciuc. La evenimentul de lansare a participatun număr impresionant al personalităţilor care facsubiectul cărţii, strâns legate de activitatea TeleviziuniiRomâne şi de cei 55 de ani pe care această instituţiei-a împlinit în ultima zi a anului trecut: MargaretaPâslaru, Stela Popescu, Florin Piersic, ConstantinCodrescu, Dinu Săraru, Mirela Fugaru, Ileana StanaIonescu şi soţul său, Dr. Andrei Ionescu, VladimirGăitan, Ion Lucian şi soţia sa, Paula Sorescu Lucian,Marius Ţeicu, George Mihăiţă, Emilia Popescu, SandaŢăranu, Tora Vasilescu, Virgil Ogăşanu, Mircea Baniciu,Pompei Hărăşteanu, Cornel Todea. Au mai fot prezenţiAlexandru Lăzescu, Preşedinte-Director General al

TVR şi Dr. Florin Rotaru, director BibliotecaMetropolitană Bucureşti, Ioana Bogdan, AlexandraCepraga, Nicolae Modreanu, compozitorii Andrei şi JoltKerestely, Alexandru Mironov, Gen.(r) Dr. MirceaChelaru, Maria Bumbaru, Preşedinta AsociaţieiDetectivilor Particulari din România etc. Cartea va fi

donată bibliotecilor judeţene din ţară şi poate fidescărcată online de la adresele www.bmms.ro,www.bibliotecametropolitana.ro şi www.tvr.ro/tvr2

(Foto: Ioana Damian şi Bogdan Păun)

M. Pâslaru, J. Kerestely, O. Georgescu, A. Kerestely, I. Marciuc, Fl. Rotaru


Music-hall

Premiile „MIHAIMAXIMILIAN” laTeatrul Tănase

Dedicate memoriei şi amintirii unuia dintre ceimai prolifici autori de texte de revistă, Premiile „MIHAIMAXIMILIAN” pentru contribuţiile speciale aduseTeatrului de Revistă “Constantin Tănase“ aufost acordate anul acesta de FundaţiaStelaR a Stelei Popescu şi a lui AlexandruArşinel, în cadrul spectacolului “Aplauze,Aplauze”. Un spectacol regizat de maestrulBiţu Fălticineanu şi dedicat celor peste 30de carieră a cuplului (cei doi au debutat în1978 în “Nevestele vesele din Boema”).“Este un spectacol – remember fastuos, cutexte excepţionale pe care noi le-am jucatde-a lungul anilor” - declara actorulAlexandru Arşinel, directorul Teatrului deRevistă. “Am readus ceva din parfumul dealtă dată al Grădinii Boema şi al Revisteiromâneşti“. Printre laureaţii ediţiilor de pânăacum s-au numărat Margareta Pâslaru,

actriţa Adriana Trandafir, interpretul Nicolae Niţescu(artist al Teatrului de Revistă “Constantin Tănase”,acesta a fost premiat în 2010 cu ocazia spectacoluluianiversar dedicat celor 80 de ani de viaţă şi 60 de anide carieră), arh. Theodora Dinulescu, scenograf, şitinerii actori Cristian Simion şi Nae Alexandru. Laureaţiianului 2010 au fost actriţele Tamara Buciuceanu –Botez şi tânăra Ana Maria Donosa, protagoniste alespectacolului “Aplauze, Aplauze”. Regretatei actriţeAnda Călugăreanu, care a jucat la Teatrul Tănase, i-afost acordat Premiul „MIHAI MAXIMILIAN” “inmemoriam”, diploma fiind înmânată fiicei sale, IoanaTufaru. (Radu PAMFIL)

DespărţiriCe oare le face pe nişte

artiste tinere, talentate, frumoasesă-şi ia zilele? Probabil nu vom ştiniciodată... După Mădălina Manoleşi soprana RoxanaBriban, iată că şiMălina Olinescu aales să se despartă deaceastă lume,aruncându-se în gol dela etajul VI al bloculuiunde locuia, undeva înzona Gării de Nord.Tulburător este faptulcă tatăl solistei, actorulBoris Olinescu, şi-agăsit sfârşitulprăbuşindu-se în golde la etaj, dar se parecă atunci n-a fost vorba desinucidere. Mălina este fiicabinecunoscutei cântăreţe DoinaSpătaru, fiind născută pe 29ianuarie 1974, la Bucureşti. Avândmuzica în sânge, începe să cânteîncă de la 5 ani, face apoi parte dincorul gimnaziului, pentru ca

adevărata consacrare să vină în1996, când este selecţionată deTitus Munteanu în celebrul săushow “Şcoala vedetelor”. În acelaşian cucereşte premiul II la Mamaia,cu o piesă compusă de prietenul dincopilărie şi colegul de la “Şcoalavedetelor”, Călin Geambaşu, pentruca peste 2 ani să reprezinte

România la finalaEurovision de laBirmingham, cu piesalui Adrian Romcescu,“Eu cred”. Un anfoarte bun a fost şi1997, cu premiul I laMamaia, secţiunea“Şlagăre”, şi totpremiul I la “Cerbul deaur” de la Braşov,pentru ca în 1998 săse claseze, cu o altămelodie, pe poziţia a3-a a secţiunii

“Creaţie”, la Mamaia. Între anii 2000şi 2007 a fost căsătorită cu Dan“Polymoog” Stesco, component alformaţiei Compact. De mai mulţi aniera, împreună cu Adriana Vlad,solistă a uneia dintre cele maiapreciate orchestre din ţară, ceacondusă de Călin Geambaşu, cu

care avea numeroase contracte.Dacă a fost vorba de o depresielegată de profesie nu s-a pusproblema, deci, a lipsei banilor saua angajamentelor, ci de dezamăgireprovocată de nivelul penibil la carea ajuns muzica românească pemicul ecran, la radio sau în concerte– o lume în care artiştii de valoarenu-şi mai găsesc locul. La fel simţeaşi Mădălina Manole...

Tot la sfârşit de an am maipierdut un prieten; nu era cântăreţ,ci unul dintre cei mai maricolecţionari de muzică din România,dr. Ştefan Sihota. La câte emisiunide la Radio muzica la zi nu eraprocurată de la el, la câte programe“Meridianele cântecului” de la TVRnu contribuise cu filmări“clandestine” pe care mi le dădeape videocasete! Colecţia samuzicală era absolut impresionantă,muzica era refugiul său secret.Medic ginecolog renumit la Spitalul“Filantropia”, a asistat la venirea pelume a copiilor unor celebrităţi cumar fi Margareta Pâslaru, CristianŢopescu, Horaţiu Mălăele, GeorgeMihăiţă, toţi aceştia fiind alături de ella plecarea spre o lume mai bună...

U. OCTAVIAN

A. M. Donosa, S. Popescu, Al. Arşinel, T. Buciuceanu


Pe scene

Bucuriilemuzicaleale iernii

Lidia BOROBETE

Am consacrat extra-ordinarei Gale Ovo Music, aşa cummerita, numeroase pagini, fiindcă afost un eveniment al sfârşitului dean. Scriam în cronică că esterevoltător faptul că TVR,televiziunea publică, n-a făcut loc înprogramele ei (care ar fi câştigatpuncte bune de rating, fiind foarteslabe!) acestui spectacol deexcepţie. Aşa cum vă informam,Ovidiu Komornyik a angajat pepropria cheltuială un car performant

de filmare, cu profesioniştiredutabili, urmând ca ulterior săpropună filmările unui post TVinteresat. Şi cine credeţi că aacceptat imediat să difuzeze filmulspectacolului? ProTV? Aş, era preaocupată cu “Vocea României”,concurs la care, aşa cum nespunea revoltat redutabilul regizormuzical Jolt Kerestely, se auzeaudoar orchestra şi publicul şi nu ceera mai important, vocea! Antena1? Nici atât, cei de acolo seconcentrau pe eşecul numit “XFactor”. TVR? Cum putem să negândim la aşa ceva, doar secheamă Televiziunea ROMÂNĂ, iar

în concert evoluau mare parte dinvedetele muzicii noastre uşoare, înfaţa cărora TVR ar trebui să stea îngenunchi! Ei bine, Gala Ovo Musica fost retransmisă în două “tranşe”,la orele prânzului(sperăm în reluări şi laore de audienţă maimare, deşi erau zileleCrăciunului şi lumeastătea în faţatelevizoarelor), depostul TURCESC, caacţionariat, Kanal D!! Olecţie de managementşi inspiraţie din partearesponsabililor acestuipost, deşi nu la ei auscris istorie AngelaSimilea, Ovidiu Komor-nyik, Gabriel Doro-banţu, Corina Chiriac,Adrian Daminescu,Sanda Ladoşi, GabrielCotabiţă, Ileana Şipo-teanu, Daniel Iordăchioae, Oana

Sârbu, Florin Piersic, MihaiConstantinescu şi toţiceilalţi, ci la TVR! Cu sunetşi lumini de clasă, aceastăveritabilă gală a muziciiuşoare româneşti adominat tot ce s-a difuzatpe micile ecrane, în planmuzical, în ultimele zile aleanului.

TVR s-a implicatînsă (adică nu atât TVR,cât emisiunea “O dată-nviaţă”, curealizatorii şi cuprezentatoarea

Iuliana Tudor) în “Galapremiilor de excelenţăElectrecord”, ceea ce estefoarte bine, casa deproducţie aniversând 80 deani de la înfiinţare.Spunându-i şi noi “La mulţiani!”, aşteptăm cele 4 galeanunţate pentru anul viitor(când de fapt se împlinesccei 80 de ani), profilate pegenuri, pentru că acum afost un amestec nefericitde muzică uşoară şipopulară. La folclor au primitdistincţiile respective (de precizat

că artiştii nu au fost plătiţi nici deElectrecord, nici de TVR, ceea ceeste jenant) Angela Moldovan,Nicolae Sabău, Maria Ciobanu,Gheorghe Zamfir, Benone

Sinulescu, Mioara Velicu, NicolaeFurdui Iancu, Maria Cârneci, IonelaProdan, Constantin Enceanu,Petrică Mîţu Stoian, ŞtefaniaRareş, Gheorghe Turda, ş.a.,acompaniamentul fiind asigurat deo orchestră profesionistă, “Lăutarii”de la Chişinău, dirijor NicolaeBotgros. În schimb, la muzicăuşoară (cine o fi avut această ideenefericită?) nu s-a apelat la oorchestră specializată, în primulrând la big-bandul Radio, dirijat deIonel Tudor, ci la o orchestră...simfonică, dirijată de Daniel Jinga.

Nu e de mirare că unii solişti auevitat să cânte cu aceasta, mai alescă, ni s-au plâns unii dintre

Marius Ţeicu

M. Voica, A. Moldovan

Horia Moculescu


Pe sceneprotagonişti, au fost puţine ore derepetiţii, în ultima clipă, iarpunctualitatea a lăsat de dorit. Aufost premiaţi Horia Moculescu,Marina Voica, Margareta Pâslaru,

Stela Enache, Temistocle Popa, IlieMicolov, Cornel Constantiniu,Mihaela Mihai, Gabriel Dorobanţu,Sanda Ladoşi, Marius Ţeicu,George Nicolescu, DoruStănculescu, ş. a. În justificareaorganizatorilor se vorbeşte de aceiartişti care “în cariera lor au stabilit

adevărate recorduri ale vânzărilorde albume”, ceea ce nu prea estevalabil la toţi cei de mai sus. Înschimb ne-au sunat la redacţie şişi-au exprimat regretul că n-au fost

invitaţi AlexandruJula, MarianNistor (el şiformaţia Savoyau la activ zecide albume desucces laE l e c t r e c o r d ) ,Cristian Popes-cu, ca să nu maivorbim că, dacăa fost vorba dedistincţii oma-giale, se cuveneasă nu fie uitatenume cum ar ficele ale CamelieiDăscălescu (91

de ani), Paul Urmuzescu (84 deani), Nicolae Niţescu, ConstantinDrăghici şi mulţi, mulţi alţii...Emoţionant a fost însă faptul că aufost acordate premii “In memoriam”regretaţilor Vasile Veselovschi,Ştefan Bănică, Florin Bogardo,

Vasile V. Vasilache, deşi lista îiputea include, obligatoriu, şi peCornel Fugaru, Anton Şuteu, TitelPopovici, Petre Mihăescu, pentru ane referi doar la cei care ne-aupărăsit de curînd. Dar, dacă într-adevăr cele 4 gale vor avea loc,toate acestea vor putea firemediate.

Zilele de sărbătoare ne-auprilejuit din nou constatarea că, înciuda crizei, oamenii de bine careiubesc şi sprijină muzica suntmereu alături de artişti. Este cazullui Marin Mândrilă, care, la “MariVila Construcţii”, a invitat unflorilegiu de artişti valoroşi, dintrecare unii au încântat publicul şi înnoaptea de Revelion, la elegantulhotel “Mari Vila Best Western”:Mioara Velicu, Gelu Voicu, “Tarafuldin Teleorman”, talentatul solist demuzică uşoară Marius Bălan,absolvent al Universităţii Naţionalede Muzică din Bucureşti. Un publicentuziast a aplaudat frenetic unshow elegant şi atractiv, retransmisulterior de OTV. Organizatorii să nuse mai plângă, iată că se poate!

„VoceaRomâniei”?

S-a încheiat prima ediţie a concursului difuzatde ProTV, “Vocea României”. Dacă vă aşteptaţi cumvaca învingătorul să fie “Vocea” (aşa i se spunea luiFrank Sinatra, “The Voice”, dar în cazul lui era cât sepoate de potrivit!), veţi fi uşor dezamăgiţi, chiar dacăŞtefan Stan, 34 de ani, din Bucureşti, a fost cu un capmai răsărit decât colegii săi din finală, în opiniapublicului. Juriul (Loredana Groza, Marius Brenciu,Smiley, Marius Moga), alături de public i-a selecţionatpe cei patru pentru finală, deşi în opinia multora alţii arfi meritat mai mult... În finală ei au avut de trecutdiverse probe muzicale (unde e “Steaua fără nume”, cuexamenele sale atât de complexe?), între care cea încare au avut de cântat alături de nume notorii: DragoşChircu, locul 2, a evoluat alături de Pepe, IulianaPuşchilă, locul 3, cu Voltaj, Cristian Sanda, locul 4, aavut-o alături de el pe Felicia Filip. Câştigătorul mareluipremiu de 100.000 de euro (nu e cam mult?) a cântat“Vivo per lei” în duet cu Andra, după ce anteriorinterpretase “Satisfaction” (Rolling Stones) împreunăcu “profesorul” său din concurs, Smiley. Show-ul a fostbine realizat, colorat şi dinamic, din păcate, aşa cum

spunea reputatul compozitor şi regizor muzical JoltKerestely, captarea vocilor, tocmai a vocilor, a lăsat

mult de dorit. Excepţională, însă, prestaţia orchestreiconduse de compozitorul George Natsis.

M. Bălan şi M. Mândrilă cu... Moş Crăciun!


În ţară

CRAIOVA -19Gabi MATEI

Festivalul concurs naţional studenţesc “Rock,Jazz, Folk”, al C.C.S. (Casa de Cultură a Studenţilor)Craiova, aflat la cea de-a 19-a ediţie, este un conceptunic în cadrul festivalurilor studenţeşti de la noi dinţară, prin alăturarea, în cadrul unei singure ediţii, acelor trei genuri muzicale. Estecel mai vechi sub acest aspectşi singurul “în viaţă”, fiind unbrand al C. C. S. Craiova şi aloraşului. Experienţa primelorediţii i-a încurajat peorganizatori în alăturarea celortrei genuri, fiind un lucrudemonstrat faptul că publiculiubitor de rock acceptă, spreexemplu, jazz-ul şi folk-ul !

Pornit în 1978, pevremea când Casa studenţilordin Craiova nu avea încă o salăde spectacole proprie, la clubul“Electroputere”, festivalul are« vârsta » de 33 de ani. Aici auparticipat “nume” notabile,astăzi, în muzica rock, jazz şifolk din România: Compact,Holograf, Domino, Redivivus, Survolaj, Voltaj, JohnnyRăducanu, Marius Popp, Timpuri noi, etc., unele dintreele ocupante ale unui loc pe podium sau câştigătoareale marelui premiu. De remarcat că acest mare premiunu a fost acordat decât de 4 ori în 18 ediţii, fapt caredemonstrează exigenţa juriilor de-a lungul timpului. Laînceputul anilor ’80 revista Billboard publica subsemnătura lui Octavian Ursulescu o notă despre ediţiadin 1979 a festivalului, la careDomino (Sorin Chifiriuc) obţineaMarele premiu, Redivivus ocupalocul 1, iar Adrian Romcescu -locul 1 la solişti vocali.

Ediţia a 19-a are uncaracter aparte, căci vine după operioadă lungă, de 9 ani, de“tăcere” şi s-a dorit a fi ocontinuare şi un nou început, Deaceea, această ediţie a cuprinscronici despre cele trei genuri, cuexemplificări audio-video,recitaluri ale unor solişti şi grupuricare activează în cadrul C.C.S.,dar şi invitaţi de marcă. NikosThemistocle, vechi muzician şidirectorul festivalului, cel care se

zbate pentru menţinerea lui în viaţă, din ale căruiprezentări am preluat unele pasaje. a găsit şi un sloganinspirat şi actual pentru afiş: CELEBRATING LIVEMUSIC, AGAINST VIOLENCE AND DRUGS !

Programul a fost următorul. Prima zi – jazz(pentru această seară sala fiind amenajată aparte, cumese ornate festiv, în stil de club): Concurs: -Plenty(CCS-Sibiu) – Jump (CCS-Cluj-Napoca) -Mihaela Patran & ART (CCS-Craiova). Recital: GUILTYLEMON (Sibiu), BASORELIEF (reuniţi anul aceastădupă 30 de ani de pauză). A doua zi: - FlorinManolescu (CCS-Galati-folk), Andreea Chirica (CCS-

Craiova-folk) - Mihaela Patran & Art (CCS-Craiova-folk) - Secret Society (CCS-Bucuresti - rock) - Alina Amon (CCS-Craiova-folk) - No Antidote (CCS - Craiova- rock) - Selma Goga (CCS-Craiova-folk) –Equilibricks - (CCS-Galaţi -rock). Recital:AVATAR, VIŢA DE VIE. A treia zi. Concurs:- Ciprian Cotruţa (CCS-Iasi-folk) - F.A.N.(CCS-Brasov-rock) - Click Life (CCS - Iaşi-rock) - High Seas (CCS-Craiova-folk) –Phaser (CCS-Timisoara-rock). Recital:Bogdan Grosu), LUNA AMARĂ, COLIBRI.

Juriul, compus din Florin-SlviuUrsulescu (preşedinte folk-rock), FlorianLungu (preşedinte secţia jazz), GabrielVlăduţ (prezentatorul dintotdeauna alfestivalului, cu istorioare depănate timp detrei seri), Florin Şişu (Radio Craiova), DorinMargărit (director CCS), a stabilit următorulpalmares: premiul la categoria jazz - Plenty

din Sibiu. Premiile pentru rock şi folk - formaţia F.A.N.(CCS Braşov), respectiv Andreei Chircă (CCSCraiova). Spre deosebire de alte concursuri, s-ahotărât să se dea doar premiile întâi, fără alte locuri şiierarhii. Premiul presei - No Antidote.

Ca de obicei la Craiova, amănuntele organizăriiau fost puse la punct cuminuţiozitate. Au existatecusoane şi afişe binerealizate, publicul studenţesca avut intrarea liberă (deşi,conform obiceiului autohton,nu a respectat orele deîncepere), sonorizarea a fostbună (cu excepţia unordefecţiuni nedatoratesunetiştilor). Aşadar, o ediţiereuşită, un nou startîmbucurător. Directorul CCSCraiova, Dorin Mărgărit, aspus că „atâta timp cât voi fiaici, voi încerca să fac câte oediţie în fiecare an“. Aşa săfie!

Luna Amară


Aniversare

ViorileGliga – 20

de ani!Mihai CHIHER

De fapt, nu e vorba numai deviori (apreciate la superlativ de însuşimarele muzician, lord YehudiMenuhin!), ci de toate instrumentele cucoarde, prezente în cele maiimportante orchestre din România şidin lume. Evenimentul la care nereferim, desfăşurat în faţa a peste 500de invitaţi, mulţi dintre ei colaboratori încele două decenii de mari succese, afost de fapt un omagiu adus familieiGliga, o mândrie a Reghinului, dar şi aţării. Într-un emoţionant film de 20 deminute a fost retrasată istoria acesteifamilii perfecte, cu începuturile timideale celor doi reputaţi lutieri de azi,Vasile Ghiorghe Gliga (deputat înParlamentul României) şi Elena Gliga,cu micul atelier de acum 20 de ani,devenit azi o fabrică de anvergură, peporţile căreia ies instrumente muzicalecare pornesc în întreaga lume... Dealtfel, dacă tot ne referim la instrumente(Cristi, fiul celor doi, este stabilit înSUA, conducând un mare magazin cuproduse Gliga), spectacolul de la“Castel” (gazdă a atâtor concursurimajore de dans sportiv) a debutat cuun cvartet atipic, ce cîntă (e vorba doarde violă şi violoncel, fireşte) peinstrumente Gliga. Aparţinător deFilarmonica de Stat din Arad, CreativeQuartet este atipic pentru că include nunumai instrumente cu coarde (violă-Raluca Budeanu, violoncel-AndreeaJurcă), dar şi oboi (Sorin Micula) şifagot (Săndel Lazăr). Povesteasuccesului familiei Gliga este practicimposibil de depănat în totalitate, cuatât mai mult cu cât nu se referă doar lainstrumente muzicale, ci şi la danssportiv (Vasile Gliga este preşedinteleFederaţiei naţionale de specialitate),agricultură, învăţământ, organizarea demari evenimente. Tot ce s-a întâmplatîn aceşti 20 de ani are ca obiectiv, înprim-plan, omul, pentru că despre astae vorba, pasiune şi dragoste deoameni. Filmul-istoric a reamintit celorprezenţi cele 10 ediţii ale “Zilei

recoltei”, “Balul vânătorilor”, “Balulînsuraţilor”, celebra “Mămăligă” dedinaintea Sărbătorilor de iarnă, la carese adaugă numeroasele simpozioane,participări la festivalurile de pe ValeaGurghiului sau Valea Mureşului,implicarea în comunitate fiindpermanentă. O bună dovadă estesprijinul permanent acordat orchestreiŞcolii de muzică dinReghin, dirijată deprof. Diana Stoica;nelipsită de la “Ziuarecoltei” şi figurândîn calendarul ani-versar pe 2012,orchestra a susţinutun aplaudat recital.

Sunt lucruricare nu se predau laConservator, carenu se învaţă la niciun curs demanagement, suntlucruri pe care lefaci nu pentru căaşa trebuie, cipentru că aşa simţi; aici se facediferenţa dintre banal şi memorabil şiaici este explicaţia succesului familieiGliga. Dacă v-aţi întrebat vreodată cepuncte comune au viorile şi dansul, veţifi răspuns, evident, muzica. Şi totuşieste doar o fracţiune din ceea ce cusiguranţă familia Gliga n-a numitniciodată “implicare socială”, chiardacă pur şi simplu a făcut-o, şi nu doarîn dans. Acest capitol ar trebui să fieunul dintre cele mai lungi din istoriacompaniei, dacă ar fi să pomenimfiecare gest, atitudine şi sprijin care,direct sau indirect, au fost făcute de-alungul timpului. Cum am putea uita cele10 ediţii ale concursului naţional dedans sportiv “Cupa Mirona”, purtândnumele Mironei, cel mai tânăr dintrecopiii familiei, mare campioană de danssportiv? Dar dacă vorbim de dans,mulţumirile se îndreaptă în primul rândcătre toţi părinţii şi copiii care au avutîncredere şi au ales Gimnaziul privat“Mirona” şi Clubul “Dansul viorilor”.Sutele de premii internaţionale şinaţionale au fost evocate într-un film,după care micuţi dansatori au făcut ogustată demonstraţie. Sigur, ei audansat samba, cha-cha sau vals aşacum o fac cei aflaţi la început de drum,dar momentul culminant legat de dansa fost oferit de vice-campioanamondială şi multipla campioanănaţională Mirona Gliga-Toncean,revenită pe parchet la numai 7 lunidupă ce a adus pe lume o superbă

fetiţă, Maura! Show-ul pregătit de ea şide noul ei partener, cu care s-aantrenat în Spania, Roman Ciflicli, afost absolut senzaţional, făcîndu-ne săaşteptăm cu nerăbdare campionatelenaţionale viitoare, unde cei doi vorconcura în premieră în aceastăformulă.

Au urmat tinerii componenţi ai

orchestrei Casei de cultură “GeorgeEnescu” din Reghin, dirijată chiar dedirectorul instituţiei, prof. Ioan Conţiu,un excelent violonist şi vechicolaborator al Grupului de firme Gliga.Toţi, cum spuneam, cântă peinstrumente Gliga, unii dintre ei decând au debutat, de mici copii. Cum eidau viaţă viorilor Gliga, au fost în modfiresc invitaţi să sărbătorească în“marea familie”, printr-un recitalextraordinar. Când omului îi faceplăcere ceea ce face, timpul zboară...şiaşa au trecut 20 de ani fabuloşi. Dupăun alt film tulburător, cel despre buniciicopiilor de azi (fiica mai mare,Dumitriţa, şi ea de curând mamă, estescenaristă şi consilier parlamentar), avenit surpriza finală. Nimeni din familienu-şi poate imagina viaţa fărăactivitatea din compania-mamă, fără săia parte zi de zi la “concertul” orchestratde aceşti oameni formidabili. Primeledouă decenii au fost cu adevăratmemorabile, iar muzica acestui concertva fi cântată mai departe, după“partituri” pe care doar familia Gliga lepoate bănui... Urând “La mulţi ani!”tuturor acelora care au trăit la unmoment dat frumoasa poveste istorisităaici sau care o trăiesc acum,organizatorii au introdus în scenămarea surpriză a serii, pe ŞtefanHruşcă! Evident, cu tulburătoarea“Rugă pentru părinţi”, dar şi cucolindele pe care nimeni nu le cântă cael...

Ştefan Hruşcă


Confirmări

O vedetă amusicalului

Melania OARDĂ

A debutat la numai 8 ani, în anul Revoluţiei, laConcursul “Cântarea României’’ şi a cucerit Premiul III. Auurmat Premiile II şi I cucerite la ediţiile 1992 şi 1993 aleFestivalului Naţional pentru Copii “Ursuleţul de aur” de laBaia Mare. Între 1994-1997 a fost membră şi solistă a coruluide copii ,,Oana’’ din Oneşti, dirijor Virginia Lupeş, iar între1997-2000, membră şi solistă a Corului de Copii şi Tineret“Symbol” din Bucureşti, dirijor Jean Lupu. În aceastăperioadă, Ioana Damian Bitere a cucerit premii la FestivalulCoral de Muzică Sacră «Cu noi este Dumnezeu» de laOrăştie, la Concours européen pour Choeurs et Maitrises deCathedrales, Noyon, Franţa şi la Concursul InternaţionalCoral de la Bydgoskie, Polonia. Examenul de absolvire aLiceului de Muzică “George Enescu” l-a susţinut în 2001 cuaria Blondei din “Răpirea din Serai” de W.A. Mozart, alăturide orchestra de cameră “Lyceum Strings”, dirijor PetreAndreiesei.

În anul 2000 IoanaDamian Bitere a cucerit PremiulIII la Concursul Naţional deCanto “Hariclea Darclée”, apoi aurmat Premiul III la ConcursulNaţional de Lied “Ionel Perlea”,Slobozia (2004) şi Premiul II laConcursul Naţional deInterpretare şi Creaţie Muzicală“Paul Constantinescu”, Ploieşti.

Este licenţiată în artăvocală a Facultăţii deInterpretare a UNMB. Între2005-2006 a făcut Cursul deMaster, specializarea canto, încadrul Facultăţii de Interpretarea U.N.M.B., clasa Prof.Dr.SilviaVoinea, dar şi Cursuri de Mastersusţinute de mezzosopranaClaudia Eder (Germania), laUNMB (2005) şi de sopranaIleana Cotrubaş la Florenţa,Italia (2007). Ca studentă aUNMB a interpretat rolurileOlympia din “Povestirile luiHoffmann” de J. Offenbach,regia Cristina Cotescu, Adeladin “Liliacul” de Johann Straussfiul sau Regina Nopţii din “Flautul fermecat” de W.A.Mozart,ambele în regia lui Ştefan Neagrău, conducerea muzicalăfiind semnată de Smaranda Morgovan. În anul absolvirii,2005, Ioana Damian Bitere a interpretat la BisericaLutherană din Bucureşti Cantata “Jauchzet Gott in allenLanden” de J.S. Bach, alături de orchestra “HarmonyBlacksmith”, dirijor Mircea Ionescu. Între 2004-2006 asusţinut la Radiodifuziunea Română, în studioul “Alfred

Alessandrescu”, proiectele “Lecţia micului meloman” şi“Muzicieni de azi, muzicieni de mâine”.

În 2006 şi 2007, la Opera Naţională Bucureşti, a fostprotagonista Atelierului Liric, cu arii şi duete, în foyer şi ainterpretat rolul copil II şi rolul copil I în “Flautul fermecat” deW.A. Mozart, dirijor Vlad Conta, iar la UNMB, a fost Lakméîn fragmente din opera cu acelaşi nume de L.Delibes, regizorŞtefan Neagrău. A susţinut alături de Camerata “DorinTeodorescu”, dirijor Cristian Lupeş, la Muzeul NationalCotroceni, Cantata “Jauchzet Gott in allen Landen” de J.S.Bach şi Concertul baroc la Casa de Cultură din Oneşti. A fostsolistă a concertelor „Capricii autumnale” (Casa de Cultură aSindicatelor, Piteşti) şi “Simfonia succesului” (AteneulRomân), acompaniată fiind de Orchestra Simfonică aFilarmonicii din Piteşti.

În anul 2008 a debutat pe scena Palatului Naţionalal Copiilor, cu Opera Comică pentru Copii (director fondatorSmaranda Oţeanu Bunea), a cărei solistă este, înspectacolul “De la Papageno la Figaro”, acompaniată la piande Mădălina Florescu. Cariera de succes a frumoaseisoprane Ioana Damian Bitere în 2008 a continuat cu “rolul”de solistă a ansamblului cameral “Collegio Stravagante”condus de Mihai Ghiga, în concertele “Emilio de’Cavalieri:Rappresentatione di Anima et di Corpo”, dirijor AdrianButterfield, coregrafia Mary Collins la Teatrul Municipal “CsikiJatekszin” şi la Festivalul Internaţional al ArtelorSpectacolului Muzical ,,Viaţa e frumoasă” (Teatrul Naţional

de Operetă “Ion Dacian”). Anul 2009 i-a adus, la

Opera Comică pentru Copii, rolulRosinei din “Bărbierul din Sevilla” deRossini, alături de Ansamblul“Serioso”, dirijor Ciprian Teodoraşcu,iar cel mai nou rol este Scufiţa Roşiedin musicalul cu acelaşi nume deRoman Vlad, în regia marii actriţeStela Popescu, una dintre premiereleStagiunii 2011-2012. În 2010, Ioana afost solista Corului “Symbol” cuocazia Concertului susţinut la AteneulRomân cu ocazia împlinirii a 20 de anide activitate, dirijor Jean Lupu. A fostprofesor de educaţie muzicală şicanto la Grădiniţa “Ioana”, cartierCotroceni, şi este profesor de canto alclubului de copii “Contrapunct”,director Brenda Petre.

Ioana Damian Bitere astrălucit şi în alte roluri precumOlympia din “Les contes d’Hoffmann”de J.Offenbach, Norina din “DonPasquale” de Gaetano Donizetti,Lakmé din opera cu acelaşi nume deL. Delibes, Adela din “DieFledermaus” de J. Strauss, Serpinadin “La serva padrona” de

G.B.Pergolesi, Bastienne din “Bastien şi Bastienne” de W.A.Mozart, Miss Silberklang şi Madame Herz din “Der Schau-spieldirektor” de W.A .Mozart, Papagena şi Regina Nopţii din“Flautul fermecat” de W.A .Mozart sau Lisette din “Cantatacafelei” de J.S. Bach. Recent a făcut câteva înregistrărialături de Corul “Symbol” la Ateneul Român. (Foto: DragoşBitere)

Succese


„Savoy” -brand

internaţional!Octavian URSULESCU

Recordurile semnate MarianNistor şi „Savoy” sunt absolutimpresionante şi cu siguranţă foartegreu de egalat de alţi artişti! Chiar înmomentul când Mariansărbătoreşte 50 de ani de activitate,iar soţia sa Dorina Paraschiv-Nistor,30, cei doi au lansat albumul nr. 46(!), „Colindători pe caii de zăpadă”.Albumul include 18 compoziţiiaparţinând lui Marian Nistor şi 2Dorinei Paraschiv-Nistor, pe versuride M. Eminescu, Macedonski,Panait Cerna, Adrian Păunescu,Grigore Vieru, Ion Lotreanu, SanduŞtefănescu, precum şi ale celor doiprotagonişti, cu orchestraţii purtândsemnătura Marian Nistor şi MirceaDrăgan. Imediat după lansareaalbumului, cei doi artişti au plecatîntr-un turneu în îndepărtatulKazahstan, la invitaţiaambasadorului României în această

ţară, Excelenţa-Sa Emil Rapcea, cuocazia Zilei Naţionale a ţăriinoastre. La spectacolele dinAstana, Capitala republiciisiberiene, unde au dat de frig şizăpadă, susţinute la hotelul de 5stele Ramada şi la AmbasadaRomâniei, au asistat ambasadori(Spania, Ucraina, Pakistan), oamenide afaceri kazahi şi români,reprezentanţi ai diasporeiromâne din Astana, Alma-Ata, Karaganda. Spresurpriza şi încântarea celorprezenţi, ambasadorul EmilRapcea, cântăreţ deexcepţie, a susţinut unrecital alături de doi reputaţitenori autohtoni, fraţiiRafael şi Dealin.Repertoriul “Savoy” a incluspiese din repertoriul propriu(cunoscutele compoziţii alelui Marian Nistor „Adio, picăfrunza” şi „Veniţi,privighetoarea cântă” fiindinterpretate în limba rusă!), precumşi folclor. Unul din momenteleemoţionante a constat în vizitareaPiramidei – simbol al toleranţei şicooperării etnice şi religioase. Cele

două formidabile jubilee (reamintim,50 de ani de carieră pentru MarianNistor şi 30 pentru DorinaParaschiv-Nistor) vor fi marcaţi cumse cuvine, prin albumele nr. 47 („Peo rază de lumină”), 48 („Căpitane dejudeţ”) şi 49 („Ţara florilor”)!Valoroşii artişti au fost dejasărbătoriţi la Antena 1, OTV, Antena

2, dar şi la hotelul Marshal, prinbunăvoinţa unui mare protector alartelor, dl. Ion Antonescu. În acestritm, anul 2012 ne va aduce şi unautentic record, albumul cu nr. 50Savoy!

Claudio Cristofeat. Tamy –

Teach MeDan CHIRIAC

Claudio Cristo feat. Tamy – Teach Me (muzica:Claudiu Costin Cristescu, Andrei Stanca, Tamara Sofi,text: Claudiu Costin Cristescu, Cristian Răzvan Chilian)este cel mai nou single lansat de dj-ul, producătorul şiremixer-ul Claudio Cristo şi în acelaşi timp un nouproiect MediaPro Music. Claudio Cristo este un DJ înascensiune şi un producător român de succes.Pasiunea sa pentru muzică s-a născut încă dincopilărie, când a început să cânte la chitară. Din anul2000 s-a afirmat ca DJ şi a început să remixeze pieseleartiştilor din România şi, mai apoi, a celor dinstrăinătate.

“Teach Me”, una dintre cele mai difuzate piesela posturile de radio de la noi, se bucură şi de unvideoclip realizat la Iaşi în aproximativ şapte locaţii

diferite. Sebastian Crayn, regizorul piesei, şi-a propussă construiască o poveste bazată pe experienţe reale,în care se va putea regăsi oricine.

32

Oaspeţi


SALVATORE ADAMO, cuceritorul

“Aujourd’hui j’aitrente ans”…

Oana GEORGESCU

…mărturisea o franţuzoaică soţului său la finalulunei seri magice de decembrie la Sala Palatului.Datorită Salvatore Adamo, un artist atât de talentat,longeviv şi charismatic, care a revenit la Bucureşti după40 de ani pentru a le aduce românilor amintiri dragi din

perioada anilor ‘60. “Bună seara doamnelor şi domnilor” a spus

Adamo pe scenă, în limba română. Apoi cele aproape30 de piese, melodii celebre alături de cântece de penoul album al artistului, au fost însoţite deaplauzele furtunoase ale publicului. Dupăfiecare piesă Salvatore Adamo a mulţumitspectatorilor în limba română ca unveritabil star şi, ca un gentlemandesăvârşit, s-a aplecat peste scenă defiecare dată pentru a săruta mâna femeilorce îi dăruiau flori, oferind şi autografe întimp ce cânta. Profesionist fără egal,acesta i-a prezentat pe cei opt muzicienidin orchestră, fiecare oferind câte o mostrăde virtuozitate cu instrumentul la carecânta, mulţumind inginerilor de sunet şituturor membrilor echipei.

Spre sfârşitul spectacolului cinevadin sală a cerut piesa “Tombé la Neige”, iarel, cu umoru-i caracteristic, a spus: “Vă închipuiaţi că vinla Bucureşti fără să o cânt ?!” Artistul lăsase pentru finaltot ce era mai bun - marile sale hit-uri “Tombé la Neige”şi “Vous Permettez, Monsieur?”… După ce, timp depeste două ore, acesta ne-a încântat (live!) cu şlagărelesale (“La Nuit” - 1964, „Dolce Paola”, „Les filles du bordde mer” şi „Mes mains sur tes hanches’ - 1965,

„Inch’Allah” - 1967, „J’avais oublié que les roses sontroses” – 1971 sau „C’est ma vie” - 1975…), dar şicu piese de pe cel mai recent album al său, “De toià moi”: “Je reviens”, “La beauté des femmes”, “LaVie Encore”, “La boîte à souvenirs” sau “Pourqouitu chantes?”. Lansarea şi promovarea acestuialbum au fost unul dintre motivele pentru carecelebrul artist a vizitat pentru a doua oară România.Muzician şi cântăreţ belgian de origine italiană (dinSicilia), Ambasador UNICEF, înnobilat de însuşiregele cu titlul de cavaler, cetăţean de onoare aloraşului belgian Mons, în care s-a stabilit împreunăcu tatăl său încă din 1947, poet şi actor, celebrulartist care cântă în 9 limbi diferite a vândut peste100 milioane discuri. După câteva bisuri şi o searăcu adevărat memorabilă, Adamo nu a uitat sămulţumească (tot în limba română!) şi să ureze

celor peste 4000 de spectatori (au fost prezenţi laeveniment şi fani din Franţa şi Italia), care au cântat şiau dansat împreună cu el, “Crăciun Fericit!”.

Din păcate,însă, aveam sărămânem cu gustulamar pricinuit decei de la SalaPalatului, care, laun aflux de peste4.000 de spectatorişi un cost albiletelor de 350 lei,au asiguratprezenţa doar adouă garderobierece au anunţat la unmoment dat cuseninătate: “Nu mai

avem locuri pentru haine!”. Aceasta în timp ce de-o parteşi de alta draperiile încercau să ascundă fără succescâteva garderobe goale… Şi astfel, aproape jumătatedin sală a trebuit să stea cu paltoanele în poale sau întrescaune, o imagine cu siguranţă dezolantă şi sigurinexplicabilă pentru marele artist Salvatore Adamo.(Foto: Alin Crăciun)

33

Ştiri


Mondopop

Mihai ANTON

SNOW PATROL, formaţiairlandezo-scoţiană formată din cincimembri şi care a obţinut multiple premii,lansează cel de-al şaselea album destudio, ”Fallen Empires”. Înregistrat laLos Angeles, discul include hitul “CalledOut In The Dark” şi noul single “ThisIsn’t Everything You Are”. Rezultatuleste un album de 14 melodii caremarchează un nou pas pentru SnowPatrol, dar reţine esenţa stilului. “FallenEmpires” este deci o urmare adecvatăpentru “A Hundred Millions Suns” din2008 şi pentru colecţia din 2009vândută în milioane de exemplare,

În ciuda vremii potrivnice,ANDREA BOCELLI a susţinut unconcert gratuit în Central Park,împreună cu Filarmonica din New York,condusă de directorul muzical AlanGilbert. I s-au alăturat lui Andrea pescenă Céline Dion, Tony Bennett,Chris Botti şi David Foster, sopraneleAna María Martínez şi Pretty Yende,Corul Simfonic Westminster. Bocellieste considerat cel mai popular tenoritalian din lume, cu peste 70 de milioanede albume vândute. În 1994, Bocelli a”explodat” la nivel internaţional cu hit-ul”Time to Say Goodbye” - 12 milioane decopii în lume.

Se anunţă lansarea Sting: 25de Ani, The Definitive Box SetCollection incluzând trei CD-uri cecuprind 45 de piese remasterizate,supervizate de Sting, un concert live, înpremieră pe DVD, şi o carteimpresionantă, care captează pentruîntâia oară atât rarităţţi discografice, câtşi cele mai impresionante momente alecarierei solo a lui Sting.Această colecţie includeselecţii din întreaga sacarieră solo, de laalbumul de debut din1985, The Dream OfThe Blue Turtles, pânăla cel mai recentmaterial, Live In Berlin.Printre piesele derezistenţă se află toatehit-urile de Top 40 ale luiSting, printre care şicâştigătoarele PremiuluiGrammy “Brand NewDay”, “The Soul Cages”,“If I Ever Lose My FaithIn You” şi multe altele.

Vara trecută grupul TAKETHAT (Gary Barlow, Howard Donald,Jason Orange, Mark Owen şi RobbieWilliams) s-a reunit pentru prima dată,din 1995, când cei cinci au urcatîmpreună pe aceeaşi scenă pentru celmai mare turneu pe care l-au văzutvreodată Marea Britanie şi Irlanda,zdrobind toate recordurile precedente.Turneul Progress Live s-a desfăşuratpe 29 de stadioane, înfaţa a 1,8 milioane deoameni. Acum,soundtrack-ul acestuishow live spectaculosva fi lansat ca albumlive. Se vor regăsi pealbum toate pieselepop din cariera lor depeste 20 de ani,hiturile care au ţinutfruntea clasamentelorîn anii de început aitrupei, hiturile dincariera solo a luiRobbie, precum şipiese de pe albumulvândut deja în maimult de 3 milioane deexemplare - Progress,cel care a marcat, în2011, reunirea trupei.

CHRISTINAPERRI lanseazăvideoclipul piesei “ATHOUSAND YEARS”. Artista casei dediscuri Atlantic Christina Perri a anunţatlansarea videoclipului oficial pentrupiesa “A Thousand Years”. Piesa aapărut exclusiv pe albumul SummitEntertainement/ Chop Shop/ Atlantic,“The Twilight Saga: Breaking Down -Part 1 - Original Motion PictureSoundtrack”. “A Thousand Years” esteinclusă pe albumul de debut alcântăreţei: “lovestrong”.

AMY WINEHOUSE. Dupătragica ei dispariţie din luna iulie, câţiva

dintre producătoriicare au lucratîndeaproape cu Amyau petrecut ceva timpascultând înregistrăripe care Amy le-a făcutînainte, în timpul şidupă lansările albu-melor “Frank” şi “BackTo Black”. S-a spus decătre toţi cei care aulucrat cu Amy căniciodată nu ainterpretat acelaşicântec de două ori lafel. “Lioness: HiddenTreasures“, al treilea

album al lui Amy Winehouse, s-a lansatla Island Records. Colecţia de 12 piesecuprinde cântece nemaiauzite pânăacum, versiuni alternative ale unorpiese clasice, dar şi câteva compoziţiinou-nouţe ale lui Amy.

SUPERHEAVY. Mick Jagger afăcut echipă cu Dave Stewart,fondatorul grupului Eurythmics,cântăreaţa de muzică soul, Joss Stone,

compozitorul coloaneisonore a filmuluiSlumdog Millionaire,A.R. Rahman şi cu star-ul muzicii reggaeDamian Marley pentru aforma proiectul SuperHeavy. Acest line-updivers şi eclectic, care astrâns laolaltăunsprezece premiiGrammy, a fostînregistrat împreună îndiverse studiouri dinîntreaga lume.Videoclipul pentru piesaMiracle Worker îiinclude pe Jagger,Stewart, Marley, Stoneşi Rahman.SuperHeavy a luatnaştere după ceStewart şi Jagger auînceput să segândească la cum ar

suna o trupă formată din muzicieni ceaparţin unor genuri diferite. O noutatepentru Mick Jagger a fost să cânte înUrdu, un cântec compus de Rahman,numit “Satyameva Jayate”.

NIRVANA. Aniversareade 20 de ani a albumului Nevermindeste sărbătorită cu relansarea acestuiaîn mai multe formate. Lansat înseptembrie 1992, albumul semnatNirvana, care a marcat şi debutul trupei,i-a ridicat pe Kurt Cobain, KrisNovoselic şi Dave Grohl de la statutulde trupă cult în Aberdeen, Washington,la purtătorii de cuvânt ai unei generaţii,reuşind o transformare culturală şipunând bazele unei noi revoluţiimuzicale. Ediţia limitată Super Deluxese ridică la nivelul aşteptărilor, fiind unadintre cele mai ambiţioase şicuprinzătoare colecţii ale genului, cu untiraj de doar 10.000 de unităţidisponibile în America de Nord şi încă30.000 în întreaga lume. Ediţia SuperDeluxe include pe lângă albumuloriginal, remasterizat, şi piese de studioşi B side-uri, precum şi prima lansare înîntregime a demo-urilor înregistrateînainte de lansarea albumului.

Joss Stone

Amy Winehouse

CD-uri


Holograf: „Patria-unplugged”Formaţia a susţinut două

concerte la cinematograf, în cursulcărora a înregistrat un CD acustic(al doilea, la 14 ani după cel intitulat« 69 % ») şi un DVD, acestea fiindlansate ulterior printr-un nou

concert în acelaşi loc. Disculconţine 15 piese bine cunoscute,interpretate în formula de concertextinsă, adică cei 5 de bază (DanBittman, Romeo Dediu, TinoFurtună, Edi Petroşel, IulianVrabete) plus colaboratoriipermanenţi – Mihai Coman, EmilSouma, invitat fiind Marius Baţu.

“Conceptul ‘Patria Holograf’indică, fireşte, locul spectacolelor,cinematograful atât de vestit, câtsă-şi păstreze numele, dar şisenzaţia noastră că am uitat deadevărata semnificaţie a acestuicuvânt, devalorizat de propagandacomunistă şi de indiferenţa uneirealităţi din ce în ce maiaglomerate. Nu trebuie săconfundăm politicul cu lucrurileimportante din viaţa noastră”, suntde părere cei de la Holograf.

Alessis: „Muzicăaleasă pentruoameni aleşi”

După ce ani de zile auîncântat şi s-au consacrat subtitulatura Alesis, Alina şi RomeoNegoiasă au descoperit custupoare, când au vrut să seînregistreze, că există nu ştiu ce

firmă, ne-muzicală, cu acelaşinume! Le-am sugera să-şi scrienumele cu doi de “s”, să vedemdacă mai zice cinevaceva...Deocamdată ei se prezintăîn nume propriu, cu un dublu album(în carcase diferite, însă) editat decasa Big Man. Primul CD,recomandat cu căldură de IrinaLoghin (invitat special), Fuego sauCarmen Aldea Vlad, conţine nu maipuţin de 17 titluri, dintre care 10sunt compuse de Romeo Negoiasă(el semnează şi orchestraţiile,alături de Cristi Duţu), celelalte fiind

din folclor. Un sound excepţional(înregistrările s-au făcut în propriulstudio din Câmpina), datorat înegală măsură masterizării lui RomiRus, precum şi instrumentiştilorcolaboratori, dintre care sedetaşează Marian Baicu(acordeon). După audiţie, plecifredonând fără să vrei “Cu prietenilângă tine”, “Suflet de român”,“Flăcări în noapte”, “De când ne-aaflat mulţimea”, “Astăzi este ziuata”, “Şterge-ţi lacrima, române!”,puse în valoare de vocearemarcabilă a Alinei Negoiasă.

Cutiuţa muzicală,vol. 9

Noul album, realizat deLiliana Ştefan împreună cuMediaPro Music, cuprinde 16 piesepentru copii, interpretate într-unmod inedit de trei artiste-mămici:Andra, Oana Sârbu şi MonicaAnghel .

“Cutiuţa Muzicală este ca şicopilul meu, pe care de 10 ani îlcresc cu grijă şi răbdare. Ca orice

mamă fac de toate pentru acest“copil”, de la muzică, texte până laPR, grafică, mixaje, etc. Cutiuţa 9are toate “ingredientele” pentru a fio cutiuţă fermecată: vedete-mămicicu voci minunate, cântecele şi textepentru vârsta şi preocupărileprichindeilor şi o grafică veselă înacord cu ceea ce se găseşte înCutiuţă” spune Liliana Ştefan.

„Folk din panamea!”

Un album colectiv conţinândcântece scrise pe versurile poetuluiSorin Poclitaru. Acesta este unpersonaj interesant, om de afacerişi literat în acelaşi timp, un Mecena

al culturii din oraşul său: a devenit ofigură cunoscută mai ales în lumeafolkului datorită serilor muzicale pecare le organizează la Pizzeria LaBomba din Gura Humorului.Datorită acestei iniţiativegeneroase, numeroşi dintre folkiştiigeneraţiei tinere şi ai celei de mijlocau început să compună piese peversurile sale. Nu este vorba de ungest de recunoştinţă, ci de o


CD-uri

Iarna peuliţe...În categoria copiilor super-

talentaţi intră indiscutabil şi Maria-Sabina Simionică. Cum tatăl său,care îi compune şi o îndrumă, estenimeni altul decât cunoscutulcantautor Cristian Simionică, neputem aştepta oricând la “explozia”ei internaţională, pe urmeleconcitadinilor săi care au cuceritItalia, Mădălina Lefter şi ŞtefanAtîrgoviţoaie. Cei doi, tată şi fiică,au avut un program impresionantde concerte în decembrie, încolaborare cu Primăria Iaşilor, cuscene, sonorizare şi luminiprofesioniste. Ele au avut loc în cele

mai importante cartiere (Alexandrucel Bun, Piaţa Voievozilor, Tătăraşi,Păcurari, Nicolina), la Iulius Mall,

Casa de cultură “M. Ursachi”,Teatrul “Luceafărul”, pe esplanadaHala Centrală, la Prefectură şi laConsiliului judeţean... CristianSimionică a realizat negativelepentru copii, îndrumându-i şi larepetiţii, iar Sabina a cântat, arecitat, a fost “Crăiasa zăpezii”pentru colegii săi de la Şcoala“Ionel Teodoreanu”. Au fost nu maipuţin de 9 concerte în 7 zile! Cucele mai gustate piese de sezon dinrepertoriul ei (“Iarna”, “Ninge pestetot”, “Brăduţul”, orchestraţiile şimixajele aparţinându-i lui “tăticu”),Maria-Sabina este extrem dedifuzată la Radio Enigma România,Radio Trinitas, Radio Iaşi,anunţându-se o viitoare micăvedetă a genului!

Pagini deFlorin-Silviu URSULESCU

alegere matură, valoarea versurilorjustificând alegerea.

Albumul, editat de AnaSound cu sprijinul AsociaţieiCavalerilor de Malta »Ştefan celMare » Suceava, conţine 19 dintreaceste cântece, interpretate deViorel Gheorghiu, Liviu Nechita,blackpearl, Puiu Creţu, EmericImre, Adrian Bezna, OvidiuMihăilescu, Cătălin Ungureanu,Marius Matache, ZĂRI, MariusDaşcău şi Adela Ţiţescu. Discul afost înregistrat la studioulBlackpearl Studio Image & SoundProduction, inginer de sunet – DoruCătălin Urâtu (care are şi contribuţiimuzicale). O iniţiativă minunată,rarissimă în peisajul cultural deastăzi.

Ion şi Ionuţ Urdeş,Irina Gorga:

„Dobroge, gură deRai”

Un album cuceritor ne propuneLive Star Studio din Tulcea, oraş dincare ne-au venit în ultima vreme“semnale” legate doar de formaţiaAccent şi de Alexandra Canareica. Deaceastă dată este vorba de 3 interpreţide muzică populară: Ion şi Ionuţ Urdeş,tată şi fiu, şi de tânăra Irina Gorga.

Albumul “sună” foarte bine,aranjamentele muzicale fiind semnatede dirijorul orchestrei, prof. ŞtefanPetriman (în egală măsură vioară şiviolă). Înregistrare şi mastering: NicuCaraignat, Vlad Ivanov, acesta dinurmă responsabil şi cu coperta şitehnoredactarea. Reţin atenţia titluricum ar fi “Sânziană dobrogeană”,“Cântecul rândunicii” (Ion Urdeş), “Ce

ai codrule cu mine?”, “Mi-ai spus badealaltăseară” (Irina Gorga), “Joacă lelegeamparalele”, “O codană mititică”,“Mândră fată de pescar” (Ionuţ Urdeş),“Spune, nufăr de pe baltă!” (IonuţUrdeş şi Irina Gorga).

Antarctica:„Explorers”

Album de debut, distribuit deA&A Records, al unui duo care a maicolaborat la un alt proiect, Insound.

Delia Opran - Dee, esteabsolventă a Franklin CollegeSwitzerland în economia finanţelor.banking şi advertising, înainte de a sededica total muzicii. Şi-a începutcariera muzicală alături de grupulRacla, 2004. Voce solistă,compozitoare şi textieră la 10 cântece(9 în engleză), al 11-lea fiind reluat dela Bryan Ferry. Ciprian Lemnarurăspunde de claviaturi, programming,aranjament muzical şi de masterizareapieselor A absolvit Liceul de muzicăGeorge Enescu, iar în 2009 a înfiinţatpropriul studio de producţie muzicală şilabel, Woodchopper Records,colaborator constant al multor artiştiromâni importanţi, dar şi străini.

Desprindem din prezentareadiscului: „o reflecţie caleidoscopicăgrefată pe sunete electronice glacialeşi ancorată în synth pop-ul anilor ‘80,new wave şi muzică electronică deavangardă, elaborând un sound careeste în egală măsură meditativ, ludic şimelodic”.

Muzica pe micul ecran

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L Ă

Şef producţie: Costin ASLAMRedactori:

Mihai COSMA Octavian URSULESCU

Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Semnează în acest număr:Alexandru BĂDULESCU, Lava BRATU,

Grigore CONSTANTINESCU, Sebastian CRĂCIUN,Constanţa CRISTESCU, Cleopatra DAVID, Anca FLOREA,

Andra FRĂŢILĂ, Oana GEORGESCU, Doru IONESCU,Carmen MANEA, Doina MOGA, Tatiana OLTEAN,

Carmen POPA, Mariana POPESCU, Ecaterina STAN,Mircea ŞTEFĂNESCU, Florin-Silviu URSULESCU,

Andreea VANUCCI

Pentru ediţia electronică vezi: www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - ERICOM PRINT SRLTEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE UNIUNEA COMPOZITORILORŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA CU SPRIJINUL

UCMR-ADA DIN FONDUL SOCIAL CULTURAL

Muzică în 55 de minute

Doru IONESCU

Tema încredinţată subsemnatului între ediţiilespeciale ale aniversării TVR (consumate de Crăciun) a fostuna foarte ofertantă, deşi spaţiul deemisie afectat documentarului a fostextrem de limitat… N-am împărţitproporţional timpul fiecărei ere sausubgen, ci am lăsat să curgă amintiriledespre jazz, muzica uşoară, rock şifolk, urmând să elimin la final, înfuncţie de depăşiri, înregistrările maipuţin importante. Greu, că nu era voieimposibil. Totuşi…

Florian Lungu şi HoriaMoculescu au introdus jazz-ul cutradiţii interbelice şi – datorităfotografiilor filmate la Electrecord – amputut ilustra o melodie înregistrată deEugen Ciceu în ultimii ani ‘50,compusă de Theodor Cosma cufotografii ale acestuia din urmă dirijândîn studiourile celebrei casei de discurio orchestră... celestă! Mai încolo, înemisiune, am trecut în revistăfestivalurile de la Ploieşti, Braşov,Costineşti, Bucureşti (şi fireşteGărâna) dar în primul rând Sibiu, undepractic s-au consacrat generaţiile următoare de instrumentişti

şi solişti. De la Jancsy Körössy şi Richard Oschanitzky laMihai şi Ştefan Berindei, de la Johnny Răducanu, MariusPopp, Dan Mândrilă şi Aura Urziceanu la optzeciştii Tiberian,Simion, Parghel, Dedeian ori Bădilă.

Din muzica uşoară a fost şi mai greu să aleg, ArhivaMultimedia TVR păstrând filme încă de la prima ediţie afestivalului de la Mamaia (1963), cu mulţi solişti (dar şicompozitori) aproape de nerecunoscut, unii aflaţi atunci la oradebutului. Margareta Pâslaru, Constantin Drăghici, GicăPetrescu, Ioana Radu, Trio Grigoriu, Aurelian Andreescu,

Doina Badea, Dan Spătaru, LuigiIonescu. Clipuri (ba şi o prezentare)marca Valeriu Lazarov, iar peste exactun deceniu, un making of cu AlexandruBocăneţ în prim plan, în comentariullui Titus Andrei. Din 1968 – 1971, nuputea lipsi “Cerbul de Aur”, cu aceiaşidoi regizori de geniu şi un regal devedete internaţionale.

Beat şi rock încă din ultimii ani’60, imediat şi folk, însă nu simplu,date fiind îndreptările culturnice dedupă ’71. N-am abordat nici în glumă“Cântarea României”, dar n-am pututsări nicicum de Cenaclul “Flacăra”,prezent cu atâtea nume lansate,nemaivorbind de cele care au trecutpe scenele sale – Dan Aldea, AndaCălugareanu, Mircea Florian, ValeriuSterian, Mircea Vintilă, MarcelaSaftiuc, Doru Stănculescu, AdrianaAusch, Nicu Alifantis... DumitruMoroşanu şi Petre Magdin au vorbitdespre ceilalţi colegi teleaşti, iar

exemplificări cu arhive au curs râu, de la Sincron, Mondial,Phoenix, Sfinx ori Roşu şi Negru la Progresiv TM, ProMusica, Semnal M, Compact, Iris, Holograf, Cargo.

Înapoi la muzica uşoară cu Mihaela Mihai, AngelaSimilea, Mihai Constantinescu, Corina Chiriac, MirabelaDauer, Cornel Constantiniu, Olimpia Panciu, Eva Kiss, AdrianRomcescu, Mihaela Runceanu, dusă via pop (sau disco,dance ’80) până în deceniul următor de Loredana Groza,Gabriel Cotabiţă, Silvia Dumitrescu, Adrian Daminescu,Monica Anghel, Laura Stoica, Aurelian Temişan, LuminiţaAnghel. Deja, încă dinainte de Revoluţie, şocul imaginilorcolor schimbă parcă şi orchestraţiile, dar e vorba doar desenzaţii, de reinventarea live-ului şi căderea în desuetudine aplayback-ului (inventat, nu-i aşa?, de televiziune).

Anii ’90 cu reinventarea showbiz-ului în România, dininterior şi de către altă generaţie - şi nu la ordin! - iar, înparalel, tehnica digitală şi căderea vânzării de discuri!Reluarea “Cerbului de Aur”, tranziţia festivalului de laMamaia, festivalurile de folk “Om Bun” şi “Folk You!”, celeelectrificate “Rock”, “Stufstock”, “Artmania”, “B-est Fest”...Într-o bună zi, fără să mai alerg pompieristic printre rafturileArhivei Multimedia TVR, voi relua subiectul pe o durată dublă,fără să mai folosesc jenanta sintagmă “şi alţii”. Şi poate, cineştie?, un sponsor sau un ziar va fi interesat să multiplice la untiraj decent (ca şi preţul să fie aşijderea) un DVD pentrumemoria “Muzicii tinereţii tale”, via TVR. La Mulţi F-Ani,muzicieni & melomani!

Dan Spătaru

Serie nouã MUZICAL~ ACTUALITATEA · Serie nouã Ianuarie 12012 (CXXVII) 36 pagini 9 lei D i n s u...

Documents

Transcript of Serie nouã MUZICAL~ ACTUALITATEA · Serie nouã Ianuarie 12012 (CXXVII) 36 pagini 9 lei D i n s u...