Serie nouã MUZICAL~ ACTUALITATEA - ucmr.org.ro · abordarea celor două lucrări, intrate de...

Serie nouãMartie 2011

3(CXVII)

36 pagini9 lei

D i n s u m a r:

Premiile UCMRIstoria Baletului Operei Naţionale

Concursul Internaţional “Gh. Dima”Muzica Basarabiei

Remember Dan SpătaruFenomenalii Stela şi Arşinel

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

MUZICAL~ACTUALITATEA

În imagine: Andrei TudorFoto: Mihai Cosma

Am

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 3 � Martie 2011

Editorial

Despremăsură

Liviu DĂNCEANU

Curajul e bun, dar dacăîntrece măsura se transformă înnechibzuinţă. La rândul ei,timiditatea poate fi de folos, dardacă întrece măsura devineneputinţă. E bine chiar săcheltuieşti, dar dacă o faci înexces se cheamă risipă. Aşa cumşi spiritul de economie este util,dar dacă e dus la extrem cade,nu-i aşa, în zgârcenie. Să ne ferim,aşadar, de mult şi de puţin. Adică,să fim cumpătaţi. Şi poate că ceamai anevoie cumpătare în muzicăeste putinţa de a ascundecumpătarea. Dimpotrivă, cel mai laîndemână este să o exhibi. Sădemonstrezi cu orice preţ că ţii subcontrol hamurile componisticii, că, vezi Doamne, poţi administraşi croi deopotrivă stofa şi căptuşeala artei sonore. Iar astăzi, maimult ca oricând, căptuşeala contează. Cu alte cuvinte, sporul deexhibiţionism al gestului creator este evident. Mai puţinpreocupat de mesaj, compozitorul contemporan este obsedatde etalarea interiorului laboratorului său de creaţie. Cu frivolitateşi, nu de puţine ori, impudic, autorul vrea să arate că estecompozitor. Nu ştiu dacă e neapărat o lipsă de decenţă, de bunsimţ artistic. Ştiu însă că seamănă a infatuare şi insolenţă. Ori adezechilibru. Odată cu pierderea măsurii muzica s-a pierdut pesine: dintr-o fiinţă simplă, unitară, a devenit una complicată,ajungând tot mai frecvent să trăiască într-o confuzie profundă înlegătură cu sine şi cu lumea. Descentrării creaţiei muzicale nutrebuie însă să i se opună centrarea în valorile tradiţionale sauîn experimentul incontinent, ci muzica firească, normală, carenu progresează, nu evoluează şi nu preface în mod catastrofic,ci creşte şi se înmulţeşte; adică, sporeşte. Reinventareaabuzivă a propriei identităţi nu e, de cele mai multe ori, decât oreconstrucţie semantică, într-un fel abuzivă. E genul deredefinire care precede sau justifică fronda de dragul schimbării,schimbarea de dragul înfruntării. Muzica vie creşte, nu seinventează. O declară unul dintre cei ce au exersat îndelungtrucurile urzirii şi zămislirii unor proiecte sonore inedite şi, pe câtposibil, insolite. Doar obiectele mecanice se inventează. Ele nuau pedigree; nici o sorginte misterioasă, cu atât mai puţinmistică. Lucrurile vii, în schimb, au o origine ascunsă, tainică, onatură specifică, nişte rădăcini, un timp şi un spaţiu al lor.Ingineria componistică merge mână în mână cu lipsa deidentitate personală. Nu poţi să aperi ceva, dacă nu ştii cine eştişi pentru cine o faci. Compozitorii de astăzi par a fi uitat pentrucine scriu. Din care realitate se înfruptă şi cărei realităţi i seadresează. Mă tem din ce în ce mai tare că muzica lor nusemnifică nici o realitate, ci doar încearcă să inventeze una: orealitate convenţională. În ultima vreme mi-au căzut în mânăpuzderie de partituri de ultimă oră, multe din ele neîntrupateîncă sonor. Absenţa măsurii le caracterizează aproape întotalitate. Senzaţia cea mai acută pe care am avut-o în contactul

DIN SUMARPremiile UCMR 2-6

Army in concert 7Centenar L. Bercescu Ţurcanu 8Baletul la Sibiu 10

Otello la Constanţa 12

Concursul “Gheorghe Dima” 15

Adio, Mălina Dandara 16

Punctul pe j... azz 17

Cultura Basarabiei 18-19

Remember Dan Spătaru 20-21Teatrul de revistă 23Generaţia 9 25Tradiţii maramureşene 26-27

Femina 28-29Simionică reloaded! 30-31

Flash intern 32

Discuri 34-35

Muzica pe micul ecran 36

cu ele a fost că inima lor ecopios dereglată. Unele partituriprezintă semnalmentele uneitahicardii severe: o ubicuitatecinemascopică tinde săinstaureze un fel de conştiinţăglobală (numai că perspectivaglobal-sincronică, exprimatăprin abuzul de informaţiesonoră injectată fără criterii şidiscernământ face casă bunăcu zădărnicia global-diacronică,graţie căreia „spălarea”identităţii este asigurată). Altelepulsează într-un regimbrahicardic (de restrânsăactivitate circulatorie, altfelspus, cu un travaliu componisticarid, insipid), cantonat într-opauperitate vecină cu mizeriasubstanţială şi formală. Pe de oparte muzica globală, iar decealaltă parte muzica de nişă.Ambele sunt făcute parcă aplafona şi uniformiza. Fărămăsură. De multe ori,samavolnic. Identitatea pală a

compozitorului globalizat n-are însă cum săacapareze piaţa liberă globală. Fie şi numaipentru că, fiind cu toţii identici, nu mai au ceschimba între ei.

2

Premiile UCMR


MARELE PREMIU

FELICIA DONCEANU,pentru întreaga

activitate

Premiul pentru lucrărielectronice:

Octavian Nemescu,pentru EUlorErUImII,

pentru clarinet, vioară şi bandă

Premiul pentru lucrărisimfonice:

Mihai Măniceanu, pentru Sempre risoluto, pentru

pian obligat şi orchestră

Felicia Donceanu Foto: Mihai Cosma

Mihai Măniceanu

Octavian Nemescu Foto: Mihai Cosma

3

Premiile UCMR


Premiul Filialei Cluj:

Valentin Timaru,pentru Harfă de vânt, pentruvoce şi ansamblu cameral, pe versuri de Adrian Tarţa

Premiul pentru muzicăde fanfară:

Gheorghe Vulpe,

pentru Suita transilvană

Premiul pentru muzicăde cameră:

Nicolae Teodoreanu,pentru Fântâna tinereţii, pentru

flaut, violoncel şi live electronics

Nicolae Teodoreanu Foto: Mihai Cosma

Valentin Timaru Foto: Mihai Cosma

Gheorghe Vulpe Foto: Mihai Cosma

4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 3 � Martie 2011

Premiile UCMR

Premiul pentru muzicăuşoară:

Andrei Tudor,pentru piesele Iarna spune

poveşti şi Nu te mai am, pe versuri de Andreea Andrei

Premiul pentru lucrarecorală amplă:

Cristian-AlexandruPetrescu,

pentru Cărăbuşul, pe versuri de Lucian Blaga

Premiul pentruminiatură corală:

Marcel-Octav Costea,pentru Trei miniaturi corale petexte religioase: Aspergis perDomine; Doamne-ndură-te de

noi!; Aleluia! - Domnul epăstorul meu

Cristian-Alexandru Petrescu Foto: Mihai Cosma

Marcel-Octav Costea Foto: Mihai Cosma

Andrei Tudor Foto: Mihai Cosma

5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 3 � Martie 2011

Premiile UCMR

Premiul pentruistoriografie:

Octavian Lazăr Cosma,pentru Opera Naţională dinCluj (Editura Charmides) şiUniversitatea Naţională de

Muzică din Bucureşti la 140 deani (Editura UNMB)

Premiul pentru muzicăde jazz:

Cătălin Târcolea, pentru CD-ul Synvionai 2

Premiul pentruspectacol muzical:

Marius Ţeicu, pentru musicalul

O premieră furtunoasă, pe un libret de Octavian Sava

Marius Ţeicu Foto: Mihai Cosma

Cătălin Târcolea Foto: Mihai Cosma

Octavian Lazăr Cosma


Premiile UCMR

Premiul pentrusistematică: Valentina

Sandu-Dediu şi NicolaeGheorghiţă

Premiul pentrupublicistică: Oltea

Şerban-PârâuPremiul pentru

didactică: Doina Paron-Floriştean


Aniversări

180 de ani de lafondarea fanfarelormilitare româneşti

Viorel COSMA

Concertul Muzicii Reprezentative a MinisteruluiApărării Naţionale din ziua de 24 februarie 2001, laStudioul „Mihail Jora” al Radiodifuziunii Române, a dorit sămarcheze un moment aniversar pe care nici o altăinstituţie de nivel republican din ţara noastră nu-legalează: împlinirea „vârstei” de 180 de ani de la fondareaprimei fanfare militare de tip european. De fapt, în ziua de1 iulie 1831, când a avut loc la Iaşi sfinţirea armelor şidepunerea jurământului ostaşilor, a ieşit în public primafanfară a armatei, fiindcă Certificatul de naştere al

formaţiei s-a semnat prin porunca Divanului Moldoveidin 25 august 1830. Timp de aproape un an s-aucomandat în străinătate noile instrumente ale ansambluluişi s-au executat zecile de repetiţii cu tinerii muzicanţi, subbagheta capelmaeştrilor Francisc Ruszistki şi JosephHerfner. A fost un moment politic şi social epocal în viaţapoporului nostru care, vreme de secole, a auzit la curteadomnească doar mehterhaneaua turcească – aceazgomotoasă formaţie orientală care le spărgea urechile şile zdruncina creierii ascultătorilor prin cele 10-12 tobemari, 10 perechi de talgere metalice şi doar câtevainstrumente de suflat. Aveau perfectă dreptate primii noştriistoriografi şi cronicari (Miron şi Nicolae Costin, GrigoreUreche, Ioan Neculce) când scriau în textele lor că „batemehterhaneaua”, în loc de „cântă mehterhaneaua”.

Muzica Reprezentativă a Armatei şi-a completat

efectivul cu violoncele, contrabaşi, clarineţi în La şi cornenglez, spre a deveni o formaţie simfonică de suflători,capabilă să abordeze două partituri clasice. Concertulpentru pian şi orchestră în la minor de Edward Grieg şiSimfonia Din lumea nouă de Antonin Dvořak. Prima piesăa fost orchestrată de capelmaestrul turc Bilgin Bayrat, iara doua de olandezul Mark Koninkx, astfel că auditoriinoştri s-au aflat în faţa a două prime audiţii.

Desigur că pentru dirijorul lt. Col. Aurel Gheorghiţăabordarea celor două lucrări, intrate de multă vreme înconştiinţa publicului nostru, a constituit un efort deosebitatât prin trecerea de la repertoriul mai lejer de fanfară lacel simfonic, cât şi prin adaptarea intrumentiştilor suflătorimilitari la ţăsătura complexă a partiturilor lui Dvořak şiGrieg. Nu este uşor să obţii o bogăţie de nuanţe (mai alescele moi, pastelate) de la nişte interpreţi care cântăpermanet în aer liber, numai pe forte şi fortissimo, dupăcum şi realizarea unei frazări muzicale şi a unei ritmicispecifice stilului de jazz, blues, negro-spirituals, folosite deA. Dvořak în Simfonia Din lumea nouă, solicită oflexibilitate de ansamblu şi o maturitate de înţelegere greude obţinut în numai câteva săptămâni de repetiţii. Desigurcă Muzica Reprezentativă dispune de suflători cuexperienţă şi de un Studio propriu de concerte (unde poaterepeta în condiţii optime de sonoritate) încât rezultateleconcertului aniversar au depăşit aşteptările.

Emoţiile debutului s-au simţit mai pronunţat înConcertul pentru pian şi orchestră în la minor, op. 16 deGrieg decât în simfonia clasicului ceh, pianistul HoriaMaxim, asistent la Universitatea Naţională de Muzică,având de luptat cu orchestra mult prea puternică de-alungul întregii partituri, finalul lucrării fiind chiar „înecat” însonorităţile supradimensionate ale alămurilor. Lirismulspecific părţii a doua (Adagio) a sunat cald, datorită înspecial partidei clarineţilor, extrem de sensibili şi binesudaţi, dialogul dintre pian şi orchestră atingând momentede reală poezie pentru un ansamblu de suflători. Nuaceeaşi colaborare s-a menţinut în finalului Concertului,unde tempo-ul prea viu (Allegro molto moderato e bonmarcato) al lui Horia Maxim a creat decalaje cu orchestra.Totuşi, tensiunea emoţională specifică muzicii lui Griegs-a păstrat de-a lungul întregii partituri, astfel că sala areacţionat cu entuziasm, obligându-l pe solist să acorde unsupliment.

Cu totul altfel a sunat Simfonia nr. 5 în mi minor„Din lumea nouă”, op. 95 de Antonin Dvořak. Dirijorul AurelGheorghiţă şi-a pus în valoare multiplele valenţe artistice,de la stăpânirea absolută a mijloacelor de expresie (acondus pe dinafară întreaga lucrare) până la subliniereaatentă a temelor fiecărei secţiuni, cu vizibilă încercare devalorificare a contrastelor dramatice prin exploatarea forţeialămurilor. Prima parte (Allegro molto) şi finalul (Allegrocon fuoco) le-a rărit ca tempo în mod intenţionat, spre aobţine efecte de culoare sonoră mai caldă. Din păcate,strălucirea specifică partiturii lui Dvořak pe rallentando-ulcodei, nu a atins acea culminaţiei majoră a orchestrelorsimfonice. Excelent mi s-a părut Trio-ul din Scherzo.Desigur că instrumentiştii din Muzica Reprezentativă aArmatei şi-au depăşit statutul de suflători de „fanfară”,obţinând momente excelente de omogenitate sonoră şiforţă dramatică, într-o mare partitură clasică a repertoriuluiuniversal. Supleţea acestei formaţii militare (pe care amurmărit-o în diverse concerte de estradă, de paradă, dejazz) o singularizează în peisajul nostru artistic încâtprezenţa unei orchestre simfonice de suflători în viaţanoastră concertistică reprezintă un câştig şi o performanţăcare s-a „dospit” tacit de-a lungul celor 180 de ani, dar s-a„copt” cu certitudine în zilele noastre, când şi-a dobânditmaturitatea prin abordarea repertoriului major al marilorcreatori universali.

Aurel Gheorghiţă


Remember

Centenar LuciaBercescuŢurcanu

Grigore CONSTANTINESCU

Când, în 1992, la Studioul deconcerte al Radiodifuziunii, am invitat-ope marea soprană Lucia BercescuŢurcanu, pentru a-i oferi Premiul pentru„O viaţă dedicată artei”, din parteaUniunii Criticilor Muzicali din România,„Mihail Jora”, după ce a primit distincţiamarea soprană s-a îndreptat către publicşi, cu vocea sa limpede, cuceritoare destrălucite triumfuri în lumea lirică, a rostitsimplu : „Vă mulţumesc că nu m-aţiuitat”. Pentru recursul la memorie, finalullunii martie are un înţeles simbolic,împotriva umbrelor uitării, căci ziua de27 marchează Centenarul existenţial alacestei superbe voci care a făcutcunoscută gloria artei româneştipretutindeni. Totuşi, reperele cuprinse înacest secol merită reamintite, chiar şisub forma unor consemnări de cronică.În numeroasa familie bucureşteanăBercescu, dintre cei cinci copii, douăfete, Olga şi Lucia, au primit darul vocii.

Destinele lor au fost însă diferite. Olga,un glas care promitea marea carieră,după primele începuturi mult apreciate,nu şi-a mai împlinit viitorul, ladimensiunea unei veritabile ascensiuni.Lucia, însă, a devenit o astfel delegendă, urcând treptele glorieimondiale. La recomandarea surori maimari, Lucia a dat audiţie şi, spresurprinderea tuturor, a fost primită, dupăo scurtă pregătire anterioară, săfrecventeze cursurile sub îndrumareaprofesorilor Mihail Vulpescu şi ElenaSaghin la Academia regală de Muzicădin Bucureşti. Nu ştia atunci că se

aliniază altor nume celebre, venind dinistoria noastră lirică, de la ElenaTeodorini, la Hariclea Darclée şi FloricaCristoforeanu. În 1939, debutul pe scenaOperei din Bucureşti, cu Margareta dinFaust de Gounod, alături de MihailŞtirbei, Edgar Istratty şi ConstantinTeodorian este apreciat de cronicarul dela Universul drept „o revelaţie...un nou şipreţios talent”. După acest spectacol vafi imediat angajată solistă a Operei decătre directorul Teatrului, dirijorul GeorgeGeorgescu. Urmează premiera absolutăcu Alexandru Lăpuşneanu de Al. Zirra,rolul Domniţei Ruxandra, despre careMihail Jora notează în Timpul că „Amascultat cu emoţie cel mai frumos glasce ne-a fost dat să-l auzim la OperaRomână.” Partenerul sopranei, baritonulPetre Ştefănescu Goangă avea sădeclare, de asemenea: Lucia Bercescu,cea mai frumoasă voce după Darclée...”.Prima scenă lirică româneascăcunoaşte, în continuare alte debuturiprestigioase, precum Contesa din Nuntalui Figaro de Mozart, Eva din Maeştriicântăreţi din Nürenberg, Elsa dinLohengrin de Wagner, Agathe dinFreischütz de Weber, MadamaButterfly, Tosca de Puccini, Ebreea deHalevy, Aida, La Traviata de Verdi(ultimul spectacol susţinut pe scenaOperei Române în calitate de angajată).În acest interval de şapte ani, soprana asusţinut mai multe concerte vocale laAteneul Român, turnee cu Tatrulbucureştean în Ardeal şi la Budapesta,spectacole de operă la Zagreb, Belgrad,Danzig şi Budapesta. Dintre artişticelebri cu care a cântat în primii ani desolistică, amintim pe soprana MariaCebotari în Nunta lui Figaro şi tenoruldanez Helge Rosswange în Tosca.

Anul 1942 marcheazămomentul deschiderii orizonturilor cătrecariera internaţională, fiind singuraselectată dintre cele 15 soprane, într-oaudiţie la Volksoper din Viena, pentru ainterpreta rolul Aidei în limba germană.Deschiderea stagiunii teatrului vienezeste dirijată de George Georgescu, cu odistribuţie românească în care,împreună cu Lucia Bercescu Ţurcanucântă tenorul Dinu Bădescu şi baritonulŞerban Tassian. Cronica din NeuihkeiterWelt Blat comentează: ”Debutul LucieiBercescu a fost o descoperireasenzaţională. Se vorbeşte ca despre onouă Jeritza. Glasul ei, chiar în acutelecele mai înalte e de un timbrufermecător, de o elasticitate plină deefect şi luminează biruitor toatesplendorile orchestrale, şi în aria Nilului,si în marele final”. În amintirile sale,artista menţionează că marea arie aAidei a fost „trisată” în seriaspectacolelor vieneze. Urmează uncontract de 5 ani, cu spectacolesusţinute alternativ cu Opera dinBucureşti, veritabil tur de forţă al tinereisoliste. Pe aceeaşi scenă cântăTrubadurul de Verdi, Tosca de Puccini,Lohengrin de Wagner. Se decide apoi,obţinând un concediu, să plece pentrustudii de perfecţionare la Milano. Susţineaudiţie la care asistă dirijorul TulioSerafin, care îi decide soarta. La 26

decembrie 1946, stagiunea de la Teatroalla Scala din Milano va fi inaugurată,sub bagheta ilustrului dirijor, cu premieraoperei Nabucco, Lucia Bercescucântând rolul Abigaille, în distribuţie cuGino Bechi, Cesare Siepi, FedoraBarbieri. Vor urma pe aceeaşi scenă optspectacole de Turandot, Gioconda Înparalel cu cele trei stagiuni de la Scala,artista cântă la Terme din Caracala dinRoma şi la Cagliari Aida (partener Mariodel Monaco), Tosca (cu BenjaminoGligli), Faust la San Carlo din Neapole,Trubadurul la Palermo, Bal mascat laBologna, realizând turnee şi la Torino,Padova, Cremona, Modena, Ravena,Spoleto, Trieste, Sicilia, Lausanne. Înurma unor contacte promiţătoare, pleacăîn SUA, pentru un contract cuMetropolitan Opera din New York, în1949. Debutează la Broklyn Academy ofMusik din New York cu Aida, apoi cântăla City Center Opera Turandot şiCavalleria rusticana, în VenezuelaTosca (pertener Ferruccio Tagliavini),Aida la San Salvatodor şi Guatema, oînlocuieşte pe Stella Roman înGioconda (partener Richard Tucker) şiAida la Philadelphia Scala OperaCompany. Ultimii ani petrecuţi înAmerica vor fi consacraţi pedagogiei, laDetroit. În urma mai multor intervenţii,Lucia Bercescu împreună cu soţul ei,dirijorul Constantin Ţurcanu, dirijorulmultor spectacole susţinute de artistă,revin în România. Va fi nevoită săaccepte umilinţa unei audiţii de verificarela Opera din Bucureşti, pentru a obţinedreptul de a cânta din nou pe scenaromânească. Este astfel programatăpentru spectacole cu Tosca (parteneriPetre Ştefănescu Goangă, Ion Piso),Maeştrii cântăreţi din Nürenberg (cubaritonul german Hajo Muller, OctavianNaghiu), Trubadurul (parteneri MicaelaBotez, Nicolae Martinoiu). În 1965 esteinvitată la Opera Română din Cluj -Aida, Tosca, Butterfly - şi la Opera dinIaşi - Tosca şi Aida. Este prezentă înspectacole şi concerte vocal simfonice laCraiova, Cluj, Iaşi, Bacău, Sibiu,Oradea. Ascultând-o la un recitalsusţinut Ateneul Român, împreună cupianista Martha Joja, tenorul EmilMarinescu mărturiseşte în cartea sadespre „Lumea Oprei” că „...voceaLuciei Bercescu uimeşte încă prinprospeţimea şi strălucirea ei deodinioară”. Se justifică astfel mai multeînregistrări radio şi live, din care sealcătuieşte, la Radiodifuziune, uniculdisc cu arii şi lieduri cântate de LuciaBercescu. Dintre vocile tinere carebeneficiază de îndrumările artistei, vorface carieră lirică sopranele LuciaŢibuleac şi Cleopatra Melidoneanu.Rămâne amintirea acestei artistecentenare, după intrarea în eternitate(1995), imaginea unui destin care i-ahărăzit marea carieră lirică, în timpuritraversate de dramatica conflagraţiemondială şi seisme sociale, sub semnulde glorie care o situează în companiacelor care au scris prin cânt, pemeridianele lumii, istoria liricii vocaleromâneşti.


Concerte... sub lupă

ConcerteleOrchestrei deCameră Radio

Olga GRIGORESCU

Un public extrem de numeros, înmajoritate tineri, a umplut sala “MihailJora” a Societăţii Radiodifuziunii Româneîn seara zilei de 2 februarie. Era pentru“Anotimpurile” lui Antonio Vivaldi, saupentru cele... “de la Buenos Aires” ale lui

Astor Piazzolla? Probabil pentruamândouă, poate însă şi pentru un numestrăin care apărea pe afiş, violonistul şidirijorul Robert Bokor.

Aşteptările publicului nu au fostînşelate, căci Concertele au avutstrălucire, nerv, sugestivitate, momentelirice evidenţiate cu tonuri violonisticemătăsoase, alternând cu explozii deenergie şi temperament. L-amcaracterizat acum în primul rând pesolistul serii, violonistul sârb Robert Bokor,despre care am aflat cu ocazia concertuluică are o agendă artistică foarte bogată,fiind director al Filarmonicii din Belgrad, şică străbate lumea ca solist şi dirijor. El avenit la pupitrul Orchestrei de CamerăRadio cu o concepţie modernă asuprainterpretării stilului baroc, aceea de arealiza un discurs foarte viu, cu contrastemari, cu tempouri foarte rapide,necesitând şi articulaţii sonore extrem derăspicate şi precise. Robert Bokor ne-acucerit cu impetuozitatea şi calitateafrumoasă a sunetului viorii sale, dar aufost şi momente când nu a reuşit să secoordoneze cu ansamblul, instrumentiştiipărând, de câteva ori, surprinşi de avântulsolistului-dirijor, producându-se astfelnedorite decalaje.

Muzica lui Piazzolla însă, din

partea a doua a serii, a răsunat la cele maiînalte cote ale interpretării, şi din parteasolistului, şi a orchestrei. Ritmica destulde dificilă care împânzeşte ţesăturaorchestrală foarte colorată nu i-a derutatnici o clipă, pulsul puternic al tangouluibătând permanent, ca o inimă, în toate“Anotimpurile” şi în toate stările de spiritale celui ce le trăieşte: şi când visează, şicând se bucură fără margini degenerozitatea dansului. Publicul arăspuns pe măsură, aplaudându-lentuziast atât pe virtuozul Robert Bokor îndubla sa ipostază, cât şi pe instrumentiştiiorchestrei.

În următoarea săptămână, 9februarie, Orchestra de Cameră Radio l-aavut la pupitru pe dirijorul CristianBrâncuşi, mereu preocupat de a aduce înrepertoriul formaţiei (pe care o conducede mulţi ani) noutăţi repertorialeinteresante. Pasionat dirijor al muziciicontemporane (fiind el însuşi compozitor),ne-a prezentat de această dată douălucrări de muzicieni necunoscuţi nouă,atrăgătoare prin tematica lor diversă.Preludiu la dimineaţa unui faun de RajkoMaksimovič, compozitor şi profesor sârb,este un comentariu original la cunoscutulopus „de după-amiază” al lui ClaudeDebussy, conceput pentru flaut şiorchestră de coarde. Păstrând anumitecontururi melodico-ritmice ale evoluţieisolistice din creaţia maestrului francez,implicând, ca şi acesta, flautul într-unstrâns dialog cu ansamblul, compozitorulsârb a realizat acea atmosferă poetică,limpede, cu tuşe fine în stilul impresionist.Remarcabilă a fost atât evoluţia flautisteiConstanţa Cazacu, prin acurateţe şisupleţe, cât şi a ansamblului, care apătruns în amănunt mesajul lucrării.

Cea de-a doua lucrare dinprogram, Concertul pentru violă şiorchestră în fa diez minor op. 111aparţinând compozitorului germanThomas Schmidt-Kowalski, a venit cu oconcepţie diferită: un amplu discurs de tipneo-romantic, bazat pe principii tonale şilargă melodicitate. Caracterulpredominant liric, elegiac, al discursului,de-a lungul celor trei mişcări – puţinmonotone în ansamblu –, tempourile, caşi densitatea discursului, fiind camaceleaşi tot timpul, a oferit totuşi solistuluiposibilitatea de a-şi etala sunetul foarteşlefuit, de calitate, cald, fără asperităţi.Emilian Dascăl, format în România, dar şiîn Finlanda şi Elveţia, actualmente şef departidă în Orchestra Simfonică din St.Gallen şi şef de catedră la Academia deMuzică din acelaşi oraş, ne-a apărut ca uninstrumentist de valoare ale cărui calităţile-am admirat şi în bisul oferit, partea aII-a din Concertul pentru violă de JanBenda.

În partea a II-a a concertului arăsunat Suita nr. 1 în do major BWV 1066

de Johann Sebastian Bach, redată cuacurateţe, cu eleganţă, de la măreţiaUverturii, având în centru impunătorulmoment polifonic, la diversitateadansurilor stilizate, de nesfârşităinventivitate melodică şi ritmică. Oversiune interpretativă armonioasă,aşezată, îngrijită, cu solo-uri remarcabile,mai ales la suflători.

Deosebit de interesant s-adovedit şi concertul Orchestrei de CamerăRadio din 16 februarie, avându-l din nouca dirijor pe Cristian Brâncuşi. De aceastădată, au fost prezentaţi publicului tineriinterpreţi, laureaţi ai concursului “Drumulspre celebritate” – un proiect coordonat deSebastian Crăciun şi organizat de RadioRomânia Cultural, Redacţia Muzicală şiCentrul Cultural „Palatele Brâncoveneşti”.

Instrumentiştii au fost selectaţi înurma a 11 sesiuni de un juriu profesionist,dar şi de sute de elevi care au asistat laaceste momente ale concursului.

O lucrare necunoscută aromanticului Ludwig Spohr, Concertul în laminor pentru cvartet de coarde şiorchestră de cameră op. 131, i-a adus larampă pe membrii formaţiei “Eufonia”,încă studenţi la Academia de Muzică“Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, distinşicu premiul al III-lea: Rareş Munthiu –vioara I, Remus Gaspar – vioara a II-a,Mihai Oşvat – violă şi Flaminia Nastai –violoncel. I-am admirat pe fiecare în parte,mai ales pe cei doi violonişti, dat fiind căpartitura le oferea destul de multe solo-uri.Ca formaţie, mai au de lucru pentruomogenizare şi pentru o sonoritate curată,de calitate, fapt care nu poate fi îndeplinitdecât în timp.

L-am auzit apoi pe violoncelistulOctavian Alin Pop, distins cu premiul al II-lea, ca solist al Concertului în re major deJoseph Haydn. Şi el vine de la Cluj-Napoca, dar şi-a luat diploma laUniversitatea Naţională de Muzică dinBucureşti, urmând acum cursuri deperfecţionare la Paris. Este fără îndoialăun tânăr de talent, un instrumentist cusunet frumos, sensibil, dar care trebuie săcapete mai multă siguranţă şi degajare.

Deţinător al premiului I înconcursul “Drumul spre celebritate”,tânărul clarinetist de numai 17 ani IoanRadu Greluş, elev în clasa a XI-a la Liceulde Artă din Sibiu, a dovedit în Concertul înla major KV 622 de Wolfgang AmadeusMozart o stăpânire uimitoare a sunetului şia frazării, sincronizându-se fără niciogreutate cu orchestra, şi o maleabilitatematură a dinamicii şi culorilor. Un tânăr demare perspectivă, ale cărui viitoareperformanţe le aşteptăm cu plăcere.

În final, încă o apreciere pentrudirijorul Cristian Brâncuşi şi pentruOrchestra de Cameră Radio, care ajutăaceste talente să poată apărea în faţamarelui public.

Cristian Brâncuşi


Balet

„Dulce şi amar” la baletul sibian

Doina MOGA

Din dor, drag, plăcere şi multă consideraţiepentru Teatrul de Balet din Sibiu, am fost acolo în serilede 25 şi 26 februarie pentru a urmări noua lui premieră,

compusă din două titluri celebre: ,,Paquita” şi ,,Carmen”.Obişnuită cu realizările lui interesante, captivante,originale şi de cele mai multe ori într-o creştere valorică,acum m-am surprins adăugând buchetului meuemoţional şi ceva tristeţe. Şi mărturisesc că, de-a lungulspectacolelor, m-a urmărit obsedant spusa luiBeaumarchais, conform căreia: ,,fără libertatea de acritica, nu există laudă credibilă”. În fine… Structurat îndouă părţi, incongruente una cu cealaltă, atât prinuniversul tematic, cât mai ales prin concepţia regizoralo-coregrafică, spectacolul a oferit surprindere. Dacă în

prima parte (,,Paquita”- formată din cunoscutele părţi derecital: ansamblu, pas des deux, pas des trois, cuvariaţiunile respective, în coregrafia clasică a lui Petipa)am văzut graţie, eleganţă, performanţă şi am resimţitplăcerea unei realizări regizorale fin cristalizată de FlorinBrânduşă, şi aici am în vedere ansamblul – excelentlucrat, omogen, expresiv; invitaţii solişti: Alexandru Pilcă(Vienna Staatsoper), o prezenţă princiară pe scenă, cualură specială, ţinută, săritură, tehnică, ce anunţă unviitor star; partenera sa Kim Seh Yun (Baletul Naţional

Amsterdam) foarte tehnică, dar mai puţinrelevată artistic (în prima seară) şi Adela SterpCrăciun – implicată cu naturaleţe în rol – liniefrumoasă, delicată, rafinată, împreună cupartenerul ei Bogdan Marian Plopeanu – untânăr de reală perspectivă (în a doua seară) şipas des trois-ul excepţional tălmăcit de tripletaChisato Tanaka, Satomi Netsu, Takahiro Tsubu /Motegi Kaeiichiro, care mai ales în variaţiuni auridicat sala în picioare, păcătuind şi ea (e vorbade prima parte) prin costume: puţin prea largi,puţin prea lungi şi cu coloraţii disonante, înpartea a doua, cu baletul „Carmen” s-a întâmplatceva de neînchipuit. Ascultând muzica, absolutcopleşitoare a lui Bizet-Scedrin, m-au ecranatatât de puternic amintirile realizărilor magnificeale coregrafului Oleg Danovschi şi al interpretuluiIon Tugearu, încât nu am mai avut capacitatea săobserv ce se întâmplă pe scenă. Bănuiesc totuşică dacă s-ar fi petrecut altceva decât o rătăcire,artistică ce-i drept, dar rece, indiferentă, fărăimplicare şi până la urmă cu o prea subtilătrimitere la cea mai vulcanică dramă a tuturorscenelor lirice şi de balet, aş fi observat. Deaceea, baletul m-a întristat. ,,Carmen” este unsubiect latin. El nu poate fi transbordat în nici oaltă zonă ideatică, fără a-l mutila complet. Totuşi,această realizare hieratică a lui Pavel Rotaru(coregrafia şi regia) care a trecut nonşalant pestenăucitoarea dramă a iubirii, a beneficiat de solişticare, înţelegând probabil intenţiile coregrafului,s-au subsumat. Sigur că publicul şi-a îndreptat înmod special atenţia spre Ovidiu Iancu, prim solistal ONB, care, chiar dezavantajat de partitură, arfi meritat o parteneră pe măsură. Spun asta,pentru că Cristina Ţipirig, de la Opera Naţionalădin Chişinău, a fost distantă, detaşată, rece şilipsită de eleganţă, făcând prizele, multe la

număr, prezenţe scenice neplăcute. Bogdan MarianPlopeanu în rolul toreadorului s-a achitat frumos, dândpuţina luminozitate coregrafiei. Important este căpublicul a aplaudat, lumea s-a bucurat, palmaresulteatrului s-a îmbogăţit şi evantaiul coregrafic stilistic s-adiversificat. Dar, nu-i aşa? „Fără libertatea de a critica,nu există laudă credibilă”. Şi eu, nu pot ieşi din aceastăsingură condiţie obligatorie pentru critic.

Alexandru Pilcă


În ţară

11

Gânduri din Braşov

Liliana IACOBESCU

Am fost martoră, în ultimul timp,la evenimente muzicale demne deremarcat. Astfel, pe data de 16 februarie2011, am asistat la un Recital intitulat„Din nou despre… iubire”. El a avut locla „Casa Mureşenilor”, un adevăratsanctuar al artelor, al cărui Directoronorific este chiar nepoata lui IacobMureşianu, distinsa doamnă LuciaBunaciu. Despre iubire ne-au cântat, cuînaltă artă şi cu deplină dăruire,sopranele Cristina Radu, SimonaManole-Mărcan şi mezzosopranaCristina Roşu. Atmosfera încântătoare afost întregită de actriţa Nora Vlad şi depianista Simona Patriche. Toate celecinci protagoniste fac parte din echipaOperei Braşov. Un public entuziast şinelipsit de la aceste recitaluri a răsplătit

cu aplauze îndelungate pe talentateleinterprete.

Un alt moment, semnificativpentru viaţa muzicală a oraşului de subTâmpa, avusese loc pe data de 27ianuarie 2011, de data aceasta la CasaArmatei, unde Filarmonica îşi ţineconcertele în fiecare joi seara, din lipsaunei săli proprii. Un concert neobişnuit,deoarece soliştii au fost trei tineri, subbagheta lui Ovidiu Dan Chirilă. Odatămai mult, este necesar să ne mândrimcu marile noastre talente şi, în acelaşitimp, să regretăm că, mai devreme saumai târziu, ei ne vor părăsi, pentru altemeleaguri mai primitoare.

Primul solist a fost TeodorRusu, elev în clasa a XII-a la Liceul deMuzică „Tudor Ciortea”, care ainterpretat cum rar se poate auzi, înmod impecabil, Concertul în do majorpentru violoncel şi orchestră de JosephHaydn. Se cuvine să amintim şi pe ceicare l-au îndrumat de-a lungul timpului:prof. Nadia Paraschiv şi, în ultimaperioadă, maestrul Aurel Niculescu.

Cel de-al doilea solist a fostValentin Şerban, student în anul I la

Facultatea de Muzică, clasaconf.univ.dr. Dan Pepelea. La Liceul deMuzică a studiat cu prof. LauraModorcea şi beneficiază, în paralel, decompetenţa maestrului Ilarion Ionescu-Galaţi. Concertul pentru vioară şiorchestră de Aleksandr Glazunov arăsunat, sub arcuşul lui, cu odezinvoltură, o siguranţă şi oexpresivitate care-l pot declara de peacum un violonist deja format.

Ultimul solist ne-a prezentatConcertul pentru pian şi orchestră deEdvard Grieg, cu o profunzime şi onobleţe greu de egalat. El se numeşteValentin Mureşan, actualmente estestudent în anul I la Facultatea deMuzică şi datorează întreaga luievoluţie unei profesoare şi pianiste deexcepţie, conf.univ.dr. Corina Ibănescu.De altfel, ea l-a mai format şi pe DragoşDimitriu, care a intrat cu brio, în toamnalui 2010, la „Universität für Musik unddarstellende Kunst” din Viena.

Nu ne rămâne decât să urămacestor tineri interpreţi mult succes pedrumul frumos, dar şi greu, al afirmării...„Per aspera ad astra!”

MERIDIANeMircea ŞTEFĂNESCU

În cadrul programului ediţiei a 6-a a FestivaluluiInternaţional MERIDIAN, consacrat muzicii noi, desfăşurat laBucureşti între 13 şi 18 decembrie 2010, sub egida UniuniiCompozitorilor şi Muzicologilor din România şi a SecţiuniiNaţionale Române a Societăţii Internaţionale de MuzicăContemporană, în seara zilei de 18 decembrie Aula PalatuluiCantacuzino a găzduit prezenţa pe podium a cvartetului“Componensemble” din Budapesta.

Am ascultat mai întâi Variaţiunile pentru cvartet decoarde de Laszlo Sary, partitură în care se întreţese o finătensiune, ca a unei nostalgii, într-o dramaturgie muzicalăevocativă şi planeizată atât pe fluxurile sonore cât şi pe o anumeşi evident relevantă autorecompensă a autorului cu propria samuzică.

Pe acest pământ însorit II, de Ulpiu Vlad, este ometopă din ampla operă a acestui compozitor solar. Este omuzică plină de culoare şi de strălucire şi nicidecum tangentă cuceva deja ştiut şi deja auzit. În muzica lui Ulpiu Vlad pulseazăscintilaţii şi simbioze strălucitoare de culori, o libertate de mareprospeţime a ivirii pe pânzele nu chiar imaginare ale duratei aunor profunzii de obiecte sonore spectaculare, cu participarea şiimplicarea in actul voliţional al naşterii muzicii a instrumentiştilor,în marea artă a unui spontaneism elaborat.

Cvartetul timpului de Csanád Kedves este un parcurssonor în egală măsură interesant şi credibil. Csanád Kedves areştiinţa scrierii pentru instrumente cu arcuş şi în acest înţeles estedezinvolt. Muzica lui Csanád Kedves este de natură postexpresionistă, de unde derivă şi filiaţiile de rigoare. Naraţiuneasonoră este plasată astfel undeva în mittel-Europa şi nu neapăratîn spaţiul panonic. Drama latentă, frământările abia şoptite seînlănţuie fără puncte culminante de o factură sau alta şi fărăalternanţe de intensităţi şi de reliefări puternice.

Piesa Duetul celor 60 de violine de Zsolt Serei,interpretat de Zoltan Tuska şi Reka Lelek, are portanţa unui

nedeclarat perpetuum mobile.Lucrarea se relevă asemeni uneiecuaţii rezolvate şi demonstratetotodată. Există aici o fervoareinstrumentală care inspiră talentcomponistic şi chiar mai mult, unsens al scenei, pentru că estede obşte acceptat că cine saucei care se urcă pe scenă saupe podium, oricine ar fi aceiasau ce profesie ar avea, sunt,vrând-nevrând, actori. ZsoltSerei a arătat că ştie asta.

Cvartetul de coarde pentru miezul nopţii de OctavianNemescu deschide o lume până la pierderea de respiraţie sisupra dimensionată la ordinele de mărime ale unei saga, dinmoment ce, fracţiunea de secundă care este repetabilă latrecerea a 24 de ore este extinsă până la 20 de minute, câtdurează audiţia. Or, dacă nu este vorba de această linie arbitrarăde timp, ci de însuşi timpul sincron şi concentrat prin contopire cucele trei stări ale sale, trecut, prezent şi viitor, ceea ce depăşeştecapacitatea fizică a gândirii de a înţelege. Avem aici, însuccesiunea episoadelor, viziuni de roman, a unor zbateri însarcasm şi în durere, avem strigătele şi atmosfera însăşi înirespirabil, avem dureri şi îndurerări, avem tăceri, tăceri reale,efective, absolute, zero absolut, totul prezentat cu nimicdivertisment sau de prisos în această muzică tulburătoare şiimposibil de a nu fi urmărită.

Membrii formaţiei camerale, Zoltan Tuska, vioară, RekaLelek, vioară, Eva Kovacs, violă şi Zolt Szabo, violoncel, dirijaţi,în unele momente ale programului de Zsolt Serei, suntinstrumentişti de certă factură profesională şi admirabil deschişicătre repertoriile de muzică nouă. I-am văzut figurând universuriideatice şi componistice diferite unele de altele, insolite şineaşteptate şi conferindu-le linii sonore şi imagistice potrivite.Interpreţii, fiecare în parte, sunt artişti deosebiţi, cu maresensibilitate şi cu posibilităţi de a da viaţă unor partituri de realăcomplexitate şi dificultate tehnică, dispunând de sonorităţipercutante, extrem de colorate şi capabile de a capta interesulauditoriului.

Zsolt Serei


La Operă

Otelloa revenit

la ConstanţaAnca FLOREA

După câteva luni deincertitudini şi privaţiuni materiale,teatrul liric din Constanţa, trecut recentîn subordinea Ministerului Culturii şiCultelor a devenit Teatrul Naţional deOperă şi Balet “Oleg Danovski” (după“lupte seculare”, purtate în special demanagerul Daniela Vlădescu). Situaţiaa intrat (aproape) în normal, astfelîncât, la mijloc de februarie, Teatrul ainvitat publicul să urmărească, înreluare, Otello de Verdi, producţiemontată cu ani în urmă în regia luiCristian Mihăilescu şi scenografiaVioricăi Petrovici. Montarea a fostpregătită, de această dată, de LuciaCicoară-Drăgan (ca asistent de regie),mezzosoprană care cândva a cântat,ea însăşi, rolul Emilia în producţia

Operei bucureştene - o experienţă pecare a încercat acum să o valorifice înaltă postură.

Chiar dacă am remarcatcâteva stereotipii în gesturi şi atitudinisau neconcordanţe în relaţia dintreinterpreţi, ele sunt lesne de remediat.De exemplu, în actul I, coriştii îşi mişcăbraţele simultan şi în exces mimândfurtuna, marinarii trag odgoanelecorăbiei care ar veni din stânga scenei,urmărită însă… în cu totul altă direcţiede privirile Desdemonei. Otello apare,venind de pe acea corabie… din spate;în actul II, Iago comentează întâlnireaDesdemona-Cassio care sedesfăşoară… în fundal, iar în finaleroina intră în cameră coborând “dinpalat” în cămaşă de noapte... Ca să numai vorbim despre raportulconvenţional dintre cei doi celebriîndrăgostiţi... Imaginea de ansamblueste reuşită, în decorul unic sugestiv şicostumele frumoase, elegante şi bogatcolorate. Acţiunea “curge” firesc, ceeace este esenţial pentru publicul care

poate descoperă pentru primaoară “povestea” Maurului.

Dacă dirijorul GheorgheStanciu a revenit la pupitru, ca şila premiera din 11 mai 1996,distribuţia – exceptându-l pebasul Constantin Acsinte (care apreluat acum rolul Lodovico) – afost diferită; dar, ca şi atunci, afost nevoie de solişti invitaţi săsusţină personajele Otello şiIago. Seara a avut o cotă sporităde interes şi pentru că îndrăgitulAlfredo Pascu (de la TeatrulNaţional de Operetă „IonDacian”) debuta în rolul titular, otentaţie irezistibilă pentru orice tenorcare, trecând de la lucrările destinateglasurilor lirice, se îndreaptă, cutimpul, către cele spinto-dramatice.După ce a apărut în Cavalleriarusticana sau Paiaţe (cântând decurând în ambele opere chiar înaceeaşi seară, performanţă la carepuţini solişti s-au încumetat de-a lungulvremii), a “atacat” infernalul rol Otello,extrem de solicitant şi prin scriituradificilă, şi prin prezenţa aproapepermanentă a personajului în scenă.

Intrarea sadin primul actşi apoi duetulcu Des-demona auconvins spec-tatorii careumpleau salapână la refuzcă vocea îi“sună” adec-vat şi că areprestanţa ne-cesară unuierou de ase-menea anver-gură, stârnind

aplauze deplin meritate. Din păcate,probabil o viroză care îl “ameninţa”încă din timpul repetiţiilor şi-a făcutsimţite consecinţele începând din actulII, afectându-i acutul, deşi registrulmediu şi cel grav şi-au păstratgenerozitatea, timbrul său frumosreliefându-se în multe momente. Înultimul act a reuşit o rezolvare abilă asituaţiei, aşa încât, trecând pestestresul unor asemenea neplăceri, afost aplaudat îndelung de spectatoriicare, în semn de respect pentru efortulşi puterea sa de a contura, până lasfârşit, un Otello onest, s-au ridicat înpicioare.

Un alt oaspete – baritonulŞtefan Ignat (de la Opera NaţionalăBucureşti) – a întrupat rolul Iago pecoordonatele deja bine ştiute alemanierei sale de cânt: incisiv, aspru,cu dorinţa evidentă de a etala o voce“neagră”. Surprinzătoare a fost însăutilizarea unei (mereu aceeaşi)atitudini umil-servil-insinuante îndialogul cu oricare dintre personaje,

departe de orgoliul diabolic (exprimatîn arie şi în întreaga intrigă pe care oţese din prima clipă) şi chiar de statutulsău de oştean care, de fapt, îi conferăeroului trăsături trufaşe şi agresive.

Soprana Elena Rotari a fost oDesdemona poate mai voluntară faţăde imaginea diafană creionată printradiţie. Aş fi sperat un plus derafinament şi o paletă coloristică maibogată în linia vocală destul deuniformă în primele 3 acte, dar „Ariasalciei” şi „Ave Maria” din final aurecompensat din plin toate acesteaşteptări (ce păreau în van), dovedindpotenţialul de care dispune,posibilitatea de a extinde aceasensibilitate asupra întregului demersinterpretativ, înlăturând, pe cât posibil,şi acea senzaţie de “voce creaţă”cvasi-permanentă.

L-am reascultat cu plăcere petânărul tenor Doru Iftene în Cassio, amapreciat modul în care LuciaMihalache a evoluat în Emilia, întreagadistribuţie încercând să se ridice lanivelul unui eveniment mult aşteptat.Corul, deşi mult redus (au rămas doar4 tenori!…) deci greu de omogenizat(maestru de cor Adrian Stanache), aparcurs corect secvenţele de ofrumuseţe ce poate fi pusă în valoaredoar prin implicare şi participare, nuprin apatia din acea seară. Acelaşiaspect l-am remarcat şi în intervenţiiledansante (coregrafia Rodica Raicu-Uretu) destul de nesincronizate şi “deserviciu”, ca şi în “relaxarea” unorsolişti cu apariţii episodice, chiar şiatunci când erau… “răniţi”. Orchestra asunat adesea neaşteptat de bine, cuacurateţe şi aplomb, sub bagheta unuidirijor care, pe lângă experienţă, are şinerv, şi rigoare, şi ştie ce să cearăansamblului.

De ce în viziunea regizoralăIago o ucide pe Emilia, iar el esterăpus de Otello, mărind astfel numărul”morţilor” gândit de Verdi, nu amînţeles nici la premieră, nici acum, lareluare, dar important este faptul că laConstanţa poate fi urmărită o creaţiede referinţă a genului, care cusiguranţă va face în continuare sălipline.

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 3 � Martie 2011 13

Recenzii

Caracaş Cătălin, Vivia Săndulescu –

Consemnări coregrafice, Baletul Operei Naţionale

BucureştiGrigore CONSTANTINESCU

Există apariţii editoriale care au meritul de adeveni repere. Pentru volumul Consemnăricoregrafice, Baletul Operei Naţionale Bucureşti deCătălin Caracaş şi Vivia Săndulescu, momentul intrăriipublice, prin lumea lecturii, marchează primul bilanţistoric al activităţii Companiei, după aproape un secolde existenţă oficializată. În teatrul muzical naţional,această Companie se constituie drept cea maireprezentativă reunire valorică în planul interpretării şicreaţiei coregrafice, desigur fără ca prin aceasta sădesconsiderăm contribuţiile altor teatre cu ansambluride gen. Nu de puţine ori, cercetarea legată de vreuneveniment, interpret sau coregraf, înainte de opremieră, de un debut sau o reluare de titlu s-aconfruntat cu lipsa informaţiei, cu incertitudinea datelor,în retrospectivele necesare evaluării sau comparaţiilor.De fiecare dată, se simţea absenţa unui domeniureferenţial, care să ofere lămuririle necesare pentru asitua în timp personalităţile, repertoriul, stagiunile şiturneele. Cu aproximativ două decenii în urmă, Cătălin

Caracaş, interpret şi asistent coregraf al Teatrului, ainiţiat documentarea unui material de orientarecronologică privind personalităţile Companiei de baleta Operei bucureştene. Parcurgerea materialului iniţial,pe care l-am consultat la vremea respectivă, ofereadeja un subiect interesant de lectură informaţională.Meritul de acum al autorului este cel al tenacităţii cucare a încărcat şi amplificat proiectul cu oimpresionantă muncă de acumulare. Apărea astfelnecesitatea unei surprinzătoare inventivităţi dedescoperire a surselor posibile a completa informaţiile

cu detalii, referinţe şi certitudini din ce în ce maiconvergente subiectului. Numai astfel, autorii puteautinde spre acoperirea prea numeroaselor „pete albe”ale istoriei centenare. Materialul adunat cu migală şipasiune a ajuns apoi, în stadiul ordonării, unificării,redactării şi sistematizării de tehnică specifică unuidicţionar istoric, cea de a doua etapă înaintea editării.Este aici contribuţia de seamă a celui de al doilea autorcare semnează volumul, specialistul în cercetareacoregrafică Vivia Săndulescu. Acest edificiu, clădit „îndoi” pentru a fi locuit de cei foarte mulţi, se înfăţişeazăacum studiului, cu diverse direcţionări către lumeadansului, în trepte succesive de generaţii, dar şi cătrecea a criticii şi publicisticii, nu în ultimul rând însă şicătre publicul de baletomani. Abundenţa fotografiilor dedimensiunea timbrului, corespunde redactării fişelor dedicţionar. Numeroase fotografii mai recente vin de lareporteri de imagine (Mihail Cratofil, Marin Petre, SilviuCovaci, Constantin Acheaua, Vinicius Tomescu, EgyedZoltan), altele au fost descoperite în arhiva Teatrului, încolecţii particulare ale artiştilor, au fost oferite deJoachim Schlote sau de hazardul publicaţiilor timpului.Nu oprim aceste constatări despre... Consemnăricoregrafice, fără a numi secţiunile alcătuitoare :Capitolul 1, soliştii – 170 de balerini; Capitolul 2,coregrafii – 85 de creatori spectacole şi divertismente;Capitolul 3, repertoriul, aproape 90 de titluri. Anexelemai adaugă un interesant serial de informaţii privindşcoli de dans, turnee, presă, artişti străini la Operă.Derularea întregului material documentar (350 depagini) respectă ordinea cronologică, îmbinată cu ceaalfabetică, din dorinţa de a lăsa ierarhizările să sedesprindă doar din multitudinea informaţiilor, fără altecomentarii. Este o prudenţă potrivită cu orgoliulartiştilor, evitând subiectivul în aprecieri.

În întregul său, lucrarea este o veritabilă ladăcu zestre a Companiei baletului Operei bucureştene.Pentru că realizarea editorială a unei asemenealucrări, fără sprijinul firesc al Operei NaţionaleBucureşti, se dovedea extrem de dificilă, autorii aubeneficiat, să nu ne mirăm, de contribuţia unorentuziaşti din alte meleaguri – Asociaţia CulturalăDART, preşedintă Sabrina de Luca Arpini, şi EdituraArco din Milano, director Mauro Baffico – care auprezentat editorial volumul, pentru prima dată, în Italia,acum un an. Ceea ce comentăm acum nu poateînsemna o a doua ediţie, ci versiunea românească,îngrijită, corectată şi amplificată de către cei doi autori,realizată în bune condiţii grafice de către editura RAOîn 2011.

Ca sentiment, revăzând nume de spectacole,solişti şi coregrafi, întoarcerea în timp a memoriei areşi ceva din poezia acelei „căutări a timpului pierdut”, aevocării „zăpezilor de altădată”...Se poate citi volumul,cu propriile adăugiri aparţinând lectorului capabil să-şiînchipuie cum arată un roman de dragoste pentru dansşi muzică.


Muzica românească

Logica stilisticăatemporală

Tanţa DIACONESCU

În cadrul concertului programat la Sala Dalles laînceput de februarie a apărut ca o suită de argumente menitesă adâncească, în varii direcţii, aspecte ale aceleiaşiprobleme: valoarea artistică, respectiv creaţia muzicalăromânească.

Pastorale bănăţene, creaţie cvadripartită pentruorchestră de coarde semnată de maestrul Doru Popovici,se particularizează, în răspăr cu modele dominante actuale,prin osmoza dintre o polifonie cu iz renascentist, enunţuriomofone înflorite în dialoguri contrapunctice imitative ce serestrâng cu naturaleţe în unisonuri de esenţă modală pentrua glisa, prin trepte mobile, spre limpezite cadenţe picardiene.Finalul, un dans vioi (în care domină efectul pizzicato) cudelicata lui energie consonantică se situează în umbraliniştitoare a secţiunilor anterioare, de o structurală frumuseţemelodică. El închide cercul unei riguroase şi pline devirtuozitate sinteze stilistice din care transpare faptul că unmodel, mânuit cu ingeniozitate, poate deveni oricând activ.

Momente pentru orchestră de coarde aparţinândcompozitorului Sorin Lerescu relevă o muzică guvernată deun simbolism leit-motivic, în care se ţese o pânză sonorăgerminativă, cu densificări şi căderi implozive de planurisonore derivate ulterior în încrengături fluide ce permitfrecvente deplasări şi permutări de sens expresiv. Construitîntr-o succesiune tripartită, opus-ul scoate la lumină ocromatică timbrală antinomică, spre exemplu efecte pizzicatosau flageolete sunt urmate de valuri ample, disipate curafinament în impoderabile efemeride sonore.

Concertul pentru orchestră de coarde de FredPopovici, partitură dirijată în concert de autorul însuşi, sesituează într-un cu totul alt registru. Timbralitatea spectrală,intens exploatată tinde să demonstreze, de facto,posibilitatea unei construcţii sonore în ipotetic şi virtual. De laglissando-uri în pp, al căror tip de vibraţie evanescent estefracturat de loviturile mai „concrete” ale pizzicatelor, seajunge, în etape imperceptibile, la trasarea unor tuşe sonoremai bine conturate, la rândul lor urmând să balanseze întreregistre – acut, grav. Energiile sonore sunt antrenate îninteracţiuni neliniştite, radiind ingenioase răsfrângeri şirăsturnări de planuri sonore ca nişte sinusoide în continuămişcare, stabilizate uneori, în mănunchiuri de sunete fielineare, fie ierarhizate pe o verticală armonică.

Partitura Vise II aparţinând compozitorului UlpiuVlad, deşi se situează, din perspectiva tehnicii de scriitură,pe aceleaşi coordonate ale unui aleatorism controlat, ca şianterioara, pare să vizeze un cu totul alt mod de articulare alevenimentelor sonore. Spaţiul vibraţiilor este delimitat bipolar– pe o axă trasată între grav şi acut, iar dilatările lui interioaremizează pe posibile adăugiri şi interconexări timbrale,configurate în texturi ce pot fi densificate uneori omofonic iaralteori împletite în traiecte polifonice cu o informaţie„tematică” bine individualizată. Cum la un maxim deamplitudine timbral – frecvenţială se ajunge prin acumulăriale detaliilor, mişcarea devine reversibilă astfel încât, nurareori, sunt posibile apariţii instrumentale solistice,

purtătoare de fascinante subtilităţi expresive.Argumentaţia de factură neobarocă, bazată pe

logica şi raţionalitatea polifoniei imitative severe, esteredefinită în orizontul componistic contemporan de DanDediu cu o partitură ce ţinteşte moderaţia şi echilibrul textuluimuzical, raportat la tradiţia preclasică. Codex Brassoviensiseste un opus ce ar putea fi supus unei jurizări investite cuposibilitatea acordării celebrului „Premiu al Romei”...Dezvoltat pe parcursul a trei secţiuni net delimitate,asemenea unui concerto grosso, discursul muzical sealcătuieşte din incandescente dialoguri responsoriale(subiecte/răspunsuri) aglomerate în combinaţii de facturastretto-ului, risipite în cascade secvenţiale sau liniştite de-alungul unor formule cadenţiale clare. Contrastele de limbaj(ca balansul dintre imitaţie şi omofonie etalat cu precădereîn partea a II-a) sunt dublate de cele timbrale (multiple şidiversificate tipuri de atac, alternanţe grup solistic-tutti, ş.a.)urmând să fie învăluite într-o lumină tonal-modală cuseducătoare momente de coincidenţă.

Plasat, întâmplător sau nu, la sfârşitul concertului,Divertisment pentru orchestră de coarde aparţinândcompozitorului Adrian Iorgulescu a marcat, cu tot respectulpentru diferenţe, o quasi sinteză conceptual-stilistică aprogramului serii. Punctul de pornire al evoluţiilor sonore, unviguros unison investit cu virtuţi melodico-ritmice disociative,este secţionat în fascicole sonore, variaţii cromatic-timbralece se ramifică îndiverse registre,proiectând texturiomofone saupolifone extinsespre zonafrecvenţelor spec-trale. Rezultă opolifonie rarefiatăde texturi plasateîn registrul acut,grav sau mediu cuo efemerăvitalitate, ce seepuizează treptatpână la a se stingeîn nonsunet.Frecventele schim-bări de perspectivăse pliază pe oscală acontrastelor deethos ce variazăde la melancolie latristeţe, reveriiintrospective pecare nici finalulvivace, de ecou stravinskian, nu le alungă din memoriaascultătorului.

Creionând o succintă concluzie, programul oferit subgenericul „Concertele Dalles – Muzică românească”,interpretat cu profesionalism şi generoasă implicare deOrchestra de cameră „Philarmonia” a Centrului naţionalde artă „Tinerimea română” sub bagheta violonistului şidirijorului Nicolae Iliescu, a fost bogat în reflecţii şi nuanţatesemnificaţii, premiză convingătoare pentru organizator,domnul Mihai Hristu, de a continua ciclul de concerte dedicatliteraturii muzicale româneşti contemporane.

Adrian Iorgulescu


Academica

Concursul Internaţional de Interpretare Muzicală

„Gheorghe Dima”Tatiana OLTEAN

După o absenţă de treisprezece ani din peisajulcompetiţiilor muzicale de gen, Concursul Internaţional deInterpretare Muzicală „Gheorghe Dima”, organizat deAcademia de Muzică „Gheorghe Dima” în parteneriat cu Filarmonicade Stat „Transilvania” şi cu Asociaţia Culturală „Rapsodia Oaşului”,şi-a redeschis, în perioada 7-11 februarie a.c., porţile laCluj-Napoca, atrăgând un număr-record de instrumentişti. De-alungul ediţiilor precedente, Concursul s-a adresat diferitelor categoriide muzicieni, fiind destinat, pe rând, secţiunilor de instrumente desuflat, vioară, pian, voce, dirijat, compoziţie şi muzicologie. La ediţiade anul acesta au participat 120 de concurenţi, dintre care 69 lasecţiunea flaut şi 51 la secţiunea clarinet.

Concursul a reunit tineri muzicieni (sub 35 de ani) de pe treicontinente (Europa, Asia şi Africa), reprezentând 18 ţări: Rusia,Ungaria, Slovenia, Coreea, Polonia, Portugalia, Suedia, Africa de

Sud, China, Japonia, Marea Britanie, Germania, Austria, Franţa,Elveţia, Grecia, Thailanda, Republica Moldova şi România. Dar nunumai numărul impresionant al participanţilor a adus satisfacţieorganizatorilor, ci mai ales valoarea deja recunoscută pe planinternaţional a multora dintre ei, fapt care a asigurat un nivel extremde înalt al concurenţei. Participarea muzicienilor români încompetiţie a fost meritorie, atât cantitativ (45 de concurenţi – 21 deflautişti şi 24 de clarinetişti, reprezentând principalele centreuniversitare: Bucureşti, Iaşi şi Cluj), cât şi calitativ, şase dintreaceştia calificându-se în semifinală.

Un alt motiv de majoră satisfacţie a organizatorilor l-areprezentat faptul de a fi reuşit să reunească, în cele două jurii despecialitate, nume mari ale interpretării şi pedagogiei instrumentalenaţionale şi internaţionale ale momentului: Pierre-Yves Artaud(Franţa), preşedintele juriului la secţiunea flaut, interpret curecunoaştere internaţională, profesor şi cercetător la ConservatorulNaţional Superior din Paris, Bálint János (Ungaria), solist alOrchestrei Filarmonicii Naţionale din Budapesta şi profesor laMusikhochschule din Detmold (Germania) şi la Academia de Muzică„Franz Liszt” din Budapesta, Gavril Costea, profesor la Academiade Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, Virgil Frâncu,profesor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti şi IoanBojin, director şi flautist al Filarmonicii de Stat din Sibiu. Lasecţiunea clarinet, juriul a fost prezidat de Philippe Cuper (Franţa),solist la Opera Naţională din Paris şi profesor la ConservatorulNaţional din Versailles. Din comisie au mai făcut parte LuisHumberto Ramos (Mexic), profesor la Conservatorul Naţional dinCiudad de México, Ioan Goilă, profesor la Academia de Muzică„Gheorghe Dima”, Doru Albu, profesor la Universitatea de Arte„George Enescu” din Iaşi şi Emil Vişenescu, solist al Filarmonicii„George Enescu” şi profesor la Universitatea Naţională deMuzică din Bucureşti. Cele două jurii au fost, la rândul lor, prezidatede oboistul şi profesorul Aurel Marc, preşedinte al instituţieiorganizatoare.

Deschiderea manifestărilor a avut loc luni, 7 februarie, laSala Studio a Academiei de Muzică clujene, cu un Concert simfonicsusţinut de soliştii-membri ai juriului Bálint János, Aurel Marc şiPhilippe Cuper, alături de Orchestra Studenţilor Academiei deMuzică, sub bagheta dirijorului Mihail Agafiţa.

Competiţia s-a desfăşurat în trei etape; finala, organizatăcu concursul Orchestrei Filarmonicii de Stat „Transilvania”, dirijatăde Mihail Agafiţa, a avut loc la Casa de Cultură a Studenţilor, vineri,11 februarie. Cei doi laureaţi – clarinetista Kie Umehara şi flautistulSeiya Ueno – au susţinut Concertul de gală în seara aceleiaşi zile,cu un program integral Mozart: Concertul nr. 1 pentru flaut înSol major, K.V. 313, Concertul pentru clarinet în La major, K.V. 622,completate de Uvertura la “Răpirea din Serai” şi Simfonia în Remajor, “Haffner”, K.V. 385.

O activitate inedită a reprezentat-o suita de expoziţii aleunor instrumente de suflat, din incinta Academiei de Muzică, alefirmelor BUFFET CRAMPON (Franţa), LASTRA (Slovenia) şiTOMASI (Austria) care au asigurat instrumentele şi accesoriileoferite ca premii. Acestora li s-au adăugat contracte de concerte, fieîn cadrul stagiunilor Filarmonicilor din Cluj, Satu Mare şi Sibiu, sauîmpreună cu Orchestra Română de Tineret, fie în cadrul Festivalului„W.A. Mozart”, completate de partituri şi premii – ce-i drept,simbolice – în bani.

Au fost distinse cu premii: cea mai bună interpretare a unuitânăr participant (Premiul Special “Junior”, oferit de Şcoala deMuzică “Augustin Bena” şi, respectiv, de Societatea „Pro Talente”din Cluj, flautistei Elise Gastaldi - Franţa/Elveţia şi clarinetistuluiDorinel Puia – Cluj, România), interpretarea unei lucrări mozartiene(Premiul special oferit de Societatea Română Mozart, clarinetisteiKie Umehara - Japonia/Elveţia şi flautistului Seiya Ueno -Japonia/Franţa) şi, nu în ultimul rând, interpretarea unor lucrări dinrepertoriul românesc aflate în programul impus al semifinalei – încăun pas în promovarea creaţiei componistice autohtone, care areastfel şansa de a fi ascultată în ţările de provenienţă ale celoraproape o sută de interpreţi străini (Premiul Fundaţiei „SigismundToduţă”, flautistului Chiku Kakeru - Japonia/Franţa, Premiul UCMR,flautistei Asya Safikhanova - Rusia şi clarinetistului Bruno Philipp- Croaţia, Premiul Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi,clarinetistului Daniel Paicu – Iaşi, România, Premiul Fundaţiei

„Marţian Negrea”, clarinetistei Maria du Toit - Africa de Sud). S-aumai acordat patru premii speciale ale juriului: Cho Sunghyung -Coreea/Germania, Tomoyo Kobayashi - Japonia/Franţa, JuanJose Pardo - Spania, Georgy Mansurov - Rusia, PremiulOrchestrei Române de Tineret şi Premiul special al publicului,flautistului Seiya Ueno (Japonia/Franţa), acelaşi Premiu alpublicului, clarinetistului Sergey Eletskiy - Rusia/Franţa, douăPremii oferite de Editura Alphonse Leduc pentru cei mai buniconcurenţi români din Concurs – Béres Sándor Otto şi Flavia-Maria Codrea (ambii din Cluj).

Dacă la secţiunea flaut, primele locuri au fost netdepartajate valoric, Premiul I – Seiya Ueno (Japonia/Franţa),Premiul al II-lea – Fiona Kelly (Irlanda) şi Premiul al III-lea – SzabóVanda (Ungaria), la secţiunea clarinet comisia s-a decis mai greuasupra ierarhiei, astfel că Premiul I nu s-a acordat, în timp ceurmătoarele două premii au fost „împărţite” de câte doi concurenţi:Premiul al II-lea a fost acordat ex aequo lui Kie Umehara(Japonia/Elveţia) şi lui Bruno Philipp (Croaţia), iar Premiul al III-leaa revenit lui Sergey Eletskiy (Rusia/Germania), respectiv luiNemyrovs’kyy Yury (Ucraina).

Organizarea şi managementul impecabile, datorate echipeicoordonate de directorul Concursului, prep.univ. Răzvan Poptean,au mizat pe vizibilitatea în presă şi pe internet, dar şi pe atragereade fonduri (sponsori şi concerte cu donaţii). Strategia a determinatparticiparea unui număr mare de concurenţi, care au impus unstandard de excelenţă interpretativă, apreciat de două comisii dejurizare incontestabile din punct de vedere al calităţii membrilor şi aljusteţii rezultatelor. Acestea toate constituie, în final, veritabila cartede vizită a relansării Concursului Internaţional de InterpretareMuzicală „Gheorghe Dima”. (Foto: Alexandra Făgăraşan)

Kie UmeharaSeiya Ueno


Universitaria

Adio, Mălina

DandaraNe-am despărţit,

aşteptând primăvara, de untânăr artist... Lectorul universitardr. Mălina Dandara, de aproapedouă decenii cadru didactic alUNMB, violonistă multapreciată de colegi,studenţi şi public, apărăsit în ziua de 2 martiecalea vieţii. O lungă şigrea suferinţă pusese înmare cumpănă iubirea sapentru muzică, faţă decare nu a precupeţit niciun efort în dorinţa de a osluji cu dăruire. Poate nuştiu mulţi că viaţa sa atrecut prin numeroaseîncercări, depăşite prindarul voinţei de bine, cuforţa studiului viorii, cuiubirea pentru părinţi,prieteni, dascăli şidiscipoli.

Timpul fericitpetrecut pe scena deconcert, momentele deîmplinire interpretativă însolistică şi muzică decameră – duo şi cvartet,au fost razele de luminăale credinţei de a urcamereu spre performanţă,într-o carieră începută devreme,cu succese în ţară şi pestehotare. A susţinut multe concertecu orchestrele româneşti,Filarmonica bucureşteană,formaţiile simfonice Radio,filarmonicle din ţară, acordând oatenţie deosebită creaţiilorromâneşti ( Pascal Bentoiu,Wilhelm Berger, NicolaeBrânduş), impresionândmelomanii prin programele salede recitaluri de duo (integrala

sonatelor enesciene), dar şi cuformula de violină solo, fiindparteneră în formaţii camerale,membră a Cvartetului„Florilegium”.

În cariera sa interpretativăreţinem şi prezenţa în turneeeuropene (Germania, Spania,Republica Moldova), care au fostsubliniate de aprecierideosebite. Ţelurilor sale demuzician i se adaugă afirmarea

profesională prin împlinireadoctoranturii în 2010 (Sonatafranceză pentru vioară şi pian însecolul XX), proiect început subconducerea prof. univ. dr. VasileIliuţ şi continuat în colaborare cusemnatarul acestei rememorări.Dovedind un extrem de bineechilibrat spirit de cercetător şiteoretician, Mălina Dandara afinalizat Teza cu obţinereaînaltului titlu academic menit a-irecunoaşte meritele.

În armonia uneipersonalităţi remarcabile, cainteligenţă, pregătire şitemperament, Mălina Dandara afost capabilă să demonstreze câtde mult înseamnă respectul faţăde cei care au format-o,urmându-le exemplul în cursurilede Muzică de cameră custudenţii din UNMB.

Dorinţa de a duce maideparte mesajul părintelui său,

cel care i-a condus primii aniîn viaţă şi artă, compozitorulLiviu Dandara, a conferitvaloare simbolică propriilorînfăptuiri. Fără ezitare înfaţa obligaţiei de a obţinecele mai bune realizări, fărăteamă în confruntarea cugreul vieţii, Mălina Dandaraa înaintat cu curajulluptătorului capabil de arezista, până în clipa dinurmă, lăsând moştenireremarcabile înregistrări deRadio şi Disc, prime audiţiiimportante precum şi unmemorabil şi semnificativrepertoriu violonistic. Întoate aceste realizări alesale impresioneazăcapacitatea de apersonaliza fiecareabordare muzicală,stăpânind fondul, forma şistilul lucrărilor abordate.

Ne-a părăsit purtândgândul că ar mai fi pututrealiza multe pe măsura

potenţialului său. O regretămpentru tot ce a reprezentat, înrelaţia cu noi toţi, omul, artistul şiprofesorul. Cetatea universitarămuzicală deplânge, sub vălulcernit al tristeţii, această multprea timpurie absenţă carestinge cântul viorii MălineiDandara.

GrigoreCONSTANTINESCU


Punctul pe j... azz

Restituiri 2010:explozie

discografică (II)

Consemnam cu entuziasm,în numărul trecut al revistei,îmbucurătoarea multitudine deapariţii discografice din zona jazz-ului autohton, la finele anului trecut.În prezenta rubrică precum şi înrevista de luna viitoare vomcontinua estimarea valorică a unoratare realizări discografice – darmai întâi fie-ne permisă semnalareaunei prime apariţii pe anul 2011: „AChild Is Born”.

Nu este pentru prima datăcând Teodora Enache – amîndrăzni să o numim„privighetoarea jazz-ului carpatin” –ne surprinde, în accepţiuneabenefică a verbului, prin intermediulrecentului său album,susmenţionat. Aflată în deplinămaturitate a mijloacelor exprimăriiartistice proprii, vocalista rămâne oneobosită căutătoare de aliaţi întruperformanţe scenice şi de studio.După creativi profesionişti precumJohnny Răducanu, MirceaTiberian, Ion Baciu Jr., StanleyJordan, Guido Manusardi, RickCondit, Darius Brubeck etc., deastă dată, coechipierii ei serecomandă ca personalităţi alejazz-ului ungar, doi redutabilivirtuozi ai instrumentelor lor,ghitaristul Gyárfás István şi bass-istul Berkes Balázs. Împreună cuei, Teodora Enache ne propune unset de zece reînveşmântări ale unorteme standard aparţinândrepertoriului de aur al genului. Fărăa căuta insolitul de dragul inovaţieiîn sine, acest trio configureazăsonorităţi de o reţinută modernitate,caracterizate în schimb prinechilibrul arhitecturilor clasice.Trăsături precum melodicitatea(inclusiv în creionareaimprovizaţiilor spontane), pulsaţiaswing-ului (potenţând ritmicdiscursul sonor), rafinamentularmoniilor, firescul, dezinvoltura

concretizărilor interpretative – iatătot atâtea atribute ce conferămelomanului un agreabil confortauditiv. În aceste circumstanţe,valoarea se defineşte prin ţinutacontribuţiilor individuale, dar maiales prin interplay-ul investit ca unbinevenit factor de interdeterminarea ideilor muzicale. Lăudabilă neapare şi tenta de diversitateînnobilând şlefuirea cuminuţiozitate a fiecărei pieseconcepută ca un obiect artizanal însine. Pe lângă protagonistă, care seimpune prin marcante intervenţiisolistice în majoritatea prelucrărilor,ghitaristul şi bass-istul îşi valorificăla rându-le inventivitatea, inspiraţia,gustul ales, Gyárfás Istvánremarcându-se mai ales în piesele„Bye Bye Blackbird” şi „SometimesI’m Happy”, iar Berkes Balázs încele numite „Blame It On My Youth”şi „Misty”.

Duminică 13 februarieClubul bucureştean Godot CaféTeatru a găzduit un foarte reuşitconcert de lansare a acestui CD,susţinut de cei trei interpreţi,succedat în seara următoare de uneveniment similar la Ploieşti.

„Synvionai II” –un album premiat

Lansat la finele anului 2010în Aula Palatului Cantacuzino,volumul secund al CD-uluisubsumat genericului comun„Synvionai” propunebeneficiarului o dublă satisfacţieauditivă şi artistică: aceea de aregăsi ambientul de suflet şi forţade expresie proprii primului discomonim, dar şi o ofertăsuplimentară, vădind incitantelemomente insolite ale unui materialmuzical eminamente nou,cuprinzător. Compozitorul,aranjorul, multi-instrumentistulimprovizator şi nu în ultimul rândregizorul muzical Cătălin Tîrcolease recomandă aici printr-unbinevenit surplus de lirism, deinspiraţie melodică, dreptcaracteristici sinonime cu un notabil

bun simţ estetic, fireşte oportunîntr-o perioadă în care abundăproducţiunile de un gust îndoielnicşi obositorul mult-zgomot-pentru-nimic... Ca interpret de extinsă ariea cuprinderii stilistice, CătălinTîrcolea rămâne înainte de toateexponentul nr. 1 al naiului –instrument dificil, cu posibilităţilimitate, am spune „un instrument

anti-jazz” întrucât se pretează cugreu salturilor intervalice specificegenului. Dar tot interpretulstăpâneşte deopotrivă secreteleviorii şi ale diverselor claviaturielectronice, Cătălin Tîrcoleaimpunându-se inclusiv pe planinternaţional ca un demiurg detimbruri originale, brevetate caatare.

Albumul se prezintă ca ocolecţie de specii stilistice,aspectări ritmice şi tempo-urimergând de la baladă, blues,Rhythm ’n’ Blues, funk şi fusionjazz la stilul latino. Alături deprotagonist consemnămcontribuţiile notabiile alecoechipierilor săi, ghitaristul NicuPatoi, Michael Pontelli - bass, PhilDavies - baterie, Simona Nae -vocal.

Cel de al douăzecilea dardiscografic al lui Cătălin Tîrcolea,bogat şi generos, divers şi policromgraţie efortului creativ investit înplanul elaborării, albumul„Synvionai II” s-a constituit dreptobiect al Premiului pentru jazz peanul 2010 atribuit autorului deUniunea Compozitorilor şiMuzicologilor din România încadrul festivităţii ce a avut loc îndata de vineri 25 februarie 2011.

Florian LUNGU


Eveniment

CulturaBasarabiei

Horia MUREŞAN

„Uniunea culturală aromânilor basarabeni”, înparteneriat cu Ambasada RepubliciiMoldova în România, ne-au invitatla un eveniment artistic senzaţional,ce a coincis cu inaugurareaCentrului cultural şi arestaurantului-muzeu „Vatraneamului” din Baloteşti, condus deun basarabean cu inima mare,

Nicolae Avram. Pe toate celetrei niveluri, pe pereţi suntexpuse tablouri (cu explicaţiaaferentă) înfăţişând pe toţidomnitorii români, marii oamenide cultură şi ştiinţă ai neamului,într-o alăturare impresionantă.Aşa cum impresionantă a fostlista VIP-urilor care au ţinut săfie prezente la acesteveniment: fostul preşedinte alţării, Emil Constantinescu(născut, după cum se ştie,dincolo de Prut), fostul prim-ministru al Republicii Moldova,Mircea Druc, ambasadorulacestei ţări la Bucureşti, IurieReniţă, membri ai corpuluidiplomatic, Prinţul Paul şiPrinţesa Lia, preşedinteleConsiliului judeţean Ilfov,

Cristache Rădulescu, prof. dr. RaduCiuceanu, dar mai ales osumedenie de personalităţi ale vieţiipublice. Probabil vom mai omite pecineva, într-atât de mare a fostdensitatea de nume cunoscute. N-au lipsit actorii Ion Caramitru,Traian Stănescu (a şi recitat,emoţionant, o poezie), AlexandraVelniciuc, Gabriel Fătu, Victor Yila,Diana Radu Stan, marele campionolimpic Ivan Patzaichin,compozitorul Horia Moculescu,vedetele TV Iuliana Marciuc,Florentina Opriş, Cristian Tabără,renumitul bioenergoterapeutZinaida Stoenescu, OvidiuStoenescu – preşedintele Asociaţiei

F. Piersic, Daniela Doroftei

N. Caragia, H. Moculescu

M. Munteanu, F. Piersic


Eveniment

românilor sinceri, Oana şi Viorel Lis,interpreţii de muzică popularăMarinela Pârvu şi Ion Lăceanu,duetul Alesis (Romeo şi AlinaNegoiasă), Alexandru Mironov

(care peste numai 3 zile avea săplece în expediţia „Rapapatatierra

2011”, pe urmelemarilor călătoriromâni în Americade Sud), superbelecomponente alegrupului pop-danceHot Diamonds...

Dintre cei demai sus, Alesis şiIon Lăceanu n-auputut rezistatentaţiei şiatmosferei calde,venind pe scenăpentru a cântaalături de excelentaformaţie „Lăutarii”,condusă de CezarCazanoi de laChişinău, Lăceanula invitaţia vechiuluisău prieten, naistulvirtuoz Vasile Iovu.Cu puţine excepţii(micuţa MariaCrăciun, cvartetulde coardeArpeggione), prog-ramul artistic a fostsusţinut, aşa cumera normal, de artişti

de vază din Republica Moldova:tenorul Mihai Munteanu, artist alpoporului din Rusia şi Moldova,solist al Teatrului de operă şi balet

din Chişinău (o voce absolutextraordinară, cu melodiile „De ce

nu-mi vii” şi „Romanţa înstrăinării”!),binecunoscuta interpretă de muzicăuşoară Olga Ciolacu, artist alpoporului din Rep. Moldova (cutoate marile sale şlagăre),dinamicul „megastar” Cătălin Josan,trio-ul „Vatra neamului” (artistetinere foarte talentate – mandolinăşi cobză, vioară, voce), IonuţCaragia (a dedicat gazdelor o piesăca o urare de viitor frumos, „De ziuata” de Nicolae Caragia, pe versuride Daniela Doroftei), tânăra naistăCornelia Tihon (care i-a dat replicaadmirabil reputatului Vasile Iovu).Cu vocea sa extraordinară, micuţaMaria Crăciun a dat viaţă cântecelorpe versuri de Grigore Vieru, „Pentruea” (de Ion Aldea Teodorovici) şi„Mama” (de Nicolae Caragia). I-amlăsat intenţionat la urmă pe cei trei„oficiali” ai Uniunii culturale aromânilor basarabeni, care au spusla microfon ce-şi propune asociaţia:secretarul general, textiera DanielaDoroftei (care este şi administratoral restaurantului), preşedinteleNicolae Caragia (muzicianul ainterpretat „live” piesa „Basarabia”,compusă de el pe versurile mareluipoet Grigore Vieru) şi mai ales pepreşedintele de onoare, FlorinPiersic. Am scris „mai ales” fiindcăîndrăgitul actor, timp de 40 deminute, a povestit, a smuls hohote

de râs, a dialogat cu Yila, cuMoculescu, a dansat cu OlgaCiolacu, a făcut fotografii cutoată lumea, a dat zeci deinterviuri (mass-mediaprezente în păr!), a sărutattoate femeile şi a rememoratcele mai frumoase, dar şi celemai amuzante amintiri legatede trecerile sale pe laChişinău... Am plecat târziu dela „Vatra neamului”, marcaţi derecitalul fabulosului FlorinPiersic şi promiţând gazdelor,Nicolae Avram şi DanielaDoroftei, să revenim cât maicurând, la nişte plăcinte„poale-n brâu” şi la muzică decea mai bună calitate, în acestadevărat sanctuar al valorilorromâneşti...

(Foto: Silviu Covaci)

V. Iovu, C. Tihon, “Lăutarii”

O. Ciolacu, F. Piersic


Remember

Preţuireavalorilor

Marius GHERMAN

Pare greu de crezut, dar înziua de azi mai există oameni şiinstituţii care se preocupă decultivarea valorilor! La loc de cinste,aşa cum ne-au dovedit de curând,structurile de cultură şi de artă dinArmata României, conduse înprezent de dl. general maior doctorCătălin Zisu, cel care, aşa cum amrelatat la timpul respectiv, i-aconferit lui Dan Spătaru „Diplomade excelenţă” pe scena festivaluluide la Medgidia ce poartă numelemarelui artist. Dânsul a îmbrăţişatimediat şi a dezvoltat o iniţiativă aMirabelei Dauer şi a Sidei Spătaru,care a dus la un minunat spectacol„In memoriam Dan Spătaru”,găzduit de superba Sala deMarmură de la Palatul CerculuiMilitar Naţional. În luarea sa decuvânt de la finalul manifestării,dânsul a creionat grăitor mobilulcare a stat în spatele organizării: „Înmod normal, societatea are nişteobligaţii faţă de creatorii de valoriartistice. În acest cadru intim şinobil, în cea mai mare parte artiştiiau avut iniţiativa inspirată de aomagia această personalitate alumii muzicale româneşti care arezistat timpului, care ne-a învăţatsă-i acceptăm slăbiciunile şi a reuşitsă-şi lase amprenta timbrului vocalîn memoria fiecăruia dintre noi.Cum omologarea valorii artistice seîntâmplă adesea după moarte,obligaţiile societăţii trebuie săîmbrace forma unei creditări aprofesiei de artist, adică săacţionăm pentru împrospătareamemoriei. Ideea, scânteia, a venitoarecum ad-hoc şi a aparţinutMirabelei, îmbrăţişată imediat detoţi colegii şi prietenii lui Danprezenţi aici în sală, în frunte fireştecu doamna Sida Spătaru. Profit deocazie pentru a anunţa apariţia, subauspiciile Editurii Militare, a unuivolum închinat vieţii şi carierei lui

Dan Spătaru, o carte biograficăaparte, diferită de ce se publică înmod curent”.

Că acest spectacol a fostfăcut din suflet o dovedeşte faptulcă s-a evitat orice publicitate, mass

media n-au fost invitate, fiind efectivo seară a amintirilor, desfăşurată înfamilie. Directorul Cercului MilitarNaţional, col. Cristian Dorca, ne-avorbit de dorinţa organizatorilor dea alătura vedetelor prezente artiştide seamă ai Ansamblului artistic alArmatei. Cvintetul ansamblului a

întâmpinat oaspeţii cu armoniiceleste, după care, anunţată defalnicii trompeţi de la balcon, şi-afăcut apariţia impresionanta Muzicăreprezentativă a Armatei, dirijor lt.col. Aurel Gheorghiţă, cu celebrul

şlagăr „Trecea fanfaramilitară” compus deTemistocle Popa. După ceam făcut un popas printreamintiri, cu „One momentin time”, imensă surpriză:înveşmântată într-unfrumos costum militar, aapărut Marina Voica,interpretând compoziţiasa, adevărat imn alCapitalei, „Bucureştiul emicul Paris”. Artiştii dinansamblul Armatei au maifost reprezentaţi deremarcabila HortenziaRomaniţan, o voce deexcepţie (a interpretat„Broken Vow”, dinrepertoriul Larei Fabian),de soliştii de muzicăpopulară Elisabeta Turcu,Irina Someşan, NicoletaCiobanu, Diana Matei (subbagheta lui StelianUngureanu), de cei cincisuflători ce compun

originala orchestră Los Platanos,care cu ani în urmă făcea deliciulmicuţei galerii a echipei de fotbalProgresul. Colonelul în rezervă,poetul Liviu Vişan, preşedinte alSocietăţii scriitorilor militari, a cititun emoţionant poem dedicat luiDan Spătaru...

Marina Voica, Muzica Reprezentativă a Armatei

Doina Spătaru


RememberAşa cum tulburătoare a

fost compoziţia „Inima ta”, pecare Marina Voica, revenită înscenă, în „civil” de aceastădată, a închinat-o bunului săuprieten Dan Spătaru. Artista amai oferit publicului o altăcreaţie proprie, cunoscuta„Într-un colţ de cafenea”, lacare l-a invitat la dans pesemnatarul aranjamentuluimuzical, Ionel Tudor, dar şi opiesă emblematică pentruacest eveniment al amintirilor,„Să nu ne despărţim” deGherase Dendrino. Verişoarăprimară cu Dan, Doina Spătarune-a delectat cu o piesălansată de acesta, „Spune-miunde, spune cine” deTemistocle Popa (compozitorul,împiedicat de starea sănătăţii să fieprezent, a transmis un emoţionantmesaj). Vasile Şeicaru a reeditatexcepţionalul său recital de lafestivalul internaţional „DanSpătaru” de la Medgidia. De altfelde la Medgidia a venit o delegaţiede rang I: primarul municipiului,Marian Iordache (cu o declaraţiepromiţătoare legată de ediţia 2011),vice-primarul Sorin Ţuţuianu(director de concurs) şi DanielGheorghe (director artistic). Lacapitolul intervenţii muzicale trebuiesă mai notăm piesele interpretatede Costel Lăzăroiu, cu timbrul atâtde asemănător de cel al lui Spătaru(a cântat „Drumurile noastre”), venitde la Râşnov cu cei doi fii ai săi,Andrei şi Ovidiu, solişti talentaţi.Formidabile au fost momentele deumor oferite de binecunoscuţi actoriai Teatrului de revistă „C. Tănase”,cuplul Nae Lăzărescu-VasileMuraru şi temperamentalaValentina Fătu. Senzaţionalmomentul artistic susţinut deactorul Eusebiu Ştefănescu, celcare a lansat o aserţiunememorabilă: „Naşterea lui DanSpătaru a anulat posibilitatea de aapărea un alt Dan Spătaru!”.

Un capitol aparte l-areprezentat cel al amintirilor, în caream ascultat înfioraţi mărturisirilesoţiei artistului, doamna Sida, alefiicei acestuia, Dana, avocat (venită

cu nepoţica pe care Dan n-a apucats-o vadă, Măriuca), comentatorulsportiv Ionel Stoica, directorulCentrului naţional de cultură„Tinerimea Română”, dirijorul VoicuEnăchescu, compozitorul IonelTudor, impresarul Bebe Mihu, carea fost alături de Dan în zeci deturnee... Au mai fost în primul rând,cu ochii înrouraţi, textiera AndreeaAndrei şi vărul primar al artistuluiomagiat, Doru Spătaru, au fostevocaţi colaboratori de vază aiinterpretului, între care, la loc decinste, cea care l-a descoperit şi l-alansat prin compoziţiile sale

„Amintiri, amintiri” şi „Nu-ţi fie teamăde-un sărut”, compozitoareaCamelia Dăscălescu.

După mai bine de 3 ore,

publicul a aflat cu regret căspectacolul a luat sfârşit, într-atâtde captivant a fost totul. Toatălumea a socializat apoi la uncocktail de zile mari, unde douăteme au fost abordate preferenţial:cartea biografică Dan Spătaru, de laEditura Militară, aflată în curs deapariţie, şi ediţia din acest afestivalului de la Medgidia, una cumulţi concurenţi de peste hotare şirecitaluri de senzaţie ale unorprieteni şi colegi de generaţie ai luiDan, cei „vizaţi” până în acestmoment fiind Alexandru Jula şi IonSuruceanu, din Republica Moldova.

Felicitări domnului general Zisu,bravo Mirabela Dauer şi SidaSpătaru!

Măriuca, Dana, Sida Spătaru, M. Dauer, invitaţi de onoare

Vasile Şeicaru


Eurovision

Hotelul ciudaţilorAna-Maria SZABO

Când am pus articolului despre selecţianaţională Eurovision titlul „Pacientul englez” ne-amgândit la un film celebru şi la faptul că solistul vocal alformaţiei câştigătoare, Hotel FM, este britanic,fără a bănui vreo clipă că David Bryan-ul încauză va deveni la scurtă vreme obiect destudiu pentru medici şi psihanalişti! După cumse ştie, acesta a apărut în mass-media cu oserie de imagini scandaloase cu conţinut sexual,în care o are alături pe amica lui din Oradea. Celpuţin ciudată este reacţia oficialilor TVR şi aunora dintre colegi, cărora nu li se pare nimicanormal ca un artist care reprezintă România(probabil s-a „teleportat” din Anglia cu tot cumoravurile de acolo!) să apară pe toate canalele(potrivit nume, de această dată!) în posturi lacare privesc cu dezgust şi adulţii! Articolele dinziarul „Ring”, pe care le avem în faţă, neînfăţişează modul în care organizatorii încearcă„să pună batista pe ţambal”, cum se spune. Iatăce spun reprezentanţii TVR: „Am discutat cu David petema asta, iar filmul este de cel puţin un an de zile (deparcă trebuia făcut neapărat în timpul preselecţiei! - N.R.). Şi-a angajat un avocat (probabil ca să dovedeascăcă el dorea cadre mai bune de filmare şi s-au difuzatimagini care nu-i pun trupul în reala valoare! - N. R.),iar atât timp cu cât nu el a făcut public acest film (darcine? Asta afirmă el, în plus în ce scop s-a filmat,pentru vreun video-clip Hotel FM? - N. R.), nu avem dece să-l acuzăm. Publicul a votat trupa Hotel FM (fals,juriul a decis câştigătoarea! - N. R.), tot el ar trebui sădecidă (vrem să vedem şi noi ce tânăr nu „gustă”aceste imagini şi va vota contra! - N. R.). Viaţapersonală a artistului nu este importantă”. Aceastăultimă frază ni se pare condamnabilă, pentru că tocmaiasta se cere unui reprezentant oficial al unei ţări, fie elpolitician, sportiv sau artist: o conduită moralăireproşabilă, viaţă de familie fără cusur, seriozitate.

Fondatorul formaţiei, Gabriel Băruţă, are odeclaraţie şi mai savuroasă: „Cine nu a greşit niciodatăsă arunce primul cu piatra! (riscant îndemn, fiindcăsunt probabil peste 20 de milioane de români care nus-au filmat niciodată în timpul actului sexual! - N. R.).Hai să fim serioşi, prin ceea ce a făcut nu a încălcatnici un drept (ba da, al tuturor românilor şocaţi de ceeace au văzut! - N. R.), nici o lege, nu a fost în spaţiulpublic, nu a violat pe nimeni şi, mai mult decât atât,această înregistrare ţine de domeniul trecutului. Filmula fost făcut cu foarte mult timp în urmă şi nu arelegătură cu ceea ce se întâmplă acum (când scenariulşi regia sunt probabil altele! - N. R.). Consider că puteaexista mai mult patriotism (dacă e vorba cumva de“dotarea” solistului, să se mândrească englezii, nu noi!

- N. R.), mi-ar plăcea să existe mai mult respect faţă deactul artistic (în film Bryan respectă mai mult actulsexual, dacă am observat noi bine! - N. R.)”. Aberaţiimai mari n-am auzit în viaţa noastră! Aşadar, dragiartişti, treceţi cu hotărâre la treabă, difuzaţi filme pornocu voi în toate poziţiile, „dacă nu violaţi şi nu sunteţi pespaţiul public”! Domnule Băruţă, toţi avem o viaţăintimă, poate facem nebunii mai mari în dormitor, dar

NU NE FILMĂM în acest timp, ce e aşa de greu deînţeles? Culmea e că se scontează pe... creştereaimaginii celor de la Hotel FM – păi dacă e aşa săînsoţim evoluţia pe scena de la Düsseldorf cu filmuleţulproiectat pe ecran, chiar dacă mai trebuie lucrat launghiuri şi la lumini! Exemplul pe care îl dă ziarul nuare nici o legătură: câştigătoarei de anul trecut, LenaMeyer-Landrut, i s-a făcut publică DUPĂ ce a triumfato filmare mai veche şi nu era nicidecum o scenă porno,ci o scenă artistică dintr-un serial german, în careapărea goală într-o piscină! Organizaţia T.A.T.A. acerut înlocuirea solistului, considerând că„masturbarea este condamnabilă când e filmată şidifuzată în presă”, iar biserica ortodoxă îndeamnă,pentru mântuirea de acest păcat, la „hrana uscată 40de zile, cu câte 100 de mătănii pe zi”.

Până la urmă „pacientul englez” a scăpat, fărăa fi măcar dojenit public de organizatori, aşa că vavedea Germania. Culmea este că, deşi minimalizat,scandalul a dus la retragerea unor sponsori, semn cămai există oameni care pun preţ pe moralitate şidecenţă. Cum videoclipul, ni se spune, promoveazăturismul românesc, sperăm că nu este vorba de..turismul sexual, şi acesta aducător de beneficii! Cândam început acest articol nu ne-am propus nici o clipăsă cerem anchetarea, închiderea, ghilotinarea saulapidarea nefericitului englez, ci doar să atragematenţia că e nevoie de mai mult bun-simţ şi exigenţăatunci când vorbim de persoane publice, care trebuiesă fie modele. În rest, toate bune, iar David Bryan sătreacă neîntârziat la hrană rece şi mătănii, deşi nu eortodox, cu speranţa mărturisită că va amânaurmătoarele filmări din alcov!

David Bryan


Music-hall

Fenomenali! Stela

şi ArşinelUn celebru cuplu de artişti care, după mai bine

de trei decenii , au rămas în TOP!STELA şi ARŞINEL! Nu ştiu vreo ţară, pe

glob, pe unde să fi trecut, să nu fi fost ovaţionaţi,rechemaţi, mereu aşteptaţi. Nu ştiu vreun colţ deRomânie, care să nu-i cunoască, să nu-i iubească.Sigur, avem şi altenume mari înARTĂ, dar, în cazullor, este vorba deun FENOMEN!Publicul lor are unambitus uriaş:milioane de suflete,de la cei mai micielevi, la cei care batcătre suta de ani.Ştiu să se adresezetuturor şi, parcă,fiecăruia în parte.Sunt înţeleşi de totOmul, de laacademicieni şifilozofi la cel carenu prea ştiealfabetul. Au ungând pentru oricineîi ascultă, îiurmăreşte. Comiculde situaţie stâr-neşte cascade de râs, iar cupletele cu subînţeles seduc direct la inima românului, care-i expert în a facehaz de necaz. Qui-pro-quo-urile, încurcăturile cuhappy end, sunt spumoase, dar ei le fac irezistibile.

Nici o vorbă, nici un gest, nici o mimică - nusunt fără efect, adică, au ţintă precisă şi ecouimediat... Mari artişti, mari actori, care marchează,indiscutabil, Istoria teatrului de revistă, a teatrului decomedie, dar şi a filmului românesc. Giganţi care,oriunde s-ar afla (mare scenă de music-hall sau salămodestă, undeva, în vreo comună uitată de lume) -sunt la fel de implicaţi, de dăruiţi, de formidabili!

STELA şi ARŞINEL!STELA – mai frumoasă, mai tânără, mai

strălucitoare ca niciodată, neîntrecută în a da nuanţă,sens, tâlc, fiecărei replici, în a atinge limitele nevăzutedintre glumă, comedie şi amarul unei povestiri care tecopleşeşte.

ARŞINEL – gata să treacă în orice clipă de la

travesti-uri incendiare, la ever green-uri care suntlaser către inima spectatorului, deţinând toate cheilesuccesului, dar, cu atenţie, cu măiestrie, la fel ca şiSTELA, folosindu-se de cele care au parafa ARTEI!

Şi, APLAUZE, APLAUZE - premieraTEATRULUI DE REVISTĂ „Constantin Tănase”,reprezentaţie plină de dinamism, de culoare, destrălucire , un spectacol valabil pentru orice podiumparizian, să spunem , prin care s-a inaugurat şisuperbissima sală, recent modernizată , a instituţieipe care chiar ALEXANDRU ARŞINEL o conduce - le-a dat toate onorurile, i-a sărbătorit cu tot fastul. Douăore, filmic gândite, în decoruri somptuoase,

luminoase, elegante, cu un CARNAVAL VENEŢIANcopleşit de culorile şi fantezia costumelor – autor, arh.Theodora Dinulescu. Două ore în care nu puteai sănu aplauzi revenirea plină de aplomb a SandeiLadoşi, lansarea unui talentat rocker - AlinGheorghişan, prospeţimea, harul tinerilor actori AnaMaria Donosa, Nae Alexandru, momentul sensibilconturat de Duo Lascu, strădania baletului de a lansacortine atractive, profesionalismul solistului VallyRoşca; să nu sorbi fiecare cuvânt din monologurile,cupletele protagoniştilor, semnate cu ani în urmă deMihai Maximilian, dar, parcă, scrise azi! La înălţime şide această dată, baletul condus de Cornel Popovici.

APLAUZE, APLAUZE! - unul dintre cele maiatractive titluri din agenda artistică a Capitalei, înregia inegalabilului şi veşnic-tânărului BiţuFălticineanu!

Nu rataţi şansa să deveniţi măcar pentru oseară, mult mai tineri!

Smaranda OŢEANU-BUNEA


Premii

Gala „România

2000”Ioan SĂTMĂREANU

Gala Fundaţiei„România 2000” şi acotidianului „Ultima oră” aajuns la ediţia a XII-a şi a făcutneîncăpător elegantul

Ballroom al hotelului Caro dinBucureşti. La „timonă” a fost,ca de obicei, cunoscutuljurnalist (este decan alfacultăţii de profil de laUniversitatea „Hyperion”) şiom de televiziune, conf. univ.dr. Ion Marin, secondat dereputatul economist FloreaDumitrescu. În faţa unui parterdominat de personalităţi (întrediverşi oameni politici i-amremarcat pe ElenaMerişoreanu şi GheorgheTurda, precum şi pe animatoriimuzicali Livia şi Vali Gauzin),pe podium s-au succedatlaureaţi binecunoscuţi, mulţidintre ei cu realizări deexcepţie pe tărâm cultural:Florin Rotaru – director alBibliotecii Metropolitane,Claudia Popa – director al

Centrului tradiţiei şi creaţieipopulare Bucureşti, coregrafulConstantin Duţu (premiul„Opera omnia”), Cezar Ion –director la TVR, regizorul GeoSaizescu. Finalul festivităţii afost rezervat laureaţilor careau oferit momente artistice.Smaranda Oţeanu-Bunea,director fondator al OpereiComice pentru Copii, şi-a maiadăugat încă un trofeu celor16 naţionale şi 14internaţionale, după un 2010

strălucit: 150 despectacole cu50.000 despectatori, 50 detitluri în reper-toriul general,turnee pestehotare. De altfel,unul dintre celemai aplaudatespectacole îns t r ă i n ă t a t e ,„ P r i m ă v a r amagnoliilor”, afurnizat cele treimomente core-grafice, precumşi admirabilelemomente muzi-cale cu cele treiv e d e t e - c o p i i ,Roberta, Bogdan

şi Teddy, care au ridicat sala înpicioare cu „Portocala” luiMarius Ţeicu, „Hora moldove-nească” şi „Can You Feel theBeat”. Micuţii au pregătit deminune apariţia la microfon aunui adevărat „monstru sacru”,Alexandru Jula, care la cei 76de ani ai săi a dat încă o datăo lecţie de profesionalism.Primit de 400 de spectatoriridicaţi în picioare, Jula adovedit tinereţe perpetuă şivitalitate, cântând (piese de pealbumul său „Dragoste fărăfrontiere”) şi spunând glume.Şi pentru a dovedi că este înplină formă, a anunţat un noualbum pentru 2011!

Ana Maria Donosa– formidabila „Dolly”

Este din Huşi, un oraş fără nici unteatru, şi-i plac rolurile dramatice. De film.Culmea – paleta interpretativă atât de variată arolurilor pe care le poate juca o dovedeşte cuadevărat în cea mai nouă premieră «Aplauze,Aplauze» (regia Biţu Fălticineanu) pe scenaTeatrului de Revistă «Constantin Tănase», acărui actriţă este. A avut parte de o studenţieideală începută la Iaşi (atunci, în primul an defacultate a văzut prima piesă de teatru) şicontinuată în Bucureşti. Are 28 de ani şi aajuns la Tănase “întâmplător”, atunci când visa(totuşi) să facă film. Îi e recunoscătoaredirectorului Teatrului, Alexandru Arşinel, pentrucă a făcut-o să vadă ce înseamnă cu adevăratRevista, un gen care nu-i e accesibil oricui.Joacă în aproape toate producţiile de la SalaSavoy, dar remarcabilă este prezenţa sascenică alături de Alexandru Arşinel înfragmentul de musical “Hello, Dolly” din“Aplauze, Aplauze”, spectacol dedicat celor

peste 30 de ani de carieră a cuplului StelaPopescu – Alexandru Arşinel. Şi totuşi, AnaMaria Donosa face şi a făcut film, aşa cum şi-a dorit. O putem vedea în fiecare săptămânăîn producţia Antenei 1 – “Narcisa Sălbatică” şia jucat în lung-metrajele “Felicia, înainte detoate” (2009), „Trezirea” (2006) sau„Despărţire” (2005).

Oana GEORGESCU

Alexandru Jula

A. M. Donosa, Al. Arşinel


Generaţia 9

Noul valAdrian Sina. După ce şi-a început cariera solo

cu single-ul “Hold On”, Adrian Sina lansează cel de-aldoilea single al său împreună cu MediaPro Music şiSisterhoodlive Records. “I can’t live without you” este adoua piesă din cariera de DJ a lui Adrian Sina şiprezintă publicului o deosebită voce din U.K. BeverleiBrown, main backingvocals pentru James Morrison.Totodată, piesa beneficiază şi de un videoclip filmat inSharm El Sheik .

Sasha Lopez. După ce a cucerit atât publiculdin România, cât şi pe cel din Rusia, Polonia, Turcia,

Israel, Finlanda, cu piesele “Madam” şi “All My People”şi a încheiat un turneu în Cipru, DJ Sasha Lopezlansează o nouă formulă de show – DJ, MC şi vocal.“Pe scenă, împreună cu mine se vor afla şi Andreea D,Miss Earth Romania 2010 - MC profesionist de peste 5ani, primul MC de sex feminin din România şi Broono,un băiat extrem de talentat şi cu un timbru special”,povesteşte DJ Sasha Lopez.

Residence Deejays & Frissco. După un debutplin de surprize plăcute, cu piesa “Sexy Love”, şi apoilansarea celui de-al doilea single “Lovely Smile”,Residence Deejays & Frissco lansează un nou single,intitulat “Echo”. “Ideea piesei a venit într-un moment delinişte, când am rămas singur la studio. Inspiraţia şibuna dispoziţie provin din ecoul ego-ului. Ascultă piesa,ascultă ce simţi iar atunci va fi prezent ego-ul tău.”,spune Frissco. Single-ul “Echo” este compus de IonuţUntaru, alias Frissco .

Sunrise INC şi Liviu Hodor. După hiturile “LickShot” şi “Happy For You” – cei de la Sunrise INC şi LiviuHodor au succes cu “Still The Same” în toate cluburileşi la posturile de radio. Pentru videoclip fanele au trimisfotografii, alături de înălţime, greutate şi dimensiuni, laadresele de e-mail ale proganoştilor, apoi cele maisimpatice trei domnişoare au participat la filmări, înregia lui Florin Botea, alături de cei 4 .

Dj Robert Georgescu şi Lara. După ce ne-auîncântat auzul cu piesa “Beside You” , Dj Robert

Georgescu şi Lara ne aduc acest hit şi la TV. Regiaclipului “Beside you” este semnată de Dan Petcan, iarfilmările au avut loc într-o parcare subterană şi îninteriorul Muzeului Municipiului Bucureşti, cu Lara,posesoarea unui superb diamant pe care o bandă dehoţi încearcă să i-l fure şi trei dansatori profesionişticare trebuie să execute o coregrafie spectaculoasăprintre lasere.

Keo. A filmat videoclipul pentru piesa LIBER.Piesa se află deja în heavy-rotation pe majoritatearadiourilor din ţară, piesă ca “o oază într-o lumedevenită mult prea materialistă”, iar videoclipul regizatde Alex Ceauşu ilustrează o lume în alb şi negru în carelibertatea este mereu suprimată.

Alex Velea. S-a lansat videoclipul celuimai recent single Alex Velea: One Shot.Scenariul este plasat într-o lume cu un aer post-apocaliptic, în care omul se confruntă cumaşina. Finalul este unul pozitiv, care confirmăideea că lumea poate fi schimbată prin iubire şiprin muzică. Totodată Alex îşi relansează site-ulwww.AlexVelea.com .One Shot face parte dincel de-al doilea album al artistului, ce va filansat în prima jumătate a acestui an.

Radio Killer. Radio Killer a lansatvideoclipul celui mai recent single: Lonely heart.În această producţie o puteţi cunoaşte pe LeeHeart, noua voce a proiectului şi cea carecompletează alături de Paul Damixie formulade scenă. În regia lui Iulian Moga, videoclipulsurprinde atmosfera unei mari petreceri ,

protagoniştii fiind peste 100 de fani Radio Killer, produsîn studiourile HaHaHa Production de către Smiley

Morris. A fost lansat cel mai nou single Morris,“Because of U”. Lucrat împreună cu Zozo şi Anda Adamla studioul Addictive Sound, face trecerea de la ritmuleuropean de club la unul cu accente orientale, foartehot în momentul de faţă. Morris, absolvent al facultăţiide teatru, cântăreţ şi DJ, urmează să susţină o serie deconcerte în India. Piesele sale, “Havana Lover”,“Desire”, “Till the morning light” sau “Angel eyes” audepăşit succesul local.

Mattyas. După succesul pe care l-a avut cuprimele sale piese în Grecia dar şi în România, Mattyasare in program mai multe concerte care îl aşteaptă înElada. Cântăreţul s-a întors acasă după mai multeevenimente care au avut loc în Grecia, dar artistulMediaPro Music începe o altă serie de concerte înGrecia şi în Cipru. Programul lui conţine apariţii lashowuri TV, o colaborare cu unul din cei mai cunoscuţicoregrafi de acolo, dar şi lansarea unui nou single înluna martie. Primul single semnat Mattyas, “SecretLove”, a fost lansat în vara anului trecut in Grecia, piesafigurând până în momentul de faţă în Top 20 la NielsenMusic Control, iar “Missing You”, cel de-al doilea, a fostlansat şi în ţara noastră şi este deja difuzat la radiouri şiîn cluburile din toată România.

Dan CHIRIAC

Broono, Sasha Lopez, Andreea D


În ţară

CânteceleChiherului

Octavian URSULESCU

„Mă-ntorc la voi, prieteni, şidragii mei vecini...” - aceste cuvinteerau gravate la loc de cinste peinvitaţia trimisă în toate colţurilelumii de destoinicul primar EmanoilHurdugaci, cel care a schimbat înbine, a modernizat, fără a-i alteratradiţiile, comuna Chiheru (de Jos),din judeţul Mureş. Eu am copilărit încelălalt Chiher, de Sus, acolo m-amlegat pe viaţă de oameni minunaţi,din care mulţi s-au petrecut de peaceastă lume, plecând acolo Sus,unde vom încinge, când vom fi toţi,un „De-a lungul” sau „Roata” ca pela noi: învăţătorii Zinia şi ZoachiHărşan, fiul lor, procurorulpensionar Horiţă Hărşan, Maria şiToader Haba, vecinii noştri depeste gard, apoi imediat lângă eifamilia Căuaciului, harnicul fierar alsatului (Tică, rămas în casapărintească, îi duce mai departedestoinicia, dar câţi cai mai sunt azide potcovit?). Fiul acestuia, frate cuTică, Lulu, a fost iniţiatorul meu întot ce înseamnă viaţa la ţară şisecretele ei magice; îl vizitez mereucând pot, în casa în care s-a mutatcu soţia sa Lenuţa, la Breaza, lângăReghin. Apoi era preotul,impozantul unchi Simi, şi soţia sa,tuşa Neti, dolofană şi harnică (sorăcu tuşa Zinia,în casa căreiastăteam, ele fiind nepoateleunionistului Iuliu Grama), pe carenu o dată am urmărit-o robotind larăzboiul de ţesut din tindă. Dincopiii lui Haba, tovarăşi de joacăprin şură, Lela şi Nelu s-au prăpăditînainte de vreme, doar Livia maitrăieşte. A murit şi Ghiţă, care maitrăgea clopotele la biserică,împreună cu badea Toader „al luiBăbuţă”, aşa încât azi nu prea maiam pe cine vizita. Sandu Tâmpa,primar multă vreme, şi soţia lui s-audus şi ei, ai lui Sasu şi Jilu locuiescprin alte părţi, aşa încât racordul cutimpurile trecute îl mai pot face doarintrând în casa cu un etaj, multăvreme cea mai falnică din sat, a lui

Alexandru Bogdan, soţia saMargareta fiind soră cu MariaHaba. Între timp, fiul lor RaduBogdan şi-a înălţat pe terenul dinspate o vilă ca-n poveşti, şi-adeschis un magazin la stradă, iarpe o parte din fosta grădină a luiTâmpa (ce mai alergam prin ea pevremuri!) a amenajat un teren dejoacă, deşi copiii lui şi ai Adrianeiînvaţă nu în sat, ci la Târgu-Mureş... Între casele Bogdan şi ceafostă a lui Tâmpa coboară lin o uliţăîngustă, nici acum pavată, careduce la „livada popii”, cu merii

dintre care câţiva sunt „de pevremea mea” şi unde am petrecutcele mai frumoase zile din viaţă,tolănit în iarbă, urmărindalunecarea agale a norilor, cucâinele devotat (or fi având şi ei unRai al lor?) alături. Bunul prietenHoriţă Hărşan mai duce acasă, laTârgu-Mureş, câteva lăzi de mereîn fiecare toamnă (de livadă seîngrijesc „bătrânii” Bogdan, darmereu au probleme cu cerbii şicăprioarele) şi cum e terenul lui, mi-a propus să-mi dea gratis câtvreau, să-mi fac o casă acolo! Nuare rost, aş ajunge prea rar, iaramintirile ar fi prea dureroase...

Toate acestea mi seamestecau în gând lăsând în urmălocalităţile înşirate pe şoseapornind de la Reghin – Beica mare,cea mică, Nadăşa (de unde se

trage cântăreaţa şi realizatoareaTV Florentina Satmari)... DupăChiher vine Eremitu, unde am fostînregistrat în actul de naştere, deşimă născusem în satul CâmpulCetăţii, mai spre Sovata; acolo,exact unde drumul se bifurcă,urcând la stânga spre „Varmezău”(de la maghiarul Varmezö), şi-auridicat două vile superbe, una lângăalta, cu drapele la poartă, MatildaPascal Cojocăriţa şi soţul ei, ŞtefanCigu, respectiv cunoscutul dirijorbasarabean Nicolae Botgros.Acum, că v-am „făcut un desen”,cum zic francezii, să revenim la„Zilele Chiherului”, la care de faptvenisem şi de care era să uit,copleşit de amintiri. An de an,primarul face ce face şiorganizează un adevărat regal decântec şi dans, de bună dispoziţieşi autenticitate, având sprijinulnecondiţionat al altui fiu alChiherului de Sus (v-aţi dat credseama că noi suntem mai tari decâtcei de Jos!), Ioan Matei. Acestaeste socrul faimosului fotbalistAdrian Ilie, conduce la Poiana-Braşov cunoscutul hotel „Ruia”, dartot dealurile satului natal îi sunt maiaproape de inimă: a cumpărat de laToader Haba livada acestuia de peuliţa de sus, şi-a ridicat acolo ocasă ca-n poveşti, cu grădină şi iazde peşte, a renovat moara de apă abunicilor, iar la serbarea anualăvine cu o adevărată bucătărie decampanie, coordonată detemperamentalul Romică, dar maiales cu focuri de artificii cum nuprea vezi nici în Bucureşti!

Programul evenimentului ainclus Sfânta Liturghie de laBisericile Ortodoxă şi Greco-Catolică din cele două sate, apoiresfinţirea, după totala reabilitare, aCimitirului Eroilor din Chiheru deJos (sper că nu va fi uitat nici cel deSus!), ambele cu participareaeuroparlamentarului CorneliuVadim Tudor şi a deputatului VasileGliga, ambii făcuţi „Cetăţeni deonoare” ceva mai târziu. Pe scenaîmpodobită sărbătoreşte programulartistic a fost deschis de elevi aiGimnaziului de stat „Iuliu Grama”(străbunic al lui Horiţă Hărşan), cusuita de poezii şi cântece populare


În ţarădin toate zonele ţării „Noi români suntem cu toţii”.Micuţa Oana Maria Grama a cântat două melodiipopulare, apoi grupul de dans modern „Ministar”(instructor: Doriana) ne-a reamintit că şi satul Urisiu, depeste deal, face parte din comuna noastră. „Cetăţenide onoare” au mai fost făcuţi doi remarcabili consăteni,Viorel Inţa (şef al Poliţiei din Bistriţa, fin al nefericituluiSandu Tâmpa) şi Vasile Olteanu (cu aceeaşi funcţie laReghin). Atmosfera s-a încălzit serios când pe scenăau evoluat artişti mureşeni consacraţi: Laura Oltean(chihereancă), Maria Neag (tot de-a noastră, dinUrisiu), Ioan Naste, Ciprian Istrate… Momentul

folcloric de vârf a fost adus în scenă, ca de obicei, deansamblul artistic profesionist „Mureşul” din Târgu-Mureş, director şi regizor Iosif Titi Boantă. N-au lipsitsoliştii vocali de frunte (Dorina Oprea, Dorina Grad,Leontina Pop, Narcisa şi Toader Ţogorean),acompaniaţi de orchestra dirijată de Zoli Bambo,precum şi excepţionale tablouri coregrafice (coregrafia:Teodor Vasilescu, Marinică Barbu, asistenţi RodicaBotârcă, Florin Cerghedi), din Maramureş, valeaSomeşului şi a Chioarului. Cum cei vârstnici au avutpartea lor de spectacol, a venit apoi rândul celor pesteo mie de tineri, care au dansat de mama focului peritmurile propuse de formaţiile Shik-Shake (etno),„Oana Brandiu şi M.C. Alissya” (pop-dance). IoanMatei a dat start artificiilor exact înainte de a se porni ofurtună! Deci totul a fost perfect la noi la Chiher, asta şidatorită faptului că Emanoil Hurdugaci a avut alături,înafara lui Ioan Matei, firmele Zoltan SRL din Orşova,Vera SRL şi Flory Transimex din Reghin, PrimăriaChiheru de Jos fiind organizator şi sponsor principal.Ce ar mai fi de spus? Că am plecat de pe meleagurilecopilăriei fredonând refrenele folclorice binecunoscute(„antrenament” pentru „Balul însuraţilor” de la Reghin!),dar şi lăsând în urmă ceva din mine...

Muzică live şi 3D

Ilinca SDROBIŞ

Absolut incredibil, peste3000 de spectatori au rezistat custoicism frigului pătrunzător, minus8 grade, timp de mai bine de 7 ore,pentru a-şi vedea şi aplaudafavoriţii! Ocazia le-a fost oferită,într-un oraş cu relativ puţineevenimente de acest gen, deinaugurarea unui spaţiu de mareeleganţă, 3D Caffe Cinema, înincinta fostului cinematograf„Orizont”, unde pe vremuri, înafaraproiecţiilor de film, erau găzduite şispectacolele de muzică uşoară deanvergură, Călăraşii neavândatunci o sală corespunzătoare.Acum, aflăm de la primarul NicolaeDragu, s-a inaugurat în decembrieo casă de cultură elegantă, ce ar fitrebuit să poarte numele actoruluiŞtefan Bănică. Dar suntem sigurică şi sala mare a cinematografului„Orizont” va căpăta în curând onouă faţă, datorită directoruluigeneral al „România Film”, MariusCristian Iuraşcu, cel care este pecale să redea românilor bucuria de

a merge la cinema, lui datorându-i-se renovarea cinemografelor„Patria” din Bucureşti (unde deasemenea există o sală 3D), dinCluj-Napoca (botezat cu aceastăocazie Florin Piersic) sau dinPloieşti. De altfel, cei doi au fostprezenţi la eveniment, alături deministrul Culturii şi Patrimoniuluinaţional, Kelemen Hunor (a primitcu această ocazie cheia oraşului de

la primarul Dragu), EugenŞerbănescu (director general al C.N. C.), parlamentari, prefectulNicolae Enciu. Sub privirile uneigazde perfecte, Mihăiţă Smeu (îidorim lui şi asociatului lui numaispectacole şi filme de calitate!), afost tăiată panglica tricoloră,primarul Dragu a conferit diplomede onoare personalităţilor prezente,după care show-ul s-a mutat afară,

pe scenă, în faţa unui public înmare parte tânăr, care-şi aşteptacuminte idolii. Deschiderea aufăcut-o, cu şlagăre de muzicăuşoară, talentaţii copii de la cercullocal „Flores campi”, pregătiţi deprof. Alexandrina Borandă. Dupăsuccesele din Italia, Bulgaria,Bosnia, Macedonia, după premiilecucerite la „Mamaia copiilor” sau„Cerbul de aur junior”, DenisaPârvu, Antonela Dima, CristinaIoniţă, Cătălina Tudorache şiCosmin Andrian au demonstratconcitadinilor ce talente există înCălăraşi. După ei a început paradavedetelor: D’Or (după alte câtevaproiecte anterioare, Carmen cântăacum singură), Vali Crăciunescu(cu nelipsitul acordeon, dar şi cu unDJ), cele trei încântătoarecomponente ale formaţiei Hora,experimentaţii Răzvan, Cătălin şiIonuţ, adică Ro-Mania (într-oevoluţie ”live” entuziasmantă) şimult-aşteptatul, de către tineri,Puya. Un program muzicalîntâmpinat cu ovaţii de un publiccare a plecat fericit către case.Următoarele întâlniri alecălărăşenilor cu muzica de calitatevor fi la festivalul „Flori de mai” şi, învară, la festivalul „Ion Dichiseanu”.

Ro-Mania


Femina

În topuriDorin MANEA

Lora. Lora revine înatenţia publicului cu un singlenou, o piesă compusă de AdrianSina, care va beneficia şi devideoclip. Single-ul seintitulează “No More Tears”,este lansat de către MediaProMusic şi reprezintă startulpromovării unei serii întregi depiese solo. Imediat dupăproiectul Wassabi, Lora s-alansat ca artist solo, eacolaborând de-a lungul timpuluicu artişti precum Puya, Vunk,Matteo sau Akcent.

Alexandra Stan. O datăcu lansarea single-ului “Mr.Saxobeat” în toată lumea,Alexandra Stan s-a dovedit a fi oadevărată revelaţie pentruiubitorii muzicii dance. ArtistaMediaPro Music a plecat în primul

său turneu internaţional depromovare în Franţa: a susţinutrecitaluri live în numeroase cluburidin Paris, a fost prezentă în cadrulunor emisiuni radio extrem decunoscute. Este aşteptată şi înCanada, Mexic, Germania, Italia,Spania, Insulele Mauritius şiAzerbaidjan.

Anda Adam. A fost invitatăsă cânte la un mega eveniment înBaku, alături de Dan Bălan. Show-

ul a avut loc în Buta Palace, pe acărei scena au încins spiritele de-alungul timpului artişti ca 50 Cent, G-Unit, Akon şi alţii. Mii de spectatorice au recitat vers cu vers fiecare

piesă! Proaspăt întoarsă de laBaku, Anda Adam a primit o nouă

veste bună - ocupă poziţia întâi întopul unuia dintre cele maiimportante posturi radio din Turcia.Cel mai recent single al Andei,“Show me”, se clasează astfel înpreferinţele turcilor înainte decântăreţi celebri ca Eminem,Rihanna, Kesha.

Neylini. Pe fanpage-ulNeylini de pe Facebook a fostdemarat un concurs: se postează ofotografie în care tu şi cineva drag

ţie zâmbiţi, iar imaginea carestrânge cele mai multe Like-uri va fipremiată cu o pereche de pantofiLust of creation, by AdrianaNedelea, cu platformă şi toc înalt de

13 cm, purtată şi de Neylini înapariţiile TV ocazionate depromovarea noului single “Ninjaboy”.

Andreea Bălan. După cevara trecută şi-a făcut simţităprezenţa în toate cluburile, iar înclasamentele de specialitate aocupat poziţii de top, hit-ul „Trippin’”cunoaşte succesul şi în SUA, undeCat Music a semnat pentru aceastăpiesă un contract de licenţiere cuCasa de discuri Ultra Records.Videoclipul piesei se bucură şi el desucces pe YouTube, cu peste 3 600000 de vizualizări.

Claudette. V-a cuceritinimile cu proiectul Sexxy, iar acum,Claudia Pătrăşcanu - Claudetterevine cu o noua imagine atractivă,un nou single, un site nou şi multesurprize. In şedinţa foto- fotografEdward Aninaru- recent realizată,Claudia apare într-o formăsenzuală, proaspătă şi incitantă.Pozele au fost făcute înpenitenciarul Jilava, la otemperatură de – 10 grade. AroundThe World- compusă de MihaiRistea - în colaborare cu SonnyFlame este single-ul prin careartista a revenit pe scena muzicalădin România.

Lora

Neylini


FeminaAdrianne.

Acest pseudonimeste al AdrianeiVlad, solista careacum câţiva anicânta alături deB.U.G. Mafia“ P a n t e l i m o n u lpetrece” şi “Viaţanoastră”. Dupănumeroase cola-borări, artista adecis să înceapăun proiect pe contpropriu. Piesaaleasă deAdrianne pentrudebutul solo senumeşte “As one”şi a fost produsăde Vlad Mano-lache, Alex Piscu-nov şi TudorIonescu. Video-clipul piesei areun scenariuinspirat dinpovestea Alice înţara minunilor,regizat de AlexCeauşu într-opădure, cu dificile

secvenţe cu 2 ponei, 2 pitoni, omaimuţă, o iguană şi 2 tarantule.

Inna. S-au decernat premiileNights.ro, cu o tradiţie de 7 ani, unbarometru de opinie pentru scenade clubbing din România, fiindacordate prin vot public. Lacategoria Dance INNA a câştigatpremiul întâi, fapt ce îi confirmăpoziţia în cluburile din ţară.

Andreea Bănică. Primeştedin ce în ce mai multe invitaţii de aconcerta în afara graniţelor ţării. Asusţinut un nou concert in Grecia, înClub Boutique din Atena. Pentruprecedentul concert, Andreea aprimit invitaţia de a cânta de la unuldintre cele mai ascultate radiourigreceşti - Radio Deejay. Se pare căşi grecii s-au îndrăgostit repede defrumoasa artistă şi de ritmurilehituri-lor “Love in Brazil” şi “Samba”.A mai cântat în Albania, Cipru şi înBulgaria; fanii bulgari au avut ocaziasă o vadă live în turneul pe careartista l-a avut în cele maiimportante oraşe din ţara vecină. Iaracum primeşte invitaţii de a cântapentru fanii din Dubai.

Anda Adam

Alexandra Stan


Valori

Noii “ambasadori”Marius GHERMAN

A devenit deja o tradiţie ca la fiecare început dean Trustul de presă “Ambasador”, director generalscriitorul şi graficianul prof. Romeo Soare, să acorde laTârgu-Mureş apreciatele sale Trofee unor personalităţicu realizări notabile în anul anterior. Preşedinte aljuriului, din care au făcut parte nume de referinţă alevieţii publice româneşti, este prof. univ. dr. IoanNicolaescu. Lista premiaţilor este lungă, începând cucei mai valoroşi interpreţi ai ansamblului folcloricprofesionist “Mureşul” din Tg. Mureş, cu prolificul(peste 40 de cărţi!) scriitor clujean Cornel Udrea, autoral unor savuroase librete pentru teatrul de revistă“Majestic” din Ploieşti sau cu mezzosoprana, totclujeancă, Lavinia Bocu. Între laureaţi au fost mulţimanageri de top, unii dintre ei legaţi de viaţa culturală:Florin Rotaru, directorul Bibliotecii Metropolitane dinBucureşti sau Marius Iuraşcu, director general alRomânia-Film (cinematograful “Florin Piersic” din Cluj-Napoca, o adevărată minune într-o ţară care nu-şipreţuieşte valorile!). N-a fostuitată cunoscuta textieră demuzică uşoară DanielaDoroftei, de această dată înpostură de secretar general alUniunii culturale a românilorbasarabeni (preşedinte-compozitorul Nicolae Caragia),o asociaţie lansată la Centrulcultural, restaurantul-muzeu“Vatra neamului”, printr-ofestivitate despre care scriemseparat. Numeroşi au fostlaureaţii din viaţa muzicală,prima pe listă fiind SmarandaOţeanu Bunea, critic muzical,director fondator al OpereiComice pentru Copii, care în2010 a întreprins turneememorabile peste hotare şi alansat numeroase premiere,cu audienţă remarcabilă.Spectacolul de excepţie de laSala Radio, precum şi

concertele din străinătate au impus-o de justeţe pe listapremianţilor pe Paula Ciuclea, animatoarea Coralei“Divina Armonie”. Succesele pe toate planurile(concertistic, discografic, mediatic) le-au adusmeritatele Trofee lui Gabriel Dorobanţu, LuminiţeiAnghel şi lui Gheorghe Gheorghiu – adevărate modele

de urmat pentru tinerii care abordeazăcu condamnabilă lejeritate profesiuneade interpret. Celebri în întreaga lume,comparaţi pe drept cuvânt cu GoranBregovici şi Emir Kusturica, Viorica şiIoniţă de la Clejani s-au impus prinseriozitate şi profesionism într-o zonămuzicală pe nedrept marginalizată. Alţilaureaţi: “junioarele” campioane alemuzicii uşoare, Ştefania Chesar şiVanessa Culeafă, coregraful SilviuPopa (Iuno Dance), artizanii celor maiimportante festivaluri din ţară, “G.Grigoriu” de la Brăila (preşedinteleC.J., Gh. Bunea Stancu) şi “DanSpătaru” de la Medgidia (primarulMarian Iordache). Ne-am bucurat să-ldescoperim pe lista premianţilor peomul care este mereu alături demuzică şi muzicieni, inclusiv la Premiile“A. M.” - ing. Adrian Toma, directorgeneral la Veritas-Panciu. Aceştia suntdoar o parte din noii “ambasadori”care-şi privesc cu mândrie trofeele învitrină!

Simionicăreloaded!

Ortansa CALUFIS

Nume de referinţă al muziciiuşoare ieşene, cantautorul CristianSimionică revine în mare forţă cu oserie de noi proiecte muzicale, în

multe din ele înglobând-o (aşchianu sare...) pe fetiţa sa MariaSabina, 7 ani pe 3 mai. Dar iatăcâteva din realizările cu care sepoate lăuda pe drept cuvânttalentatul artist. Împreună curegizorul şi cameramanul IonelMânăstireanu, de la Antena 1Suceava, Simionică a filmat douăvideo-clipuri în Grădina botanicădin Iaşi, fireşte cu două compoziţii

proprii: „Micuţa Maria” (cântată înduet cu Sabina, normal!) şi „O lumemai bună”, unde micuţa eramajoretă şi dansa. Cele douăvideoclipuri au fost intens difuzate,îndeosebi la Favorit TV (emisiunea„Favoriţii sunteţi voi”), Antena 2,TVR Iaşi, Prima TV Iaşi. Dindecembrie 2010, Maria Sabina estedifuzată frecvent ala emisiuneaduminicală „Recreaţia mare”,

Gabriel Dorobanţu

Gheorghe Gheorghiu

Valori


realizată de Mona Vâlceanu la Radio Iaşi. Astfel, acântat aici colinda „Astăzi s-a născut Hristos”, darşi „Vis american”, „Ninge peste tot”, „Scufiţa Roşie”(piese la care „tăticul” semnează muzica, versurile,orchestraţia şi mixajele vocale). Cu ocaziaSărbătorilor de iarnă, Primăria ieşeană i-a adresat,ca de obicei, lui Cristian Simionică invitaţia de asusţine spectacole în marile cartiere ale oraşului(Tătăraşi-Oancea, Alexandru cel Bun, Nicolina), peo scenă mobilă şi cu o sonorizare profesionistă.Pentru prima dată în istoria concertelor salehibernale, Simionică a optat pentru un dublurecital: Maria Sabina în deschidere câteva piese,apoi tatăl, cu melodia „Micuţa Maria” în duet. Aufost şi câte trei concerte pe zi, înafara celor de maisus notabil fiind cel de la Iulius Mall, unde Sabinaa fost costumată de colaboratorii permanenţi,membrii trupei teatrale „Înşir te mărgărite”. Defiecare dată recitalul lui Cristian Simionicămarchează momentul de vârf cu colajul alcătuit dinrefrenele marilor sale hit-uri „De ziua ta”,„Camelia”, „Happy end” şi „O lume mai bună”. Pelângă pregătirea muzicală de acasă, Maria Sabinaare şansa unor educatoare... muzicale (IndiraLeaua, Adriana Mihoc) la grupa pregătitoare agrădiniţei „Ion Creangă” (director Rodica Manuca);să ne mai mirăm că la Iaşi răsar mereu talente deexcepţie?

Cristian Simionică intenţionează să-şialcătuiască anul acesta o nouă grupă de copiitalentaţi. Să nu uităm că de la el au plecat, dupăcâţiva ani de pregătire, Sabina Atodiresei şi DănuţPetrişoaea, componenţi ai trupei „Stars of music”,câştigătoare a Trofeului Mamaia copiilor 2010!

Până atunci,c u n o s c u t u lcantautor sebucură că esteintens difuzatla Radio-Va-canţa (LilianaMoldovan), darşi la postul online „RadioEnigma Româ-nia”, condus deMariana Stra-tulat, careemite dinPanciu, acolo

unde cu câţiva ani în urmă Cristian Simionică arepurtat un uriaş succes la un spectacol grandiosîn aer liber. Postul are ascultători fideli în ţară, darşi peste hotare, aceştia putând intra în direct înemisie pentru a face dedicaţii muzicale. În 2011,Simionică intenţionează să lanseze un nou album,din care să nu lipsească alte două compoziţii alesale solicitate de fani, „Amăgire” şi „Aceastăseară”.

Atenţie, se (şi) cântă!

Carol ENEA

Deşi este nu numai o foarte frumoasă, dar şi talentatăactriţă de teatru şi film, Alexandra Velniciuc este maicunoscută publicului, aşa cum se întâmplă întotdeauna,datorită apariţiilor pe micul ecran. Cu televiziunea a luatcontact în urmăcu mai bine de10 ani, înemisiunea „Du-minica înfamilie” (Antena1), familieregăsită apoi laPrima TV, undea jucat înserialul „Înfamilie”, darpentru mareamasă atelespectatorilorse identifică curolul de co-prezentatoare apopularei emi-siuni de peTVR2 (de ce nupe TVR1 numaicei din CaleaDorobanţilor ne-o pot spune!Sau nu!), „Atenţie, se cântă!”. Cuplul de mare efect alcătuitcu compozitorul Horia Moculescu a fost transferat pentrunumai câteva săptămâni (datorită managementuluicatastrofal şi publicităţii inexistente) la „Godot Caffe Teatru”din str. Blănari, unde în fiecare luni seara cei doi au realizatcu naturaleţe şi farmec un original spectacol de muzică şipoezie, în care Alexandra şi... cânta, de unde titlul acestuiarticol. În prezent ei sunt în căutarea altui spaţiu potrivit, pecare sperăm să-l găsească cât mai repede, pentru că avemnevoie de asemenea reprezentaţii sensibile, care seadresează sufletului... Doctor în teatru, cu diplomă în toatăregula, Alexandra Velniciuc a jucat timp de doi ani şijumătate în „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, la„Naţionalul” craiovean, iar în prezent poate fi aplaudată înspectacolele teatrului „Metropolis” de pe str. Mihai Eminescu.În film l-a avut drept partener pe faimosul actor americanBilly Zane (cel care îl întruchipa pe logodnicul lui KateWinslet în „Titanic”), a jucat în pelicule regizate de GeoSaizescu, Cristi Nemescu, Nuţu Cărmăzan. Noi aşteptămpentru Alexandra meritatul rol într-un musical, pe scenă, pemicul sau pe marele ecran!

H. Moculescu, A. Velniciuc

32

Ştiri


FlashMihai ANTON

# Alina Eremia este una dintre cele maititrate tinere soliste ale muzicii noastre uşoare.Recunoaşterea talentului ei nu a întârziat să apară,câştigând premii în cadrul unora dintre cele mairenumite concursuri muzicale. La doar 16 ani, AlinaEremia este mai mult decât pregătită săcucerească topurile şi să reprezinte forţa fresh decare muzica românească are nevoie. Confirmareaabsolută a venit însă în urmă cu puţin timp, atuncicând celebrul Roger Sanchez a descărcat piesa eiDeep in Love .

# După o pauză de mai bine de un an,împreună cu MediaPro Music, cei cinci membri aigrupului SIMPLU lansează un nou single, o piesăexplozivă: Dance For Money. „Este un single carereflectă maturizarea noastră, la fel ca întreg albumul“Dance Or Die Trying” dealtfel”, declară Smiley. Noulsingle SIMPLU este compus de echipa Hahaha

Production şi va fi incluspe albumul “Dance OrDie Trying”, ultimul dincariera trupei şi care vafi lansat pe piaţă încâteva săptămâni.

# Liviu Hodor alansat videoclipul hituluiDream with you realizatîmpreună cu Tara.Acordeonul, ritmulclubbing, voceainconfundabilă a Tareisunt doar câteva dintreingredientele care aufăcut, într-un timp scurt,din Dream with you unhit. Filmările au avut locla Palatul Snagov, în

regia lui Dragoş Buliga. # Mihai Budeanu, fost membru al grupului 3

Sud Est, revine pe piaţa muzicală cu un nou proiect.Beat Music a luat naştere în octombrie 2009 în studioulcu acelaşi nume din Constanţa şi combină beat-uridance-clubbing foarte moderne cu vocea melodioasă alui Mihai. Piesa se bucură şi de un remix lucrat cu EmilLassaria, cunoscut pentru hitul Balada. Alături de el, dinproiect mai fac parte Sorin Marinaş (orchestrator şicompozitor) şi Mihai Stan (manager). Primul singlelansat este Love is Life şi deschide seria de viitoaresuccese marca Beat Music cu o notă pozitivă şi unsound fresh.

# Palatul Naţional al Copiilor, Cercul de MuzicăUşoară “Armonia” şi “Associated Artists” iniţiază un şirde spectacole în cadrul unui proiect mai amplu cu ideea

„Rezistenţa prin artă şi cultură“, care are ca motto “Şinouă ne pasă“! Spectacolele vor avea ca invitaţi oamenide artă şi cultură, personalităţi ale vieţii culturale de lanoi, intelectuali de marcă, reprezentanţi ai mass-media,directori de instituţii, reprezentanţi ai inspectoratelorşcolare, ai ministerelor sau ambasadelor. Coordonatorproiect, prof. Ana Tănăsescu.

# Însoţită de Dee-Dee, vocea cu care a colaboratpentru primul său album, DJ Layla a efectuat un turneucu peste 20 de concerte în Rusia, Ucraina,Azerbaidjan şi Kazahstan. „În toate oraşele în care amconcertat, oamenii cântau şi dansau, ştiau versurilepieselor noastre, iar atmosfera a fost excepţională”,povesteşte DJ Layla. În ciuda orelor de aşteptare înaeroporturi, cele două se declară fericite. Cat Music şiRadu Sârbu, producătorul muzical al proiectului, aulansat “Single Lady”, primul album semnat DJ Layla.

# Cu un nume neconvenţional, un sound inovativşi versuri aparte, gruparea Radio Killer a pornit, separe, într-o campanie de cucerire a lumii… Voila, primapiesă Radio Killer, a fost super hit în teritorii ca Rusia,Kazahstan, Ucraina, Austria, Suedia. Cel mai recentsucces al băieţilor, Be Free (Hahaha Production) estede-a dreptul incendiar. Spania este, se pare, cel maimare fan al trupei, plasând hitul pe locul întâi în topulsăptămânal al unuia dintre cele mai importante radiourinaţionale - Maxima FM. Radio Killer a reuşit sădevanseze astfel artişti din prima ligă a muziciiinternaţionale.

# Tom Boxer împreună cu Alexandra Black auavut parte de un tur de forţă ce a început în Kazahstanşi s-a terminat în Ucraina. Startul a fost dat odată cuplecarea spre Almaty, cel mai mare oraş din ţara luiBorat. Evenimentul desfăşurat în unul dintre cele maiexclusiviste cluburi din Almaty a fost un super succes.Alexandra a fost acompaniată de sute de voci pe hitul cea depăşit graniţele Europei, Morena. Al doileaeveniment a avut loc în Harkov, unul dintre cele mai marioraşe din Ucraina. Tom nu a uitat de fanii din România,el filmând alături de Antonia videoclipul pentru piesaShake It Mama.

Simplu

Alina Eremia

33

Rock


29 - CelelalteCuvinteClubul The Silver

Church s-a doveditneîncăpător pentru spectatoriiconcertului aniversar CelelalteCuvinte – 29 de ierni,încununarea a 29 de ani decarieră a uneia dintre cele maiiubite formaţii rock dinRomânia. De obicei scumpă lavedere, trupa CelelalteCuvinte revine în Bucureşti cuun concert special, un concertcare punctează încă un an dincariera uneia dintre cele mailongevive şi mai iubite trupe derock din România.

Călin Pop, Marcel Breazu,Tiberiu Pop şi Leontin Iovan (pluso surpriză - apariţia pe scenă ainginerului de sunet Ovidiu Roşu,care a părăsit pupitrul de mixajpentru a cânta la vioară) au începutconcertul cu piesa Despre suferinţede iarnă, urmată de Aşa e viaţa meaşi Neam blestemat, cinci piese într-

o interpretare semiacustică - O săam, Cina dragonului Pasărea deplumb, Comoara şi Cel din răsărit.Prima parte a concertului s-aîncheiat cu Armaghedon. Cea de-adoua parte a cuprins o serie depiese celebre ale formaţiei, caZmeie, Boala de gânduri, Fântâna,Despărţire, La ceas târziu şi Unsfârşit e un început. Lupii. După

aproape trei ore, show-ul aniversars-a încheiat cu un bis cerut cuinsistenţă: Iarbă prin păr, urmată desuita Scrisori iubite, Rămâi şi Gong.

Concertul a subliniat încăodată integritatea muzicală aformaţiei: 29 de ani de carieră fărăcompromisuri.

Gabi MATEI

Taxi –„Cele două cuvinte”

Dan CHIRIAC

Piesa care a făcut deliciul internetului mult timp,„Cele două cuvinte”, şi-a găsit, însfârşit, naşa şi... naşii. Teo Tradafira năşit melodia, oferind trupei undar foarte special: videoclipul.Alături de ea, în povestea TAXI auintrat 26 dintre cei mai interesanţibărbaţi din România. Ei auacceptat să încerce să spună...„Cele două cuvinte”. Şi aşa s-aunăscut, rând pe rând, piesa,videoclipul (cu peste 10 remake-uri) şi noul album al trupei TAXI,”Cele două cuvinte”. Noul album s-a lansat în zi de de Dragobete, pe24 februarie, printr-un concertorganizat de Gala MGMT & PR.

La cel de-al şapteleaalbum, TAXI adică Dan Teodorescu, Mugurel Coman,

Vicky Sava, Darius Neagu, Cantemir Neacşu, KerezsiCsongor, se prezintă ca o formaţie matură din punct devedere muzical, cu preocupări diverse şi colaborăridintre cele mai surprinzătoare: C.R.B.L., Dax, BogdanPopoiag, Mihai Ogăşanu, Matteo şi alţii, la care seadăugă « cei 26 » care nu se văd pe album, dar rămânîn memoria colectivă ori de câte ori se aud „Cele 2cuvinte”. Întreg conţinutul albumului e o trecere prin

stări de suflet, cu accente ironice de analiză socială, înstilul deja uşor de recunoscut.

CD-uri


Margareta:„Lasă-mi toamnă

pomii verzi” -50 de ani de la

primul discDacă spunem Margareta,

ştim că este vorba de MargaretaPâslaru, un fenomen al muzicii

noastre uşoare, care continuă săne uimească şi să ne bucure prinvivacitate, forţă şi mai alescreativitate. Căci CD-ul editat deElectrecord conţine numaicompoziţiile sale, atât piese dinarhivele casei de discuri(admirabilă munca Mioarei Panaite- redactor de disc), cât şi lucrări mainoi, cum ar fi „Fericirea mult visată”- loc 3 în Topul românesc 2010.Este evident gustul sigur cu careMargareta şi-a ales textele,majoritatea fiind de fapt poezii deînaltă ţinută literară semnate deLucian Blaga, Ion Minulescu, ElenaFarago, Virgil Carianopol, AnaBlandiana, Ion Horea, AgathaGrigoresu Bacovia, dar şi versuriale reputaţilor Ovidiu Dumitru şiEugen Rotaru. De subliniat, lucrumai puţin cunoscut, că Margaretaare talent literar de primă mână,versurile sale (la nu mai puţin de 9cântece) ridicându-se cu mult pestenivelul unor simple „texte”. Deşialbumul are o durată generoasă,conţinând 24 de cântece şi unemoţionant „Tatăl nostru” în final,nu cuprinde toată creaţiacomponistică a Margaretei. Câteva

fragmente din creaţiile timpurii nesunt oferite într-un potpuriu multprea scurt, de 5 minute, ceea cedovedeşte că acest album putea ficu uşurinţă unul dublu .

Muzică şi voce (deseori şitexte) – Margareta Pâslaru – unadevărat disc de autor, un albumde aur. De menţionat că Margaretadonează drepturile de autor cătrecampania „Artişti pentru artişti” -UNITER.

Paul Polidor &Eugen Cristea:

„Recital deevergreen-uri”

„Un duet... şi nu prea” estesubintitulat acest reuşit şireconfortant album, editat deFundaţia „Paul Polidor” pentruUNESCO în colaborare cu

ICECON. Este un recital deevergreen-uri, reeditat cu ocaziasărbătorii de Sf. Valentin din acestan, printr-un concert desfăşurat lacomplexul Turbo Tequila, amfitrioniPolidor Bratu, Stelian Nedea şi PaulPolidor. Regăsim aici preferinţa luiEugen Cristea pentru titlurilenemuritoare ale repertoriului pop(abordat şi alături de propria-iformaţie), de la „Love me tender” la„Only you”, „Please, release me”,„Falling in love”, „Bye, bye love”.Celelalte 5 piese sunt cântate dePaul Polidor, fiind vorba deasemenea de refrene pe care le-amfredonat adesea cu toţii: „Have you

ever seen the rain”, „Arrivederci,Roma”, „Spanish eyes”, „Strangersin the night”, „What a wonderfulworld”. Un album dulce-nostalgic,alăturînd doi mari îndrăgostiţi demuzica adevărată, albummasterizat de Constantin Nicolau.

Andra, Săndel şiAurora Mihai: „Ofamilie populară”

După succesul cert alprimului şi celui de-al doilea albumcu muzică populară, Andra, Săndelşi Aurora Mihai lansează un noualbum de aceeaşi factură. Editat deMediaPro Music, discul conţine 10piese noi, dar şi varianta etno abinecunoscutului cântec “Lucru

mare-i omenia”. Mai precis,albumul conţine cântecetradiţionale româneşti, fie cântatede cei doi fraţi împreună cu AuroraMihai, “Iartă frate ca să fii iertat”, fiemelodii cântate individual de Andra– „Dar-ar naiba în tine dragoste”sau Aurora Mihai – „Nu aş vrea”,dar şi piese interpretate de Săndelşi Aurora Mihai – „Mi-a bătut iubireaîn poartă”, „Lucru mare-i omenia”sau „Nu sta mândro supărată”.

Cântecele tradiţionaleincluse pe album aparţin mai multorzone ale ţării, dar în specialBanatului şi Ardealului.


CD-uri

Direcţia 5:„Clasic”

Cea mai harnică formaţie anoastră, concertistic şi discografic,rămâne Direcţia 5. Cvartetul (care arămas în aceeaşi componenţă deani buni, doar în concerte seadaugă diverşi colaboratori, cel maistabil fiind Toni Şeicărescu) nu are

se pare nici un moment de respiro,astfel încât acum are la activ unnumăr impresionant de discuri.Ultimul conţine nu mai puţin de 14cântece, compuse de MarianIonescu (a cărui inspiraţie sedovedeşte inepuizabilă), dar dedata aceasta versurile nu maiaparţin solistului Cristian Enache, ciunei adevărate colecţii de textieri,cinci la număr, la care se adaugăchiar Marian, cu o îndemânarepoetică apreciabilă. Albumul are otentă lirică, chiar a fost lansat deZiua Îndrăgostiţilor, aşadar pe liniabine cunoscută a formaţiei.Profesionalism cert, seriozitate,refrene cantabile, multe posibilehituri: încă o bornă de succespentru Direcţia 5.

Marius CiprianPop: „Flori de

suflet românesc”

Alături de „Ceteraşii de laCluj”, cunoscutul interpret alcântecelor ardeleneşti (şiprezentator TV), preotul MariusCiprian Pop, ne propune un albumîncântător, editat de MC Star.

Orchestraţii: Radu Ciprian; vioară –Radu Ciprian, Dorin Nemeş,taragot – Nelu Gabor, saxofon –Gabi Budian, acordeon – CiprianLaco, bas – Zenu Zanc, braci –Ovidiu Silaghi. Ca bonus esteinclus un videoclip cu protagonistulşi micuţa Antonia. Emoţionantă

mărturisirea de credinţă ainterpretului, pe copertă: „Editareaacestui album reprezintă un semnde recunoştinţă faţă de toţi cei careau promovat frumuseţea neamuluinostru, revărsată în cântec şibucurie!”.

Bere Gratis: „Ocolecţie”

Titlul arată de la bun începutdespre ce este vorba - un “Best of”- cum se mai spune, disc apărut laCat Music. De fapt, pe lângă 8piese cunoscute, se adaugă (aşacum se obişnuieşte la astfel decolecţii) două noutăţi, toatemasterizate în Elveţia de Bogdan

Ioan. Cvintetul actual are 3componenţi permanenţi (dintre careRobert L. Anghelescu se dovedeşte

a fi autorul principal; mai semneazăpiese şi Mihai Georgescu, dar şi M.sau T. Anghelescu), alături de doicolaboratori. Chiar dacă în concertse insistă pe ritmuri mai „apăsate”,sunetul global al compoziţiilor arămas acelaşi deocamdată, un poprock melodios foarte apreciat depublicul nostru. Într-adevăr, un discde colecţie.

Trio „Vatraneamului”:

„Muzică pentrusuflet”

Victoria Ştefăneţ, Ana-Mariaşi Doina Boboc sunt trei foartetalentate tinere din Chişinău, alcăror har muzical este transpus peacest CD graţie sprijinului dat defamilia Avram, cea care ne aşteaptăacum şi la Bucureşti (mai precis laCiolpani) la restaurantul-muzeu„Vatra neamului”, o bijuterie înmaterie. Cele trei artiste (voce,cobză, vioară) poartă nuîntâmplător acest nume, elerepunând în circulaţie în manieră

personală o serie de refrene de viţăveche, cum ar fi „Să-mi cânţicobzar”, „Cântecul lui BarbuLăutaru”, „Frumoasă-i vecinanoastră”, „Aseară ţi-am luatbasma”. Alături de aceste titluri,ascultăm cu încântare „Bucovina”,„Galbenă gutuie”, două piese înlimba rusă şi una în spaniolă. Unsound de calitate, aşa cum ne-auobişnuit întotdeauna produselemuzicale de dincolo de Prut, darmai ales un grup ce îmbinăarmonios tinereţea cu tradiţia.

Pe micul ecran

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L Ă

Director: Costin ASLAMRedactori:

Mihai COSMA Octavian URSULESCU

Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Semnează în acest număr:Grigore CONSTANTINESCU, Viorel COSMA,

Tanţa DIACONESCU, Anca FLOREA, Oana GEORGESCU, Olga GRIGORESCU,

Liliana IACOBESCU, Doru IONESCU, Florian LUNGU, Doina MOGA, Tatiana OLTEAN, Mircea ŞTEFĂNESCU,

Florin-Silviu URSULESCU

Pentru ediţia electronică vezi: www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - ERICOM PRINT SRLTEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE EDITURA MUZICALĂ CUSPRIJINUL UCMR-ADA DIN FONDUL SOCIAL CULTURAL

ŞI ÎN COLABORARE CU U.N.M.B.

Petre Magdin, faţă-n faţă cu rockul!

Doru IONESCU

Asta era explicaţia la fotografiarealizatorului TV, din primul dicţionar almuzicii tinere semnat de Daniela CaramanFotea şi de Florian Lungu, o sintagmă carem-a urmărit decenii, chiar şi după ce l-amcunoscut şi m-am împrietenit cu viitorul meucoleg din TVR. Astăzi, toată lumea îl ştie carockerul de la miezul nopţii, pentruemisiunile nouăzeciste. Mai puţini cunoscfaptul că pe lângă solidele cunoştinţemuzicale (ca absolvent de liceu de muzică laTimişoara şi de Conservator la Bucureşti),Petrică a avut o carieră impresionantă (înciuda scurtimii sale în ani) ca trompetist, şefde orchestră, compozitor şi aranjor, opritădecenii la rând de ziaristică! Dar nudefinitiv...

Cu grupul „Dixie” de jazz tradiţional(în care cântau la un moment dat MariusŢeicu, Marcel Dragomir, Petre Iordache şiDoru Tufiş, Marcel Năvală, Dorel VintilăZaharia sau Florin Dumitru) a avut multemomente de glorie la Casa Studenţilor din Bucureşti (dela mijlocul anilor ’60), transcendând şi zona pop-rocksub titulatura „Modern Grup”. Ca solişti, au fost MihaiConstantinescu ori Dini Trandu, iar după dizolvarea

grupului marea lovitură a fost dată prin compoziţiileînaintate Didei Drăgan (care a lansat în 1984 un întregdisc cu melodiile lui Magdin, singurul până la Revoluţie).

„Anilor”, „Vremuri”, „Te aştept să vii” sunt câtevadintre şlagărele impuse în topurile vremii. În particular,participarea Didei cu melodia „Ca-n poveste” la„SchlagerFestival”, la Dresda (în 1974, cel maiimportant concurs internaţional de dincoace de cortina

de fier) s-a lăsat cu douăpremii pentru solista carede atunci a avut o carierăparalelă în GermaniaDemocrată, plus unpremiu pentrucompozitor!

Pe lângă muncade realizator de emisiunimuzicale (cel maiimportant în anii ’70 - ’80,dacă nu singurul cu oemisiune de profil,aşadar excluzând aicidivertismentul), ziaristula publicat regulat timp deun deceniu, în„Săptămâna” şi„Scânteia Tineretului”, başi în „Cronica Română”după 1993! Revenind lateleviziune, e greu de

înşirat o listă completă a marilor nume pop-rockdebutate de „Tele Top” sau „Club T”, emisiunile sale, caşi „Întâlnirea de la miezul nopţii” după 1990!

Din păcate, numeroasele schimbări dinTeleviziunea Română i-au tot împins emisiunile dupămiezul nopţii (ultima – „Muzica la maxim” – începeamult după ora 1 în noapte, programând reluări alefilmărilor din anii ’90). Cu toate acestea, în 2006 PetreMagdin a fost liderul unui top al realizatorilor deteleviziune din toate timpurile, organizat de instituţie penet cu ocazia anului aniversar „TVR 50”! Aceasta încondiţiile în care tot melomanul român a avut accesulliber la posturi muzicale gen MTV, MCM, VIVA după1989, deceniu negru pentru rockul românesc care aintrat atunci, indiferent de mărimea numelui, înunderground.

De câţiva ani, ziaristul este „pensionat”, avândtimp să revină la muzică. Nu oricum, ci refăcând dinvechile compoziţii şi scriind altele noi, pentru propriavoce, care „funcţionează” foarte bine! A înregistrat astfelun întreg disc cu vechiul prieten, chitaristul nouăzecistMihai Vlahopol (de la grupul bucureştean „TheCrossroads”), cu textele soţiei sale Ana! Producătorii şisponsorii n-au înţeles, încă, valoarea CD-ului;independent de aceasta, emisiunile „Remix” de la TVRCultural şi „Timpul Chitarelor” de pe TVR 2 şi-au asumatplăcerea de a-l invita la filmări, în martie – aprilie, pePetre Magdin, unul dintre cei care au dat nume rock-uluiromânesc, din culise, dar şi de pe scenă!

Serie nouã MUZICAL~ ACTUALITATEA - ucmr.org.ro · abordarea celor două lucrări, intrate de...

Documents

Transcript of Serie nouã MUZICAL~ ACTUALITATEA - ucmr.org.ro · abordarea celor două lucrări, intrate de...