serie nouã • anul II • nr. 8 • 1-15 ianuarie 2003 • 10.000 ... · Apare sub egida...

Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

serie nouã • anul II • nr. 8 • 1-15 ianuarie 2003 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

Reinhard Hamman (Germania)

Colaboreazã:Mihai Bãrbulescu

Virgil MihaiuMircea Morariu

Mihaela MudureVirgil Stanciu

Alexandru Vlad

ilustraþianumãruluiLucrãri din YE,publicaþie editatãde Theo Breuer

2 TRIBUNA • nr. 8 • 1-15 ianuarie 2003

D acã e adevãrat – ºi nu vãd, în plinã epocãa supremaþiei comunicãrii ºi a explozieiinformaþionale, de ce ne-am îndoi de

spusele profesorului G. Gruiþã – cã, „pentru marelepublic, jurnalistul (din presa scrisã sau audiovizualã) adevenit, la acest sfârºit/început de mileniu, adevãratulprofesor de limba românã“, atunci tot atât de vãdit ecã el îºi ignorã, cu dezinvolturã uneori, aceastãcalitate. Sau, cel puþin, nu ºi-o împlineºte cum secuvine. Dar, vrea-nu vrea, statutul sãu de peda-gog, funcþia educativã a profesiunii sale nu în-seamnã doar transmiterea, analiza ºi interpretareade informaþii, formarea de opinii sau impunereade valori, ci implicã, în modul cel mai responsabilcu putinþã, ºi grija pentru limba pe care o foloseº-te, iar prin aceasta, instruirea ºi cultivarea lingvis-ticã a cititorului/a auditoriului. Între valorile pecare trebuie sã le impunã ca practician public alscrierii ºi al rostirii, aflat mereu în atenþia celorcãrora li se adreseazã, una din cele mai de seamãeste cea de model lingvistic de corectitudine, declaritate ºi expresivitate. Aºa încât aceasta devine o componentã a dimensiunii etice a jurnalisticii,devine pentru jurnalist o dovadã de respect faþãde sine însuºi, faþã de cititor ºi de ascultãtor, faþãde limba românã însãºi, ca instrument complexce-i stã, generos, la îndemânã. Limba literarã re-cunoaºte în stilul publicistic o entitate dinamicã ºiplinã de culoare, dar îi ºi solicitã, potrivit funcþieisale social-culturale, sã fie un promotor al normei,al caracterului îngrijit ºi cultivat al exprimãrii.

Din pãcate, înregistrãm o depreciere continuãa limbajului cotidian. Scãpat, fie ºi în parte, deconstrângãtoarea limbã de lemn, vorbitorul derând se lasã amãgit de o libertate rãu înþeleasã,avântându-se în extrema cealaltã: vulgaritate, lipsãde mãsurã ºi de adecvare în exprimare. Cel maiadesea nepretenþios cultural, mai puþin instruit ºieducat, dar atotputernic, marele public impunemodelul. De cealaltã parte, animat de o pãgubi-toare dorinþã de succes imediat ºi facil, de o po-pularitate efemerã sau falsã, jurnalistul (-„profe-sor“) devine un biet învãþãcel – cu cât mai sâr-guincios, cu atât mai pernicios – la ofensiva ex-presiei trivialitãþii ºi inculturii, a prostului-gust, alimbajului rudimentar sau deºucheat, socotit ex-presiv sau original. Preluându-le într-un mijlocde audienþã în masã, le amplificã rãspândirea, leconferã un condamnabil prestigiu oficial sau cul-tural. O acþiune dãunãtoare limbii române în celmai înalt grad. Îngrijoraþi, lingviºtii sunt neputin-cioºi, atrag atenþia asupra ei, dar dispun de preapuþine ºi modeste posibilitãþi pentru a o contraca-ra. Redescoperindu-ºi sau chiar reinventându-ºiaceastã nobilã menire, jurnaliºtii ºi scriitorii tre-buie sã li se alãture ca aliaþi fireºti. Se ºtie cã aºa s-a întâmplat nu o datã în cultura româneascã. Audemonstrat-o aplicate lucrãri de investigaþie isto-ricã. Una din cele mai recente ºi interesante,Preocupãri de limbã în presa româneascã din Transilva-nia, Cluj, Editura Napoca Star, 2001, aparþine luiGabriel Vasiliu ºi asupra ei ne vom opri mai jos.

Vom conveni însã, mai întâi, cã pentru a reali-za acum nu numai schimbarea de mentalitate ºide atitudine a acelei pãrþi a publicisticii româneºticãreia ele îi sunt caracteristice, ci ºi implicarea eiîn benefica întreprindere a cultivãrii limbii prin,pur ºi simplu, folosirea ei în forma-i literarã,corectã ºi îngrijitã, o soluþie necesarã, dar nu sufi-

cientã, e pregãtirea filologicã a viitorilor ziariºti.Pentru unele manuale sau lucrãri teoretice de jur-nalism aceastã preocupare pare a nici nu exista. Aºcita doar un titlu – Michael Kunczik, Astrid Zipfel,Introducere în ºtiinþa publicisticii ºi a comunicãrii (tradu-cere din germanã), Cluj, 1998 – considerat de refe-rinþã în bibliografia de specialitate. Devin, aºadar,cu atât mai remarcabile interesul ºi stãruinþa pecare i le aratã, prin cursuri teoretice sau practice delimbã românã contemporanã, foneticã, gramaticãnormativã, semioticã, stilisticã etc., secþia de jurna-listicã a Facultãþii de ªtiinþe Politice ºi Adminis-trative din cadrul Universitãþii „Babeº-Bolyai“.

Ilie Rad e titularul merituos al unui asemeneacurs. E cunoscut ºi apreciat ca scriitor, istoric li-terar, ziarist ºi editor de reviste, ca autor al câtorvavolume, bine primite de critica avizatã. O expe-rienþã remarcabilã în ale scrisului, care se regãseº-te în multe din calitãþile cursului publicat în 1999la Editura Excelsior din Cluj, Stilisticã ºi mass-me-dia; o mãrturiseºte, de altfel, chiar subtitlul lui:Aspecte ale experienþei jurnalistice. Din prefaþa prof.univ. dr. G. Gruiþã sunt de reþinut ca semnifica-tive câteva aprecieri: cursul e complementar celuide gramaticã normativã, e „lucrat cu un pedantismpozitiv rar întâlnit“, „are stil, informaþie, eficienþã prac-ticã, într-un domeniu de maxim interes pentru toþi ro-mânii: educaþia lingvisticã“. Mai reþinem ºi o profe-siune de credinþã a autorului: „Îmi place sã cred cãmeseria de jurnalist se aflã la graniþa dintre ºtiinþã ºi ar-tã“. Termenului stilisticã i se atribuie o sferã ex-trem de largã, astfel încât sã acopere un conþinuteclectic, repartizat în trei secþiuni: Aspecte ale stilu-lui jurnalistic , Repere ale practicii jurnalistice ºi Adden-da. Titlurile au o evidentã notã de convenþional,cãci, de pildã, sub primul se trateazã sumar-mo-nografic pleonasmul, cacofonia, repetiþia, argoulºi limba de lemn, iar sub cel de-al doilea – titluljurnalistic, ortografia cu â ºi sunt: între diversiuneºi disidenþã etc. Oricum, toate – ºi puteau fi maimulte – sunt de interes ºi binevenite pentru viito-rul jurnalist, cu atât mai mult cu cât nu lipsesctexte ilustrative, inventare, chiar fragmente dedicþionar, bibliografii selective, propuneri de exer-ciþii etc. Dacã unele teme sunt redactate cu con-ºtiinciozitatea unor lucrãri de seminar, ca minisin-teze informative, de culturã generalã, altora nu lelipseºte originalitatea în soluþii sau atitudine (faþãde amendamentele ortografice impuse în 1993 deAcademia Românã – revenirea la â ºi sunt – ironiaconcluziei vizeazã desuetitudinea unui act apreciatpe bunã dreptate ca neraþional ºi gratuit: „Prinurmare, se cuvine sã respectãm ortografia în vigoare,având convingerea cã aceasta nu este bãtutã în cuie ºi cãva veni o vreme când ea va fi schimbatã“), iar altele, însfârºit, au caracter aplicativ de atelier (redactareaunei cereri, a unei scrisori, punctuaþia etc.).

„Terapeutica“ a ceea ce Ilie Rad numeºte „in-fracþiuni de naturã stilisticã“, frecvente mai ales înpublicisticã, stã sub semnul urgenþei, alãturând im-perativelor corective pe cele preventive, cu strictarespectare a celor normative. Surprind plãcut darulde a prezenta atrãgãtor faptele (cu invocarea deexperienþe personale, cu exemplificãri convingã-toare), îndrumãrile metodologice prezentate sis-tematic ºi cu rigoare, tactul pedagogic, accesibili-tatea, sprinteneala condeiului. Autorul îºi ur-mãreºte cu perseverenþã realizarea intenþiilor ºigãseºte mijloacele ce-i servesc la aceasta.

E cât se poate de firesc ca, încã de la începutu-rile ei, presa româneascã, îndeosebi cea din Tran-silvania, sã se arate interesatã de problemele limbii.O investigaþie rãbdãtoare ºi atentã, aºa cum e ceaîntreprinsã de G. Vasiliu, în lucrarea amintitã maisus, evidenþiazã însã locul central ºi amploarea pecare le deþin acestea în paginile periodicelor vre-mii. Astfel, ne asigurã cercetãtorul avizat ºi tenaceal presei ardelene, „se poate afirma cã nu a existat re-vistã care sã fi apãrut în aceastã perioadã [între 1850 ºi1900] ºi sã nu fi publicat un material legat de ortografiaromânã“. Detaliul e grãitor.

Cultivarea limbii are, în secolul al XIX-lea ºiîncã un timp dupã aceea, un sens mai cuprinzãtorºi mai profund. Nu doar fiindcã pentru moderni-zarea limbii române de culturã se cautã ºi se preco-nizeazã soluþii diferite, apãrate polemic, ci ºi pentrucã, pe de altã parte, limba constituie încã la acestmoment, cum bine s-a observat, „o componentã aprogramului politic“, în jurul ei ducându-se o luptãcare mobilizeazã toatã intelectualitatea româneascã.Presa mai ales e locul în care se poartã adevãratebãtãlii pentru limba românã, politice ºi culturale. O emulaþie ce duce la intensificarea dialogului cuintelectualii de dincolo de Carpaþi. Limba ºi presaînfãptuiau deja Unirea ce nu va întârzia sã vinã.

Cercetarea lui G. Vasiliu confirmã elocventaceste coordonate, ºtiute din analize parþiale sausintetice anterioare. Extinsã la un numãr mare depublicaþii periodice transilvãnene din perioada1850-1900, ea relevã proporþiile, mai puþin pre-vizibile poate, ale implicãrii presei româneºti detoate nivelurile – reviste ºi ziare, locale, ºcolaresau, deja, naþionale, de la, sã zicem, Albina (Viena,Pesta), Familia, Gazeta de Transilvania (Braºov) sauTribuna sibianã pânã la Rândunica (Sibiu), RevistaOrãºtiei, Speranþia (Arad), ªcoala poporalã (Gherla),ªcoala practicã (Nãsãud) º.a.m.d. – în discutarea ºirezolvarea tuturor sau numai a unora din chestiu-nile limbii. Redactorilor li se alãturã, fãrã com-plexe, colaboratori ºi corespondenþi, mai mult saumai puþin avizaþi, consacraþi sau diletanþi: profe-sori, învãþãtori, juriºti, teologi etc. Încredereaexegetului nu e înºelatã, de fiecare datã apare cevademn de reþinut.

Dacã istoria culturalã se regãseºte firesc în lu-crarea autorului clujean, beneficiul concret e maiales al istoriei lingvisticii româneºti. Circumscrisinteresului pentru limbã, extrem de bogatul ma-terial excerptat e sistematizat pe domenii lingvis-tice: ortografie, gramaticã, lexicografie ºi limbãliterarã, onomasticã, filologie, romanisticã ºi ling-visticã generalã, istoria limbii române ºi dialecto-logie. Fiecare îºi are specificul ºi, cu toate cã decele mai multe ori sunt datorate unor nespecia-liºti bine intenþionaþi, într-o perioadã a filologieiromâne pe care Sextil Puºcariu o numea roman-ticã, multe în general reduse ca întindere, unelearticole sau materiale se dovedesc a fi contribuþiireale sub un aspect sau altul: susþin cu argumentepertinente o soluþie sau un punct de vedere (refe-ritor la ortografie, gramaticã, etimologie, metodi-cã etc.), propun un valoros material lingvistic in-edit (dialectal sau onomastic), discutã, iau poziþiesau aduc desluºiri în chestiuni mai generale sau,prin interesul manifestat pentru un anume do-meniu, marcheazã un moment de început, de-vansându-l pe cel admis de istoria disciplinei res-pective.

Valoarea celor douã lucrãri se relevã, credem,mai pregnant în contextul prefigurat la începutulacestor rânduri.

n

n Eugen Micu

Publicisticã ºi limbãmedia

TRIBUNA • nr. 8 • 1-15 ianuarie 2003 3

editorial

U n faimos sociolog american,Ervin Goff, fãcea constatarea cãîn ritualul banal al vieþii cotidi-

ene, cu obiºnuitele sau agitatele relaþiiinterpersonale, existã numeroase ele-mente ce par desprinse din lumea teatru-lui. În opinia americanului citat, raportulsocial comun este organizat ca o scenã,cu schimburi de acþiuni teatrale exage-rate, cu contraacþiuni ºi replici finale. Decele mai multe ori, individul nu þine sãtransmitã informaþii, ci sã prezinte omicã dramã unui public mai mult saumai puþin imaginar. „Se pare – spunesociologul american – cã noi ne petrecemtimpul pentru a da spectacole, mai degrabãdecât pentru a furniza informaþii.“ În fond,sociologul nu face decât sã justifice ºtiin-þific o mai veche observaþie a mareluiWill, cel care constata cã lumea întreagã eo scenã.

Un cercetãtor francez, Guy Debord,dezvoltã ideea într-o carte explozivã,Societatea spectacolului (1998), tradusã înromâneºte de Ciprian Mihali ºi RaduStoenescu. Ideea centralã a autorului,care e departe de a fi un marxist, e cã laora de faþã funcþioneazã în întreaga lumeo „solidaritate economicã ºi poliþistã a tuturorstatelor“. Birocraþia mondialã domneºte,în opinia sa, într-o lume a spectacolului.Modelul vieþii moderne e cel al specta-colului, indiferent cã e vorba de infor-maþie, propagandã, publicitate sau specta-col de divertisment. În opinia lui GuyDebord, trãim într-o lume a valorilorrãsturnate, în care adevãratul este o pãrti-cicã a falsului grosolan, în care viaþa tu-turor s-a degradat iremediabil.

Abordând problema culturii, filozofulfrancez considerã cã douã curente aleartei moderne, dadaismul ºi suprarealis-mul, au constituit punctul final ce mar-cheazã „sfârºitul artei moderne“. Dacãinvenþia lui Tristan Tzara dorea „sã su-prime arta fãrã s-o realizeze“, suprarealis-mul intenþiona „sã realizeze arta fãrã s-osuprime“. Cultura epocii moderne devineo repetiþie sterilã a unor forme congelateale artei, specializatã acum în „comunicareaincomunicabilului“. Cultura a fost transfor-matã într-o simplã marfã. Distrugerealimbajului, a vieþii poeziei adevãrate ºi aartei are un scop politic ascuns, acela „dea face uitatã istoria în culturã“. Birocraþiastatalã privilegiazã o „neoliteraturã“ cecultivã scrisul de dragul scrisului. Într-unlimbaj gherist, asistãm la o reînviere ma-sivã a artei pentru artã.

La fel de pesimist se aratã filozofulfrancez ºi în ce priveºte alte domenii alesocietãþii spectaculare în care vieþuim.Economia modernã nu mai serveºteintereselor reale ale oamenilor, se dez-voltã pentru ea însãºi, asemenea unuiuriaº mecanism care, o datã pornit, numai poate fi oprit. În aceastã societate aspectacolului pânã ºi lucrurile elemen-tare, precum o pâine, o sticlã de vin sau o roºie, ºi-au schimbat esenþa. Eticheta efalsã, cãci teribila societate de producþie a pãstrat „doar numele ºi în mare parteaparenþa acestora, dar a scos din toate acesteagustul ºi conþinutul“.

Sã recunoaºtem cã nu trebuie sã citeºtio carte atât de sofisticatã ca sã-þi dai sea-ma cã, într-adevãr, vinul, roºiile ºi ouãlenu mai au gustul de altãdatã. Legilenecruþãtoare ale entropiei îºi exercitãefectele atât asupra bietului consumator,cât ºi asupra acestor modeste produse aleeconomiei de piaþã. În calitate de con-sumatori „postmoderni“, e simplu sãgãsim o consolare tot într-un franþuz,unul din evul mediu însã, ce se plângeacã nici zãpezile nu mai sunt ca-n vremeatinereþii sale („Mais où sont les neiges d’antan?“). Trãia oare ºi François Villonîntr-o societate a spectacolului? Tot ce-iposibil.

În ce ne priveºte, e limpede cã noi,românii, trãim într-un veºnic spectacol.Dacã ne amintim, pe vremea împuºcatu-lui jucam cu toþii într-o piesã ce poate firezumatã prin cunoscuta replicã: „Noi ne facem cã muncim, ei se fac cã ne plãtesc“.

Am intrat într-o nouã epocã, cea aºa-zisãa libertãþii ºi democraþiei, printr-o scenãasemãnãtoare („Mircea, fã-te cã lucrezi!“).Ca sã nu amintim faptul cã revoluþia dindecembrie a avut parte de numeroºiactori ºi figuranþi, cã regia tragiculuispectacol a încurcat rolurile într-o ase-menea mãsurã încât unii au confundatrevoluþia cu o loviturã de stat...

Dacã trãim cu adevãrat într-o societatea spectacolului, aºa cum susþine învãþatulfrancez, e limpede cã asistãm/participãmla un spectacol de tip I.L. Caragiale, chiardacã anul jubiliar decretat de MinisterulCulturii s-a încheiat. E suficient sã des-chizi televizorul ca sã constaþi cum sticlase umple, instantaneu, de caþavenci, detipãteºti ºi de cetãþeni turmentaþi. Cãoriginala noastrã tranziþie mai plaseazã înlocul lui Pristanda câte un priboi travestitîn mare democrat, ãsta e doar un semn cãnenea Iancu vegheazã. Deºi abia încheiatAnul Caragiale, autorul Scrisorii pierdutenu se îndurã sã plece. Cortina refuzã sãcadã. Spectacolul continuã. Indiscutabil,domnule Guy Debord, trãim într-o societate a spectacolului.

n

Anul Caragiale continuãn Ion Cristofor

Luc Fierens & Annina van Sebroeck (Belgia)


cartea

EUGEN IACOBCulisele memoriei

Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2002

N ãscut în 1929 la Bacãu, Eugen Iacob s-aafirmat ca excelent ziarist, critic de artã,grafician ºi redactor de editurã. Fost

„înalt funcþionar în defunctul Consiliu al Cultu-rii“, dupã cum îl prezintã Valentin Taºcu într-oscurtã postfaþã, autorul volumului Culisele memo-riei se dovedeºte un spirit echilibrat, cãruia îirepugnã dogmatismele de orice naturã. La o lec-turã atentã, cartea sa ne descoperã un pasionat alistoriei culturale, al documentului de epocã, par-curs cu un ochi proaspãt, lipsit de prejudecãþi.Cercetãtorul readuce în atenþia cititorului aspectemai puþin cunoscute, menite sã punã în luminãprezenþa culturii iudaice la noi.

Deloc ostentativ, cum îl calificã Valentin Taºcu,volumul Culisele memoriei documenteazã o eviden-þã subliniatã de toþi cercetãtorii oneºti de la noi,aceea cã evreii au adus o contribuþie remarcabilã ladezvoltarea cultural-ºtiinþificã a þãrii. Departe de afi doar vânzãtori de „nasturi ºi rachiu“, cum insi-nueazã unele capete înfierbântate, evreii s-au re-marcat în domenii dintre cele mai diverse. Estecazul familiei Samitca, o veritabilã dinastie de ti-pografi ºi editori instalatã la începutul veacului alXIX-lea în cetatea Bãniei. La început, tipograful vascoate cu predilecþie romane traduse din francezã,

„dicþionare, manuale de muzicã ºi geografie, cãrþi deamintiri ºi poeme ale unor autori locali“. Ulterior, edi-tura îºi diversificã producþia, tipãrind de la simpleformulare comerciale, la cursuri universitare ºiopere ale unor clasici ai literaturii noastre, precumCaragiale, Odobescu, Macedonski. Tot la tipogra-fia Samitca, ce-ºi schimbã mai târziu numele înInstitutul de Arte Grafice „Scrisul Românesc“, e editat faimosul Dicþionar universal al limbii româneal filologului Lazãr ªãineanu.

Nu mai puþin merituos e clanul ªaraga, o fami-lie de tipografi, librari ºi editori stabilitã la Iaºi. ªa-raga e cel ce va scoate de sub tipar o ediþie de lux apoeziilor lui Eminescu, în perioada de dinainteamorþii poetului, ca ºi volumul de Poezii complete din1893, îngrijit de A.D. Xenopol. Tot în editura ieºea-nã a fraþilor ªaraga vor fi editaþi „cei mai buni au-tori contemporani lor, Eminescu, Caragiale, Vlahu-þã, Cârlova, Iorga“, dupã cum constatã G. Cãlines-cu într-o comunicare þinutã la Academia Românã,citatã de autor. Cu ambiþia de a nu scãpa nici unamãnunt esenþial, Eugen Iacob adaugã la lista luiCãlinescu ºi editarea, în douã volume, a operelorlui Ion Creangã. Meritele editorului ieºean nu-lvor scuti de vandalismele studenþilor xenofobi, careîi sparg vitrinele librãriei în perioada de dupã MareaUnire. Reacþia lui ªaraga nu va întârzia. Librarul îºibate vitrinele în scânduri, atârnând o inscripþie edi-ficatoare: „Eminescu, iatã ce au fãcut vandalii editoruluitãu! ªi voi Caragiale, Vlahuþã, vedeþi-o ºi voi!“ Aseme-nea amãnunte dau farmec capitolelor cãrþii luiEugen Iacob, care relevã mereu aspecte puþincunoscute de publicul larg.

Portretele unor figuri cum ar fi cea a „miste-riosului Armand Lévy“, cel ce va sprijini reven-dicãrile naþionale ale revoluþionarilor paºoptiºti,sau ale doctorului „Iacob Felix, povãþuitorulsãteanului român“, sunt contribuþii remarcabile,cu o scriiturã ce se remarcã prin conciziune ºiplasticitate. Nu mai puþin lipsit de interes eportretul lui ªtefan Stâncã, „medicul obidiþilor“,sau cel al doctorului Ion Cantacuziono, un ne-evreu, numit de Aristide Blank, în perioada inter-belicã, preºedinte în consiliul de administraþie alEditurii „Cultura Naþionalã“.

Dintre oamenii de culturã evreo-români ce-ireþin atenþia trebuie amintiþi lingviºtii HaimannTiktin, Moses Gaster ºi I.A. Candrea. Altãdatãcercetãtorul descrie figurile pitoreºti ale lui IonPribeagu ºi Alexandru Jar, a boxerului Moþi Spakovsau a polemistului I. Ludo. Accentele publicistuluisunt aproape întotdeauna îndreptate spre partealuminoasã a personalitãþii celui evocat. Fire gene-roasã el însuºi, Eugen Iacob pune în liniile portre-telor pe care le creioneazã o tandrã afecþiune,eludând cu bunã ºtiinþã aspectele discutabile.Antisionismul lui I. Ludo, de pildã, e amintit doarîn trecãt, cãci meritele sale de polemist, de gazetar,de traducãtor ºi chiar de precursor al literaturiiabsurdului prevaleazã în economia portretului.Funciarmente generoase, evocãrile lui Eugen Iacobreaduc în atenþie ºi tabloul complex al unei epoci,cu întregul ei cortegiu de umbre ºi lumini.

Amintim aici cã cele mai multe din paginilecãrþii au apãrut în revista Tribuna magazin, o pu-blicaþie de limbã românã de la Tel Aviv. Scriitorul,stins nu demult, susþinea pânã mai deunãzi orubricã intitulatã „Amintiri fãrã fard“. VolumulCulisele memoriei constituie un veritabil testamentspiritual al generosului publicist evreo-român.

n

n Ion Cristofor

Culisele memoriei

CONSTANTIN CUBLESANEminescu în perspectivã criticã

Oradea, Editura Cogito, 1997

S criitor cu disponibilitãþi multiple, atras înegalã mãsurã de teatru, foileton, prozã,comentariu amplu ºi studiu, Constantin

Cubleºan se aratã preocupat în acest volum deteritoriul istoriei ºi criticii literare. Venit dupãcartea din 1994, Eminescu în conºtiinþa criticii , stu-diul de faþã, Eminescu în perspectivã criticã, este gîn-dit ca o continuitate ºi actualizare a informaþieisintetizate anterior. El înregistreazã ºi comentea-zã, într-un interval de doar trei ani, circa cincizecide volume ce trateazã fenomenul Eminescu, do-vedind o disciplinã a lecturii remarcabilã, fãrãtuºe emoþionale, dar ºi fãrã crispãri. Obiectiv ºidegajat, Constantin Cubleºan realizeazã mai întîio foarte utilã ordonare a materialului investigat,compartimentat în funcþie de perspectiva de lec-turã propusã de operele aduse în discuþie.

Structurat în patru mari secþiuni, volumul abor-deazã disciplinat ºi metodic, rînd pe rînd, contri-buþiile din domeniul eminescologiei, fie cã e vorbadespre studii documentare sau rememorãri cevizeazã biografia poetului, despre analize ºi sintezededicate operei (unele magistrale, consacrate, alteletraducînd ora indecisã a debutului) ori comentariiaplicate, didactice, fie cã e vorba despre conspectãri

caleidoscopice ale unor intervenþii ce puncteazãinsolit opera eminescianã (un portret colectiv, deexemplu, atestãri ale unor preocupãri juridice,analize lexicale, stilistice ºi statistice, propuneri de lecturã din unghiul unei priviri ce anticipeazãobiectivul ºi tehnica cinematograficã).

Diversitatea tematicã, precum ºi, mai ales, mul-tiplicitatea palierelor valorice deconspirate deautorii invocaþi în spaþiul acestui volum nu au însãdrept rezultat o carte cu inegalitãþi ºi ruperi de ritm.Constantin Cubleºan îºi desfãºoarã comentariul cuun calm fermecãtor, l-aº numi chiar ardelenesc însensul subliniat de Mircea Zaciu, anume cel al pa-ºilor egali cu care gîndul traverseazã întotdeaunadrumul (drumurile) pînã la capãt. Cu o respiraþieegalã, fãrã aproximãri ori suspensii, autorul provoa-cã cititorul într-o aventurã a cuprinderilor panora-mice. Sentimentul cu care intri în spaþiul desfãºurataici este unul reconfortant, de echilibru ºi ordine.Existã apoi o mai puþin obiºnuitã (mai cu seamã înteritoriul eminescologiei) lipsã de prejudecãþi înaducerea laolaltã într-un acelaºi compartiment aunor nume ce nu ar fi de fapt spontan citabile încontext. Mã gîndesc mai cu seamã la cea de-a douasecþiune a cãrþii, unde comentatorul „fenomenuluiEminescu“ îºi urmãreºte fãrã ºovãieli, amendamen-te superioare ori reverenþe, adicã egal ºi echilibrat,scopul propus: acela de a semnala, comenta ºi înre-gistra apartenenþa la un ansamblu a principalelor, lafel ca ºi a mai puþin importantelor, contribuþii îndomeniul eminescologiei. Aceastã secvenþã a cãrþii

cuprinde astfel studii despre D. Murãraºu, MirceaEliade (cu celebra sa analizã consacratã Cezarei),urmeazã apoi un salt în timp, pentru ca demersulautorului sã înregistreze „morfologia robustã darcomplicatã“ dezvoltatã de gazetarul Eminescu înviziunea Monicãi Spiridon ºi a lui Ilie Bãdescu,dupã care, cu eleganþa gesturilor fireºti, netulburatede presiunea numelor consacrate, criticul cedãavanscena studiului Ioanei Em. Petrescu, Eminescu– poet tragic , cea de-a doua ediþie apãrutã (sub titluldorit de autoare, dar modificat la data primuluitipar) graþie strãdaniilor Ioanei Bot. Analiza luiConstantin Cubleºan este aici din nou sistematicã,cu accente pe detalii, dar fãrã pretenþia de a epuizasau redimensiona textul discutat. Intenþia lui (tre-buie sã ne amintim acest lucru de fiecare datã cîndsimþim cã firul discursului s-a oprit prea sever) estenu aceea de a devoala straturi neinvestigate încã, cide a oferi o diagramã a „fenomenului Eminescu“,aºa cum se reflectã el în rãspunsul unor cercetãtoriîn domeniu. Nu va surprinde astfel analiza uneifoarte interesante cãrþi, incitantã ºi datoritã curajoa-sei deschideri realizate de autoare, Carmen Negu-lei, în receptarea operei eminesciene pe fundalulfilosofiei orientale, sensuri conjugate cu cele adusede gestica romanticã. Mihai Cimpoi, I. Negoiþescu,Ion Ianoºi, Marin Mincu, Ion Itu, Tudor Nedelceasînt alþi protagoniºti ai acestui spaþiu în careprestaþia propriu-zisã a autorilor este consemnatã înprincipal din prisma apartenenþei la un ansamblu.

Constantin Cubleºan oferã, prin urmare, ofoarte atrãgãtoare sintezã, elaboratã cu minuþio-zitãþi proprii doar unui bun cunoscãtor al feno-menului, ºi respirînd o eleganþã venitã din natu-raleþea ºi siguranþa gesturilor.

n

n Diana Adamek

Sinteze eminesciene

¸


RARES MOLDOVANSeara artificierului

Editura Paralela 45, 2000

C artea care adunã, într-un fel de triptic,jurnalul liric al lui Rareº Moldovan poar-tã un titlu crepuscular, uºor desuet, fapt

ce a dus – din pãcate – la receptarea blazatã a„consumatorilor“. Debutantul din Seara artificieru-lui este însã o fiinþã discretã, îndrãgostitã de pen-umbra existenþei, iar nu de lumina orbitoare arampei, de arena zgomotoasã unde se fac ºi sedesfac glorii. El nu îºi însuºeºte manifeste, o poli-ticã de grup, nu se considerã un Mesia someºea-no-dâmboviþean, nici nu se lasã prins sub plasacãlduþã a „echinoxismului“: Rareº Moldovan e,astãzi, una din puþinele voci fidele sieºi, fãrãpatetisme ºi fãrã rupturi, propunând o cursã aalergãtorului de unul singur, neatins de laudelesau de somnolenþa comentatorilor de pe trotuar.

Spuneam, la început, cã volumul alcãtuieºteun triptic, o explorare meticuloasã a vârstelor ºiidentitãþilor, dispusã în capitole: Seara artificierului(1990-1993), Mormanul magic (1993-1997) ºi What(1998-1999). Autorul nu încurajeazã, cu toateastea, privirile lacome ºi vulgare, nu îºi finiseazã –la 24 de ani – autobiografia; exfoliazã chirurgicalrealitatea, pânã la straturile umezi ºi strãvezii,pânã la zona în care nuanþele se ating ºi se com-binã, dobândind o carnaþie uleioasã.

Din pliurile excavate atent apare, astfel, fãp-tura „artificierului, hidrã cãrnoasã“, în mijlocul unuimuzeu al figurilor de hârtie (doamna Fairleigh,Raphael, June): „stomacul lui e plin de aºchii ºihârtie“ (Scrisoarea lui June cãtre Raphael). Asemeneapersonajului arcimboldian, artificierul se compunedin reverii ºi desfrâuri livreºti; þine în mânã nuun detonator, ci un tom dintr-o bibliotecã prin-ciarã, supunându-ne unei insesizabile radio-grafii: „Haide sã intrãm în creierul violet/ O apã ordonatã ºi rece/ Cineva a pus totul la frigider“ (Seara artificierului).

Poemul care împrumutã titlul primului capi-tol ºi apoi întregului volum creioneazã o perfectãars poetica minimalistã: „surde clãtinãri ale argintului,[...] / Prin ocheanul ciuruit o deformare voitã/ Mirosulbine cunoscut: inimã de ciutã, fierbinte“. Marele merital poetului Rareº Moldovan acesta ºi este: de aînregistra stãrile obscure ºi fiinþele cu sânge trans-parent pânã în cele mai mici detalii, pânã la tensi-unea care le face sã sufere „o deformare voitã“ –când devin corpuri într-un univers fractalic ºi netraverseazã privirea cu uºoare luciri. Rareº Mol-dovan modeleazã imaginea în maniera unui pic-tor, din forme ºi culori, lãsând-o parcã sã visezeasupra ei înseºi. Artizanul este dar un rafinat cenu se lasã copleºit de cinism, de „intelectua-lisme“, nu polemizeazã cu rivalii contemporanisau cu posteritatea, plutind fericit în acvariul pecare singur l-a construit – ar merita citat înîntregime aici poemul Casnic, unde metaforaexplodeazã în cascade surde, amintind geniul unuiCarlos Williams: „Doamna Fly închidea copiii însamovar/ ªi-ºi trecea mâna printr-un ochi de balenã.//În pânza de apã din urechi/ Sunetul precum o cupã.//N-am sã zgârii în astã-searã/ Algele de pe trupul luiAmenhotep [...]“

La fel ca puºtiul din Orbitorul cãrtãrescian,imaginea migãlitã de tânãrul poet suferã o cu-rioasã hemiparezã facialã. Rareº Moldovan cultivãasimetria ºi monstruosul, procedând asemenipaleontologului care, descoperind un fragment de os, imagineazã organismul unui Pachycephalo-saurus: „Ai dobândit suprafeþe/ Eºti acum altfel“(Altfel). Din licorile amestecate „în creuzete“ ia naºtere „harta luminoasã a feþei“ (Înspre zi), iar „... într-un butoi plescãie reparat/ Rombul perfid alfeþei“ (M.N.(A.)).

Alteori, decupajul versurilor aminteºte capri-cioasa coerenþã a lumii onirice, unde miracolul e– încã – posibil (Canto I , Cadourile somnului ,Mormanul magic , Corpusculi). Experienþele þâºnitefie din „bolboroseala eruditã“, fie din „hãrmãlaiaobscenã a organelor“ sunt prinse în þesãtura câteunui splendid coºmar: „Tiferet, fructul violaceu, veselîn faþa oglinzii/ Iese maiestuos în hidra zilei, i se

deschide portiera/ Pe bancheta din spate nimfele de celuloid îºi fluturã genele/... /Mã întorc sã spionez invi-dios/ Matca reactivându-ºi uterele/ În timpul absent“(Canto I). Poetul devine cultivatorul ºi scribulunor fenomene ce þin de „starea poeticã“ – dupãcum o preciza Gellu Naum – acea alchimie princare lucrurile ni se aratã deodatã de „partea cea-laltã“.

„Naraþiunile“ versificate de Rareº Moldovansunt polinucleice, privilegiind amãnuntul semni-ficativ, deopotrivã cultural ºi carnal. Simbolul seîngraºã pe nevãzute, dilatându-se sub forma unuipoem: „mai liniºtit acum, înconjurat de forma sedatã/pur în cenuºã ºi simplu/ ca un joc de amprente, unnumãr/ de prãbuºiri// e braþul tãu crestându-se/ aici ºiaici ºi acolo// voi pãºi sub viºin/ într-o iarbã letalã“(Somnul la amiazã).

Volumul pierde din intensitate tocmai acolounde autorul simte nevoia sã socializeze ºi, fãcân-du-ne cu ochiul, sã rãspundã modelor zilei:notaþia, enumerarea obiectelor dupã regula luianything goes videazã sensul unor poeme ca: Ma-nierã, Poemul de consum, Aºa. Micile „epifanii“ opt-zeciste – care încã îºi mai aflau cititorul în cânte-celele lui Romulus Bucur, de pildã – ating maximabanalitate în poemul Canto II. Sunt punctele vul-nerabile în care metafora, diurnã ºi recognosci-bilã, va eºua; unde degetul arãtãtor se lungeºte înmod inutil: „asistentele îºi plimbã tristeþea în cãrucior“,„Mã gândesc apoi cu toatã seriozitatea la/ bolile meletrecute ºi viitoare/ ’zda mã-sii, mai ºoptesc când se/ rupevârful creionului...“.

Dincolo de toate acestea însã, scrisul lui RareºMoldovan dovedeºte o maturitate puþin obiºnu-itã, aproape fiecare poem meritând sã figurezeîntr-o antologie a tinerilor poeþi români de azi,explorând zone pe care congenerii – din stânje-nealã? din nepricepere? din inculturã? – le oco-lesc. Apariþia, în anul 2000, a volumului Searaartificierului îmi confirmã naºterea unei noi sensi-bilitãþi literare la Cluj, menite sã doboare câtevaprejudecãþi: în primul rând, tinerii scriitori clu-jeni nu mai aºteaptã binecuvântarea papilor lite-rari de la „Centru“, nu mai copiazã etichete ce nuli se potrivesc, iar în al doilea rând au terminat-ocu rãcoarea gravã a „neoexpresionismului“.

n

n ªtefan Manasia

„Ocheanul ciuruit”

Patricia Collins (Anglia)

Mauro Manfredi (Italia)

¸


poezie

V oce discretã, interiorizatã, Stelian Oanceascrie rar pentru revistele literare ºi cugreu am izbutit sã-i smulgem filele de

faþã. Dupã patru volume de poezii publicate de-alungul timpului, care s-au bucurat la momentulapariþiei lor de o frumoasã primire, StelianOancea se reîntoarce în lumea scrisului cuconvingerea cã poezia poate înnobila ºi înfru-museþa gestul uman. Rândurile sale foiesc demeditaþii concentrate, de metafore ale gânduluipurificator. Poezia sa e rezultatul unei adânci con-centrãri ºi izbucneºte doar atunci când fântânilesufletului au toate ochiurile pline. Atunci, ºinumai atunci, izvorul din adâncime îºi limpezeºteundele diafane, îmbrãþiºând solul roditor al uneigrãdini imaginare, unde vegetaþia gândului stãsub semnul odihnitor al balanþei, al împãcãrii cusine, chiar când dualitatea antagonicã dintre zborºi piatrã, cele douã motive fundamentale alepoeziei sale, dobândeºte sclipetul unor fulguraþiispontanee, cu ºlefuiri de reflexe diamantine.(Mircea Popa)

Ideon ArithmosLui Platon

Înalþã întâmplãrile în rugurideschide nenorocului pustiaºi-n vânãt abur minþile-mi le suflã

Întoarce-te apoi ºi pentru mineo, doar pentru minerefã antica simetrie

Unde îþi sunt triunghiurile?

Ploaie am implorat –sublimul armoniei

Tu mi-ai dat potopul!

Abia mai târziu

Cãzusem în luminãca într-un lac de dumnezeire!mã primea soareleºi îmi striga cevadin înaltul lui.

Mã strãduiam sã înþelegdar cuvintele treceau prin mineca luminaprin carnea fluidã a mãriiînfiorând-o.

Pe tine abia mai târziute-am vãzut,abia mai târziu...

Soarele continua sã-mi spunãsã-mi spunãºi vorbele lui se întrupauîn bucuria care erai tu

PiatraTe-a legãnat vorba,te-a rotunjit cuvântulcu ºoapta, cu gândul

Te-a rotunjit,te-a împlinit cu tâlcuri,cu nori de luminãºi pãsãri dormindîn adâncuri

Te-a rotunjit vorbaºi te-a închiscu somn ºi cu vis,cu chei grele, cu juruinþe

Coaja îþi este subþireca la seminþeºi tresare ºi simteca prunculculcat în pãrinte

Catifeaua ta mângâiepalma, obrazulnaºte ºi cere extazul.

Te-a rotunjit cuvântulºi te-a fãcut legeºi mi te-a dat mie:„sã te dezlege!“

Anotimp cosmicA venit tãcereaca un anotimp cosmicpiatra ºi-a pierdut graiulºi buzele ºi carnea

A rãmas fãrã începutºi fãrã sfârºit

mãrturie ferecatãa altui timp

Încremenirea a cuprins-o toatãca o uscãciune

Un foc îºi doarme veciasub coaja ei subþire

Alte vieþipalpitã înãuntruºi-o razã-memorietrece din cristal în cristaldin amintire în amintireca o candelãce umblã singurãîntr-un cimitir pustiu

Miniaturi de umbrãIdeea esteîngerul lucrului,iar cuvântulumbra cu care eaºi-l înseamnã.

*

Se întoarce zborulîn noisã ne spele trupulcu cer.O, dar braþele nu-sdecât umbraaripilor de odinioarã.

*

Tristeþea:umbra privirii mele,când te cautãºi nu te gãseºte.

*

Pãmântul:þãruºul la care,cât de târziu, funia umbrei noastrese adunã.

AcceleratulNoaptea începea abruptdincolo de geam;în ea se putea ascundeorice!

Trenul se înfundaîn peretele ei – cariu legãnându-seîntr-o alveolãde luminã.

În urma lui, nãvãleau umbrele clocotind,înghiþind repede fotoniirãtãciþi printre ele.

Apoi alergau disperatesã ne prindã din nou,veneau pânã sub fereastra meacãlãtoare.

n Stelian Oancea

7 poeme

Elaine Rounds (Canada)


Le vedeam colþiiºi ochii sticlindspre ce se întâmplã înãuntru

Doar, doartrãdareale va întinde o mânã...

Porþile goluluiDe n-ar fi fost aceastã poartãîn drumurile noastresã ne soarbãdin direcþii opuse,sã ne zideascã în pragul eicariatide cu ochi imenºiplesniþi de câte au vãzut

De n-ar fi fost aceastã poartã,aº fi zugrãvit-o pe aer,din credinþa meaun arc de boltã sã coboare,în taina lui sã te cheme

De n-ar fi fost aceastã poartãîntre noi,sã bat în ea cu inima,sã-mi fie teamãcã nu se va deschide...

n

gorelui Ion Mureºan

dupã un vis extrem de lungextrem de strâmtextrem de agitat

îmi prepar cafeaua:scurtãtaregroasã.

o beau.fumez o þigarã.urc pe terasa blocului-turn din vecinãtate;privesc furnicarul oraºului ca pe o pradãdupã caremã apuc sã urlu:

„atenþiune – atenþiune!vã vorbeºte gore!cetãþence –fiþi cu urechile cãlare pe mine!brunetele – sã treacã pe trotuarul stângroºcatele – pe cel drept.aziblondeleºatenele – liber;nu intrã în exerciþii.vã vorbeºte gorevã vorbeºte naratorul.cu muºchi de fierºi fãrã nici un creiervoi conduce azi acþiuneacãtre un deznodãmânt hipic.azi am sã scot performanþãdin orice femeiecu pernã la cap.azi sunt periculoso sporgersi.azi sunt frate cu marfarul de noaptecu tunelele.am sã fac o droaie de manevrecu fiecare din lungile mele vagoaneprin tunelele voastre fericitede o parte ºi de alta a muntelui venus.nu vã neliniºtiþi: am suficiente vagoane pentru toate.cetãþence: nu vã precupeþiþi tunelele!vã urez satisfacþie.apropo: ºtiþi cum se exprimã o femeiecu adevãrat satisfãcutã?se exprimã aºa:„mulþumesc,gore!“

dupã un vis extrem de lungextrem de strâmtextrem de agitat

îmi prepar cafeaua:scurtãtaregroasã.

o beau.aprind o þigarã.o orã întreagãmã scufund într-o cartedespre tãlmãcirea viselor.e de bine.stau teribil cu imaginaþiastau copleºitor cu potenþa.totuºi – înnebunitor –mã roade întrebarea:cine dracu-igore!

irina –poveste de cartierbãrbaþii din blocul de vizavi au ajuns o ruinã.nevestele lor nu mai au ce sã-ºi smulgã din cap.îi vezi dimineaþa plecând la serviciuca niºte nãluci ce îºi duc pantalonii la grãdiniþã.noaptea încã le atârnã jalnic de chipuri;ochi prinºi în pãienjeniºuri de riduriochi înroºiþi de sudurã la viuochi înrãiþide bãtrâni sãlbatici voaiori.cu toþii au cãzut în patima astronomieidin cauza irineidin cauza ferestrelor ei luminatenoapte de noapte.din cauza ceremonialelor trupului eispumã de spumã de lunã.

irina nu este decât una.n

n Paul Vinicius

Rora & Dobrica Kamperelic (Iugoslavia)

Martin Hornschuh (Germania) Harry Burrus & Laura Ryder (SUA)


prozã

D e ce mã plimb dintr-o camerã în alta, îndupã-amiaza încinsã din acest iulie debronz ars? Din cauza cãldurii, mai ales.

Nu sunt în stare de un conflict interior serios, cre-de-mã. ªi-apoi sper cã vei veni în curând. Cãlduraa devenit ameninþãtoare, violentã, nu-mi pot adunagândurile, nu pot face nimic valabil. Sã stau astfelîntr-o casã strãinã, în care fiecare obiect mã acuzã:aceasta este senzaþia. În ultimul timp ai devenit ciu-datã, te agiþi fãrã rost ºi mã supui unor evenimentestranii. Ai ºtiut cã azi e ziua mea, însã iatã ce mon-struozitãþi ai nãscocit! Încã de vineri, de când ne-am instalat provizoriu în aceastã casã de împru-mut, am avut o presimþire aparte. Mi-ai spus cãprietena ta a plecat la mare, cã þi-a lãsat cheia sã maiuzi florile ºi cã ar fi bine sã stãm împreunã aici pânãla ziua mea inclusiv, sub pretext cã la tine stã sora tapentru examene. Am acceptat, fireºte, ºi nu regretnimic, decât cã sãrbãtorirea zilei mele este un fias-co. Azi-dimineaþã, trezindu-mã lângã tine, mi-amzis cã tu eºti cel mai valoros cadou pe care mi l-aoferit viaþa, cã nu-mi pot dori altceva de ziua meadecât sã mã trezesc alãturi de tine. Somnoros încã,te-am privit cum dormeai ºi mi-am plimbat palme-le peste umerii tãi calzi ºi catifelaþi. M-am dus înbaie ºi am început sã mã bãrbieresc. Cerul limpedeanunþa furia cãldurii. Am simþit apoi cã pãºeai princamera dinspre baie. Ai intrat cu douã pahare plinecu viºinatã ºi mi-ai urat „La mulþi ani!“. Te-am sã-rutat. Dupã care ai adus un pachet învelit în hârtiealbã ºi ai încercat sã þii un discurs. Râdeai, desigur,pentru cã noi ne ascundem emoþiile, luând pestepicior solemnitatea acestor momente. Discursul þi-a fost întrerupt de sãrutãrile mele. Am deschispachetul: o cãmaºã albã, superbã, un album de pic-turã, un disc, un maieu... Întotdeauna ºtii ce-milipseºte. Mi-ai oferit ºi un caiet legat în piele maro-nie, pe care scrie cu auriu „Caiet de amintiri“. Þi-am spus cã nu-mi place sã-mi inventariez trecu-tul: ce s-a dus, e bun dus. Cu toate acestea, amînceput sã mã contrazic. Acum îþi scriu în acestcaiet, pentru cã nu ºtiu cum sã mai suport situaþia.Mi-ai spus cã trebuie sã pleci sã mai cumperi cevapentru „masa festivã“ ºi m-ai închis pe dinafarã,desigur, la ora nouã, iar acum e ora ºase dupã-amiazã.Ce pot presupune? Cã þi s-a întâmplat un accident?Cã ai pierdut cheia? (Dar atunci de ce nu baþi înuºã, de ce nu suni?) În casã existã telefon, tu ºtiiprecis numãrul. Deºi mi-ai interzis sã ridic re-ceptorul, sã ºtii cã, dacã ar suna telefonul, m-aºrepezi într-acolo... Probabil cã n-ai sunat deoa-rece erai sigurã cã nu ridic, din moment ce tu m-ai rugat. Ori ai trecut pe la tine pe-acasã? Aidus-o pe sora ta la examen? (Dupã câte ºtiu, eprima zi de admitere.) Nu, nu, doar mi-ai fi spus.ªi-apoi e ziua mea, ai fãcut atâtea pregãtiri. Te-aisupãrat, deodatã, pe mine? Imposibil, doar ampetrecut zile perfecte. Nu ºtiu ce sã mai presu-pun. Situaþia e penibilã. Mã plimb ºi îþi scriu înacest caiet. A fost o idee minunatã sã mi-l laºi.ªtiu ce-ai vrut sã insinuezi. Te supãrã lenea meade a-þi scrie, de a comunica în scris. Cu toate cãsunt destul de taciturn, asta nu înseamnã cã nugândesc... Ciudat cum, tocmai de ziua mea, în locsã bem ºampanie, m-am apucat de scris; de altfel,vorbesc cu tine ca sã afli prin ce-am trecut înlipsa ta. Trag tot timpul cu urechea spre uºã ºispre telefon.

ÎN TIMP CE TU NU STIU UNDE ESTI, eu mãplimb în aceastã casã mare, cu obiecte strãine, cufotografii ce nu-mi spun nimic, cu masa încãrcatãcu bunãtãþi, ca în „Marile speranþe“... (sã ºtii cãnu m-am atins încã de ele).

Aºadar, stau închis într-o casã strãinã, într-o du-minicã, de ziua mea. Dacã ar sosi stãpâna casei, euaº trece drept hoþ. Aºtept momentul în care situaþiami se va pãrea amuzantã, când, dupã atâþia nervi,mã voi destinde, voi mânca, voi bea ºi-mi vei deve-ni nesuferitã. Chiar nu puteai da un telefon? Aºa-icã nu þi s-a întâmplat nimic grav ºi cã vom râde încurând citind împreunã aceste rânduri sinistre?

ora 18: Tu trebuie sã fii o oazã... viaþa îmi dãdiverse palme, dincolo de acest perimetru al co-municãrii; atunci mãcar tu sã nu mã nevrozezi.Pune-mã la punct, când e cazul, ceartã-mã, fãorice spre binele acestei relaþii.

ora 19: De atâtea ori m-ai lãsat singur, m-aicondamnat la tãcere. Când îþi spuneam, priveai câteun obiect nesemnificativ ºi simulai indiferenþa. Însuficiente momente pãreai disperatã, apoi ador-

meai. De fapt era oboseala, nu disperarea. Doar eusufeream. Nu discutai cu mine, te refugiai, evitai...

ora 20: STIU CÃ AM ÎNCEPUT SÃ-ÞI REPROSEZ,dar n-am fãcut-o niciodatã pânã acum. Probabilcã hârtia mã îndeamnã la aºa ceva. Nu mã potopri din scris ºi vãd atât de limpede în viaþa noas-trã, încât te acuz. Trebuie sã limpezim ce se maipoate limpezi.

ora 21: Nu ºtiu cum se face, dar uneori, dinpeisajele vãzute, prin inversarea unor elemente,poþi recompune apoi o altã lume, în care adevã-rurile sunt mult mai evidente. Acum, retrospectiv,încerc sã trec câteva amintiri sporadice prin con-cluzia ultimã. ªi ºtii ce cred? Sentimentele tale faþãde mine s-au uzat, s-au perimat. Tot mai mult te-ai îndepãrtat de mine, m-ai lãsat singur. Nu mãpricep sã analizez complet sentimentele tale.

ALT AN, ALTÃ ORÃ: De câþi ani ai plecat ºi m-ailãsat singur? Poate nu crezi, dar abia azi mi-am datseama cã, de fapt, eu stau închis în casa noastrã. Dece mi se pãrea cã e casa nu ºtiu cui? E posibil sã-þidevinã strãinã propria ta casã? E posibil?

n

n Alexandru Jurcan

Micã analizã a unui sentiment perimat

Ella Joosten (Olanda)

¸¸

¸ ¸


(Urmare din numãrul trecut)

Imaginar istoric ºi imaginar istoriografic

N ici istoria ºi ºtiinþa istoricã nu au scãpatde capcanele imaginarului ºi nu au rãmassurde la cântecul de sirenã al acestuia.

Existã, aºadar, fãrã putinþã de tãgadã, un imaginaristoric, la fel cum existã un imaginar istoriografic.Înainte sã le degajãm problemele ºi aspectele,suntem datori sã limpezim câteva aspecte preli-minare care au darul de a elimina confuziile ºineînþelegerile prezente chiar ºi printre profe-sioniºtii disciplinei istorice.

Din nefericire, asupra termenului care desem-neazã ºtiinþa noastrã, istoria, continuã sã persisteconfuzii. Termenul istorie are cel puþin douã ac-cepþiuni diferite, care continuã sã producã derutã,nu numai în rândul profanilor. Istoria – adicã ceeace s-a petrecut în trecut ºi nu mai poate fi retrãit(decât în situaþia, puþin probabilã pentru timpulnostru, a posibilitãþii cãlãtoriei înapoi în timp,spre a observa instantaneu cum evolueazã lucru-rile) – ºi istoria restituitã de istorici, pe seama urme-lor ºi a mãrturiilor conservate în timp sau pãstrateºi consemnate de contemporanii evenimentelordin acest trecut care face obiectul reconstrucþiei,pe care ar fi convenabil s-o numim istoriografie, însensul de istorie scrisã ºi rescrisã, adicã reconstituitãde istorici dupã regulile de ºtiinþificitate în uz saula care aceºtia subscriu. Dacã prima este în modindubitabil realã, cea de-a doua comportã o seriede probleme, conducând la o adevãratã ceartãîntre „realiºti“ ºi „nominaliºti“.

Confuzia persistã de asemenea între istoriaimaginarului (imaginarul istoriografic) ºi ima-ginarul istoric. Putem vorbi despre un imaginaristoriografic, despre o istorie a imaginarului ºi despreprezenþa acestei dimensiuni în oricare din resti-tuirile istoriografice pe care le fac istoricii despretrecut, pe când în cazul imaginarului istoric resti-tuim istoria unui obiect, imaginarul, partea ºirolul pe care anumite structuri imaginare (mituri,utopii, spaime, speranþe, aºteptãri etc.) l-au avutºi îl au în derularea evenimentelor din istoriarealã. Cu alte cuvinte, atunci când fac istoria,atunci când participã la o bãtãlie, când construiesco piramidã sau când participã la alegerea unuiconducãtor pentru o funcþie publicã, oamenii auîn minte anumite idei, reprezentãri, imaginidespre ceea ce fac ºi conferã semnificaþii gestuluila care participã, semnificaþii care uneori (de celemai multe ori) scapã sau pot scãpa istoriculuicare, dupã o perioadã de timp mai lungã sau maiscurtã, încearcã sã le reconstituie. Aceasta deoare-ce timpul a fãcut sã se producã o schimbare desemnificaþie a fiecãrui gest, chiar ºi a celui maisimplu, ºi istoricul este tentat sã dea evenimen-telor semnificaþii contemporane izvorâte dintr-omentalitate ºi dintr-o viziune asupra lumii careeste a sa, dar care nu a fost niciodatã a oamenilordespre care el vorbeºte.

Între imaginarul istoric ºi imaginarul istorio-grafic existã diferenþe esenþiale. Imaginarul istoric(structuri imaginare, mituri, utopii, iluzii, aºtep-tãri, idealuri etc.) este prezent în societãþile uma-ne în toate epocile istorice ºi funcþioneazã dupã ologicã care-i este proprie, independent de voinþa

istoricului ºi de faptul cã acesta este sau nu dispussã ia act de existenþa sa ºi sã-i restituie rolul în de-terminãrile istorice. Imaginarul istoric se structu-reazã, se metamorfozeazã ºi se restructureazã lanivelul sensibilitãþii comune, ca o realitate de aldoilea nivel (subiectivã, în esenþã, produs al re-flectãrii ºi al activitãþilor mentale ºi intelectuale),dar nu mai puþin obiectivã, prin faptul cã deter-minã, intermediazã ºi influenþeazã atitudinile ºicomportamentele oamenilor ºi punerea în act, ac-þiunile ºi faptele lor atunci când participã la face-rea istoriei. Din acest punct de vedere, structurileimaginare au o existenþã independentã, chiar dacãele reflectã, în proporþii diferite, realul. Ele existãpur ºi simplu pentru cã rãspund unei nevoi a na-turii umane de a popula lumea, de a o imagina,de a organiza cosmosul ºi de a proiecta viitorulsau de a resuscita trecutul, de a imagina mentaltimpul ºi spaþiul, într-un cuvânt, de a populalumea în care trãiesc cu repere care sã-i dea oanumitã coerenþã ºi sã-i permitã orientarea prinrealitatea derutantã. Rolul istoricului – atuncicând este dispus sã-l asume – este tocmai de a lerestitui existenþa, de a degaja funcþiile ºi semnifi-caþiile, de a vedea mecanismele de funcþionare ºide a evalua care este contribuþia lor în evoluþiaistoricã 1.

Imaginar istoricStudiul realitãþilor diferite, reflectate prin

„imagini“, percepþii prin excelenþã subiective, i-alãsat multã vreme indiferenþi pe istorici, preocu-paþi de realitatea purã, „aºa cum e ea“.

Pe urmele altor specialiºti, ale filosofilor,istoricilor religiilor sau istoricilor literari, istoriciiau luat notã de existenþa imaginarului ºi de pre-zenþa sa în câmpul lor de cunoaºtere. Deschide-rea istoriei spre colaborarea cu celelalte ºtiinþe aleomului, cu antropologia, sociologia etc., a pus-oîn contact nemijlocit cu imaginarul.

Lucrurile au plecat de la interesul pentru pro-blemele ºi deschiderile antropologilor pentru celã-lalt, pentru alteritate. Preocupãrile de antropologieistoricã din anii ’70 au orientat interesul istoricilor,într-o primã instanþã, spre problemele imaginii ce-luilalt, spre problema receptãrii, a alteritãþii. Eravorba de alteritãþi diverse, de la celãlalt marginal lacelãlalt din vecinãtatea imediatã sau la celãlalt exo-tic. A fost descoperitã astfel ºi integratã surselorprivilegiate de istorici o întreagã literaturã de cãlã-torie – descrieri geografice ºi etnografice – multãvreme ignoratã de cãtre istorici. Nu în ultimulrând contactele cu literatura, cu nevoia analizeiimaginilor, metaforelor, ca ºi a altor procedee deidentificare, descriere ºi receptare, au condus laasumarea literaturii unei epoci ca sursã pentru in-vestigaþiile istoricului. S-a ajuns astfel la o masãcriticã ce a fãcut sã prolifereze studii privind alteri-tatea, imaginea celuilalt, imagologia comparatã.

Au beneficiat de prioritate imaginarul tradiþio-nal, structurile imaginare ale antichitãþii, dar s-auremarcat mai ales medieviºtii, care s-au lansat înanaliza miturilor ºi mitologiilor ce au alimentat dinabundenþã imaginarul medieval. O încercare deinventariere a autorilor ar conduce la o foartelungã listã de contribuþii de excepþie. Inspirat de

restituþiile lui Georges Dumézil, Georges Dubyrestituie cele trei ordine sau imaginarul feudalis-mului, structura tripartitã a societãþii feudale (ceicare se roagã, cei care se luptã ºi cei care muncesc),nimic altceva decât transfigurarea ºi adaptarea uneischeme tripartite a strãmoºilor indo-europeni 2. Aufost analizate de asemenea spaimele ºi neliniºtileanului o mie3, puternica încãrcãturã milenaristã ºimesianicã ce marcheazã istoria creºtinãtãþii europe-ne în drumul ei spre modernitate, încãrcãturamilenaristã ºi mesianicã a cruciadelor 4, joachimis-mul ºi posteritatea lui milenaristã5, aºteptarea mile-niului, pãcii ºi fericirii universale 6, puternicele pul-saþii mesianice din toate miºcãrile ºi revoltele con-testatare, de la fanaticii Apocalipsei la ThomasMünzer ºi la husiþi7, ca ºi încãrcãtura milenaristã ºi mesianicã a revoltelor ºi revoluþiilor moderne.

Un capitol deosebit de semnificativ este celdedicat explorãrii imaginarului morþii 8 ºi al lumiide dincolo9, legat în acelaºi timp de studiile pri-vind atitudinile în faþa morþii10, dar ºi de explorã-rile topografiei infernurilor sau a paradisurilor.Claude Carozzi analizeazã cãlãtoriile în lumea dedincolo, Georges Minois reconstituie itinerareleunei istorii a infernurilor 11, pe când Jean Delu-meau analizeazã configurãrile succesive ale para-disurilor12. Jacques Le Goff, dupã ce explorase cusucces categorii ale imaginarului medieval, mira-bilul ºi structurile onirice ale Occidentului me-dieval, oferã o restituþie a purgatoriului ºi a raþiu-nilor naºterii sale în creºtinãtatea occidentalã13.

Pe traseul aceluiaºi imaginar tradiþional ºi religios sunt refãcute sinuozitãþile miturilor creº-tine în confruntare cu noua sensibilitate moder-nã14 sau transfigurarea mesianismelor ºi profeþii-lor tradiþionale în confruntare cu modernitatea ºiraþiunea15, mitologiile revoluþionare ale timpurilormoderne16.

n

NOTE1. ALEXANDRU ZUB, Miturile istoriografice în România ultimei

jumãtãþi de secol, în Miturile comunismului românesc (II), subdirecþia lui LUCIAN BOIA, Editura Universitãþii Bucureºti,1997, p. 8.

2. GEORGES DUBY, Les trois ordres ou l’imaginaire du féodalisme ,Paris, Gallimard, 1978.

3. IDEM, L’An mil, Paris, Gallimard, 1980.4. PAUL ALPHANDERY, A LPHONSE DUPRONT, La Chrétienté et

l’idée de croisade, Paris, 1959.5. HENRI DE LUBAC , La posterité spirituelle de J. de Flore , Paris,

Lethilleux-Sicomore, 1970; MARJORIE REEVES, The Influ-ence of Profecy in the Later Middle Ages, Oxford, 1968.

6. JEAN DELUMEAU, Milles ans de bonheur, Paris, Fayard, 1995.7. NORMAN COHN, Les Phanatiques de l’Apocalypse , Paris,

Maspero, 1962.8. JEAN -CLAUDE SCHMITT, Les Revenants. Les vivants et les

morts dans la société médiévale, Paris, Gallimard, 1994.9. MICHEL HULIN, La Face cachée du temps. L’imaginaire de

l’au-delà, Paris, Fayard, 1985; DANIÈLE ALEXANDRE-BIDON ,La Mort au Moyen Age, Paris, Hachette, 1998; vezi ºiLUCIAN BOIA, Pentru o istorie a imaginarului, p. 100-116.

10. PHILIPPE ARIÈS , L’Homme devant la Mort , Paris, Seuil, I-II,1982; PIERE CHAUNU, La Mort à Paris, 16e, 17e, 18e siècles ,Paris, Fayard, 1978; MICHEL VOVELLE , La Mort en Occidentdu Moyen Age à nos jours, Paris, Seuil, 1983 (Paris, 2001).

11. GEORGES MINOIS, Histoire des enfers , Paris, Fayard, 1991.12. JEAN DELUMEAU, Une histoire du Paradis, I, Le Jardin des

délices, Paris, Fayard, 1992; IDEM, Que reste-il du Paradis ,Paris, Fayard, 2000.

13. JACQUES LE GOFF , L’imaginaire médiéval, Paris, Gallimard;IDEM, La Naissance du Purgatoire, Paris, Gallimard, 1982.

14. JACQUES SOLÉ , Les mythes chrétiens de la Renaissance auxLumières , Paris, Albin Michel, 1979.

15. PAUL BÉNICHOU, Le temps des prophètes, doctrines de l’âgeromantique, Paris, Gallimard, 1977.

16. ABEL POITRINEAU , Mythologies révolutionnaires, Paris, PUF,1987.

Istoria imaginarului (III)n Toader Nicoarã

historia


Î n 1797 tânãrul Chateaubriand, refugiat înAnglia, scria (în Essai sur les révolutions):„Revoluþia noastrã au produs-o, în parte, oamenii

de litere care, mai curând locuitori ai Romei ºi ai Ateneidecât ai propriei lor þãri, au cãutat sã readucã în Europamoravurile antice“. Revoluþia însemna atunci oîntoarcere, proiectul era revenirea la antichitate.Nu era o idee cu totul nouã, cãci grecii ºi roma-nii erau prezenþi de multã vreme în cultura euro-peanã. Dar de aceastã prezenþã continuã a anti-chitãþii clasice în cultura europeanã nu s-a luat act totdeauna în acelaºi fel. Nu este ºi n-a fost orealitate stabilitã o datã pentru totdeauna. Dinrenaºtere în renaºtere, Europa a inventat tot felulde antichitãþi, a elaborat imagini multiple ale tre-cutului ºi ale identitãþii sale. Dacã am urma omodã din ultima vreme, ar trebui sã spunem cãaceastã antichitate este mai degrabã o realitateimaginarã decât un dat istoric. Este evident cã

Franþa de la 1789 sau Germania romantismuluiau fabricat „antichitãþi“ (adicã „antichitatea“ laplural). Acum, când aparent au cãzut zidurile dinEuropa, când se vorbeºte atâta de identitateaeuropeanã, de cultura sa, cum înþelegem aziinventarea democraþiei de cãtre atenieni ori societatea „multiculturalã“ a Imperiului Roman?Cu atât mai mult cu cât astãzi universul grec ºiroman nu mai este privit cu ochii secolului alXIX-lea, nici mãcar cu aceia ai anilor ’50. Auapãrut noi metode ºi noi obiecte ale cercetãrii.

Raportul nostru cu antichitatea clasicã esteparadoxal. Cultivarea limbilor clasice se aflã încãdere liberã, atât în România, cât ºi, în general,în Europa. O dezbatere pe aceastã temã la Institu-tul de Studii Clasice al universitãþii noastre, cuparticiparea unor specialiºti din strãinãtate, a rele-vat aceastã tristã stare a lucrurilor. Ultimele diser-taþii de doctorat în latineºte s-au þinut acum vreo

sutã de ani; dacã la mijlocul secolului XIX unelev spunea cu nãduf cã „antichitatea a fost fãcutã casã fie pâinea profesorilor“, astãzi Aiax nu mai este unerou, este o marcã de detergent, iar Venus Anady-omene este, eventual, modelul (poate chiar invo-luntar) al unei fotografii din Playboy.

ªi totuºi, aici e paradoxul (paradox e cuvântgrecesc): antichitatea intereseazã, iar în unele þãrivest-europene se remarcã chiar o „reîntoarcere“ laantichitate. Apar zeci de cãrþi de popularizare, secitesc mult mai multe cãrþi despre antichitatedecât înseºi textele antice. Existã un public culti-vat care, deºi a uitat latina ºi umanismul clasic,vrea sã i se arate antichitatea. Siturile arheologicecelebre din Grecia, Italia, Turcia atrag milioane deturiºti anual. Unii au intrat în capcana interesuluicomercial pentru antichitate, speculat de firmelede turism, de publicitate ºi de comerþul, uneoriilicit, de artã. Pentru ei turismul arheologic e omodã, ceva care „dã bine“. M-a amuzat o scenãdintr-un muzeu celebru, vãzând o foarte respec-tabilã doamnã, care se plimba cu seturile de dia-pozitive cumpãrate la intrarea în muzeu, arunca oprivire sumarã asupra statuii antice ºi verifica apoiîndelung dacã figureazã în vreun diapozitiv. Rã-sufla uºuratã când o descoperea reprodusã (adicã:n-a fost înºelatã pe banii ei, ceea ce era important,diapozitivul, îºi avea corespondentul în sala deexpoziþie) ºi continua sã facã „inventarul“ seturi-lor de diapozitive cu care se va lãuda la iarnã, lagura sobei, în faþa vecinilor, într-un alt continent.Nu despre asemenea „interesaþi“ de arheologievorbesc, ci de cei care simt, astãzi precum prede-cesorii lor de acum câteva secole, nevoia de a cã-lãtori. De aceea, nu cred, ca Himmelmann, cã tre-buie ridiculizate efortul financiar ºi plãcerea lorrealã faþã de antichitate. Poate cã mulþi într-adevãrse descoperã pe ei înºiºi în faþa peisajului cu ruineºi vor sã cunoascã „þara unde înfloresc lãmâii“, aºacum sintetiza Goethe atracþia exercitatã asupragermanilor de lumina ºi peisajul Italiei.

De altfel, arheologia este astãzi o disciplinãcare priveºte ansamblul societãþii, chiar dacã indi-rect, de-ar fi sã ne gândim doar la faptul cã ea numai poate fi disociatã de problemele amenajãriiteritoriului ori de dezvoltarea turismului. Publi-cul care se intereseazã azi de arheologie dã sensnoþiunii de patrimoniu arheologic. Trecând din-colo de aceste aspecte pragmatice, este sigur cãarheologia contribuie la construcþia unei identitãþiresponsabile, plecând de la „geniul locului“ ºi dela moºtenirea unei comunitãþi, pentru a ajunge ladeschidere spre lume, la toleranþã ºi solidaritate.Distrugerea cu rachete a statuilor rupestre ale luiBudha de cãtre talibani a produs un ºoc asupralumii civilizate poate în mai mare mãsurã decâtalte evenimente din Afganistan, de care ne-auînºtiinþat mass-media. ªi pentru cã obiectul arhe-ologiei este, în ultimã instanþã, omul, arheologiaeste mult mai aproape de reflexia politicã ºi socia -lã decât ar putea sã parã.

Nu doar monumentele ºi siturile arheologiceprezintã interes pentru marele public. Chiarscrierile greceºti ºi latineºti, în traducere, se edi-teazã în tiraje masive ºi cu preþuri la îndemânaoricui. Studenþii noºtri care au petrecut stagii launiversitãþi italiene cu burse „Socrates“ ºtiu cã, cupreþul unei îngheþate, îºi puteau cumpãra carteaunui autor antic, cu textul original ºi în traducereitalianã, în ediþiile apãrute la „Grandi TascabiliEconomici Newton“, iar volumele de micã extin-dere ale aceloraºi clasici greci ºi latini sunt maiieftine decât o cãlãtorie cu metroul. Editura însãºidefineºte aceastã serie drept cea a „marilor cãrþicare nu apun“. Textele clasice sunt inepuizabile.Aceastã inepuizabilitate face caracterul clasic alunui text (F. Schlegel). Dintr-un text clasic se potGuido Vermeulen (Belgia)

Antichitatea, azin Mihai Bãrbulescu


extrage mereu idei noi. Autorii antichitãþii clasiceau mereu câte ceva sã ne înveþe. „Întoarcerea“ laantichitate are uneori motivaþii insolite. Cine ar ficrezut cã existã o relaþie între reeditãrile lui Sene-ca ºi ameninþãrile unor boli actuale, în primulrând SIDA? Se spune cã este demonstrat cu docu-mente ºi scrisori de la cititori. Problema morþii,în fond, explicã aceastã reîntoarcere la stoicism.

Îmi pare loc comun aserþiunea cã ImperiulRoman e cea dintâi Europã unitã. Poate ImperiulRoman sã constituie un model? La prima vedereun rãspuns pozitiv nu e prea greu de argumentat,dar rãmâne de vãzut cât de solid este principialraþionamentul. Pentru Paul Veyne, de pildã,structura Imperiului Roman n-are nimic a facecu Europa zilelor noastre, cu Europa în construc-þie. Pentru Veyne, civilizaþia romanã a fost injustãºi crudã (ca exemplu de cruzime se opreºte asu-pra reliefurilor Columnei lui Marcus Aurelius,unde soldaþii romani apar ridicând cu dinþii, depãr, capetele tãiate ale barbarilor), dar „dã impre-sia“ unei societãþi liberale, deschise ºi serene. Einteresant cã în continuare, dupã acest puþinmãgulitor „dã impresia“, Veyne recunoaºte cãImperiul Roman n-a cunoscut rasismul ori sec-tarismul religios. Septimius Severus, sub domniacãruia imperiul a atins apogeul teritorial, demo-grafic, economic ºi juridic, era un african ai cãruistrãmoºi nu vorbeau latineºte. Cuvintele„roman“, „latin“, „peregrin“ indicau un status, ºinu o origine etnicã. Nu se fãcea diferenþa întrecetãþenii romani de origine italicã ºi cei de origineprovincialã ºi, în general, diferenþele etnice con-tau atât de puþin pentru romani încât la sfârºitulantichitãþii aceºtia n-au pregetat sã-ºi recrutezesoldaþii ºi generalii printre germani. Apoi, tole-ranþa religioasã: zeii tuturor oamenilor, civilizaþiori barbari, erau adevãraþi. Aceasta reproºa, prin-tre altele, Sfântul Augustin sistemului imperial(De civitate Dei, 2, 20): era avid de cuceriri, semanifesta cu duritate faþã de cei sãraci, era fundatpe legãturi clientelare, nu se interesa decât de pa-ce, prosperitate ºi plãceri, împãraþii erau indife-renþi la moralitatea supuºilor lor ºi la salvarea loreternã. Dar, imediat, Veyne revine: toleranþa reli-gioasã, civilizaþia deschisã sunt aparenþe, univer-sal-umanul ºi ceea ce este universal în imperiuerau mai curând intenþii.

Pe de altã parte, Andrea Giardina arãta cudreptate, relativ recent, cã, orice am determina cuadjectivul „roman“ (lumea romanã, omul roman)rezultatul e acelaºi: se construieºte o categorieabstractã ºi totalizatoare, destul de greu de acordatîn realitate cu cei 1300 de ani de istorie romanãsau cu dimensiunile Imperiului Roman. Iar gene-ralizarea cetãþeniei romane sub Caracalla, în 212,este un criteriu juridic insuficient pentru a uni-formiza aspectele comportamentale distincte,rãmân mulþi cei pe care calificativele rusticus,agrestis, montanus îi desemneazã ca fiind încãdeparte de comportamentul civilizat. ªi Giardinanu uitã sã adauge relatarea lui Priscus, din 449,despre grecul care locuieºte cu barbarii huni,„pentru cã se trãieºte mai bine printre barbari decâtprintre romani“, ca ºi relatarea lui Salvian, dinaceeaºi vreme, despre romanii care se refugiazã la barbari, pentru cã „preferã sã trãiascã liberi subaparenþa prizonieratului, decât prizonieri sub aparenþalibertãþii“, care cautã la barbari o pierdutã humani-tas Romana.

Pentru istoricii cu o viziune primordial etno-logico-antropologicã, Jean-Pierre Vernant de pil-dã, o lume care s-a schimbat se interpune între li-bertatea anticilor ºi cea a modernilor, între cetã-þeanul unui polis ºi cetãþeanul drepturilor omului,între democraþia anticã ºi cea de astãzi. Nu vremsã pãcãtuim prin omisiune. De pildã, trebuie spus

cã în timp ce unii istorici actuali cred cã la Thuci-dide s-ar gãsi o anume „logicã“ eternã a politicii,alþii estimeazã cã politica greacã, precum oricepoliticã, este mult mai supusã curgerii timpului.Aºadar, sunt suficiente voci, ºi nu din cele care nuconteazã, care atrag atenþia, spre deosebire de ceeace ne-a obiºnuit o literaturã istoricã mai veche,asupra distanþei care ne separã pe noi de omul grecori roman.

Istorii noi, viziuni noi, ritmuri noi. Sunt 20de ani de când Catherine Salles a descris „strã-fundurile antichitãþii“: prostituate, hoþi, sclavi,gladiatori, adicã tot ce se aflã în spatele scenariu-lui eroic al lumii clasice. Cartea (Les bas-fonds del’Antiquité), de mare succes, cautã la Atena, Co-rint, Alexandria ºi Roma, dincolo de aventura in-telectualã ºi de glorie, ceea ce a fost condamnat latãcere: lumea viciului, a marginalilor, a crimina-litãþii. Concluzia autoarei e simplã: splendoareaPartenonului, speculaþiile filosofice ale lui Platonsau Lucreþiu mascheazã realitãþi sordide, cãci seamestecã plãcerea ºi violenþa, bogãþia ºi mizeria.Umanismul antic se bazeazã pe negarea unei pãrþidin umanitate, redusã la nivelul de unealtã. Câþi-va ani mai târziu a apãrut cartea lui Pierre Gri-mal, L’amour à Rome. Tonul e altul, mai „clasic“am zice, dupã cum ºi vârstele celor doi autorisunt mult diferite. Iatã concluzia lui Grimal: „... nu credem cã Roma a fost doar un Babilon impur,cu amoruri monstruoase, pe care ne place prea adesea sãle evocãm: ea a încercat sã concilieze exigenþele morale ºisociale, cu care dragostea e atât de adesea în conflict, cuaspiraþiile cele mai profunde ale sufletului, a cãrui muti-lare este periculoasã“. Titluri de capitole la Grimal:„Cãsãtoria romanã“, „Cãsãtoria ºi moravurile însecolul de aur“, „Dragostea ºi poeþii“ etc. Titluride capitole la Salles: „Universul fetelor pierdute“,„Dezmãþ ºi banchete“, „Regatul plãcerii“ etc. Sãmai adãugãm cã probabil cartea Catherinei Sallesa cunoscut mai multe ediþii decât aceea a luiGrimal?

Iatã, prin urmare, o gamã destul de variatã aviziunilor prezente asupra antichitãþii. Consensuldin veacurile trecute în a vedea în societatea anti-cã un model, aproape o „vârstã de aur“, este înlo-cuit astãzi cu un alt fel de a pune problemele ºi ada rãspunsuri, mai puþin ferme ºi mai nuanþate.Nu mai existã doar alb ºi negru. Pentru buniciinoºtri, sarcina era mult mai simplã. Trebuia sãînveþi latineºte, trebuia sã poþi produce, la mo-mentul oportun, pe dinafarã, citate ori maxime

celebre. Pentru unii, în realitate, acestea erau unmoft. Dar pentru alþii nu, ºi paradigmele anti-chitãþii erau cu adevãrat sfinte. „Nu antichitatea clasicã în sine, pentru ea însãºi, ci antichitatea pentruprezent, pentru nevoile prezentului ºi viitorului“, scriaprofesorul universitãþii clujene Vasile Bogrea în1926 (Reflexii asupra anticlasicismului). Nu cred cãcineva considera atunci acest îndemn ca desuet ºi n-ar trebui sã fie vãzut altfel nici astãzi.

Evident, nu ascund cã sunt un admirator alsocietãþii antice clasice. Nu un adulator, dar crednu numai în frumuseþea, ci ºi în adevãrul cuvin-telor lui Pierre Grimal: „Mult înaintea creºtinismu-lui, Roma a devenit, aºadar, cel mai minunat tãrâm alumanitãþii cunoscut pânã în acea vreme. [...] ImperiulRoman s-a prãbuºit; armãtura sa administrativã n-arezistat sub presiunea giganticã a invaziilor, facultatea sa de înnoire s-a uzat, provinciile sale s-au izolat subforma unor numeroase regate, lumea s-a deschis maiintens spre tãrâmuri pânã atunci necunoscute, care aurupt echilibrul, însã ideea Romei însãºi a supravieþuit ca un mit tonifiant, cel al unei patrii umane cu o istoriecare a demonstrat cã o asemenea aspiraþie nu reflectã un vis imposibil de înfãptuit“.

Mi se pare cã noutatea esenþialã a ultimelordouã-trei decenii în studiul antichitãþii nu constãatât în adãugiri de informaþie (care sunt, fãrã în-doialã, importante), cât în pluralitatea de atitudinifaþã de antichitate, în unghiurile diferite din careprivesc observatorii, care evidenþiazã formaþii di-ferite. Nu iau în considerare, evident, jocurilefacile, gratuite, mode momentane, menite sãatragã atenþia nu asupra obiectului cercetãrii, ci asupra autorului.

Oricum, coordonatele cercetãrii ºi relaþiilorcercetãtorului antichitãþii cu societatea sunt multmai complexe ºi mai ambigue decât erau, oripãreau, altãdatã.

Revenind la ideea cã în momentele-cheie aleistoriei sale Europa a reinventat antichitatea, suntconvins cã un conclav de politicieni europeni aracorda azi o bursã substanþialã pentru tema „Mo-dele antice ale Europei unite“, pentru un rãspunspe care aceºtia îl cunosc dinainte. Pericolul pen-tru istoric intervine atunci când spune „maimult“ decât se aºteaptã de la el. Invitat, acum câþi-va ani, într-un simpozion cu tente (nedeclarate) ºialtele decât cele ºtiinþifice, am vorbit despre tole-ranþã în Imperiul Roman. Exemplele erau mai cuseamã din domeniul religios: zeci de culte cu ori-gini diferite coexistau în baza unei recunoscutetoleranþe religioase a romanilor. Cazurile con-trare, de intoleranþã religioasã la romani, sunt,practic, necunoscute, exceptând religiile carepracticau sacrificii umane ºi monoteismul (iudaicºi creºtin). Aceasta a plãcut publicului meu. Amvorbit apoi despre poziþia limbii latine în Impe-riul Roman. ªi aici a fost aprobatã ideea mea careatingea conceptul de toleranþã din urmãtorulpunct de vedere: latina n-a fost impusã vreodatãde statul roman supuºilor sãi. Integrarea indige-nilor, asimilarea lor sub toate aspectele, inclusivlingvistic, nu au reprezentat niciodatã programulvreunui împãrat ori al senatului roman. Cuceri-rea unor teritorii nu însemna „anexarea“ învinºi-lor la poporul roman biruitor. Romanii n-au în-cercat sã-ºi impunã limba, considerând, dim-potrivã, cum remarca C. Tagliavini, cã folosirealatinei este o mare distincþie. Spre deosebire deimperialismul modern, care încearcã sã ºteargãlimbile popoarelor învinse (în timp ce acestea vãdîn limba proprie garanþia identitãþii lor naþionale),diversitatea lingvisticã din lumea anticã nu impli-ca ostilitate faþã de puterea centralã, iar unitatealingvisticã nu era perceputã ca un factor de uni-

Henning Mittendorf (Germania)

à


tate statalã. Roma n-a impus limba decât în douãsectoare unde omogenitatea lingvisticã era con-diþie implicitã a funcþionãrii lor: în tribunal ºi înarmatã (iar în armatã folosirea latinei nici n-a fostexclusivã). Dar când am spus cã, deºi latina n-afost impusã de stat, supuºii acestui stat au crezutde bine, din temeinice ºi pragmatice motive, s-oînveþe, ºi cei mai mulþi au învãþat-o atât de bineîncât ºi-au uitat idiomul strãmoºesc, o umbrã atrecut pe chipurile unor participanþi. Aºadar, careeste valoarea antichitãþii pentru prezent? Douãsituaþii reale din antichitate ºi amândouã dinacelaºi registru (toleranþa) ca posibilã paradigmãsunt acceptate de unii, respinse de alþii, ori suntacceptate selectiv.

O întoarcere la antichitate pentru prezent,antichitatea ca exemplu, antichitatea ca oglindã,iatã o temã discutatã ºi un motiv – din anumitepuncte de vedere – discutabil. De nenumãrateori, de-a lungul ultimelor secole, aceste aspecteau revenit. Exemplele sunt multiple. ªi nu evorba doar de o explicabilã inserþie a antichitãþiiîn „prezent“ („prezentul“ diferitelor epoci ºi mo-

mente), ci în discuþie trebuie avut în vedere ºimodul în care „prezentul“ s-a insinuat în antichi-tate, reconstruind-o, uneori chiar falsificând-o. O tristã glumã circula printre istoricii româniînainte de 1989: cel mai greu este de prevãzut trecutul. Sper cã aceastã aºa-zisã glumã nu mai ede actualitate.

Cercetãtorul antichitãþii, ca de altfel al oricãreiepoci istorice, e înconjurat de capcane, ca sã nuvorbim despre pericolul tentaþiei celor 30 dearginþi: cercetarea „orientatã“, – care poate fi, pâ-nã la un punct, beneficã în ordinea ºtiinþei, însensul cã cine „orienteazã“ acordã, de regulã, ofinanþare pe mãsura aºteptãrilor –, micile sau maimarile compromisuri, exagerãrile, omisiunile, înfinal falsul ºi minciuna. Douã exemple de cer-cetãri care au avut ºi mobiluri extraºtiinþifice, fãrãînsã a impieta asupra rezultatelor: o cercetare„orientatã“ asupra antichitãþii, în timpul celei de-atreia Republici Franceze, acorda atenþie deosebitãtemei rezistenþei atenienilor în faþa lui Filip alMacedoniei. Explicaþia era cã în persoana lui Filipse subînþelegea Bismarck, iar prin cetatea greacãse înþelegea Republica Francezã. Pe de altã parte,

cercetãrile arheologice, întru totul lãudabile, efec-tuate de germani la Olympia în aceiaºi ani (înce-pute în 1874, dupã încheierea unei convenþiiîntre Germania ºi Grecia cu privire la sãpãturi ºiproprietatea materialã ºi ºtiinþificã asupra desco-peririlor) veneau dupã câteva decenii în care osumã de intelectuali germani s-au lãsat captivaþide utopia istorico-artisticã, bucolicã ºi, de la ovreme, politicã a Olympiei. Olympia era legatã, înviziunea lor, de ideea de patrie ºi de unitate: gre-cii fãrâmiþaþi aveau în Olympia un centru spiri-tual care îi învãþa sã se simtã un popor unitar. Nu mai e nevoie sã comentãm ce subînþelegeauaceºti intelectuali germani la mijlocul secoluluiXIX. În sfârºit, uluitoarea mãrturie a lui Pierre deCoubertin, pãrintele olimpiadelor moderne: rui-nele Olympiei l-au îndemnat la meditaþie ºi, la urma urmei, dacã Germania a excavat ruineleOlympiei, de ce sã nu fie Franþa cea chematã sãredea Olympiei strãlucirea de odinioarã?

Alte cercetãri orientate politic, din secolul XXde aceastã datã, ºi cu grade diferite de rãsfrângerinegative în ordinea ºtiinþei: istorici ai antichitãþii,de origine maghrebianã, influenþaþi de „Anul Africii“ (1960) ºi de contextul contemporan lor, al decolonizãrii, s-au strãduit, dincolo de limiteleobiectivitãþii, sã accentueze rezistenþa la romani-zare a bãºtinaºilor din nord-vestul Africii romane,confundând deliberat imperialismul ºi colonialis-mul modern cu Imperiul Roman. Printre ei, isto-rici bine cunoscuþi, profesori la Sorbona. Dupã1964 (Declaraþia din aprilie a CC al PMR) ºi maicu seamã dupã 1968 (invadarea Cehoslovaciei decãtre trupele Tratatului de la Varºovia, când Ro -mânia face figurã aparte), câþiva cercetãtori de laInstitutul de Istorie al Partidului din Bucureºti s-au reorientat rapid, pãrãsind temele de cercetaredragi lor pânã atunci (de genul „rãpirea Basarabieiîn 1918 de cãtre burghezo-moºierimea românã“)ºi s-au lansat în domeniul istoriei antice, promo-vând curentul daco-tracist, opus ideii de romani-tate; Imperiul Roman era pentru ei imaginea im-perialismului, iar rezistenþa dacilor trebuia exa-cerbatã, pentru cã îºi imaginau cã Uniunea Sovie-ticã va fi sensibilã la aluzie: precum dacii, care s-au opus cu dârzenie Imperiului Roman sau mã-car, fãcând în ciuda romanilor, nu s-au romanizat,aºa ºi românii, urmaºii lor direcþi, sunt gata sã seopunã marelui vecin de la rãsãrit. Curentul a pro-dus ºi articole ridicole sau de-a dreptul comice,publicate prin Magazin istoric. Sau aserþiunea din1984 din Istoria militarã a poporului român, volumcoordonat de generalul Ilie Ceauºescu, referitoarela poporul român gata format în secolul al III-lea!

Felul în care influenþeazã ideologicul cerceta-rea antichitãþii se poate observa din accentelepuse de istoriografia româneascã a secolului XXpe elementele constitutive ale etnicului români-lor, balanþa fictivã în care erau aºezaþi dacii ºi ro-manii, puºi în cumpãnã, uneori în antitezã. Ac-centuarea autohtonismului în gândirea româneas-cã din anii ’30 ºi ’40, revendicându-se de la Emi-nescu ºi Pârvan, a fãcut ca romanitatea sã fie con-sideratã un atribut depersonalizator, împotrivacãruia se îndreaptã „revolta fondului nostru nelatin“(Lucian Blaga). Pentru Mircea Vulcãnescu, „ ispitadacicã“ era o componentã structuralã a sufletuluineamului românesc. „Ispita Romei“, deºi n-ar fiabsentã, rãmâne mai degrabã generatoarea culturiimoderne a României. Un ciclu de conferinþe din1941 de la Bucureºti (Simion Mehedinþi, Con-stantin Daicoviciu, Ion Conea, Dan Botta, MirceaVulcãnescu) se chema Ideea dacicã ºi era organizatde „Comitetul de iniþiativã pentru dezgropareacetãþilor dace“. ªi, într-adevãr, în vremurile grelede rãzboi, cercetãrile arheologice la cetãþile dacicedin Munþii Orãºtiei au continuat sã se desfãºoare,dar nu ºi cercetãrile din capitala Daciei romane,Keiichi Nakamura (Japonia)

à


Ulpia Traiana Sarmizegetusa. În acelaºi timp, dardin cu totul alte motive, lesne de descoperit,cercetarea romanitãþii era în eclipsã ºi la Institutulde Arheologie din Clujul ocupat de maghiari,revista acestuia, Közlemények , reflectând orientareamai ales spre studiul preistoriei. Nu trebuie sã seînþeleagã cã în aceste decenii romanii din Dacia arfi fost cu totul neglijaþi. Constantin Daicoviciu agãsit echilibrul balanþei în sinteza sa asupra Tran-silvaniei în antichitate (ediþii germanã ºi italianãîn 1943, ediþie francezã în 1945; limbile ediþiilor,pe ani de apariþie, nu sunt, probabil, întâm-plãtoare). O scurtã sintezã de istorie romanã aTransilvaniei, în italianã, publica Mihail Macreaîn 1943. În sfârºit, orientarea de dreapta a luiVasile Christescu, cercetãtor care ºi-a gãsit sfârºi-tul în timpul Rebeliunii Legionare din ianuarie1941, nu l-a împiedicat totuºi sã scrie douã sin-teze referitoare la economia ºi armata Dacieiromane. ªi a venit sfârºitul rãzboiului, cu tot ce aadus acel sfârºit României. Ideologia oficialã dinprimii 15 ani postbelici a tolerat cercetãrile asupraromanitãþii (cu distorsiuni în interpretare), a încu-rajat cercetãrile referitoare la daci (dar numai îndomeniul culturii materiale) ºi a aplaudat cãutareaºi descoperirea slavilor. Ironia istoriei a fãcut ca,urmãrindu-se peste tot dezgroparea aºezãrilor deslavi, sã se descopere castre romane (slavii eraucei cãutaþi la Gilãu, când s-a descoperit castrulroman, prin 1949-1951). Dupã 1964, ºi mai alesdupã 1968, intervine un val pronunþat de traco-manie, datorat, pe de o parte, lui Iosif ConstantinDrãgan, pe de alta unor pseudocercetãtori în aleantichitãþii de la Institutul de Istorie al Partidului,situaþie pomenitã mai înainte. În viziunea lorromanitatea era o acþiune „imperialistã“ a roma-nilor, împotriva cãrora dacii au opus rezistenþã.Aceastã tendinþã de minimalizare a romanitãþii,din anii comunismului naþionalist românesc, nu i-a impresionat, din fericire, nici pe toþi istoricii,

nici toate editurile ori pe toþi redactorii. S-au pro-dus lucrãri valoroase ºi echilibrate în domeniulantichitãþii daco-romane. În sfârºit, ultimul dece-niu, ultimii ani, pe care ºi cei mai tineri îi cunosc,ai libertãþii nemãsurate în ale scrisului, produc,paradoxal, lucrãri savante, cercetãri oneste, paralelcu elucubraþii ce au atins cote greu de imaginatodinioarã. Cãci „libertatea nemãsuratã a scrisului“se mãsoarã în banii care n-au miros pentru uneleedituri.

Paradigmatice sunt ºi pendulãrile istoriografieiromâneºti din ultimele cinci decenii cu privire laprezenþa slavilor pe teritoriul României. Dacã lasfârºitul anilor ’40 ºi în anii ’50 li se atribuiau sla-vilor în mod forþat descoperiri aparþinând altormigratori ori autohtonilor, în anii ’70 ºi ’80 des-coperiri slave reale au „devenit“ brusc autohtone.

Coeziunea unei societãþi – aceasta o spuneaudeja vechii greci – se naºte din simþãmântul co-munitãþii, fundat, în bunã mãsurã, pe conºtiinþaunui trecut comun ºi pe aºteptarea unui viitorcomun. Tacitus punea în gura împãratului Clau-dius, în discursul acestuia în senatul roman: „Tot ceea ce astãzi pare foarte vechi, cândva a fost nou-tate, iar noutãþile de azi vor pãrea, într-o zi, vechi“.Arheologia, produsele sale semnificative sunt întoate societãþile moderne bunuri comune, – pri-viþi legislaþia referitoare la monumente ºi situriarheologice –, bunuri care se înscriu în tradiþiaistoricã comunã a unui popor, dar care, nu o datã,sunt „captate“ de domeniul simbolisticii politice.„Lucrul este evident mai ales la popoarele care extrag dintradiþia istoricã dreptul ideal de proprietate asupra unuiteritoriu disputat“ (N. Himmelmann). Iatã de cefortãreaþa Masada, unde evreii au rezistat împo-triva romanilor în anul 73, este un simbol politicde primã mãrime în actualul stat Israel. O anumi-tã apetenþã pentru antichitate a lui Mussolini adus nu doar la preluarea de cãtre fascism a unorsimboluri antice, ci ºi la cercetãri arheologice la

Roma. În ordinea pragmatismului, nu putemignora nici restaurarea, în vremea sa, a celebruluimonument Ara pacis, nici fundarea MuzeuluiCivilizaþiei Romane, dar nici construirea unuimuzeu modern la Histria, în România condusãde Nicolae Ceauºescu. Asupra simbolisticii an-tice, reluatã ºi mereu adaptatã, s-ar putea scrietomuri întregi, multe sunt deja scrise cu privire lacultul antichitãþii în Franþa revoluþionarã, de lascenografia serbãrilor naþionale republicane pânãla costumul ºi mobilierul curent. Douã sute deani despart acel moment de crearea unei bãncicare a pornit în forþã, luând numele „Dacia Felix“ºi prelucrând în siglã reversul unei monedeantice.

Þãrile ºi comunitãþile care sunt vãduvite detradiþii istorice ori le considerã insuficiente saunu de-ajuns de spectaculoase ori de ducãtoare lascop le inventeazã, uneori apelând chiar la falsuri.Dupã înfiinþarea statului ghanez (1957), pentrucrearea orgoliului naþional, pentru depãºirea tra-diþiilor tribale, multiple ºi fragmentate, se susþi-nea cã în Ghana s-ar fi inventat alfabetul ºi ma-ºina cu aburi. În Turcia lui Kemal Atatürk eleviiînvãþau cã turcii sunt descendenþii sumerienilor.Oraºele italiene care se nãºteau dupã anul 1000 se revendicau de la Troia, ca odinioarã Roma.Dictatorul lui George Orwell proclama cã cinecontroleazã trecutul controleazã viitorul, iar cinecontroleazã prezentul controleazã trecutul. Dacãe aºa, meseria de istoric e cumplitã, iar istoriciipar sã fie aproape totdeauna niºte damnaþi, dinbreasla lui Etan ben Hosaia, eroul lui StefanHeym din Relatare despre regele David .

Dar dacã istoricul, care în ceea ce întreprindereflectã totdeauna epoca în care trãieºte ºi al cãruiprodus este, încearcã totuºi sã se sustragã ideolo-giei, moralismului, apologiei?

Sã luãm ºtiinþa antichitãþii din lumea noastrãtehnicã ºi industrializatã ca pe o compensare ºiastfel sã-i stabilim locul în universitate ºi în cer-cetare. Fãrã false ºi trecãtoare entuziasme. Într-oepocã în care primul loc e ocupat de tot ceea ceeste superficial ºi în care tot ceea ce este propriuomului se aflã mereu în pericol, este necesar sã se creeze o contrapondere. Pericolul alienãrii, aldezumanizãrii creºte în jurul nostru în proporþiiînspãimântãtoare. Este nevoie de o contrapondereeficace ºi una din cele mai eficace este interesulfaþã de culturã, nu de pseudocultura cu care neinundã media, ci cultura animi a lui Cicero, cul-tura spiritului ºi a inimii. Nu ne naºtem cuaceastã culturã, nu o putem învãþa din noi înºine,nici din modelele trecãtoare, ci din modelele careºi-au dovedit perenitatea. Un model sigur estecultura antichitãþii clasice. Alternativa nu este,cum spunea Viktor Pöschl, clasicismul antic saunonclasicismul, alternativa este cultura sau non-cultura. Nu întâmplãtor cultura e un cuvânt latin.Latinitatea e elementul internaþional care uneºteculturile naþionale dintr-o bunã parte a Europei,de est ºi de vest. Fiecare din culturile naþionaleare particularitãþi de care e mândrã ºi pe care tre-buie sã le pãstreze. Dar aparþinem, de asemenea,unei comunitãþi culturale, de care trebuie sã fimdeopotrivã mândri. Când Asia, Africa ºi Americaîºi cautã rãdãcinile pentru a-ºi descoperi justifi-carea, de ce sã nu ne îngrijim, în Europa, de moº-tenirea comunã care constituie partea cea maibunã din identitatea noastrã?

n

Frank Milautzcki (Germania)


(Urmare din nr. trecut)

László Ferenc: În ceea ce priveºte hermeneu-tica, ºtiinþã a interpretãrii textului muzical, îm-pãrtãºesc fondul de adevãr al agnosticismului ra-dical propovãduit de Sergiu Celibidache, carespunea cã muzica nu poate fi însuºitã prin cu-noaºtere, decât prin trãire. Dar îmi permit sãadaug la învãþãturile marelui dirijor, care a intratîn istoria universalã a interpretãrii muzicale ca unfenomen singular, inclusiv prin ignoranþa sa faþãde tot ceea ce noi numim muzicologie, cã totuºiabordarea teoreticã a fenomenului muzical este,în ultimã analizã, beneficã, deoarece ne poateapropia de înþelegerea – necersarmente relativã ºiparþialã – a acestuia, facilitând astfel trãirea lui. Înopinia mea, muzicologia seamãnã cu ºtiinþa de-spre Dumnezeu. Tot ce s-a spus despre El în cursul mileniilor nu este decât o mulþime de„contribuþii“, minore în comparaþie cu mãreþiaLui. Teologia nu-l va „explica“ niciodatã exhaus-tiv pe Dumnezeu. Dacã fiinþa Lui ar putea fi ex-plicatã exhaustiv de teologie, El ar înceta sã fieDumnezeu. Clar. Deºi sunt fiu de teolog, nuconsider o blasfemie sã afirm cã ºi muzica este unfel de divinitate, un absolut incognoscibil, ceea ceînsã nu înseamnã cã nu am avea obligaþia moralãde a ne apropia de ea, cât putem, cu mijloacele ºimetodele noastre pedestre de cunoaºtere. Sufãrmai puþin de imensa distanþã care mã desparte deînþelegerea totalã a muzicii, decât mã bucur depaºii pe care îi fac spre ea.

Oleg Garaz: Este evident cã muzicologia stã dreptposibilitate ultimã de legitimare ºi fundamentare a inte-gritãþii pe care o poate avea o conºtiinþã creatoare în zonafenomenului ºi practicilor muzicale. În acest sens mode-lele abundã: A. Schönberg, P. Hindemith, O. Messi-aen, R. Wagner, Y. Xenakis, P. Boulez, E. Denisov, A. Schnitke, toþi compozitori, toþi cu lucrãri, studii, tra-tate muzicologice solide. Mult criticatã pentru statutulsãu de disciplinã „pur“ teoreticã, muzicologia reprezintãînsã acea posibilitate unicã de a da sens, valoare, de aconserva ºi perpetua în sensurile ei cele mai profundeacea „efemeridã“ care este opera muzicalã. Cum vãreprezentaþi Dvs. aceastã stare de lucruri?

László Ferenc: Din punctul de vedere al cu-noaºterii creaþiei lor, textele lãsate de marii numiþide dv. sunt lecturi obligatorii. Adesea, compozi-torii au reuºit sã abordeze ºi probleme care depã-ºesc problematica creaþiei lor ºi sunt susceptibile

de o generalizare relativ largã. Dar, în oglinda ex-perienþei mele, scrierile lor nu sunt „lucrãri, stu-dii, tratate muzicologice solide“. Pentru muzico-logie, ele sunt ºi rãmân documente privind gân-direa respectivilor, care pot fertiliza gândireaomului de ºtiinþã, dar care trebuie tratate cu pru-denþã ºi criticã. Bunãoarã, mulþimea de autoexe-geze ale lui Wagner este concludentã, întâi ºiîntâi, pentru personalitatea lui de maniac egola-tru. Ceea ce a scris a constituit legitimarea ºi fun-damentarea epocalei sale creaþii literar-muzicale –pentru el, nu pentru posteritate! Dacã aº vrea sãîntreprind studii wagneriene (ceea ce nu am sãfac, arta lui de maturitate fiindu-mi, cultural, to-tal strãinã), aº începe prin a citi scrierile lui Dahl-haus ºi Deathridge, muzicologi contemporanicare cunosc temeinic textele wagneriene, dar,cunoscând tot aºa de bine ºi creaþiile sale artisticeºi, având ºi o solidã disciplinã ºtiinþificã, nu se su-pun hipnozei lor, ci dimpotrivã. Deathridge are oobservaþie pe care o citez din memorie, dar rãs-pund pentru fidelitatea de fond a citatului: pentrua înþelege scrierile lui Wagner trebuie sã-i cunoºticreaþia artisticã, dar scrierile sale nu te ajutã sã-icunoºti arta. Eu iubesc uvertura la Rienzi , operaromanticã Tannhäuserºi îngenunchez în faþa pre-ludiului la Tristan ºi Isolda, dar, exceptând anii detinereþe, când am citit cam tot ce mi-a trecut prinmânã, „muzicologul“ Wagner pentru mine nuprea mai existã. Vã mai dau un alt exemplu.Cartea lui Hindemith Johann Sebastian Bach, einverpflichtendes Erbe – versiunea redactatã a unuiamplu discurs pe care compozitorul l-a rostit în1950, la aniversarea a 200 de ani de la moarteapredecesorului – este unul dintre cele mai fru-moase texte dedicate vreodatã lui Bach. Dar,citindu-l, am avut revelaþia cã portretul bãtrânu-lui Bach, însingurat printre compozitorii contem-porani ºi „depãºit“ de „progres“, continuatorulunor tradiþii care par sã-ºi piardã actualitatea, esteun autoportret disimulat. În 1950, când Hinde-mith avea 55 de ani, apãruse deja cartea Philo-sophie der neuen Musik de Adorno, Biblia „progre-siºtilor“, ºi exista deja un segment al publiculuiavizat care, spunând „muzicã nouã“, se gândea lacompoziþiile recente ale lui Boulez, Cage, Varèse,Maderna, Feldman ºi Nono, Hindemith, copilteribil în perioada de tinereþe, deºi activ încã,rãmânând pentru din ce în ce mai mulþi o figurãreprezentativã a creaþiei muzicale nu din prezent,ci din trecutul recent. Citiþi cartea paralel cu bio-grafia lui Hindemith ºi spuneþi-mi dacã vi se parecã exagerez! În temeiul unor asemenea experien-þe, pânã una-alta, deºi accept existenþa unorexcepþii, afirm cã, în majoritatea cazurilor, com-pozitorul-muzicolog scrie pro domo. Unii mãrtu-risit (cât de modest este titlul cãrþii lui Messiaen:Tehnica limbajului meu muzical !), alþii disimulat.Aceasta este valoarea ºi scãderea cãrþilor sale.

Criticile aduse muzicologiei „pure“ – adicãautonome – sunt inepþii. Este dreptul fundamen-tal ºi obligaþia de onoare a oricãrei ºtiinþe sã sestrãduiascã sã se purifice, pânã la limitele disponi-bilitãþii slujitorilor ei, pentru a deveni ea însãºi,atât ca obiect, cât ºi ca metodã de cercetare. Cucât devine mai „purã“, cu atât va fi mai eficientã ºimai fertilã colaborarea interdisciplinarã a muzi-cologiei cu celelalte ºtiinþe. Nu numai muzicolo-gia, ci ºi toate ramurile ei vor sã devinã „pure“.Aceastã tendinþã este salutarã. Cu cât vor fi maiemancipate disciplinele ºi subdisciplinele, cu atâtva fi mai substanþial aportul lor la primenireamuzicologiei generale. Printre maeºtrii care mi-au înrâurit gândirea muzicologicã îl socotescºi pe regretatul ornitomuzicolog Szøke Péter, unom de ºtiinþã extrem de modest, dar de o cu atâtmai mare anvergurã, care poate fi bãnuit a fi fostun geniu al disciplinei pe care ºi-o edificase dintemelii ºi a înãlþat-o la cote de prea puþini atinse.Pornind de la culegerea, observarea ºi analiza cân-tãrii pãsãrilor, a ajuns la generalizãri estetice careprivesc însãºi definiþia muzicii. A fost un ultra-specialist, care toatã viaþa lui lungã s-a ocupat,aproape exclusiv, de un singur lucru, cântareapãsãrilor. Dar s-a ocupat de ea ca un muzicologde o formaþie foarte solidã, ca unul care ºtie sãrespecte disciplina ºi metoda ºtiinþificã.

Nu sunt de acord cu prezumþia dv. potrivitcãreia opera muzicalã ar fi o efemeridã. Sã fieclar: independent de exegeþi ºi hermeneioni,capodopera muzicalã, care meritã acest calificativ,este eternã. Muzicologia nu-i „dã“ sens, doar sestrãduieºte sã-i descifreze sensul, mãcar parþial.Pentru mine, acestea sunt postulate, asupra cãroranu port discuþii.

Îmi permiteþi ca, în loc de a pleda cu argu-mente, sã vã povestesc ceva din viaþa mea? Prinanii ’70, am suferit de o bronºitã cronicã, urmarea faptului cã în tinereþe fumasem. Medicii au fost

interviu„Trecutul este inepuizabil –ºi mereu nou, imprevizibil“

n László Ferenc

În 13 decembrie 2002 prof. univ. László Ferenc a fostdecorat cu Crucea de Onoare pentru merite în ºtiinþã ºiartã, distincþie acordatã de cãtre preºedinþia Austriei.Într-o atmosferã solemnã, în Sala Studio a Academieide Muzicã „Gh. Dima“, ordinul a fost înmânat decãtre Excelenþa Sa, ambasadorul Austriei la Bucureºti,

domnul Christoph Zeileissen. Profesorul László Ferenceste primul cetãþean român care primeºte o asemenea dis-tincþie, semn al aprecierii meritelor sale în activitateaºtiinþificã ºi, într-un sens mai larg, cultural-artisticã, pe care o desfãºoarã ºi la ora actualã.

Profesorul László Ferenc ºi muzicologul Oleg Garaz

Shakespeare ºi Flaubert s-au transformat în praf ºi pulbere,

dar Hamlet ºi Doamna Bovary trãiesc!

„„


alarmaþi ºi m-au tratat cu de toate, de la soluþie desare amarã injectatã intravenos pânã la produse dehidrocortizon. Am fost trimis ºi la mare, de maimulte ori pe an, inclusiv iarna, pentru a face gar-garã cu apã de mare. Am petrecut odatã la Man-galia trei sãptãmâni superbe de decembrie, aproa-pe singur în hotel, coborând zilnic de cinci ori, înpalton, prin zãpadã, pânã la mal, pentru a-mi clãtinãrile ºi gâtul cu apa de mare „vie“. În aceste treisãptãmâni premergãtoare solstiþiului de iarnã, nuam citit altceva decât cele patru mari culegeri decolinde româneºti: Bartók, Breazul, Cucu, Drã-goi. Mai puþin le-am studiat decât le-am „trãit“,vorba lui Celibidache. Mai fãceam ºi plimbãri lavestigiile Callatisului. Pornind de la prezumþiapotrivit cãreia stratul arhaic al melodiilor de co-linde româneºti este precreºtin (lucru greu de do-vedit negru pe alb, dar în care cred), le-am spusresturilor de construcþii romane (puteam sã staude vorbã liniºtit cu ele, nu m-a auzit nici un om):vedeþi voi, rãmãºiþe ale unor palate, fãcute dinpiatrã ºi marmorã, ce s-a ales din voi: ruinã pesteruinã ºi câte un stâlp izolat! Dar aceste melodii pecare vi le cânt, imateriale, plãmãdite numai dinsuflet ºi expresie ºi simþ pentru frumos, dãinuie!Fireºte, relatez aceastã anecdotã doar pentru ailustra felul meu de a „trãi“ perenitatea valorilormuzicale ºi de a mã bucura de ea. Mai am o po-vestire, ceva mai apropiatã de ºtiinþã. În tinereþeamea, a apãrut epocalul tratat de esteticã muzicalãal lui Ujfalussy József, Imaginea muzicalã a realitãþii.Dupã cartea Sofiei Lissa, Probleme ale esteticii muzi-cale, o aplicare cam dezgustãtoare asupra muzicii ateoriei lui Stalin despre lingvisticã, aceasta a fost,în lagãrul comunist, cea de a doua importantãîncercare de a împãca capra cu varza: un tratat deesteticã muzicalã marxistã – mult mai departe demarxism ºi mult mai aprope de esteticã decâtcartea predecesoarei poloneze. Întâlnindu-l recentpe domnul Ujfalussy, care, în cel de al nouãleadeceniu al vieþii sale, este încã o prezenþã foarteactivã în lumea muzicologicã, l-am întrebat cemai scrie. Mi-a vorbit de o carte nouã despreDebussy. Atunci l-am întrebat: dar în esteticã?Mi-a rãspuns scurt: Muzica ca realitate. (Scuzepentru cacofonie, dar am vrut sã redau titlul în-tr-o traducere absolut fidelã!) Am amuþit. Oul luiColumb: Shakespeare ºi Flaubert s-au transfor-mat în praf ºi pulbere, dar Hamlet ºi DoamnaBovary trãiesc! O fi reflectând piesa coralã Aveverum corpus de Mozart elemente ale realitãþiisocial-politice din anul 1791, sfârºitul iozefinis-mului, religiozitatea lui Mozart, ataºamentul sãufaþã de prietenul Stoll de la Baden bei Wien, pen-tru care piesa a fost compusã, posibilitãþile mo-deste ale corului bisericii catolice din Baden etc.etc., dar ea ca realitate, prezentã de secole înconºtiinþa lumii culte, ea este mult mai presus deaceste elemente de realitate de altãdatã, moarte.Era cât pe aci sã-l îmbrãþiºez pe domnul Ujfalus-sy. Aºtept cu nerãbdare apariþia cãrþii sale, pe caream s-o citesc cu nesaþ, deºi, precum am mãrtu-risit deja, esteticã nu prea mai citesc.

– În comunitatea muzicalã clujeanã, dar ºi în plannaþional, este cunoscutã preocuparea Dvs. pentru creaþialui Mozart. În zona creaþiei mozartiene aþi oferit o mul-titudine de modele conceptuale de reprezentare hermene-uticã (structural, dar ºi valoric) a acesteia. Impresioneazãatât devotamentul faþã de aceastã tematizare, cât ºi capa-citatea de a ridica la nivelul atenþiei publice noi ºi noiaspecte ale unei personalitãþi creatoare, a cãrei muzicã estetotuºi intens cercetatã pe plan mondial. Mai mult, aþiorganizat ºi susþinut timp de zece ani desfãºurarea la Cluja Festivalului Mozart, ani în care aceastã acþiune cultu-ralã a cãpãtat o autoritate binemeritatã chiar dincolo dehotarele þãrii. Care sunt motivaþiile acestui devotament,

care, vreau sã cred, nu rezidã doar într-o fascinaþie faþã de solaritatea atât de orbitoare a ludicului Wolfgang?

– Ca sã încep cu sfârºitul întrebãrii: ce ar fi sãretractaþi locuþiunea „ludicul Wolfgang“? Nu cu-nosc un compozitor mai universal decât a fostMozart. Ca atare, el a integrat în opera sa ºi ceeace dv. numiþi „ludicul“. (Cunosc ºi eu aceastã ca-tegorie esteticã, dar nu operez cu ea în scrierilemele.) A evidenþia aceastã trãsãturã a personalitã-þii sale drept ceva primordial sau chiar definitoriueste mai mult decât o greºealã: un pãcat. „Wolf -gang“ a fost ºi unul dintre compozitorii cei maisublimi ºi gravi ai istoriei muzicii!

Trecând la miezul întrebãrii dv., voi face ºi euo distincþie între cercetãrile mele muzicologice ºistrãdaniile mele de a-l face cât mai cunoscut pecel Incomparabil. (Vã daþi seama cât de caraghiosaº apãrea în ochii cititorilor dv. vorbind despre„popularizarea“ lui Mozart!)

La începutul anilor ’70, am publicat, în volu-mele Studii de muzicologie de la Bucureºti, precumºi în Studia muzicologica de la Budapesta ºi în Mo-zart-Jahrbuch de la Salzburg, câteva scrieri privindunele specii ale muzicii de camerã ºi unele cazurimai deosebite de formã de sonatã la Mozart. Deºieram, fizic, izolat de marile centre ale muzicolo-giei mondiale, la momentul compunerii acestoraam fost la zi cu documentaþia problemelorrespective ºi am putut sã etalez unele puncte devedere personale, originale. Nu mã ascund dupãdeget: sunt mândru de ele. Vãzându-le tipãrite,am fost în culmea fericirii. Au trebuit sã treacãdouãzeci de ani pânã când m-am trezit asuprarealitãþii cã, deºi incluse în bibliografia mozartianãinternaþionalã, studiile mele nu le citeºte ºi nu leciteazã nimeni. Nimeni! Iatã ce înseamnã, pentruun autodidact ca mine, lipsa unui maestru caresã-mi fi spus din timp cã, în zilele noastre, „a pu-blica“ înseamnã doar a fi prezent masiv în anu-mite publicaþii muzicologice, de rãspândire uni-versalã, dacã se poate, în limbã englezã! Singuramea rãsplatã moralã pentru reuºita de a fi fost laun moment dat nu numai original, dar ºi à jour cumuzicologia mondialã a fost o lucrare de diplomãa unei muzicoloage din Cluj, care a extins asupraunui eºantion mai mare de lucrãri observaþia meaprivind structurile de barform din unele expoziþiide formã de sonatã ale lui Mozart. (Nu o numescaici, deoarece tânãra colegã nu a reuºit sã aducãlucrarea ei la un nivel de a putea fi publicatã.) Înciuda constatãrii acestui eºec general, mai scriu ºiazi studii despre Mozart. În anii din urmã, amelaborat o nouã lucrare, intitulatã „Rondo“, „Ron-dò“, „Rondeau“, „Rondeaux“ ºi „Rondieaoux“ laMozart. Continuând ideea de bazã a volumuluimeu Gen, specie ºi formã în muzica pentru flaut a luiBach, am disociat în creaþia lui Mozart genulrondo de forma cu acelaºi nume. Ea a apãrut dedouã ori, la Iaºi ºi la Budapesta, în românã ºi înmaghiarã. O consider una dintre cele mai buneisprãvi muzicologice ale mele. Sunt conºtient defaptul cã ea nu va deveni cunoscutã în afara celordouã spaþii lingvistice, marginale în contextulmuzicologiei contemporane. Într-un volum co-lectiv al Academiei de Muzicã „Gheorghe Dima“,am publicat o lucrare poate nu mai puþin bunã,intitulatã Melologul, o specie a muzicii dramatice laMozart. Sunt la curent cu bibliografia mozartianãmondialã, care se tipãreºte cu o periodicitate decinci ani la Salzburg (am toate volumele publicatepânã acum); dupã câte am aflat, încã nu a apãrutun alt studiu dedicat acestui subiect extrem de in-teresant. Nu-mi fac nici o iluzie cu privire la vii-torul acestei lucrãri: ea se va menþiona în biblio-grafia mozartianã ºi va rãmâne acolo un „unu“statistic. În volumul omagial Jaap Schröder, pu-

blicaþie a Societãþii Române Mozart, mi-a apãruto contribuþie, Mozart sub semnul idiomaticului, încare lansez conceptul „idiomatic“ drept un con-cept-cheie, comun stilisticii creaþiei ºi stilisticiiinterpretãrii. Ar fi trebuit s-o public în englezã,într-un buletin de muzicologie cotat la bursamuzicologiei internaþionale. Dar este jenant caacum sã încep sã lupt pentru „a ajunge“. La mari-le congrese Mozart nu voi fi invitat nici de acumînainte. Cu toate acestea, Mozart îmi dã de lucruºi acum, nu mai puþin obsedant ca în anii ’70.Observ în muzica sa fenomene pe lângã care nupot trece fãrã a le cerceta, iar observaþiile mele semai pot materializa în studii. Pentru un muzi-colog provincial, preocuparea ºtiinþificã cu imen-sa moºtenire artisticã lãsatã de acest compozitor,model de universalitate, este o necesitate impera -tivã: o apãrare de sine la nivelul conºtiinþei profe-sionale ºi al autoaprecierii.

În ceea ce priveºte ctitoriile mele, SocietateaRomânã Mozart ºi Festivalul Mozart de la Cluj,afirm cã la întemeierea lor am fost mânat de douãmobile convergente, dar foarte diferite. Nici nuºtiu care dintre ele a fost „primul“ ºi care „cel deal doilea“. Poate greºesc când pun în prim-planataºamentul meu mãrturist faþã de Mozart ºi,sigur, greºesc când pomenesc abia în plan secundambiþia mea postrevoluþionarã de a contribui laformarea cât mai multor celule ale unei societãþicivile a României, etatizate fatal de comuniºti.Nu ºtiu dacã îºi mai aminteºte cineva de luãrilemele de cuvânt de la primul congres postrevolu-þionar al Uniunii Compozitorilor, din februarie1990; eu ºtiu cã am trãit momentul cu mare in-tensitate. Nu ºtiu cine îºi mai aminteºte de Juni-mea Muzicalã din România, organizaþie naþionalãcreatã de mine, împreunã cu o mânã de studenþide la Bucureºti, în 1991, care îºi continuã existen-þa azi sub forma Fundaþiei Aperto. Am fost vreoºase ani de zile preºedintele Societãþii de Muzicãa Maghiarilor din România, am iniþiat Fundaþia„Sigismund Toduþã“, care, sub conducerea succe-sivã a unor muzicieni ca Hans Peter Türk, DanVoiculescu ºi Ninuca Oºanu-Pop, este o institu-þie-model, precum ºi Societatea FilarmonicãTransilvania din Cluj, al cãrei preºedinte mai suntºi azi, dar care, de la îmbolnãvirea mea din august2000, practic este condusã de vicepreºedinteleDãian Lung, care îmi fusese cândva elev la muzi-cã de camerã. Deºi Festivalul Mozart de la Clujeste un model al colaborãrii unei asociaþii civilecu instituþii ale statului, înfiinþarea SocietãþiiRomâne Mozart trebuie vãzutã ºi în contextulacestor acte ale civilului antietatist ce sunt. Nuºtiu dacã ºtiþi cã am avut ºi o iniþiativã de anver-gurã internaþionalã: înfiinþarea acelei societãþi deistoria muzicii central- ºi est-europene de pelângã Universitatea Tehnicã din Chemnitz, pecare o conduce strãlucit profesorul Helmut Loosºi care, bucurându-se de sprijinul FundaþieiVolkswagen, a scos pânã acum ºapte volume destudii, a fost ideea mea.

n(Continuare în nr. viitor)

Interviu realizat de OLEG GARAZ

Sufãr mai puþin de imensa distanþã care mã desparte de înþelegerea

totalã a muzicii, decât mã bucur depaºii pe care îi fac spre ea.

„„


C ã femeia are un loc aparte în utopie estede domeniul evidenþei. De la celebraHerland a lui Charlotte Perkins Gilman,

un fel de Shangri-la al nostalgicelor dupã matri-arhat, ºi pânã la Margaret Atwood sau UrsulaLeGuin, cu utopiile lor la frontiera dinspre sci-ence fiction, genul feminin ºi problemele sale auconstituit o preocupare a autoarelor care au abor-dat genul... utopic. Pentru ele, utopia a fost unspaþiu al defulãrilor pentru neîmplinirile lumiireale privind construcþia ºi ierarhia genurilor.Utopia feministã are anumite caracteristici bineexplorate deja de specialiºtii ºi specialistele genu-lui. Potrivit lui Sally Miller Gearhart1, utopia fe-ministã vede bãrbaþii ºi instituþiile masculine caprincipala cauzã a relelor din societate ºi prezintãfemeile cel puþin ca egalele bãrbaþilor ºi singurerãspunzãtoare pentru funcþia lor de reproducere.Pe de altã parte, utopia este prin definiþie nede-terminatã (de niciunde) 2, deci capabilã ºi perfectadaptatã a îndeplini ambiþiile (utopice?!) ale scrii-turii feminine interesate în plãcerile textelor cufinal deschis ºi în spaþiile indeterminate care pre-supun fantastice transformãri ale genului ce arrezulta în apariþia unor societãþi monogene ºiandrogine.

Prin contrast, credem cã ar fi interesant de ur-mãrit (fie chiar ºi schematic) modul în care feme-ia apare într-un spaþiu utopic creat de un bãrbat.Am ales pentru aceastã mostrã analiticã Ceven-gur, spaþiul pretins utopic al lui Andrei Platonov,de fapt, un spaþiu distopic devenit prin condeiulautorului reprezentarea tragicã a unei utopii poli-tice care în lumea realã a vrut ºi pe alocuri încãmai vrea sã se împãuneze, devenind zgaiba durã arealitãþii. Se ºtie cã utopiile ºi distopiile au o preg-nantã funcþie performativã, menitã a incita citito-rul la acþiune. Aceastã incitare se face, potrivit luiPeter Fitting3, printr-un nivel sporit de plauzibili-tate a lumii viitorului evocat ºi prin eficienþa scriiturii.

Eroii lui Andrei Platonov se construiesc pre-cum niºte cavaleri rãtãcitori fugãrind o idee. În-tocmai lui Perceval, ei îºi pãrãsesc mamele, iubi-tele, puritatea ideii îi atrage. Exemplari în acestsens sunt Kopionkin ºi noua lui Dulcinee, RosaLuxemburg. Aceastã fugã de femeie ca realitateplinã ºi deplin justificabilã etic este caracteristicãîntregului spaþiu cevengurian. Femeia este accep-tatã fie în ipostaza idealã, deci acorporalã, desexu-alizatã, de idee sau inspiratoare a ideii, fie detovarãºã androginã, deci tot desexualizatã, fie decorporalitate pãcãtoasã.

Spectacolul halucinant al foametei din primaparte a cãrþii ºi pe care scriitorul pare sã-l fi vãzutpe viu, ca rezultat al politicii de cooperativizareforþatã a agriculturii ºi ca mijloc de distrugerebiologicã a þãrãnimii conservatoare care nu înþele-gea „binefacerile“ noului sistem, are ambiguitateautopiei care se vrea înscãunatã realitate sau a rea-litãþii care depãºeºte limitele normal acceptate deo minte sãnãtoasã, de un sistem acceptabil social.În aceastã parte a cãrþii, în care biologicul primea-zã în forme dintre cele mai agresive, femeia edoar un pântec.

Pe de altã parte, este interesant cã o criticãacerbã a marxismului, sursã a acestei utopii poli-tice care violenteazã realitatea, se face în numeletradiþiei, ceea ce înseamnã printre altele ºi menþi-

nerea relaþiilor tradiþionale dintre sexe. Din acestpunct de vedere, devine semnificativã nu atâtcitirea istoriei reale transpuse distopic de Plato-nov, cât proiectul în numele cãruia se face aceastãcitire a istoriei. Proiectul platonovian leagãmarxismul de feminism. Unul e urmat aproapeautomat de celãlalt. Ambele ideologii sunt aproa-pe la fel de nocive, ni se sugereazã. De exemplu,Cepurnâi este admonestat de Kopionkin cã nu l-acitit pe Marx. „El îºi aminti mobilele de acasã-n curteabãtrânã, de nevastã ºi fu bucuros cã nici acestea nu-lºtiau pe Karl Marx ºi tocmai de aceea nu se despãrþeaude bãrbatul ºi stãpânul lor“ (Cevengur, Bucureºti,Editura Cartea Româneascã, 1990, p. 250).

Pe de altã parte, dorinþa de diferenþã este ucisãîn Cevengur. Comunitatea de ideal sau... înregi-mentare, se pretinde, ar înãbuºi diferenþele degen. Pe de altã parte, Platonov, autorul, este con-vins cã diferenþa e viaþã ºi cã uniformitatea ucide.Cu alte cuvinte, este condamnat androginismulmisogin al utopiei comuniste, dar se menþineteama (ce coincidenþã!) – tot misoginã – de Celã-lalt, de alteritatea femininã. „Sã lãsãm asta deocam-datã, hotãrî Cepurnâi. În femeie tu nu pe tovarãº îlpreþuieºti, ci stihia înconjurãtoare... Sã aduci femei,Proº, dar nu dupã poftã, ci dupã caracteristica socialã.Dacã muierea-i tovarãº – poftim de-o cheamã, dardacã-i invers, goneºte-o cât mai departe de stepã“ (316).

Chiar dacã autorul însuºi pare a-ºi da seamade „adâncimea“ problemei feminine, mult pre-mergãtoare... capitalismului, chiar dacã autorulînsuºi pare a întrezãri continuitatea misoginismu-lui patriarhal chiar ºi sub haina egalitaristã a ideo-logiei socialismului biruitor, problema genului(modul în care bãrbatul ºi femeia sunt construiþicultural ºi social) este abordatã de Platonov întermenii tradiþionali care încalcã premisele uma-niste pe care el însuºi le afiºeazã. „ Jeev nu maiinsistã pentru cã oricum socialismul se înfãptuise ºi maiîncolo se vor descoperi ºi femei, fie ele chiar tãinuite subînfãþiºarea de tovarãºe. Mai departe nici chiar Cepurnâinu putea înþelege în ce ar consta caracterul dãunãtor alfemeilor în socialismul de început, din moment ce femeiaar fi sãracã ºi tovarãºã... pentru viaþa cevenguranãlumeascã femeia era acceptabilã într-o formã severã ºiumanã, ºi nu în deplina ei frumuseþe, care nu este oparte constitutivã a comunismului; frumuseþea naturiifeminine existase ºi în condiþiile capitalismului, aºa cumexistaserã în acele condiþii ºi munþi, ºi stele, ºi alte eveni-mente neomeneºti“ (316). Cu alte cuvinte, coordo-nata de gen a criticii marxismului, aºa cum este eaconstruitã în variantã platonovianã, încalcã mizaumanistã a criticii sistemului totalitar bazat pemarxism, deoarece reia cliºeele patriarhiei multanterioare încercãrilor de a aduce în realitateutopia comunistã. Platonov nu este în stare adepãºi aceastã contradicþie, deºi e mereu pe punc-tul de a o face.

Pentru un personaj precum Cepurnâi, femeiaeste aptã doar pentru tovãrãºie. Cepurnâi „ cunoºteanumai dezmierdarea de clasã, nicidecum pe cea de fe-meie“ (317). Ironia este cuceritoare, dar femeiarãmâne totuºi Celãlalt. Femeia este asimilatã – nuîntâmplãtor – forþelor ispititoare ale capitalismu-lui, forþelor care vor sã te abatã de la calea dreaptãa comunismului. Însemnele burgheze sunt pusealãturi de cele feminine – nu întâmplãtor. De lacapitalism la marfã este doar un pas. Or, în ac-cepþia tradiþionalã patriarhalã femeia este tocmai

materia pãcãtoasã ºi ale ei ispite. Andrei Platonovabhorã uniformitatea androginã ºi sterilã reco-mandatã de dogma comunistã utopicã, dar, sur-prinzãtor, femininul este folosit în accepþiiletradiþionale, care continuã deci, la modul simbo-lic, forme de aservire ºi subordonare pe care, pro-gramatic, autorul le condamnã sub semnul opo-ziþiei faþã de totalitarismul roºu.

Comunitatea este valoarea supremã, chiar curiscul distrugerii intimitãþii ºi a unicitãþii persoa-nei, care persoanã nu poate fi decât de sex mas-culin ºi care, de fapt, nu e o individualitate pro-priu-zisã, ci mai degrabã un adjuvant al desfãºu-rãrii de idei, o mirodenie a mesajului. Personajeledeclarã ritos cã: „noi de sentimente în comun avemnevoie, nu de artã“ (327), deoarece comunismul„este sentimentul reciproc al maselor“ (332).

Cu aparentã lipsã de prejudecãþi... tovãrãºeas-cã, în Cevengur sunt aduse niºte prostituate:„tovarãºe cu o constituþie deosebitã“ care-ºi vor gãsifericirea alãturi de „tovarãºii bãrbaþi“ (454). Even-tualele iluzii ale cititorului (cititoarei) iniþiat(e) în meandrele criticii de gen se risipesc rapid, înciuda irezistibilului apel la fericire al discursuluinarativ. Femeia cevengurianã este ori irealã prinidealizare, ori cufundatã în propria ei corporali-tate: „dincolo de pielea ei pentru femeie începe o lumestrãinã“ (455). În aceste condiþii, nu e de mirare cã„femeile aduse îºi aleg bãrbaþi bãtrâni care doresc doarsomn ºi cãldurã“ (457). Pântecul revine ca o obsesieîn spaþiul utopic platonovian. Cepurnâi crede cãîn Cevengur femeile se vor simþi ca „într-o burtãcaldã, or sã se împlineascã repede ºi doar pe urmã or sãse nascã pe de-a-ntregul“. Deoarece în Cevengur„oamenii existã unul pentru altul doar ca idee“ (462),spiritul nu pare a avea vreun lãcaº trupesc, iarcorporalitatea platonovianã este cu precãdereîntrupatã de femeie. Nu e de mirare deci cã fe-meia este ea, în primul rând, alungatã din acestrai masculinizat care este raiul comunist în utopiacevengurianã. Acesta este ºi punctul în careautorul dã mãsura inconsecvenþei criticii sale autopiei comuniste. ªi dacã, aºa cum spune JeanPfaelzer 4, „Utopia ne ispiteºte ca evocare a dorinþeipolitice“, la scarã microsocialã dorinþa politicã a luiAndrei Platonov nu pare sã fi evoluat prea multde la cea a patriarhilor biblici.

Toate sã se schimbe, primesc, dar cu femeia sã nu serevizuiascã mai nimic.

n

NOTE

1. Apud LIBBY FALK JONES ºi SARAH WEBSTER GOODWIN

(ed.), Feminism, Utopia, and Narrative , Knoxville, TheUniversity of Tennessee Press, 1990, p. 116.

2. JEAN PFAELZER, „Response“, în LIBBY FALK JONES ºi SARAHWEBSTER GOODWIN (ed.), op. cit., p. 191-208.

3. PETER FITTING, „Recent Turn from Utopia in Recent Fe-minist Fiction“, în LIBBY FALK JONES ºi SARAH WEBSTER

GOODWIN (ed.), op. cit., p. 141-158.4. JEAN PFAELZER, op. cit., p. 199.

Cevengur la femininn Mihaela Mudure

rãstãlmãciri


L a nivel planetar ºi naþional, premiile litera -re sunt în egalã mãsurã prilej de consacrareºi de contestare, nefiind exclus ca polemica

stârnitã în jurul lor sã reþinã uneori atenþia opi-niei publice în mai mare mãsurã decât perso-nalitatea autorului laureat sau valoarea esteticã acãrþii premiate. Premiul Nobel – care a impusatenþiei sceptice a lumii literare tot felul de autoride raftul al doilea, dând posibilitatea alcãtuiriiunei impresionante liste a refuzaþilor (de la Tol-stoi la Graham Greene sau Vargas Llosa), evidentmult mai credibilã din punct de vedere valoric –bate toate recordurile în aceastã privinþã. În Rega-tul Unit, þarã în care se citeºte enorm ºi se publi-cã în consecinþã – circa patru mii de romane pean – premiile literare nu au avut multã vreme im-portanþa de care se bucurã în alte þãri. De altfel,deºi relativ numeroase – multe cotidiene ºi-auinstituit propriile distincþii – ele nu excitã opiniapublicã în mãsura în care o fac în Franþa sau Ita-lia, nici nu-i conving neapãrat pe nãzuroºii criticide la Times Literary Supplement, Spectator sau Lon-don Review of Books de valoarea literarã implicitã acãrþii vândute cu o cununiþã. Tirajul totuºi creºte,aºa cã din punct de vedere comercial ºi Bookeruleste un succes, aºa cum sunt suratele lui din alteþãri, Goncourt, Strega, Planeta, Femina etc.

Pe piaþa englezã a cãrþii, premiul Booker nuare totuºi nici un concurent credibil, deºi existã ºi alte premii, atât pentru „literatura popularã“(the W.H. Smith Literary Awards), cât ºi pentrucea „de elitã“ (Premiul Somerset Maugham,Premiul Hawthorden, Premiul Whitbread). Odatã pe an deci, el provoacã înviorarea rubricilorsau paginilor literare ale diverselor publicaþii(prin tradiþie, în special pe cele ale ediþiilor dumi-nicale), constituind ºi pretextul unor treceri în re-vistã mai mult sau mai puþin responsabile atât aleproducþiei romaneºti a anului respectiv, cât ºi aleistoriei premiului însuºi. Cu toate cã este relativnou, fiind decernat abia de circa 25 de ani, Boo-kerul a devenit, aºadar, dacã nu un indiciu deconsacrare esteticã sigurã, cel puþin un momentintrat în calendarul de evenimente mondene alnaþiunii. Trebuie spus, de asemenea, cã este greude gãsit o alegere a laureatului contestabilã întotalitate: în general, Premiul Booker a fost atri-buit unor cãrþi bune sau foarte bune ale unor au-tori respectabili, de la William Golding la IrisMurdoch, de la A.S. Byatt la Margaret Atwood(iatã cã nu-l putem acuza de ºovinism masculin),de la Michael Ondaatje sau J.M. Coetzee la IanMcEwan. Tot atât de adevãrat este cã s-a înregis-trat de puþine ori o unanimitate sau cvasiunani-mitate a juriului privind cartea premiatã ºi cã de-seori romanele ieºite pe locul al doilea sau al trei-lea pe celebra „listã scurtã“ de ºase titluri s-au do-vedit a fi mai rezistente în timp. Aºa cum arãta unmembru al juriului, romancierul Russell CelynJones, în The Observer, rolul Premiului Bookereste de a atrage atenþia asupra ºi a aduce noi citi-tori unor romane ‘literare’ care, altminteri, aravea mult de luptat, cu ºanse mici de supravieþui-re, pe o piaþã dominatã de literatura comercialã.

Poate de aceea peripeþiile atribuirii PremiuluiBooker pe 2002 au fãcut sã curgã ceva mai multãcernealã tipograficã. Începând cu acest an, pre-miul ºi-a schimbat denumirea, devenind „Man-Booker Prize“, în urma preluãrii lui de cãtreGrupul de Investiþii Man, care i-a ridicat valoareapânã la 50.000 de lire sterline. Din cele 130 de

romane propuse primului scrutin – despre careRussell Celyn Jones se plângea cã nu sunt decât„o fracþiune“ din proza interesantã a anului,temându-se cã unele cãrþi bune ar fi putut scãpaprintre ochiurile plasei! (puþin probabil, totuºi) –au fost reþinute pentru lista scurtã urmãtoarele:Unless, de Carol Shields, Family Matters, de Ro-hinton Mistry, Dirt Music , de Tim Winton, Fin-gersmith de Sarah Waters, The Story of Lucy Gault,de William Trevor, Life of Pi, de Yann Martel.Presa a remarcat în treacãt inferioritatea în care seaflã autorii englezi, romanele de pe lista scurtãfiind semnate de trei canadieni, un australian, unirlandez (superbul romancier ºi nuvelist WilliamTrevor, care, iatã, a pierdut din nou prilejul de a-ºi adjudeca Bookerul) ºi o singurã englezoaicã,Sarah Waters. Oricum însã, competiþia este des-chisã tuturor scriitorilor de limbã englezã din þã-rile Commonwealthului ºi din Republica Irlanda,printre câºtigãtori numãrându-se Keri Hulme din

Noua Zeelandã, Ben Okri din Nigeria, canadia-nul Michael Ondaatje, australianul Peter Carey,britanicul de origine japonezã Kazuo Ishiguro.

Dupã cum se ºtie, premiul a luat ºi de data asta,ca ºi acum doi ani (Margaret Atwood, The BlindAssassin), drumul Canadei, câºtigãtorul fiind, cuºase voturi contra unul, Yann Martel, cu Viaþa lui Pi.Fiu de diplomat ºi globe-trotter, cu antecedentescriitoriceºti modeste, autorul a investit mult timpºi muncã în conceperea ºi scrierea acestui romanalegoric, un fel de repovestire a legendei biblice aArcei lui Noe, din prisma postmodernitãþii, în carese leagã, cu suficientã mãiestrie, firele unei intertex-tualitãþi ce duc de la Odiseea, paradigma tuturornaraþiunilor de cãlãtorie, la Naraþiunea despre ArthurGordon Pym, la Robinson Crusoe sau chiar la PincherMartin al lui W. Golding. Folosind modalitãþile rea-lismului magic, Martel creeazã, în fond, o parabolãintegratoare despre viaþã ºi credinþã (protagonistul,Pi, un bãiat de numai 16 ani, a fost convertit la treireligii, iar spiritualitatea lui se revendicã de la creºti-nism, hinduism ºi islamism), despre tenacitate,înfrãþire ºi duºmãnie, folosind matricea romanului

spectaculos de aventuri, dar înclinând balanþa sprefilosofie, meditaþie religioasã ºi poezie, în aºa felîncât Margaret Atwood putea observa cã Martel arealizat o carte de aventuri pentru tineret, adresatãadulþilor. În roman se nareazã cãlãtoria întreprinsãde acest Everyman cu numele Pi, împreunã cufamilia sa ºi cu animalele din grãdina zoologicã a tatãlui, pe o ambarcaþiune ce strãbate Pacificul, îndreptându-se din India spre Canada. În urmaunui naufragiu, bãiatul rãmâne singur cu animaleleîn barca de salvare, iar pânã la urmã trebuie sã îm-partã acest minuscul spaþiu de supravieþuire numaicu tigrul Richard Parker (un Shere Khan mai înþe-legãtor…) ºi sã înveþe (învãþând-o ºi pe fiarã) cumsã convieþuiascã ºi sã se sprijine reciproc. Supravie-þuirea lui se datoreazã în egalã mãsurã voinþei ºicredinþei în divinitate. Trama narativã este îmbogã-þitã cu digresiuni filosofice ºi religioase, dar ºi cunumeroase amãnunte tehnice ºi explicaþii punc-tuale, modelul structural fiind probabil cel al marelui roman al mãrii intitulat Moby Dick.

Comentariile despre opþiunea juriului nici nuse încheiaserã când din Rio de Janeiro a venit ves-tea cã romancierul brazilian Moacyr Scliar (ce nu-me!), autor, în 1981, al unui roman-parabolã intitu-lat Max ºi pisicile, în care de asemenea un bãiat (dedata asta nu indian, ci evreu) supravieþuieºte în-tr-un naufragiu ºi trebuie sã împartã barca de sal-vare cu o panterã neagrã (o Bagheera mai rea), îlacuzã pe Martel cã i-a furat ideea. Martel citisedespre romanul lui Scliar, pe care îl ºi pomeneºte laun moment dat în Viaþa lui Pi, mulþumindu-i brazi-lianului pentru „scânteia de viaþã“. Scliar a rãmasrezervat: „Într-un fel, mã simt flatat cã un confrate mi-aconsiderat ideea atât de bunã, dar, pe de altã parte, el afolosit-o fãrã a mã consulta sau a mã informa mãcar. Oidee constituie proprietate intelectualã“, a spus el într-uninterviu telefonic citat de International Herald Tri-bune. Un detaliu interesant este implicarea înaceastã afacere a unui mare scriitor american, JohnUpdike, de cãtre care Martel susþine cã ar fi fostsemnatã recenzia cãrþii lui Scliar cititã de el în TheNew York Times Book Review. Or, recenzia nu segãseºte în arhiva electronicã a revistei, iar Updikeneagã cã ar fi citit Max ºi pisicile. Oricum, Martel nua citit cartea lui Scliar ºi asemãnãrile dintre celedouã romane se limiteazã la cadrul general alpoveºtii, cel al brazilianului fiind considerat o ale-gorie politicã, iar al canadianului fiind îmbibat dereligie. Se pare cã ceea ce l-a ofensat pe Scliar a fostafirmaþia neglijentã ºi nerespectuoasã a lui Martel,cum cã ar fi fost pãcat sã lase ca o idee strãlucitã sãfie ruinatã de un scriitor mai slab. Scliar – aflãmdin articolul lui Larry Rohter din International He-rald Tribune – a scris 16 romane, a fost distins cupremii naþionale ºi internaþionale, se bucurã de unloc onorabil în ierarhiile literare braziliene, iarópusul sãu Centaurul din grãdinã se numãrã printrecele mai bune 100 de romane evreieºti. Lumea lite-rarã brazilianã ia aceastã întâmplare ºi drept un nouexemplu al marginalizãrii culturale a Braziliei, acãrei literaturã, deºi poate rivaliza cu oricare alta, nu este recunoscutã pe baza meritelor proprii, cidevine obiect de atenþie numai cu prilejul unorasemenea incidente extravagante.

Nu se ºtie cum se va încheia disputa, dacãavocaþii autorului brazilian vor recurge sau nu laprocese. Prima consecinþã este cã editorul brazi-lian al lui Scliar, Companhia das Letras, a renun-þat la intenþia exprimatã iniþial de a cumpãra copy-right-ul pentru traducerea cãrþii lui Yan Martel.

n

Premiul Booker – conexiunea brazilianãn Virgil Stanciu

meridian britanic

Jean Ricart (Spania)


Nu am crezut niciodatã cã între creatoriide spectacole ºi critici ar exista raporturide adversitate profundã. Îi leagã o com-

plementaritate mai temeinicã decât relaþiile lorpunctuale sau decât supãrãrile vremelnice, de o ziori de o sãptãmânã. Am zâmbit întotdeauna cuînþelegere prieteneascã atunci când am citit pringazete interviuri ale unor artiºti mai mult sau maipuþin importanþi ce declarau cu candoare cã ei nucitesc cronicile ori se întrebau maliþios: „Dar avem noi oare criticã dramaticã?“ ªi asta pentru cã,vizitându-i acasã pe numeroºii mei prieteni ac-tori, regizori ori scenografi, mi s-a întâmplat denenumãrate ori sã zãresc locuri tainice unde eraucu grijã pitite dosare ce colecþionau extrase dincronici, unele apãrute în ziare dintre cele maineînsemnate. Am înþeles relaþia dintre critici ºicei ce ne dãruiesc spectacole ca pe una deopotrivãde contrarietate ºi inseparabilitate. Tocmai intimi-tatea acestei relaþii explicã specificitãþile delocmaligne ale criticii teatrale româneºti. La noi, niciun critic nu se sfieºte ca, dupã premierã, sã steade vorbã cu actorii ori cu regizorul, sã încerce sãle afle opiniile, ba chiar sã ia parte la tradiþionalaagapã prieteneascã. La noi se organizeazã colocviiºi discuþii unde, cu sau fãrã analgezice, se schim-bã pãreri, se emit judecãþi, se fac luãri de puls.ªtiu cã în Statele Unite, bunãoarã, e altfel. Cutotul altul e acolo ºi statutul criticului. PesteOcean, o cronicã negativã poate duce la scoatereade pe afiº a unui spectacol în care s-au investittimp ºi bani. La noi, lucrurile stau niþeluº altfel,chiar dacã nu suntem în situaþia „câinii latrã, cara-vana trece“. Dar nu cunosc nici mãcar un singurexemplu de montare casatã în urma vreunui arti-col de presã defavorabil.

Iatã de ce cred cã misiunea criticului de teatruromân este aceea de a decela creaþia autenticã deexhibiþionismul sterp, inovaþia realã de datul cutifla, explorarea ºi identificarea unor noi mijloacede expresie teatralã de impostura cu panaº. Ca unulcare nu doar scriu despre teatru, ci mai ºi citescceea ce scriu confraþii mei, am toate motivele sãafirm cã cei mai mulþi sunt probi ºi exprimã înpagini de ziar ori de revistã ceea ce gândesc cu ade-vãrat. Nu li se potriveºte deloc diatriba lansatã odi-nioarã de unul dintre fraþii Goncourt, care zicea cã„citind ziarele sunt izbit de senilitatea ideilor ºi a doctrine-lor în mintea criticilor dramatici; printre domnii aceºtia s-amenþinut, în modul cel mai ortodox, cultul modei vechi“.Ba aº zice cã acum la noi lucrurile stau exact inversºi inovaþia e încurajatã. Cunosc numeroºi colegicare ºi-au fãcut un punct în programul lor profe-sional de a urmãri cu consecvenþã noul, fãrã ca prin aceasta sã-l cauþioneze indiferent de valoare.Exemplul l-a dat odinioarã Valentin Silvestru, careera oricând gata sã se urce în primul tren ori înprimul avion spre a vedea premiera unui nou-venitîn arta teatrului care dãdea semne cã promite. I-aîncurajat pe Alexandru Dabija, Victor Ioan Frunzã,Dominic Dembinschi, Alexandru Darie, dar le-a ºiamendat erorile. A dat verdicte clare, dar nu a pro-nunþat niciodatã sentinþe definitive. La rândul sãu,Ion Cocora a fost principalul martor al deveniriiartistice a legendarului Aureliu Manea, iar cine vreasã aibã o imagine despre cine a fost cu adevãratcelebrul regizor trebuie obligatoriu sã consultecolecþia Tribunei. Pe vremea când Mihai Mãniuþiuera în cãutarea propriei identitãþi, scria cãrþi remar-cabile, dar fãcea spectacole ce suportau destuleobservaþii, Natalia Stancu l-a încurajat, înfrun-tându-i pe toþi cei care, cu nedisimulatã maliþie,

îi recomandau marelui regizor de azi sã se lase demeserie ºi sã se apuce de teatrologie. A venit anto-logicul Antoniu ºi Cleopatra din 1988 de la Naþio-nalul clujean, de la care a început cu adevãrat carie-ra regizorului. Exemplele ar putea continua. Azi,Alice Georgescu se poate mândri cã l-a descoperitpe regizorul Bocsárdi László, care face minuni laTeatrul „Tamási Áron“ din Sfântu Gheorghe, ulti-ma dintre ele numindu-se Romeo ºi Julieta. MarinaConstantinescu urmãreºte constant tinerele genera-þii de actori ºi regizori, prezenþa ei în juriul de se-lecþie al Galei Tânãrului Actor , alãturi de regizoareaSanda Manu, fiind o garanþie cã impostura a foststopatã sã se manifeste în plinã varã la Mangalia.Cristina Modreanu sau Sebastian Vlad Popa se simtsolidari cu generaþia lor, o solidaritate pe care însã oînþeleg nu ca pe o cauþionare necondiþionatã, ci cape o camaraderie care-þi dã dreptul, ba chiar teobligã sã-i spui celui aflat alãturi de tine cã nu totce face e nimbat, cã mai ºi greºeºte.

Cred în criticul camarad tot la fel cum nu cred încriticul fan. Împãrtãºesc opinia lui E. Lovinescupotrivit cãreia „critica este... ºtiinþã, istorie, poezie“ ºicred, asemenea lui Jean Starobinski, cã critica aretrei momente – „simpatia spontanã, studiul obiectiv ºireflecþia liberã“. Tocmai reflecþia liberã e cea de naturãsã-l îndrume pe criticul autentic sã amendeze ne-împlinirile ori falsurile pe care nu sunt scutiþi sã lecomitã nici chiar marii artiºti. I-am apreciat pe aceicolegi care au scris ceva mai rezervat (adicã au emisºi rezerve) faþã de Hamlet-ul din anul 2000 de la„Bulandra“, care, deºi semnat de Liviu Ciulei, nu afost fãrã cusur. Nu pot înþelege salvele de entuzi-asm cu care a fost primit spectacolul Intrusa, însce-nat la Teatrul de Stat din Oradea de Mihai Mãniu-þiu, unde niºte elemente de poeticã teatralã auten-ticã, ce-l individualizeazã pe regizor încã de la Sãp-tãmâna luminatã, au cam alunecat spre manierã. Ne-îndoielnic, Intrusa e un spectacol elitist. Nu dispre-þuiesc elitele tocmai pentru cã împãrtãºesc opinialui Andrei Pleºu potrivit cãreia „a dispreþui elitele în-seamnã a dispreþui superlativul “. Numai cã aici prearepede s-a dorit sã se ajungã la superlativ, omi-þându-se cã teatrul înseamnã construcþie etapizatã.În etapa actualã pe care o parcurge teatrul orãdean,era nevoie de un spectacol în care actorii sã fie real-mente reprofesionalizaþi prin ceea ce se cheamã„teatrul clasic“, sã înveþe sã se poarte ca individuali-tãþi, sã ne arate dacã au talent sau nu. Aºa ceva fãceape vremuri Marietta Sadova când era invitatã laOradea. Acelaºi lucru l-a încercat Sanda Manu,montând recent la Cluj Bolnavul închipuit ºi astapoate ºi pentru cã directorului Ion Vartic îi mai rã-sunã în urechi vorbele lui Vlad Mugur, care-i spu-nea: „nu aveþi actori“. ªtiu cã cei aflaþi acum în frun-tea teatrului orãdean duc o bãtãlie de imagine ºi sebucurã cã au rupt gura Bucureºtiului, preferând sãnu se gândeascã la ce ºi cât au câºtigat pe termenlung. Se aratã þâfnoºi faþã de cei ce nu se transformãîn lãudãtori profesioniºti ºi pentru cã, tot suntem în anul Caragiale, îi mustrã spunându-le: „Tocmaidumneata, care ne-am fi aºteptat, mã-nþelegi, la o protecþie,tocmai dumneata sã ne judeci!“.

Da, judec, pentru cã, deºi sunt îndrãgostit deteatru, cred cã mai e nevoie, din când în când, ºide câte un antipatic care sã tempereze frisonulpasional al fanilor, automulþumirile ºi autoliniºti-rile, sã-i invite pe „entuziaºti“ la moderaþie ºiraþiune. Numai astfel cred cã mai avem o ºansãde a evita impostura. Doar aºa cred cã nu devinecritica pãrtaºã la promovarea ei. ªi asta se poateface doar cu ajutorul reflecþiei libere despre carevorbea Starobinski.

n

teatruImpostura în teatrun Mircea Morariu

Bruno Sourdin (Franþa)

D acã vrem sã fim cu cerul gurii pictat înumor negru, cârcotaºi cu orice preþ, be-neficiind totuºi de logica neclintitã a

„nebunului“, am spune cã replica invitaþiei noas-tre la structurile NATO ar fi a Dinescului des-coperitã ºi de el popularizatã: „Mambo-Siria“.„Mambo-Siria“, în anul Caragiale (încã... la orascrierii acestor rânduri), este un fel de „pupatPiaþa Endependenþi“ a zilelor noastre cu veºnice,neºtirbite pupãturi (prin ºtirbe guri) în cele maineaºteptate momente, între cei mai imprevizibiliparteneri ºi oriunde... Ca la Slobozia aidoma înBucureºti, Cluj, Iaºi sau... horribile dictu , tocmai înTimiºoara. Nu zâmbiþi zeflemitor! Scrisoriletrimise redacþiei Realitatea TV pentru reluareamelodiei cu pricina de cãtre deja celebrul tarafdunãrean sunt doar o privire furiºã prin gauracheii României profunde. „De-o fi una, de-o fi alta,/Ce e scris ºi pentru noi/Bucuroºi le-om duce toate/CuMambo-Siria în toi/Suflatã din butoi...“

Oricare ar fi tema dezbaterii iniþiatã de Dines-cu: suspendarea unui post TV, regimul aplicatpensionarilor de la Sanatoriul Otopeni, chestio-narea tinerilor „lupi“ din PSD, regimul Bibliote-

cii Naþionale etc., tot la „Mambo-Siria“ ajungem,în chip de prolog ºi concluzie. Ce-i drept, e pre-ferabilã „formaþia“ muzicalã a uliþei sudice, decurând depistatã, elaborãrii migãlos regizorale aserilor de pe canalul Acasã, „uiuialã“ în port na-þional pervertit de sclipici ºi farduri de schimbareala faþã a melodiilor amintindu-ne tristeþea festi-vistã a Cântãrii României, din vremea celor douãceasuri de program audiovizual.

Tot Realitatea TV îºi face onoarea promovãrii ºi„permanentizãrii“ unui tânãr jurnalist de excep-þionalã þinutã: Mihai Ghidea, realizatorul emisiu-nii În centrul atenþiei . Excepþionalã, pentru cã totalatipicã presei autohtone, prin eleganþa þinutei ºicoerenþa verbului, nu mai puþin prin faima ºi im-portanþa invitaþilor sãi. El ºtie sã întrebe perti-nent, documentat, calm ºi cu discretã pasiune faþãde rostul meseriei. Surprinzãtor, fiindcã nou-apã-rut. De altã anvergurã – prin experienþã ºi vârstã –este Emil Hurezeanu, cu seria interviurilor subgenericul România mea, desfãºurate duminicadupã-amiaza la Antena 1. Cei doi sus-numiþi semai pot alãtura lui Stelian Tãnase la Realitatea TV,lui Adrian Cioroianu în Ora de istorie, tot la Reali-

tatea TV (sâmbãtã seara), sau umorului dulce-acri-ºor al lui Lucian Mândruþã în longeviva sa emi-siune-convorbire cu Silviu Brucan, Profeþii despretrecut. Faþã de aceºtia, Marius Tucã Show, care a re-nunþat, poate datoritã faimei cucerite, la bretelelede inspiraþie Larry King, se aflã la astronomicã dis-tanþã. Invitaþii sãi, aºijderi, faþã de tot mai înalteleexigenþe ale inteligenþei ocazional teledependente.

n


C e-or fi ãºtia „amifrani“? Oarece omuleþiverzi? Niºte fiinþe ciudate care fac partedintr-o societate secretã? Vreo sectã nouã

(... ºi cu sergentul zece, s-ar putea completa, pen-tru a fi în linia manualelor ºcolare prealternative)?Mais oui. Sîntem pe-aproape. De zece ani, „sectaamifranilor“ respirã. Pulseazã. Se manifestã cufrenezie debordantã, fãrã complexe. Acþioneazã lasuprafaþã, la vedere. Pe scenã, în faþa oricui doreº-te sã-ºi relaxeze mintea (nu chiar cea de pe urmã)cu altceva decît cu scenete grobiene ºi poante cedau apã la moarã prostului-gust ºi-i scarpinã peburtã pe cei ce n-au în casã decît o carte, cea cutelefoane. „Amifranii“ sînt niºte homo ludens (la plural) care în timp ce se joacã învaþã, învãþîn-du-i ºi pe alþii. Ei se adunã întotdeauna în inimaoraºului, adicã în clãdirea teatrului. Dupã „filo-sofia“ lor, teatrul este inima unei cetãþi.

Florin Didilescu se numeºte cel care, în urmãcu zece ani, a lansat festivalul Amifran (ar trebuisã traducã el chestia asta, s-o zicã pã româneºte,altfel îl poate paºte vreo amendã, paºtele ei!), fes-tival deschis trupelor liceene de teatru în limbafrancezã, atît din þarã, cît ºi din strãinãtate. ªi amconstatat, cu plãcutã surprindere, cã se vorbeºtebine aceastã limbã ºi pe meridianele unde nuexistã „problema“ lui î din a. Cum ar fi Rusia,Ungaria, Slovacia ori Lituania... Oraºul în care,de zece ani, se adunã amifrani din mai multe þãri(vecine ori prietene) este Aradul. Ar putea sã semîndreascã cu asta cei care rãspund de el, de oraº,atît din punct de vedere, cît ºi. Pînã la urmã, etreaba lor dacã o fac sau nu. Timp de o sãptã-mînã, la sfîrºitul anului trecut, clãdirea teatruluiplus altele din jur (unde se þineau atelierele) furãtransformate într-un adevãrat stup. Se zumzãia pe nouã limbi (cîte þãri participante, v-aþi prins,

non?), dar pe scenã toþi erau francezi ºi artiºti ceridicau, deseori, publicul în picioare, obligîndu-lsã aplaude ºi sã se entuziasmeze mai dihai decît laun meci de fotbal. Cu o dicþie corectã (chiar dacãunii mai ziceau: je suis perdiu..) ºi o dezarmantãpoftã de joc, liceenii francofoni au oferit un re-pertoriu divers, orientîndu-se, în special, sprecomedie. Doar este vîrsta cînd se (mai) rîde cupoftã, cînd se (mai) sperã fãrã reþineri, cînd opti-mismul (mai) e în faza de vîrf, de unde nu maipoate decît coborî... Mulþi clovni la aceastã ediþie,numeroase trupe apelînd la prezenþa individuluicu zîmbet exagerat de larg, cu nasul borcãnat ºiroºu, îmbrãcat pestriþ. Majoritatea profesorilor-regizori ºi-au gîndit spectacolele ca niºte atelierede improvizaþie pe teme date (adaptãri, colaje,prelucrãri), costumîndu-ºi interpreþii în negru,simplu, tricou, pantaloni... Au existat excepþii,unele notabile, precum trupa Caractere din Dej,condusã de Ligia Clinciu, cu Esmeralda dupãHugo, spectacol ce a impresionat, în primul rînd,prin costume. ªtacheta interpretativã a tinerilorfrancofoni din aceastã ediþie jubiliarã a fost bineridicatã, unii dovedind real talent scenic. De alt -fel, cam toþi s-au simþit bine pe scenã, relaxaþi,dezinhibaþi, transmiþînd ºi comunicînd cu sprin-tenã nonºalanþã. De-a dreptul impresionante aufost trupele din Rusia, mai exact cea din Moscova(text Jean Cocteau) ºi din Sankt-Petersburg (textErkov). Vassilisa Piavko ºi Irina Malnikova ºi-auîndrumat atît de bine elevii încît aveam, uneori,impresia cã asist la spectacole date de studenþi aiinstitutului de teatru.

Trupele româneºti au avut cea mai bunã pro-nunþie, evident, dupã cele din Franþa ºi Belgia.Prilej de mîndrie naþionalã! Îmi venea sã vopsesctoate bãncile din parc ºi stîlpii ºi faþada teatrului ºi

feþele spectatorilor à la tricolorul francez! M-amabþinut totuºi sã nu-i jignesc pe francezi ºi maibine m-am lãsat încîntat de spectacolele formaþi-ilor din Baia Mare (Dramatis personae – NicolaeWeis), Cluj (Les Francofols – Liliana ªomfãlean),Bucureºti (Liceul „Ion Creangã“ – BeatriceMoraru) sau Arad (Les Ainés Amifran 2 – FlorinDidilescu). Spectacolul acestora din urmã, RuyBlas dupã Hugo, s-a derulat în ºase episoade vi-vante, parodic-romantice, de o mare savoare ºiprospeþime, de bon goût, provocînd lacrimi decrocodil pe scenã ºi lacrimi de... rîs în salã. Unspectacol delicios ca o savarinã, ca o bãtãlie cufriºcã. Trupa Assentiment din Huedin (AlexandruJurcan, Doru Ioan Rus) a fãcut, oarecum, o figurãaparte, prezentînd Anii teribili dupã Hugo (doarsîntem încã în Anul Hugo, n-aþi uitat) ºi ºocîndpe unii prin scenele „dure“ – de parcã Hugo ar fiscris despre revoluþie vodeviluri ºi glumiþe zglo -bii! Cei 24 (!) de interpreþi s-au miºcat excelentpe scenã, într-o unitate de „cujet ºi simþire“, fãrãopinteli ori ezitãri.

Cîteva „producþii“ slabe, caraghioase au exis-tat. Dar vina nu este decît exclusiv a profesorilor.Cum a fost cazul profesoarei siciliene care ºi-apus liceenele (frumoase, înalte, dezvoltate) sãmiaune ºi sã salte pisiceºte, precum fetiþele degrãdiniþã, grupa micã, aruncîndu-le într-o luminãpenibilã. Dar asemenea momente furã atît depuþine încît au trecut ca ºi cum... nici n-ar fi fost.Cu toate cã s-a renunþat la premii (ceea ce e foar-te bine, chiar dacã unii români sînt ahtiaþi dupãele), doamna Ana Rossini, care organizeazã unfestival similar la Napoli, a þinut sã premieze,personal, douã trupe româneºti, oferind uneia un cîrnaþ de 2 centimetri sub vid, iar celeilalte oprãjiturã. Gestul conteazã.

Festivalul Amifran de la Arad are, de-acum, opersonalitate distinctã, ce nu poate fi ignoratã. Eumã întorc de acolo întotdeauna mai tînãr ºi maiplin de speranþe ca niciodatã. E ca un drog nece-sar. Pãrerea mea.

n

Zece ani de... amifraniFestival internaþional de teatru francofon, Arad, ediþia a X-a

n Radu Þuculescu

teledependenþaDinspre „Mambo-Siria“n Monica Gheþ

Michael Fox (Germania)


E ra fãrã îndoialã de aºteptat, dupã 1990, caeconomia de piaþã sã se exercite ºi în câm-pul literaturii, o datã cu retragerea imix-

tiunii politice ºi dispariþia cenzurii, care, þinânddeoparte unele idei (ºi unele nume), implicitfavoriza stagnarea artisticã, o literaturã propagan-disticã (ºi unele nume). La un moment dat chiarse ajunsese la formularea, destul de cinicã, cumcã statul ar fi finanþatorul ºi beneficiarul pro-ducþiei scriitoriceºti. Asta probabil dupã ce acti-viºtii culturali au ajuns ºi ei la concluzia cã numai puteau considera scriitorii atât de naivi încâtaceºtia sã se mai lase îndoctrinaþi de ideea cã eisunt factori progresiºti ºi educaþionali ai uneilumi ce se pretindea mai dreaptã. ªi cã poporulavea ceva de câºtigat din falsificarea ideologicã ºiartisticã a lucrurilor. Aceste lucruri erau de faptrepudiate deja explicit. ªi cum era evident cã înnoua lume postdecembristã procesul editorialurmeazã sã devinã costisitor – prin creºtereapreþului la hârtie, tipar, proces editorial ºi instau-

rarea copyright-ului – pãrea îndreptãþitã ºi spe-ranþa cã literatura se va curãþa de grafomani, velei-tari, boemi, de clienþii vechiului regim, ºi în ge-neral de neaveniþi. Costurile ar fi putut face sin-gure o anume selecþie – în primul rând aceea princare sã disparã literatura fãrã cititori. Ba chiarmomentul pãrea potrivit pentru o corecþie mai înprofunzime. Mai ales cã, o datã cu recuperarea li-teraturii din exil ºi a celeia de sertar (câtã era),începuse parcã ºi o anume reevaluare a literaturiidin perioada comunistã. Unele reviste chiar s-aupornit, voiniceºte, sã provoace criticii ºi scriitoriila aceastã reevaluare, prin numere tematice. Prin-tre acestea ºi revista Vatra, la care eu însumi lu-crez. Doar cã munca pãrea sisificã ºi rezistenþaopusã la aceastã reevaluare a început sã se facãsimþitã destul de devreme. Poate cã aici vor puteaface mai multe istoricii literari, în timp, ºi iatã cãau ºi început sã aparã cãrþi revelatoare în acestsens, cum ar fi cele semnate de domnii Niculescuºi Negrici. Pãrea totuºi îndreptãþitã, chiar ºi în

acele momente de început, speranþa cã va fi pânãla urmã despãrþitã neghina de grâu ºi în ce pri-veºte literatura perioadei 1950-’90, cu atât maimult în aceea care tocmai urma sã fie scrisã. Eadevãrat, scriitorii foarte tineri ºi liberi moral auînceput fãrã întârziere sã producã o literaturã dez-inhibatã ºi îndrãzneaþã, atât în ce priveºte temele,cât ºi limbajul, poate cu un oarecare accent petemele ºi limbajul erotic – atâta vreme prohibite.Iar unele edituri ºi unele publicaþii au început sã-iîncurajeze fãrã ezitare. Actul pare sã fi fost spon-tan ºi oarecum inconsistent, mai ales cã limbajulerotic în sine se toceºte cel mai devreme. Revenindla oile noastre, e limpede acum cã mecanismul uneiselecþii sãnãtoase n-a început nici pe departe sãfuncþioneze de la sine, aºa cum n-a apãrut nicimecanismul unei economii sãnãtoase. Suntem ºiaici într-o prelungitã perioadã de tranziþie, cu fac-tori perturbatori ºi multe ºi variate imixtiuni.

Mult clamata reevaluare, câtã s-a fãcut, s-a fã-cut fãrã sistemã ºi cu destulã timiditate. Nimeninu se dãdea aºa uºor scos din literaturã. Lumeascriitorilor ºi în general a artiºtilor a apelat la po-litic în aceastã luptã, cu un reflex de altfel moº-tenit tocmai din acea lume de care aceºtia încer-cau sã se distanþeze. Ca urmare, s-au petrecut ºiaici meandrele, confuziile ºi dezertãrile, chiar ata-curile la persoanã ºi scormonirile în dosare pe ca-re le-am putut vedea în lumea politicã însãºi. S-aureeditat cãrþi care, dacã fuseserã considerate (sprebeneficiul lor) „discutabile“ de cãtre culturniciicomuniºti, se dovedeau a fi ºi acum nu mai multdecât „discutabile“ ºi uneori depãºite într-un modpoate surprinzãtor ºi trist pentru autorii în cauzã.

Personalitãþile supravieþuitoare au refuzat, de-sigur, sã moarã ºi au revenit dupã o mai scurtãsau mai lungã retragere. Au revenit mai ales pe la diferite organisme din rândul al doilea sau înfruntea unor gazete de partid, ori chiar în frunteaunor comisii prin care se acordã fonduri, putândastfel sã-ºi exercite solidaritatea cu mai vechii lorcolegi, salvându-i de la o necruþãtoare ieºire dincircuit. Ceea ce deocamdatã prelungeºte agonia,dacã în spatele acestei finanþãri nu existã un proiectºi proiectul nu este îndreptat spre viitor. Sã fim în-þeleºi – în aceastã lungã perioadã supusã analizeiexistau scriitori care ar fi ieºit ei înºiºi câºtigaþi din-tr-o punere la punct a lucrurilor. Dacã viaþa îiamestecase pe toþi, unii favorizaþi, alþii defavorizaþi,o verificare pe baza criticii estetice ºi a celeia socio-logice i-ar fi extras pe cei care trebuie sã rãmânã.Probabil lucrul acesta se va întâmpla, doar cã dura-ta lucrurilor care se discern de la sine e uneorifrustrantã ºi de cele mai multe ori prea lungã.

ªi astfel, în locul unei mai severe selecþii aveasã se treacã în scurtã vreme la literatura pe gratis.De la o lipsã de criterii (estetice) la o altã lipsã decriterii (atât economice, cât ºi estetice). Un ade-vãrat scandal au provocat tinerii critici care s-auapucat sã lectureze cam fãrã milã titluri ºi autoriconsacraþi, ºi astfel a izbucnit iarãºi un rãzboi al„clasicilor“ ºi „modernilor“. Aceºti insurgenþi autrebuit sã se retragã, dupã ce li s-a cerut ca pentrunumele contestate cu atâta vehemenþã sã vinã cuo soluþie alternativã. Ceea ce evident cã ei n-auputut face cu acelaºi aplomb ºi aceeaºi promptitu-dine cu care se arãtaserã capabili sã conteste. ªi aufost nevoiþi sã batã în retragere, ca niºte centuri-oni pripiþi. S-a dovedit astfel cã o literaturã nouãnu se poate instaura printr-o loviturã de stat. Eatrebuie construitã în timp. Aºa cã se merge maideparte cu un dublu standard pãgubos. Ori poatecã, dupã concepþia lor, pentru apariþia ceva maicurajoasã a noului terenul trebuia în prealabil

n Alexandru Vlad

Cercuri vicioase blocnotes

Saza Schröder (Germania)


curãþat. Dezavuarea vechiului poate uneori sãoblige, sã provoace noul. Cu alte cuvinte: sis-temul ar funcþiona dacã am avea o mai bunãselecþie, ºi am avea o mai bunã selecþie dacã sis-temul ar funcþiona. Un cerc vicios ca atâtea altele,din care nu se poate ieºi decât acþionând asupraforþei centripete cu programe bine gândite.

În paralel cu aceste bãtãlii ar trebui, cumspuneam, ca literatura sã se înnoiascã fãrã pro-bleme, multe din vechile bariere fiind consideratecãzute. Câmpul literaturii este totuºi îmbâcsit, adevenit un mediu polimorf ºi compozit în care sepetrece o biocenozã complexã ºi care tinde spreautonomie ºi perpetuare. Aºa cã, pentru a se evitao reformã, acesta a apelat, ca din instinct, la onouã soluþie: cea a scrisului pe gratis. Revisteleliterare nu mai pot plãti pentru cã dacã ar plãti arrisca sã nu mai poatã apãrea, sucombând, iar edi-turile ºi-au fãcut un obicei sã apeleze la autoripentru manuscrise ºi pentru bani concomitent.Poate din aceleaºi motive. ªi dacã în ce priveºtemanuscrisul ele pot fi uneori mai indulgente, nupot face acelaºi lucru în ce priveºte finanþarea. Caurmare, scriitorii cu relaþii ºi veleitãþi politice, curesurse financiare proprii (din afaceri, SRL-urietc.) sunt astfel net favorizaþi. Ba chiar ameninþã,dacã nu se intervine, sã rãmânã singurii dinbranºã.

Existã categoria editorilor particulari, atenþi lasubvenþiile nominale oferite de Ministerul Cul-turii, ºi care trimit autorii pe la sponsori, reuºindsã trãiascã, probabil modest, din aceastã activitate,umplând ºi ei librãriile locale cu cãrþi ale autorilorlocali. Tirajele sunt modeste, condiþiile graficeaºijderea. Iar confuzia creºte.

Chiar dacã scoþi totuºi o carte fãrã ca pentruasta sã þi se cearã neapãrat bani, urmeazã obligaþiicostisitoare. Exemplarele pe care un autor trebuiesã le trimitã ºi sã le dãruiascã, conform unoruzanþe nerevizuite ºi acestea, costã câteva mili-oane, pe care autorul trebuie sã le scoatã dinbuzunar, sã le sustragã din „coºul zilnic“. Iar în cepriveºte o lansare, care ar aduce ceva vânzãri, s-ainstaurat ºi aicea un „protocol“ ºi o clientelãpasivã. Apariþia unei cãrþi care nu i-aduce nimicautorului îl costã totuºi pe acesta cam 5-6 salariimedii pe economie. Probabil cã adevãrata bãtãliear trebui sã fie pe cititori, or, aceºtia sunt undeva

la capãtul opus al întregului proces, derutaþi ºineputincioºi.

Pentru cã, tocmai datoritã lucrurilor pe carele-am pomenit mai sus, nu existã încã o promptãºi corectã receptare criticã. La care se adaugã fap-tul cã, pentru autorii români, s-a prãbuºit ºi piaþadatoritã ofertei copleºitoare de traduceri, lipsei deapetenþã sau de timp pentru lecturã, pauperizãriicititorului ºi sistemului nefericit prin care librãri-ile deconteazã (sau mai degrabã nu deconteazã)editorului. Pe calea aceasta am ajuns la un punctmort (poate alt cerc vicios) într-un domeniu încare ar trebui sã existe o liberã concurenþã spresufragiile unui public ºi ale unei critici libere deoricare alte interese decât cele ale literaturii însine. Cu cât rãmânem mai mult în acest blocaj,cu atât mai rãu pentru toatã lumea. Ar fi îninteresul tuturor sã existe mai puþinã confuzie, sã scadã ºi aici inflaþia ºi sã se ajungã ca mãcarscriitorul cãruia i se solicitã contribuþia sã ia de lao revistã contravaloarea celor câteva zile demuncã necesare ca s-o scrie.

Ne-am pus o vreme speranþa într-o nouã legea cãrþii, despre care se bate toba de mult timp.Dar comentariile care au apãrut pânã acuma asu-pra acestei legi nu sunt neapãrat foarte încuraja-toare. Scriitorul nu prea apare în aceastã lege, iareditorul spune cã nici el nu e avantajat. Opticaasupra sponsorizãrii nu s-a modificat prea mult.La taxa pe valoarea adãugatã guvernul nu pare a fidispus sã umble. Asupra avantajelor s-ar nãpusti ocohortã de edituri mai mari sau mai mici, uneleserioase, altele suspecte, dacã mãsurile nu suntcanalizate clar în favoarea culturii ºi performanþei.Iar în ce priveºte bursele de documentare ºi delucru pentru autori, acestea ni se par de-a dreptulutopice, pentru cã pentru ele nu se specificã sursede finanþare ºi nici condiþii selective de acordare.Uniunea Scriitorilor nu poate interveni foartedecisiv aici, pentru cã ea este uniunea tuturorscriitorilor, ºi nu are cum fi altfel. Ea încearcã sãse adapteze, sã facã faþã unor condiþii bulversantepentru scriitor, ºi reapariþia „Bibliotecii pentrutoþi“ este o dovadã cã ea nu stã cu mâinile în sân.Tot aºa înþelegerea pe care uniunea o are cu uncotidian de mare tiraj care a acceptat sã gãzduiascãun supliment literar care mai dã o oarecare dina-micã creaþiei ºi vieþii literare.

Deci Uniunea Scriitorilor face ceva. Dar e opicãturã într-un pahar aproape secat. O manevrãde supravieþuire. Uniunea însãºi trebuie ajutatã.

Pentru cã, ºi o spun din proprie experienþã,realitatea este aceasta: apariþia unui nou volumlasã un scriitor cu resurse modeste înglodat îndatorii vreme de cel puþin un an. Aºa cã, oricât detrist ar fi, trebuie sã recunoaºtem cã, o datã carteascrisã, corectatã, culeasã pe calculator, deocamdatãcel mai ieftin ieºi dacã apeºi pe tasta pe care scrieDelete*. Poate calci un tabu, dar obþii un cathar-sis** cu totul special, aproape de sublim, careamestecã sentimente de uºurare, victorie ºi culpã!

n

* Delete (engl.: a ºterge, a anula, a rade, a tãia): asta scrie peacea tastã a calculatorului pe care o atingem uneori dingreºealã ºi lextul cu atâta grijã compus ºi redactat dispareimediat în neantul virtual, lãsându-ne neputincioºi.

** Catharsis : acea purificare de pasiuni pe care sufletul nostruo încearcã dupã finalizarea lecturii.

N u cunosc privilegiu mai mare, în ziua deazi, decît acela de a te simþi, în toate chi-purile, victimizat. Eºti victimizat pe stra -

dã, acasã, la serviciu, în cele mai înalte ºi, desigur,în cele mai mãrunte cercuri. Eºti victimizat ori-unde influenþa politicului te ajunge, eºti victimi-zat oriunde inflaþia preþurilor te loveºte, eºti victi-mizat oriunde realitatea socialã decadentã se strã -duie a fi deasupra ta, eºti victimizat, în cele dinurmã, oriunde o societate violentã te înfruntã rîn-jind. Pînã la urmã era ºi firesc sã se creeze (de lasine) o modã unde sã devii, chiar cu o anumeplãcere, victimã. În fond, e limpede, se pot extra -ge ºi avantaje de aici: te mulþumeºti cu o condiþieceva mai umilã, dar, prin aceasta, mai sigurã (pãice, nu se vede, aspiranþii la locuri importante sîntatît de uºor îndepãrtaþi, devin ei înºiºi victimeleunor jocuri de culise cãrora nu li se pot integra,cãderea de la o astfel de înãlþime e dezastruoasãetc.), mai liniºtitã (nu eºti agitat, ºtii mereu la cesã te aºtepþi, surprizele sînt mai mari dacã ceea ceaºtepþi nu se întîmplã etc.), mai relaxantã, pînã laurmã ºi frumoasã. Cînd eºti victimã te aºtepþi sã

aibã cineva grijã de tine, sã te trateze cu bunã-voinþã ºi atenþie, sã te priveascã cu compasiune ºisã încerce sã îþi facã viaþa mai frumoasã. Cînd eºtivictimã ceilalþi nu îþi mai pretind sã te comporþica un învingãtor, aºteptãrile lor scad în timp ceale tale pot creºte. Victimizarea e un proces careangajeazã omul în deplinãtatea sa fizicã ºi psihicã,existã o moralã a învinºilor care le conservã con-ºtiinþa de sine, în calitate de victimã poþi realizalucruri tot atît de bune ºi frumoase ca ºi cinevasituat în fruntea aºteptãrilor, fãrã ca presiuneaexercitatã asupra ta sã fie atît de mare. ªi, ce e maiimportant, poþi ºi sã nu faci nimic: ai toatã drep-tatea, din moment ce nimeni nu meritã produsulmuncii tale...

Minunat trebuie sã fie însã ºi sã fii cãlãu. Sã aisub autoritatea ta ºi sã terorizezi o masã impresio-nantã de oameni. Sau ºi una mai micã – în lipsaunei mase poþi fi cãlãul unui singur om, nimeninu te „condamnã“ pentru asta. Sã dispui de vieþiºi de timpul celorlalþi. La o scarã mai micã, sã fiicoºmarul permanent al cuiva. Existã o serie desatisfacþii care pot fi extrase ºi din chestia asta: pe

cît de fericitã poate fi victima cã a fost tîrîtã lasubteran, la periferie ºi într-o mocirlã incredibilã,pe cît de împãcatã se poate ea simþi la gîndul cãdin aceastã poziþie nimeni nu-i mai poate pretin-de nimic (ºi nici face vreun rãu), pe atît de mag-nific trebuie sã se simtã cel care a cauzat respecti-va cãdere, la gîndul cã puterea sa ºi-a exercitatîncã o datã dreptul manifest la exhibiþie ºi dezas-tru. Ce poate fi rãu în a face, din cînd în cînd, odramã din viaþa cuiva?

Cum anume s-a ajuns ca atare opoziþii ex-treme sã se instaureze atît de adînc în psihozavieþii postdecembriste româneºti? Unii ar spunecã ele repetã o stare de fapt dinainte existentã;alþii ar spune cã neapãrat astfel de extreme seîntîlnesc într-o viaþã care nu are nimic de-a facecu normalul, aºa cum este cea propusã de capita-lismul sãlbatic românesc. Noi nu spunem nimic.A! – poate doar cã atunci cînd sensul istoriei pecare o trãieºti face ca viaþa sã nu poatã plana decîtîntre douã genuri de oameni care se desfid reci-proc, e semn cã normalitatea, de orice gen ar fiea, e sub semnul întrebãrii. Sub semnul între-bãrii, ca obiºnuinþa care te leagã uneori de un soide viaþã cu care viaþa nu are nimic în comun.

n

n Bogdan Toma

Cãlãi ºi victime

Stefan Heuer (Germania)


S uita autumnalã a festivalurilor de jazz ro-mâneºti – începutã la Sibiu ºi continuatã laBucureºti – s’a încheiat în magnifica urbe

din arcul intracarpatic, Braºov. Cum bine ºtim,omul sfinþeºte locul. În cazul Braºovului, meritulprincipal în organizarea celei de-a 19-a reuniunijazzistice anuale i-a revenit directoarei artistice,Jenny Brãescu. În plus, ea l-a secondat pe repu-tatul Florian Lungu ca prezentatoare a galelor.Acestea au fost urmãrit de un public avizat,provenit din toate zonele þãrii (ba chiar, în pofidatimpului morocãnos, ºi de numeroºi studenþistrãini, veniþi îndeosebi de la Iaºi ºi Cluj).

O apreciabilã caracteristicã a festivalului aconstat în promovarea tinerelor talente.

Concursul debutanþilor a reunit nu mai puþinde ºase grupuri, toate demonstrând – în maniereproprii – un apetit pentru fascinantul ºi exigentuldomeniu sonor al jazzului. Deºi condiþiile sceniceoferite de Teatrul Liric din localitate s’au doveditimproprii, junii noºtri muzicieni ne-au demon-strat cã au resurse spre a suplini în anii ce vin„hemoragia de jazzmeni“ care a afectat Româniadupã recâºtigarea dreptului la liberã circulaþie.Astfel, meritã amintite performanþele colectiverealizate de cãtre formaþiile Slang ºi Hot Vocal dinCluj, Vox finalis din Braºov, Daniel’s Band dinArad, Scherzo ºi Academic Jazz Band din Iaºi. Dealtfel, sufragiile juriului s’au îndreptat fãrã ezitarespre acest din urmã grup, alcãtuit din trei maripromisiuni – vocalista Luiza Zan, pianistul Tu-dor Amarandei, basistul Dan Saghin – ºi o certi-tudine: Lucian Maxim, baterist ce face parte dincategoria artiºtilor înnãscuþi. La capitolul indivi-dualitãþi i-aº remarca pe trompetistul Mihai Soro-han, saxofoniºtii Eugen Mamot ºi Lucian Nagy,pianistul Mihai Pârþan, percuþionistul Felix Mol-dovan, vocalista ºi aranjoarea Olga Cleanchina.De subliniat activitatea susþinutã de cultivare aacestor talente, desfãºuratã de cãtre profesoriiRomeo Cosma, la Conservatorul din Iaºi, ºi

ªtefan Vannai, la Academia de Muzicã din Cluj.Încã o bunã iniþiativã a fost invitarea formaþieilaureate anul trecut de a susþine un recital inte-gral. Fondat în 1998 la Arad de cãtre saxofonis-tul/clarinetistul Lucian Nagy, grupul Quaternionne determinã sã privim spre oraºul de pe Mureºca la un potenþial viitor centru jazzistic (sã nuuitãm cã tot într-acolo ºi-au îndreptat paºii înultimii ani muzicieni de calibrul unor MarioFlorescu, Eugen Amarandei sau PetroniusNegrescu). În fine, tot Quaternion ne-a prilejuitbucuria de a întâlni un elev de 17 ani, pe numeSergiu Bacoº, care are înzestrarea necesarã spre a readuce trombonul pe scena autohtonã a jazzului.

Iar acum, câte ceva despre memorabilelerecitaluri vãzute la Braºov 2002. Din Ungaria aparticipat, graþie Centrului Cultural al RepubliciiUngare la Bucureºti, Mihály Borbély Quartet. Lide-rul formaþiei mânuieºte saxofoanele, taragotul ºitilinca. ªi o face cu atâta virtuozitate (dar ºi cumult suflet), încât mã întreb dacã nu cumva peri-cliteazã supremaþia compatriotului sãu MihályDresch în jazzul cu alurã etno produs în þaravecinã. Sunt impresionante prelucrãrile realizatede Borbély pe teme folclorice „încruciºate“: unaromâneascã din Ungaria ºi alta ungureascã de lanoi. Mai mult, aplombul suflãtorului a beneficiatºi de suportul unor parteneri la fel de stilaþi:pianistul Dániel Szabó (câºtigãtor al concursuluide la Montreux acum câþiva ani), contrabasistulBalázs Horváth ºi irezistibilul baterist István Baló.Pe lângã piesele de inspiraþie folcloricã din arealulnostru, am aplaudat ºi o variantã incendiarã a Ca-ravanei din repertoriul de aur ellingtonian.

Inspiratã s’a dovedit ºi opþiunea organizatoareiJenny Brãescu de a aduce la Braºov, în premierã,jazzmeni italieni în combinaþie cu o solistã de cu-loare din Brazilia. Patricia de Assis ºi companioniiei au cucerit sala de la primele acorduri, cu o mu-zicã pe cât de clarã ºi de melodioasã, pe atât de

ataºantã. Practic, era vorba despre o „relecturã“ aunora dintre cele mai cunoscute standarde dinpatrimoniul glorios al sambei ºi bossa-novei. Fãrãpic de exhibiþionism, cei patru mizeazã pe acu-rateþea redãrii modelelor de fuziune între cuvân-tul portughez ºi inspiraþia componisticã, datorateunor Antonio Carlos Jobim, Vinicius de Moraes,Chico Buarque, Caetano Veloso, Gilberto Gilº.a.m.d. Vocea frumos timbratã a Patriciei îºi aflãcomplementul ideal în zborurile avântate ale flau-tului lui Stefano Benini, în sapienþa armonicã aghitaristului Ennio Righetti, ca ºi în delectabilele„explozii controlate“ ale percuþiei cu care jon-gleazã Roberto Facchinetti. Jovialitatea acestuicvartet – numit Itapuá (= piatrã, în limba guarani,de fapt, numele unei staþiuni de lângã Rio de Ja-neiro, unde se reuneau corifeii bossa-novei sprea-ºi concepe capodoperele) – exprima, în clar,unul dintre rosturile cruciale ale jazzului: acela dea ne reconecta la sursele genuine ale vitalitãþii ºi(de ce nu?) ale fericirii.

Recitalul „scandinav“ ce a urmat s’a situat, dinpunct de vedere temperamental, la antipod: inte-riorizare, reflexivitate, meditaþie, dar ºi plãcereade a regãsi jazzul în datele sale funciare – cu pre-eminenþa factorului improvizatoric ºi cu swing.Ceea ce n’a surprins, având în vedere cã la con-trabas evolua nimeni altul decât Palle Danielsson.Nãscut în 1946 la Stockholm, Danielsson s’adovedit un partener viabil pentru giganþi precumBill Evans, Keith Jarett, Don Cherry, Jan Garba-rek, Enrico Rava etc. De data aceasta el s’a arãtatdispus sã cânte în grupul pianistului român, emi-grat în Suedia, Ion Baciu jr. Asta spune totuldespre meritele celui pe care, cu douã decenii înurmã, îl aplaudam tot la Braºov în duet cu DanMândrilã la sax. Cu siguranþã cã, dacã absurdi-tatea unei morþi premature n’ar fi frânt destinullui Mândrilã, el ar fi putut furniza un plus denerv grupului propus acum de Baciu jr. Cãci, fiezis între noi, exista o anume fracturã valoricãîntre axa pian/contrabas ºi cea saxofon/baterie; cutoate cã saxofonistul Johan Horlen (pe care l-ammai vãzut ºi la Cluj, în deceniul trecut) rãmâneun profesionist notabil, pasajele sale solistice eraueclipsate de brianta þesãturã armonico-ritmicãrezultatã din interacþiunea dezinhibatã stabilitãîntre Danielsson ºi Ion Baciu jr.

muzicãFestivalul de Jazz Braºov 2002

Virgil Mihaiu

Corneliu Stroe evoluând simultan la eufoniu ºi percuþie

Harry Tavitian într-o atitudine caracteristicã


Cã demersul italo-brazilian ºi cel suedezo-român sunt perfect compatibile, avea sã se vadã încadrul jam session-ului ce a urmat la localulFloarea de colþ . Atmosfera mi-a reamintit momen-tele de împlinire din timpuri revolute, când, încasa regretatului Mircea Gherman, se reunea elita jazzului românesc, pentru a improviza pe durataîntregii nopþi. Sã nu uit: la actualul jam pus lacale de Jenny, au participat ºi membrii grupuluiieºean câºtigãtor al concursului debutanþilor.

Am lãsat intenþionat la sfârºit comentariul pemarginea recitalului duo-ului Harry Tavitian/Corneliu Stroe. Pianistul ºi percuþionistul dinConstanþa s’au înfãþiºat la Braºov (ca ºi în turneulce avea sã urmeze, cu concerte la Satu Mare,Oradea, Cluj ºi Sibiu) în deplina maturitate aforþei lor creatoare. Nu ºtiu dacã limitarea tem-poralã impusã de organizator a contribuit laaceasta, dar am reascultat repertoriul etern inven-tiv al celor doi într’o variantã parcã mai densã,mai plinã de substanþã ºi de creativitate decâtoricând. Este evident cã tandemul muzicalTavitian/Stroe poartã marca unei predestinãri:nicãieri în cãutãrile sale pe diverse meridiane,pianistul armean din Constanþa n’a gãsit un spiritcapabil sã-i amplifice viziunea pânã la dimensiunirealmente orchestrale, aºa cum doar CorneliuStroe ºtie s’o facã. Sã dispui de un asemenea atuîn chiar urbea unde locuieºti este un semn provi-denþial. Pare inimaginabil, dar duo-ul Tavitian/Stroe – deºi furnizeazã împreunã un summumartistic superior componenþilor luaþi separat – nudispune practic de nici un document CD înregis-

trat dupã 1989. O colaborare de geniu, care araduce – cu investiþii minime – maxim de profitmult-invocatei imagini a României, continuã sãrãmânã nepromovatã nu doar în strãinãtate, ci ºiacasã. Sper ca un producãtor înzestrat (cum ar fi,de exemplu, merituosul Voicu Rãdescu) sã repare

cât de curând, mãcar în plan discografic, o aseme-nea nepermisã omisiune. Am de partea mea ºimiile de spectatori ce continuã sã-i ovaþioneze peHarry Tavitian ºi Corneliu Stroe ºi sã le aºtepteevoluþiile incomparabile.

n

Mihály Borbély – noul saxofonist de vârf al Ungariei

A ºa se face încît este o dimineaþã destul deausterã, mult frig pe care nu are cine sã-lconsume (cuminte, poporul stã mai mult

prin propriul domiciliu). Se mai dã gara unuimare oraº, mizerabilã, de prea multã vreme aflatãîn lucrãri de refacere ºi reamenajare. Frumoaselede la ghiºee, cîte sunt în stare de funcþionare(ghiºeele, sã nu se interpreteze eronat), suportãgreu povara lipsei de clienþi. Ce sã facã? Mai mã-nîncã, mai sporovãiesc, mai numãrã banii strînºi,mai cocheteazã cu poliþiºtii din dotarea gãrii. Aºa,ca sã treacã vremea, sã nu le ucidã plictisul. Prinpreajma aferentã careva a lipit straºnic urmãtorulanunþ: „Agenþie imobiliarã: INSPIRAÞIA“. Potrivitnume, sã ºtie omul cum sã vîndã sau sã cumperecu folos imobiliare, adicã din cele vãduvite demobilitate, care va sã zicã nu sunt capabile demiºcare. Cît de apetisant ar fi sunat anunþul:„Vînd tunel de 200 m pînã la cea mai apropiatãconductã de petrol“! ªi cînd te gîndeºti cã tune-lul în cauzã chiar existã, l-a comandat un jurist

(„inspiratã“ persoanã, nu-i aºa?!), dar a ºi sorbitprin el motorinã de vreo 40 de miliarde, l-auprins ºi l-au trecut la ilegal, n-a mai putut bietulom sã se producã cu anunþul, cã l-au legat. Cevamai modest, un altul le-ar fi prilejuit celor de la„agenþia imobiliarã: INSPIRAÞIA“ urmãtorul anunþ:„Vînd apartament etaj IV cu plafon perforat pen-tru acces la mica fabricã de mobilã de bucãtãrie“.În aceeaºi zonã a inspiraþiei imobiliare sunã do-rinþa unuia de a vinde teren la Costineºti în „zonaEpava“. Sã tot construieºti într-o asemenea zonãdãruitã cu neaºteptatul farmec trist al epavelor detot felul! Ar merge foarte bine ºi o „agenþie mo-biliarã: INSPIRAÞIA“. Cã sunt destule mobiliare laora actualã demne de atenþie. Aºa, de pildã, aretrecere sandwich-ul format din pîine, cartofiprãjiþi, ºuncã ºi (þineþi-vã bine!) salatã afrodiziacã,la numai 25 de mii de lei. Pentru cã se pun labãtaie prin presã afrodiziace de 500 de mii sau de600 de mii de lei, nu-i mai cuminte sã înfuleci osalatã atît de ieftinã ºi promiþãtoare de mari per-

formanþe erotice?! Au, în acelaºi timp, trecereînsemnatã familiile de struþi, diverse tipuri dedetectoare de radar sau cocktail-ul „After sex“, celdin urmã nobil amestec de vodcã ºi ºampanie,foarte gustos ºi capabil sã provoace „efecte ce potfi incontrolabile“. Se poate lesne închipui uncetãþean pasionat de inspirate achiziþii, cãlare peun struþ, într-o mînã cu salata afrodiziacã, încealaltã cu o sticlã plinã cu cocktail-ul „After sex“ºi cu un detector de radar ascuns sub una dinaripile struþului. Se pune întrebarea unde goneºtecetãþeanul în cauzã. Pãi goneºte sã mai prindã ºiel cîteva caiete avînd reprodusã pe prima copertãfotografia nu a unui peisaj, animal, scriitor, a uneiplante, ci a unui priboi?! Ce sã mai zici altcevadecât cã e de mers pe mîna agenþiei imobiliare-mobiliare INSPIRAÞIA! Se pot obþine combinaþiispectaculoase!

n

salonul defavorizatuluiGer, agenþie imobiliarã, coperte de caietn Mihai Dragolea

Francisco Aliseda (Spania)


TRIBUNADirector fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Fundaþiei Culturale Române

(Centrul de Studii Transilvane)ºi al Ministerului Culturii, Cultelor ºi Patrimoniului Cultural Naþional.

I. M AXIM DANCIU(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA(secretar tehnic de redacþie)

ION MUREºAN

D IANA ADAMEKION CRISTOFOR

(redactori asociaþi)

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii, nr. 1

Tel. (0264) 19.14.98Fax (0264) 19.14.97

E-mail: [email protected]

ISSN 1223-8546

mediaEugen Micu: Publicisticã ºi limbã • 2

editorialIon Cristofor: Anul Caragiale continuã • 3

carteaDiana Adamek: Sinteze eminesciene • 4Ion Cristofor: Culisele memoriei • 4ªtefan Manasia: „Ocheanul ciuruit“ • 5

poezieStelian Oancea, Paul Vinicius • 6, 7

prozãAlexandru Jurcan: Micã analizã a unui sentiment perimat • 8

historiaToader Nicoarã: Istoria imaginarului (III) • 9Mihai Bãrbulescu: Antichitatea, azi • 10

interviuOleg Garaz: László Ferenc (II) • 14

rãstãlmãciriMihaela Mudure: Cevengur la feminin • 16

meridian britanicVirgil Stanciu: Premiul Booker – conexiunea brazilianã • 17

teatruMircea Morariu: Impostura în teatru • 18Radu Þuculescu: Zece ani de... amifrani • 19

teledependenþãMonica Gheþ: Dinspre „Mambo-Siria“ • 19

blocnotesAlexandru Vlad: Cercuri vicioase • 20Bogdan Toma: Cãlãi ºi victime • 21

muzicãVirgil Mihaiu: Festivalul de jazz Braºov 2002 • 22

salonul defavorizatuluiMihai Dragolea: Ger, agenþie imobiliarã, coperte de caiet • 23

plasticãOvidiu Petca: YE – o expoziþie ambulantã • 24

plasticã

bour

SUMAR

P oetul german THEO BREUER a fost prezen-tat cititorilor Tribunei (nr. 21-32/2001) cu oselecþie din poemele sale. Puþinã lume ºtie

însã cã autorul ciudatelor poeme este activ ºi îndomeniul artelor vizuale, fiind un experimentalistcare dedicã o mare parte din timpul sãu liber atâtcreaþiei, cât ºi promovãrii artelor alternative.

Fiind în contact permanent cu cei mai cunos-cuþi autori vizuali, muzicieni ºi poeþi experimen-tali, pe modelul (Maga)Zin-urilor underground, apus la cale una din cele mai frumoase aventuri dinistoria artelor poºtale. Este vorba de o publicaþieanualã intitulatã YE , editatã în numãr limitat (55de exemplare), o colecþie de lucrãri originale, sem-nate, parafate ºi numerotate de artiºti din lumeaîntreagã. Aceste opere îi sunt trimise prin inter-mediul poºtei, fiind selectate apoi cu grijã ºi ordo-nate de Theo Breuer, constituind un pachet re-prezentativ pentru producþia artisticã a unui grupcare graviteazã în jurul proiectului YE. Singurarestricþie pentru acceptarea lucrãrilor este tipulhârtiei folosite. Breuer nu admite folosirea tipu-rilor standardizate de hârtie, ca de exemplu ceapentru copiator, solicitând artiºtilor inventivitate,soluþii inedite pentru a acorda mai multã atenþiesuportului utilizat. Lucrãrile sunt solicitate prin-tr-o scrisoare deschisã ataºatã ultimului volum.Acest text comprimat este o scurtã informare de-spre felul cum a fost receptat volumul anterior, de-spre articolele ºi recenziile apãrute, despre even-tualele expoziþii de care s-a bucurat colecþia ºi careau fost organizate de cãtre artiºtii sau instituþiile ca-re au intrat în posesia acestei expoziþii ambulante. Cuacest prilej se lanseazã tematica urmãtorului volum.Programul prestabilit pemite o libertate deplinã înceea ce priveºte actul creator sau tehnicile utilizate.

Aspectul îngrijit, modul impecabil de prezen-tare fac ca acest proiect sã fie una din cele maipreþioase apariþii de acest gen, pen-tru cã, trebuie sã recunoaºtem, înamalgamul de astfel de iniþiativeindividuale rar întâlnim asemeneacalitate ºi profesionalism. Fiecareproiect beneficiazã de un programclar, are acurateþe ºi un aspect ele-gant, care-i conferã o valoare bi-bliofilã. Circa 70 de lucrãri origi-nale (unicate sau tiraje) sosite de la 40-50 de autori sunt prezentateîntr-o cutie de carton cu format31×22×1,5 cm, simplu ºi inge-nios. Lucrãrile nu sunt legate, bro-ºate sau lipite între ele, ci, aseme-nea planºelor unei colecþii de gra-vuri, pot fi parcurse individual.Tehnicile, subiectele sunt de omare diversitate (ca ºi materialelefolosite), totuºi sunt unite între eledatoritã temei propuse de editor.

Ultima apariþie, YE N° 9, editatã la Sistig/Eifel, 2001, este oincursiune în lumea erosului ºibanului. Majoritatea pieselor suntcreaþii grafice (desene, tiraje,acuarele), dar întâlnim poeme ºipoeme vizuale, timbre de artist,ºtampile, colaje, copy-art, obiecte ºimulte-multe piese de fuziune saula graniþa diferitelor manifestãri

artistice. Sunt prezente nume bine cunoscute:Francisco Aliseda, Antonio Gomez, Jean Ricart dinSpania, Diane Bertrand ºi Elaine Rounds din Ca-nada, Keiichi Nakamura din Japonia, Bruno Sourdindin Franþa, David Dellafiora din Australia. Suntmulþi participanþi din Germania, printre care îiamintim pe bine cunoscutul teoretician HenningMittendorf, pe celebrii Roman Castenholz, JörgSeifert, Bernd Reichert, Karl-Friedrich Hacker, pre-cum ºi multe noi prezenþe. Numeroºi expozanþisunt cunoscuþi la rândul lor ca organizatori deexpoziþii sau editori de mail art zin-uri, cum ar fiRora ºi Dobrica Kamperelic din Iugoslavia, LucFierens ºi Guido Vermeulen din Belgia, ClaudioJaccarino din Italia, Michael Fox din Germania.

Poezia este prezentã ºi ea. Înprimul rând trebuie menþionatgrupajul realizat de Theo, dar ºi poemele în manuscris de Marjana Gaponenko din Ucraina,poemele vizuale de Rainer Stolz,Andreas Noga ºi poemul colectivrelizat de J. Ricart , care introduceo serie de alte nume de rezo-nanþã în aceastã panoplie. Suntprezenþi, de asemenea, doi artiºtiitalieni: Fernando Andolcetti ºiMauro Manfredi , prezenþi demulte ori la expoziþiile clujenede mail art. Ei au facilitat expo-ziþia italianã a mapei YE din anul2001 dedicatã memoriei luiDeisler.

Urmãtorul volum, care seaflã încã pe masa de montaj a luiTheo, va fi o celebrare a culorii.Sperãm cã în curând îl vom pu-tea prezenta sau poate cã vomorganiza chiar o expoziþie cuacest grupaj.

n

YE – o expoziþie ambulantãn Ovidiu Petca

Theo Breuer (Germania)

serie nouã • anul II • nr. 8 • 1-15 ianuarie 2003 • 10.000 ... · Apare sub egida...

Documents

Transcript of serie nouã • anul II • nr. 8 • 1-15 ianuarie 2003 • 10.000 ... · Apare sub egida...