Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJrevistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/12/038.pdf ·...

Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

serie nouã • anul III • nr. 38 • 1-15 aprilie 2004 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

ilustraþianumãruluiHoria Bernea(din colecþia dr. Sorin Costina)

Supliment

Tribuna documenta:

Gheorghe Stoica „TRIBUNA” LUIION AGÂRBICEANU

Nobleþea poetului MIRCEA PETEAN

Comentarii de: Diana AdamekConstantina Raveca Buleu,Horia GârbeaMara Stanca

2 TRIBUNA • nr. 38 • 1-15 aprilie 2004

grafii

bour

TRIBUNADirector fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Centrului de Studii Transilvane Cluj

ºi al Ministerului Culturii ºi Cultelor .

C O N S I L I U L C O N S U L T A T I VA L R E D A C Þ I E I T R I B U NA

DIANA ADAMEK

MIHAI BÃRBULESCU

MIRCEA BORCILÃ

AUREL CODOBAN

VICTOR R. CONSTANTINESCU

ION CRISTOFOR

CÃLIN FELEZEU

MONICA GHEÞ

ION MURESAN

MIRCEA MUTHU

IOAN-AUREL POP

ION POP

PAVEL PUSCAS

IOAN SBÂRCIU

ALEXANDRU VLAD

R E D A C Þ I A

I. MAXIM DANCIU(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA(secretar tehnic de redacþie)

IOAN-PAVEL AZAPCLAUDIU GROZAªTEFAN MANASIA

OANA PUGHINEANU

NICOLAE SUCALÃ-CUCAURICA TOTHÃZAN

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected]

ISSN 1223-8546

nMircea Muthu

Despre „arãtãrile“ împãratului

Asimilatã, sechestratã chiar de ideologiilepolitice, întotdeauna partizane, imagineasalvatorului reface, pânã la un punct, mo-

delul mitic (eroul) rafinat de creºtinism (sim-bolul cristic) ºi ea re-devine funcþionalã – aºadarcoaguleazã energiile ºi faciliteazã proiecþiile – însituaþii de prelungitã crizã colectivã. Or, cumacestea se mãsoarã adesea în secole, au loc sedi-mentãri lente ºi eficiente în mentalul colectiv. S-a elaborat astfel, în rãstimpul a douã veacuri,mitul transilvãnean despre „bunul împãrat“ de laBeci (Viena) ºi este meritul istoriografiei ardeleneîn primul rând de a fi citit, în filigran uneori,documentul oficial (apeluri, proclamaþii, discur-suri º.a.) în conjuncþie cu spectacularul oferit deînsemnãrile pe margini de cãrþi – «sã se ºtie», cum menþiona un anonim –, de naraþiunile maiînchegate sau de iconicitatea propriu-zisã a repre-zentãrilor. Triunghiul Austria –Banat– Transilvaniacircumscrie o geografie politicã în care viziteleimperiale din secolele XVIII ºi XIX, atent pregãtitescenografic, dobândesc semnificaþie simbolicã pecel puþin douã dimensiuni, la întretãierea cãroralectura imaginarului extrage «treptele perceptiveale împãratului în lumea româneascã», respectivpaternalismul, dinasticismul ºi autoritarismul, elefiind – scrie Doru Radosav – «corespondente suc-cesiunii monarhice de la Iosif al II-lea, bonus pat-ronum, la Francisc Iosif I» (Arãtarea împãratului,2002). Prima dimensiune, orizontalã, este prim-irea centrului de cãtre periferie: «intrãrile» impe-riale în Banat ºi Transilvania la 1773, 1783, 1817ºi 1852 sunt autoproiective în sensul cã atributullegendar coabiteazã cu ipostaza epifanicã, ceea ceconduce la imaginea pozitivã ºi ficþionalizatã deanecdotica popularã a împãratului, a lui «Franþis-cus întâiul» îndeosebi. A doua axã, verticalã, esteredevabilã unei forma mentis medievalã, oferindsugestia cadrului dialogic dintre sus ºi jos:«Alaiurile de primire reprezentate de o mulþimeîn genunchi transpun simbolic, prin acest proski-nesis colectiv, o umilitate medievalã, plasatã însãla întâlnirea cu un împãrat reformator» care, învirtutea programului iluminist, «îi îndeamnã sã seridice, sã se scoale».

Apropierea, în acest chip, a orizontalitãþiisupuºilor de verticalitatea persoanei imperiale sedatoreazã nu numai luminilor în gramatica iosefinãci ºi «ecuaþiei» sociopolitice în care cei trei termeni,la care se adaugã un al patrulea (Ungaria) ajung la ostare liminarã în anii revoluþiei de la 1848. Dacãreformele tereziene ºi iosefine din veacul al XVIII-lea au aluvionat încrederea românilor ardeleni în«sfânta monarhie», dupã 1848 imaginea «mântu-itorului naþiunii» slãbeºte, chiar dacã relatarea ofi-cialã despre Intrarea împãratului Francisc Iosif I înMunþii Apuseni, în 21 iulie 1852 consemneazã«oftãri ºi urãri de fericire» din partea supuºilor.Refuzul, de pildã, al lui Avram Iancu, de a se întâl-ni cu împãratul a stimulat ºi dezvoltat – la mulþi anidupã 1852 – «discursul imaginar la concurenþã cudiscursul ideologizant» (Doru Radosav) pe linieironicã ºi parodicã, precum în secvenþa cu «vacaneagrã» pe care împãratul urma sã cãlãtoreascã laîntâlnirea cu Iancu. Istoria oralã dar ºi cea scrisãdespre «arãtãrile» transilvãnene ale împãratului cer-tificã, dintr-un fundal de palimpsest, curenþii deopinie care au vertebrat mentalitatea româneascãdin aceastã parte de þarã.

Analizele, efectuate cu acribie, la «intrãrileimperiale în Transilvania ºi Banat» în secolele alXVIII-lea ºi al XIX-lea au, în opinia mea, o dublãimportanþã. Alãturi de contribuþiile semnate deistorici ca V. ªotropa, Al. Sterca ªuluþiu, I. Negruetc. Arãtarea împãratului reconfirmã importanþaacordatã periferiei transilvãnene de cãtre centrulvienez. Departe de a fi o periferie a periferiei, pre-cum sudul ºi estul viitoarei Românii (Istanbululdevenind, el însuºi, o «margine» ºi economicã dar ºipoliticã faþã de marile centre europene) Transil-vania lui Avram Iancu rãmâne un pion importantpe eºichierul politic al unui Imperiu supus presiu-nilor exercitate din varii direcþii. În al doilea rând,cercetarea lui Doru Radosav, adãugând un accentîn plus la «întruchiparea miticã» a monarhiei aus-triece, «în virtutea unei charisme ereditare» (cf.Simona Nicoarã, Mitologiile revoluþiei paºoptisteromâneºti, Istorie ºi imaginar, 1999), alcãtuieºte piesacare lipsea din puzzle, adicã inelul necesar pentruînþelegerea procesului de ficþionalizare sau de«transgresare a istoriei în feerie» a împãratului, cumspecificã autorul. Este de fapt un proces prelungitîn literatura modernã a Ardealului ºi care – prinªcoala Ardeleanã, Slavici, Coºbuc, Rebreanu sauCioran – circumscrie versantul central-european alacestui imaginar. Existã, fãrã-ndoialã, un modelimperial în aceastã literaturã ºi îndemnul luiCornel Ungureanu (în Mitteleuropa periferiilor, 2002)de a-l restitui pe cale exegeticã primeºte o confir-mare dar ºi un impuls prin analiza, consacratã decãtre Doru Radosav, «arãtãrilor» împãrãteºti înBanatul ºi Transilvania secolelor XVIII ºi XIX.

n

Metadimaxol - Double opex - Dumbell for shoulder (1970)

TRIBUNA • nr. 38 • 1-15 aprilie 2004 3

editorial

Sintagma oameni „de culturã” poate trezimai mult azi, decât ieri, dupã mult timp dela naºterea ei, ecoul unor vechi nedumeriri,

confuzii, contradicþii, dar în egalã mãsurã, noi,probabil, nedorite complicaþii. Apelativul om „deculturã” curent folosit are un conþinut vag, deºiprestigios, e „de bine”, e culant ºi puþin pompos,deºi când se aplicã, la locul unde se aplicã, areuneori elasticitatea petei de ulei, iar alteori sesfãrâmã ca un picur de mercur. Cuvântul e plinde tâlc, dar îºi toarce firul ca un complimentinteresat. Încurajare condescendentã pentru mulþicare se folosesc de „culturã” ca de o justificare,vorba respectivã e doar o certificare magnanimãpentru autori care nu trec nicidecum pe sub fur-cile caudine ale unor clasamente trecãtoare. Cândnu e un simplu apelativ contagios ca „maestre”,vorba om „de culturã” seamãnã cu o însãrcinaredelicatã, al cãrei rod nu e decât rareori lãudat, celmai adesea e criticat ori suspectat, un fel de vo-luntariat moral perdant, ori un exil superior înpatria unor cuvinte solemne, ca „responsabili-tate”, „educaþie”, „identitate naþionalã”. Iar atuncicând se referã la un scriitor, artist, muzician,actor reprezentativ, ori de ce nu, la „artist /a al / amass-mediei”, termenul om de „culturã” devinesec, abstract, poate chiar desuet. Ce mai e un om„de culturã”? Ori, ce nu e?

Oamenii de „culturã” par mereu prea puþinipentru diversitatea actualã a câmpului (sociologicvorbind) cultural. Desigur oameni „de culturã”nu sunt doar cei care trãiesc în sau pe lângã (fos-tele) „case de culturã”. Existã reviste de culturã,un minister al culturii, institute culturale, ºitotuºi, termenul om „de culturã” rãmâne inefabil.La cine se referã oare? Cel puþin la prima vedere,oamenii de „culturã” sunt cei care lucreazã în„culturã”, cei care au „culturã”, (ºi dovedesc acestfapt, dar care culturã, cea literarã, filosoficã, muzicalã, politicã, tehnicã, ori toate la un loc?), ºi mai apoi, cei care se intereseazã ori sepasioneazã de „culturã”, ºi sunt amatori, ºi înfine, dar nu în ultimul rând, cei care creeazã,adicã, „produc culturã”, ºi sunt profesioniºtii ei.Scriitori, artiºti plastici, muzicieni ºi muzicologi,critici literari ºi culturali, ziariºti, creatori popu-lari, directori de teatre, muzee, filarmonici ºiopere, º.a.m.d. Sunt cu toþii egali? Desigur, amomis, fãrã sã vreau, multe alte categorii deoameni de „culturã”. Genealogia stufoasã aoamenilor „de culturã”, oricât ar fi de sârguinciosinspectatã, nu va putea fi cuprinsã în întregime, ºiun gând rãzleþ, deloc maliþios, mã duce la butaºiiideologici rãsãdiþi odinioarã în grãdina culturii„socialiste”, la creºterea lor ce a urmat de atunciîncoace într-o prea puþin grãdinãritã continuitateculturalã. E ciudat, dar om „de culturã”, ºi casã„de culturã”, nu au echivalent în nici o limbã decirculaþie internaþionalã. Diviziunea muncii deatunci, din epoca apusã, genitoarea sintagmei decare mã ocup, spunea cã om „de culturã” e cel /cea care nu „lucra” nemijlocit în producþia debunuri materiale, ºi care se ocupa de bunurilespirituale ori culturale. E limpede cã monitorii

ideologici ai culturii de atunci muncind la multi-plicarea oamenilor de „culturã” prin procedeeprocustiene, mai mult ori mai puþin subtile,moºeau naºterea unor „culturnici” cu specificnaþional, o reuºitã de proporþii indiscutabile, dacãne gândim la discriminarea copioasã a atâtor ºiatâtor autori, care în mod comic, dacã nu ar fifost absurd, nu au putut fi niciodatã, ori foartetârziu, „de culturã”. Dificultatea extenuantã pen-tru supraveghetorii culturali de altãdatã era însã sãstabileascã cu exactitate care erau totuºi dife-renþele între oamenii „de culturã”, (scriitori,dansatori populari, directori de case „de culturã”ori cãmine populare, pictori „naivi” ºi pictori„culþi”) ºi generic spus, intelectuali (profesoriuniversitari, arhitecþi, cercetãtori), ºi apoi sã pre-vadã dacã aceºtia se integrau, cu toate acestediferenþe, dupã faimoasa reþetã a „unitãþii îndiversitate”, în poporul muncitor „unic”. Darchiar dacã în cele din urmã, toþi oamenii „de cul-turã” erau ai „poporului unic muncitor”, ºi cutoþii vorbeau „limba comunã a muncii” (citez dincele mai iubite slogane ale propagandei de par-tid), diferenþe ameþitoare continuau sã tracasezemunca harnicã de cenzurã ºi îndrumare a culturiipe drumul dinainte stabilit. Cele, de pildã, dintreun balerin ºi un academician, un dirijor ºi un pic-tor naiv, un regizor ºi un istoric, un arheolog ºiun interpret de muzicã popularã.

Diferenþa care i-a despãrþit pe nedrept,cred, pe oamenii „de culturã” de ceilalþi semeni ailor mai norocoºi, (profesioniºtii unor meserii deimpact „productiv”), când era vorba derecunoaºterea socialã, de sancþionarea pozitivã aacesteia, a rãmas nestrãmutatã ºi azi. Chiar sepoate spune cã a progresat o datã cu numãrulmare de intelectuali, universitari ce se regãsesc înavangarda clasei politice. Astfel, când se socoate,ºi spun bine, se socoate, (adicã se face o„socotealã”, ca mai de demult), cã munca unuicreator e oarecum mai puþin „muncitã”, ori chiarnu e deloc, ºi fiindcã nu e cuantificabilã în orede serviciu, nu poate fi tocmai un „serviciu”, seajunge lesne la salarizãrile de care oamenii „deculturã” se bucurã cu atâta discreþie. Ea, munca,munca profesioniºtilor culturii decurge liberã,din talent ori vocaþie, ºi oricum ar fi remuneratã,se crede cã tot se face, fiindcã aºa îi este datul, sãse facã, de la sine. De fel întâmplãtor, acest „sine”al scriitorului, muzicianului, pictorului, cineastu-lui ori regizorului, este cel ce fixeazã prin propriacreaþie exigenþa unui stil de muncã, nu însã ºirecompensa ori recunoaºterea, care pot întârzianedefinit. Element cheie de impact social, exi-genþa creatorului poate schimba uneori, printr-undemers surprinzãtor percepþia culturii însãºi. Înacest mod, recunoaºterea creatorului devinediferitã.

Matthew Arnold scria într-un eseu („TheLiterary Influences of Academies”) cã aflând degândul a opt sau nouã literaþi francezi de a seîntâlni ºi discuta în mod privat chestiuni literare,cardinalul Richelieu a luat inþiativa fondãriiAcademiei Franceze. Îniþiativa personalã a celor

interesaþi a trecut înaintea celei oficiale, un exem-plu de exigenþã a creatorului, a autonomiei cre-atoare a autorului. Sã reþinem anul: 1629. Maitârziu, pe un alt meridian, Julien Benda, într-ocarte de mare rãsunet, fãcea o anatomie a intelec-tualitãþii franceze, de la tribuna unor judecãþiproprii, cercetând angajarea politicã a intelectu-alului ºi demisia de la menirea sa primordialã, cea de a veghea lucid asupra ofertelor înºelãtoare,spunea Benda, ale politicului ori ideologicului.Era un mod de a privi intelectualul, cu totul altuldecât cel al unui Georg Lukacs ori AntonioGramsci, de pildã. Walter Benjamin, eseistulmodernist prin excelenþã, se interesa de artã, lite-raturã ºi politic în definirea modernitãþii ºi cul-turii, în special despre rãdãcinile comune aleacestora în secolul al 19-lea. Georg Simmelobserva: „cultura poate fi privitã ca o perfecþio-nare a indivizilor dobânditã ca urmare a spirituluiobiectivat în activitatea istoricã a speciei” (Culturafilosoficã, 1998, p. 236). Cesare Pavese nota în ce-lebra sa Meseria de a trãi în dreptul zilei de 22 fe-bruarie 1940, urmãtoarele: „Originalitatea acestorpagini: a lãsa construcþia sã se facã singurã, ºi sã-þi punã înainte, în mod obiectiv, spiritul tãu.Existã o încredere metafizicã cã succesiunea psi-hologicã a gândurilor tale va deveni construcþie”.Tudor Vianu distingea cam în aceeaºi perioadã,între „muncã” ºi „operã”, ºi formula definiþiaacesteia, observând despãrþirea acesteia de autor ºide condiþiile care i-au precedat (Studii de filosofiaculturii , Eminescu, 1982, pp. 354-361). KarlJaspers ºi Martin Heidegger, Theodor Adorno,Herbert Marcuse, André Malraux, RaymondWilliams, Clifford Geertz, Michel Foucault,Bernard-Henry Lévy, André Glucksman, ºi mulþi,foarte mulþi alþii, ar putea fi recitiþi pentru conex-iunile pe care le instaureazã, atunci când pun pehârtie termenul „culturã”.

Are vreo relevanþã aceastã listã de nume ? Nu e doar o listã cu care se poate dovedi orice,lipsind tocmai detaliul diferenþierii? Pot fi invo-cate aceste nume pentru a ne scoate din nepãsareaori amânarea unei decizii urgente faþã de nevoileculturii noastre? Diferenþa între felul în care segestioneazã problema culturii la noi ºi în Europaeste cea dintre artizanat ºi industrie. Includ aicispinoasa gestiune financiarã a culturii. De bunãseamã, vor fi întotdeauna cei care vor aprecia fi-ligranul ºi candoarea artizanului, ºi cei care îºi vorîndrepta admiraþia spre „specializarea” culturalã,de la profesionalizarea mass-mediei ºi exigenþeleediturilor de pildã, la studiile ºi teoriile culturale.Important mi se pare cã modernitatea târzie încare spunem cã trãim a creat deja o diferenþãmajorã faþã de un fel „rapsodic” de a privi cultura.Sã nu vrem într-adevãr sã o luãm în seamã?

n

Oameni „de culturã”n Marius Jucan

MIRCEA PETEANCartea de la Jucu Nobil

Cluj, Editura Limes, 2003

Osentinþã din Fluviul ºi muntele (Idilã)atenþioneazã: ca sã capeþi dreptul de a vorbidespre inocenþã/ cuvine-se mai întâi sã o pierzi.

O pierdere progresivã a ei înregistreazã discursultrilogiei Cartea de la Jucu Nobil, însã recrearea uneipierderi înseamnã ºi recrearea obiectului pierdut,fixarea lui în cadrele unei mitologii trasate cu aju-torul memoriei (selectivã prin natura ei), încer-când experienþa rãsfãþului de a te întoarce în timp(rãsfãþ al simþurilor, al limbii, al minþii…) într-ogeografie mitizatã.

Iubirea se profileazã ca unica forþã desecurizare a fiinþei, acþionând prin impregnare înspaþiul Jucului Nobil, în arealul copilãriei ºi,accentuat, în Poemele Anei . Ea este cea mai presusde toate ºi în orizontul într-un-târziu-dumiritu-lui. Iubirea însã este ºi o forþã care conferã ocoerenþã proprie imaginarului mitic. Cândiubirea guverneazã refugiul în perimetrulamintirii, demersul recuperator al unei tempora-litãþi fericite îmbracã forma unui cult al senzaþieide plinãtate a interioritãþii. Doar iubirea poateconverti intensitatea memoriei afective în ima-gini. Se ajunge, astfel, de la sentiment la gândirea

prin imagini, la gândirea în perimetrul mituluimanifestat în timp narativ atipic, imaginile fiindre-scrise în ritmul poeziei (întâlnire ridicatã la pu-tere) prin logos.

,,am aºteptat sã se coacã în mine imagini/ aºa cumiepurele sãlbatic din tinda bunicii/ aºteptase sã i sedesãvârºeascã simþurile” sunt cuvintele din Prologcare par a comunica faptul cã a ajunge la un nivelal consistenþei semiologice care face din imaginientitãþi apte de mitizare ºi le conferã eficacitatepsihicã, implicã o distanþã similarã celei a matu-rizãrii în ordinea naturalã, instinctualã. În Zei ºicuvinte se insereazã imperativul distanþei (analogcelui al pierderii), comunicarea fiind marcatã denesiguranþã pe palierul copilãriei, ea fiind cuputinþã (deºi mai articulat, mai artificial) de peacela al determinãrilor culturale ºi biologice.Formarea mitului este conotatã drept operare cureminiscenþe, cu fragmente recuperate prin anam-nesis. Distanþa poartã numele de Memorie, iarexerciþiul recuperator al elementaritãþii lumii ºifiinþei dilueazã percepþia acutã în spectru istoric acelui într-un târziu-dumirit (ca ultim stadiu întrilogie). O secvenþã din Nucul din dreptul fântânii- muiate în memorie lucrurile / biscuiþi în lapte/ maisuculente ºi mai dulci sunt - reliefeazã capacitateamemoriei de a conserva pozitivitãþile, de a ºlefuiorice asperitate, exerciþiul anamnetic echivalândcu aproximarea perfecþiunii genezice. În spiritul

muºchetarilor, din Dupã douãzeci de ani, nu sereþin carenþele, ci numai finalul spectacular: e sãr-bãtoare în memoria mea. Clipa de graþie impunepoetului fixarea ei prin cuvânt, prin cuvântul careleagã (ºi aº fugi ºi azi/ de nu aº fi-nceput s-adun s-adaug ºi alte cuvinte – O întâmplare) ºi careîmpinge dependenþa entitãþii lirice pânã în punc-tul în care corpul naturii devine corp de limbaj(m-am visat cuvânt fericit – Zei ºi cuvinte). Eul liricajunge, silogistic, într-un punct al închideriifiinþei în cuvânt, un punct în care de la povesteacelorlalþi (galeria satului transcrisã în codul memo-riei) trece la propria sa poveste în ton de rugã-ciune (era ziua în care viaþa mea începea sã devinã/ eaînsãºi/ o poveste -/ povestea celui nãscut iar nu fãcut –Bãtrânul).

Regresând în perimetrul edenic al copilãriei,fiinþa – zeu cãlãtor, nu cãlãtor de profesie – pregnant,urmã mnezicã a vremii în care cãlãtoria era un ritiniþiatic, iar nu reziduu, încã valid, deºi devitali-zat, al mitului – se reveleazã ca zeitate investitãcu putere solarã, zeitate care coboarã în lume, înnaturã ºi încearcã minunile vieþii, trãieºte uimireaºi încântarea contactului prim. Dãruindu-se ple-nar, experimenteazã ludicul în variante articulateprin sau, jucându-se de-a Creatorul, reconfigu-rând inocent acte fondatoare, acte a cãror finali-tate echivaleazã cu deconspirarea caracterului loriluzoriu.

Schema ludicã structureazã ºi versurile epociide angoasã (cum sunt cele ale ciclului Istoriacreºterii ºi descreºterii Academiei de Arte, ªtiinþe ºiMeserii), epocã generatoare de humus pentru suflet,dar ludicul, dublat de ironia unui ecou sufletescîntunecat, intrã în registrul opus copilãriei, înacela al cãderii în destin, în cãderea sub incidenþatarelor sacrificiale ale unui zeu dintr-o istoriefãcutã din episoade mãrunte, tragi-comice, absurdesau crude .

Duhul însinguratului (Zei ºi cuvinte), corelat cusingurãtatea cãrþilor, se supune propriei chemãriregresive ºi autoritãþii (freudian ipostaziatã –tatãl) ºi reactualizeazã locuri, evenimente ºiportrete cãrora le imprimã o aurã mitologicã.Realizeazã, astfel, o regãsire de sine în stareafericitã a celui încã nedumerit, o reconfigurare aunui cosmos primordial centrat în el, dupã cumîn el se adunã întreg lanþul strãmoºilor, într-orepetiþie a existenþei identitare (þãrani din tatã-n fiu– ªi), similarã celei a oamenilor vârstei de aur.Ordinea genealogicã se regãseºte, steril sau cre-ator, în ritmul creºterii în sus a pãrului (Pãrul sauînflorirea nodului) legat de cer, de zodii, de ani, ele-ment esenþial în ritualul cosmic de celebrare avieþii. A te înscrie în genealogia aceasta înseamnãa suporta ºi a realiza concatenãri magice, pe liniapredestinãrii ºi a creaþiei care provoacã fascinaþieºi conduce la posibilitatea pactului cu moartea(nemurirea prin scriere, prin poezie).

În Refugii cheia perspectivei genezice ºi rege-nerative se aflã într-o împãmântenitã ºi totuºi pa-radoxalã formulã a unei virtualitãþi trecute – sefãcea – care face din fiinþa care este în lume uniniþiat în inocenþã, o entitate care, aidoma lumii decare e legat existenþial, se naºte în fiecare diminea-þã. Lustraþia este puternic ancoratã ºi în avatarurileacvatice, la intersecþia dintre structura poeticã,imaginea-senzaþie ºi contaminarea livrescã (þesãtu-ra intertextualã este inseratã în straturi obsesionalesuccesive care clarificã, treptat, universul dens alimaginarului poetic). În aceastã linie se înscrieînchiderea perfectã a secvenþei poetice din Ploile -ploile nomade îºi instalau cortul în sufletul meu –, ploilenomade îºi ridicau cortul din sufletul meu – pregnantãla nivelul redãrii coloraturii psihice, dar ºi la cel aladerenþei la jocul originar, purificator.


Nobleþea poetuluiMemoria sau timpul regãsit, o mitologie în versurin Constantina Raveca Buleu

comentarii

Lucruri ºi flori (1977)


De la memoria celor trãite intens, în cel de-altreilea stadiu, eul liric ajunge în pragul dorinþeiunei memorii a virtualitãþilor, a lucrurilornetrãite, a lucrurilor pe care nu le va trãi nici-când, dorinþã care verificã vitalitatea ºi orgoliuleului liric-rãzboinic.

Lumea frustã, paradisiacã este înlocuitã treptatcu universuri artificiale, infernalizate (reflex alrealului demitizator), iar eul unic al celei dintâiparadigme se divide, devine multiplicitate de euricare se deseneazã ca virtualitãþi neactualizate,ironic poziþionate în raport cu lumea (logica unul– multiplu fiind validã atât pentru spaþiu, cât ºipentru fiinþã). Inocentul puncteazã o retragereprogresivã pânã dincolo de marginea marginii, oretragere-gest reflex în faþa primejdiei (gestînrãdãcinat diacronic în neam), consecinþa uneicrize ontologice cu n motivaþii ºi n refuzuri alevieþii. Dincoace de marginea marginii se refugiazãºi ultimul om (nietzschean ºi extra-sistemic) ca unnebun ori ca un neofit.

În mulþimea de euri, se dezvoltã un alter egoadaptat – Bazil – sclav al trudei ºi al puritãþiiexclusive a creaþiei, dezvoltã un altul pribeag –Nicanor – dar ºi unul care-i potenþeazãînstrãinarea – Neocinicul. În a treia parte a cãrþiiidentitatea eului personal este tratatã ca multitu-dine de euri între Nimeni ºi Careva (mã Petene…),pentru a se coagula în final ca fiind Cineva , iden-tificarea socialã generând reacþia corpului (maielocventã decât orice alt discurs).

Anii de ucenicie ai cãlãtorului de profesie (din par-tea a doua a trilogiei) marcheazã spectrul matur-izãrii, al iniþierii în ordinea maculãrii de citadin,de istorie. Însã, poate fi numit la fel de bine, ºispectrul dezvrãjirii. Este o epocã a acumulãrilorculturale, încã ritualizatã (Nopþi albe. Istoria secretãa Cercului), un timp deja est-etic tratat estetic. Re-zistenþa în faþa demitizãrii, generatã de presiuneatimpului, evidentã în lostriþa ºtima lacurilor…, de-vine exerciþiu de mitizare a unor cadre biografice,atemporale în codul memoriei afective.

Memoria se resoarbe în funcþia fantasticã, îndedublarea prezentului ºi în revizuirea esteticã aamintirii (deoarece amintirea unui lucru e uneori maiimportantã decât lucrul în sine – Trei plus unu). Eaneagã timpul, deoarece posedã un timp regãsit ºiasigurã supravieþuirea unei substanþe care seanunþã în Poemele Anei - memoria mea era un cimitirde zei pãzit de cuvinte/ relicve ale unei postmodernemitologii. O asemenea mitologie recunoaºte aureo-la purã, ex-centricã, în raport cu moartea, acopilãriei, iar eul liric îºi mãrturiseºte aderenþa laacest palier – ºi nu mã gândeam/ cum nu mã gândescacum/ c-aº putea fi vreodatã strãin de copilãrie (ªi 2).Cartea de la Jucu Nobil este un text al urmelormemoriei, scris cu voluptatea creatorului-gândi-tor prin imagini care ºi-a însuºit lecþia consem-natã în Aezii - n-a hulit viaþa ºi mai ales/ n-a pierdutplãcerea de a construi lumi/ din cuvinte .

n

Pe când se potcovea generaþia ’80 cu 90 deocale de fier, adicã în ameþeala ºi fierbereade prin ’90, am citit o carte de Mircea

Petean cu titlul cam bizar – Cartea de la Jucu Nobil.Autorul, pe care l-am cunoscut vag atunci saupoate ceva mai devreme, era unul dintre cei maibãtrâni optzeciºti (nãscut în ’52 chiar la Jucu deMijloc, Cluj), un fel de întemeietor, între alþii, alesteticii respective în Transilvania. Prin ani, MirceaPetean a rãtãcit prin multe locuri ale poeziei,încercând felurite modele, apoi a revenit la JucuNobil, teritoriul sãu poetic, posedat cu acte în re-gulã. Volumul al treilea, apãrut la Editura Limes,adunã toate aceste experienþe într-o carte impre-sionantã ca dimensiune. ªi Dimensiune.

În timpul scurs din ’90 pânã acum, deºi criticidintre cei mai serioºi au apreciat poezia luiMircea Petean ºi i-au intuit cu subtilitate specifi-cul, autorul a rãmas cu un box-office mai puþinridicat decât al altora, de pildã al marilor concita-dini-congeneri ai sãi, Ion Mureºan ºi MartaPetreu. S-a întâmplat aºa pentru cã Petean s-alãsat sedus de tot felul de încercãri lirice pe contpropriu, temeinice, dar mai puþin spectaculoase,depãrtându-se de “fluxul principal” pe care staureflectoarele. Iar când s-a întors la matca sa (chiarla propriu “matca”) numitã Jucu Nobil, el con-tinuã, din câte se vede, un rãzboi personal curetorica ºi memoria fãrã sã-i pese de locul undesunt, par sã fie, concentrate marile batalioane.Ceea ce îl intereseazã pe Mircea Petean este maipuþin comunicarea cu/despre ceilalþi cât o clarifi-care personalã în legãturã cu sine.

Critica a intuit câte ceva. Mircea Zaciuvorbeºte de “energica înfãþiºare a luptãtorului”, Al.Cistelecan observã cum poetul “ia de ghid propriabiografie” ca ºi D.Chioaru care numeºte ciclurileJucului Nobil “amintirile din copilãrie” ale luiM.P. ªi aºa mai departe, pînã la Gh. Grigurcu carepretinde pentru Petean “o mult mai accentuatãrecunoaºtere din partea criticilor”. Cererea estejustificatã, dar comportã cîteva observaþii. Înprimul rînd, nu mi se pare cã Mircea Petean s-arsimþi mult mai bine în cazul unei recunoaºteri mailargi sau mai “accentuate” pentru cã, aºa cumspuneam, poezia lui nu este în cãutarea legiti-mitãþii proprii, ci este un simplu mijloc decunoaºtere pentru autor. Din acest punct de

vedere, poetul nostru este între acei scriitori fericiþicãrora ecoul scrisului lor în conºtiinþa altora le esteoarecum indiferent.

O altã observaþie la care þin ºi care, într-un fel,justificã rîndurile de faþã: Mircea Petean este tipulde autor favorizat de cunoºtinþa personalã. Exactinvers decît mulþi confraþi, pe care - acum suntrãu, ce sã fac - dupã ce-i întîlneºti, preferi sã-i uiþiºi doar, eventual, sã-i citeºti. Acest fapt ar trebuisã fie neconcludent, fireºte, dar este foarte impor-tant în realitate. El nu exclude accesul anumitorcritici în þara Jucu, dar îi pune într-o poziþie maipuþin favorabilã.

În ceea ce mã priveºte, am avut privilegiul uneicãlãtorii aeriene de 24 de mii de km cu MirceaPetean, întreruptã de alþi peste douã mii pe uscat ºipe apã în þara neamului Viet ºi aºa am aflat maimulte despre poezia lui care îi este intrinsecã,reprezintã o parte a fiinþei sale. ªtiu cã un criticserios trebuie sã aibã în vedere numai textul. Dareu nu sunt critic, iar foarte serios n-am fost nicio-datã. ªi-apoi de ce sã nu profit în scrisul meu deexperienþa trãitã alãturi de Mircea Petean cu caream împãrþit rachiul de orez ca ºi pãlinca adusã deel de la Jucu ºi de Valeriu Butulescu de laHunedoara pînã în golful Tonkin, dimineþi deplimbare începînd cu 6 fix pe malul oceanului,apoi o ciorbã de cîine ºi cîrnaþi din aceeaºi vietate?

Astfel am înþeles mai bine cã la Mircea Peteanepicul ºi liricul coexistã, imposibil de separat ºitoate intrã în / ies din rãsuflarea lui fireascã. ÎnJucu Nobil nu existã decît biografie, o viaþãretrãitã de mii de ori, fãrã nici un efort, revelatã,developatã, mixatã cu straturi ulterioare de exis-tenþã. Poetul rãmîne la copilãrie, nu poate s-odepãºeascã, nici nu vrea ºi de altfel a pãstrat ºifizic, spre norocul sãu, un aer adolescentin.

Scriind despre sine, poetul de la Jucufoloseºte numai persoana a treia, se “revede” ºi se“prevede” în scenarii fireºti pe care le descrie însãca pe niºte ceremonii fastuoase. “Ca ºi lumina,privirea este lãuntricã“ – scrie el. Aºadar, sedescrie aºa cum s-a pãstrat înlãuntrul amintirii.

Ceea ce nu s-a observat, cred, este cã poezialui Mircea Petean este diabolicã în esenþã. Poetuleste un înger cãzut, un Adam picat din Eden nupe pãmânt, ci mai jos. “Nu din cerul luiDumnezeu” coboarã îngerul, “ci din aerul bietei

ficþiuni” iar poetul “se fereºte” de el, “are geniuleschivei”. Poetul fuge de divin ca dracul detãmîie. Este “fagur de miere ºi întuneric”. El“întoarce muntelui spatele”, cãci “muntele eumbra lui Dumnezeu” ºi se afundã în infern,adicã în text, în “muntele de cuvinte”. Pãrãsindparadisul copilãriei, omul se demonizeazã darrãmîne cu nostalgia ei. Diavolul are, la MirceaPetean, nostalgia Cerului.

De altfel expresia de damnare sau de admiraþieardeleneascã, folositã copios ºi de Mircea Petean,nu doar îl trimite pe celãlalt la Dracu’, ci-l ºi expu-ne unui ritual mai profund: “No, futã-l Dracu’!”

Pe scurt ºi poetic spus, Mircea Petean este undemon nostalgic, dar jovial. Ucigã-l toaca ºi trã-iascã-l ficþiunea!

n

Diavolul nobil de la Jucun Horia Gârbea


Am purtat mulþi ani dupã lectura primuluivolum al Cãrþii de la Jucu Nobil amintireasenzaþiei care m-a însoþit atunci: o luminã

caldã, calmã, cu terase primitoare ºi eºarfe largi,în firele cãreia se împãcau ºi anotimpurile. Textulavea fervorile sale, magia, indicaþii scenice secretecare dictau ritmul, dar se supuneau risipirii.Prima mea întâlnire, cea îngropatã deja de ani, cuJucu Nobil , reþine de aceea mai întâi aura care atransformat uleiurile în acuarelã, pasta grea într-ofoºnire aeratã, desprinsã parcã de pãmânt.Paradoxul acestei senzaþii se nãºtea din dubluldicteu al paginilor pe care le citeam: ele urmauzborul, dar în aceeaºi mãsurã ascultau de acor-durile grave ºi clare ale pãmântului. Împleteau îndozaje atent cântãrite, pasul care lasã urme severeºi neastâmpãrul unor zãri abia întrezãrite. Cedamºi eu unui aer particular al textului, sub presiuneaorgoliului solar ce patrona scrierea.

Vorbeam atunci despre o sãrbãtoare a memo-riei care invadeazã liber ºi frust pagina. “Muiateîn memorie lucrurile/ biscuiþi în lapte/ mai sucu-lente ºi mai dulci sunt” suna confesiunea ºiîntregul scenariu urma aceastã linie calmã ºiîmpãcatã, cu accente de bucurie ce vizualizau olume paradisiacã, încã sub lucrarea zeului.Recitesc azi partea întâi a Cãrþii de la Jucu Nobil ºiatmosfera îºi reþese magia. Biscuiþii muiaþi înlapte despre care vorbeºte aici Mircea Petean auintrat de mult în rolul celebrei madeleine.Protagonistul acestor pagini e încã “tânãrulvoievod” cãzut sub vraja “ochilor de malachit”. Elnu poartã poveri, paºii sãi sunt drepþi ºi, în gene-ral vorbind, spaþiu ºi fiinþã intrã într-un acordperfect, luminos. Chiar ºi micile umbriri ale aces-tui scenariu, fastuos de fapt, sunt aºezate întot-

deauna în unghiuri menite sã le potenþeze parteavie, caldã. Aceastã parte întâi a volumului luiMircea Petean îmi evocã o lume în cea de-aºaptea zi a creaþiei: liberã, înfloritã în bucurie ºiorgoliul lucrurilor bine aºezate, stãpânite. Doarcurgerea ºi labirintul ei fierbinte de sânge facmisterul acestui spaþiu de transparenþe ºicumpãniri. Un poem ca Pãrul sau înflorirea noduluie ºi în acest sens exemplificator. Derulat încadenþe melodice, cu o frazare temperatã ºi respi-raþie reþinutã, grav însã în imaginea developatã,el rãmâne piesa de rezistenþã a acestei primesecþiuni: clipa ºi veºnicia fac corp comun aici,într-o înþelegere care a trecut pragul neliniºtii.Zodiilor întunecate (ale rãzboiului, ale morþii)Mircea Petean le surprinde un surâs; “pãsãri ºifructe” refac textura spaþiului cu deschiderisolare, iar în inima lui se aºazã mãrturia vie aacordului împãcat cu lumea: o parã începutã, cumiezul tãiat în roºu ºi alb, e glasul deopotrivã alcerurilor ºi pãmântului. Arborele (genealogic) arecoroana în înalt, rãdãcinile în luturi ferme, iarnodurile sale închipuie timpuri netulburate ºiinsule de pace: “pãrul scurtat de mai multe ori seîncãpãþâna sã creascã/ numai în sus/ securea înpreajmã pândea/ în cer alte noduri înfloreau/ ºi seofileau repede/ e o zi de lucru pustie/ vântul pringrãdini ºi pe uliþi/ vântul sunã monezile prunilormerilor viþei de vie/ în grãdini ºi pe uliþi/ e som-nul în care aº putea sã decad/ dacã pãrul nu ar fiplin de pãsãri ºi de fructe/ în cer a înflorit alt nod/pe masa mea de lucru se aflã o parã începutã/ aremiezul roºu cu alb/ roºu cu alb îi e miezul”.

Cu volumul al doilea tonul se schimbã, iarparadisul se destramã. Confesiunea înainteazãmai sacadat, cu aritmii orgolios asumate, cu pasul

împãrþit, jumãtate în templu, jumãtate în cetate.Plãcerea narãrii rãmâne însã. Doar cã privireaînapoi e uºor umbritã, iar cea aruncatã împrejur econtaminatã de rumoarea strãzii. Pe acest fundalse joacã un spectacol nou în care eurile se schim-bã cu rapiditate, cu o oarecare nervozitate trans-misã de la decor la actor, extinsã asupra întreguluijoc apoi: “haideþi sã dãm un ochi pe la grajduri/acolo unde eurile aºteaptã sã fie schimbate/ pre-cum caii poºtalionului/ un eu obosit ori numaiimatur/ fi-va înlocuit cu altul în putere/ dar gân-dul nostru nu la acesta din urmã gândeºte/ ci lacele ce-aºteaptã de o grãmadã de ani/ zadarniccãci nu vor fi înhãmate niciodatã/ pierind ca vir-tualitãþi nicicând actualizate”. Acest “rol nejucat”dã altã consistenþã scenariului lui Mircea Petean;sub aparenþa gesturilor radicale, purtate de orgo-liul unui stãpânitor, se deschid cortinele maivechilor scene. Atmosfera se rarefiazã, aerul dis-tileazã nostalgii, fãpturile reîmbracã identitatea deabur. Mai stãpânit în aceste secvenþe, autoruldesfãºoarã trasee retrospective, luminate deaceeaºi pace solarã ce fãcea nota particularã aprimului volum. “ªeful de trupã” redevine“tânãrul domn” ºi, în general, linia melodicã îºirecapãtã puritatea viziunii, cadenþele cristaline.Refrenul invadeazã din nou acest spaþiu care îºideconspirã miezul de o carnalitate calmã, lumi-noasã, fãrã frisoane. Un poem ca Focuri pe ape e înacest sens sugestiv: “vom arde trestiile ºi buruie-nile/ cu rãdãcini cu tot/ vom arde cu un drum totrãul lumii – ai zis/ apoi ne vom aºeza pe apelerâului/ ºi ne vom lãsa duºi departe – a zis/ focuripe ape/ focuri pe ape/ vom þipa ºi vom cânta atâtde tare încât/ cerul îºi va scãpa în nãvoadele noas-tre pãsãrile/ aiurite de spaimã – ai zis/ ºi ne vomaºeza pe apele râului/ ºi ne vom lãsa duºi departe– a zis/ focuri pe ape/ focuri pe ape/ vom râde înbãtãtura lumii/ c-or bate singure clopotele/ aprimejdie – ai zis/ apoi ne vom aºeza pe apelerâului/ ºi ne vom lãsa duºi departe departe – a zis/focuri pe ape/ focuri pe ape”.

Aceleaºi cadenþe însã oferã ºi spectacolulîncâlcirii semnelor; lumea stã încã sub semnulrefrenului, liniile sale sunt melodice, dar ba-lanþele aratã mãsurãtori nebune. Numãrãtori încare cifrele trimit în spaþii labirintic deschise, tra-versate de figuri multiplicate ºi rãsturnate haluci-nant în oglinzi ca de bâlci, fac textura peisajuluiimaginat în Inocentul : “erau patru reni/ ba nu cãerau patru cerbi/ ba nu cã erau doi cerbi ºi-o cer-boaicã/ ce spui – erau douã cerboaice ºi doi lupi/fugi de-aici – erau doi cerbi ºi douã lupoaice/ babine cã nu – erau patru reni câte doi de-un fel/erau doi cerbi ºi douã cerboaice/ doi lupi ºi douãlupoaice/ plus doi câini ºi douã cãþele/ caretrãgeau sania cu o mogâldeaþã/ vârâtã-ntr-omogâldeaþã ºi mai mare”. Cifrele nu se mai adunãacum în careuri de aur, structurile se tulburã,drumurile fac franjuri ºi se încurcã. Râuri sigurecurg însã sub acest pãmânt cu simþurile împãrþite,reaºezându-i geografia în reliefuri robuste, cu pli-aje care deschid doar primele trape, nivelul desuprafaþã al ambiguitãþii.

Partea a treia introduce în primul rând un altpersonaj: Mircea Petean mutã reflectorul pe figura“într-un-târziu-dumiritului”, ca dupã îndelungidecantãri în retorte alchimice. Numai cã pasul nouschiþat nu transmite siguranþã, ci o obosealãmohorâtã, o tot mai accentuatã însingurare. “Zeiinu vor fi de tine aproape” spune o secvenþã, iaraltundeva cititorul va înþelege cã pe aceastã a treiatreaptã “cuvintele – cum am vãzut - / pot devenizei/ dar zeii nu pot fi cuvinte/ ei sunt doar mâncã-tori de cuvinte/ devoratori de oameni-nãscocitoride cuvinte”. Raporturile de reciprocitate s-audestrãmat, simetriile s-au spulberat, lumea e din

Cele o mie ºi una de zile ale Jucului Nobiln Diana Adamek

Prapor (1978)

Într-o formã completã – primelor douã vo-lume, apãrute în 1990 ºi 2000, le este adãugatãsecvenþa ultimã – apare la Editura Limes

trilogia liricã a lui Mircea Petean Cartea de la JucuNobil . O carte de cãlãtorii înspre ceea ce a mairãmas: imaginile-amintire ale unui timp trecut ºicare se cere recuperat, pe de-o parte, iar pe dealta, imaginea unui prezent devenit dejareprezentare. Desfãºuratã în trei etape cãlãtoria seaºazã, unitar, sub semnul gestului cu care sedeschide lectura; Prologul anunþã un timp al aºtep-tãrii împlinit, încheiat: „am aºteptat sã se coacã înmine imagini/ am suflat în jãratecul anilor înteþindiubirea/ apoi am rupt cucuruzul pe care se rânduiau/verile copilãriei aidoma grãunþelor de aur/ le-am semã-nat ºi din ele au încolþit cuvinte”.

Mâna poetului e de acum stãpânã pe sine,vocea maturã poate rãspunde chemãrii derevenire la începuturi. E riscant, se spune, a luaun însoþitor într-un astfel de drum. Lectura sedezvoltã tumultuos, cititorul e purtat pe un tãrâmîn acelaºi timp necunoscut ºi familiar; vremurilede început ale fiinþei, copilãria în spaþiile ferme-cate ale satului cu naturã abundentã, suflatã cusclipiri magice, sunt în fapt reperele oricãruitraseu al veºnicei întoarceri. Arhitectura e însãimprevizibilã. Imaginile îºi desfac miezul cuviteza ivirii, „ca într-un vârtej aproape vãzut”,cum ar spune Nichita. Lumea se cere cunoscutãîn toate detaliile; versurile urmeazã logica unuireal-secvenþã, intens, prelungit adesea în spiralece construiesc o structurã cvasibarocã: ”grãdinamorii grãdinile morarului/ din care rãmãsese numainumele/ ascuns în dulceaþa prunelor bistriþene ºi amerelor oltoane/ un vis reluat pânã la epuizare/ eu – oumbrã micã hãlãduind într-o umbrã mare” (Zei ºicuvinte). Poetul reconstruieºte, aglomereazã une-ori oarecum cu teama cã dintr-un moment înaltul lumea abia redescoperitã ar putea dispare.Spaþiul scriiturii, ca desfãºurare pe orizontalã, îºicautã verticala pe care sã o umple. Plasticitateaelementelor care construiesc imaginile, aglome-raþiile de obiecte ºi oameni în miºcare trimit une-ori la pictura lui Breugel: „…copiii ºi bãtrânii pen-

sionari puþind a râme/ de gunoi rãsãreau dintre arinirogoz urzici destrãbãlate/ ºi trestiiºuri în margineabãlþilor acre/ neºtiute cuiburi de liºiþã/ surpriza unuiºarpe lunecând negru nestingherit peste ape…” (Zei ºicuvinte). Punctuaþia sau mai degrabã lipsa ei nu eo opþiune. Cãlãtoria în urmã e un delir al ima-ginilor, ochiul nu are timp sã se opreascã asupraobiectelor, înregistrând doar luxuriantul lor flux.

Alteori, sentimentul care însoþeºte regãsireaeste copleºitor: expresia ezitã, ca o uimire(„Soarele/ ce putere curatã/ l-a smuls din ape” – Soareleºi leu), îºi cautã o tonalitate a vocii. Lumea e atâtde aproape încât cuvintele poetului se lovesc deaceasta ca de o peliculã; ecoul e de un patetismresemnat: „ªi nu mã gândeam/ cum nu mã gândescacum/ c-aº putea fi vreodatã strãin de copilãrie” (ªi).

Puntea de legãturã între primele douãetape/vârste este iubirea. Poemele Anei noteazãtrepidaþiile acestei perioade. Elementul picturalrãmâne ca trãsãturã dominantã a expresiei poe-tice; o imagisticã a plutirii amintind de îndrã-gostiþii lui Chagall care plutesc deasupra realului:„îmbrãþiºarea noastrã smulgea insula din rãdãcini/ eaîncepea sã pluteascã/ noi rupeam o bucatã de cer/ pe careo foloseam drept pânzã”. Semnele unei noi vârsteapar însã tot mai frecvent: pãdurea se metamor-fozeazã în cuvânt, casa unchiului e în ruine,acareturile sunt în paraginã.

Etapele care urmeazã apar cel mai adesea ca ocãdere în real; poetul pãrãseºte universul com-pensatoriu al copilãriei. Traseul întregului volumpare a desfãºura patternul clasic al contrastuluidintre copilãrie ºi maturitate. Sunt „anii de uceni-cie ai cãlãtorului de profesie” ºi, ca în orice uceni-cie, spaþiul e unul strãin ºi alienant: ”…o descindereºi o înaintare într-un labirint/ de oglinzi…” (Anii deucenicie ai cãlãtorului de profesie). Persoana întâi,actantul primei pãrþi, s-a transformat în a doua,chiar a treia persoanã. Poemele sunt mai discur-sive, aura de mister e dizolvatã. Ochiul ezitã întrea privi în afarã ºi a se retrage în spaþiul lãuntric,un început de intimitate. “Baladele ºi idila” – aºacum e numitã aceastã a doua secvenþã – þin dejade o istorie care trebuie povestitã, presupunând

deci o distanþã între timpul lumii ºi cel alreprezentãrii ei; muzica lor e una melancolicã,singura în fapt care leagã aceastã etapã ºi o rit-meazã în refrene precum în poemul Focuri pe ape:„apoi ne vom aºeza pe apele râului/ ºi ne vom lãsa duºideparte departe – a zis…” .

Tranziþia spre a treia etapã e anunþatã de oacutã rupere a substanþei poemelor. O concen-trare a imaginilor care poate sugera renunþarea laelementele reziduale, o redefinire a stilului, dar ºiconºtiinþa situãrii într-o zonã a realului restrâns,împuþinat. Moartea, obsesia naturii instabile ºiinconsistente a lumii, sunt notele definitorii ºidefinitive ale viziunii: „corpul pe care-l porþi/ corpulcare te poartã/ corpul care ne poartã însemnele trecerii ºipetrecerii”. Dacã prima etapã a cãlãtoriei stãtea subsemnul restaurãrii magiei vârstei inocente, înultima ochiul cautã misterul interioritãþii. Se ges-ticuleazã mai puþin. Lumea devine fragment.Tehnica scriiturii se apropie mai mult de artafotograficã; astfel, ”în dreapta se vede Valea cu greieri/(face s-o cutreieri)/ în stânga e iezerul cu crieri/ (la carese face trimitere-n atâtea scrieri)”. Singura legãturãîntre feþele lumii e jocul rimei, ºi uneori locurilecopilãriei ivite ca din întâmplare.

Cu Epilog cartea se încheie circular. Spaþiulcopilãriei e purificat acum, focuri de toamnãsunt aprinse pe domeniile ce îi aparþineau; cãlã-torul de profesie îºi cheamã câinii „ºi porneºte într-o nouã drumeþie de-a lungul râului/ - plopii ariniifrasinii rãchitele îi dau bineþe – ”. Traseul e acelaºi,cãlãtoria e nouã. Mircea Petean e rechemat înaceleaºi spaþii. Cuvântul ºtie acum foarte bineîncotro s-o apuce. Foºnetul sãu e semnulobiºnuinþei: „alergând pe o piele de om bine argãsitã” .

Ajunsã la final, lectura Cãrþii de la Jucu Nobillasã impresia unei viziuni complexe care îºi punela bãtaie toate resursele pentru a rãmâne unitarã.E o încercare riscantã, dar poetul ºtie cã are laîndemânã destule modalitãþi de îmblânzire acuvântului poetic.

n


Mircea PeteanCartea cãlãtorului de profesien Mara Stanca

nou în derivã. ªi, din nou, ceva o salveazã. Aceastae forþa universului pe care îl construieºte MirceaPetean; de a traversa spaþii diverse, de a se deschideegal paradisurilor ca ºi lumilor reale ºi rele, acci-dentate, cu siguranþa celui care ºtie cã tocmai con-trariile fac echilibrul, nasc semnul. Mãrturisirea stãdin nou sub pecetea “rolului nejucat”: “va trebuisã-mi aduc aminte de cele netrãite/ sau pe care n-am sã le trãiesc nicicând/ de acelea va trebui sã-miaduc de asemenea aminte” (poemul trimite la Pãrulsau înflorirea nodului).

Deºi în gesturile noului personaj ce stãbatepaginile Cãrþii de la Jucu Nobil s-a strecurat onedezminþitã obosealã, el cucereºte prin forþã.Poezia lui Mircea Petean e solarã, imaginea – cumobserva pe bunã dreptate Sanda Cordoº – eporoasã, încãrcatã de o materialitate sãnãtoasã, delimpezimea unor tãrâmuri imediat vecine. “Într-un-târziu-dumiritul” e obosit, dar a câºtigat,dupã rumoarea multor lupte cu gloria ºi cetatea,înþelepciunea de a se cuibãri în regatul sen-inãtãþilor sale: “în timp ce semenii lui se-ntrec sã-ºi probeze vrednicia/ mânaþi de gustul perfor-manþei cu orice preþ/ de pofta de glorie/ ºi desetea de putere/ într-un-târziu-dumiritul/ careºtie/ cã infinit/mãruntul are timp/ cã este timp/ cã

e timp destul/ respirã/ cãci mai presus de toateeste ritmul/ respiraþiei/ egal implacabil deplin”. O dragoste calmã, ºi ea solarã, împlineºte PoemeleAnei , timp în care, în alt plan, “poetul se fereºteca de obicei”, dar e înarmat cu “geniul eschivei”.Ofensiv-defensiv, Nicanor îºi face jocul: întrefarsã ºi reculegere, ieºire în cetatea contaminatã ºiînchidere în gãoacea cu pulberi pure, între trudãºi visare, el transcrie cronica vie a vârstelor inte-rioare. Pentru Mircea Petean timpul rãmânemereu tânãr, el poate ºovãi, dar va fi întotdeaunavictorios. “El/ în moarte aurie/ e mugur de zeu/tu/ în viaþa sinilie/ eºti fagur de miere ºi-ntuneric/el/ graveazã nume/ tãcut/ un roi de cuvinte/ îþijoacã pe scut/ el/ cântã ºi plânge/ joacã ºi râde/înlemnit/ în cercuri orgolioase/ pierinde/ gesturiîn tine se sting/ El/ interioritatea substanþa/ nodulnedesfãcut în zi/ tu/ palã de vânt/ peste lucruricare se-nchid/ dirijând spectacole ºi coruri/ dacãmeºterind la decoruri”. Am citat în întregimeacest poem pentru cã el graveazã o insulã decalmã înþelegere: lumea ºi-a redobândit orizontulauriu, ºi poetul a câºtigat în plus, fãrã a fi pedepsitaltfel decât cu rumoarea trecerii, fructulînþelegerii. Cronica pe care o imagineazã MirceaPetean în cele trei secþiuni ale volumului apare ca

o diaporamã când previzibilã, când fantastã, cuscenarii subterane dar luminoase, turnate înschema arborescentã a unor o mie ºi una, nu denopþi, ci de zile. În ciuda sincopelor ºi acciden-telor, în pofida prafului cetãþii care spargecristalul paradisiac al primelor zãri, scenariulrãmâne solar ºi aici stã particularitatea acesteipoezii. Interogativã, dar robustã, lumea desenatãaici reproduce într-un fel textura unui nod; reþineseve, promite orizonturi. Volumul se impuneprin forþã ºi limpezime; Cartea de la Jucu Nobil ecu siguranþã una (ºi nu singura) din marilereuºite ale carierei literare a lui Mircea Petean.

n


ALESSANDRO BARICCOMãtase

Editura Polirom, 2003

ALESSANDRO BARICCOOcean Mare

Editura Polirom, 2003

Sã vorbeºti despre romanele lui AlessandroBaricco pare aproape imposibil. Sunt despretotul ºi nimic, sau, mai bine spus despre

nimicul care “spune” tot. Titlurile, confirmãaceastã pendulare între evanescent, aproape inexistent, ceva asemeni unui vãl de Mãtase pecare l-ar putea sfâºia chiar ºi o privire , ºi teribilitatea,imensitatea unui Ocean Mare ce apasã pesteaceastã þesãturã uºoarã a existenþei. Romanelor luiBaricco li se pot aplica cuvintele pe careMallarmé le folosea pentru a-ºi descrie propriaoperã: dupã ce gãsisem neantul, am gãsit frumuseþea.

Numai un “antierou”, dupã cum observã tra-ducãtorul Adrian Popescu, putea sã se lase purtatde împrejurãri în paginile acestei cãrþi (Mãtase).De la începutul romanului autorul ne avertizeazãasupra personajului sãu care, era unul dintre aceioameni cãrora le place sã asiste la propria viaþã, consid-erând nepotrivitã orice ambiþie de a o trãi. ªi totuºi, înmod ironic, Hervé Jancour are ocazia de a cãlã -tori, de a cunoaºte locuri exotice, de a pãtrundeîn alteritatea ireductibilã a Japoniei, de a trãi unerotism a cãrui senzualitate se datoreazã tocmai“pasivitãþii” existenþiale a personajului care nucautã niciodatã chipul celei care îl atinge înspatele voalului. Senzualitatea n-are nevoie deprivirile faþã-în-faþã, ci de jocul formelor ºi gus-turilor abia ghicite, de fetiºuri corporale, de lipsaambiþiei de a cunoaºte.

“Pretextul” existenþei lui Hervé Jancour enevoia de a strãbate lumea în cãutarea ouãlorviermilor de mãtase pentru a salva de la sãrãciesatul natal. Singurul loc în care le gãseºte nealter-ate este ºi singurul în care vânzarea lor e interzisã:Japonia. Destinul lui ºi al micii comunitãþi în caretrãieºte e condus de Baldabiou, care dezvãluia

secretele oricãrei meserii , fãcea bani cu lopata ºi-ºi sta-bilea timpul petrecut într-un loc în urma unorpartide de biliard pe care le juca întotdeauna deunul singur, împotriva lui însuºi. Un mic Dumnezeucare joacã zaruri într-o lume fragilã ca o mãtase.Hervé Jancour urmeazã întru totul sfaturile lui,nu face decât ceea ce e învãþat sã facã sau ceea ce ise spune; aproape cã nu este “cineva” ci un ecranpe care o pasiune trãitã cu ochii închiºi îºideruleazã miºcãrile. O singurã observaþie îiaparþine, un singur lucru îl uimeºte cu ciudãþenialui atunci când pãtrunde în casa japonezului HaraKey: o femeie întinsã lângã stãpânul ei, dar aicãrei ochi nu aveau o tãieturã orientalã, ºi erau aþin-tiþi, cu o intensitate uluitoare asupra lui. Un remarca-bil joc al recunoaºterii ‘asemãnãtorului’ în alteri-tate, al cãutãrii care ocoleºte, a mesajului dedragoste care nu poate fi adus decât de moarte.Douã femei aparþinând unor culturi deosebite,douã existenþe ce se confundã încercând sã trans-mitã acelaºi mesaj prin metode atât de diferite: uncopil ucis în Japonia, o simplã scrisoare “pos-tumã” din partea soþiei care dorea cu atâta ardoaresã fie cealaltã încât îºi traduce gândurile înideograme. Deºi descoperã ‘substituþia’ HervéJancour rãmâne acelaºi personaj: disperarea esteun exces pe care nu-l cunoaºte. El este stabil asemeniochiului furtunii continuând în mijlocului vui-etului vieþii aceeaºi existenþã uºoarã, nespunândniciodatã un “Da” sau un “Nu” hotãrât, de parcãsingura ‘regulã’ pe care mai trebuie sã o urmeze ecea a respiraþiei.

Ocean Mare, pe de altã parte, se construieºtenu asemeni unui tablou ca fiind “suma unor dis-trugeri”, ci ca o fotografie artisticã cu un timp deexpunere nelimitat, o fotografie ce sã cuprindã câtmai multe urme lãsate în nedefinitul infinit alexistenþei. Gãsim aproape toate marile figuri careau obsedat Europa: filosoful care cautã limitalucrurilor, unde începe sã se termine marea , artistulcare cautã începutul, ochii oceanului, preotul carecompune rugãciuni pentru aproape orice situaþieºtiind cã mintea te minte pe negândite, luptãtorul,supravieþuitorul transformat în vizionar, în pro-fet, dar care nu înþelege ce adevãr este ãsta care pute acadavru ºi-þi creºte în sânge, fata prea sensibilã pentru atrãi ºi prea vie pentru a muri, femeia care-ºi

pãstreazã dorinþele ca pe niºte haine uzate, în dulapulunei necunoscute înþelepciuni.

Spre deosebire de ‘antieroul’ din Mãtase, înOcean Mare avem de-a face doar cu personaje caresunt vizionarele propriului destin. Fiecare îºicunoaºte propriul ‘adevãr’ (sau felul în care ºtiucã nu ºtiu) ºi propriile slãbiciuni. Dar aglomer-area aceasta de traiectorii diferite nu face decât sãscoatã la ivealã puterea ‘impersonalã’ a oceanului:tãcerea lui care te poate vindeca, indiferenþa lui teplaseazã în confuzie, ºi furtuna care face din oricenavã o ‘plutã a meduzei’, un lanþ nesfârºit de situ-aþii fãrã scãpare: primul lucru e numele meu, al doileaochii aceia, al treilea un gând, al patrulea noaptea carevine, al cincilea trupurile acelea chinuite, al ºaseleafoamea, al ºaptelea oroarea, al optulea fantasmele neb-uniei, al nouãlea carnea ºi al zecelea un om care mãpriveºte ºi nu mã ucide. Uneori oroarea ºi sublimulse contopesc, iar a înþelege marea e totuna cu aînþelege drumurile întortocheate pe care le faci în braþeleunei femei, este o chestiune de muzicã, ºi orice aispune în faþa lor, e mizerabil.

ªi totuºi, fiecare cautã sã menþinã întreagãmãtasea atât de uºoarã a sufletului peste trupulagitat al lumii. E un lucru inutil ca o operã deartã, una volatilã, care se pierde în marea care iagândurile de piatrã care erau calea certitudinea destinulºi în schimb dãruieºte pânze ce-þi unduie în cap asemenidansului unei femei care te face sã înnebuneºti. Potopule semnul unui Dumnezeu ce seamãnã izbitor cu‘geniul rãu’ descris de Descartes: mã-ntreb dacãceva mai bun se putea inventa care sã-l lase pe un bietHristos singur în mijlocul mãrii aceleia. [...] Nici unsemn ca sã înþelegi în ce parte sã te îndrepþi ca sã te ducisã mori.

n

Un ocean de mãtasen Oana Pughineanu

Studiu pentru Deal V (1976)


Demersul interpretativ pe care îl vom dez-volta în rândurile de mai jos propune o gri-lã de analizã întrucâtva diferitã de clasicele

abordãri de pânã acum ale acestui subiect. Dorindsã oferim o nouã perspectivã asupra unui eveni-ment pe care o parte din istoriografie îl considerãsuficient de cunoscut pentru a mai “redeschidedosarul”, am decis sã realizãm acest lucru prinapelul la o sursã istoricã mai puþin folositã: zvonul.

Aceste rânduri nu au pretenþia de a oferi con-cluzii sau ipoteze novatoare, revendicând doarstatutul unui simplu exerciþiu analitic menit sãdemonstreze complementaritatea abordãriloratipice în tratarea subiectelor care fac parte înmod tradiþional din arealul metaistoriei deºi uti-lizarea ºi utilitatea zvonului ca sursã istoricã potfi, recunoaºtem, contestate, dificultãþile ºi implicitcriticile fiind generate de aparenta lipsã de consis-tenþã a acestui concept, greu decelabil în cadruldiscursului surselor ºi subiectiv prin excelenþã.

În ceea ce ne priveºte, am recuperat zvonuriledin sursele primare aflate la dispoziþie -corespon-denþã, memorialisticã, presã - aceleaºi surse careau stat la baza elaborãrii istoriei Tribunei de cãtrecei care ne-au precedat în aceastã activitate astfelîncât demersul nostru se constituie într-o recitirea surselor ºi informaþiilor oferite de clasiceleabordãri ale problemei.

O parte dintre zvonuri sunt deja amintite îndiverse studii ca elemente disparate în argu-mentarea unor opinii, neîncercându-se însãplasarea lor în perspectivã diacronicã ºi identifi-carea unor filiaþii. Prin aºezarea într-un sistem ºiidentificarea originii, a raporturilor dintre ele ºi aefectelor pe care le-au avut sperãm sã oferim unplus de consistenþã cunoaºterii fenomenului degenezã a cotidianului sibian.

Primul zvon privind apariþia unui cotidian laSibiu apare încã din toamna lui 1883, imediatdupã criza de la Telegraful Român. Într-o scrisoaredin 21 octombrie 1883 se precizeazã, cu referirela înlocuirea lui Nicolae Cristea din funcþia deredactor al Telegrafului, cã „oamenii sunt tare înfuri -aþi… veþi cãpãta în grabã un apel în privinþa înfiinþãriiunei foi nouã care sã iesã în toatã ziua… se aºteaptãpãrerile oamenilor cãtrã care se vor adresa în afarã…”1

În primãvara lui 1884, odatã cu intensificarealucrãrilor consorþiului sibiano-braºovean,zvonurile au proliferat, susþinute atât de discreþiavoitã a fondatorilor Tribunei cât ºi de derularea înparalel a acþiunilor de înfiinþare a societãþiitipografice “Ateneul Român”. Principalul mijlocde colportare a zvonurilor era presa, care cãuta sãcompenseze prin speculaþii lipsa de informaþie.

Tonul este dat de Telegraful Româncare, dupãce anunþã la 11/23 februarie cã partida ºagunianãurmãrea sã înfiinþeze un jurnal zilnic în urmaeºuãrii negocierilor cu Gazeta Transilvaniei, revineîn numãrul din 18 febr./ 1 martie informând peun ton panicard cã scopul noii iniþiative este „su-grumarea ziariului nostru”. Informaþia era preluatãdin Viitorul care la rândul sãu citase RomâniaLiberãdin 15 februarie în care se anunþa într-ade-vãr cã la Sibiu, un Consorþiu nou-înfiinþaturmãreºte editarea unui nou ziar, care va „amuþicu desãvârºire glasul foaiei mitropolitane care de cât-vatimp, condusã în ideile mironiene (dacã idei se pot

numi) nu poate contribui decât la încurcarea spiritelor ºicompromiterea causei.”2 Tot Viitorul (un ziar destulde slab informat, ca ºi Luminãtoriul dealtfel) con-tribuie ºi mai mult la sporirea neînþelegeriiprintr-un articol în care dezavueazã iniþiativa“Ateneului Român” ca fiind îndreptatã împotrivaTipografiei Arhidiecezane ºi a Telegrafului.3

În condiþiile în care Consorþiul nu-ºi facecunoscute intenþiile, dupã apariþia anunþului deînfiinþare a “Ateneului Român”, cititorii ajung sãconfunde iniþiativa “ºagunistã” cu cea aComitetului Central Electoral al P.N.R., situaþiacomplicându-se ºi mai mult odatã cu anunþareavenirii lui Slavici. Luminãtoriul lui P. Rotariu îºianunþã sprijinul pentru orice iniþiativã publicisticãantimironianã la 3/15 martie, ulterior întreagapresã ardeleanã aducând la cunoºtinþa publiculuicã la Sibiu se va înfiinþa un cotidian condus de N.Cristea, la care va activa ºi I. Slavici.

La originea acestei ºtiri se afla din nou Tele-graful Român, foarte probabil în urma rãspândiriiProspectului, care, neoferind detalii precise despreierarhia preconizatului Institut, îi lãsa pe ceicurioºi sã facã supoziþii. O importantã contribuþiela adâncirea speculaþiilor o are însã ºi Slavici, careîntr-o scrisoare adresatã lui Matei Voileanu, peatunci redactor al Telegrafului, mãrturisea cã scur-tul sãu sejur la Sibiu urmãrea „afaceri curatliterare”. 4

În a doua jumãtate a lunii martie, întregulArdeal ºtia cã Gazeta urma sã devinã cotidian ºi cãla Sibiu urma sã se înfiinþeze un nou cotidian,condus de N. Cristea, la care va activa I. Slavici ºicare va avea drept principal scop combatereaTelegrafului Român. Deoarece trecuse o lunã de laanunþul de înfiinþare a “Ateneului” fãrã sã se maiîntâmple ceva în aceastã direcþie, la Arad, ºi sun-tem siguri cã ºi în alte zone, se formase chiaropinia cã de fapt preconizatul cotidian de la Sibiuva fi ziarul “Ateneului”, la care vine sã activezeSlavici5. Pentru a lãmuri cititorii, atât Consorþiulcât ºi Comitetul Central Electoral publicã laînceputul lunii aprilie anunþuri în toate ziarele,delimitând clar cele douã grupuri de iniþiativã.

Dacã din acest punct de vedere lucrurile au de-venit mai clare, Protestul Consorþiului, care cu-prindea componenþa direcþiunii Institutului Ti-pografic, a oferit un nou subiect de speculaþie, de-oarece era semnat de o echipã din care dispãruseNicolae Cristea, cel considerat a fi virtualul directoral noului ziar6. Abia rãspândirea primelor numeredin Tribuna a clarificat definitiv situaþia, impunândimaginea lui Slavici ca lider al grupului redacþional,fãcându-l uitat momentan pe N. Cristea ºi lãsând sãse întrevadã rolul jucat de Diamandi Manole 7.

Discreþia a fost unul dintre atuurile tribuniºti-lor, permiþându-le sã urgenteze procesul înfiinþãriiziarului ºi sã se impunã astfel în faþa concurenþei“Ateneului”, a cãrui înfiinþare a eºuat într-un sfârºit.Pe de altã parte însã aceastã discreþie a generatserioase nelãmuriri în rândul colegilor de breaslãdar ºi al publicului lãsând impresia cã avem de-aface cu o acþiune voit orientatã spre dezinformareaposibililor adversari. Din multitudinea de anunþuriprivind înfiinþarea Tribunei doar trei sunt semnatede iniþiatorii proiectului ºi doar unul dintre acesteatrei – Protestul – vine sã aducã informaþii precise, la

începutul lui aprilie, atunci când înfiinþarea ziaruluiintrase în ultima fazã ºi era nevoie de publicitate.Pânã atunci confuzia dintre proiectul tribunist ºiproiectul P.N.R. nu a fãcut decât sã ajute noul grupsã-ºi urmeze liniºtit scopurile, sub acoperirea“firmei” politice a miºcãrii naþionale.

Celelalte douã luãri de poziþie - scrisoarea luiSlavici cãtre Matei Voileanu ºi Prospectul – vin sãvalideze parþial informaþii apãrute anterior înpresã cu valoare de zvonuri ºi sã ofere câteva dateîn plus care au derutat ºi mai mult lumea: afir-maþia lui Slavici cã venise în Ardeal pentru afacericurat literare ºi prezentarea grupului de iniþiativãincluzându-l pe Nicolae Cristea.

Analiza zvonurilor care au precedat apariþiaTribunei lasã astfel sã se întrevadã o acþiune coordo-natã de ocultare a pregãtirilor care se fãceau decãtre chiar iniþiatorii lor în scopul menþinerii unuiclimat de ambiguitate propice dezvoltãrii acþiuniilor. Deºi zvonurile sunt lansate în marea lormajoritate de presã ºi nu ºtim ca grupul de iniþiativãsã fi lansat direct zvonuri, prea puþinele informaþiifãcute publice au contribuit din plin la apariþia ºimenþinerea acestora, iar luãrile de poziþii tribunisteîn vederea eliminãrii confuziilor ce legau Tribuna de “Ateneul Român” au venit doar în ultima fazã a pregãtirilor, atunci când aceste confuzii pro-tectoare nu mai sunt necesare ºi când se impuneadelimitarea clarã de o iniþiativã concurentã ºi fali-mentarã.

n

N OTE :1. E. Hodoº, Literatura zilei, Sibiu, 1941, p. 87; este vorba de

cunoscuta scrisoare a lui Sabin Piso cãtre Ioan Papiu în careeste descrisã înlãturarea lui N. Cristea de la conducereaTelegrafului.

2. România Liberã, VIII, 1884, 1984, p. 2.3. Viitorul, I, 1884, 27, 28 febr. / 11 martie, p. 3.4. A. St. Cj, f. Ana Voileanu-Nicoarã, d. 40, f. 6 (publicatã

aproape integral în Telegraful Român, XXXII, 1884, 32, 17/29martie, p. 123).

5. E. Gluck, D. Vatamaniuc, T. Bugnariu, op. cit., II, pp. 12-13.6. Viitorul, I, 1884, 44, 12/24 aprilie, p. 4.7. Thomas Nagler, Începuturile „Tribunei” oglindite în presa ger-

manã din Sibiu în Transilvania, XIII, 1984, 4, pp. 19-20.

anul Ioan Slavici – Tribuna 120

Zvonuri gazetãreºti privindgeneza Tribunei sibienen Vlad Popovici

Ex libris de Emil Moritz


eseu

Publicat în „Convorbiri literare” în 1870 (anIV, nr. 17/18 din 1 ºi 15 nov.), Fãt-Frumosdin lacrimã reprezintã nu doar un triumf

major în plan estetic al genului de puþinã vremeilustrat la noi (prin N. Filimon ºi Al. Odobescu),dar ºi, poate, cel mai complex basm cult din lite-ratura românã. Chiar dacã pãstreazã, în linii mari,schema naraþiunii folclorice, precum ºi elementeale mitosului autohton, povestea eminescianã esteo creaþie de netãgãduitã originalitate, în careautorul (deºi foarte tânãr, are doar 20 de ani) va-lorificã informaþii culturale, referinþe livreºti ceatestã lecturi solide, bine asimilate. Complexitateabasmului este conferitã de prezenþa / coexistenþaunor elemente ºi simboluri de provenienþã ºi fac-turã diversificatã: personaje aparþinând mitologieipãgâne ºi creºtine, fabulosul proiectat în decorurigotice sau romantice, încãrcãtura oniricã („În Fãt-Frumos din lacrimã sunt numai somnuri ºi vise” –G. Cãlinescu, Istoria literaturii române…, p. 446), ce îl apropie pe Eminescu de Tieck, Jean Paul,Clemens Brentano, adicã primul val de romanticigermani.

Un loc aparte ocupã în naraþiunea emines-cianã elementul creºtin, a cãrui prezenþã ºi sem-nificaþie nu au reþinut atenþia cercetãtorilor depânã acum. În rândurile ce urmeazã, vom încercasã decelãm acest aspect, menit sã particularizeze,alãturi de cele semnalate mai sus, basmul luiEminescu.

În chiar formula introductivã, menitã sã suge-reze orizontul temporal al desfãºurãrii acþiunii, seface trimitere la o epocã a prezenþei nemijlocite alui Dumnezeu printre semeni (prin persoana divinã a lui Iisus Christos): „pe când Dumnezeucãlca încã cu picioarele sale sfinte pietroaselepustii ale pãmântului”.

Naºterea lui Fãt-Frumos stã sub semnul uneiminuni dumnezeieºti: împãrãteasa bãtrânã ºistearpã invocã ajutorul divin spre a zãmisli,prosternându-se la ”icoana îmbrãcatã în argint aMaicei durerilor”. Evlavia sincerã ºi credinþa pro-fundã ale celei care se roagã nu întârzie sã-ºi arateroadele: „Înduplecatã de rugãciunile împãrãteseiîngenuncheate, pleoapele icoanei reci se umezirãºi o lacrimã curse din ochiul cel negru al mameilui Dumnezeu. Împãrãteasa se ridicã în toatãmãreaþa ei staturã, atinse cu buza ei seacã lacrimarece ºi o supse în adâncul sufletului sãu. Dinmomentul acela ea purcese îngreunatã”. Dupãcum se vede, Nãscãtoarea de Dumnezeu se aratã,ºi aici, nu doar Maica durerilor (Mater Dolorosa)ci ºi Maicã a Îndurãrilor (Mater Misericordiae).

Comportamentul lui Fãt-Frumos se dovedeºtedemn de un creºtin (ºi nu un creºtin oarecare ciunul ce îºi are obârºia în chiar lacrima Mariei,mama lui Iisus). Viteaz neînfricat, el nu seruºineazã a-ºi mãrturisi smerenia, teama deDumnezeu. O face în faþa împãratului vecin(aflat în duºmãnie cu pãrintele lui Fãt-Frumosdin lacrimã) ºi, când acesta se declarã – la rândulsãu – om cu fricã de Dumnezeu, nu numai cãpune capãt vrajbei îndelungate, dar se leagã defostul vrãjmaº prin frãþie de cruce.

De remarcat cã, în Fãt-Frumos din lacrimã,autorul conferã calitatea de creºtin ºi unui alt per-sonaj cu care Fãt-Frumos intrã în conflict; este

vorba de Genarul, cu care, la fel ca în cazulîmpãratului vecin, Fãt-Frumos evitã sã se con-frunte, datoritã apartenenþei amândurora la cre-dinþa în Christos („sã se batã cu el Fãt-Frumos nuputea, pentru cã Genarul era creºtin ºi puterea lui nuera în duhurile întunericului, ci în Dumnezeu”. (s.n.)

Prefãcut în cenuºã ºi apoi într-un „izvorlimpede”, în mijlocul unei oaze de verdeaþã, Fãt-Frumos este readus la viaþã, ºi la ipostaza de om,prin puterea ºi mila divinã a lui Iisus, larugãmintea Sf. Petru, care-l însoþeºte prin pustiuºi împreunã cu care adastã lângã acel izvor.

Preluând elemente de sorginte neo-testamen-tarã (miracolul învierilor pe care Iisus îl sãvârºeºteîn cazul fiicei demnitarului, a fiului vãduvei ºi alui Lazãr), Eminescu le integreazã ºi adapteazãpovestirii sale cu atâta ingeniozitate ºi firesc alrelatãrii totodatã, încât episodul prezentat paredesprins dintr-o evanghelie apocrifã. Viziuneaprofund creºtinã pe care o degajã basmul emines-cian este susþinutã nu numai de actul miraculos alreaducerii la viaþã a eroului ci ºi prin elementelede prezentare ºi de comportament ale persoanelordivine. Astfel, în legãturã cu înfãþiºareaMântuitorului aflãm cã: „Hainele ºi faþa (…)strãlucea ca alba luminã a soarelui” sau: „AcoloDomnul beu din apã ºi-ºi spãlã faþa cea sfântã ºiluminatã ºi mânele sale fãcãtoare de minuni”. (s.n.)

De subliniat cã epitetul „fãcãtoare de minuni”are, aici, pe lângã funcþia de a desemna învestituradivinã a lui Mesia, ºi un rol anticipativ, sugerândlectorului miracolul ce urmeazã a fi înfãptuit decãtre Iisus.

ªi în ceea ce priveºte comportamentul luiIisus ºi al Sf. Petru, atitudinea ºi manifestarea lorsunt în strictã concordanþã cu relatarea dinevanghelie. Avem, prin urmare, imaginea unuiChrist aflat într-o neîntreruptã legãturã de cugetcu Tatãl Ceresc ºi a unui Petru atent la celepãmânteºti, din preajma sa: „Apoi ºezurã amândoila umbrã, Domnul, cugetând la tatãl sãu din cer,ºi St. Petru, ascultând pe cugete doina izvoruluiplângãtor”.

În prelungirea aceleiaºi viziuni impregnate deelemente creºtine, scena care succede învierii luiFãt-Frumos nu este mai puþin elocventã, pãstrândîncãrcãtura de trãire religioasã ºi emoþie misticã:„Atunci vãzu chipul cel luminat al Domnului, cemergea pe valurile mãrei, care se plecau înaintealui, întocmai ca pe uscat; ºi pe St. Petru, care,mergând în urma lui, ºi învins de firea lui ceaomeneascã, se uita înapoia sa ºi-i fãcea lui Fãt-Frumos din cap. Fãt-Frumos îi urmãri cu ochiipânã ce chipul St. Petru se risipi în depãrtare ºinu se vedea decât chipul strãlucit al Domnuluiaruncând o dungã de luminã pe luciul apei, astfelîncât, dacã soarele n-ar fi fost în ameazi, ai ficrezut cã soarele apune. El înþelese minuneaînvierii sale ºi îngenunche înspre apusul aceluisoare dumnezeiesc”.

Dimensiunea creºtinã este potenþatã, înpasajul de mai sus, prin reiterarea altei minunisãvârºite de Iisus: umblarea pe apã (vezi Matei 14;22-33).

Din „obiect” al primului miracol, Fãt-Frumosdevine martor al celui de-al doilea, care-l ajutã sãînþeleagã „minunea învierii sale” ºi sã se

prosterne, în semn de evlavie ºi recunoºtinþã,„înspre apusul acelui soare dumnezeiesc” (sintag-mã metaforicã prin care poetul prefigureazã pati-ma ºi moartea Mântuitorului).

Prezentându-l pe Petru într-un moment deslãbiciune omeneascã („se uita înapoia sa ºi-ifãcea lui Fãt-Frumos din cap”), Eminescu îºiprobeazã din nou fidelitatea faþã de textulevanghelic, care-l înfãþiºeazã pe apostol în maimulte împrejurãri asemãnãtoare, (vezi Matei 14;30-31, Matei 16; 21-23; Luca 22; 54-62; Ioan 18;10-11), în care fostul pescar se dovedeºte „învinsde firea lui cea omeneascã”.

Dacã episodul apariþiei lui Christ (însoþit dePetru) formeazã însuºi nucleul „poveºtii” emi-nesciene, fiind plasa/ aºezat pe axa principalã abasmului (ceea ce îi conferã o semnificaþie aparteîn economia textului), finalul naraþiunii (suge-rând simetria desãvârºitã a construcþiei epice)conþine încã o intervenþie miraculoasã, datoratãtot Maicii Domnului, a cãrei lacrimã milostivãfãcuse posibilã venirea pe lume a lui Fãt-Frumos.De data aceasta, Mama lui Iisus se înduioºeazã deiubita lui Fãt-Frumos – care orbise de atâta plâns,în aºteptarea lui – ºi îi redã vederea, în timpulsomnului: „Împãrãteasa se culcã ºi ea lângã el ºivisã în vis cã Maica Domnului desprinsese dincer douã vinete stele ale dimineþii ºi i le aºezasepe frunte. A doua zi, deºteptatã, ea vedea…”

Accentul ºi rolul important conferite unoratribute divine (precum mila, bunãtatea,îndurarea) conduc la concluzia cã, în basmul luiEminescu, triumful / izbânda Binelui asupraRãului (în toate ipostazele) se realizeazã (doar) cuajutorul lui Dumnezeu.

Intervenþia Proniei divine se produce înmomentele de crizã din existenþa umanã: laînceputul povestirii (spre a face posibilã naºterea luiFãt-Frumos), în centrul naraþiunii (pentru a-l rea-duce la viaþã pe eroul principal), la finele basmului(pentru a-i reda vederea iubitei lui Fãt-Frumos).

Luând în considerare toate aceste aspecte, sepoate afirma cã în Fãt-Frumos din lacrimã dimensi-unea creºtinã este mai prezentã decât în oricebasm românesc de facturã popularã sau cultã,spre deosebire de alte poveºti / basme de sorgintepopularã sau cultã, unde predominã fabulosulpãgân.

n

Dimensiunea creºtinã a unui basm cult:Fãt-Frumos din lacrimã, de M. Eminescun Lucia Hãrdãuþ

Curte (1975)

Nu ºtiu dacã ar trebui sã ne întristãm sau sãne bucurãm când urmãrim procesul deistorizare a literaturii. De cele mai multe

ori timpul lucreazã împotriva literaturii, în câtevadecenii o carte poate pãstra un interes doar pen-tru istoricul literar. Desigur, se mai întâmplã ºiinvers: veºnicul vis al romanticului – scriu pentrucei de mâine, pentru cei de azi voi rãmâne neînþeles.Uneori interesul cititorului pentru o anumitãcarte e pur istoric – citesc cãrþi din timpul când eramtânãr, sau citesc ce citeau babacii ca sã mã amuz…uneori timpul lucreazã ºi pentru literaturã:Creangã, Urmuz… devin parcã din ce în ce maiinteresanþi…

M-a surprins preocuparea lui Ioan Groºan dinNota autorului din Povestiri alese (Ed. Allfa,Colecþia Prozã scurtã, Bucureºti, 1999) “pentruun posibil istoric literar”. Ca mai târziu sã constatcã are dreptate. ‘80-ismul, aceastã reanimare a lit-eraturii româneºti începe sã devinã istorie literarã.ªi s-ar putea ca mai târziu sã rãmânã în istoria li-teraturii ca ceva cu o mai mare importanþã isto-ricã decât literarã, ca paºoptismul, de exemplu.

Povestiri alese (ediþie definitivã) cuprinde vol-umele Caravana cinematograficã (1985) ºi Trenulde noapte (1989). În Nota autorului Ioan Groºanconstatã cu surprindere cã variantele originale aletextelor sale sunt aproape identice cu cele care s-au editat, dar “A funcþionat ºi în ceea ce mãpriveºte, cu siguranþã, ceea ce se numeºte «auto-cenzura».” Cenzura – alt fapt de importanþãmajorã la ‘80-iºti.

În Postmodernismul românesc MirceaCãrtãrescu declarã cã primul volum - Caravanacinematograficã - e cel mai bun volum de prozãscurtã al lui Groºan. Discutabil. Probabil cãMircea Cãrtãrescu crede acest lucru din cauzã cãaceastã carte, Caravana cinematograficã, e maiapropiatã de modelul/tiparul prozei ‘80-iste. Înproza lui Ioan Groºan întâlnim trei tipuri de rea-litate: realitatea livrescã, realitatea cotidianã ºi realitateainefabilã. În Caravana cinematograficã accentul epus pe realitatea livrescã. Prima prozã - Odimineaþã minunatã pentru prozã scurtã este oiniþiere în aceastã lume ce are ca model Cartea.Un scriitor e în cãutare de subiect pentru o prozãscurtã ºi vine la un director de Gostat. Acesta îlduce la o vânãtoare de fazani, pe drum fãcândasocieri dintre vânat ºi literaturã: “Pãcat cã n-aþivenit mai în iarnã, la mistreþi. Aveaþi ce vedea.Când l-am atins pe ãla mare… hã!… un romanîntreg”. Aceastã prozã nu are ca subiect vânã-toarea, ci cãutarea subiectului pentru literaturã.Când apare un cerb, directorul Gostatului nutrage pentru cã nu are permis de cerb.Comparaþiile dintre literaturã ºi vânãtoare suntamuzante, totul la Ioan Groºan e învãluit deumor, directorul considerã pânã la urmã cã celmai bun lucru pentru o prozã scurtã e o vânã-toare de ciori. Realitatea cotidianã este pusã faþã-nfaþã cu Cartea. Realitatea se mãsoarã dupã dimen-siunile literaturii. Insula e o prozã la persoana aII-a în stilul epistolar. Aici naratorul, un profesorscriitor ce îi scrie iubitei sale, descrie toate amã-nuntele, etapele scrisului: “Chiar aºa: te aºezicomod, îþi pui scrumiera la îndemânã, cotul sesprijinã uºor pe masã, încã nu apuci stiloul, deºitotul e foarte clar, mai ales începutul: caravanacinematograficã intrând în sat”, “Dar deodatã îþispui nu, nu încã, ºi tot ce rãmâne e o linie curbã,spinarea unei litere frângându-se brusc într-o patãgrãsulie de cernealã”. Subiectul anunþat aici va

apãrea în urmãtoarea prozã - Caravana cine-matograficã. Toate se suprapun, chiar ºi tânãruloperator “cu ideea lui nemaipomenitã sã scoatãaparatul pe geamul cabinei ºi sã proiecteze filmulpe dealul din spatele bisericii în seara primei nin-sori.” Personajul-narator va apãrea ca personajprincipal în Marea amãrãciune – ultima prozã avolumului, Insula fiind un bilet dintre multele pecare Sebastian Pop le trimite amantei sale Ioana.Sebastian Pop îi povesteºte iubitei sale un vis încare ei apar pe o insulã, neºtiind unul de altul,unica lor ocupaþie, “menire”, e sã citeascã. Oinsulã cu rafturi de cãrþi “pe jumãtate îngropateîn nisip”, cu volume prin tufiºuri, peste tot. Cândîn sfârºit îºi întâlneºte iubita (din realitate) reali-zeazã cã de fapt nu poate vorbi, nu-ºi poate expri-ma gândurile ºi sentimentele. Poate vorbi doarprin citate, prin lucruri deja scrise: ”Baby. I’m thebest, dar tu ai fãcut din mine o cârpã!” Ai izbuc-nit în râs, ai înþeles cã n-am din ce cãrþi sãvorbesc mai frumos, ºi-am rãmas aºa drepþi,privindu-ne curioºi, uºor stânjeniþi.” Încercareade a face un dialog îi duce la un eºec, ceea ce vorei sã spunã rãmâne în gesturi, priviri, nu înfrazele din surse diferite ce se leagã între ele înîncercarea de a prinde realitatea: “Arãþi obositãastãzi” (Dreiser) – ziceam eu. “Mã doare capul”(Cezar Petrescu) – rãspundeai tu. “Hai sã plecãmde-aici!” (Cehov). “Nu!” (Ionescu). “Atuncipofteºte de îmbucã ceva” (Sadoveanu). “Nuvreau!” (Moartea lui Ivan Ilici). Fãceam o pauzã casã-mi adun gândurile. “Am vãzut azi-dimineaþãîn dreptul peninsulei un animal ciudat” (MihaiTican Rumano). “Ce vorbeºti?!” (Caragiale) . “Aºacã ar fi bine s-o-ntindem mai încolo” (Faulkner)”etc.etc. Pentru a se încãlzi ei dau foc la cãrþi, fac“un mic rug livresc”. E o depãºire a realitãþiilivreºti. Literatura care înghite viaþa ºi viaþa careînghite literatura – aºa s-ar putea formula temaprincipalã a acestui volum, care înghite la rândulei alte teme, vorba poetului – “peºtiºorul papãviermiºorul”. Pânã la urmã în Insula ºi realitateacotidianã e înghiþitã, depãºitã de livresc, persona-jul descoperã cã insula se aflã pe o imensã carte,reuºeºte sã dezveleascã primul rând ºi citeºtechiar începutul primei sale fraze din scrisoareacãtre amantã. Insula e o prozã fermecãtoare încare ca într-o matrioºcã – pãpuºã ruseascã, intrãviaþa, visul ºi literatura. Care pãpuºã e ultima,care le cuprinde pe toate? Acest lucru trebuiecãutat în tot volumul. Caravana cinematograficãeun teritoriu anunþat în Insula, e “din rãsãritulinsulei unde culegeam mure ºi ne sãrutam sobriºi stângaci, ca-n deceniul ºase. Aici ai descoperittu întrebarea “cine eºti?”” Ioan Groºan pãtrundeaici în tema “obsedantului deceniu”. Un teritoriucu probleme de identitate, în care personajele auuneori conºtiinþa cã parcã sunt desprinse din lite-raturã. Aceastã prozã vine din realismul socialist,naratorul la persoana a III-a pluteºte pe deasupranedirijând nimic, uneori apropiindu-se doar devreun personaj ºi hohotind. Personajele sunt niºtesãteni, oameni simpli ce trãiesc paralel curegimul, ei le dau de bãut ºi de mâncare la cei cevin în control ºi apoi îºi vãd de treaba lor. Cândaude de egalitate, þiganul Darcleu se gândeºtecum va fi împãrþit cazanul directorului. Firele derealitate ºi ficþiune ºi aici se suprapun, bibliote-cara Corina se gândeºte le ale ei în timpul filmu-lui propagandistic, la fiecare explozie ea se sperie,se trezeºte din gândurile sale. Nebunul Piºta numai înþelege nimic, nu face diferenþa între film ºirealitate ºi face spume ºi urlã, soþia directorului

leºinã. Directorul ºcolii þine discursuri oficiale labeþie despre istoria satului º.a., dar e ironic, de-abia aºteaptã sã plece mai repede caravana: “Vezisã nu-þi scrie” îi zice rãutãcios soþiei când aceastale ureazã drum bun. Tov. Tavi – operatorul defilm, vrând sã o impresioneze pe bibliotecaraCorina, întreabã pe ºoferul sãu de poezia ce i-aspus-o acesta unei fete de la cantinã pentru a oseduce. Literatura se încruciºeazã cu realitatea, cudiscursurile ideologice, Ioan Groºan fiind unmaestru al umorului, scoþând comicul din oricesituaþie: “ – Pe o stâncã neagrã, mormãi ºoferulfãrã sã deschidã ochii, într-un vechi castel, undecurã-n vale un râu mititel, plânge ºi suspinãtânãra domniþã, dulce ºi suavã ca o garofiþã.Ãããã… plânge ºi… adicã stai puþin…

– Cãci în bãtãlie soþul ei iubit… îl ajutã Tavi.– Cãci în bãtãlie soþul ei iubit a plecat cu oas-

tea ºi n-a mai venit. Dar deschideþi poarta, turciimã-nconjor, vântul suflã rece…

– Eeee, pãi ai sãrit, nea Antoane! – zise Tavi.Ochii sãi albaºtri ard în lãcrimele…

– Aºa, da… cum lucesc în douã viorele.Buclele de aur cad pe albul sân… ºi urmeazã ochestie cu soacra care stã de pazã. Vine ãsta, fiul,ªtefan, ºi s-aruncã-n poartã sã-i deschidã…

– Eu sunt, bunã maicã, îl corectã Tavi, fiul tãudorit, eu, ºi de la oaste mã întorc rãnit.

– Aºa, dar nu-i dã drumul ºi-atuncea ªtefan seîntoarce ºi din cornu-i sunã, iar în urma lui se-ntinde falnic armia românã.”

Marea amãrãciune – ultima prozã a primuluivolum - are ca personaj principal, dupã cum ammai menþionat, pe Sebastian Pop, un profesor-scriitor, de fapt potenþial scriitor fiindcã reuºeºtesã scrie doar bilete adresate amantei sale Ioana.Proza începe cu descrierea colectivului pedagogicdintr-o ºcoalã bucureºteanã, acolo unde lucreazãSebastian. La adunãrile profesorilor Sebastian eaºezat în rândul trei, rândul de greutate al ºcolii.Ascensiunea lui nu mai mirã pe nimeni. Este opersoanã care ºtie sã intre în relaþii cu toþi – ºi cuconducerea, ºi cu “dezidenþii”. Dar nimic nu îlintereseazã cu adevãrat. Toate sunt pentru el unfel de pierdere de timp, un fals scop. Amanta sa –Beatrice Cãrãmizaru, îl plictiseºte, iar în numeleei “intuise o tensiune secretã: plutitoarele ºi mu-zicalele silabe ale prenumelui mãrturiseau, pentruel, nostalgia niciodatã sfârºitã a pãrinþilor ei de a-ivesti ºi croi fetei, mãcar botezând-o astfel, un altdestin decât cel împlinit prin pauperele ºi bar-barele silabe “Cã-rã-mi-za-ru”. Sebastian e încãutarea unui scop, unei “meniri” pe care nu ogãseºte. Pânã la urmã, cu ajutorul literaturii ºidragostei, pare sã-l fi gãsit – viaþa, dorinþa de a-ºitrãi viaþa cât mai intens, ca în cãrþi. Dragostea luicu Ioana începe prin simple bileþele pe care ºi letrimit reciproc. Sebastian descoperã cã fac totceea ce prescriu în bilete. Cã la început scriu ºidupã asta fac ceva. Astfel Sebastian iese parcã dinmediocritate, iese din tipul comun în care îlgãsisem la începutul prozei. Când Ioana hotãrãºtesã termine jocul fiindcã ajunsese prea departe(ambii erau cãsãtoriþi), Sebastian îi prescrie cevaieºit din comun, ceva ce i se pare a depãºi reali-tatea, chiar ºi literatura – îi prescrie o abandonarea familiilor lor. O fugã de realitatea mediocrã.Dar chiar la începutul fugii Sebastian vrea sãrenunþe, sã fugã ºi de Ioana. Dupã un timp petre-cut împreunã el îi lasã un bilet: “Mâine neîntoarcem la Bucureºti”, cãci descoperise cã nu-iîn puterile lui de a prescrie orice. Prescrisesemoartea unui viþel, dar aceasta nu se întâmplase.La sfârºitul prozei îl regãsim pe “vechiul”Sebastian, revenit în mediocritatea sa comodã.Acest “mic roman de dragoste” cum a numit Ion


à

Proza lui Ioan Groºann Alexandru Vakulovski


Negoiþescu Marea amãrãciune, corespunde celmai mult realitãþii din anii optzeci, cred cãmajoritatea ‘80-iºtilor se recunosc în aceste pagi-ni: lipsa unui sens, mediocritatea impusã ºiautoimpusã, imposibilitatea de a face ceea ce vrei,ceea ce crezi cã e bine ºi normal. Sebastian nureuºeºte sã iasã din realitatea cotidianã medio-crizatã cum nu reuºeºte sã iasã din realitatealivreascã din Insula. Astfel Caravana cine-matograficã mi se pare un volum în care livresculºi cotidianul se bat cap în cap, fiecare vrea sã ialocul celuilalt. Pânã la urmã nu e eºecul vreuneirealitãþi, ci eºecul individului, individualului.Volumul prinde cerbul anunþat în O dimineaþãminunatã pentru prozã scurtã. Caravana cine-matograficã, la fel ca ºi Nostalgia lui MirceaCãrtãrescu sau ca ºi Nevasta lui Hans a luiNichita Danilov, poate fi considerat un roman.Astfel, O dimineaþã minunatã pentru prozã scurtãar putea fi cititã ca prologul romanului, intrareaîn cotidian ca într-o lume a livrescului, Insula arfi “miezul”, punctul tare al romanului, intrareadirectã în realitatea livrescã ºi imposibilitateaieºirii din ea, Caravana cinematograficã anunþatãîn Insula ar fi un cotidian ca o variantã (realist-socialistã ironizatã) a realitãþii livreºti ºi în sfârºitepilogul, Marea amãrãciune, ieºirea din lumealivrescã (din cauza imposibilitãþii realitãþii cotidi-ene în faþa regulilor livreºti) ºi o dezlegare aInsulei, ca fiind un simplu bilet al unui personaj.Ar fi fost normal ca ordinea prozelor sã fie inver-sã, dar Ioan Groºan foloseºte o naraþiune liniarãîn fiecare text aparte, dar nu face acelaºi lucru ºicu întregul.

Dacã în Caravana cinematograficã predominão lume a livrescului, în Trenul de noapte gãsim odominare a realitãþii inefabilului. Critica scria cãacest volum are în centru o problemã religioasã,problema revelaþiei. Sunt de acord, doar cã e ceva

mai mult decât atât, inefabilul cuprinde ºi religia.În prima prozã, cea care a dat titlul volumului –Trenul de noapte, un ºef de haltã, domnulFotiade, îi povesteºte acarului Simion despre untren minunat ce trecea uneori prin gara unde alucrat el mai înainte. Un tren despre care nu sedãdea vreo informaþie, care nu oprea, mergea culuminile stinse înãuntru ºi lãsa în urma sa unmiros de trandafiri. Fotiade e anunþat cã trenul vatrece trei zile la rând ºi prin haltã. Acarul seconvinge cã Fotiade avea dreptate, doar cã nusimte mirosul de trandafiri. Îi propune ºefului sãîncerce sã-l opreascã, dar acesta se sperie ºi sã segândeascã la aºa ceva. Totuºi Simion îl opreºte ºipleacã cu el, iar în clipa când intrã “simþi,izbindu-l greu, mirosul de trandafiri.” Acest textaminteºte de proza realist-magicã sud-americanã.ªi realitatea e realist-magicã, un cotidian în carese întâmplã lucruri inefabile. De altfel, în toatecele patru proze din acest volum se întâmplã ast-fel de lucruri. În Adolescent cotidianul are rolulinefabilului. Naraþiunea e la persoana a III-a, prinprisma unui copil – Claudiu, care (ca ºi KenKesey) mai crede în minuni. El încearcã împre-unã cu prietenii sãi sã scoatã aur din pietre cuajutorul focului, cãci bunicul sãu îi spusese cãaurul e viu ºi cã tot ce e viu se miºcã la foc. Nuiese nimic din pietre, dar când se întoarce acasãaflã cã bunicul a murit. Noaptea, când toþi dorm,el îi vorbeºte. Fiindcã bunicul nu îi rãspunde,Claudiu îi arde un deget: “Trebuia acum sã semiºte, pentru cã orice lucru viu se miºcã, fugedin calea focului, numai sã fie cât de cât viu.”Pentru un copil fiecare experienþã nouã din cotid-ian pare miraculoasã, inefabilã. Ioan Groºan sur-prinde foarte bine mentalitatea copiilor: “lui i sefãcea fricã numai pentru cã vedea ce tare se temetata când mai greºea cu ceva ºi mama strângea dinbuze ºi se uita urât”; “Nu moare bunicul aºa uºor,degeaba se temeau unchiul Ghiþã ºi mama. Setemeau ºi ei cã dacã moare bunicul n-o sã mai

aibã cine le creºte porc”; “se gândea cã dacã malulse prãbuºea de tot ºi Feri n-apuca sã-l tragã depicioare afarã, mama ar fi înnebunit de plâns laînmormântarea lui, iar tata, cum era om blând, n-ar fi ºtiut ce sã facã ºi s-ar fi apucat de bãut” etc.Realitatea cotidianã privitã prin prisma unui copile, iarãºi, inefabilã. Spovedania are ca personajprincipal un preot. Dar pãrintele Emilian nu aajuns preot fiindcã aºa a vrut el, ci fiindcã tatãlsãu l-a convins, l-a “mituit” cu unelte de pescuitca sã meargã la seminar. Proza începe cu înmor-mântarea pãrintelui Dima, fost preot greco-catolic (amãnunt ce a fost cenzurat, aflãm înNota autorului) la care Emilian e preocupat maimult de gândurile sale ºi de urmãrirea unei prote-jate de-ale sale – Ana, cu care mai târziu “va pãcã-tui”. Se terminã cu înmormântarea lui Emilian ºicu mirarea înlocuitorului sãu ce femei frumoasesunt în sat. Dumnezeu nu prea are ce cãuta înaceastã prozã. Emilian crede mai degrabã într-unDumnezeu pãgân, pescar, cãci dupã ce se culcã cuAna, el nu se simte vinovat, ci îi mulþumeºte. Laînceputul prozei apare un personaj în salopetã ºicu motoretã ce îl iniþiazã pe Emilian în pescãrie ºicare îl sfãtuieºte sã nu se bage în râu la adânc dacãnu ºtie sã înoate. Acelaºi personaj va apãrea cucâteva zile mai înainte, dupã spusele Anei, chiarîn locul de unde Emilian i-a cerut mãrul ce-l vaduce la pãcat. Emilian se îneacã când vrea sãajungã la o insulã (apropo de Insula) de lamijlocul râului, un loc ideal pentru a se ascundede ochii sãtenilor cu Ana, dar ºi un loc ideal pen-tru a pescui. Emilian nu se îneacã pentru cã acurvit, ci pentru cã nu a ascultat sfatul pescaruluice l-a iniþiat. Aceastã prozã ar fi putut fi conside-ratã tradiþionalistã, dacã n-ar exista în ea motive ºisemne ce ne trimit mai degrabã la realismulmagic.

n(continuare în numãrul urmãtor)

„...trebuie sã dãm telefon la Bucureºti, sã vedemdacã primim aprobare... facem o cerere la centru...ne trebuie o ºtampilã de acolo... cineva sã ne punão pilã la centru... dau o fugã pînã la Bucureºti cusacoºa plinã ºi oarece plicuri... au zis tovarãºii de lacentru cã sã ne bãgãm minþile în cap... întîi halescei apoi ºi restul, ce mai rãmîne... ãia de la centru nusînt de acord... ei sînt cei mai mari specialiºti.. ºtiutot, chiar dacã n-au fost în zonã în viaþa lor... tre-buie sã ne supunem, fir-ar sã fie...”

Asemenea replici ºi altele, mult mai abrupte, seputeau auzi adesea înainte de decembrie l989, cîndtotul venea ºi mergea la centru, nu se putea nicirîgîi fãrã o aprobare de sus, din capitalã adicã.Firimituri de la masa centraliºtilor mai ajungeau ºila cîþiva ex-centrici, de fapt tot slugi de-ale lor,veleitari cu moþ, ºoptitori din naºtere. Dar iatã, avenit Revoluþia ºi totul s-a schimbat în þara asta,rîul, ramul... Am pornit-o mai dihai spre Europa cuo nouã mentalitate ºi o viziune proaspãtã, fãrãinhibiþii, eliberaþi de prejudecãþi ºi centrisme,stãpîni pe propriul nostru destin, amin! Fiecare cugospodãria lui, adicã, fiecare cu partenerii lui,neimpuºi de alþii, fiecare cum îl duce capul, întrubinele lui, alor sãi dar ºi spre fericirea celor dinzona în care trãieºte. E drept, s-au mai auzitrãzbind de la centru, trecînd Carpaþii, voci

rãguºite, isterizate, cum cã unii de pe-aici vor sãvîndã þara, mai ales Ardealul, strãinilor puºi pe rele,care gîndesc pieirea neamului. Asta nu-i adevãrat, ospun în cunoºtinþã de cauzã. Nu vînd. Mama, deexemplu, i-a dat vecinului ungur un sac cu pãmîntdin grãdina aflatã în spatele casei, e pãmînt gras,hrãnitor, bun pentru flori, iar vecinul are-n faþacasei cîteva straturi ºi pãmîntul sãu e mai slab.Ungurul a vrut sã-i plãteascã mamei dar ea l-arepezit, zicîndu-i sã-ºi vadã de treabã, nu-i trebuieei bani, aºa cã vecinul a luat pãmîntul pe gratis. Sau,pot spune mai clar, mama a dat din pãmîntul nos-tru pe gratis, aºa cã sã mai tacã ãia care vocifereazã,unii dintre ei neºtiind nici mãcar cam pe unde seaflã Ardealul...

Despre un concurs al foarte tinerilor inter-preþi instrumentiºti (muzicã de camerã) am aflattot de la centru. Mi s-a pãrut normal, era vorbadespre întreaga þarã, adicã talente din toatecolþurile României. Trebuiau selectaþi, întîi peoraºe, apoi pe zone, apoi cei rãmaºi, duºi în capi-talã unde urma o selecþie finalã pentru ca, însfîrºit, unul dintre foarte tinerii interpreþi sã pleceîntr-o þarã ceva mai democraticã ºi sã ne repre-zinte într-o competiþie cu zeci de concurenþi dintot atîtea þãri extrem de democratice. Plin deavînt ºi entuziasm, am purces la informarea

cadrelor în cauzã apoi a copiilor talentaþi care, harDomnului, existã ºi acum destui, spre uimireacelor iubitori de manele, rap ori telenovele. Aurmat o întîlnire unde copiii trebuiau sã com-pleteze cîteva formulare iar noi sã alegem pieseleºi sã-i audiem. Spre uimirea mea, la data stabilitãs-au prezentat cadrele didactice ºi doar doi elevi,cam speriaþi ºi ºovãielnici. Mi s-a explicat cummicii instrumentiºti pur ºi simplu nu vor sã seprezinte la o asemenea selecþie. Ei ºtiu de la bunînceput, cã oricum, în cele din urmã va pleca untinerel de la centru. N-are rost sã se agite, sã-ºicheltuiascã energiile ºi banii.

Personalitatea lor, zicea maliþios un dascãl, nubate pînã la Bucureºti.... Bate spre Viena ºi dinco-lo de ea... Pejunii noºtri nu-i intereseazã turcii...Replicã ambiguã, tipicã pentru muzicieni cucreierii îmbibaþi de sunete... Între timp, dis-pãruserã din salã ºi cei doi elevi cu instrumentecu tot.

De unde aceastã reticenþã la niºte tineri inocenþicare abia de erau nãscuþi, cînd murea centralismuldemocratic? Cineva le-a turnat prostii în cap. Ei nusînt în stare sã vadã ce mult s-a schimbat faþapatriei? Chiar ºi spaþiul mioritic. Dealurile au che-lit, vãile s-au umplut de vile þigãneºti iar oile halescpe asfaltul ºoselelor, în timp ce ciobanii deviazã cir-culaþia cu bîtele vopsite adecvat.

n

ex abrupto

Inocenþii centralismului democraticn Radu Þuculescu

à

Ideea înfiinþãrii unei catedre de românã laUniversitatea regeascã din Budapesta dateazã cumult înainte de momentul inaugural, cel din 1863.

Implicarea încã din 1861 a lui Iosif Vulcan, episcopuluigreco-catolic Vasile Erdéli ºi a intelectualilor români dinUngaria au pregãtit acest moment important pentru stu-denþimea din Buda. Ca urmare ºi a reformelor liberaleproduse în aºa zisa deschidere spre culturã a curþiiimperiale austriece, dar ºi ca suport spiritual al stu-denþimii vieneze, la finele anului 1862, împãratul Iosifemite decretul de numire a lui Alexandru Roman ca„profesor estraordinariu la universitatea regeascã dinBuda”. Astfel cã la 23 martie 1863, în discursul inau-gural, primul profesor al catedrei rostea îndemnul ºibucuria de a promova cultura ºi limba maternã, pentruprima datã la Buda. Alexandru Roman, deputat dietal,redactor de presã româneascã (Concordia, apoiFederaþiunea), reitera la Buda un traseu al începuturilorînvãþãmântului de limbã românã: primul profesor carepreda limba românã la gimnaziul din Beiuº ºi Oradea

Datând, aºadar, din martie 1863, când AlexandruRoman, primul profesor, inaugura prima ºcoalã superioarãîn limba românã, Catedra de Filologie Românã aUniversitãþii ELTE Budapesta a cunoscut în toamnaanului trecut sãrbãtoarea celor 140 de ani de existenþã ºidãinuire. Momentul a fost organizat prin colaborarea din-tre Ambasada României din Ungaria ºi Catedra deromânã, prilej cu care s-a iniþiat o sesiune de comnunicãriºtiinþifice. Având în vedere importanþa momentului, unimpuls a fost dat ºi de vizita preºedintelui României, Dl.Ion Iliescu, în Ungaria, la invitaþia preºedintelui ungar,Dl. Madl Ferenc. Ca atare, acþiunii în sine i s-a dat ºi unprestigiu suplimentar, prinprezenþa celor doi preºedinþi lalucrãrile simpozionului consacrat momentului aniversar alcatedrei. Cu prilejul vizitei preºedintelui României la cate-drã, întâlnirea cu membrii actuali ai catedrei, discuþiileneconvenþionale despre problemele catedrei (aprovizionareacu carte ºi presã româneascã, situaþia catedrei în plinã re-formã a învãþãmântului din Ungaria, situaþia ºi structurastudenþilor catedrei), susþinute de prof. dr Miskolczy Am-brus, ºeful catedrei, ºi de semnatarul acestor rânduri, auoferit ocazia unui schimb pragmatic de opinii ºi de propu-neri pentru o mai susþinutã ºi concertatã acþiune de sprijinefectiv a catedrei. Cu aceastã ocazie deosebitã, preºedintele aoferit, în mod simbolic, cãrþi de literaturã românã clasicã ºi

contemporanã, din cunoscuta ediþie „Pleiade” a AcademieiRomâne, (Eminescu, Creangã, Caragiale, Marin Sores-cu), precum ºi tratatul academic de Istorie a Românilor.

Partea a doua, ºi cea mai substanþialã, s-a consumat însala Rectoratului Universitãþii ELTE, unde au rostitalocuþiuni de deschidere a simpozionului rezervat catedreicei doi preºedinþi, care au evocat rolul universtãþii în for-marea elitei intelectuale româneºti. Simpozionul aniversar,moderat de ºeful catedrei, prof. dr. Miskolczy Ambrus, aoferit o paletã diversã de abordare a istoricului catedrei, dela evocãrile profesorilor Alexandru Roman (Szasz Zoltan-Budapesta, Ioan Derºidan-Oradea, Cornel Munteanu-Baia Mare), amintiri despre Laszlo Gáldi (Gh.Petruºan-Seghedin, Dan Horia, Mazilu-Bucureºti), pânã la sferamai largã a interferenþelor culturale (despre Bela Bartok ºi

creaþia popularã româneascã, de Sarosi D., Budapesta, oridespre activitatea lui Al. Roman la gimnaziul românesc,Al. Ardelean - Arad). Cu prilejul recepþiei prezidenþiale dela Ambasada României, studenþii ºi profesorii catedrei s-auîntreþinut într-un mod degajat cu preºedintele ºi delegaþiaromânã (acad. Rãzvan Theodorescu, minstrul culturii,Dan Horia Mazilu, profesor la Universitatea Bucureºti,Simona Mezincescu, consilier prezindenþial). Momentulaniversar al celor 140 ani de vieþuire a Catedrei de românãde la Budapesta rãmâne un moment istoric, prin prezenþa,pentru prima oarã, oficialã a preºedintelui României. E oonoare dãtãtoare de speranþe, în beneficiul celor douã cul -turi, atât de intersectate în istoria lor comunã. Vom reveni,cu alt prilej, asupra istoricului catedrei ºi asupra primuluiei profesor, Alexandru Roman.

n


corespondenþã din Budapesta

Moment aniversar la Catedra de românãdin Budapestan Cornel Munteanu, Catedra de Filologie Românã, ELTE, Budapesta

Una din cele mai vechi catedre de Limba ºiLiteratura Românã se gãseºte laUniversitatea din Pesta. Ea a fost înte-

meiatã în 1863, în acelaºi an în care, la iniþiativa ºicu colaborarea lui Giovanelli Vegezzi Ruscala,traducãtorul în italianã al poeziilor de inspiraþiefolcloricã ale lui Vasile Alecsandri, se întemeia ºila Torino o catedrã de Limba ºi LiteraturaRomânã.

În apariþia catedrei române de la Pesta a jucatun rol important Vasile Erdeli, episcopul greco-catolic de la Oradea, care de trei ori a pledat pen-tru cauza înfiinþãrii catedrei române în cadruluniversitãþii maghiare, astfel oferind punctul deînceput al acesteia. Facultatea de ªtiinþe Umane asprijinit ideea întemeierii Catedrei Române, aanunþat concurs pentru posturile de profesor ºidin 20 decembrie 1862 l-a denumit ca profesoronorific pe Alexandru Roman (1826 – 1897),profesorul de gimnaziu de la Oradea ºi Beiuº,cunoscut în egalã mãsurã atât de AcademiaRomânã cât ºi de cea maghiarã. La conducereacatedrei el a fost precedat la sfârºitul secolului deIoan Ciocan (1850 – 1908), pânã la invitaþia aces-tuia de cãtre Carlo Tagliavini, ºi de Iosif Siegescu(1873-1931).

Cu toate cã Roman, Ciocan ºi Siegescu ºi-audus la capãt munca cu conºtiinciozitate ºi pre-cizie, ei nu aparþin categoriei marilor personalitãþiale filologiei române din Ungaria. În funcþia desenatori ei au apãrat drepturile comunitãþiiromâneºti din Ungaria în diferitele camere aleguvernului ºi îndeosebi Roman ºi Siegescu auadus la lumina zilei nenumãratele probleme alecomunitãþii. Al. Roman reprezenta un teritoriudin judeþul Bihor, I.Ciocan a reprezentat de maimulte ori teritoriul Nãsãud, iar I. Siegescu a fostales pentru prima datã în 1909, apoi a doua oarãîn anul 1910 pentru a reprezenta sectorul

Oraviþei. Ca membru al Partidului Muncii arãmas harnic membru al Senaturii pânã la desfi-inþarea acesteia în octombrie 1918. În decembrie1926, pe lista partidului unitar, a devenit sena-torul adjunct al cartierului nordic al Pestei.

Una din cele mai eclectice ºi mai complexeactivitãþi ale lui Al. Roman a fost în domeniulpublicisticii. Mai ales revistele politice Concordia(1862) ºi Federaþiunea (1868) pot fi amintite lângãnumele sãu, însã a publicat ºi în alte reviste(Bucovina, Gazeta Transilvaniei, Naþionalul, Familia,Tribuna). La fel ca ºi în activitatea sa guvernamen-talã, ºi ca gazetar, el a slujit intereselor sociale ºinaþionale ale poporului român, a dat voce pro-blemelor ºi dorinþelor comunitãþii române dinUngaria. Din cauza atitudinii sale rãzboinice faþãde puterea guvernamentalã, Roman a avut partede mai multe procese de presã, fiind chiar con-damnat la închisoare.

Apariþia revistei Concordia a fost un momentimportant în istoria culturii române. A fost întâiarevistã româneascã care a apãrut tipãritã înîntregime cu litere latine. În coloanele sale,Roman a urmãrit cu atenþie desfãºurarea vieþiipolitice româneºti. Susþinea recunoaºterea diplo-maticã a României ºi lua partea politiciievoluþioniste a domnitorului Cuza. Literatura eraprezentã în paginile revistei prin poezii patrioticesau de dragoste, scrise în general dupã modelulpopular de Al. Papiu Ilarian, C.D. Aricescu,Vasile Bumbac sau alþi poeþi, însã în echipaConcordiei erau prezenþi ºi poetul ºi publicistulIosif Vulcan, publicistul braºovean GeorgeBariþiu, poetul D. Bolintineanu ºi alþii. Romanpublica sub pseudonimul Catone Censoriul pe careîl folosea ºi în revista sa Federaþiunea, întemeiatãcu scopul de a-i încuraja pe guvernamentalii

Culturã ºi filologie în istoriaCatedrei de Limba ºiLiteratura Românã din Pestala aniversarea a 140 de ani de la înfiinþare n Prof.dr. Kese Katalin, Catedra de Filologie Românã, ELTE, Budapesta

àMoroi (acuarelã)


români eminenþi ca I. M. Moldovan. Titlul revis-tei a devenit simbolul politicii în care credea ºiRoman, mai precis ideea de stat federal faþã deimperiul Austro-Ungar. În linii mari, scopulFederaþiunii era asemãnãtor cu cel al Concordiei,însã metodele de luptã ºi drumurile alese de aces-tea prezintã mici diferenþe. Aceastã orientare radi-calã din punct de vedere naþional ºi social a pututfi menþinutã ºi realizatã doar prin calitãþileneobiºnuite ale membrilor colaboratori.

ªi I. Siegescu s-a ocupat de publicisticã.Articolele sale apar în Budapesti Hirlap , Esti Ujság,Katholikus Egyházi Közlöny ºi în Községi Közlöny.Tematica sa atinge printre altele marea schimbaredin 1850 care afecteazã biserica greco-catolicãromâneascã, scrierea cuvântului „roman” înlingvistica maghiarã, influenþa literaturii maghiareasupra literaturii române de la sfârºitul sec. XVIII,începutul sec. XIX.

Faptul cã Al.Roman, Ciocan ºi Siegescu nuau devenit personalitãþi de prim rang ale filologieiromâne, în parte, acest lucru poate fi motivat prinfaptul cã ei au avut ºi îndeletniciri politice, maiales Siegescu, care a fost nu numai senator înguvern, ci ºi recenzorul tuturor colegiilor profe-sorale din Ungaria care aveau drept limbã depredare limba românã. Cu toate cã a fost privit deromâni drept „renegatul care a întors spateleþãrii”, în ochii intelectualitãþii maghiare fiind doar„slugarnicul lipsit de talent”, Siegescu a lãsatdrept moºtenire câteva opere care se bucurã derecunoaºtere ºtiinþificã.

Antologia sa numitã Unirea sfântã a românilordin Ungaria (A magyarországi románok szentunioja) care a vãzut lumina tiparului în 1896,precum ne spune ºi titlul, cerceteazã din punct devedere social ºi politic efectul unirii asupra bise-ricii ºi a poporului român. Opera sa apãrutã în

1897, Mitropolitul Dosoftei ca poet (Dosoftei metro-polita mint költö), vorbeºte despre acel Dosoftei acãrui operã a rãmas necunoscutã în Ungaria pen-tru mult timp, cu toate cã filologii ºi istoricii lite-rari români au remarcat-o de mult. Cartea pe caream putea-o numi capodopera lui Iosif Siegescu,Istoria ortografiei române (A román helyesirástörténete) apare la Budapesta în anul 1905 ºiurmãreºte în paginile sale schimbãrile prin caretrece scrierea în limba românã.

Dupã Al. Roman, I. Ciocan ºi I. Siegescu înistoria catedrei de limba ºi literatura românã auloc mari schimbãri calitative. Prin activitatea luiCarlo Tagliavini ºi Tamás Lajos, catedra intrã înspaþiul filologiei internaþionale. Dupã moartea luiRoman, numãrul profesorilor creºte. În anul1897 Asboth Oszkár (1852 – 1920), Mika Sándor(1859 – 1912), Alexics György (1864 – 1936), iarîn 1905 Iosif Popovici (1876 – 1928) vin la cate-drã. Toþi au fost oameni de ºtiinþã eminenþi.

Asboth Oszkár (1852 – 1920), slavist renumit,întemeietorul slavisticii maghiare, ºi în cadrulacestora, al cercetãrilor lingvistice ruse, a condusCatedra Românã în primul semestru al anuluiuniversitar 1897/98 unde predã cursurile intitu-late Influenþa slavã asupra limbii române ºi Sistemulconsonantic al limbii române.

Mika Sándor (1859 – 1912) a fost mai întâi detoate istoric. A fost cunoscut mai ales prin cercetã-rile sale asupra evului mediu ºi a istoriei Ardealului.La Universitatea din Pesta, cursurile sale au avuturmãtoarea tematicã: Istoria Transilvaniei în timpulrãzboiului de treizeci de ani, Bethlen Gábor ºirãzboiul de treizeci de ani, Transilvania în timpullui Báthori Gábor, Formarea Pricipatului Transilvã-nean, Constituþia Principatului Transilvãnean,Relaþia Principatului Transilvãnean cu Poarta.

Alexics György (1864 – 1936) lingvist, istoricliterar, etnograf, este conferenþiar la Universitatea

din Pesta în 1897, apoi dupã o muncã ºtiinþificãde mai mult de 20 de ani, devine profesor confe-renþiar eminent. Alexics György este membrulAsociaþiei Etnografice Maghiare (MagyarNéprajzi Társaság). Pentru o perioadã de timplucreazã ca traducãtor român la tribunal. Faþã deprecursorii sãi, atât cursurile, cât ºi opera ºtiinþi-ficã se preteazã unor standarde mai înalte,deoarece ºi-a dat silinþa sã foloseascã cele mai noirezultate ºtiinþifice. Rãsfoind inventarul cur-surilor din acea vreme putem gãsi o mare varie-tate tematicã: Studii de dialectologie românã,Cele mai vechi documente ale limbii române,Originea ºi istoria cuvântului „vlach”, Originealimbii române, Istoria limbii române pânã în sec.XVI, Relaþia limbii române cu latina ºi celeleltelimbi neolatine, Categorizarea elementelorstrãine din limba românã, Terminologia creºtinã alimbii române, Influenþele lingvistice româno-maghiare, Influenþa limbii române asupra limbiimaghiare, Influenþa limbii maghiare asupra limbiiromâne, Istoria dicþionarelor româneºti, Poeziapopularã românã, Lucrãri critice din aria litera-turii ºi lingvisticii române, Explicarea diplomelorslavo-române, Literatura românã în sec. XVI ºiXVII, Cronicari români, Literatura manuscriselorvechi româneºti, Diplomele bulgaro-române,Poezia lui Alexandri Vazul, Poezia lui GeorgeCoºbuc, „Junimea” ºi „Convorbiri literare”,Literatura românã în sec. XIX, Istoricul gramaticiiromâne, Fonetica românã, Morfologie românã,Sintaxã românã ºi Semanticã românã. Alexics ascris numeroase articole pe teme lingvistice, lite-rare ºi etnografice în reviste ºtiinþifice maghiare,româneºti, austriece ºi germane. Pentru gim-naziile maghiare în care se preda limba românã ascris Gramatica limbii române (Bp., 1892), cartecare a apãrut în mai multe ediþii. În 1897 laBudapesta apare opera sa intitulatã Polenultrandafirului sãlbatic (Vadrózsapor) în carecerceteazã influenþa poeziei populare, mai ales abaladei, asupra literaturii maghiare. În volumuldoi al Istoriei literaturii universale (EgyetemesIrodalomtörténet), apãrut sub editarea luiHeinrich Gustav la Budapesta în anul 1905, scrieistoria literaturii române, care apare ºi în limbagermanã sub titlul Geschichte der rumanischenLiteratur (Leipzig, 1906). Volumul sãu Istoria litera-turii române (Román irodalomtörténet) scris înlimba maghiarã este recunoscut atât de români(Sãmãnãtorul, 1905) cât ºi de partea maghiarã(Egyetemes Philológiai Közlöny, 1905).

Cele mai importante scrieri ale sale apãrute înlimba românã sunt: Texte din literatura poporanãromânã (Budapesta, vol. I. 1899, vol. II. 1913) ºiPagini din trecut. Cum s-a propoveduit unirea în pãrþilebihorene? (Sibiu, 1903). Studiile sale au fost publi-cate în Convorbiri literare, Luceafãrul, ªezãtoarea,Revista din Iaºi ºi alte reviste româneºti.

Urmãtoarele opere sunt de asemenea legatede numele lui Alexics György: Lexicon linguaeHungaricae aevi antiquioris (Arad, 1888), Românii(Románok, Bp., 1905), Cartea de cântece a luiSzegedi György în traducere românã din sec. XVI(Szegedi György énekeskönyve, XIV. századbéliromán forditásban, împreunã cu SztripszkyHiador, Bp., 1911), Poveºti populare româneºti(Román népmesék, Bp., 1912/13, 2 volume),Dicþionar de buzunar maghiar – român cu cele maiimportante cuvinte (Magyar – roman zsebszótar alegfontosabb szavak összeállitásával, Schidloffliliput Zsebszótárai, Bp., 1917), Dicþionar de buzu-nar român – maghiar ºi maghiar – român cu cele maiimportante cuvinte (Román – magyar és magyar –román zsebszótar a legfontosabb szavak összeál-litásával, Schenk Gyakorl. Zsebszótárai, Bp.,1917), Româna (Román, Rozsnyai NagyNyelvtanai, Bp.). De asemenea a alcãtuit o gra-

à

Hrana (1980)


maticã maghiarã pentru cei care doresc sã îºiînsuºeascã aceastã limbã fãrã ajutorul unui profe-sor cu titlul: Gramaticã maghiarã. Manual practic deînvãþãmânt pentru autodidacþi (Bp., 1942).

Iosif Popovici (1876 – 1928) a fost un lingvistcunoscãtor a mai multor limbi, totodatã expert înfoneticã, cercetãtor al dialectelor, filolog, etnolog.În 1900 îºi dã doctoratul la Viena din filologieclasicã ºi filologie comparatã indo-germanã. Titlultezei sale este Principalele caracteristici ale celor maivechi cuvinte împrumutate din slavonã de limba românã(Einige der Hauptkriterien der altesten slavischenLehnworter im Rumanischen). În 1905 pleacãdin Viena pentru a rãmâne conferenþiar laUniversitatea din Pesta. Þine urmãtoarele cur-suri: Gramaticã românã, Fonetica limbii române,Istoria literaturii române, Limba românã în sec.XVI, Limba românã popularã în sec. XVII,Exerciþii stilistice româneºti, Dialectul limbiiromâne din Istria, Dialectologie românã,Literatura poveºtilor populare româneºti, Poeziapopularã româneascã (produse epice), Poeziapopularã româneascã (Satira), Limba românãpentru începãtori.

Atât timp cât a avut domiciliul la Budapesta aluat parte la miºcãrile culturale româneºti de aici,a þinut discursuri, prelegeri ºi a publicat articoleîn reviste maghiare ºi strãine. În anul 1906 a fostunul dintre colaboratorii revistei Lupta alãturi decâþiva publiciºti români mai importanþi caOnisifor Ghibu, renumitul publicist ºi profesor aluniversitãþii din Cluj, care i-a fost ºi student.Dintre numeroasele articole ºtiinþifice publicateîntre 1901 ºi 1928 în limbile românã, maghiarã,francezã, italianã, germanã ºi slavonã aº dori sãamintesc doar câteva: Din pragul cumunitãþeiromâno-slave (Transilvania, 1902), Cercetãri experi-mentale asupra pronunþãrii în limba românã(Recherches experimentales sur une prononcia-tion roumaine, La Parole, Paris, 1902-1903),Furtul fetelor în poezia popularã românã (Drapelulliterar, Lugoj, 25 dec. 1904. 2-4), Dialectele române(Transilvania, 1904), Dialectul muntenilor ºi pãdure-nilor din comitatul Hunedoarei (Die Dialekte derMunteni und Padureni im Hunzader Komitat,Halle, 1905), Poezia popularã românã, vol. 1, Boceteleromâneºti (Oraviþa, 1908), Dialectele române dinIstria (2 vol., Halle, 1909-1914), Jertfa zidirii laromâni (Transilvania, 1909), Palia de la Orãºtie(Bucureºti, 1911), Douã tipãrituri româneºti din sec.XVI, (Két XVI. századbéli román nyomtatvány,Magyar Könyvszemle, 1913.106-112), Pronunþiebulgarã (Une prononciation bulgare, Cluj, 1921),Fiziologia vocalelor româneºti ã ºi î (Cluj, 1925),Ortoepia ºi fonetica (Cluj, 1923), Alexandru Petofi(Bucureºti, 1923), Problema ºcoalelor minoritare dinArdeal ºi Bãnat (Cluj, 1925), Abatele Rousselot cre-atorul foneticii experimentale (Cluj, 1926) ºi EinigeBemerkungen uber die serb-rumanischenLehrworter, (Slavia, VII: 1928, Praga). În manu-scris pot fi citite: Nazalizarea în românã, Câmpulauditiv la surdo-muþi ºi Diftongii româneºti.

Sulica Szilárd (1884-1945?) istoric literar,expert al romanisticii, profesor universitar, dintoamna anului 1927 a ocupat funcþia de profesoradjunct la Universitatea de ªtiinþe din Pesta.Câºtigã titlul de profesor conferenþiar de limba ºiliteratura românã în 1938. În a doua jumãtate aanului universitar 1927/28 ºi în primul semestrual anului 1928/29 þine cursurile: Istoria literaturiiromâne în prima jumãtate a sec. XIX, Influenþalui Klein, ªincai ºi Maior, Gramatica limbiiromâne, Alcãtuirea cuvintelor în limba românã,Teatrul româneasc ºi dezvoltarea literaturii dra -matice. Urmãreºte apariþia ºi dezvoltarea teatruluiromânesc în operele sale: Rolul Ungariei în dez-voltarea culturii teatrale ºi muzicale româneºti

(Magyarország szerepe a román szinházi es zeneikultura fejlödésében, Magyar Szemle, 1929, vol.VII, 136-146) ºi Arta teatralã româneascã (Romanszinjátszás, Bp., 1931). În studiul sãu Influenþa lite-raturii ºi culturii maghiare asupra literaturii ºi culturiiromâne (A magyar irodalom és müvelödés hatása aromán irodalom és müvelödés fejlödésére,Szeged, 1937) urmãreºte influenþa maghiarã încele mai vechi documente ale limbii române de lasfârºitul sec. XV pânã la începutul sec. XVI(Codicele Voroneþean, Psaltirea Voroneþeanã,Psaltirea Scheianã). Dintre operele sale urmãtoaremai meritã sã fie amintite: Istoriografia ºi ºtiinþeleistorice ajutãtoare din România (Történetirás éstörténeti segédtudományok Romániában, Bp.,1926), Situaþia limitã a Bibliotecii Universitaredin Szeged (A Szegedi Egyetemi Könyvtár válsá-gos helyzete, Szeged, 1939), ªtiinþã ºi dragoste.Despre sarcinile Catedrei de Istoria Literaturii Românedin cadrul Universitãþii din Cluj (Tudomány esszeretet. A Koloszvári Egyetem RománIrodalomtörténeti Tanszékének feladatairól,Kolozsvár, 1942) ºi Psihologia plagiatorului modern(A modern plagizátor lélektana, Kolozsvár, 1944).

Carlo Tagliavini (1903-1982) lingvist italian,se preocupã de lingvisticã generalã ºi romanisticã,ºi în cadrul acesteia de limba românã. Nãscut înBologna, într-o familie de intelectuali, curiozi-tatea faþã de limba românã îi este trezitã de o pri-etenã de origine românã a mamei sale, care de lavârsta de treisprezece ani îl învaþã limba românãºi alte cunoºtinþe legate de ea. La vârsta dedouãzeci de ani, când îºi primeºte diploma, estedeja autorul ºi recenzorul a nenumãrate articole.În aceastã perioadã apare sub condeiul sãu omonografie despre Eminescu ºi o gramaticã alimbii române, publicatã la Heildelberg. Publicãde asemenea o antologie a literaturiii române, înprefaþa cãreia, pe o întindere de 88 de paginiurmãreºte istoria literaturii române de la începutpânã în anii 1900. Prin munca sa de lingvist gene-ral ºi prin lucrãrile sale de romanisticã esterecunoscut nu numai în þarã, dar ºi în strãinãtate.La Pesta îºi tine cursurile în italianã, românã ºimaghiarã pe urmãtoarele teme: Introducere înlingvistica româneascã, Dialectele nord-italiene,Gramatica istoricã a limbii valahe, Antichitatealiteraturii vlahe, Introducere în geografia lingvis-ticã ºi istoria cuvintelor limbii române,Introducere în istoria limbii române, Cele maivechi poezii populare româneºti ºi exerciþii de

seminariu, Istoricul foneticii comparate a limbiiromâne, Elemente maghiare în limba vlahã,Dezvoltarea literaturii dramatice româneºti,Morfologia comparatã a limbilor române,Semanticã românã, Istoria romanului românescmodern, Citirea ºi explicarea filologicã a textelorromâneºti vechi, Sintaxa comparatã a limbilorromâne, Istoria literaturii valahe: Eminescu,Filologia balcanicã cu referire la limba românã,Gramaticã descriptivã ºi istoricã a limbii albanezecu referire la elemetele româneºti ºi la influ-enþelele albanezo-valahe, Citirea textelor din lati-na vulgarã, Dialecte valahe, Exerciþii de romanis-ticã. La Budapesta, Tagliavini a întemeiat un noufel de gândire în atelierul sãu, fãurind mai mulþilingviºti renumiþi, printre care ºi pe Gáldi Lászloºi Tamás Lajos. În timpul domiciliului sãu laBudapesta a publicat o serie de lucrãri avânddrept tematicã romanistica, alegând dintre tezelede doctorat pe cele mai interesante (BudapestiTudományegyetemi Romanisztikai Dolgozatok.Lavori di linguistica romanza dell’universita diBudapest, 1932). Aº aminti câteva dintre operelesale: Gramatica româneascã (Grammatica rumena,1923), Carte de citire româneascã (RumanischesLesebuch, 1923), Il dialetto del Comelico (1926),Despre „Lexicon Marsilianum” (Dicþionar latin-român-maghiar din secolul al XVII-lea, AcademiaRomânã. Memoriile Secþiunii literare. Seria III.Tomul IV. Mem. 7, Cultura Naþionalã, Bucureºti,1929), Luigi Ferdinando Marsigli ºi scriitura „runicã”a secuilor din Transilvania (Luigi FerdinandoMarsigli e la scrittura „Runica” dei siguli diTransilvania, Bologna, 1930), Limba maghiarã ºiproblema originii maghiarilor (La lingua ungherese eil problema delle origini dei magiari, Bp., 1932),Gramatica elementarã a limbii portugheze(Grammatica elementare della lingua portoghese,1938), Studiile maghiare ºi fino-ugrice ale lui EmilioTeza (Gli studi ungheresi e ugro-finnici di EmilioTeza, 1942), Istoria cuvintelor pãgâne ºi creºtine de-alungul timpului (Storia di parole pagane e cristianeattraverso i tempi, 1963), Originea limbilor neolatine(Le origini delle lingue neolatine, ediþia 6, ed.1972).

Gáldi Lászlo, Gobl (1910-1974) om de ºtiinþãpolihistor, lingvist (romanist ºi slavist), cercetãtoral poeticii ºi teoriei poetice, eminescologrecunoscut mondial, autor de dicþionare ºicercetãtor al istoriei dicþionarelor, istoric al litera-turii, traducãtor. Domeniul sãu ºtiinþific a fostistoria lingvisticii române ºi franceze, latinitateadin evul mediu, legãturile culturale româno-maghiare, istoria literaturii dicþionarelor ºi ceea cear trebui poate sã amintim în primul rând: poeti-ca ºi stilistica. Cartea sa scrisã în limba francezã,Pãrere funcþionalã despre poezie este recunoscutãdrept o lucrare de referinþã la nivel internaþional.Orizontul sãu larg, cunoaºterea excelentã a limbii(a cunoscut la nivelul limbii materne mai mult deo duzinã de limbi) ºi erudiþia sa filologicã, pelângã sensibilitatea sa faþã de problemele limbii ºiale poeticii i-au fost de mare ajutor în înflorireacarierei sale. La 28 de ani a devenit profesor con-ferenþiar, dupã 1945 conduce secþia dicþionarelormari din cadrul Academiei Maghiare de ªtiinþe ºidevine profesorul extern permanent al Catedreide Limba Românã de la Pesta, unde mai predã ºiîn cadrul Catedrei de Francezã ºi Italianã timp detrei decenii. A þinut urmãtoarele cursuri în tema-tica filologiei române: Introducere în metodicaistoriei literaturii române, Operele scriitorilorromâni din vechime, Poezia românã în sec. XIX,Scriitori români în 1848, Literatura româneascãmoldoveneascã în sec. XIX, Dezvoltarea litera-turii române clasice, Literatura românã cu tema-

à

Compoziþie - acuarelã


ticã istoricã, Caragiale ºi epoca sa, Eminescu ºiepoca sa, „Luceafãrul” lui Eminescu, Explicareatextelor lui Eminescu, Influenþele literareromâno-maghiare, Cea mai nouã literaturãromâneascã, Lirica modernã româneascã (TudorArghezi), Introducere în filologia românã,Fonetica comparativã a limbilor neolatine,Exerciþii de romanisticã în cadrul geografieicuvintelor, Sistemul declinãrii în neolatinã,Romanismul estic ºi vestic, Lingvistica balcanicãºi romanismul vestic, Opinia actualã a lingviºtilorbalcanici, Limba românã din sec. XVI, Limbaromânã din sec. XVIII, Importanþa culturalã atermenilor greceºti din limba românã, Reformalimbii din Ardeal, Crearea stilului român,Probleme de poeticã în literatura românã a sec.XX, Capitole din sintactica românã descriptivã,Exerciþii de limba românã, Dicþionarele „ªcoliiardelene”, etc. Îºi începe cariera ca poet, apoi tra-duce din limba românã. Eminescu a fost tema sapreferatã ºi opera celui mai mare poet român l-acondus pe tot drumul vieþii. S-a ocupat de operaacestuia în mai multe studii, dintre care aº aminti:Contribuþii la studiul sintaxei poetice a lui MihaiEminescu (Contribution a l’etude de la syntaxepoetique de Michel Eminescu, Acta Linguistica,1964, 117-133), Varietãþile lingvistice ale decasilabei înpoezia lui Mihai Eminescu (Les varietes expresivesde l’hendecasylabe dans la poesie de MichelEminescu, Acta Linguistica, 1962, 137-167). LaBucureºti îi apare ºi o monografie despreEminescu, Stilul poetic al lui Eminescu (Bucureºti,1964). Este o noutate la Gáldi folosirea moduluide examinare simetric, care face posibilãdescoperirea legãturilor semantice ºi lingvistice înacelaºi ritm, punând astfel în luminã metoda delucru a lui Eminescu. Gáldi pune accentul peexaminarea diferitelor modalitaþi de exprimarepoeticã ca ritmul, rima, disonanþa, repetiþiafolositã pentru a menþine o anumitã atmosferã ºielemente ale muzicalitãþii poeziei. Una din celemai importante aspecte ale cãrþii sale este faptulcã se ocupã de Eminescu din perspectiva generalãa poeziei române, urmãrind inovaþiile aduse deacesta. Cu ajutorul metodei comparative dã voceconexiunilor ºi influenþelor din literatura univer-salã.

La Gáldi Lászlo probematica poeticii estetratatã în mai multe studii: Perioadele istoriei poezieiromâneºti (A román verstörténet korszakai,Filológiai Közlöny, 1960) ºi varianta dezvoltatã aacesteia care apare în limba francezã Esquisse d’unehistoire de la versification rumaine (Studia RomanicaUniversitatis Debreceniensis de Ludovic Kossuthnominate, Series Linguistica, 1964), Este versulliber? Reflecþii asupra versificaþiei la Lucian Blaga (Levers est-il libre? Reflections sur la versification deLucian Blaga, Omagiu lui A. Rosetti, Bucureºti,1965), Anotimpurile lui Alecsandri (Limbã ºi litera-turã moldoveneascã, 1969), ºi La aniversarea cente-narului morþii lui Iancu Vãcãrescu (Iancu Vãcãrescuhalálának százéves évfordulojára, FilológiaiKözlöny, 1963). Apar ºi câteva cãrþi pe aceastãtemã: Introducere în istoria versului românesc (1971),Contribuþii la istoria versificaþiei româneºti(Contributions a l’histoire de la versificationroumaine. La prosodie de Lucian Blaga, 1972) ºiIntroducere în stilistica literarã a limbii române (1976).În Introducere în istoria versului românesc trateazãistoria ºi principalele caracteristici ale poezieiromâneºti începând cu sfârºitul sec. XVII pânã înperioada celui de al doilea rãzboi mondial.

Talentul fãrã de pereche a lui Gáldi de acunoaºte atât de multe limbi, alãturi de sensibili-tatea sa faþã de artã i-au dat posibilitatea de a scriepe lângã studii de stilisticã românã, francezã ºiitalianã, de a examina stiluri poetice, a efectua

cercetãri în domeniul poeziei ºi în rusã,neogreacã ºi în limbile fino-ugrice. A efectuat ºicercetãri de lexicografie. ªi-a scris atât lucrarea dediplomã Influenþa dicþionarelor maghiare asupra limbiiromâne (A magyar szótárirodalom hatása a román-ra, 1932) cât ºi lucrarea de doctorat în cadrulAcademiei, 20 de ani mai târziu, Istoria dicþionarelormaghiare în perioada iluminismului ºi a reformei (Amagyar szotárirodalom a felvilágosodás korábanés a reformkorban, 1957). Ca scriitor dedicþionare opera sa principalã este Dicþionarulmaghiar-rus, rus-maghiar editat împreunã cuHadrovics Lászlo, care a aparut într-un milion deexemplare începând din 1951, având formatmare, mijlociu ºi mic. Acest dicþionar este cunos-cut sub numele de „Galdi-Hadrovics”. Pe lângãacesta a mai scris în 1958 un Dicþionar spaniol-maghiar, maghiar-spaniol.

Galdi a fost un om de ºtiinþã multilateral, celmai bun specialist maghiar al limbii italiene,franceze, spaniole ºi române, care s-a interesat ºide poporul slav, precum aratã ºi prelegerea sa þi-nutã în cadrul Congresului Slaviºtilor de la Sofia,prin tratarea prozodiei speciale a lui Lermontov.

Tamás Lajos (1904-1984) personalitate emi-nentã a lingvisticii comparative neolatine dinUngaria, a fost profesor ºi cercetãtor. Teritoriulsãu principal de cercetare a fost istoria limbiiromâne, în cadrul acesteia mai ales istoria influ-enþei maghiare, devenind specialist notoriu înaceastã tematicã. A scris un studiu despre for-marea limbii ºi poporului român, despre acel stratal limbii române care a trecut în vocabularul lim-bilor învecinate prin intermediul latinitãþii dinUngaria. Totodatã nu numai operele sale care seocupã de limba românã, ci ºi cele de romanisticãºi lingvisticã generalã sunt deosebite. Elementeleslave ale limbii române l-au îndemnat la cerce-tarea bulgarei ºi a rusei; limbile cu o structurã atâtde diferitã care au fost în contact una cu cealaltã,

influenþându-se reciproc l-au îndemnat însprelingvistica generalã. El este întemeietorulalbanologiei ca ºtiinþã în Ungaria. Pe baza acestordate putem spune cã a fost poliglot.

Cariera ºtiinþificã a lui Tamás Lajos a începutîn 1927 când în coloanele revistei UngarischeJahrbucher, apãrute la Berlin, laudã ediþia luiMario Roques Palia de la Orãºtie ºi studiul luiNicolae Drãganu despre Mihail Halici. De peatunci în focarul preocupãrilor sale stã exami-narea din punct de vedere istoric ºi lingvistic arelaþiilor româno-maghiare. Din aceastã tematicãface parte ºi lucrarea sa Cuvinte de împrumutmaghiare în limba românã (Die ungarischenLehnworter im Rumanischen) care este tipãritãîn 1928 ºi care pe lângã date care þin de istorialimbii conþine ºi date de difuzare geograficã, vari-ante, origini, probleme de etimologie ºi apreciericritice etimologice. Este foarte importantã ºilucrarea lui Tamás Lajos care apare în 1942 laCluj sub titlul Aprecierea din punctul de vedere alistoriei culturii a cuvintelor rumene împrumutate dinlimba maghiarã (A magyar eredetü rumen kolcson-szavak muvelodestorteneti ertekelese). Cercetareainfluenþelor lingvistice româno-maghiare ºi acuvintelor împrumutate de limba românã din ceamaghiarã poate fi urmãritã pe tot parcursul cari-erei ºtiinþifice a lui Tamás Lajos. În 1966 aparemonografia Dicþionar istoric-etimologic al elementelormaghiare din limba românã (Etymologisch-his-torisches Worterbuch der ungarishen Elementeim Rumanischen – Unter Berucksichtigung derMundartworter) care trateazã în limba germanãinfluenþele lingvistice româno-maghiare, cartecare va fi republicatã în Statele Unite în 1967.Acest studiu este fructul a 30 de ani de muncã decercetare. Operele similare semnate de AlexicsGyörgy ºi S.C. Mândrescu se dovedeau învechitedeja la sfârºitul secolului, lucru care l-a determi-nat pe Tamás Lajos sã prelucreze aceastã parte a

Acoperiºul roºu de la Tescani (1980)

à


vocabularului limbii române care este importantãºi din punctul de vedere maghiar. Dupã primulrãzboi mondial mai mulþi lingviºti au fost pre-ocupaþi de elementele maghiare ale limbiiromâne, printre ei cel mai prosper cercetãtor afost Nicolae Drãganu, fostul profesor alUniversitãþii din Cluj, Gáldi Lászlo ºi CarloTagliavini. Dintre cei care s-au ocupat de aceastãtematicã Tamás îl aminteºte cu mare respect peacademicianul român Alexandru Rosetti. Carteasa de aproape 1000 de pagini acoperã perioadadintre sfârºitul sec. XVI ºi 1960 ºi oferã materialmaghiar ºi român, bibliografie enciclopedicã,modernã ºi examinarea istoricã pentru mai multde 2800 de elemente ale vocabularului. Desigurmajoritatea acestora face parte din dialectul arde-lean, însã mai mult de 180 aparþin limbii uzualeromâneºti, ceea ce este remarcabil din puct devedere istorico-cultural. El aminteºte ºi decercetãrile anterioare, prelucreazã în opera sadiferitele cuvinte culese din dialectele diferitelorþinuturi, alãturi de operele literare ale câtorvascriitori contemporani ºi din unele poezii popu-lare.

Dupã anul 1945 Tamás Lajos publicã maimulte studii referitoare la limba românã, printrecare ºi Sistemul fonemelor limbii române (A romannyelv fonemarendszererol, Filologiai Közlöny,1956. 3. 95-111). Întru-un alt articol adaugã ideiimportante La problematica originii limbii litarareromâneºti (A roman irodalmi nyelv eredetenekkerdesehez, Filologiai Közlöny, 1957. 4. 415-416).

Pálffy Endre (1908-1975) istoric al literaturii,din 1955 pânã în anul morþii sale a fost conferen-þiarul Catedrei de românã. A þinut urmãtoarelecursuri: Istoria literaturii române în sec. XIX, C.Dobrogeanu-Gherea ºi probleme ale literaturiiepocii sale, Capitole din istoria dramei româneºti.A luat parte la munca de editare a Dicþionaruluiromân-maghiar ºi a Lexiconului Literaturii Universale(Világirodalmi lexicon). Principalele sale operesunt: Ghid de conversaþie pentru limba românã(Román tarsalgási zsebkönyv, 1960), Istoria litera-turii române (A román irodalom története, 1961),Viaþa ºi opera lui George Coºbuc (George Coºbucélete és költészete, 1973). A publicat numeroasestudii în limba maghiarã, românã, germanã ºifrancezã. În cartea sa Istoria literaturii române scopulsãu a fost de a da posibilitatea purei informãrisau, în cazul celor interesaþi, a studiului mai apro-fundat, ºi prin calitatea deosebitã a celor scrisedepãºeºte cu uºurinþã categoria cãrþilor educative.Valoarea istoriei sale literare este ridicatã de faptulcã subliniazã relaþiile literare româno-maghiare ºiprezintã literatura românã sub forma unui textinteresant.

Cartea sa scrisã despre Coºbuc are avantajulde a fi minuþioasã, de a folosi cele mai vechimateriale de referinþã ºi de a fi foarte bogatã îndate. Printre altele prezintã ºi bogata activitate detraducãtor a lui Coºbuc, comparând textele origi-nale din latinã, germanã, sanscritã ºi spaniolã.

În operele sale, Pálffy Endre prezintã autoriiliteraturii române din sec. XIX ºi caracteristicileliteraturii scrise de ei în comparaþie cu literaturamaghiarã sau cu literatura altor popoare înveci-nate dupã metoda literaturii comparate.

A publicat studii ºi în seria cursurilor univer-sitare: Legãturile dintre literatura românã ºi literaturamaghiarã, Literatura românã în sec. XX, Literaturauniversalã începând cu primul rãzboi mondial pânã înziua de azi. A fost unul din cei mai harnici profe-sori în munca sa de popularizare a literaturiiromâne.

Domokos Sámuel (1913-1995) istoric literar,etnolog, bibliograf, traducãtor, este profesor laCatedra de Românã pânã la pensionare. În 1948vine la Universitatea din Pesta în funcþie de asis-

tent universitar unde va þine urmãtoarele cursuri:Introducere în filologia românã, Introducere înistoria literaturii române, Istoria literaturiiromâne-seminar, Literatura românã în sec. XIX,Literatura românã de la Eminescu la Coºbuc,Literatura românã dupã Coºbuc, Istoria literaturiiromâne între 1880-1900, Istoria literaturiiromâne pânã la sfârºitul secolului, Literaturaromâna a sec. XX, Adãugiri la începutul drameiromâneºti, Citirea textelor literare româneºti,Istoria influenþelelor literare româno-maghiare,Introducere în poezia popularã româneascã,Exerciþii de gramaticã românã, Exerciþii de limbãºi vorbire. În cariera sa a fost adânc influenþat deprofesorul Tamás Lajos pe care l-a avut dreptmentor. ªi-a susþinut teza de doctorat dinlingvisticã în 1946, apoi diploma de candidaturãîn 1956 din balade haiduceºti româneºti, careconþine comparaþia elementelor comune ºi dis-tincte ale formei ºi conþinutului baladelorromâneºti cu cele din alte þãri est-europene. Totsub egida lui Tamás Lajos a obþinut în 1977 titlulde doctor în ºtiinþele literaturii prin lucrarea saOctavian Goga, poetul ºi traducãtorul (OctavianGoga, a költö es müforditó), carte publicatã în1971 la editura Kriterion din Bucureºti, ca apoi sãaparã ºi în limba românã în 1978. În aceastã operãDomokos Sámuel prezintã celor care se intere-seazã de literatura românã, poeziile „greu decomentat”, operele pline de contraziceri ideolo-gice ale lui Goga. Este meritul cãrþii lui Domokosfaptul cã lucreazã cu multe surse necunoscutepânã atunci. Prin cercetarea efectuatã în arhiveledin Pesta a gãsit date importante cu privire lafuncþionarea revistei „Luceafãrul”, prin care sevede cã activitatea lui Goga în cadrul revistei estemai importantã decât credeau monografii sãi.Deja din 1943 publicã în diferite revisteromâneºti ºi maghiare ºi este unul dintre cei maiimportanþi mediatori ai literaturii române înUngaria.

Opera sa principalã Bibliografia maghiarã a lite-raturii române I. (A román irodalom magyar bibli-ográfiája I.) care apare în 1966 la Irodalmi Kiadódin Bucureºti ºi este urmatã de vol. II publicat deeditura Kriterion (1961-1970). Aceastã operã deaproape 1900 de pagini este foarte importantã dinpunctul de vedere al literaturii comparate ºi esterecunoscutã atât de presa româneacã cât ºi de ceamaghiarã. Este prima operã care priveºte panora-mic operele literaturii române în cadrul culturiimaghiare, este documentul influenþelor româno-maghiare care se dezvoltã organic ºi multilateral.Domokos Sámuel a fost conºtient de faptul cãexpunerea influenþelor româno-maghiare ºi ca-racterizarea acestora este de datoria istoriei litera-turii ambelor popoare ºi poate conduce la cu-noaºterea aprofundatã a literaturii. Aceastã idee a

dominat în momentul publicãrii Influenþelor literaremaghiaro-române (Magyar-roman irodalmi kapcso-latok, Bp., 1995) în care adunã laolaltã proble-mele literaturii române ºi a folclorului maghiar,sintetizând astfel ideile operelor sale.

Sub forma unei culegeri publicã în 1982antologia rãmasã în manuscris a lui Veress EndreDocumentele dintre 1780-1848 ale publicaþiilorromâneºti de la presa universitarã din Buda (A BudaiEgyetemi Nyomda román kiadványainak doku-mentumai 1970-1848), în care acesta adunã ºisubliniazã caracteristicile acestor documente.Domokos prelucreazã aceste date ºi apoi le publi-cã la Akadémiai Kiadó împreunã cu un studiuintroductiv. Putem afla de activitatea plinã de suc-ces a presei, despre faptul cã au fost tipãrite maimult de 200 de cãrþi în limba românã, cãrþi didac-tice ºi economice. Din documente aflãm mai alesdespre activitatea „triadei” ªcolii Ardelene(Samuil Micu Klein, Gherghe ªincai ºi PetruMaior), aflând multe despre ei.

În opera sa Horele morþilor ale lui Teodor Sava(Bp.,1989) ne aduce elemente de folclor dintr-unsat maghiar populat de români, Méhkerék (Mi-cherechi). Domokos Sámuel a fost un cercetãror-filolog harnic care cu fiecare rând al sãu a stat înslujba apropierii dintre cele douã culturi.

Nagy Bela (1925-1995) lingvist, conferenþiaruniversitar, este numit în 1951 drept asistent larecomandarea lui Tamás Lajos. În 1963 îºi dãdoctoratul, ca apoi în 1968 sã îºi scrie teza de can-didaturã cu titlul Viaþa ºi activitatea lui DimitrieEustatievici, publicatã în limba românã sub titlulmenþionat anterior, în 1987 (Tankönyvkiadó,Budapest). La Catedra de Românã þine urmã-toarele cursuri: Fonetica ºi morfologia limbiiromâne, Sintaxa românã, Introducere în filologiaromâneascã, Istoria lingvisticii româneºti. În afarãde monografia scrisã despre Dimitrie Eustatievici,el publicã studii în limba maghiarã, românã ºifrancezã despre legãtura dintre domnitorulfanariot Constantin Mavrocordat ºi DimitrieEustatievici, despre istoricul gramaticilor (Lesdebuts de l’histoire de la grammaire roumaine , 1979),despre gramatica dialectului de la Kalocsa (Lesmanuscrits roumains de Kalocsa, 1983) ºi despreprimele gramatici maghiare apãrute în limbaromânã (Gramatici ungureºti în limba românã în sec.al XIX. între tipãriturile tipografiei universitare dinBudapesta , 1983). S-a ocupat ºi de povestitorulromân din Ungaria, Vasile Gurzãu (Les contes deVasile Gurzãu en langue hongroise et en langueroumain) ºi a scris ºi în Lexiconul LiteraturiiUniversale (Marcel Breslaºu). Mai trebuie amintitãºi Cartea de limba românã (Roman nyelvkönyv, Bp.,1971) scrisã împreunã cu Lucia Borza din caremulþi învaþã limba românã cu succes.

Miskolczy Ambrus (1947 - ) profesor univer-sitar, istoric, filolog, cunoscãtor a mai multorlimbi, om cu o culturã deosebit de largã, savantminuþios deosebit de activ, actualmente conducã-torul Catedrei de Limba ºi Literatura Românã dela Pesta. Este unul dintre autorii cãrþii în trei vo-lume Istoria Transilvaniei (Erdely Tortenete),redactorul seriei Encyclopedia Transylvanica, operãde mare valoare ºtiinþificã, ºi al anuarului EuropaBalcanica – Danubiana Carpathica,

n

Turla la Varatec (1982)

De când mã ºtiu am fost fascinat de lumeabasmelor, de locurile edenice orimalefice, de liantul maniheist, de o lume

ficþionalã compensatorie. Nu cred cã aº fi singu-rul care resimte nevoia de basm, de cantonare înoniric. De mic copil visam cãrãri întortocheate,lavã curgãtoare în hãuri, tuneluri horror (a sevedea cartea lui Horia Cãpuºan Drumul ca imaginecreatoare), pajiºti paradisiace, eroi charismatici.

Cu Stãpânul inelelor regizorul Peter Jackson ademonstrat imposibilul. Vin unii ºi discutã despremulþimea trucajelor, despre aportul ordinatorului.Mie îmi place sã savurez plãcinta, nu sã mã gân-desc cum a fost procuratã fãina, cine a amestecataluatul. Miza filmului era imensã, cartea luiJ.R.R. Tolkien purta sumbrul ºi sublimul. Jacksona reuºit magia completã într-un film uluitor,

provocator. Îmi ridic pãlãria în faþa perfor-manþelor maeºtrilor. Regizorul a îmblânzitinimaginabilul. Iatã hobiþi, orci, castele incredi-bile, lupte, pãianjeni, arcaºi, munþi perfizi, zburã-toare preistorice, empatii bizare – totul în 274 dezile de turnaj cu 270 de milioane de dolari.

Peter Jackson a riscat, schimbând pe alocuri(cu parcimonie) cartea lui Tolkien. A inventatlupta dintre Gandalf ºi Balrog, a acordat maimultã atenþie eroinelor. Filmãrile au avut loc înNoua Zeelandã. Actorii Viggo Mortensen, ElijahWood, Ian McKellen, Orlando Blum s-au conto-pit cu personajele.

Ultima bãtãlie gigantescã se desfãºoarã înparalel cu descinderea în infern a celor doi hobiþi.Paroxismul dramatic taie respiraþia. Nazgut scoateþipete de moarte. Gollum cade în lava arzândã,

þinând inelul în mânã. Din nou Frodo, Sam,Boromir, Pippin, Gandalf, þinutul Mordor - apoiinstaurarea calmului. Despãrþindu-se greu deeroii sãi, regizorul dilatã finalul, edulcorându-l,ratându-l într-un stil ºablonard, ceea ce impi-eteazã asupra ritmului general.

Privind bãtãlia finalã, cu mii de figuranþi, cupãsãri apocaliptice în zboruri terifiante, cumonºtri giganþi, mi-am ºoptit cã Peter Jackson arealizat cel mai bun film al sãu, la înãlþimea surseiliterare, film simptomatic pentru acest secol, însensul osmozei (fericite) dintre performanþeletehnicii ºi calitatea artisticã.

n


n Alexandru Jurcan

Stãpânul inelelor III – Întoarcerea regeluiliteraturã ºi film

De multã vreme Tribuna nu a semnalat înpaginile ei apariþiile altor reviste culturale.Credem cã pentru cititorul nostru ar fi uti-

lã o minimã informare înainte de a trece – sã zi-cem, în week-end – prin faþa chioºcurilor cu revisteºi ziare. (Evident, în unele cazuri, asta rãmâne ofigurã de stil: anumite periodice sunt mai greu deprocurat decât fildeºul rinocerului african.) Iatã,prin urmare, ce am citit & ordonat noi (cât maipuþin subiectiv), pentru “topul” lunii martie:

Propunere de intrare/ieºire: Ultima apariþie înpeisajul revuistic clujean, intitulatã Duminica ºisupraintitulatã O sãrbãtoare a cuvântului , nr. 2/iarna2004, este strãjuitã, în chip de emblemã, defotografia color a regretatului boem & peripateti-cian napocan Ioan Viorel Bãdicã, ghid alnumeroºilor studenþi porniþi pe arterele filosofieide bulevard. Emoþionat, ªtefan Petra scrie: “Ca ºiSocrate la timpul sãu, I. V. B. va rãmâne înamintirea vieþii culturale (clujene) ºi a multor(foºti) studenþi ca un personaj aparte, plin depitoresc, ca un om cu o vastã culturã filosoficã, deun real talent, din pãcate prea puþin valorificat, cudestin existenþial mai degrabã tragic”. Encomiasticãºi supralicitând stafia unui defunct, Duminica iese,din topul nostru, fãrã ca mãcar sã intre...

3. O revistã tenace, consacratã prin minimãconcurenþã, este sãtmãreana Poesis. Aºa cum ne-aobiºnuit de ani buni, Poesis publicã poeþi ºi critici aipoeþilor, cronici ale festivalurilor de poezie: pânãaici totul e O.K. Numai cã revista mixeazã numede toatã mâna, autori mai mult sau mai puþininstruiþi, aºa încât în loc sã formeze gustul literar,sã-l rafineze ºi sã-l dezvolte, ea îl anesteziazã cu odiversã gamã de mirosuri. În nr. 1-2-3/ 2004, depildã, producþiile (în românã ºi în englezã) ale“nemuritorului” Gheorghe Grigurcu precedpoeme ironice, splendide construcþii post-brechtiene, de Günter Grass ºi Wolf Biermann.Niºte texte realmente forþate, triste, semnate de

Angela Marinescu (“Mi se fâlfâie de toþi tinerii/ cevor sã mãnânce/ din poezia mea fãrã sã plãteascã/ ominimã taxã de intrare/…/ mi se fâlfâie stau înbãtaia vîntului puternic”) sunt urmate de poemeletinerilor Dan Coman ºi Claudiu Komartin, laureaþiai Premiului Naþional “Mihai Eminescu” pentrudebut, Botoºani, ediþia 2003…

2 este locul ce revine, în top, numãrului semnal(1/17-23 martie 2004) al noii reviste editate deInstitutul Cultural Român, intitulate – poate preapompos – Cultura . În editorialul de la pagina 3,prozatorul optzecist Cristian Teodorescu, unsdirector, impune standardele urmãtoarelor numere:“Cultura e o revistã în care dezbaterea ºi polemicasunt ºi vor fi monedã curentã. Din acelaºi motivfolosim «arma» interviului, mai mult decât altepublicaþii. Cultura se adreseazã românilor din toatãlumea, dar vrem sã fie ºi un ambasador cultural.Acesta e motivul pentru care avem o antologie bil-ingvã, cu ajutorul cãreia vrem sã propunem înlume personalitãþi ale culturii autohtone”. Fie ºinumai câteva dintre numele redactorilor ºi colabo-ratorilor recomandã tânãra publicaþie: Ion Pop,Cornel Ungureanu, Marius Chivu, Al. Cistelecan,Iuliana Alexa ºi alþii.

1. Într-un format elegant, adresându-sedeopotrivã iubitorului de literaturã ºi arte vizuale,revista arãdeanã Arca impune cu fiecare nouãapariþie. În nr. 1-2-3/2004, de urmãrit excelentelecronici de poezie ale poetului Romulus Bucur,despre confraþii Mircea Cãrtãrescu (cu celeCincizeci de sonete…), Ioana Nicolaie (Credinþa) ºiGelu Vlaºin (Atac de panicã). Savuroase, minima-liste, ingenioase ºi întotdeauna la limitã/a (criticii,poeziei, gustului comun etc.), comparaþiile ºianalogiile lui Bucur. Despre opera sonetistuluilunedist, va scrie: “Totul se aglutineazã, ºi neputem reprezenta imaginarul cãrtãrescian ca oomletã în care, prin masa principalã a acesteia,putem vedea bucãþele de cârnaþi, de ciuperci,

caºcaval ras, verdeaþã”. Mini-dosarul Cãrtãrescuse încheie cu textul sobru ºi inteligent pe careGheorghe Mocuþa îl dedicã volumului Pururitânãr, înfãºurat în pixeli : autorul observã filiaþia“formulei literare” cãrtãresciene din proza lui…Livius Ciocârlie (tema bricoleurului). De citit ºiextrem de viul interviu acordat de “arãdeanul”Mircea Mihãieº lui Carmen Neamþu, eseulLocurile memoriei. Mioriþa, semnat de OvidiuPecican, cãruia fixaþiile mentalului românesc îiprovoacã verva ºi pamfletul: “[…] în perioadadictaturilor postbelice (mai ales a ultimei,ceauºiste), ºi Mioriþa a oferit armãtura mitologicãdefetismului românesc dispus sã-ºi argumentezeparalizia printr-o structurã antropologicã (autoa-tribuitã) conþinând doze diverse de resemnare,fraternizare a victimei cu cãlãul, imolareapropriului partener de viaþã, conºtiinþã a eºeculuioricãrei iniþiative creatoare ºi strategie azborurilor frînte”. (ªt.M.)

n

Top 3 (al revistelor culturale)cu/fãrã propuneri

Curte (1966)

revista presei culturale


Steve Walker , originar din Tyneside, nordul Angliei,este autorul mai multor povestiri ºi poezii publicate înreviste ºi antologii de literaturã englezã contemporanã.Povestirea de faþã, Calul cel mic (The SmallHorse), face parte din volumul de prozã scurtã BritishShort Stories of Today, ediþie îngrijitã de Esmor Jones,Penguin Books, Middlesex, 1987.

La început am crezut cã era un ºoricel ºi num-am deranjat doar pentru atât. Trãindîntr-un asemenea loc, prezenþa ºoarecilor

este un lucru obiºnuit. Este adevãrat cã scâncea întimpul nopþii ºi nu o datã s-a întâmplat sã mãtrezeascã. Mã sculam din pat, trãgeam perdelele ºipriveam somnoros spre antrepozitul închis depeste drum. Credeam cã scâncetele veneau deacolo. Este iarãºi adevãrat cã tropãia în spateleplintei, ca un cal – dacã ar exista cai de dimensi-uni mici. Dar nu m-am gândit atunci la asta.

Întâia oarã l-am vãzut într-o duminicã, în timpce-mi luam ceaiul; era perioada cea mai mizerabilãdin sãptãmânã pentru mine. Am închis televizorulca sã evit programele religioase ºi, neavând altcevade fãcut, m-am întristat; întotdeauna eram aºa. Îmiungeam niºte unt pe pâine când am auzit zgomotede cai. M-am uitat atent de jur împrejur. Da! Eraacolo, tropãind pe linoleumul de lângã uºa cãmãrii.Un cal mic! Într-adevãr, nu era mai mare decât unºoarece subnutrit: i se vedeau coastele, iar ochii-ierau ieºiþi din orbite. L-am privit atent, þinândpâinea într-o mânã, iar cuþitul cu bucata de unt încealaltã. Da, era în mod cert un cal mic.

Trecut de vârsta de douãzeci de ani, am rãmasacelaºi: eram compozitor, sau credeam cã eram,dar toate cântecele mele fuseserã refuzate ºi tre-cusem printr-un moment de crizã. Nimic numersese bine pentru mine. Începusem sã lucrezca vânzãtor, când i-am povestit unui coleg pro-blema care mã frãmânta.

“Renunþã” mi-a spus ironic. “Ai o slujbã bunãaici. Renunþã. Niciodatã nu vei reuºi.”

Ceea ce dorea sã spunã era: eºti un om obiºnuit,ca mine. Nici sã nu te gândeºti cã eºti compozitor.Oamenii ca noi nu sunt compozitori.

Desigur cã avea dreptate. I-am urmat sfatul, darde atunci evitam oameni ºi lucruri ce-mi pãreaudeosebite. Aºadar, ce puteam face când m-am con-fruntat cu situaþia de a avea un cal mic infestându-mi apartamentul? Aveam nevoie de sfaturi, însãcunoºteam doar oameni simpli. M-am confesatcâtorva dintre ei, care mi-au rãspuns: ”Haide, lasãprostiile.” ªi mã evitau în urmãtoarele zile.

I-am relatat întâmplarea ºefului meu, d-nulDucksbury. A avut aceeaºi reacþie, dupã care mi-aarãtat noile fotografii ale nepoþilor sãi.

“Nu. Nu. Cu adevãrat vorbesc serios” amspus.

“Oh, da? Un cal mic? Nu existã aºa ceva.”“Dar existã, am vãzut unul.”“Atunci cum se face cã nimeni altcineva nu a

mai vãzut vreunul? De ce crezi cã eºti atât de spe-cial?”

Mai cunoºteam un tânãr ce lucra temporar însectorul destinat ambalãrii mãrfurilor cu care evi-tasem sã discut în trecut, nici mãcar atunci cândverificam nivelul stocului, pentru cã cineva îmispusese cã era pictor – picta în ulei. I-am gãsitadresa într-unul din dosare. În ziua aceea, avu-sesem drum chiar pe lângã locuinþa lui.

“Mã scuzaþi.”“Da.”

“Poate cã vã amintiþi de mine de la magazinullui Hollis. Vã pot deranja o clipã?”

M-a lãsat sã intru.Înãuntru erau douã fete dezbrãcate ºi reze-

mate spate în spate; stãteau pe o platformã. Lepicta în portocaliu. Eram extrem de stânjenit.Una dintre ele ºi-a luat un capot ºi a mers sãpregãteascã niºte ceai, dar cealaltã a rãmas acolo.N-am primit ceaiul ºi nici nu am apucat sã-ipovestesc prea mult tânãrului. Foarte repede adevenit sarcastic ºi m-a rugat sã plec. Fetelerâdeau în timp ce el mã înghiontea afarã din casã.

Când am ajuns la mine, calul bea dintr-o far-furioarã laptele pe care îl lãsasem la îndemânã.Am turnat niºte cereale în palmã ºi i-am dat sã lemãnânce. Animalul însã nu îndrãznea sã vinã.Pentru cã m-am sãturat sã stau ghemuit, m-amdus sã-mi deschid televizorul.

Încercam sã-i dau de mâncare de fiecare datãcând îl vedeam ºi, douã sãptãmâni mai târziu,într-o dimineaþã – când nu mã dusesem la lucru– tropãia ºi mânca mulþumit din palma mea.Eram emoþionat sã-l vãd de aproape. Pentru cã l-am hrãnit, se mai îngrãºase. Ce creaturã perfectãera! Dar, datoritã felului meu de a fi, nu i-amputut tolera misterul, unicitatea. Brusc, m-amhotãrât sã-l otrãvesc.

Odatã ce mi-a trecut acest gând prin minte, s-a ridicat pe picioarele din spate ºi a luat-o lafugã. M-am desculþat de un pantof ºi l-am arun-cat dupã el. N-am procedat bine. Micul animal adispãrut prin gaura prizei de la vechiul frigider.

Câteva nopþi mai târziu m-am trezit speriat. Unvis, credeam, deja uitat sau calul era în dormitorulmeu? Am cãutat printre aºternuturile de pat, pe submobilã, am verificat dacã plinta nu avea crãpãturi,noi sau vechi. Nimic. Din nou am tras perdelele, sãmã uit la antrepozitul închis de peste drum. Întot-deauna am avut propriile bãnuieli despre acesta, iaracum parcã zãream lumini minuscule în spatele

ferestrelor murdare ºi cu gratii de lângã trotuar.M-am îmbrãcat imediat, mi-am pus o

lanternã în buzunar ºi am ieºit în grabã. Stãteamîn faþa ferestrelor cu gratii dar fiindcã erau preamurdare, nu puteam zãri nimic înãuntru.

O uºã veche, cu balamale tari, mi-a baratintrarea. Dupã ce am deschis-o cu douã lovituride picior, am aprins lanterna ºi am pãºit înãuntru.Mã aflam în biroul unui maistru: încã mai existaudulapuri ºi mese de scris, iar pe perete atârna uncalendar vechi de doisprezece ani.

Ascultam cu atenþie. Da – zgomotul era aido-ma zgârieturii unui ºoarece. Acesta era cu sigu-ranþã locul de unde calul cel mic venise ºi proba-bil cã – îmi închipuiam – undeva în antrepozitexista o întreagã herghelie.

Nimic nu avea culoare în lumina lanternei.Mergeam pe pardoseala bãtãtoritã spre magazia prin-cipalã. O altã uºã înaltã de lemn mi-a barat drumul.N-am gãsit clanþa, ºi cu toate cã am împins, n-amputut s-o clintesc. I-am dat o loviturã cu piciorul darfãrã rezultat, uºa fiind groasã ºi solidã.

Ce altceva puteam sã fac? Vroiam sã renunþ ºisã plec. Dupã doar câþiva paºi am auzit uºadeschizându-se. Apãsasem pe vreun buton fãrãsã-mi dau seama? Era cineva înãuntru?

Am mãrit lumina lanternei. Am îndreptat-ospre tavanul uriaº cu lucarne sfãrâmate, iar apoispre podeaua antrepozitului.

Da, vedeam câþiva cai asemãnãtori celui dinapartamentul meu. De asemenea, peste tot, deparcã s-ar fi adunat martorii unui evenimentspectaculos, erau ºi oameni, oameni minusculi. Ceimai mulþi erau goi, unii purtau pãlãrii de hârtie ºiaveau suliþe din sticlã spartã. În lumina lanternei,stãteau îngrãmãdiþi lângã focurile mici pe care lefãcuserã; mai erau ºi alþii care fugeau, însã nu-iputeam urmãri.

Acum, acasã, stau în pat cu lumina aprinsã.Intenþionez sã fac asta toatã noaptea ºi sã citescBiblia cu voce tare.

n

Traducere din limba englezã de LIANA MUTHU

n Steve Walker

Calul cel mictraducere

Prapor în Polonia. Kamten Pom (1979)


Biscuiþii ocupã demult un loc privilegiat întradiþia obiceiurilor noastre alimentare, oºtie oricine. Adesea obiect al concurenþei

între diferite mãrci de patiserie finã, biscuiþii neamãgesc uneori foamea cu variate ºi ingenioasereþete de singularizare ori hibridare a douã gus-turi, dulce ºi sãrat. O combinaþie adjudecatã cuplãcere de mai toate vârstele, deºi nimeni nupoate pretinde, la nici o vârstã, sã se hrãneascãexclusiv doar cu biscuiþi. Biscuiþii se pot consumaînsã oricând, oriunde, ca aperitiv, prânz, oridesert, dar cel mai adesea în loc de. Dacã laturileunui pãtrat imaginar al senzaþiei de gust, dulcele,sãratul, amarul, acrul, corespund poate modeluluiumorilor lui Hipocrate nu ºtim cu certitudine,dar cert e cã biscuiþi acri ori amari nu se produc.Fapt e cã pasta lor mai finã ori mai puþin rafinatã,dupã cum le e menirea ºi locul de întâlnire cuconsumatorul / consumatoarea, combinã doardouã senzaþii, cea de dulce ºi cea de sãrat, ceea cene duce cu gândul la simplitatea aparentã a fabri-cãrii lor. Popularitatea ºi rezistenþa în timp amicilor hibrizi alimentari dovedesc însã contrari-ul. Dar la urma urmei, s-ar putea spune, nu suntdecât niºte biscuiþi. Ar merita poate, atunci când îironþãim distraþi ori când îi înfulecãm absenþi, sãºtim de ei ºi altfel.

Gustare fragilã, delicatã ºi totuºi hrãnitoare,biscuitul este povestea dulce ori sãratã a rezerveiminimale de hranã, a raþiei fixe, dupã cum nepovesteºte istoria lui. Pacheþelele de biscuiþi îiînzestrau pe soldaþii liniei întâi, substitutdeshidratat al hranei copioase ºi îndestulãtoare,rarã în timp de rãzboi. Chiar dacã nu aratã de felmilitãros ori rãzboinic, biscuitul are ceva sugestivpentru orice imaginare a luptei: ideea de concen-trat. Miniaturizarea, condensarea, dimensiunileliliputane ale unei gustãri luate din mers ori înclipe rare de rãgaz, aratã oricui o anume perspec-tivã frustã despre hranã ºi viaþã, de nu chiar seve-rã, atunci când biscuiþii au doar gustul prafului decretã, iar foamea continuã sã mocneascã încã,dupã vreo câteva pachete.

Mai mult decât atât, biscuiþii demonstreazã cucâtã uºurinþã poate fi hrana uniformizatã, seriali-zatã, transformatã în secvenþe ce ordoneazã încele din urmã orarul degustãtorului. Nu e timppentru mese prelungite ºi festinuri opulente, parsã spunã biscuiþii. ªi nici bani nu sunt. Aºezate înforme geometrice rotunde ori pãtratice,secvenþele de timp cheltuite cu zgârcenie pentruconsumul biscuiþilor corespund, vrem-nu-vrem,pastilei de trai, unui concentrat de hranã-medica-ment la îndemâna oricui. Pastilã nu înseamnã înlatinã altceva decât „pâine micã”, dupã cum pastafarmaceuticã a medicamentului e pâinea celor înnevoie. ªi la fel cu cei în nevoie, alþii, foartemulþi, au nevoie de un alt fel de pâine micã, orimai degrabã de pâinea cea mai micã a unui„aluat” ceva mai special, anume cel cultural.

Biscuitul cultural este o asemenea „pâine micã”,culturalã. Ea îºi rãspândeºte gustul ºi aroma (cândpâinea este bine coaptã), peste tot în viaþa omuluimodern. Rubrica favoritã a ziarului, micul foile-ton, impresiile de cãlãtorie, reportajul tv, ºtirilelocale vs. cele naþionale, dezvãluirile ºi talk-show-

urile, interviurile cu celebritãþile de orice fel,cronica neagrã, dar mai ales reclama. E prea ade-vãrat însã biscuitul se învecineazã cu divertismen-tul, iar acesta poate altera reþeta. Dulcele devinesiropos, sãratul se pierde în nesãrat, ºi uneori gus-tul dispare definitiv. Stereotipul industriei cul-turale, „decât nimic, mai bine puþin”, poate firescris în „decât un maxim abstract, mai bineminim concret”, pe înþelesul tuturor. Oricâtemotivaþii am gãsi pentru noile raþionalizãri cul-turale, cea mai persuasivã fiind nevoia de opti-mizare culturalã, ceva rãmâne mereu pe dinafarã.Devreme ce nu mai suntem nici alchimiºti, nicirenascentiºti, ºi nici mãcar romantici sã practicãmun sincretism cultural total, e nevoie sã neîmpãcãm cu o tot mai mare relaþionare culturalã.Operând tot mai multe legãturi, s-ar putea sãuitãm ce anume mai legãm. Optimizarea cultu-ralã e desigur un efect stringent al globalizãrii.Instantaneizarea mesajelor care compun infor-maþia culturalã, (cazul ºtirilor ºi al fotografiei),alcãtuieºte pasta, dacã vreþi reþeaua de date „si-gure”, pânã la proba contrarie, a ceea ce întâmplãîn jurul nostru. Pericolul ignoranþei este oare maimic atunci când aflãm lucruri mai puþin certe,decât dacã nu aflãm de loc? Sã recunoaºtem cã nutot ce ºtim ne este ºi de folos, dar folosulcunoaºterii nu poate fi proiectat decât dupã ceºtim puþin mai mult decât am avea strictã nevoie.„Cunoaºterea înseamnã putere” spunea demultun filosof englez. Dar ce putere are o asemeneacunoaºtere felioratã?

Biscuitul cultural poartã la vedere amprentasa de raþie culturalã, deºi incitantã, niciodatãîndestulãtoare. Bateria de informaþie dureazãdoar atât cât aratã termenul inscripþionat peambalaj. Hranã, medicament, divertismentparþial, informaþie, în doze mici ºi relativ ieftine,

biscuitul cultural este mai întâi de toate perisabil.Perisabilitatea îi asigurã într-un fel accesibilitateala marele public, ºi totodatã nevoia de a fi schim-bat, retopit în altceva, cãci cel mai important efectal degustãrii sale nu este decât cel de a-l cãuta pepiaþã ºi a doua zi.

Cineva ar putea spune cã momentele noastrecele mai bune se petrec alãturi de asemenea bis-cuiþi culturali. Rubrica preferatã de insinuãri, vit-rina cu dezvãluiri de tot felul, topul vorbelorveninoase, sângele proaspãt al certurilor politice,gongul aproape mut al vreunui comentariuechidistant, reclamele paradisiace din visele noas-tre interzise. Momentele se uitã relativ uºor, însãun anume gust al lor, nu.

n

n Marius Jucan

Biscuitul Culturalmeridian

Prapor la Constanta (1978)

Se desfãºoarã în perioada 6-8 mai 2004 în maimulte localitãþi ale judeþului Alba.

În contextul Festivalului se organizeazã urmã-toarele concursuri naþionale (devenitetradiþionale):

1. CONCURSUL DE CREAÞIELITERARÃ ªI DE CREAÞIE MUZICALÃ peversuri de Lucian Blaga – deschis tuturor creato-rilor, membri sau nemembri ai uniunilor decreaþie, ai Uniunii Scriitorilor din România ºiUniunii Compozitorilor din judeþ ºi þarã (scri-itori, compozitori, muzicieni, profesori, studenþietc.). Poeziile trimise la concurs vor fi dactilo-grafiate la douã rânduri. Compoziþiile muzicale,de preferat, sã fie însoþite de casete înregistrate.Lucrãrile vor purta un motto, acelaºi cu cel dinplicul ce conþine datele biografice ale autorului.Lucrãrile vor fi trimise pânã la 15 aprilie 2004 peadresa Centrului cultural “Lucian Blaga”, b-dul“Lucian Blaga” nr. 42, cod 515800 – Sebeº,judeþul Alba.

2. CONCURSUL DE ARTÃ PLASTICÃ,GRAFICÃ ªI EX LIBRIS – se adreseazã tuturor

artiºtilor plastici, graficienilor din judeþ ºi dinþarã, membri sau nemembri ai Uniunii ArtiºtilorPlastici din România.

Pentru arta plasticã se are în vedere realizareaunui portret al lui Lucian Blaga, cu dimensiunipânã la 50/70 cm. Lucrãrile de artã plasticã vor fidepuse la sediul Direcþiei judeþene de culturã,culte ºi patrimoniu cultural naþional, str. I.C.Brãtianu nr. 2, Alba Iulia, cod 510118, pânã la 20aprilie 2004.

Juriile, formate din specialiºti, scriitori, muzi-cieni, compozitori, critici de artã, vor acorda,pentru fiecare concurs, premiile instituþiilor orga-nizatoare, ale unor reviste, cotidiene, societãþiculturale, asociaþii ale scriitorilor, UniuniiScriitorilor, Ministerului Culturii ºi al Cultelor,Academiei Române etc. La latitudinea acestorastau neacordarea ºi redistribuirea unor premii.Informaþii suplimentare la telefoanele:0258/813119, 819212 – Direcþia judeþeanã pentruculturã, culte ºi patrimoniu cultural naþional Albaºi 0258/732939 – Centrul cultural “Lucian Blaga”Sebeº, judeþul Alba.

Festivalul Internaþional „Lucian Blaga”, ediþia a XXIV-a

Sfârºitul lunii august cu lumina egalã ºi caldã a dupã-mesei ne-a chemat spre o clipã de bucurie ºi împlinire. Lansarea volu-

mului cu sculpturi în bronz al Maestrului EgonMarc Lövith, ilustrat de artistul fotograf IstvánFeleki – imagini susþinute de inspiratele ºi perti-

nentele texte ale Alexandrei Rus, Székely SebestyénGyörgy ºi a preºedintelui Comunitãþii Evreieºti dinCluj, prof. dr. Gavrilã Goldner – constituie uneveniment artistic. Lumea artei s-a încântat deliedurile sopranei Lavinia Bocu, simbioza artelor ºia trãirilor euritmice au creat armonia.

Prezentãrile albumului, mai ales cu pãsãri, ausurprins tocmai înãlþarea spre speranþã ºi credinþaîn aspiraþie, aspiraþie dãruitã de Maestrul Lövith cuiubire, cãci ce altceva ar putea sã sugereze zboruldecât acea luminã a creaþiei fãrã de care lumina din-tâi ar fi neant. Astfel, pasãrea este purtãtoare airizãrilor de luminã ºi a boabei de rouã, iar iubitulnostru Maestru ne-a înveºmântat sufletele cu auracristalului de rouã.

Îi dorim ani fericiþi ºi tinereþe veºnicã, fiindcãun creator nu cunoaºte limitarea spaþiului ºi atimpului, doar eternitatea frumoasã ºi minunareafãrã început ºi sfârºit.

n


Procesul unificãrii europene are astãzi odublã înfãþiºare: pe de o parte, el este încu-rajat ºi facilitat de SUA, care au tot intere-

sul de a-ºi consolida cel mai important aliat, cucare împãrtãºesc, în linii mari, acelaºi model civi-lizaþional ºi împreunã cu care ilustreazã aceeaºiparadigmã euroatlanticã, liberal-democratã. Pe dealtã parte, UE sperã cã, procedând astfel, îºi varedobândi demnitatea dinaintea celui rãzboimondial când Europa domina cu statura ei mapa-mondul, iar stabilitatea lumii nu depindea nicide-cum de prezenþa americanã. Sigur cã, în raport culogica acestei perspective secunde, americanii nurãmân impasibili, fiind, pe cât le stã în putinþã,atenþi sã nu încurajeze o relansare prea accentuatãa Europei ºi dorind mai curând sã o pãstreze într-o ecuaþie dominatã de obiective ºi strategiiamericane. Tocmai asemenea substraturi par sã fifost evidenþiate de disensiunile din interiorulparteneriatului euroatlantic cu prilejul trimiteriide trupe de cãtre SUA în Irak. S-a vãdit astfel cãstatele care alcãtuiesc nucleul dur al unificãriieuropene nu sunt dispuse sã urmeze în oricecondiþii deciziile unilaterale ale SUA ºi cã, lanevoie, ele ºtiu sã-ºi evidenþieze cu destulã preg-nanþã rezervele. Criza irakianã nu a condus,totuºi, la spulberarea unitãþii europene pe cale dea se accentua, deºi alte state – Marea Britanie ºiSpania, mai ales – au secondat SUA fãrã nici orezervã semnificativã.

Cu acelaºi prilej s-a evidenþiat ºi faptul cã, deºicandidate entuziaste la calitatea de membre ale UE,state precum România ºi Bulgaria s-au situat expli-cit, fãrã ezitãri, din prima clipã, de partea SUA. Ati-tudinea lor a atras fãrã întârziere critici vehementedin partea Franþei, care a preferat sã vadã aici nu osimilitudine de atitudine cu „cealaltã Europã” (re-prezentatã acum de Marea Britanie ºi de Spania), cimai curând un proamericanism care ar fi pus subsemnul întrebãrii opþiunea europeanã a acestorstate. Neînþelegerea a avertizat ºi asupra tendinþelor,abia acum exprimate pe faþã ºi fãrã înconjur, alestatelor din nucleul dur european, de a încuraja nuatât mult clamata diversitate pe care viitoarea uni-tate ar aºeza-o printre comorile ei cele mai de preþ,

cât un anume conformism monocord în raport cupoliticile germano-franceze îndreptate spre exteri-orul Uniunii. Prin urmare, procesul integrãriinoilor state nu va fi lipsit de asperitãþi, ºi este prob-abil cã nu cele economice – îndelung etalate lamasa negocierilor – sunt cele mai acut resimþite.

Pe scurt, existã o Europã care are nevoie deSUA pentru a-ºi fortifica energiile menite sã oscoatã la suprafaþa pãrãsitã încã acum aproximativun secol, ºi mai existã una care ar înlocui bucuroa-sã, reluându-ºi un rol pãrãsit cam de multã vreme,SUA în rolul lor de superputere planetarã. Cum sevede, jocurile se fac, de-acum, mult peste capetelestatelor-naþiune, chiar dacã nu neglijându-le peacestea în calitate de actori. Doar atât, cã între timpmarii protagoniºti au devenit entitãþi mult maimari, precum: SUA, Comunitatea Statelor Inde-pendente, Liga Arabã, NATO, ºi chiar Banca Mon-dialã sau Fondul Monetar Internaþional. Fie cã suntfederaþii de state, alianþe multietnice întemeiate peun fond religios ºi pe interese comune, alianþe mil-itare ori, pur ºi simplu, instituþii financiare transna-þionale, toate au drept caracteristicã esenþialã profi-larea lor într-un orizont a cãrui relevanþã este situ-atã dincolo de statul-naþiune. Totodatã, este impor-tant de reþinut cã, deºi deþin rolul esenþial în marilenegocieri mondiale sau zonale, ele sunt flancate nunumai de foºtii învingãtori – statele naþionale înseºi-, ci ºi de marile regiuni, mai mult sau mai puþinautonome. ªi fiecare dintre acestea vine cu propri-ile voci, interese, strategii ºi soluþii, nu întotdeaunacoincidente cu ale celorlalþi parteneri de negociere.

Între toate aceste entitãþi pãrelnice, ºi totuºicât se poate de concrete, Europa încearcã sã de-vinã ea însãºi, atingându-ºi, în deplinã conºtiinþãde sine, limitele. Nu este vorba despre niºte lim-ite prestabilite, câtã vreme, deºi se poate spune cuprecizie unde se terminã Europa la vest, nu seºtie exact pânã unde continuã ea la rãsãrit. Dintr-un alt unghi de vedere, nici nu este vorbadespre geografie, ci mai curând de valorile puse labaza alcãtuirii noului chip al Europei. Niciodatãîn istorie acest chip nu s-a revelat, pânã acum, înîntregime. Uneori, el a pãrut o combinaþie speci-ficã de elemente greco-latine ºi creºtine. Alteori,

el s-a înfãþiºat sub chipul voluntar ºi drastic alrãzboiului de cucerire în numele a diverse tablede valori. Astãzi, Europa se revendicã de lafilosofia revoluþiilor burgheze, situându-se, cupretenþiile ei democrate ºi liberale, în descen-denþa lor. Pentru alþii însã, chiar ºi în condiþiileunui consens cu privire la condiþia democratã aEuropei comunitare de mâine, aceasta ar trebui sãfacã loc unor discriminãri pozitive pe seamaminoritarilor dupã modelul democraþiei ameri-cane. Între egalitrismul cetãþenesc ºi netezirea asi-metricã a ºanselor balanþa pare sã încline indecis,când într-o parte, când într-alta. Care dintre aces-te Europe va fi „acasã”? Iatã o întrebare la carerãspunsul nu este încã definitiv decis; ºi nici nuva fi, pânã când popoarele care o compun ºi o vorcompune nu-ºi vor face cunoscute cu precizieopþiunile proprii. Altfel formulat, depinde ºi denoi, de fiecare în parte ºi de toþi împreunã, cumva arãta Europa de mâine. Încã o datã: indiferentde ce decid cancelariile, mai important rãmânevotul tacit, clipã de clipã, al omului obiºnuit,chiar mãrunt, care va trãi în Europa de mâine.

n

n Ovidiu Pecican

Iarãºi despre Europa ºi America

n Daniela Gui

Laudã unui mare artist:Egon Marc LövithPicãturi de rouã pentru suflet

profil

Dupã cum observ de la o vreme încoace,tinerii critici de teatru români calcã vi-guros pe urmele confraþilor din literaturã

ºi se vor opri, probabil, în aceleaºi smârcuri fãrãieºire.

(Mda. Fraza de mai sus e cam pâcloasã,recunosc. Sã reluãm.)

Întâlnesc, de la o vreme încoace, în paginileexcelentei reviste Man.In.Fest (singura publicaþiecu profil teatral din afara Bucureºtilor), diversearticole care pun în chestiune mecanismele, rolulºi tehnicile criticii dramatice. Minunat, mi-amspus în primul moment, fiind absolut conºtientde precaritatea ºi superficialitatea foiletonului despectacol de mulþi ani încoace. O profesionalizarea actului critic nu poate fi decât salutarã, decisalutatã.

Curând însã am început sã vãd printre rândurisemnele unui radicalism bãþos, agresiv, intolerant.Semnele unui academism arid, gãunos-neologis-tic, ucigãtor ca exerciþiu cronicãresc.

Tinerii critici de teatru nu fac decât sã repeteo mai veche polemicã din lumea literarã, în caremai-vârstnicii reproºau mai-tinerilor vulgaritate,fuºerealã, rabat la gustul public. Polemica – maisurdã, mai violentã – s-a încheiat printr-unarmistiþiu, ºi lucrurile au revenit la normalitate.O normalitate uºor tensionatã subteran, e-ade-vãrat.

Greºeala pe care o fac co-breslaºii mei teatra-tori este cã substituie elementele specifice foile-tonului teatral cu o narcisiacã autoreferenþialitate.Interogându-se asupra rostului criticului/criticii,ei tind sã-l punã pe acesta în prim-plan, într-unsoi de contemplare a propriului buric.

Actul critic nu este un act în sine. El survine unuiact artistic ºi precede instituirea unei judecãþi devaloare la nivel public. Foiletonul dramatic nueste nici eseu, nici analizã semioticã, nici exhibiþiede neuroni doxaþi. Ci, tocmai aºa cum nu vor sãaccepte colegii mei, o dare de seamã asupra unui actartistic.

Celebra formulã din Academia Caþavencu: „citi-torii noºtri sunt la fel de inteligenþi ca ºi noi“ severificã rareori în realitatea teatralã. Nici unspectator – cât de binevoitor ºi „de cursã lungã“ –nu va descifra un discurs critic aglomerat de con-cepte ºi abstracþiuni. Iar asta nu se datoreazãnecunoaºterii, pentru cã, la urma urmei, un ominteligent intuieºte mãcar miezul conceptelor;inaderenþa despre care vorbesc se datoreazã modu-lui diferit de abordare/receptare a semnului scenic.

La teatru, criticul merge cu platoºã, coif, scut,ba chiar ghioagã ori spadã. Spectatorul vine cucapul gol ºi mâinile-n buzunar. Învelit, precumun monstruos cocon, în tablã, criticul simte înnãri miros de ruginã, ochii i se înroºesc de lacoiful încins, pe spate i se prelinge transpiraþia. Eiritat, se acreºte, devine cârcotaº.

Spectatorul se simte bine. În salã e plãcut, niciprea cald, nici prea frig, spectacolul îi prieºte.Nãrile lui deschise simt mirosurile din jur.Pentru douã ore viaþa lui e frumoasã.

Între judecata împâclitã a criticului ºi judecata– poate naivã, dar – oxigenatã a spectatorului, pecare s-o alegi? Cât de convingãtoare va fi odemonstraþie – ridicol-rãzboinicã – ce foloseºteghioaga conceptelor ºi spada academismului uscat

în faþa zâmbetului relaxat ºi a figurii destinse aspectatorului?

Mi-am purtat ºi eu, recunosc, platoºa prinsãlile de teatru. Am avut momente de rãzvrãtire,mai ales pe când lucram în presa cotidianã, undecalificarea nu prea conteazã. Am încercat de câte-va ori sã deretic prin cãmara prãfuitã ºi sãrãcã-cioasã a foiletonului dramatic românesc. Mi-amdat seama însã, dupã câþiva ani, cã nu asta esoluþia. De atunci mi-am abandonat platoºa ºicoiful ºi am început sã merg la teatru cu capuldescoperit ºi mâinile în buzunar. Credeþi-mã, mãsimt mult mai bine.

*

Douã locuþiuni mi-au atras atenþia în nr. 9 alMan.In.Fest-ului: „ºcoala de criticã teatralã dinRomânia ultimelor decenii, dominatã în mod evi-dent de un impresionism pãgubos“ (C.C.Buricea-Mlinarcic) ºi „Poate cã ar fi de dorit sãîncercãm sã înlocuim termenul de cronicã cu sin-tagma exerciþiu de analizã sau cu alþi termeni, maipuþin referenþial denominativi“ (MihaelaMichailov, al cãrei text m-a ºi provocat, de altfel,sã scriu aceastã „replicã“).

Formula „impresionism pãgubos“ mi se pareabuzivã. Personal, consider cã un foileton critic –de orice fel – nu poate evita apelul la impresiileautorului fãrã a-ºi pierde din impact. ªtiu, pe dealtã parte, la ce se referã C.C. Buricea-Mlinarcic:la critica fãcutã „dupã ureche“, plinã de cliºee,tâmpiþicã, rumeguº al unei glorioase „limbi delemn“ critice, care a excelat, într-adevãr, în teatruºi artele plastice, mai ales.

Ceea ce, înainte de 1989, era ideologie –criticul trebuind musai sã gãseascã un tâlc „onto-logic“ în spectacole cu agronomi entuziaºti ºiinginere rurale îndrãgostite – s-a transformat,dupã 1990, în bla-bla (cuvânt onomatopeicadmirabil prin substanþã): prin forþa împre-jurãrilor, criticul a fost înlocuit de jurnalistul maimult sau mai puþin rudimentar, iar cronica adevenit o însãilare agramatã. De aici, de altfel,îndelungata asperitate a relaþiilor dintreregizori/actori ºi critici, cei dintâi reproºând celordin urmã lipsa de profesionalism. Între timplucrurile s-au schimbat în bine, aºa cã, personal,continuu sã creditez un anume impresionism obiec-tivat (cât de oximoronic ar suna) al foiletonuluidramatic, chiar sub aparenþa unei prezentãri sen-zaþionaliste (cum am practicat eu însumi prindiverse cotidiane). Este, cred, unica soluþie de ane pãstra publicul ºi de a câºtiga, eventual, noispectatori. Educaþia acestora este un subiect cutotul diferit. Oricum, ºi noi, criticii, trebuie sã neadaptãm discursul dozei de spectaculos pe careorice eveniment o livreazã receptorului. Fãrã sãcãdem în derizoriu, fireºte. În context, însã, oricetentativã de academizare a cronicii dramaticeduce la de-targetarea (sic!) acesteia. Ca un glontecare face pleosc!

*

Mihaela Michailov atinge, în textul sãu, oproblemã extrem de acutã a teatrologieiromâneºti: cea a autonomizãrii acestei discipline

în raport cu filologia. Doar cã autoarea se camîncurcã în propria-i construcþie, punând pe seamacronicii dramatice un deficit ce þine de cercetareateatralã.

Fãrã a fi didactic, aº face o distincþie pe care,îmi pare, mulþi tineri critici n-o fac: foiletonulcritic nu e mai mult decât un demers elementar-hermeneutic, adresat unei audienþe de nivelmediu, ºi al cãrui scop este acela de a promova(pozitiv sau negativ) un produs cultural. La altnivel se situeazã studiul critic – fie el hermeneutic,semiotic, de esteticã ori sociologie º.a. –; tendinþade a da foiletonului critic o asemenea anvergurãºtiinþificã vine, dupã pãrerea mea, din faptul cã, lanoi, critica de teatru a consacrat cu deosebire foi-letonul ca modalitate de expresie publicã.Teatrologii noºtri sunt mai mult filologi (ceea cenu-i neapãrat o culpã; eu însumi mã socotesc maiapropiat de literatura dramaticã decât de specta-cologie). Ei exceleazã în analize istorice, în eseis-ticã literar-dramaticã etc., dar sunt mult mai pre-cauþi pe terenul spectacologiei, al teatrologiei pro-priu-zise ori al esteticii teatrale. Reticenþã lesneexplicabilã: este greu sã fii întemeietor, pionier într-un domeniu aproape virgin.

În România, teatrologia este încã o disciplinãtânãrã. Luãrile de poziþie – asumate – ale noii pro-moþii critice, polemicile, dezbaterile – oricât denaive, acrit-blazate, violente – o vor maturiza. Euunul cred, sincer, cã în acest domeniu „viitorulsunã bine“.

Deocamdatã, însã, sã încercãm sã ne ferim degreºelile pe care alþii le-au fãcut deja ºi sã neîndreptãm eforturile înspre a construi ceea ce nuexistã, nu înspre a cârpi ceva care nu e stricat.

Iar Mihaelei Michailov îi sugerez, colegial, sã-ºi aplice exerciþiile de analizã – dacã n-a fãcut-odeja – în pagini de cotidian. Va înþelege, cu sigu-ranþã, mobilul acestei pledoarii.

n


n Claudiu Groza

polemici

Pledoarie pentru foileton

Peisaj (1979)


teledependenþa

…dacã nu te ucide, te tîmpeºte. Aproape întot-deauna. Prostia a fost adeseori asociatã cu crima,deºi numeroase crime s-au înfãptuite cu strãlucitãºi rece inteligenþã, nu mai puþin însã, cu imbecili-tate moralã. Glonþul pornit arbitrar pe þeava pis-tolului poate nu atinge tocmai þinta doritã, aido-ma clopotelor lui Hemingway, care bat pentru temiri cine….Vreþi “un exemplu concret” – expre-sie preferatã a dirijizmului comunist, ameninþîndsã culpabilizeze întreaga suflare nealiniatã la reg-ulile autoritarimului sãu? Iatã-l, ori mai degrabã,iatã-le sub forma “înºir’te mãrgãrite” ale exem-plelor concrete de spãlãre a creierului cu “ruletaruseascã”:

Iei paºnic, provincial, aproape patriarhal,trenul spre destinaþia muncii de zi cu zi, cînd îþiexplodeazã carcasa vehiculului odatã cu înveliºulprotector al propriului Eu; urmeazã hãlci decarne ºi munþi de aºchii osoase adunate cu pense-ta, trimise la identificare. Nu e imaginea unuicarnagiu medieval, ci ilustrarea “palidã” a unuiatac terorist într-un strãvechi centru european laînceput de mileniu trei. 11 Martie 2004, laMadrid!

11 Septembrie, 2001 la New York, simbolulînaltei tehnicitãþi atinsã de intelegenþele lumiireunite în oraºul-metropolã a Terrei, TurnurileGemene din Down Town Manhattan explodeazãºi se prãbuºesc scurgîndu-se în praf ºi moloz pestrãzi, precum laptele dat în foc…

În Israel se þin lanþ atacurile kamikaze alePalestinienilor împotriva unei populaþii con-damnate la nefiinþã în Europa celui de-al doilearãzboi mondial, nevoitã sã-ºi gãseascã refugiul în– pentru ea, unica – þarã a fãgãduinþei.

Deschizi televizorul, ca deledependent ce-aiajuns prin ricoºeu economic, unde pãnã ºi o cãlã-torie spre capitala þãriºoarei tale se preschimbãîntr-o cutezãtoare aventurã, dar auzi ºi vezi acolope sticlã doar basme horror de film ficþine ori filmdocument al momentului. Limbajul utilizat tetrimite la ºcoala ajutãtoare…fiindcã altminteri artrebui sã le recomanzi liderilor contemporani oconsultaþie psihologico-psihiatricã privitoare lainabilitatea lingvisticã necontenit afiºatã public înmedia.

Sute, mii, zeci de mii, milioane de lucrãri peteme , temuþe ºi mofturi/ ifose intelectualiste pre-

lucrate în Academiile globalizate. De ce ? Pentrua avea ce “ronþãi” uniformele mentale ale “corec-titudinii politice”, în vreme ce creiere un pic maiproductiv-inventive sunt nevoite sã se califice învederea obþinerii unui certigicat de “ bunãpurtare”, a unui permis de “activitate neuronalã”ce le îngãduie dreptul la sub-vieþuire, timp în caremulþi alþii sînt festiv cocoþaþi pe munþi de banc-note muncite – cînd sunt muncite – fãrã pãs decarte, adeseori, însã, pur ºi simplu, bancnotedelapidate. Ei ºi ?!

Muzici de doi bani, cãrþi de doi lei, picturiruºinînd culoarea ies la rampã, odatã cu rezultatuldeocamdatã cvasi-anonim al realelor ºi marilortalente, singurele formatoare ale mutaþiilor “tec-tonice” din straturile mentalitãþilor noastre.Singurele bucurii cu lungã ºi rezistentã la timptrenã a parfumului cunoaºterii prin creaþie.

n

Spãlarea creierului cu ruleta ruseascãn Monica Gheþ

salonul defavorizatului

ªi era, în vremurile noastre, un comparti-ment (mai scump cu 6%) care se umplea decãlãtori, douã doamne destul de cochete, un

tânãr înalt ºi tãcut, un domn harnic la dezlegatintegrame, altul – la citit ziare; în acest peisajcalm, liniºtit, ocolit de excentricitãþi, apare odoamnã de vreo ºaizeci de ani, cu o tichie multi-colorã, purtând într-o mânã un cãþel destul demic ºi de ciufulit, în cealaltã – o sacoºã; propri-etara lui Hector, aºa îi zicea, bineînþeles duios, îltot ruga pe bietul animal sã rãmânã calm, nu seîntâmplã nimic rãu; din sacoºã a extras un covo-raº ºi o pãturicã, atât cât sã acopere locul pe carear fi urmat sã stea chiar purtãtoarea de tichie (nu,nu era de mãrgãritar!); Hector se uita prin com-partiment, mârâind ºoptit; în aceastã vreme, dupãuimirea generalã, au apãrut reacþiile individuale;una din cele douã doamne, aflatã la fumat pecoridor, a intrat în compartiment doar pentru a-ºilua bagajul ºi a dispãrea spre alte incinte pe patruroþi; cealaltã doamnã ºi tânãrul, aflaþi pe locuriledinspre geam, s-au apropiat ºi mai mult de sticlalui securizatã; domnul cu ziarele era cu ochiicând pe Hector, când pe litere; domnul caredezlega integrame a început sã scrie tot maiapãsat, mai cã nu scrijelea bietele pãtrate; în timpce stãpâna lui Hector îl potrivea pe pãturicã ºi îlconjura sã fie cuminte pânã când aduce ea restul

bagajului, Hector s-a pus pe mârâit tot mai sonor,pânã la nivelul unui lãtrat ameninþãtor ºi speri-etor; pe când doamna cu tichia îi mângâiacreºtetul bãlþat, sã-l potoleascã, domnul cu inte-gramele a îndreptat pixul spre Hector ºi a þipatcãtre stãpânã, sã-l scoatã din compartimenturgent, altfel îl face... integramã! La aºaameninþare fãrã pereche, doamna cu tichie l-aluat pe Hector cu pãturicã cu tot ºi s-a refugiat pehol; de acolo, din când în când, se mai auzeamârâind derutatul Hector, fiecare mârâit fiind, încompartiment, urmat de comentariile nãprasniceale domnului cu integramele. Cam în aceeaºivreme, într-un apartament, la vreme de searã, ceitrei locatari, douã doamne (mamã ºi fiicã), plusdelicata cãþeluºã Dida, s-au dus la culcare; pestenoapte, la un moment dat, cãþeluºa ºi-a întreruptsomnul ºi a pornit, silenþios, sã se plimbe prinapartament, vizitând ºi camerele în care dormeaucele douã doamne; în camera celei mai în vârstã,mama, lumina lunii rotunde oferea o vizibilitateneaºteptatã; aºa a vãzut cãþeluºa Dida paharul încare se odihnea, pe noptierã, proteza doamnei.Cu multã prudenþã, Dida s-a apropiat sãcerceteze obiectul pe care nu-l mai vãzuse, l-a ºimirosit; i s-o fi pãrut interesant, pentru cã a scosproteza din pahar ºi a dus-o în dormitorul ei(adicã în bucãtãrie); a încercat sã vadã ce gust are,

i s-a pãrut ceva ciudat, dar nu rãu, aºa cã aronþãit-o cu mare plãcere. Dimineaþa, doamna învârstã nu ºi-a mai gãsit proteza, dar nici Dida n-amai cerut mâncare, semn cã proteza a fostcomestibilã ºi hrãnitoare; ei, a fost supãrare,ceartã, pânã la urmã cãþeluºa a fost iertatã; mãîntreb ce soartã ar fi avut dacã ar fi ros protezadezlegãtorului de integrame din tren, cu sigu-ranþã ar fi fost ciuruitã cu pixul. Asta dupã obãtaie sorã cu moartea. Cu bãtaie deasã ºi bineaplicatã se pot întâmpla ºi alte lucruri: cuplulVasilicã ºi Irina, familie întemeiatã din iubire înurmã cu trei decenii, rezistã numai datoritã bãtãii;cei doi sunt oameni frumoºi, cu ºcoli înalte, aºacum sunt nenumãrate alte cupluri; ceea ce edeosebit se petrece în viaþa lor intimã: dupãnenumãrate dovezi, s-a convocat un sobru consi-liu de familie, sã dezlege enigma legatã de faptulcã Vasilicã o bate aproape zilnic pe Irina, bãtãisolide, temeinice, cu urme vizibile, dar fãrãurmãrile obiºnuite în asemenea situaþii; analizaprofundã a fenomenului a dus la urmãtoarea con-cluzie: Irina face tot ce e de fãcut într-ogospodãrie exact aºa cum nu-i place lui Vasilicã,ºtiind prea bine cã numai aºa îl poate enerva înaºa mãsurã încât frumosul ei soþ trece la a oplezni peste toate pãrþile moi, ea numai aºa separe cã simte cât de drag îi este Vasilicã. Poate cãlui Hector ºi Didei le-o fi fricã de bãtaie, dar Irinaabia aºteaptã o ciomãgealã în toatã regula.

n

Hector ºi Dida (cãþei),Vasilicã ºi Irina (oameni)n Mihai Dragolea

Când Horia Bernea, nãscut în 1938, la 14Septembrie – Ziua Crucii – se lansa cupatos juvenil, în anul 1956, în prima incur-

siune “la peisaj”, la Poiana Mãrului – a copilãriei –este puþin probabil sã fi realizat calvarul pe care ºi-lasuma prin aceastã alegere, urgenþa acelui impetu-os comandament prin care “artistul trebuie sã par-ticipe la sensul sacrificiului ce a mântuit lumea”.

“Dealurile” de acolo aveau sã rodeascã în plas-tica româneascã peste ani, dupã chinuitoare, ade-seori frustrante, ascetice investigaþii formale.

Purtãtor de “Prapor”, atunci abia presimþit –semn cruciform investit prin nobilã umilinþã cuvalenþe heraldice – Horia Bernea va lansa subacest stindard o neînduplecatã cruciadã împotrivaexpansiunii Rãului în lume, a Urâtului, aVãmilor Întunericului.

Liceean la Braºov “în plinã perioadã stalinistã”,tânãrul Bernea visa sã evadeze din labirintul teroriistudiind astronomia, “mi-am costruit o lunetã, mi-am procurat un spectroscop, aveam o bunã bi-bliotecã de specialitate”. Este admis la Facultatea dematematicã ºi fizicã în 1957 pe care cu “un dosarprost” (tatãl – deþinut politic) o abandoneazã dupãprimul an de teama “epurãrilor”.

Încearcã sã intre la picturã, la Institutul N. Gri-gorescu, dar fãrã “pile” ºi o pregãtire specificã, nureuºeºte. Evitã încorporarea militarã înscriindu-sela ªcoala Tehnicã de Arhitecturã unde este formatconductor arhitect între anii 1959-1962. Cultura savizualã se lãrgeºte semnificativ în aceastã perioadãmai permisivã nuanþãrilor ideologice”… ºtiam omulþime de lucruri despre exprresionismulabstract, Jackson Pollock sau Francis Bacon, Dadaºi Duchamp etc., practica mea însã era qvasinulã”.

Se înscrie, în fine, la Institutul Pedagogic Bucu-reºti, pe care îl absolvã în 1965. Din acest momentîncepe sã expunã în cadrul Cenaclului Tineretuluial U.A.P. unde stabileºte o colaborare de lungãduratã cu Paul Neagu, aflat ºi el printre expozanþi.Erau reuniuni cu caracter închis, un fel de “expu-neri-discuþii” patronate de artiºti ºi critici consacraþiprecum Argintescu-Amza ºi Petru Comarnescu“ce prelungeau, spre deliciul general, o disputãinterminabilã, dar extrem de vie”, incluzându-l petânãrul debutant în viaþa de breaslã a urbei.

În pofida climatului de aparentã destindere alanilor ’60, realismul socialist îºi pãstreazã în con-tinuare statutul de artã oficialã, Comitetul deCulturã ºi Artã exercitând o intransigentã cenzurãasupra tuturor manifestãrilor publice, orice tenta-tivã de susþinere a autonomiei artei în raport cuestetica marxistã, de provenienþã sovieticã, fiindprompt sancþionatã.

Scurta perioadã idilicã de liberalizare dintre anii’65-’74 produce o realã emulaþie a energiilor artis-tice “îngheþate” timp de aproape douã decenii.Generaþiile vârstnice apar preocupate sã reînnoadeparcursul artistic interbelic, brutal întrerupt, întimp ce tinerii încearcã sã recupereze decalajul desincronizare cu ultimele cãutãri ale artei occiden-tale, manifestând un interes entuziast pentruexperimentul modernist de sorginte avangardistã.

Constant adept al observãrii atente, directe anaturii, Bernea rãmâne între anii 1956-1977 unmembru activ al grupului “plein-air”-ist de laPoiana Mãrului. Peisagistica sa îºi deconspirã însãtreptat intenþia prospectãrii noilor relaþii plasticeemergente în câmpul picturii.

Compoziþiile sale, respirând aura de mistersacru, mirarea poeticã în faþa miracolului

Creaþiei, îºi subordoneazã cu seninãtate, în regimmodernist, varii mijloace tehnice. Provenite din“muzeul imaginar” al vastei sale culturi vizuale,ele emanã adeseori o atmosferã de intensã strani-etate, de efect suprarealist.

“Forme intens colorate” (1968) investigheazãaporiile abstracþionismului, reþinând însã principiilede organizare ale spaþialitãþii, ale maselor cromaticesusþinute, în filigran, de ascunse simetrii. Seria deobiecte, “Zmee”, “Prapori” îºi revendicã libertateaunei ingenuitãþi ludice, moderate, în timp, de iniþi-atice incursiuni în lumea arhetipurilor exemplare.

Treptat impulsurile experimentaliste serestrâng cedând locul unui conceptualism sever,îmblânzit doar de contactul viu cu materiaesenþialã, cu o altã formã de densitate a ei – lumi-na. “Stâlpi”, “Prapori”, “Hranã” devin simboluri– semne, alfabet al unui discurs de respiraþie neo-bizantinã, actualizând inepuizabila capacitate for-mativã a modalitãþilor de stilizare ºi abstractizarecaracteristice creaþiei populare româneºti.

În anul 1990 devine iniþiatorul ºi primul direc-tor al “Muzeului Þãranului Român” din Bucureºti,identificându-se cu acest ambiþios proiect perceputa fi de primã necesitate ºi de maximã urgenþã într-olume a degradãrilor “asistate”, ireversibile. Detes-tând obsesia sincronismului Horia Bernea îºi“liniºteºte” confraþii: ”Existã în orice caz un pericolîn care suntem sincroni cu Occidentul; pierdereaidentitãþii, uitarea rãdãcinilor noastre profunde.Acest proces este mai lent în vest dar atacurile suntmai insidioase; acest pericol ameninþã însã lumeanoastrã în totalitate, într-un mod brutal ºi defini-tiv”. Realizeazã, uzând de noile tehnologii media,un film video, “Frumuseþea va salva lumea”, lãsândtotuºi loc speranþei.

Expune în continuare la “Galeria Catacomba”,organizatã în cadrul Muzeului Colecþiilor, care,împreunã cu Fundaþia Anastasia, promoveazã unprogram estetic ce grupeazã artiºti legaþi de cul-tura ortodox-creºtinã.

Cele câteva simboluri, de largã notorietate,lucrate de Bernea timp de mai multe decenii,ascund asemeni teoriei fractalilor posibilitateadesfãºurãrii aceloraºi structuri “distincte ºi clare” lascarã universalã vizând coerenþa ultimã a Lumii,semnele unitãþii ei de esenþã în sens ºi finalitate.

Lãsând multe cãi neterminate “tehnic” sau doardeschise, Horia Bernea se stingea în plinã forþã cre-atoare, la Paris, în urma unei operaþii pe cord exe-cutatã de un ilustru chirurg din Franþa, Dreyfuss,ireproºabilã “tehnic” însã fatalã pentru el, ce recu-noºtea autoritatea perfecþiunii doar lui Dumnezeu.

n


grafiiMircea Muthu: Despre „arãtãrile” împãratului • 2

editorialMarius Jucan: Oameni „de culturã” • 3

comentariiConstantina Raveca Buleu: Memoria sau timpulregãsit, o mitologie în versuri • 4Horia Gârbea: Diavolul nobil de la Jucu • 5Diana Adamek: Cele o mie ºi una de zile ale JuculuiNobil • 6Mara Stanca: Mircea Petean, cartea cãlãtorului deprofesie • 7Oana Pughineanu: Un ocean de mãtase • 8

anul Ioan Slavici - Tribuna 120Vlad Popovici: Zvonuri gazetãreºti privind genezaTribunei sibiene • 9

eseuLucia Hãrdãuþ: Dimensiunea creºtinã a unui basmcult: Fãt-Frumos din lacrimã, de M. Eminescu • 10Alexandru Vakulovski: Proza lui Ioan Groºan • 11

ex abruptoRadu Þuculescu: Inocenþa centralismului democratic • 12

corespondenþã din BudapestaCornel Munteanu: Moment aniversar la Catedra deromânã din Budapesta • 13Kese Katalin: Culturã ºi filologie în istoria Catedreide Limba ºi Literatura Românã din Pesta • 13literaturã ºi filmAlexandru Jurcan: Stãpânul inelelor III – Întoarcerearegelui • 18

revista presei culturaleTop 3 (al revistelor culturale) cu/fãrã propuneri • 18

traducereSteve Walker: Calul cel mic • 19

meridianMarius Jucan: Biscuitul Cultural • 20Ovidiu Pecican: Iarãºi despre Europa ºi America • 21

profilDaniela Gui: Laudã unui mare artist: Egon Marc Lövith • 21

polemiciClaudiu Groza: Pledoarie pentru foileton • 22

salonul defavorizatuluiMihai Dragolea: Hector ºi Dida (cãþei), Vasilicã ºiIrina (oameni) • 23

teledependenþaMonica Gheþ: Spãlarea creierului cu ruleta ruseascã • 23

arteLivius George Ilea: Horia Bernea - file de dosar • 24

SUMAR

CU RIDICARE DE LA REDACÞIE:60.000 lei – trimestru120.000 lei – semestru

240.000 lei – un an

CU EXPEDIERE LA DOMICILIU:90.000 lei – trimestru

180.000 lei – semestru360.000 lei – un an

Persoanele interesate sunt rugate sã achitesuma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau são expedieze prin mandat poºtal la adresa:

Revista de Culturã Tribuna, cont nr.5010.9575592 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

A B O N A M E N T E

arte

Horia Bernea – file de dosarn Livius George Ilea

Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJrevistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/12/038.pdf ·...

Documents

Transcript of Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJrevistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/12/038.pdf ·...